Cap12 - Managementul calitatii

CAPITOLUL 12

MANAGEMENTUL CALITĂŢII

Rezumat

Acest capitol prezintă importanţa calităţii în domeniul construcţiilor, legislaţia care guvernează acest domeniu, cauzele care generează noncalitate, ciclul calităţii, costurile şi sistemul calităţii în construcţii. În final sunt descrise sursele de informaţii, metodele şi tehnicile utilizate în planificarea, asigurarea şi controlul calităţii proiectelor de construcţii.

Cuprins

12.1. Scurt istoric. Calitatea în legislaţia românească şi internaţională. Concepte

12.2. Ciclul calităţii

12.3. Costurile calităţii

12.4. Sistemul calităţii în construcţii

12.5. Planificarea calităţii

12.6. Asigurarea calităţii

12.7. Controlul calităţii

335Managementul calităţii

12.1. Scurt istoric. Calitatea în legislaţia românească şi internaţională. Concepte

Activitatea de construcţii este recunoscută ca una dintre cele mai vechi preocupări ale omului şi se materializează în medii construite în care se desfăşoară întregul sistem de activităţi şi preocupări umane (productive, sociale, culturale etc.). Deci, mediul construit influenţează totalitatea activităţilor materiale şi spirituale, fapt ce a condus, încă din antichitate, la impunerea garanţiei calităţii producţiei de construcţii.

Astfel, "Codul lui Hammurabi", 1700 î. Hr. (descoperit în 1901 la Susa), făcea constructorul răspunzător de calitatea şi rezistenţa operei sale prin precizarea: "Dacă se prăbuşeşte casa (construcţia) şi omoară locatarii meşterul constructor va fi ucis".

Legiferarea şi organizarea asigurării calităţii construcţiilor în ţara noastră este prezentă mai întâi în "Memoriul despre lucrările săvârşite de Departamentul Lucrărilor Publice" publicat la Iaşi în 1856 prin care era creată "Poliţia asupra zidirilor private" care solicita ca:

- "toţi lucrătorii de zidiri să nu fie îngăduiţi a lucra până ... nu-şi capătă atestatul Departamentului doveditoriu gradului de cunoaştere ce au";

- "în viitor toate clădirile să nu se mai zidească decât cu cărămidă pe lat, iar acelea făcute cu cărămidă pe muchie să se prefacă" etc.

Calitatea construcţiilor trebuie să fie abordată complex, ştiinţific, deoarece implicaţiile noncalităţii sunt mult mai mari faţă de marea majoritate a celorlalte produse. Construcţiile, ca produse ale activităţii umane, prezintă următoarele particularităţi:

- consumă un capital foarte mare;

- sunt supuse unui număr mare de factori aleatori, imprevizibili, ca urmare a duratei mari de viaţă;

- trebuie să satisfacă necesităţile a două, trei generaţii, ceea ce face dificilă standardizarea şi prelungeşte perioada de acumulare a experienţei necesare perfecţionării produselor;

- cu toate perfecţionările tehnologice, se menţin lucrări cu caracter artizanal la care calitatea este dată de calificarea şi îndemânarea executantului;

336Managementul proiectelor de construcţii

- este dificil de apreciat un raport optim între creşterea costului execuţiei pentru îmbunătăţiri calitative şi reducerea pe această cale a costului exploatării;

- nu se admit defecte sau rebuturi (în special legate de stabilitate, rezistenţă, durabilitate şi siguranţă în exploatare) etc.

Calitatea construcţiilor nu este doar o problemă a constructorului, ea este problemă naţională şi, în ultimul timp, europeană sau chiar mondială. În acest sens, Uniunea Europeană (U.E.) a dat mandat Comitetului European de Standardizare să stabilească norme prin care, între statele membre, să se recunoască reciproc organismele şi laboratoarele care să confirme calitatea.

Institutul Român de Standardizare a aderat la Comitetul European de Standardizare, precum şi la Reţeaua Internaţională de Terminologie, fapt ce a condus la adoptarea normelor Organizaţiei Internaţionale de Standardizare (I.S.O.) incluzându-le în nomenclatorul de standarde româneşti, astfel:

-I.S.O. 8404/1994 - Calitate. Vocabular.

-I.S.O. 9000/1994 - Standarde pentru conducerea calităţii şi asigurarea calităţii. Ghid pentru selecţie şi utilizare.

-I.S.O. 9001/1994 - Sistemele calităţii. Model pentru asigurarea calităţii în proiectare/dezvoltare, producţie, montaj şi service.

-I.S.O. 9002/1994 - Sistemele calităţii. Model pentru asigurarea calităţii în producţie şi montaj.

-I.S.O. 9003/1994 - Sistemele calităţii. Model pentru asigurarea calităţii în inspecţie şi încercarea finală.

-I.S.O. 9004/1994 - Conducerea calităţii şi elemente ale sistemului calităţii. Ghid.

S-au adoptat, de asemenea, normative din seriile I.S.O. 10.011/93 şi E.N. 45.000/1992.

Alinierea cerinţelor calităţii în construcţii, din ţara noastră, la cerinţele internaţionale s-a materializat în Legea nr.10 - "Lege privind calitatea în construcţii" adoptată la 18 ianuarie 1995 şi publicată în M.O. nr.12 din 24 ianuarie 1995. Prevederile acestei legi se aplică:

- construcţiilor de orice categorie şi instalaţiilor aferente acestora - indiferent de forma de proprietate sau destinaţie;

- lucrărilor de modernizare; modificare, transformare, consolidare şi reparaţii ale construcţiilor.


Pentru a obţine o construcţie de calitate corespunzătoare sunt obligatorii realizarea şi menţinerea, pe întreaga durată de existenţă a construcţiilor, a următoarelor cerinţe:

- rezistenţă şi stabilitate;

- siguranţă în exploatare;

- siguranţă la foc;

- igienă, sănătatea oamenilor, refacerea şi protecţia mediului;

- izolaţie termică, hidrofugă şi economie de energie;

- protecţie împotriva zgomotului.

Managementul calităţii proiectului include procesele necesare pentru asigurarea faptului că proiectul va satisface necesităţile pentru care a fost întreprins. Managementul calităţii proiectului include atât procesul (managementul proiectului) cât şi produsul (obiectivul de construcţii), deoarece eşecul în realizarea cerinţelor de performanţă în ambele domenii poate avea consecinţe negative pentru toţi stakeholderii.

Calitatea este ansamblul caracteristicilor unei entităţi (produs sau serviciu) referitoare la măsura în care aceasta este capabilă să satisfacă nevoile explicite şi implicite ale beneficiarului1. Una dintre problemele esenţiale ale managementului proiectelor este tocmai transformarea nevoilor implicite ale beneficiarului în nevoi explicite cât mai devreme pe parcursul realizării proiectului (încă din faza de concepţie). Prin satisfacerea nevoilor beneficiarului se înţelege realizarea acestora conform aşteptărilor (specificaţiilor) – proiectul trebuie să producă ceea ce s-a spus că va produce - şi chiar depăşirea acestora – rezultatul proiectului trebuie să satisfacă nevoile reale ale clientului.

Fiecare proiect este influenţat de cerinţe specifice privind calitatea, costul şi durata de execuţie. Tendinţele impuse acestor trei parametri sunt prezentate în graficul următor:

1 Radu Victor, coordonator, “Managementul producţiei de construcţii”, Editura Sylvi, 1997.


Figura 66. Triunghiul cost-calitate-durată

Evident că satisfacerea concomitentă a acestor trei cerinţe (reducerea costurilor şi a duratei de execuţie în paralel cu creşterea calităţii) este greu de realizat deoarece este posibilă doar în situaţia unor modificări tehnice sau organizatorice spectaculoase.

Managerul de proiect are rolul de a asigura (în continuarea activităţii de proiectare) realizarea calităţii impuse în condiţii de costuri şi durate acceptabile.

J. Juran arată că 80% din cauzele noncalităţi sunt imputabile proiectanţilor, managerilor, furnizorilor şi doar 20% sunt înregistrate în execuţie (datorate muncitorilor).

Neconcordanţe şi erori în proiectul tehnic:

1. Schimbarea unei soluţii tehnice sau economice din proiect cu unele nefundamentate sau nepotrivite;

2. Management nepotrivit; interpretarea greşită a proiectului;

3. Influenţa negativă a participanţilor la realizarea proiectului (furnizori, beneficiari etc.);

4. Recepţia, manipularea, păstrarea necorespunzătoare a materialelor;

5. Controlul de calitate efectuat defectuos;

6. Pregătirea profesională necorespunzătoare;

7. Indisciplina la locul de muncă;

8. Condiţii atmosferice necorespunzătoare;

9. Alte cauze.

Durată de execuţie

Calitate

Cost


Frecvenţa noncalităţii, pe cauze specifice proiectelor de construcţii, poate fi redată într-o histogramă Pareto:

Figura. 67. Frecvenţa noncalităţii evidenţiată pe cauze

Managementul calităţii proiectului constă din următoarele trei procese, care se intercondiţionează şi se suprapun:

1. Planificarea calităţii – identificarea standardelor de calitate relevante pentru proiect şi stabilirea modalităţilor de a le satisface.

2. Asigurarea calităţii – evaluarea pe baze regulate a performanţelor înregistrate în realizarea proiectului pentru asigurarea satisfacerii standardelor de calitate considerate relevante.

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10

10

20

30

40

50

10

20

30

40

50

60

70

80

90

100

25

15

53

1 11 112

Cauze ale noncalităţii

Num

ărul

cau

zelo

r no

ncal

ităţ

ii


3. Controlul calităţii – monitorizarea rezultatelor proiectului pentru a verifica dacă acestea corespund standardelor considerate relevante şi identificarea modalităţilor de a elimina cauzele generatoare de abateri negative.

12.2. Ciclul calităţii

Calitatea este asigurată, în toate etapele de realizare a unui proiect, pornind de la concepere-proiectare şi încheind cu punerea în funcţiune şi întreţinerea pe toată durata de viaţă.

Ciclul calităţii este prezentat astfel:

Nevoile proprietarului

Întreţinere Exigenţele clientului

Execuţie -m

ontaj

Utilizare Conceperea produsului (serviciului)

Pro

iect

are

Punere în funcţiuneCalitate

Dezvoltarea proiectuluiRecepţie Detalierea proiectului.

Desene de execuţieEchipare-montaj Pregătire forţă de muncă.

Execuţie. Comandă echipamente

Elaborare modele de organizare

Materiale şi echipamente

Figura 68. Ciclul calităţii unui proiect de construcţii (Adaptare după Joseph Kélada de la Şcoala de Înalte Studii Comerciale din Montreal)

După cum se observă din schema de mai sus, nevoile proprietarului sunt cele care imprimă nivelul calităţii. Aceste nevoi sunt influenţate de destinaţia proiectului dar şi de informaţiile din exploatarea proiectelor similare sau apropiate.

Creare - concepere

Întreţinere - menţinere

ProiectareRealizareFurnizori


Cele mai multe caracteristici calitative sunt imprimate proiectului în etapa de concepţie şi proiectare. Acestea sunt puţin costisitoare şi facil de modificat sau înlocuit. În etapa de proiectare pot fi revizuite anumite idei din etapa de concepere fără a înregistra cheltuieli suplimentare semnificative.

Asigurarea materialelor şi echipamentelor la parametrii calitativi propuşi în etapa de proiectare elimină riscurile nerespectării calităţii din cauza acestora.

Etapa de execuţie poate contribui la menţinerea, îmbunătăţirea sau diminuarea calităţii proiectului. Dacă se dispune de o documentaţie de proiectare bună, respectarea tuturor prescripţiilor conduce la o calitate bună a proiectului sau, în cazul nerespectării acestor prescripţii, la o diminuare a calităţii proiectului. Un proiect cu deficienţe calitative poate fi perfecţionat dacă, în execuţie, se depistează neconcordanţele care duc la reducerea calităţii şi se propun modificări ale documentaţiei de proiectare care să ridice calitatea proiectului. Una dintre cele mai importante etape pentru configurarea calităţii unui proiect viitor este cea de întreţinere-menţinere în care se pot observa pe viu funcţionarea proiectului şi implicaţiile noncalităţii.

Toate abaterile de la calitatea propusă pentru un proiect provoacă anumite costuri suplimentare, mai mici sau mai mari în funcţie de etapa în care ele se elimină.


Cos

tul e

lim

inăr

ii a

bate

rilo

r de

la

cali

tate

faţ

ă de

cos

tul i

niţi

al (

%)

20

40

60

80

100

120

140

Concepere Proiectare generală

Execuţie Dare în funcţiune

Exploatare

Figura 69. Etapele proiectului în care se depistează abaterea

0Etapa din ciclul de viaţă a proiectului


12.3. Costurile calităţii

Cu toate că factorii care influenţează calitatea se pot identifica uşor, factorii care influenţează costul calităţii sunt mai greu de identificat.

Conform standardelor internaţionale, costurile calităţii sunt date de:

- costul studiului pieţei în privinţa cerinţelor de calitate;

- costul cercetării legat de îmbunătăţirea calităţii;

- costul proiectării legat de asigurarea cerinţelor de calitate;

- costul asigurării calităţii resurselor necesare execuţiei;

- costul organizării de şantier în legătură cu asigurarea realizării calităţii;

- costul exploatării legat de asigurarea calităţii;

- costul auditurilor de calitate ale sistemului, obiectului de construcţii etc.;

- costul pregătirii profesionale în domeniul calităţii;

- costul prevenirii noncalităţii;

- costul eliminării neconformităţilor de calitate;

- costul evaluării calităţii.

Cu cât creşte calitatea unei construcţii, cu atât creşte şi costul lucrărilor de execuţie, dar scade proporţional, datorită calităţii ridicate, costul exploatării construcţiei. Durata de folosire a obiectelor de construcţii este foarte mare şi, deci, recuperarea costurilor suplimentare în execuţie este uşor de realizat. Se pune însă întrebarea: "Cât de mult putem creşte costul execuţiei pentru îmbunătăţirea calităţii?". Răspunsul la întrebare se poate da prin calculul costului global al construcţiei (suma costurilor de execuţie şi de exploatare) şi se prezintă ca în diagrama următoare:


Figura 70. Optimizarea calităţii în funcţie de costul global

12.4. Sistemul calităţii în construcţii

Sistemul calităţii în construcţii se compune din:

- Reglementările tehnice în construcţii care se stabilesc prin regulamente şi proceduri şi care au ca obiect concepţia, calculul, alcătuirea, execuţia şi exploatarea construcţiilor.

- Calitatea produselor folosite la realizarea construcţiilor se certifică de către producător. Nu se folosesc produse fără certificarea calităţii.

- Agrementele tehnice pentru noi produse şi procedee care stabilesc aptitudinea de utilizare, condiţiile de fabricaţie, de transport, de depozitare, de punere în operă şi de întreţinere a lor.

- Verificarea proiectelor, a execuţiei lucrărilor şi expertizarea proiectelor şi a construcţiilor.

COST MINIM

cost global

cost execuţie

cost exploatare

CALITATE

CO

ST


Proiectele se verifică obligatoriu de către specialişti verificatori de proiecte atestaţi (alţii decât cei ce au elaborat proiectul).

Execuţia este verificată de investitori prin diriginţi de specialitate iar expertizele tehnice ale proiectelor şi construcţiilor se efectuează numai de către experţi tehnici autorizaţi.

- Conducerea şi asigurarea calităţii în construcţii constituie o obligaţie ce revine tuturor factorilor ce participă la conceperea, realizarea şi exploatarea construcţiilor şi se materializează într-un sistem propriu fiecărui factor.

- Autorizarea şi acreditarea laboratoarelor de analize şi încercări în construcţii se fac conform prevederilor legale.

- Activitatea metrologică în construcţii urmăreşte asigurarea, etalonarea, verificarea şi menţinerea în stare de funcţionare a mijloacelor de măsurare şi control necesare.

- Recepţia construcţiilor urmăreşte certificarea realizării acestora conform cu documentaţia de execuţie şi cu cartea tehnică a construcţiei în care se înscriu date referitoare la realizarea şi exploatarea construcţiei. Se întocmeşte prin grija investitorului şi se predă proprietarului care are sarcina să o completeze la zi.

- Comportarea în exploatare şi intervenţiile în timp se înscriu în cartea tehnică. Intervenţiile (reconstruire, consolidare, transformare, extindere, reparaţii) se fac numai pe baza unui proiect avizat de proiectantul iniţial al clădirii sau de un expert tehnic avizat.

- Postutilizarea construcţiilor se referă la activităţile de dezafectare, demontare şi demolare a construcţiilor, de recondiţionare şi de refolosire a elementelor şi produselor recuperabile, precum şi de reciclare a deşeurilor cu asigurarea protecţiei mediului potrivit legii.

- Controlul de stat al calităţii în construcţii se exercită de către "Inspecţia de stat în construcţii, lucrări publice, urbanism şi amenajarea teritoriului" care urmăreşte aplicarea unitară a prevederilor legale privind calitatea construcţiilor la nivelul întregii ţări.

Dintre componentele sistemului calităţii în construcţii doar conducerea şi asigurarea calităţii în construcţii cade integral în sarcina constructorului.

12.5. Planificarea calităţii


Planificarea calităţii constă în identificarea standardelor de calitate relevante pentru proiect şi stabilirea modalităţilor de a le satisface. Ea trebuie realizată în paralel şi corelată cu celelalte componente ale planificării proiectului. De exemplu, realizarea calităţii dorite poate solicita modificări la nivelul costurilor sau al programului de execuţie, sau poate necesita o analiză de risc detaliată a unei anumite probleme care a fost identificată.

Pentru planificarea calităţii se utilizează următoarele surse de informaţii:

Politica în domeniul calităţii. Aceasta constă în ansamblul intenţiilor unei organizaţii referitoare la calitate, aşa cum sunt ele exprimate de către managementul de vârf al acesteia. În cazul în care organizaţia care realizează proiectul nu are o politică în domeniul calităţii sau la realizarea proiectului urmează să fie implicate mai multe organizaţii (ceea ce reprezintă regula în domeniul construcţiilor), echipa managerială a proiectului (care include reprezentanţi ai stakeholderilor proiectului) trebuie să conceapă o politică a calităţii pentru proiectul respectiv.

Scopul proiectului şi descrierea produsului. Acestea includ documentaţia tehnico-economică (contracte, proiectul, detalii de execuţie, specificaţiile tehnice, caietul de sarcini etc.). Sunt foarte importante deoarece cuprind rezultatele majore care se aşteaptă, obiectivele stakeholderilor privind proiectul, detalii tehnice.

Standarde şi legislaţie aplicabile. Se includ prevederile legislaţiei naţionale şi internaţionale (pentru proiectele de acest tip) referitoare la proiect.

Principalele metode şi tehnici utilizate în planificarea calităţii sunt:

Analize cost/beneficiu. Principalul beneficiu al respectării specificaţiilor privind calitatea constă în diminuarea volumului şi valorii lucrărilor care trebuie refăcute, ceea ce înseamnă o creştere a productivităţii, a satisfacţiei stakeholderilor şi diminuarea costurilor. Principalul cost al respectării specificaţiilor privind calitatea este cel ocazionat de activităţile de management al calităţii proiectului. Desigur, pentru ca o anumită măsură privind calitatea să fie considerată acceptabilă trebuie ca beneficiile pe care le generează să depăşească costurile.

Analize comparative. Se compară practicile curente sau planificate cu cele din alte proiecte similare pentru a se genera idei de perfecţionare şi pentru a avea un standard faţă de care să se evalueze performanţele.

Diagrame de flux. Se pot utiliza diagrame cauză-efect (numite şi diagrama Ishikawa, diagrama oaselor de peşte), care ilustrează modul în care diferite cauze şi subcauze se relaţionează pentru a produce un anumit efect, şi


diagrame de proces sau de sistem, care arată modul în care se relaţionează diferitele elemente ale unui sistem. Diagramele de flux pot ajuta echipa de proiect să anticipeze unde şi când pot apărea probleme referitoare la calitate şi pe această bază să identifice modalităţi de a le preveni sau rezolva.

Experimente şi simulări. Acestea se pot utiliza pentru a identifica impactul pe care îl au anumite variabile asupra proceselor şi produsului proiectului.

Planificarea proiectului se concretizează în următoarele rezultate:

Planul de management al calităţii. Acesta descrie modul în care echipa de proiect va operaţionaliza politica sa în domeniul calităţii, obiectivele, structurile, responsabilităţile, procedurile, procesele şi resursele necesare pentru implementarea managementului calităţii (controlul calităţii, asigurarea calităţii, îmbunătăţirea calităţii). Acest plan se poate concretiza în următoarele documente: manualul calităţii, procedurile de asigurare a calităţii şi planul de control al calităţii, verificări şi încercări.

Definiţii operaţionale. Acestea descriu, în termeni foarte specifici, elementele–de proces sau produs – ale proiectului şi modul în care acestea sunt măsurate în procesul de control al calităţii. De exemplu, nu este suficient să spunem că respectarea termenelor planificate este o măsură a managementului calităţii; trebuie indicat de asemenea dacă fiecare activitate trebuie să înceapă conform planului, sau să se finalizeze conform acestuia.

Liste de control. Acestea sunt utilizate pentru a verifica dacă un set obligatoriu de paşi a fost respectat şi realizat.

12.6. Asigurarea calităţii

Asigurarea calităţii constă în evaluarea pe baze regulate a performanţelor înregistrate în realizarea proiectului pentru asigurarea satisfacerii standardelor de calitate considerate relevante. Aceste activităţi sunt realizate, de regulă, de către un Compartiment de Asigurare a Calităţii.

Conform “Regulamentului privind conducerea şi asigurarea calităţii în construcţii”2 părţile implicate în realizarea proiectelor de construcţii au obligaţia să:

elaboreze şi să aplice sistemul de conducere şi asigurare a calităţii în unitatea proprie;

2 HG nr. 261/8 iunie 1994.


înfiinţeze compartimentele de asigurare a calităţii;

elaboreze procedurile aferente sistemului;

pregătească şi să califice personalul.

Legea privind calitatea în construcţii3 prevede următoarele drepturi şi obligaţii pentru participanţii la realizarea obiectelor de construcţii:

a. investitorul: stabileşte nivelul calitativ pentru proiectare şi execuţie; obţine avizele şi acordurile necesare; verifică execuţia prin diriginţi de specialitate sau consultanţi; soluţionează neconformităţile, defectele în exploatare, deficienţele de proiectare; propune expertizarea construcţiei pentru realizarea intervenţiilor.

b. proiectantul: precizează categoria de importanţă a construcţiei; asigură prin proiecte şi detalii de execuţie calitatea construcţiei; prezintă proiectele specialiştilor verificatori atestaţi, stabiliţi de investitor, şi soluţionează neconcordanţele constatate; elaborează caietele de sarcini, instrucţiunile tehnice pentru execuţie, exploatare, întreţinere, reparaţii şi urmărire a comportării construcţiei în timp; stabileşte fazele de execuţie şi participă la verificarea calităţii acestora; elimină deficienţele de calitate încă din faza de proiectare.

c. executantul: sesizează investitorul asupra neconcordanţelor sau deficienţelor proiectului; începe construcţia numai pentru proiecte verificate şi construcţii autorizate; asigură realizarea nivelului calitativ prevăzut al construcţiei; convoacă factorii responsabili la verificarea diferitelor stadii fizice executate; soluţionează neconformităţile pe baza soluţiilor proiectantului; sesisează Inspectoratul de Stat în construcţii în legătură cu producerea accidentelor tehnice pe durata execuţiei; readuce terenurile folosite pentru organizarea de şantier la starea iniţială.

d. verificatorul de proiecte şi experţii tehnici: au aceeaşi răspundere ca şi proiectantul pentru proiectele acceptate şi răspund pentru soluţiile date.

e. proprietarul: efectuează la timp lucrările de întreţinere şi reparaţii; completează şi actualizează cartea tehnică a construcţiei; execută modificări la construcţii numai pe bază de proiecte verificate şi autorizate.

f. administratorul şi utilizatorul: folosesc construcţia conform instrucţiunilor din cartea tehnică; execută lucrări de întreţinere şi reparaţii (dacă se prevede acest lucru prin contractul cu proprietarul), urmăresc comportarea în exploatare; sesizează Inspecţia de stat în construcţii în legătură cu accidentele tehnice înregistrate.

3 Legea nr. 10/1995, “Lege privind calitatea în construcţii”.


Informaţiile de intrare în sistemul de asigurare a calităţii se preiau din:

Planul de management al calităţii.

Rezultatele măsurătorilor de control al calităţii.

Definiţiile operaţionale.

Metodele şi tehnicile folosite în asigurarea calităţii sunt următoarele:

Metodele şi tehnicile de planificare a calităţii.

Auditurile calităţii. Au ca obiectiv identificarea învăţămintelor legate de îmbunătăţirea performanţei în cadrul proiectului curent sau în proiecte viitoare. Auditurile pot fi programate la date prestabilite sau aleatoare. Ele pot fi realizate de către specialişti interni sau consultanţi externi.

Rezultatul activităţilor de asigurare a calităţii este îmbunătăţirea calităţii. Aceasta include adoptarea de măsuri şi acţiuni pentru creşterea eficacităţii şi eficienţei proiectului astfel încât să se genereze beneficii sporite pentru stakeholderi.

12.7. Controlul calităţii

Controlul calităţii presupune monitorizarea rezultatelor proiectului pentru a verifica dacă acestea corespund standardelor considerate relevante şi identificarea modalităţilor de a elimina cauzele generatoare de abateri negative.

Informaţiile de intrare pentru controlul calităţii sunt:

Rezultatele realizării proiectului. Acestea includ atât rezultatele care ţin de proces, cât şi pe cele care ţin de produs. Alături de aceste rezultate efective sunt necesare rezultatele planificate.

Planul de management al calităţii.

Definiţiile operaţionale.

Listele de control.

Principalele metode şi tehnici utilizate în controlul calităţii includ:

Inspecţia. Include activităţi de măsurare, examinare, testare pentru a stabili dacă rezultatele corespund specificaţiilor planificate. Inspecţii se pot efectua: în faza premergătoare execuţiei lucrărilor de construcţii (examinarea şi verificarea documentaţiei tehnico-economice, verificarea calităţii materialelor de construcţii şi a prefabricatelor, verificarea calităţii utilajelor, verificarea


capabilităţii subantreprenorilor), în faza executării lucrărilor de construcţii (verificarea calităţii lucrărilor de structură şi de finisaj), în faza recepţiei, a exploatării sau postutilizării obiectelor de construcţii.

Diagramele de control. Acestea sunt reprezentări grafice ale rezultatelor înregistrate, cu dinamica lor în timp. Sunt utilizate pentru a decide când abaterile rezultatelor depăşesc limitele considerate acceptabile şi se impune luarea unor măsuri de corecţie. Ele pot fi utilizate, spre exemplu, în monitorizarea costurilor şi programului de execuţie a proiectului sau a erorilor în documentaţia proiectului.

Diagramele Pareto. Sunt histograme care pun în evidenţă frecvenţa de apariţie, în ordine descrescătoare, a anumitor rezultate în funcţie de cauzele care le-au generat. Echipa de proiect ar trebui să acţioneze cu prioritate asupra cauzelor care au generat cel mai mare număr de defecte (legea lui Pareto: un număr relativ redus de cauze generează cea mai mare parte a problemelor).

Diagrame de flux. Sunt utilizate pentru a analiza modul în care au apărut problemele referitoare la calitate.

Analiza tendinţei. Se utilizează pentru monitorizarea performanţelor tehnice şi a performanţelor referitoare la încadrarea în buget şi program (câte activităţi într-o anumită perioadă au fost realizate cu abateri semnificative).

Rezultatele aplicării controlului calităţii sunt:

Îmbunătăţirea calităţii.

Decizii de acceptare. În urma controlului anumite lucrări vor fi acceptate, altele vor fi respinse şi vor necesita refacerea lor.

Refacerea unor lucrări. Anumite lucrări, respinse la efectuarea controlului calităţii, trebuie refăcute. Aceasta antrenează depăşiri de costuri şi termene de execuţie, deci trebuie evitate sau minimizate.

Completarea listelor de control. Listele de control se completează pe măsura utilizării lor şi este util să fie arhivate împreună cu celelalte documente ale proiectului.

Ajustarea proceselor. Ca urmare a controlului este necesar, în anumite situaţii, să se adopte acţiuni corective şi preventive.

O nouă teorie asupra calităţii lucrărilor de construcţii este Managementul Calităţii Totale.


În tabelul următor se face o paralelă între managementul tradiţional al calităţi şi managementul calităţii totale.

Comparaţie între Managementul tradiţional al calităţii şi Managementul calităţii totale Tabelul 21

Managementul tradiţional al calităţii

Managementul calităţii totale

Calitate - produsele sunt conforme cu specificaţia;

- se pune accent pe controlul final

- produsele sunt conforme cu nevoile consumatorilor;

- se pune accent pe controlul calităţii procesului de producţie

Clienţi - înţelegerea parţială a nevoilor clienţilor

- proces sistematic de căutare, înţelegere şi satisfacere a necesităţilor clienţilor

Defecte - se admite un anumit procent de defecte, pierderi, retuşuri

- nu se admit erori (zero defecte în fabricaţie, zero probleme în exploatare)

Inovaţii - revoluţii tehnologice (automatizare)

- perfecţionare graduală şi continuă a fiecărei activităţi

Rezolvarea problemelor

- nesistematizat, la nivel administrativ sau al specialiştilor

- în mod participativ, disciplinat; decizii pe baza unor informaţii precise

Sistemul de management al calităţii totale vizează toate aspectele activităţii firmei şi desemnează calitatea ca element strategic.

Strategia managementului calităţii totale se concretizează în efortul integrat al tuturor nivelurilor companiei pentru a creşte satisfacţia clientului, prin realizarea practică a îmbunătăţirilor continue.

Managementul calităţii totale se impune în construcţii deoarece:

- construcţiile sunt cunoscute pentru calitatea scăzută;

- există o lipsă de preocupare pentru respectarea termenelor de predare;

- nu se respectă costurile anticipate de client;

- se înregistrează performanţe reduse la nivelul firmei.

Spre deosebire de industrie, în construcţii calitatea este impusă de:

- client;


- arhitect;

- proiectant;

- experţi verificatori de proiect;

- antreprenori generali;

- subantreprenori;

- furnizori de materiale şi utilaje.

În condiţiile sistemului managementului calităţii totale fiecare este clientul celuilalt.

Particular pentru construcţii este faptul că proprietarul este singurul "neexpert" şi totuşi el este cel care trebuie să ia deciziile cele mai importante. Proprietarul nu are experienţă deoarece el conduce un proiect o singură dată sau, în cel mai bun caz, la intervale mari de timp. Aceasta este cauza principală care generează conflicte între participanţi (legate de materiale, maşini, soluţii constructive, relaţii dintre oameni, bani etc.).

Particularităţile managementului calităţii totale în construcţii sunt date de nerepetabilitatea proiectelor abordate, ceea ce face ca resursele fizice şi umane angajate în proiect să fie disponibilizate la încheierea acestuia.

Calitatea, în domeniul construcţiilor, este, în primul rând, o problemă de responsabilitate socială. Asigurarea securităţii şi confortului pentru beneficiarii construcţiilor reprezintă o obligaţie morală şi contractuală pentru firmele de construcţii.


Termeni cheie

- calitate

- noncalitate

- managementul calităţii

- ciclul calităţii

- creare-concepere

- proiectare

- întreţinere – menţinere

- costurile calităţii

- sistemul calităţii în construcţii

- Comitetul European de Standardizare

- Institutul Român de Standardizare

- Organizaţia Internaţională de Standardizare

- reglementări tehnice în construcţii

- agremente tehnice

- controlul de stat al calităţii în construcţii

- planificarea calităţii

- asigurarea calităţii

- controlul calităţii

- politica în domeniul calităţii

- analiza cost - beneficiu

- analiza comparativă

- diagrame de flux

- experimente şi simulări

- definiţii operaţionale

- liste de control

- auditul calităţii

- inspecţie

- diagrama de control

- diagrama Pareto

- analiza tendinţei

- managementul calităţii totale

Întrebări

1. De ce calitatea în construcţii are o importanţă specială?

2. Cum este definită calitatea?

3. Ce organisme internaţionale reglementează calitatea în construcţii?

4. Care sunt componentele ciclului calităţii şi ce importanţă are cunoaşterea acestora?

5. Din ce este compus costul calităţii în construcţii?

6. Din ce se compune sistemul calităţii în construcţii?


7. Ce metode şi tehnici se folosesc în planificarea calităţii?

8. Care sunt sursele de informaţii utilizate în asigurarea calităţii?

9. Care sunt rezultatele controlului calităţii?

10. Care sunt obligaţiile principale, pe linia asigurării calităţii, ce revin constructorului (dar beneficiarului, proiectantului, investitorului)?

11. De ce se impune implementarea managementului calităţii totale în construcţii?

Date post:	24-Apr-2015
Category:	Documents
Upload:	luci-lucian
View:	91 times
Download:	1 times

Cap12 - Managementul calitatii

Documents