5 Analize aprofundate pe probleme

Au în vedere teme de analiză specifice: • rentabilitatea comercială; • echilibrul financiar, • rentabilitatea economică; • îndatorarea; • rentabilitatea financiară; • diagnosticul riscului.

Pot fi definite şi alte teme specifice, în raport cu scopurile analizei: lichiditatea (trezoreria), structura activului şi pasivului de bilanţ ş.a.

5.1 Analiza rentabilităţii comerciale

Are în vedere aprecierea prin rate a efectului financiar rezultat dintr-o activitate generatoare de venituri efective sau posibile.

Indicatori utilizaţi pentru caracterizarea eficienţei operaţiunilor de comerţ:

Nr. crt. Rata Vânzări

de mărfuri Încasări Structură a valorii adăugate

1. Rata marjei comerciale (rmc) VmvMC

2. Rata marjei brute de exploatare (rmbe) CAEBE

3. Rata marjei nete (rmn) CARN

4. Rata marjei nete de exploatare (rmne) CARE

5. Rata marjei brute de autofinanţare (rmba) CACAF

6. Rata marjei asupra valorii adăugate (rmva) VAEBE

Figura 13 Ratele de analiză comercială

unde: MC = marja comercială; Vmv = valoarea mărfurilor vândute; EBE = excedentul brut de exploatare; CA = cifra de afaceri; RN = rezultatul net al exerciţiului; RE = rezultatul exploatării; CAF = capacitatea de autofinanţare;

Gestiunea financiară a întreprinderii

VA = valoarea adăugată. 5.2 Analiza rentabilităţii economice Are ca scop caracterizarea măsurii în care activele unei firmei produc

rezultate financiare.

Domenii caracterizate: Nr. crt.

Rata marja de câştig

rentabilitatea economică

rentabilitatea activului

1. Rata excedentului brut de exploatare (rebe) AE

EBE

2. Rata rentabilităţii economice (re1)

AETEBIT−

3. Rata rentabilităţii economice (re2)

AEEBIT

4. Rata profitului net (rpn) AEPN

5. Rata rentabilităţii economice (re3)

ATREc

6. Rata rentabilităţii economice (re4)

DNEREAIbREc

++

7. Rata rentabilităţii activului economic (rae)

AE1RE

8. Rata rentabilităţii activului total (rat)

ATEBE

9. Rentabilitatea economică brută (reb)

AERE

10. Rentabilitatea economică netă (ren1)

KiPcrt

11. Rentabilitatea economică netă (ren2)

AENRE

12. Rentabilitatea economică (re) Kperm

PB

Figura 14 Rate de analiză a rentabilităţii economice

Analize aprofundate pe probleme

unde: AE = activul economic; AE = AIb + NFR (1)

AIb = active imobilizate brute; NFR = necesar de fond de rulment; EBIT = excedent brut înaintea impozitării (taxării); T = impozite şi taxe; PN = profit net; REc = rezultat economic (profit brut din exploatare); AT = activul total; NFRE = necesar de fond de rulment pentru exploatare; D = disponibilităţi băneşti; RE1 = rezultatul exploatării în forma „înainte de deducerea dobânzii şi a

impozitului pe profit”:

RE1 = RC + Dob

RC = rezultat curent înaintea impozitării; Dob = dobânzi şi cheltuieli asimilate; Pcrt = profit curent; Ki = capital angajat (investit); AEN = activ economic net:

AEN = AE – (A + Pdi) (2) A = amortizări; Pdi = provizioane pentru deprecierea imobilizărilor; PB = profit brut; K perm = capital permanent. Mulţimea de rate folosite pentru caracterizarea rentabilităţii arată: (i) importanţa problemei în sine; (ii) necesitatea evidenţierii rezultatului relativ (procentual) al activităţii la

diferitele niveluri de evaluare a acestuia (adică atât a rezultatului financiar mai mult sau mai puţin net, cât şi a dimensiunii eforturilor angajate – vezi activ economic, activ economic net, activ total, capital angajat).

Cu sensul de marjă, adică prin considerarea raportului invers decât cel dat

în figura 14, aceste rate exprimă durata în ani a recuperării efortului angajat din rezultatul pe care l-a degajat respectivul efort. De exemplu, în cazul rentabilităţii economice brute (rata nr. 9 din figura 14) se vorbeşte de marja rezultatului exploatării:

REAEmre = (3)

Gestiunea financiară a întreprinderii

care arată în câţi ani se recuperează activul economic din rezultatul exploatării.

Toate ratele din figura 14 sunt rate de rentabilitate şi, de aceea, recomandarea este ca valoarea lor să fie cât mai mare. Pentru rata nr. 9, frecvent utilizată şi în auditul financiar al firmei, se recomandă ca acceptabile valorile de minim 25%, adică se acceptă că un interval de 4 ani este satisfăcător/asigurător pentru recuperarea din rezultate a unei investiţii (imobilizări în echipamente şi materiale).

5.3 Analiza rentabilităţii financiare Are ca scop caracterizarea profitabilităţii capitalului propriu; alternativ se

folosesc rate privind capitalul permanent, ca şi indicatori care să exprime rentabilitatea financiară prin rezultate vizând reflectarea activităţii firmei în bursă.

Nr. crt. Rata la capital

propriu la capital

permanent în conexiune cu

bursa

1. Rata rentabilităţii financiare (rf) Kpr

PN

2. Rentabilitatea financiară netă (rfn) 1Kpr

REn

3. Rentabilitatea financiară înainte de impozitare (rfi) 1Kpr

RcrtIT

4. Randamentul capitalului propriu (rkp) 1Kpr

Div

5. Coeficientul capitalizării bursiere (PER)

n:PNVP

6.

Rata dividendului: - nominală (rnd) - efectivă (red)

- VNDu

- VNDu

7. Rentabilitatea financiară a plasamentului în acţiunile firmei (rfp)

Pc

PcPvDu −+

8. Rentabilitatea financiară a capitalului permanent

KpermDPN +

Analize aprofundate pe probleme

Figura 15 Rate de analiză a rentabilităţii financiare

unde: PN = profit net; Kpr = capital propriu; REn = rezultatul net al exerciţiului;

Kpr 1 = capitalul propriu corectat = Kpr – Prof.ne (4) Prof.ne = profit nerepartizat;

RcrtIT = rezultatul curent înaintea impozitării; Div = dividende (total); VP = valoarea de piaţă a unei acţiuni; n = numărul de acţiuni emise de societatea comercială; Du = dividend unitar, adică pe o acţiune = Div/n; VN = valoarea nominală a unei acţiuni; Pv = preţul cu care un investitor şi-ar putea vinde o acţiune; Pc = preţul pe care investitorul l-a plătit pentru a cumpăra o acţiune; D = dobânzi; Kperm = capitalul permanent. Rentabilitatea financiară exprimă gradul de remunerare a acţionarilor şi a

societăţii în sine. Este o rată sensibilă la structura capitalului după provenienţă, respectiv la coeficientul financiar (cf):

cf = Dtml/Kpr (5)

unde: Dtml = datorii pe termen mediu şi lung.

Acest coeficient este un indicator al intensităţii levierului financiar (lf);

lf = re – d (6)

unde: re = rentabilitatea economică; d = rata dobânzii.

Condiţia de ordine pentru cele trei rate este:

rf > re > d (7) Coeficientul capitalizării bursiere (PER = price earning ratio) are sensul de

durată a imobilizării investiţiei într-o acţiune, adică în câţi ani se poate recupera plasamentul de mărimea valorii de piaţă a acţiunii din profitul net unitar (PN:n); o formă alternativă este să se determine durata recuperării pe seama dividendului unitar (Div:n). Calculul acestui coeficient se poate face şi după relaţia:

PNEKBPER = (8)

Gestiunea financiară a întreprinderii

unde: KB = capitalizare bursieră = VPn ∗ ; (9) PNE = profitul net (total) al exerciţiului. Rata dividendului arată câştigul procentual al posesorului acţiunii în raport

cu o valoare atribuită acţiunii; în cazul ratei efective a dividendului, aceasta se poate calcula şi după relaţia:

KBDivred = (10)

Rata financiară a plasamentului în acţiunile societăţii comerciale este un indicator relevant mai ales pentru două categorii de plasatori, şi anume:

- pentru speculatori, în special în jurul datei de distribuire a dividendelor; - pentru acţionarii mici, care de regulă cedează acţiunile pe care le deţin

dacă există oportunitatea unei diferenţe atractive de preţ între cel cu care a cumpărat acţiunile şi cel cu care ar putea să le vândă.

5.4 Analiza echilibrului financiar Are în vedere studiul resurselor de finanţare în corelaţie cu obiectul finanţării.

Nr. crt. Rata Mod de calcul Observaţii

1.

Rata finanţării imobilizărilor (rfi) (rata fondului de rulment)

AIbRd

sau

AInpermK

- arată măsura în care resursele durabile acoperă nevoia de finanţare a activelor imobilizate;

- situaţia normală: rfi > 1; - creşterea ratei exprimă ameliorarea condiţiilor de

finanţare a imobilizărilor.

2. Rata finanţării prin capitalul propriu (rfkp) AIb

prK - situaţia normală rfkp > 1

3. Rata autofinanţării investiţiilor (rafi) NFREIE

CAE∆+

- situaţia normală rafi > 0,2; - rafi > 1 → surse proprii disponibile; eventual,

nevalorificate.

4. Rata de investire (ri) VA

IE

- exprimă echilibrul între efortul investiţional şi surplusul de valoare creat de societatea comercială.

5. Rata finanţării activului economic (rfae)

AERd

sau

NFRENSRd+

- exprimă măsura finanţării din resurse durabile a nevoilor durabile;

- situaţie normală: rfae > 1; - corelaţie: rfae < rfi.

6.

Rata finanţării fondului de rulment de exploatare (rffre)

NFREFRE

- exprimă măsura în care sursele permanente alocate exploatării acoperă partea cea mai stabilă din necesarul de fond de rulment, adică fondul de rulment de exploatare (zis şi funcţional), în principiu stocurile pentru producţie;

- situaţia normală: rffre ≥ 0,67.

Analize aprofundate pe probleme

7. Rata finanţării bancare a exploatării (rfbe) NFRE

CrTz

- exprimă măsura în care necesarul pentru exploatare se finanţează din credite de trezorerie;

- corelaţie: rffre + rfbe ≅ 1. Fig. 16 Rate de analiză a echilibrului financiar

unde: Rd = resurse disponibile (inclusiv fondul de amortizare); AIb = active imobilizate brute (valoare de inventar); AIn = active imobilizate nete = AIb – A (11)

A = suma amortizării la zi; CAF = capacitate de autofinanţare; IE = investiţiile exerciţiului; ∆NFRE = variaţia faţă de anul precedent a necesarului de fond de rulment

de exploatare; AE = activ economic; VA = valoarea adăugată; NS = nevoi stabile; FRE = fond de rulment de exploatare; CrTz = credite de trezorerie. 5.5 Analiza lichidităţii (trezoreriei) Are ca obiect să caracterizeze capacitatea de plată a societăţii şi, ca efect,

posibilitatea de acces la credite de trezorerie.

Nr. crt. Rata Mod de calcul Observaţii

0. 1. 2. 3.

1. Rata lichidităţii generale (rlg)

an1Pean1Al

<<

sau

DetsAc

- este o rată a capacităţii de plată a ciclului de exploatare;

- exprimă măsura în care lichidităţile potenţiale acoperă exigibilităţile potenţiale;

- situaţia normală: rlg > 1; - situaţia favorabilă: rlg ∈ [2; 2,5]; - rlg > 1 şi în creştere → reducerea riscului

de nerambursare şi facilitarea accesului la credite;

2. Rata lichidităţii reduse (rlr)

an1PeSTOCan1Al

<−<

sau

DetsDispCre+

- este o rată a lichidităţii parţiale; - exprimă măsura în care societatea îşi poate

onora datoriile pe termen scurt din creanţe şi disponibilităţi;

- situaţia favorabilă: rlr ∈ [0,8; 1]; - rlr > 1 → stocurile nu sunt finanţate din

datoriile pe termen scurt;

3. Rata lichidităţii imediate (rli) Die

Disp

- este o rată a capacităţii de plată imediată; test acid de solvabilitate;

- exprimă măsura în care datoriile scadente azi pot fi achitate din disponibilităţile

Gestiunea financiară a întreprinderii

curente; - situaţia normală: rli > 0,3; - situaţia favorabilă: rli ≅ 1 - rli > 1 → folosire ineficientă a

disponibilităţilor. 0. 1. 2. 3.

solvabilitatea pe termen lung:

a) expresie absolută;

DTATSPN −= - patrimoniul negrevat de datorii;

4.

b) expresie relativă (rata solvabilităţii pe termen lung – rstl)

DTAT

sau

DTDTKpr +

- exprimă măsura în care societatea poate acoperi datoriile totale, adică o măsură a garantării datoriilor prin patrimoniu;

- situaţia normală: rstl > 1,5; - valori acceptabile: rstl ∈ [1; 1,5]; - rstl < 1,5 → risc de insolvabilitate.

Figura 17 Rate de analiză a lichidităţii

unde: Al < 1 an = active cu lichiditate sub 1 an; Pe < 1 an = pasive exigibile sub 1 an;

AC = active circulante; Dets = datorii exigibile pe termen scurt; STOC = stocuri; Cre = creanţe; Disp = disponibilităţi; Die = datorii imediat exigibile; SPN = situaţia patrimonială netă; AT = activ total; DT = datorii totale. 5.6 Analiza îndatorării Are ca obiect să caracterizeze situaţia îndatorării societăţii comerciale în

raport cu resursele acesteia, precum şi sursele de finanţare rezultate din activitatea însăşi a societăţii. Aceste surse reprezintă în fapt rezultate financiare ale societăţii, din care aceasta poate restitui datoriile sale.

Nr. crt. Rate

în raport cu resursele

durabile

în raport cu rezultatele

financiare

în raport cu îndatorarea

totală 0. 1. 2. 3. 4.

1. Levierul îndatoririi (li) KprDT

Analize aprofundate pe probleme

2. Rata capacităţii de împrumut (rci) DtmlKpr

3. Rata datoriilor financiare (rdf) permKDF

0. 1. 2. 3. 4.

4. Rata independenţei financiare (rif) permKKpr

5. Rata capacităţii de rambursare (rcr) CAFDtml

6. Rata prelevării cheltuielilor financiare (rpcf)

EBEfinCh

7. Costul îndatorării (ci) DT

finCh

8. Rata creditelor curente (rcc) DTcrtC

Figura 18 Ratele de analiză a îndatorării

unde: DT = datorii totale; Dtml = datorii pe termen mediu şi lung;

DF = datorii financiare; EBE = excedent brut de exploatare; Ch fin = cheltuieli financiare; C crt = credite curente. Levierul îndatorării este un coeficient total de îndatorare, cu sens de rată de

autonomie financiară; analiza lui se face corelat cu rci (respectiv cu forma lui transformată – coeficientul financiar (vezi relaţia 5 din capitolul 3)). Levierul îndatorării exprimă măsura în care angajamentele pe termen mediu şi lung sunt garantate prin capitalul propriu. Valorile li > 1 reflectă riscul major de nerambursare şi dependenţa exagerată de creditori. Valorile normale: li < 1.

Rata capacităţii de împrumut arată măsura în care îndatorarea la termen este garantată prin capitalul propriu. Valorile normale sunt rci ≥ 1, iar cele favorabile rci > 2.

Rata datoriilor financiare exprimă gradul de îndatorare pe termen lung; valorile normale sunt rdf ≤ 0,5.

Rata independenţei financiare exprimă măsura în care sursele permanente sunt formate din cele proprii; valorile normale sunt rif ≥ 0,5. Este complementară, în raport cu unitatea, cu rdf.

Gestiunea financiară a întreprinderii

Rata capacităţii de rambursare are sens de durată şi arată în câţi ani poate fi rambursată datoria la termen pe seama capacităţii de autofinanţare. Valorile normale: rcr ≤ 3. Ca variantă a sa se mai calculează:

CAFDTrcr2 = (12)

cu valori normale ≥ 4.

Rata prelevării cheltuielilor financiare exprimă capacitatea de plată a costului îndatorării. Valorile normale: rpcf ∈ [0,4; 0,6]. Dacă rpcf > 0,6 apar dificultăţi de suportare a costului îndatorării ca efect al fenomenului fuga rezultatelor exploatării în remunerarea băncilor.

Costul îndatorării trebuie să fie sub nivelul rentabilităţii economice a societăţii. În acest caz, îndatorarea are efect de levier; în caz contrar, se produce efectul de măciucă.

Rata creditelor curente este o pondere a creditelor de trezorerie în îndatorarea totală. O valoare mare a ratei arată vulnerabilitatea surselor de finanţare a societăţii, o dependenţă prea mare de bănci şi un posibil cost al îndatorării greu de suportat.

5.7 Analiza structurii activului şi pasivului Are ca obiect să aprecieze dimensiunea relativă a celor mai importante

componente patrimoniale, ca şi a celor mai importante surse de finanţare a activităţii societăţii comerciale.

Nr. crt. Rata de patrimoniu de surse

1. Rata activelor imobilizate (rai) ATAI

2. Rata imobilizărilor corporale (ric) ATIC

3. Rata imobilizărilor financiare (rif) ATIF

4. Rata activelor circulante (rac) ATAC

5. Rata stocurilor (rs) AT

STOC

6. Rata creanţelor comerciale (rcc) ATCre

7. Rata activelor de trezorerie (rat) ATTrezA

Analize aprofundate pe probleme

8. Rata autonomiei financiare globale (rafg) PT

prK

9. Rata îndatorării globale (rig) PTDT

Figura 19 Rate privind analiza structurală a bilanţului

unde: AI = active imobilizate;

AT = active totale; IF = imobilizări financiare; AC = active circulante; STOC = stocuri; Cre = creanţe comerciale; A Trez = active de trezorerie = Disp + VMP; DT = datorii totale; Kpr = capital propriu; PT = pasiv total; Disp = disponibilităţi; VMP = valori mobiliare de plasament. Toate aceste rate au caracter de ponderi şi pun în evidenţă strategia

financiară a firmei relativ la imobilizări şi investiţii. Unele dintre aceste rate prezintă variabilitate în raport cu sectorul de activitate, ca urmare a naturii activităţii şi a lungimii ciclului de fabricaţie. De exemplu:

- ric este mare în sectoarele în care înzestrarea tehnică a muncii este mare, tehnologiile scumpe, gradul de automatizare ridicat etc.;

- rac este mare în sectoarele în care volumul materiilor prime prelucrate este mare, costul materiilor prime prelucrate este mare, costul materiilor prime-materialelor-energiei este ridicat etc.;

- rs este mare în sectoarele industriale şi de distribuţie (comerţ) şi mic în servicii;

- rcc este mare în sectorul distribuţiei (comerţ). Unele rate exprimă politici ale firmei: - rcc exprimă, îndeosebi în sectoarele industriale, politica comercială a

firmei, respectiv poziţia firmei faţă de livrările pe credit; - rafg exprimă politica de dividend a firmei, adică poziţia ei faţă de

relaţia capitalizare/distribuire a profitului; - rig exprimă politica de finanţare a activităţii curente, adică poziţia ei

privind angajarea surselor proprii de finanţare. Analiza are în vedere corelaţia mare dintre rate, ca de exemplu (ric, rif, raf)

sau (rs, rcc, rat); de asemenea, corelarea cu alte rate, ca de exemplu (rat, r1) unde:

Gestiunea financiară a întreprinderii

TrezPTrezAr1 = (14)

unde: P Trez = pasive de trezorerie. Dacă r1 > 1 interpretarea lui rat capătă

nuanţe favorabile. 5.8 Diagnosticul riscului

Are ca obiect să evidenţieze cele trei clase mari de riscuri cu care se

confruntă societăţile comerciale: riscul economic; riscul financiar; riscul de faliment.

5.8.1 Riscul economic Trăsături: - caracterizează riscul generat de costurile firmei;

- arată elasticitatea profitului în raport cu cifra de afaceri; - are ca indicator efectul de levier de exploatare (e):

00 CACA/

PPe ∆∆

= (15)

unde: ∆ = variaţie absolută a unui indicator;

P = profit; CA = cifră de afaceri; 0 = nivelul de bază al unui indicator. Între indicatorii de rezultate şi cei de cost avem următoarele relaţii:

P = CA – CV – CF (16)

CV = v ∗ CA (17)

unde: CV = costuri variabile; CF = costuri fixe; v = costuri variabile la 1 leu cifră de afaceri. Rezultă:

P = CA ∗ (1 – v) – CF (18)

care exprimă dependenţa profitului de cifra de afaceri şi cu care se calculează elasticitatea (vezi relaţia 15), obţinându-se:

Analize aprofundate pe probleme

v1CFCA

CAe0

0

−−

= (19)

unde: ==−

PRv1

CF prag de rentabilitate = volumul producţiei (în expresie

bănească, ce trebuie vândut pentru a acoperi costurile fixe;

1 – v = marjă de câştig, adică ce rămâne dintr-un leu încasări după ce s-au acoperit costurile variabile.

Astfel, se poate scrie o altă expresie a rentabilităţii:

PRCACAe

0

0

−= (20)

Efectul de levier de exploatare, adică elasticitatea e, exprimă mărimea

riscului economic: cu cât e este mai mare cu atât riscul economic este mai mare; cu cât e este mai mic cu atât riscul economic este mai mic.

Dependenţa riscului de indicatorii de rezultate şi de cei de cost: ◦ valoarea riscului este cu atât mai mică cu cât cifra de afaceri este mai

mare în raport cu pragul de rentabilitate; ◦ valoarea riscului este cu atât mai mică cu cât marja de câştig este mai

mare; ◦ valoarea riscului este cu atât mai mare cu cât costurile fixe sunt mai

mari; ◦ valoarea riscului este cu atât mai mică cu cât pragul de rentabilitate este

mai mic; ◦ valoarea riscului este cu atât mai mare cu cât costul variabil unitar este

mai mare.

5.8.2 Riscul financiar

Trăsături: - caracterizează riscul generat de structura financiară a societăţii comerciale;

- se exprimă prin trei indicatori: a) pragul de rentabilitate financiară; b) elasticitatea rentabilităţii financiare; c) efectul de levier financiar.

a) pragul de rentabilitate financiar Este volumul de productie (in expresie baneasca) ce trebuie vanduta pentrua acoperi costurile fixe legate de activitatea financiara a societatii comerciale.

Gestiunea financiară a întreprinderii

Indicatorul caracteristic este:

v1DobPRf−

= (21)

unde: PRf = pragul de rentabilitate financiar;

Dob = cheltuieli fixe legate de finanţare: dobânzi, speze bancare şi alte cheltuieli financiare decurgând din serviciul datoriei pe termen lung.

b) elasticitatea rentabilităţii financiare Arată variaţia relativă a profitului curent în raport cu variaţia relativă a

cifrei de afaceri:

CA/CAPcrt/Pcrterf

∆∆

= (22)

unde: Pcrt = profitul curent.

Indicatorul poate fi calculat eliminând impactul creditării şi al fiscalităţii.

În acest caz: ◦ pentru eliminarea impactului creditării se corectează profitul curent cu

dobânzile:

Pc = Pcrt – D (23)

unde: Pc = profit corectat cu impactul creditării; D = dobânzi. ◦ pentru eliminarea impactului fiscalităţii se corectează profitul curent cu

impozitul de profit:

PN = Pcrt ∗ (1 – t) (24)

unde: PN = profit net; t = cota de impozit pe profit.

Analize aprofundate pe probleme c) efectul de levier financiar Arată ecartul între randamentul finanţării prin sursele cu caracter permanent, pe de o parte, şi costul surselor împrumutate cu caracter de durată, pe de altă parte. Indicatorul ce exprimă randamentul este rentabilitatea economică:

permKPBre = (25)

unde: PB = profitul brut, iar indicatorul ce exprimă costul este rata dobânzii (d)

Levierul financiar se poate determina: ◦ în mărime absolută: drelfa −= (26)

◦ în mărime relativă: red1lfr −= (27)

Ca mărime relativă, levierul financiar arată procentual măsura devansării ratei dobânzii de către rentabilitatea economică.

Impactul efectului de levier se regăseşte în mărimea rentabilităţii financiare:

( )[ ] ( )t1cfdrererf −∗∗−+= (28)

unde: rf = rata rentabilităţii financiare = prK

PN (29)

cf = coeficient de structură financiară = prK

Dtml (30)

Dtml = datorii pe termen mediu şi lung. În contextul efectului de levier se pot determina şi alţi indicatori de

elasticitate a rentabilităţii financiare, astfel: ◦ elasticitatea în raport cu rentabilitatea economică:

m11e1 −

= (31)

unde: ( ) recf1cfdm∗+

∗=

◦ elasticitatea în raport cu rata dobânzii:

1mme2 −

= (32)

Gestiunea financiară a întreprinderii

◦ elasticitatea în raport cu cota de impunere a profitului:

1tte3 −

= (33)

Rezultatul unui efect de levier financiar favorabil este:

rerf ≥ (34) În legătură cu această relaţie de ordine, pot fi determinate valori-prag ale

fiecăruia din cei trei parametri care determină legătura între rentabilitatea financiară şi cea economică, respectiv: coeficientul de structură financiară, rata dobânzii şi cota de impunere a profitului. Valoarea-prag pentru unul din parametri se obţine din condiţia (34) combinată cu relaţia (28) în care se asumă că valorile pentru ceilalţi doi parametri, ca şi valoarea rentabilităţii economice, sunt cunoscute; rezultă:

◦ valoarea prag pentru cota de impunere a profitului:

cfncft+

≤

unde: dre

ren−

=

◦ valoarea-prag pentru coeficientul de structură financiară:

t1tncf−

∗≥

◦ valoarea-prag pentru rata dobânzii:

⎟⎠⎞

⎜⎝⎛

−∗−∗≤

t1cft1red

Observaţie: rata dobânzii trebuie să fie pozitivă, de aceea avem condiţia suplimentară că paranteza din relaţia de mai sus trebuie să fie pozitivă; în plus, în practică, nu este suficient ca rata dobânzii să fie pozitivă; ea trebuie să aibă o valoare remuneratoare pentru bancă, adică în principiu trebuie să fie mai mare decât rata inflaţiei (ri) şi costurile de funcţionare ale băncii

Analize aprofundate pe probleme

plus profitul acesteia (fie p expresia procentuală a acestora); astfel avem că şi de aici condiţia: prid +>

( ) tprit1cf ++>−∗