Cap I Bazele teoretico-metodologice ale analizei economico...

Cap I Bazele teoretico-metodologice ale analizei economico-financiare

1

Capitolul I : Bazele teoretico-metodologice ale analizei economico-

financiare 1. Necesitatea , importanta si rolul analizei economico-financiare; 2. Sistemul de informatii – premisa a analizei economico - financiare 3. Continutul procesului de analiza economico-financiara 4. Tipologia analizei economico-financiare 5. Studiul factorilor care influenteaza rezultatele activitatii economice 6. Metode si tehnici ale analizei economico-financiare

1. Necesitatea , importanta si rolul analizei economico-financiare

In literatura de specialitate, regasim intreprinderea definita drept grup uman ierarhizat care utilizeaza mijloacele intelectuale, fizice, financiare, conform unor obiective bine stabilite, delimitate de motivatia profitului , realizabil in conditiile obtinerii de valoare. Obtinerea de valoare depinde de cresterea de venit, iar aceasta se concretizeaza atunci cand produsele sau serviciile intreprinderii sunt preferate celor oferite de concurenta. Stagnarea venitului atrage implicit deprecierea valorii si regresul intreprinderii. Stimularea cresterii venitului are nevoie de indicatori economico-financiari, indicatori care sa fie utilizati nu ca un mijloc, ci ca un scop. Folosirea indicatorilor economico- financiari pentru masurarea succeselor intreprinderii este de fapt modalitatea de reflectare a performantelor economico- financiare. Iar aceasta este posibila cu ajutorul analizei economico-financiare. Iata ca intilnim in acest fel o prima modalitate de definire a analizei economico – financiare: ansamblu de concepte , tehnici si instrumente utilizate in tratarea informatiilor cu scopul de a se contura situatia unei intreprinderi, de a se stabili nivelul performantelor sale. Astfel, performanta ca actiune trebuie inteleasa drept capacitate comportamentala (indiferent de ce sistem este vorba) de a obtine un anume rezultat situat valoric la nivele de referinta care sa o defineasca (nivele la scara sectorului de activitate, concurentei, valori posibile in cazuri similare sau chiar cu alti parametri). Rezultatele masoara performanta, de fapt definind-o atunci cind se situeaza la cote considerate a exprima performanta. In teoria si practica economico – financiara a ultimilor ani frecvent se foloseste atit singularul cit si pluralul atunci cind se abordeaza probleme legate de performanta. De pilda se vorbeste de performanta intreprinderi precum si despre analiza performantelor frecvent financiare ale intreprinderii In mod normal, spectrul performantelor intreprinderii este mult mai larg; el trebuie sa cuprinda si alte “performante”cuantificabile sau nu economic, tehnico – economice, de protectie a mediului, manageriale etc. Pe baza unei asemenea extensii se poate avansa ideea unui sistem al performantelor intreprinderii, in esenta lor economice si financiare sau de sistem al performantei economico – financiare a intreprinderii. Aprecierea starii de performanta a intreprinderii, caracterizarea sistemului de performante economico-financiare este realizabila prin analiza economico-financiara. In acelasi context, trebuie adaugate acceptiunii de activitate practica conferite analizei economico–financiare, si cele de disciplina stiintifica respectiv de activitate de cercetare.


2

Sfera utilizatoriilor informatiilor asigurate prin analiza economico-financiara este extrem de larga. Pot manifesta interes privind situatia economico-financiara a unei intreprinderii caracterizata prin analiza economico-financiara creditorii financiari, actionarii sau asociatii, manageri, furnizorii si alti creditori comerciali, clientii, personalul angajat, investitorii prezenti si potentiali, guvernul si institutiile sale. Informatiile solicitate analizei economico-financiare difera de la un utilizator la altul in functie de interesul acordat situatiei intreprinderii.

Analiza

economico-

financiara

Creditori

comerciali

Institutii

bancare

Guvernul

si

institutiile

Actionari

sau

asociati

Personalul

angajat

Clienti

Manageri

Schema 1.1 Analiza economico-financiara si principalele categorii de utilizatori ai

informatiilor sale Astfel:

• Creditorii financiari sunt interesaŃi de informaŃiile care le permit să determine dacă împrumuturile acordate şi dobânzile aferente vor fi rambursate la scadenŃă;

• Actionarii sunt interesati de informatii privind evolutia cursului bursier pe actiune, de capacitatea intreprinderii de a desfasura activitate rentabila, de masura si modalitatea in care profiturile sunt repartizate ca dividende, de capacitatea intreprinderii de a plati dividende;

• Managerii sunt interesati de rezultatele economico-financiare ale intreprinderii pe ansamblu, avind in vedere rolul hotaritor al acestora in procesul decizional

• Furnizorii şi alŃi creditori comerciali sunt interesaŃi de informaŃiile care le permit să determine dacă sumele ce le sunt datorate vor fi plătite la scadenŃă.

• ClienŃii sunt interesaŃi de informaŃii despre continuitatea activităŃii unei întreprinderi, cu scopul asigurarii continuitatii in conditii normale a propriei activitati

• Personalul angajat este interesat de starea de stabilitate şi profitabilitate a întreprinderii, de informaŃii privind capacitatea întreprinderii de a platii remuneraŃii, pensii şi alte avantaje, precum şi oportunităŃi profesionale;


3

• Guvernul şi instituŃiile sale sunt interesate de alocarea resurselor şi, implicit, de activitatea întreprinderilor. Aceştia solicită informaŃii şi pentru a reglementa activitatea întreprinderilor, pentru a determina politica fiscală şi ca bază pentru calculul venitului naŃional şi al altor indicatori statistici similari;

Prin informatiile furnizate de analiza economico-financiara, sunt influentate deciziile utilizatorilor de a hotărî când să cumpere, să păstreze sau să vândă o investiŃie de capital, de a evalua răspunderea sau gestionarea managerială, de a evalua capacitatea întreprinderii de a plăti şi de a oferi alte beneficii angajaŃilor săi, de a evalua garanŃiile pentru creditele acordate întreprinderii, de a determina politicile de impozitare, de a determina profitul şi dividendele ce se pot distribui, de a elabora şi a utiliza date statistice despre venitul naŃional. Se pune problema categoriilor de intreprinderi ce pot recurge la analiza economico-financiara. Ceea ce trebuie precizat este ca analiza economico-financiara este indiscutabil necesara atit pentru intreprinderile in dificultate cit si pentru intreprinderile cu performante normale sau superioare celor previzionate. Starea intreprinderii in momentul realizarii analizei economico-financiare ii delimiteaza insa obiectivele.

Stabilirea cauzelor ce au generat starea de dificultate

Estimarea posibilitatilor de remediere a starii de dificultate

Prezentarea unui pachet de masuri ce se pot concretiza in revigorarea activitatii intreprinderii

Performante normale

Instrument de control al performantelor

Identificarea cauzelor ce au permis realizarea unor performante superioare

Prezentarea eventualelor masuri ce asigura mentinerea performantelor superioare

Dificultate

Performante superioare

Starea

intreprinderii

Obiective ale analizei economico-financiare

Schema 1.2 Starea intreprinderii si obiectivele analizei economico-financiare

Indiferent de starea intreprinderii in momentul relizarii analizei economico-financiare, de utilizatorii informatiilor obtinute, prin analiza economico-financiara trebuie sa se asigure cercetarea realitatii obiective, stabilirea variabilelor cheie ale procesului de dezvoltare, identificarea de noi surse de avantaj concurential.

2. Sistemul de informatii – premise a analizei economico - financiare “Contabilitatea este sursa privilegiata de informatii, pentru orice analiza stategica si financiara”.

N. Feleaga


4

Pentru a schita formarea blocului informational al analizei economico - financiare in general, pe baza contabilitatii armonizate cu Standardele Internationale in special, consideram util intelegerii o ierarhie a acestora (chiar daca nu implica parametrizarea absoluta) din punct de vedere al gradului de concentrare a informatiei. In acest sens, s-ar putea construi blocuri, modularizari, „etajari” informationale avind ca sursa de informare contabilitatea si natural alte determinari, avind in vedere continutul procesului de analiza economico-financaiara. Raportat la viziunea noastra, astfel de blocuri sau modularizari informationale ar putea fi:

a) Blocul, respectiv modulul „A” care se refera la informatiile cu grad mare, chiar maxim de concentrare, care prin mecanismele contabilitatii se reflecta in bilantul, contul de profit si pierderi sau mai bine zis in situatiile financiare anuale. Sunt informatii care sunt oferite analistului prin contabilitatea financiara a intreprinderii.

b) Blocul, respectiv modulul „B” care priveste informatiile furnizate de contabilitatea de gestiune, respectiv de conturile de gestiune, implicit analitice ale acestora, cu referire speciala la costurile pe produse (inclusiv la cheltuielile directe ce le incorporeaza). Tot in acest bloc se includ si informatiile analitice ale unor conturi de bilant si respectiv ale veniturilor si cheltuielilor contului de profit si pierdere.

c) Blocul, respectiv modulul „C” in care se cuprind de regula informatii primare, instrumental constituite prin bugetare analitica, ca de exemplu: consumurile fizice de resurse, preturile de cumparare pe unitate de resursa consumata, insasi preturile de vinzare pe produse/ piete, client, timp etc.

d) Blocul, respectiv modulul „D” in care sunt incluse informatii propagate spre sistem (intreprindere) din afara lui (informatiile din zona mediului economico–financiar, social, politic). In cazul acestui modul, este de la sine inteles ca sursele informationale sunt altele decit contabilitatea intreprinderii. Asocierea acestui modul de informatii celor care au ca sursa informationala contabilitatea este absolut necesara analizei rentabilitatii ca performanta si stabilirii strategiilor de mentinere si crestere a acesteia.

Modulul "A" Contabilitatea financiara

Contabilitatea Modulul "B" Contabilitatea de gestiune

Blocul informational in analiza economico-financiara

Modulul "C" Bugetare analitica

Surse externe intreprinderii

Schema 1.3 Blocul informational in analiza economico-financiara


5

Asadar, se impune in analiza activitatii intreprinderii contabilitatea ca sursa informationala de baza si nu ca sursa exhaustiva. Prezentarea pozitiei financiare a intreprinderii, a performantelor economico-financiare, asigurarea suportului informational pertinent decidentilor, a unei activitati durabile a intreprinderii, sunt influentate de indeplinirea simultana a urmatoarelor conditii :

• Asigurarea informatiei contabile de „calitate” • Asigurarea unei „cantitati” suficiente de informatie contabila • Prezentarea informatiei contabile in momentul „oportun” • Prelucrarea „corespunzatoare” a informatiei contabile

Raspunzatoare de respectarea primelor trei cerinte este contabilitatea iar in prelucrarea informatiei contabile, rolul decisiv revine analistilor financiari. Cunoscutul specialist in domeniu, profesorul universitar N.Feleaga prezinta contabilitatea ca un sistem de informare, un ansamblu de elemente care permite culegerea, prelucrarea, stocarea si comunicarea informatiilor in vederea luarii deciziilor*. Obiectivul unui sistem contabil este de a furniza informatii de natura financiara privind intreprinderea studiata. Aceste informatii vizeaza situatia financiara si performantele unei intreprinderi si sunt destinate utilizatorilor in vederea luarii deciziilor. Informatiile contabile sunt materiile prime de baza ale analistului financiar sau, in acceptiune completa, ale analistului economico-financiar. Contabilitatea ofera limbajul necesar transpunerii activitatii unei intreprinderi intr-un mod care faciliteaza intreprinzatorilor luarea deciziilor economice; este puntea de legatura dintre investitor si activitatea intreprinderii, limbajul comun al intreprinzatorilor. Prin activitatea pe care o desfasoara, orice intreprinzator are un anumit scop financiar, iar pentru realizarea acestuia se impune practicarea acestui limbaj si implicit perfectionarea continua a lui. Mecanismele financiar-contabile la ora actuala joaca un rol tot mai important in luarea deciziilor si in procesul de control respectiv de supraveghere a activitatii intreprinderii. Evident, mecanismele financiar–contabile se incadreaza in primul rind in cerintele managementului intern performant si permit realizarea iesirilor informationale preluate de mediul economico–financiar extern al intreprinderii. Odata cu dezvoltarea unei afaceri, nevoile de informatii cresc iar sistemul contabil devine tot mai complex. Deci si contabilitatea ca sistem de informare a fost adaptata in mod constant nevoilor informationale atit ale intreprinderii cit si ale mediului acestora. Asistam la ora actuala la o schimbare radicala a sistemului contabil romanesc. In vederea asigurarii unei informatii contabile de calitate, contabilitatea este supusa procesului de normalizare. Normalizarea contabila consta in stabilirea si aplicarea de reguli precise de evaluare, de inregistrare, de clasificare si de prezentare a informatiilor. Contabilitatea romaneasca utilizeaza cadrul conceptual al IASC prin preluarea de catre normalizatorii romani a ” Cadrului general de intocmire si prezentare a situatiilor financiare”. Si ca in orice moment supus schimbarii, nu s-a lasat deloc asteptat schimbul contradictoriu de opinii privind normalizarea sistemului contabil romanesc. Indiferent de carentele constatate in realizarea acestei reforme contabile (sesizabile in orice alt proces

* Feleaga N., Ionascu I.–Contabilitate financiara, vol I, II, III, IV, Editura Economica, Bucuresti, 1993


6

de o astfel de amploare), consideram ca progresele sistemului contabil romanesc sunt indiscutabile. Introducerea criteriilor de calitate in elaborarea informatiilor contabile, cresterea volumului de informatii oferite prin situatiile financiare, desprinderea contabilitatii de sistemul fiscal sunt doar citeva dintre avantajele oferite de normalizarea sistemului contabil romanesc. Care este impactul normalizarii sistemului contabil romanesc asupra modului de prezentare a performantelor intreprinderii? Se poate considera analistul economico-financiar drept privilegiat al normalizarii sistemului contabil romanesc? Voi incerca sa raspund acestor intrebari gradual, pe parcursul prezentului curs, in masura abordarii principiilor, metodelor si tehnicilor de analiza economico-financiara.

3. Continutul procesului de analiza economico-financiara

Inainte de a caracteriza continutul procesului de analiza economico-financiara, consideram necesara trecerea in revista a notiunilor de baza utilizate: fenomen, elemente componente, factori de influenta, metode de analiza, cauze. Obiectul analizei economico-financiare (fapte, rezultate, indicatori) este regasit sub denumirea de fenomen. Partile componente ale fenomenului analizat reprezinta elementele componente. Factorii de influenta sunt forte motrice cu efect direct sau indirect asupra fenomenelor*. Metodele utilizate in scopul realizarii obiectivelor analizei economico-financiare sunt metode de analiza. Cauzele sunt imprejurarile care conduc la o anumita stare si modificare a fenomenului. Analiza economico-financiara este o metoda de cercetare bazata pe studierea fenomenelor in ordinea inversa producerii lui; se porneste de la rezultatul corespunzator unui fenomen si se finalizeaza cu stabilirea si delimitarea cauzelor care l-au provocat. Din acest punct de vedere, continutul procesului de analiza economico-financiara poate fi caracterizat prin urmatoarele etape:

� Delimitarea obiectului analizei, stabilirea fenomenului supus analizei

� Identificarea elementelor componente cit si a factorilor de influenta

� Studierea relatiilor de cauzalitate existente intre elemente componente, factori,

intre acestea si fenomen

� Masurarea influentelor elementelor componente si a factorilor de influenta asupra

fenomenului, prin apelarea la metode si tehnici de analiza

� Sintetizarea rezultatelor analizei, conturarea concluziilor si aprecierilor privind

evolutia fenomenului

� Emiterea concluziilor si a masurilor ce se impun in vederea desfasurarii activitatii

in perioada viitoare in conditii de eficienta

* M.Niculescu – Diagnostic economic, vol I, Ed Economica, Bucuresti, 2003


7

Sinoptic, continutul procesului de analiza economico-financiara este prezentat in schema 1.4.

E1 E2 E3 En

F1 F2 F3 F4 Fn

f11 f12 f1n f31 f32 f3n fn1 fn2 fnnf21 f22 f2n f41 f42 f4n

Fenomen economic

Cuantificarea influentelor

Sintetizarea rezultatelor analizei

Elaborarea pachetului de masuri

Schema 1.4 Continutul procesului de analiza economico-financiara

4. Tipologia analizei economico-financiare

Analiza economica are rolul de a caracteriza fenomenele din punct de vedere al consumului de resurse si al rezultatelor consumului de resurse. Analiza financiara permite masurarea si aprecierea strict financiara a rezultatelor activitatii intreprinderii. Performantele economico-financiare ale intreprinderii sunt reliefate prin analiza economico-financiara, al carei scop este sa puna in evidenta in ce masura se realizeaza obiectivele majore ale activitatii: asigurarea viabilitatii si cresterea valorii intreprinderii. In literatura de specialitate sunt regasite diverse criterii de clasificare, in functie de care sunt prezentate mai multe tipuri ale analizei economico-financiare. Principalele criterii de clasificare ce stau la baza tipologiei analizei economico-financiare sunt: a) dupa raportul intre momentul de derulare a fenomenului si momentul realizarii

analizei: • analiza post-factum, ce vizeaza trecutul si prezentul si se bazeaza pe date certe,

identificabile in situatii economico–financiare ale firmei. • analiza previzionala presupune emiterea de ipoteze privind evolutia

fenomenului, prezinta principalele perspective in derularea activitatii. Sursa de informatii pentru analiza previzionala o constituie analiza post-factum.

b) dupa nivelul la care se realizeaza: • analiza microeconomica, desfasurata la nivelul agentului economic, respectiv la

scara intreprinderii • analiza mezoeconomica: asigura informatii de baza pentru caracterizarea

mediului concurential


8

• analiza macroeconomica care presupune studierea fenomenelor la nivel de economie nationala, operand preponderent cu marimi aggregate (produs national brut, produs intern brut etc)*

c) dupa modul de urmarire in timp a fenomenelor: • analiza statica, ce presupune studierea fenomenelor la un moment dat (fara a se

pune practic in discutie eventualitatea caracterului “static” al fenomenelor) • analiza dinamica, ce presupune studierea fenomenelor in momente diferite ale

evolutiei. d) dupa natura insusirilor esentiale sau ale determinarilor cantitative ale

fenomenelor: • analiza calitativa, care are ca scop abordarea laturii “calitative” a fenomenelor,

studierea factorilor care au aceeasi natura cu fenomenul. Rolul analizei calitative este dat de elaborarea modelelor care cuprind elementele esentiale ale fenomenelor.

• analiza cantitativa presupune abordarea fenomenelor din punct de vedere cantitativ, facindu-se apel de cele mai multe ori la modelele matematice

e) dupa perioada de timp pe care se realizeaza: • analiza pe termen scurt, realizata de regula pe o perioada de timp mai mica de

un an, oferind in principal informatii managementului intern • analiza pe termen lung, care cuprinde studierea evolutiei fenomenelor pe

perioade mai mari de un an, furnizind informatii necesare deciziilor strategice f) dupa pozitia analistului fata de entitatea in care se manifesta fenomenul studiat

• analiza interna, realizata de persoane din interiorul entitatii in care se manifesta fenomenul. De regula, analiza interna in intreprinderi se bazeaza pe informatiile oferite prin controlul intern al activitatii sale.

• analiza externa, realizata de persoane din afara entitatii in care se manifesta fenomenul.

5. Studiul factorilor care influenteaza rezultatele activitatii economice

Cunoasterea modului de formare a fenomenului, a factorilor ce concura la constituirea fenomenului, a relatilor existente intre factori, constituie o cerinta esentiala a analizei economico-financiare. In literatura de specialitate sunt regasite diverse criterii de clasificare a factorilor, printre care enumeram:

a) dupa natura lor:

• factori tehnici

• factori economici

• factori sociali

• factori politici

* D.Margulescu, N.Stanescu, I.David – Analiza economico-financiara, Ed Oscar Print, Bucuresti, 1999


9

• factori tehnologici etc

b) dupa caracterul lor in cadrul unei relatii cauzale:

• calitativi: au aceeasi natura cu fenomenul

• cantitativi: purtatori materiali ai factorilor calitativ

• structurali: factori ce exprima modificarile cantitative intervenite intre factorii

calitativi

c) dupa modul de actiune asupra fenomenului:

• factori cu actiune directa

• factori cu actiune indirecta

d) dupa gradul de sintetizare:

• factori simpli

• factori complecsi

e) dupa modul de previzionare

• factori previzibili

• factori imprevizibili

f) dupa gradul de actiune

• factori de gradul I

• factori de gradul II

• factori de gradul N

5.Metode si tehnici utilizate in analiza economico-financiara

UTILIZAREA metodelor si tehnicilor in analiza economico-financiara – prelucrarea sub diverse modalitati a indicatorilor economico-financiari si prezentarea rezultatelor obtinute. Un indicator este mai mult decit o simpla data, el devine util daca:

o ofera informatii suficiente, corespunzatoare ciclului pe care il caracterizeaza o este prezentat corespunzator o formula de calcul este facila celui interesat

Clasificarea indicatorilor economico-financiari: • indicatori ai resurselor – materiale - umane

- financiare


10

- informationale • indicatori ai consumului de resurse – cheltuieli • indicatori de rezultate (efecte) • indicatori de eficienta

efect-e effort-E efect-e e/e e/E

efort-E E/e E/E

Metode si tehnici de analiza economico- financiara: • specifice analizei economico-financiare • imprumutate de catre analiza economico- financiara Metode utilizate:

A. Metode cantitative B. Metode calitative C. Alte metode si tehnici

A. Metode cantitative

1. metoda susbstitutiei 2. metoda balantiera 3. metoda ratelor 4. metoda scorurilor 1. Metoda substitutiei

Această metodă se foloseşte în cazul în care între factorii fenomenului studiat există relaŃii de tip determinist de forma produsului sau a raportului (între fenomenul studiat şi factorii de influenŃă există proporŃionalitate directă sau inversă).

Metoda substituirilor în lanŃ se bazează pe trei principii, şi anume: a) ordonarea factorilor în cadrul modelului de analiză are în vedere condiŃionarea

lor economică, şi anume: factori cantitativi, factori de structură şi factori calitativi; b) substituirile se fac succesiv, avându-se în vedere ordinea menŃionată la principiul

„a“; c) un factor substituit se menŃine ca atare în operaŃiunile ulterioare. Aplicarea metodei se poate face pe bază de mărimi absolute şi pe bază de indici. Cazurile tipice de folosire a metodei substituirilor în lanŃ sunt: produs între factori

şi raport între factori. A) Cazul produsului între factori Modelul general al unui fenomen economic de acest tip este următorul:

F = a × b × c


11

Aplicarea metodei substituirilor în lanŃ pe bază de mărimi absolute se realizează astfel:

∆F = F1 – F0

unde: „1“ reprezintă informaŃia de stare; „0“ reprezintă baza de comparaŃie. InfluenŃele factorilor asupra fenomenului studiat se stabilesc astfel:

1) ∆a(∆F) = a1b0c0 – a0b0c0 = (a1 – a0) b0c0

2) ∆b(∆F) = a1b1c0 – a1b0c0 = a1(b1 – b0) c0

3) ∆c(∆F) = a1b1c1 – a1b1c0 = a1b1 (c1 – c0)

∆F = ∆a(∆F) + ∆b(∆F) + ∆c(∆F)

Aplicarea metodei substituirilor în lanŃ pe bază de indici se prezintă astfel:

2000

111

0

1

100100100 cba

F

iii

cba

cba

F

FI =×=×=

100;100;1000

1

0

1

0

1 ×=×=×=c

ci

b

bi

a

ai cba

∆IF = IF – 100

InfluenŃele variaŃiei relative a factorilor asupra modificării relative a fenomenului studiat se calculează astfel:

1) 100)( −= aI

a ii F∆∆

2) abaI

b iii

i F −×

=100

)(∆∆

3) 1001002

)( bacbaIc

iiiiii F

×−

××=∆∆

)()()( FFF Ic

Ib

IaF iiiI ∆∆∆ ∆∆∆∆ ++=

Indicele unui fenomen oarecare „N“, influenŃat de n factori, se determină astfel:

2;100 1

21 ≥×

= − niii

In

nN

K

InfluenŃa unui factor oarecare „K“ se stabileşte astfel:

;100100 2

1211

21)(−

−−

×−

×=

KK

KKI

K

iiiiiii N

KK∆∆ 1 < K < n

B) Cazul raportului între factori


12

Modelul general al unui fenomen economic de acest fel este următorul:

b

aP =

Stabilirea influenŃelor factorilor se face diferit, după locul unde este situat factorul cantitativ (numitor sau numărător).

B1) În cazul în care factorul cantitativ este la numitor, atunci influenŃele

factorilor se stabilesc astfel: - pe bază de mărimi totale:

∆P = P1 – P0

1. 0

0

1

0)(

b

a

b

ab P −=∆∆

2. 1

0

1

1)(

b

a

b

aa P −=∆∆

∆P = ∆b(∆P) + ∆a(∆P)

- pe bază de indici:

1001000

1 ×=×=b

aP i

i

P

PI

∆IP = IP – 100

1. 100100100)( −×=b

Ib ii P∆∆

2. 100100

100)( ×−×=bb

aIa ii

ii P∆∆

)()( PP Ia

IbP iiI ∆∆ ∆∆∆ +=

B2) În cazul în care factorul cantitativ se află la numărător, influenŃele

factorilor se separă astfel: - pe bază de mărimi totale:

1. 2. 0

1

1

1)(

b

a

b

ab P −=∆∆

- pe bază de indici:

1. 100)( −= aI

a ii P∆∆

2. ab

aIb i

i

ii P −⋅= 100)(∆∆


13

În cazul în care numărătorul şi/sau numitorul se dezvoltă după relaŃii de tip produs, raport şi balanŃier, pentru stabilirea influenŃelor factorilor indirecŃi se aplică principiile metodei substituirilor în lanŃ.

În literatura de specialitate se întâlneşte şi metoda substituirii izolate a factorilor. În cazul utilizării acestei metode se aplică un singur principiu dintre cele menŃionate la metoda substituirilor în lanŃ, şi anume cel al substituirilor succesive. Suma influenŃelor factorilor nu mai este egală cu modificarea totală a fenomenului analizat, ca în cazul aplicării metodei substituirilor în lanŃ, apărând restul nedescompus, pentru care s-au emis diferite ipoteze de alocare pe factori.

2. Metoda balantelor

Metoda balanŃieră se utilizează atunci când între elementele fenomenului studiat sunt relaŃii de tip determinist de forma sumei şi/sau a diferenŃei. Modelul general al unui fenomen care presupune aplicarea metodei balanŃiere este următorul:

M = a + b – c

Pentru stabilirea influenŃei modificării unui element asupra variaŃiei fenomenului analizat se aplică următoarea regulă: se calculează diferenŃa dintre valoarea efectivă (informaŃia de stare) şi valoarea luată ca bază de comparaŃie, Ńinându-se seama de semnul cu care elementul respectiv figurează în model. Suma influenŃelor elementelor componente trebuie să fie egală cu variaŃia totală a fenomenului studiat.

În cazul modelului general „M“, cuantificarea influenŃelor variaŃiei elementelor componente se prezintă astfel:

∆M = M1 – M0

1) ∆a(∆M) = a1 – a0

2) ∆b(∆M) = b1 – b0

3) ∆c(∆M) = – (c1 – c0)

∆a(∆M) + ∆b(∆M) + ∆c(∆M) = ∆M

3. Metoda ratelor

Ratele sunt date de rapoarte intre marimi comparabile din punct de vedere logico-

economic, cu o mare capacitate informationala in caracterizarea fenomenelor economico-

financiare. Principalele categorii de rate utilizate in procesul de analiza economico-

financiara sunt:

• rate de lichiditate si solvabilitate, ce caracterizeaza capacitatea intreprinderii de a-si

onora obligatiile

• rate de gestiune, prin care se prezinta eficienta utilizarii resurselor

• rate de rentabilitate, ca expresie a rentabilitatii in forma relativa


14

• rate de echilibru financiar ce caracterizeaza fluxurile financiare rezultate prin

activitatea desfasurata de intreprindere

4. Metoda scorurilor

Metoda scorurilor este folosita in special in evaluarea riscului de faliment al

intreprinderilor. Aceasta metoda este bazata pe un sistem de grupare a unor indicatori

aflati in corelatie cu starea de sanatate sau slabiciune a intreprinderilor. Metodele de

analiza a riscului de faliment sunt tehnici statistice ale analizei discriminante care

grupeaza caracteristicile financiare ale intreprinderilor cu functionare normala si a celor

cu dificultati in activitatea de gestionare economico–financiara. Prin combinarea in

anumite proportii a unor indicatori se incearca departajarea intreprinderilor in situatie de

faliment de intreprinderile aflate in stare de incertitudine sau cu situatie considerate

normala. Combinatia liniara a unor indicatori, numita functie scor, realizeaza

aproximarea (dar cu un anumit grad de probabilitate ) a riscului de faliment.

Metoda scorurilor, in aprecierea riscului de faliment al intreprinderilor, apeleaza si la

indicatorii de rentabilitate, alaturi de indicatori de structura ai activelor, indicatori de

lichiditate sau indicatori de eficienta. Conditia de selectie a indicatorilor care evidentiaza

performanta unei intreprinderi este relatia de independenta dintre acestia. Existenta unui

anumit grad de corelatie intre indicatori ar conduce la inregistrarea, in cadrul functiei

amintite, a unor influente repetate ale aceluiasi fenomen economico–financiar.

Scorul reflecta o functie liniara a unor variabile (indicatori), ponderate cu anumiti

coeficienti medii, determinate prin metoda celor mai mici patrate, pe baza observatiilor

asupra unui lot reprezentativ de intreprinderi:

nn RaRaRaZ *..............** 2211 +++=

unde:

=iR indicatori de rentabilitate si structura a capitalurilor

=ia coeficienti de corelatie cu functia scor Z, respectiv variabilitatea marginala a

scorului Z la o variatie de o unitate a ratei IR .

Selectia indicatorilor in cadrul metodei scorurilor se face pe baza rezultatelor inregistrate

atit de intreprinderile “sanatoase” cit si de intreprinderile aflate in dificultate, pe perioade


15

indelungate de timp: 20-30 ani. Aceasta conditie a facut practic imposibila elaborarea

unor functii scor reprezentative pentru intreprinderile din Romania dar nu excludem

folosirea metodei scorurilor in Romania in evidentierea demersurilor teoretico–

metodologice in evaluarea performantelor financiare ale intreprinderilor, in conditiile

specifice existente.

O buna perioada de timp metoda scorurilor a fost folosita de societatile bancare in

procesul de selectionare a intreprinderilor ca potentiali utilizatori de credite. Deficientele

aparute in timp ca urmare a aplicarii acestei metode, au condus la abandonarea totala a

acestei metode sau la utilizarea ei concomitent cu alte metode si tehnici de evaluare a

starii intreprinderilor.

Printre modelele bazate pe tehnica scorurilor amintim: modelul Altman, modelul Conan

si Holder, modelul Bancii Frantei etc. Intr-o forma sau alta rentabilitatea este prezenta in

caracterizarea riscului de faliment al intreprinderilor prin metoda scorurilor indiferent de

modelul utilizat.

B. Metode calitative

a) Diviziunea sau descompunerea fenomenelor si rezultatelor, care pot fii: in timp, in spatiu sau pe elemente componente

b) Comparatia: respectiv caracterizarea evolutiei fenomenului in functie de un criteriu prestabilit

- in timp - in spatiu - mixte - fata de un criteriu prestabilit

c) Gruparea, respectiv impartirea fenomenului in grupe relativ omogene, care au la baza o caracteristica considerata comuna

C. Alte metode si tehnici

a) Indici, sub cele doua forme ale sale:

• cu baza fixa : 100*0

0/ F

FI nn =

• cu baza in lant: 100*1

1/−

− =n

nnn F

FI

b) ritmuri medii anuale

100*)1( 1

0

_

−= −nn

F

FR

c) coeficienti de sezonalitate,


16

ms F

FK

_

=

unde: _

F =valoarea medie lunara sau trimestriala a fenomenului analizat mF =valoarea medie generala a fenomenului, calculata lunar sau trimestrial

d) marimi relative de structura

100*F

eg ii =

e) coeficienti de concentrare: • coeficientul Herfindhal:

2

1i

n

i

gH ∑=

=

• coeficientul Gini-Struck:

1

11

2

−

−=

∑=

n

gn

G ii

f) Metoda ABC este frecvent utilizata in analiza structurala a stocurilor, analiza structurala a cifrei de afaceri, analiza costurilor, analiza puterii de negociere a firmei cu clientii sau furnizorii.

Grupa %PRODUSE %CA

A 15% 65%B 25% 25%C 65% 15%

%CA

80%

65%

15% 40% %PRODUSE


17

g) Prezentarea fenomenului intr-o forma cit mai simplificata in analiza economico-financiara, face apel la modelare

In acest sens, in studiile de analiza economico-financiara se regasesc: • histograma • cronograma • diagrama • modele simbolice, bazate pe utilizarea simbolurilor in

reprezentarea fenomenelor economice: =modele aditive =modele balantiere =modele multiplicative =modele sub forma de raport =modele combinate

h) metoda grilelor de evaluare, utilizata in diagnosticul global al activitatii intreprinderii, in analiza potentialului intern dar si in caracterizarea pozitiei strategice a intreprinderii in cadrul sectorului in care isi desfasoara activitatea. Principalele etape impuse in aplicarea acestei metode sunt:

-stabilirea criteriilor de evaluare

-stabilirea coeficientilor de semnificatie

-notarea criteriilor

-stabilirea notei ponderate .

In aplicarea metodei grilelor de evaluare, principalele dificultati intimpinate sunt legate

de stabilirea criteriilor de evaluare dar si a coeficientilor de semnificatie.

Ambro SA Temco SA Ambro SA Temco SAImaginea firmei pe piata 0,08 2 5 0,16 0,4Competente tehnologice 0,07 2 4 0,14 0,28Rata rentabilitatii comerciale 0,2 4 3 0,8 0,6Cota de piata relativa 0,25 5 3 1,25 0,75Productivitatea muncii 0,12 4 3 0,48 0,36Retea de distributie 0,05 4 2 0,2 0,1Situatie financiara 0,23 4 3 0,92 0,69Total 1 3,95 3,18

NotaCoeficient de semnificatie

Criterii de evaluareNota ponderata

i) tehnica profilelor presupune vizualizarea informatiilor furnizate de metoda grilelor de evaluare. Prin reprezentarea grafica a rezultatelor metodei grilelor de evaluare, se doreste evidentierea intr-o mai mare masura a punctelor forte cit si a punctelor slabe depistate.


18

1 2 3 4 5Imaginea firmei pe piata ▪ ●

Competente tehnologice ▪ ●

Rata rentabilitatii comerciale ● ▪

Cota de piata relativa ● ▪

Productivitatea muncii ● ▪

Retea de distributie ● ▪

Situatie financiara ● ▪

Criterii de evaluareNota

LegendaAmbro SATemco SA

Capitolul II. Analiza activitatii de productie si comercializare

A. Analiza situatiei generale a activitatii de productie si comercializare

B. Analiza cifrei de afaceri – indicator de performanta C. Analiza valorii adaugate

A. Analiza activitatii de productie si comercializare

a) Cifra de afaceri (CA) Cifra de afaceri este indicatorul fundamental pe baza căruia se apreciază capacitatea

unei întreprinderi de a obŃine venituri din operaŃiunile comerciale curente. În termeni concreŃi, ea face parte din categoria indicatorilor de rezultate economico-financiare, contribuind la diagnosticarea şi evaluarea economică a întreprinderii, la estimarea eficienŃei managementului practicat. Cifra de afaceri = CA = volumul total al veniturilor din vinzari de marfuri, executari de lucrari si prestari de servicii

b) ProducŃia obŃinută destinată livrării (Qf) Indicatorul producŃia obŃinută destinată livrării mai este cunoscut şi sub denumirea de

producŃia marfă fabricată. El reprezintă rezultatul direct şi util al activităŃii industriale productive, exprimând valoarea produselor fabricate, a lucrărilor executate şi serviciilor prestate în cursul unei perioade de timp şi care urmează a fi vândute.

Pentru stabilirea producŃiei marfă fabricate se utilizează informaŃiile din contabilitatea de gestiune a întreprinderii, respectiv rulajele debitoare ale conturilor 345 „Produse finite“ şi 341 „Semifabricate“ şi rulajele creditoare ale conturilor 704 „Venituri din lucrări executate şi servicii prestate“, 705 „Venituri din studii şi cercetări“ şi 708 „Venituri din activităŃi diverse“.


19

ProducŃia obŃinută destinată livrării (marfă sau vandabilă) se poate determina pe baza următoarei relaŃii1):

Qf = Vpf + Vle + Vsp

Vpf = Qv + (Sf – Si)

în care: Qf – producŃia obŃinută destinată livrării; Vpf – valoarea produselor fabricate (produse finite, semifabricate destinate livrării

şi produse reziduale); Vle – valoarea lucrărilor executate; Vsp – valoarea serviciilor prestate; (Sf – Si) sau ∆Qs – stocurile de produse la sfârşitul şi respectiv la începutul

perioadei sau variaŃia producŃiei stocate.

Deşi nu se regăseşte printre indicatorii din contul de profit şi pierdere şi nici printre cei ai tabloului soldurilor intermediare de gestiune, producŃia obŃinută destinată livrării este totuşi un indicator util pentru estimarea rezultatului potenŃial al exploatării (profit sau pierdere), deoarece oferă o mai bună corelare cu indicatorii de efort în vederea calculării eficienŃei activităŃii întreprinderii.

c) ProducŃia exerciŃiului sau producŃia globală (Qe) ProducŃia exerciŃiului, denumită şi producŃia brută (globală), reflectă în expresie

valorică volumul total al activităŃii de producŃie desfăşurate de către firmă pe perioada unui exerciŃiu financiar.

Acest indicator îşi dovedeşte necesitatea şi utilitatea, în principal, în analiza activităŃii întreprinderilor cu ciclu lung de fabricaŃie unde producŃia neterminată are un volum însemnat, iar finalizarea produselor se realizează după o lungă perioadă de timp.

ProducŃia exerciŃiului este formată din producŃia vândută (sau cifra de afaceri exprimată în preŃuri de vânzare, exclusiv TVA), variaŃia producŃiei stocate (creşterea/descreşterea producŃiei stocate, în care se includ stocurile de produse finite, semifabricate, producŃie neterminată etc.) şi producŃia imobilizată (respectiv, costul imobilizărilor corporale şi necorporale realizate în regie proprie), astfel:

Qe = Qv + ∆Qs + Qi

în care: Qv – producŃia vândută; ∆Qs – variaŃia producŃiei stocate; Qi – producŃia imobilizată. Ultimele două elemente componente ale producŃiei exerciŃiului sunt evaluate în

costuri de producŃie, potrivit cerinŃelor principiului prudenŃei, ceea ce creează un important neajuns care afectează comparabilitatea datelor, dat fiind faptul că producŃia vândută, respectiv cifra de afaceri este exprimată în preŃuri de vânzare, exclusiv TVA. Înlăturarea acestui inconvenient s-ar putea realiza prin evaluarea tuturor elementelor în costuri standard sau prestabilite.

1) Vasile Robu, Analiza eficienŃei utilizării capitalului societăŃilor comerciale industriale, Tipografia & Editura Secorex, Bucureşti, 1998, pag. 67.


20

Sintetizând cele mai sus prezentate, concluzionăm că producŃia exerciŃiului serveşte la:

� determinarea capacităŃilor de producŃie, a numărului de utilaje, a volumului resurselor de muncă şi a normelor de muncă, a dimensiunii activelor circulante;

� determinarea şi analiza dinamicii volumului de activitate, precum şi a mutaŃiilor structurale care au loc în activitatea de exploatare industrială a firmei;

� evidenŃierea corelaŃiilor cu alŃi indicatori valorici ai activităŃii de producŃie şi comercializare a firmei;

� calculul productivităŃii muncii. d) Valoarea adăugată (VA) reprezintă surplusul de venituri peste valoarea

consumurilor provenind de la terŃi, respectiv bogăŃia creată prin valorificarea resurselor tehnice, umane şi financiare ale întreprinderii.

În analiza-diagnostic, valoarea adăugată prezintă importanŃă, pe de o parte, ca indicator de performanŃă economico-financiară a întreprinderii, iar pe de altă parte, ca indicator în sistemul fiscalităŃii.

Sintetic, în cazul firmelor cu activitate de producŃie, valoarea adăugată se determină prin deducerea din producŃia obŃinută (globală sau a exerciŃiului, exclusiv subvenŃii de exploatare) a consumurilor intermediare (totalul consumurilor de bunuri şi servicii furnizate de terŃi).

e) Valoarea adăugată netă (Van) exprimă valoarea nou-creată într-o perioadă de timp şi se determină deducând din valoarea adăugată cheltuielile cu amortizarea.

� Analiza dinamicii activităŃii pe baza indicatorilor valorici

Sub aspectul normalităŃii, pot fi întâlnite următoarele situaŃii:

a) QfQv II ≥

Egalitatea dintre indicele producŃiei vândute ( QvI ) şi indicele producŃiei obŃinute

destinate livrării ( QfI ) semnifică menŃinerea ponderii imobilizărilor în stocuri de produse

finite. Inegalitatea este consecinŃa tendinŃei care se manifestă pregnant în sensul reducerii ponderii acestor imobilizări, fiind sinonimă cu creşterea gradului de valorificare a producŃiei obŃinute.

b) I IQf Qe>

Creşterea mai rapidă a producŃiei obŃinute destinate livrării faŃă de creşterea producŃiei exerciŃiului reflectă o situaŃie pozitivă, respectiv reducerea stocurilor de producŃie neterminată şi a consumului intern, dar până la un anumit nivel care să nu afecteze desfăşurarea normală a activităŃii de producŃie.

c) I IVA Qe>

Inegalitatea dintre indicele valorii adăugate şi indicele producŃiei exerciŃiului reflectă reducerea ponderii consumurilor provenite de la terŃi în volumul total al activităŃii realizate de întreprindere, ceea ce este rezultatul creşterii gradului de valorificare a resurselor materiale.

d) I IVAn VA≠ , ceea ce reflectă variaŃia cheltuielilor cu amortizarea.


21

� Analiza raportului static şi a raportului dinamic dintre indicatorii valorici

a) Analiza raportului static Raportul static se determină pe baza mărimilor absolute ale indicatorilor valorici

şi permite caracterizarea evoluŃiei elementelor care diferenŃiază un indicator valoric de altul.

Principalele rapoarte statice care pot fi construite pe baza indicatorilor valorici anterior menŃionaŃi şi valorile posibile ale acestora sunt:

� Raportul static dintre producŃia vândută (Qv) şi producŃia obŃinută destinată livrării (Qf) reflectă modificarea stocurilor de produse finite.

1<≥

Qf

Qv

� Raportul static dintre producŃia obŃinută destinată livrării (Qf) şi producŃia exerciŃiului (Qe), în cazul în care se face abstracŃie de producŃia imobilizată, reflectă modificarea stocurilor de producŃie neterminată.

1<≥

Qe

Qf

� Raportul static dintre valoarea adăugată (VA) şi producŃia exerciŃiului (Qe) evidenŃiază modificarea ponderii consumurilor de la terŃi în volumul total de activitate de producŃie.

1<≥

Qe

VA

b) Analiza raportului dinamic Raportul dinamic se stabileşte pe baza indicilor indicatorilor valorici (cu bază

fixă) şi caracterizează evoluŃia acestora faŃă de o anumită bază de comparaŃie (de regulă, perioada precedentă).

Principalele rapoarte dinamice sunt: � Raportul dinamic dintre indicele producŃiei vândute ( )QvI şi indicele producŃiei

obŃinute destinate livrării ( )QfI reflectă relaŃia dintre ritmul vânzărilor şi ritmul

fabricaŃiei.

1I

I

Qf

Qv

<≥

� Raportul dinamic dintre indicele producŃiei obŃinute destinate livrării ( )QfI şi

indicele producŃiei exerciŃiului ( )QeI reflectă legătura dintre ritmul finalizării

producŃiei şi ritmul volumului total de activitate de producŃie.


22

I

IQf

Qe

≥<

1

� Raportul dinamic dintre indicele valorii adăugate ( )VAI şi indicele producŃiei

exerciŃiului ( )QeI reflectă creşterea sau scăderea gradului de valorificare a

resurselor materiale, respectiv a consumurilor provenite de la terŃi.

1<≥

Qe

VA

I

I

B. Analiza cifrei de afaceri – indicator de performanta

A. Necesitatea si importanta cifrei de afaceri B. Analiza dinamica si structurala a cifrei de afaceri C. Analiza factoriala a cifrei de afaceri D. Reflectarea modificarii cifrei de afaceri in principalele performante

economico-financiare ale intreprinderii

A. Necesitatea si importanta cifrei de afaceri Cifra de afaceri este un indicator de rezultate cu rol fundamental in caracterizarea volumului activitatii desfasurate de o intreprindere. Analiza cifrei de afaceri permite furnizarea informatiilor necesare in aprecierea locului intreprinderii in cadrul sectorului in care isi desfasoara activitatea, in caracterizarea structurii activitatii intreprinderi. In functie de dimensiunea cifrei de afaceri este stabilita sarcina fiscala a intreprinderii. Surse informationale de baza in ceea ce priveste cifra de afaceri sunt:

• Contul de profit si pierderi • Balanta de verificare (conturile din grupa 70) • Note ale situatiilor financiare privind evolutia structurala a cifrei de afaceri pe

sectoare economice si tipuri de piete de desfacere • Situatii interne cu privire la cifra de afaceri

Literatura de specialitate prezinta cifra de afaceri sub urmatoarele forme: cifra de afaceri totala, cifra de afaceri neta, cifra de afaceri incasata, cifra de afaceri medie, cifra de afaceri marginala si cifra de afaceri critica. Cifra de afaceri totala este data de volumul total al veniturilor din vinzari de marfuri, executari de lucrari si prestari de servicii.

i

n

iT vCA ∑

=

=1


23

Cifra de afaceri netă cuprinde sumele provenind din vânzarea de bunuri şi servicii ce intră în categoria activităŃilor curente ale întreprinderii, după scăderea reducerilor comerciale, fara a lua in calcul taxa pe valoarea adăugată.

RCACA TN −=

Cifra de afaceri incasata este redata de volumul total al incasarilor realizate de intreprindere din vinzari de marfuri, executari de lucrari, prestari de servicii. Informatii privind dimensiunea cifrei de afaceri incasate sunt regasite in balanta de verificare, prin preluarea rulajului creditor al contului 4111 “Clienti” si corectarea lui cu taxa pe valoarea adaugata.

I

CI C

RCA

+=

1411

Unde: iC = cota medie de TVA Cifra de afaceri medie pe unitate de produs sau tip de prestatie:

vi

NiNi

Q

CAca =

_

Cifra de afaceri marginala este definita ca excedentul de vinzare atras de comercializarea unei unitati suplimentare de produs sau serviciu

01

01

vivi

II

vi

Im qq

CACA

q

CACA

−

−=

∆∆

=

Cifra de afaceri critica este acel volum al vinzarilor pentru care este asigurata acoperirea cheltuielilor , in contextul unui profit nul.

_

1 v

FCACR

−=

Intre cifra de afaceri totala si cifra de afaceri marginala exista urmatoarele corelatii: cifra de afaceri marginala ia valori pozitive, descrescatoare pe masura cresterii cifrei de afaceri totale. Cifra de afaceri marginala este nula in apropierea valorii maxime inregistrate de cifra de afaceri totala. Scaderea cifrei de afaceri totale sub valoarea maxima coincide cu inregistrarea de valori negative de catre cifra de afaceri marginala.

Pret CA Ca medie Ca marginala1,000 1,000,000 1,000900 1,350,000 900 700800 1,600,000 800 500700 1,750,000 700 300600 1,800,000 600 100500 1,750,000 500 -100400 1,600,000 400 -300300 1,350,000 300 -500200 1,000,000 200 -700


24

Cifra de afaceri restrictionata este cifra de afaceri solicitata in contextul cresterii intr-o anumita masura a capitalurilor proprii. Aceasta forma evidentiaza rolul si importanta cifrei de afaceri in procesul decizional. In determinarea cifrei de afaceri restrictionate se are ca punct de plecare modalitatea de crestere a capitalurilor proprii ( PPK ): majorarea capitalului social, reevaluarea activelor, desfasurarea unei activitati profitabile si capitalizarea profitului. Daca societatea doreste o anumita crestere a capitalurilor proprii numai prin capitalizarea profitului, atunci:

NrPPPP PKK += 01

Profitul net capitalizat ( NrP ) este influentat de dimensiunea profitului net generat din

activitatea societatii ( NP ) dar si de cota de capitalizare ( cpc_

):

_

01 * cpNPPPP cPKK +=

Luind in calcul impactul dimensiunii profitului brut ( BP ) si a fiscalitatii (exprimate prin

impozitul pe profit, redat prin cota medie de impozitare - ic_

) asupra profitului net, relatia de calcul a capitalului propriu dorit a se realiza prin activitatea intreprinderii devine:

cpiBPPPP ccPKK__

01 *)1(* −+=

Desfasurarea activitatii intreprinderii are la baza cunoasterea ratei medii a rentabilitatii comerciale ( RCR ):

100*CA

PR BRC =

de unde: 100

1**CARP RCB =

cpiRCPPPP ccCARKK__

01 *)1(*100

1** −=−

cpiRCPP ccCARK__

*)1(*100

1** −=∆

In consecinta cifra de afaceri impusa de o anumita evolutie dorita a capitalurilor proprii este redata prin relatia:

100**)1(*

__

cpiRC

PP

ccR

KCA

−

∆=


25

Rolul cifrei de afaceri in caracterizarea pozitiei strategice detinute incadrul sectorului in care isi desfasoara activitatea este evidentiat prin intermediul indicatorului cota de piata. Cota de piata este regasita sub doua forme: cota de piata absoluta si cota de piata relativa. Cota de piata absoluta ( paC ) exprima procentual cit din cifra de afaceri realizata la

nivelul sectorului ( SCA ) reprezinta cifra de afaceri inregistrata la nivel de intreprindere

( ica ).

100*S

ipa CA

caC =

Cota de piata absoluta este influentata de dinamica sectorului de activitate (rata de crestere a sectorului) dar si de gradul de satisfactie al clientului. Marimea gradului de satisfactie al clientului se afla sub incidenta variatiei ratei de fidelitate (α ) si a ratei de atractie ( β ). Rata de fidelitate exprima procentul de clienti care au existat atit in anul precedent cit si in anul current. Rata de atractie reda procentul de clienti din anul n, care in anul precedent au fost clienti ai societatilor concurente. Atit marimea ratei de fidelitate cit si a ratei de atractie se stabilesc prin studii de piata. Pornind de la valoarea cotei de piata absolute din perioada curenta (

1−npaC ), estimarea

ratei de fidelitate si a ratei de atractie, se poate aprecia dimensiunea cotei de piata absolute in perioadele viitoare (

npaC ) dupa relatia:

)1(**11 −−

−+=nnn papapa CCC βα

Pentru exemplificare, SC DELTA SA deserveste in anul N aproximativ 25% din cererea existenta in sectorul in care isi desfasoara activitatea. Pe baza studiilor de piata realizate, se estimeaza urmatoarea evolutie a ratei de fidelitate si a ratei de atractie:

Nr crt Indicatori N N+1 N+2 N+31 Rata de fidelitate 90% 92% 94%2 Rata de atractie 8% 6% 5%3 Cota de piata absoluta 25% 29% 31% 32%

Pentru perioada N – N+3, se estimeaza cresterea cotei de piata absolute de la 25% la 32% in principal datorita cresterii ratei de fidelitate a clientelei. Cota de piata relativa ( prC ) caracterizeaza pozitia strategica a unei societati in cadrul

sectorului in care isi desfasoara activitatea prin prisma cifrei de afaceri inregistrate de societatea considerata leader ( LCA ) .

100*L

ipr CA

caC =

Daca valoarea cotei de piata relative este mai mica de 50%, pozitia societatii analizate este nesemnificativa comparative cu cea detinuta de firma leader. Daca valoarea cotei de piata relative este egala cu 50%, atunci societatea analizata realizeaza jumatate din cifra


26

de afaceri a societatii leader. Daca societatea analizata este caracterizata printr-o cota de piata relativa mai mare de 50%, atunci ea reprezinta un concurrent de baza pentru societatea leader in cadrul sectorului.

B. Analiza dinamica si structurala a cifrei de afaceri

a) Analiza dinamicii cifrei de afaceri • prin modificari absolute: Dca=CA1-CA0 • prin modificari relative: Ica=(CA1/CA0)*100 • prin analiza caracterului sezonier al cifrei de afaceri

Sezonalitatea cifrei de afaceri este data de variatii inregistrate in cadrul perioadei analizate (in cadrul trimestrului sau chiar lunilor). Atribuirea caracterului sezonier cifrei de afaceri are implicatii asupra activitatii de aprovizionare si gestionare a stocurilor, asupra organizarii sistemului de distributie cit si asupra fluxurilor financiare degajate. Analiza sezonalitatii cifrei de afaceri se realizeaza in principal cu ajutorul coeficientului de sezonalitate, calculat dupa relatia:

_

_

_

CA

CAKs =

Unde: _

CA = cifra de afaceri medie lunara sau trimestriala

__

CA = media generala lunara sau trimestriala a cifrei de afaceri Pentru exemplificare, prezentam evolutia trimestriala a cifrei de afaceri a SC ALFA SA, al carei obiect de activitate il constituie productia si comercializarea de inghetata:

Trimestrul 1 Trimestrul 2 Trimestrul 3 Trimestrul 4 Totaln 390,000 1,020,000 1,410,000 680,000 3,500,000 875,000n+1 250,000 1,400,000 1,550,000 650,000 3,850,000 962,500

Cifra de afaceri

Ani/Trimestre Cifra de afaceri trimestriala

Prin prelucrarea informatiilor privind evolutia trimestriala a cifrei de afaceri, prezentam evolutia coeficientului de sezonalitate:

Trimestrul 1 Trimestrul 2 Trimestrul 3 Trimestrul 4n 0.45 1.17 1.61 0.78

n+1 0.26 1.45 1.61 0.68

Coeficient de sezonalitateAni

In cazul SC ALFA SA, cifra de afaceri are un caracter sezonier pronuntat. Aproape jumatate din cifra de afaceri anuala se realizeaza in trimestrul trei. Situatia mentionata este caracteristica atit anului N cit si anului N+1, cu toate ca in anul N+1 se constata o usoara accentuare a caracterului sezonier al cifrei de afaceri. Inevitabil, sezonalitatea cifrei de afaceri va marca rezultatele economico-financiare ale societatii: in extrazon este posibila devansarea cifrei de afaceri de cheltuieli, rentabilitatea relativa fiind cu siguranta mai mica. In trimestrul trei al anului si chiar in trimestrul doi , cifra de afaceri devanseaza cheltuielile, degajindu-se astfel o rentabilitate relativa superioara. Efortul societatii in


27

organizarea productiei, in gestionarea stocurilor si organizarea retelei de distributie in trimestrul trei este cu mult superior celui depus in celelalte trimestre.

b) Analiza structurii cifrei de afaceri

• Ponderi ale elementelor componente

100*F

eg ii =

• Coeficientul GINI

1

11

2

−

−=

∑=

n

gn

G ii

• Coeficientul Herfindall 2

1i

n

i

gH ∑=

=

• Metoda ABC

N N+1 N N+1 N N+11 Incaltaminte barbati 820,000 590,000 0.21 0.12 0.0422 0.01522 Incaltaminte femei 450,000 280,000 0.11 0.06 0.0127 0.00343 Confectii barbati 900,000 1,800,000 0.23 0.38 0.0509 0.14184 Confectii femei 620,000 460,000 0.16 0.10 0.0241 0.00935 Confectii copii 1,200,000 1,650,000 0.30 0.35 0.0905 0.1192

TOTAL 3,990,000 4,780,000 1.00 1.00 0.2204 0.2889

(Gi)2Nr crt Sortiment

An Gi

5 5Denumire N N+1 0.102 0.44443Coeficientul Gini-Struck 0.160 0.330 0.026 0.11111Coeficientul Herfindall 0.220 0.289 0.2

1/n=0.2 H1=0.22--TENDINTA DE CRESTERE A GRADULUI DE CONCENTRARE A CA H0=0.289 G1>G0 Indicatori n-1 n-2 n-3 I2001/2000 I2002/2000 I2002/2001Cifra de afaceri totala 1,800,000 1,980,000 2,871,000 110% 160% 145%Reduceri comerciale 198,000 143,550 73%Cifra de afaceri neta 1,800,000 1,782,000 2,727,450 99% 152% 153%Marja comerciala 249,000 550,000 563,500 221% 226% 102%Marja reala 249,000 352,000 419,950 141% 169% 119%


28

Vca 945,450Vcat 891,000Vr 54,450

C. Analiza factoriala a cifrei de afaceri

1. ivi

N

I

pqCA *1∑=

=

2.F

F

Q

CA

NS

QNSCA **=

3.FA

FA

Q

CA

MF

Q

MF

MF

NS

MFNSCA ****=

N N+1 N N+1 N N+1 N N+1A 2,500 3,400 53 55 132,500 187,000 10.25% 12.34%B 3,400 2,300 59 61 200,600 140,300 13.93% 8.35%C 5,430 8,600 47 46 255,210 395,600 22.25% 31.22%D 4,320 3,400 35 36 151,200 121,040 17.70% 12.34%E 8,750 9,850 27 30 231,875 293,530 35.86% 35.75%Total 24,400 27,550 40 41 971,385 1,137,470 100.00% 100.00%

39.9319Direct Indirect

Dca 166,085 166,085dq 125,404 125,404dg 3,336 3,336dp 37,345 37,345

gi(%)Produs

Pret de vinzareCantitatea vinduta Cifra de afaceri

Nr crt Indicatori Prevazut Realizat1 Numar mediu de salariati 400 4202 Valoarea medie a mijloacelor fixe 200,000 218,400

3 Valoarea medie a mijloacelor fixedirect productive

164,000 183,456

4 Productia fabricata 1,230,000 1,430,9575 Cifra de afaceri 1,070,100 1,287,861


29

dca 217,761

dns 53,505

dmf/ns 44,944

dmfa/mf 28,501

dqf/mfa 47,882

dca/qf 42928.41 C. Analiza valorii adaugate

1.Necesitatea si importanta VA 2.Analiza dinamica si structurala a VA 3.Analiza factoriala a VA

1.Necesitatea si importanta VA Valoarea adăugată exprimă creşterea de valoare rezultată prin utilizarea factorilor de producŃie, îndeosebi a forŃei de muncă şi a capitalului peste valoarea bunurilor şi serviciilor provenind de la terŃi în cadrul activităŃii curente a întreprinderii. Ea reprezintă sursa acumularilor care permite remunerarea participanŃilor direcŃi şi indirecŃi la activitatea economică a întreprinderii. Valoarea adăugată prezintă interes nu numai în calitatea sa de indicator de performanŃă, ci şi pentru faptul ca poate măsura contribuŃia întreprinderii la crearea produsului intern brut. Acest indicator se pretează la comparaŃii între întreprinderi, fără a introduce distorsiuni între întreprinderile aflate în diferitele faze ale procesului de transformare şi distribuŃie, deoarece valoarea adăugată neutralizează incidenŃa consumurilor intermediare. „Valoarea adaugată, ca rezultantă a combinaŃiei factorilor de producŃie, constituie sursa de remunerare şi determinare comportamentală a acestora, asigurând menŃinerea societăŃii pe piaŃă”2. Se poate discuta despre rolul valorii adăugate în stabilirea sarcinii fiscale a întreprinderii, dată fiind contribuŃia la calculul impozitului indirect taxa pe valoarea adăugată. Metodele de calcul pentru valoarea adăugată întâlnite în literatura de specialitate sunt metoda sintetică şi metoda aditivă. Metoda sintetică presupune determinarea valorii adăugate pornind de la volumul total de activitate desfăşurată de întreprindere, din care se scad consumurile de la terŃi. ParticularităŃi apar în determinarea valorii adăugate prin metoda sintetică în funcŃie de specificul activităŃii desfăşurate: producŃie, comerŃ sau prestări de servicii. Astfel:

• Dacă întreprinderea analizată desfăşoară activitate comercială, atunci:

MCmfCAVA −−= Unde:

CA = cifra de afaceri din vânzări de mărfuri (rulajul contului 707 “Venituri din vânzari 2 Monica Petcu – Analiza economico-financiara a intreprinderii, Ed. Economica, Bucuresti, 2003, pag.332


30

de mărfuri” sau componenta cifrei de afaceri nete din “Contul de profit şi pierderi”);

Cmf = costul mărfurilor vândute (rulajul contului 607 “Cheltuieli privind mărfurile “ sau “Costul mărfurilor vândute” prezentat drept componentă a cheltuielilor de exploatare în cadrul “Contul de profit şi pierderi”; M =consumuri intermediare de la terŃi corespunzătoare activităŃii comerciale desfăşurate

de întreprindere.

În categoria consumurilor intermediare sunt incluse: cheltuieli cu materii prime, materiale, cheltuieli cu energia şi apa, cheltuieli cu prestaŃii externe (cheltuieli de protocol, reclama, cheltuieli poştale şi de telecomunicaŃii, cheltuieli cu comisioanele bancare, alte cheltuieli cu prestaŃiile externe). InformaŃii cu privire la consumurile intermediare sunt regăsite în “Contul de profit şi pierdere” (în componenŃa cheltuielilor de exploatare) sau în balanŃa de verificare, în rulajele conturilor 600 – 628 (exclusiv rulajul contului 607 “Cheltuieli privind mărfurile”).

• Dacă întreprinderea desfăşoară activitate productivă, atunci:

pex MQVA −=

Unde:

exQ = producŃia exercitiului, respectiv producŃia vândută ( vQ )corectată cu variaŃia

producŃiei stocate ( stQ∆ ) dar şi cu producŃia imobilizată ( imQ ):

imstvex QQQQ +∆+=

pM =consumuri intermediare de la terŃi corespunzătoare activităŃii productive

desfăşurate de întreprindere.

• Dacă întreprinderea desfăşoară atât activitate productivă cât şi activitate comercială, atunci:

)( Pex MMQMCVA +−+=

Valoarea adaugata

(+)

(-)

Marja comerciala

Productia exercitiului

Consumuri intermediare de la terti

Figura 1: Formarea valorii adăugate la o întreprindere ce desfăşoara atât activitate de producŃie cât şi activitate de comerŃ

Metoda aditivă presupune determinarea valorii adăugate prin însumarea elementelor sale componente, stabilite în funcŃie de factorii participanŃi la desfăşurarea activităŃii întreprinderii:


31

xplcortIAmCdCpVA Re, ++++= Unde: Cp = cheltuieli cu personalul Cd =cheltuieli cu dobânzile; Am =cheltuieli cu amortizarea capitalului fix; tI , = Impozite şi taxe, altele decât impozitul pe profit, taxa pe valoarea adăugată; xcorRe = Rezultatul exploatării corectat cu ajustările privind provizioanele şi

deprecierile (altele decât amortizarea capitalului fix), alte venituri/cheltuieli de exploatare şi cheltuielile cu dobânzile

*explR : rezultat din exploatare corectat cu:

Practic, metoda aditivă evidentiază valoarea adăugată drept indicator ce cumulează măsura în care sunt remuneraŃi factorii participanŃi la desfăşurarea activităŃii întreprinderii: forŃa de muncă, sistemul bancar, capitalul fix, statul, acŃionarii/asociaŃii. Sinoptic, formarea valorii adăugate atât prin metoda aditivă cât şi prin metoda sintetică, poate fi reprezentată astfel:

Schema 1: Formarea valorii adăugate prin metoda sintetică şi metoda aditivă Abilitatea întreprinderii în a repartiza plusvaloarea creată între factorii participanŃi la derularea activităŃii sale joacă un rol esenŃial în lupta de <supravieŃuire> în condiŃii de criză economică dar şi financiară. Cu siguranŃă se poate discuta despre scăderea globală a valorii adăugate, dar această scadere trebuie regăsită la toŃi factorii participanŃi. Dacă

– alte venituri din exploatare

+ despăgubiri, donaŃii (ch)

+ ch cu provizioane pt riscuri

– ch cu dobânzile

– Materii prime – Apa, combustibil – Servicii prestate de terti

ProducŃia exerciŃiului Qex

Întreprindere Prelucrare

= consumuri intermediare (M)

ForŃa de muncă Capital fix Banca

Chelt cu personalul

Amortizări Dobânzi

Statul AcŃionarii/ asociaŃii

Impozite şi taxe Profit + + + + = VA


32

rezultatul exploatării corectat înregistrează valori negative, chiar şi în condiŃiile scăderii valorii absolute a elementelor de natura cheltuielilor, nu se poate discuta despre <supravieŃuire> decât în cazul unei puternice susŃineri financiare din <afara> întreprinderii. Cu ajutorul valorii adaugate se calculează:

a. rata de creştere a întreprinderii 0

100cVA

RVA

∆= ×

Cu cât rata de crestere este mai mare, cu atât capacitatea întreprinderii de a adauga valoare este mai mare.

b. rata gradului de integrare 100GIVA

RCA

= ×

În funcŃie de dimensiunea ratei gradului de integrare, putem aprecia dacă o întreprindere desfasoara activitate comercială (20 – 30%) sau activitate productivă (> 40%).

c. ratele de structură

1. Rata de remunerare a personalului angajat Rp= 100pC

VA× .

2. Rata de remunerare a capitalului Rc= 100amC

VA× .

3. Rata de remunerare a statului ,

100STI T

RVA

= ×

4. Rata de remunerare a sistemului bancar 100dobSB

CR

VA= ×

5. Rata de remunerare a întreprinderii *expl

100Î

RR

VA= ×

2.Analiza dinamica si structurala a VA Se realizeaza prin:

• Modificari absolute • Indici • Ponderi ale elementelor componente


33

In analiza structurala a valorii adaugate, se recurge la compararea dinamicii elementelor

componente cu cea inregistrata de valoarea adaugata: daca indicele valorii adaugate este

superior /inferior indicelui unui element component, atunci cu siguranta se inregistreaza

scaderea/cresterea ponderii acelui element. In componenta valorii adaugate se disting

doua categorii de elemente: prima categorie cuprinde elemente de natura cheltuielilor iar

a doua categorie cuprinde rezultatul exploatarii corectat. Situatia intreprinderii este

considerata normala atunci cind scade ponderea elementelor de natura cheltuielilor si

creste ponderea rezultatului exploatarii corectat. Pentru aceasta trebuie ca dinamica

valorii adaugate sa fie superioara celei inregistrate de elementele de natura cheltuielilor.∗

N N+1 N N+11 Cheltuieli cu personalul 2,638,944 3,674,706 48.00% 49.00% 139.25%2 Chelt cu amortizarea si provizioanele 824,670 1,274,898 15.00% 17.00% 154.59%3 Chelt cu impozite si taxe 384,846 449,964 7.00% 6.00% 116.92%4 Chelt financiare cu dobinzile 989,604 974,922 18.00% 13.00% 98.52%

I Elemente de natura cheltuielilor 4,838,064 6,374,490 88.00% 85.00% 131.76%

IIRezultatul exploatarii exclusiv

cheltuielile cu dobinzile 659,736 1,124,910 12.00% 15.00% 170.51%Valoarea adaugata 5,497,800 7,499,400 100.00% 100.00% 136.41%

gi (%)AnI (%)Nr crt Indicatori

3.Analiza factoriala a VA

ex

i

1

i unde: n: numărul de categorii structurale existente în cadrul Q

1

g : ponde0

0

rea

ex a a h

n

i a ii

ex

a

exQ NS W W t W

g v

v

Q QTNS

TNS NS

=

= × = ⋅ ⋅=×

=

=

⋅∑

ex

ex

categoriilor structurale în total Q

: valoareamedie adăugată la un leu Q coresp categ ia iv

∗ V.Robu, N.Georgescu – Analiza economico-financiara, Ed ASE, Bucuresti, 2001

leuavexQVAexQ

MexQMexQVA 1/1 ×=⇒

−=−=

Valoarea medie adăugată la un leu Qex


34

exex h

Q TT N S

TQ T W T N

NS t

S= × = = × =× ×

f. calit av

VA

f. cant: Qex

f. cant: NS

f. calit aW

f. cant: t

f. calit hW if. structura: g (%) I. f. calit: a iv

indirect calit. f.t indirect calitativ f.W

indirect cant. f.NSindirect cantitativfactor

−−→

−→−→→×=

ha

exaex

v

TQvQVA

- f. de grd 1 - f. complecşi

- f. de grd 2 - f.complecşi

- f. de grd 3 - f. simplii

II. f. calit av

VA

f. cant: Qex

f. cant: T

f. calit hW

f. cant: NS

f. calit t

if. structura: g (%)

f. calit: a iv


35

Indicatori N N+1 I%Nr mediu salariati 152 160 105.26%Fond total de timp de munca 282,720 291,200 103.00%Timp mediu de lucru pe salariat 1,860 1,820 97.85%Productia exercitiului 10,780,000 12,930,000 119.94%Consumuri intermediare 5,282,200 5,430,600 102.81%Valoarea adaugata 5,497,800 7,499,400 136.41%Valoarea medie adaugata la un leu productia exercitiului 0.510 0.580 113.73%Productivitatea medie orara 38.130 44.402 116.45%Valoare adaugata la un leu productia exercitiului recalculata 0.575

Variatia valorii adaugate, din care datorita: 2,001,600

Pondere in variatia valorii adaugate

variatiei productiei exercitiului, din care: 1,096,500 55%datorita variatiei fondului total de timp de munca, din care: 164,903 8%

datorita variatiei numarului mediu de salariati 289,358datorita variatiei timpului mediu pe salariat -124,455

datorita variatiei productivitatii medii orare 931,597 47%

variatiei valorii medii adaugate la un leu productia exercitiului, din care: 905,100 45%

datorita variatiei structurii productiei exercitiului 840,450 42%

datorita variatiei valorii medii adaugate la un leu productie a exercitiului pe categorii structurale 64,650 3%


36

Analiza performantelor intreprinderii prin rentabilitate

„ Nu sa cheltuiesti, nici sa te zgarcesti la toate peste masura, ci o cumpana buna si dreapta sa pazesti, ca sa nu te caiesti in umbra.”

Proverb roman Lumea contemporana devine tot mai mult o realitate de neconceput fara preocuparea pentru performanta, reusita si succes. Aceaste elemente au devenit motivatia oricarei intreprinderi care incearca sa se inscrie in exigentele economiei de piata si in competitia mondiala. Analiza performantelor economico-financiare ale intreprinderii se concentreaza si asupra evidentierii formarii rezultatului intreprinderii, respectiv pe evidentierea structurii lui, tinind seama de interdependentele dintre elementele constitutive si factorii care au influenta asupra nivelului acestor performante. Rentabilitatea poate fi definita ca fiind capacitatea unei intreprinderi de a obtine profit prin utilizarea factorilor de productie si a capitalurilor, indiferent de provenienta acestora. Putem vorbi despre profit atunci cind are loc devansarea cheltuielilor de catre venituri; profitul este doar o componenta a rentabilitatii. Iar pentru a caracteriza o intreprindere din punct de vedere al rentabilitatii, pentru a vedea daca o intreprindere este sau nu rentabila, consideram ca trebuie studiate trei puncte cheie:

� evolutia activitatii – cresterea, descresterea activitatii economice; � evolutia cifrei de afaceri, evolutia valorii adaugate; � evolutia rentabilitatii propriu-zise (profit, rata de rentabilitate, ca indicatori).

Rentabilitatea se afla in strinsa corelatie cu profesionalismul intreprinzatorilor, cu timpul, mijloacele materiale si financiare investite pentru o activitate economica. Orice intreprindere trebuie sa asigure remunerarea si reinnoirea capitalului investit, iar acest fapt se realizeaza numai in conditiile unei suficiente rentabilitati a activitatii sale.

Dividende

Noi imprumuturi Capital investit(capital propriu si imprumuturi)

Profit net Active

Cifra de afaceri

Schema 1.1 Rentabilitatea – sursa de finantare a activitatii intreprinderii

Notiunea de rentabilitate este inseparabila de cea de risc; rentabilitatea presupune totdeauna o doza de risc: nimic nu este sigur in activitatea unei intreprinderi. Si cel mai


37

bun exemplu in aceasta conexiune este riscul economic. Indiscutabila este variatia rentabilitatii la diferite evenimente (ca de exemplu o crestere a salariilor sau a costului materiilor prime), la cota parte a cheltuielilor fixe (de aici interesul pentru analiza punctului mort), la variatia nevoii de fond de rulment in functie de fluctuatia volumului vanzarilor (trezoreria putand fi perturbata). Inainte de a analiza rentabilitatea activitatii intreprinderii ar trebui sa ne amintim de afirmatia lui Alvin Toffler*: pentru a caracteriza “robustetea si profitabilitatea unei intreprinderi, nu trebuie studiata numai linia de fund, ci si a ceea ce se ascunde indaratul ei – asa numita calitate a cistigurilor”.

1. Analiza structurala a profitului Sursa informationala de baza a rentabilitatii, contul de profit si pierderi, prezinta cheltuielile si veniturile pornind de la departajarea activitatii desfasurate de intreprindere in activitate de exploatare, financiara si extraordinara. Normalizatori romani au avut ca sursa de inspiratie situatiile financiare franceze, preluind insa de la sistemul anglo–saxon viziunea asupra activitatii extraordinare. Activitatea de exploatare incorporeaza operatiunile efectuate conform obiectului de activitate al intreprinderii, fie cu titlu principal, fie cu titlu secundar. Prin indicatorii caracteristici activitatii de exploatare se exprima volumul activitatii desfasurate de intreprindere. Activitatea financiara prezinta efectele participatiilor in capitalurile altor intreprinderi, ale relatiei cu societatile bancare precum si alte operatiuni financiare impuse de derularea activitatii intreprinderii. Pornind de la premisa ca desfasurarea activitatii de exploatare implica si presupune activitatea financiara, cele doua activitati formeaza activitatea curenta a intreprinderii (echivalentul activitatii “ordinare” din sistemul american, respectiv anglo–saxon). Activitatea extraordinara include operatiuni cu caracter accidental, de regula nerepetitive, care au loc independent de activitatea de exploatare si financiara, scapate de sub controlul intreprinderii. Rezultatul exploatarii, generat de decalajul dintre veniturile din exploatare si cheltuielile aferente activitatii de exploatare, exprima de fapt rentabilitatea intreprinderii independent de politica financiara si fiscala. Aceasta forma de exprimare a rentabilitatii pune in evidenta efectul activitatii de exploatare, luind in considerare cheltuielile de productie, de comercializare si administrative, precum si riscurile corespunzatoare. Pentru intreprinderile ce desfasoara activitate productiva, de prestari de servicii sau comerciala, de regula dimensiunea si sensul pozitiv sau negativ al rezultatului net este dat de dimensiunea si sensul rezultatului din exploatare. Incorporarea in veniturile si cheltuielile de exploatare a fostelor categorii de venituri si cheltuieli considerate „exceptionale” a impus scindarea rezultatului din exploatare in rezultat aferent cifrei de afaceri si rezultat aferent altor activitati de exploatare, cu scopul de a evidentia contributia fiecarei forme de rezultat enuntate la constituirea rezultatului din exploatare.

* Toffler A. - Puterea in miscare, Editura Antet, Bucuresti, 1995


38

AACAl RRR +=exp

Unde:

CAR = rezultat aferent cifrei de afaceri si AAR = rezultat din alte activitati de

exploatare

Cifra de afaceri este componenta de baza a veniturilor din exploatare. O situatie considerata normala pentru intreprindere presupune inregistrarea de profit corespunzator cifrei de afaceri. Rezultatul exploatarii este pozitiv sau negativ in functie de evolutia rezultatului aferent cifrei de afaceri. Daca o intreprindere inregistreaza pierdere corespunzatoare cifrei de afaceri, se impune o analiza riguroasa a cauzelor care au condus la aceasta situatie; este incalcata regula de baza a existentei sale, ratiunea de a vinde in scopul realizarii de profit. Continuitatea activitatii unei astfel de intreprinderi este pusa sub semnul intrebarii. Rezultatul financiar este dat de diferenta dintre veniturile financiare si cheltuielile financiare. Daca rezultatul exploatarii este efectul combinarii sau transformarii factorilor de productie in bunuri, rezultatul financiar este efectul modificarii valorii instrumentelor financiare detinute de intreprindere, al gradului de indatorare al intreprinderii, al politicii de gestionare a excedentului de resurse financiare ale intreprinderii. Cum efortul financiar pe care il face o intreprindere are ca scop stimularea activitatii de exploatare, in cazul in care din activitatea financiara se degaja pierdere, o situatie normala ar caracteriza intreprinderea daca rezultatul exploatarii ar asigura acoperirea acesteia. Ca expresie a gestiunii financiare, rezultatul financiar poate fi analizat separat de celelalte forme ale rezultatului, generate de activitatea de exploatare, respectiv de activitatea extraordinara. Iar daca in cadrul analizei mentionate se departajeaza veniturile si cheltuielile financiare generate de finantarea activitatii de exploatare de veniturile si cheltuielile imputabile strategiilor financiare ale intreprinderii, se evidentiaza calitatea gestiunii financiare a intreprinderii. Atit rezultatul exploatarii cit si rezultatul financiar sunt componente ale rezultatului corespunzator activitatii curente desfasurate de intreprindere, rezultat prezentat sub denumirea de rezultatul curent. Ca si la celelalte doua forme de rezultat prezentate, marimea rezultatului curent nu se afla sub incidenta politicii fiscale. Dimensionarea influentelor elementelor extraordinare asupra activitatii intreprinderii se face cu ajutorul rezultatului extraordinar. Luind in considerare caracterul “extraordinar“ al acestor elemente, caracterul lor nerepetitiv, rezultatul extraordinar nu ocupa un loc determinant in cadrul analizei rentabilitatii. Calculul rezultatului brut la nivel de intreprindere se face fie prin insumarea rezultatului curent cu rezultatul extraordinar, fie prin scaderea din veniturile totale a cheltuielilor totale.

( - )Venituri totale Cheltuieli totale Rezultat brut

Schema 1.2 Mod de formare a rezultatului brut in viziunea normelor romanesti


39

Rezultatul brut al exercitiului masoara rentabilitatea globala a activitatii intreprinderii, este sinteza capacitatii intreprinderii de a-si folosi eficient resursele. Daca se ia in calcul impactul fiscalitatii asupra rezultatului brut, se determina rezultatul net al exercitiului. Rezultatul net al exercitiului exprima excedentul sau deficitul de resurse asigurat prin capacitatea intreprinderii de gestionare a capitalurilor in cadrul activitatii desfasurate.

Rnet = Rbrut – Ip

Unde: Ip = Rimpozabil*Ci si Rimpozabil = Rbrut-Vni+Chned-Pfiscal Sesizam in formulele de calcul mai sus prezentate dubla influenta, in sensuri diferite, a modificarii rezultatului brut asupra rezultatului net. Cresterea/scaderea profitului brut atrage cresterea/scaderea rezultatului net ca expresie a rentabilitatii si in acelasi timp scaderea/cresterea rezultatului net prin prisma fiscalitatii. De aici se naste marea dilema a intreprinzatorului: accept un profit brut ca rezultat al activitatii in conditii de fiscalitate excesiva sau recurg la “cosmetizarea “ profitului brut pentru a nu afecta lichiditatea prin suportarea unui impozit pe profit suficient de mare? Decizia nu se lasa asteptata, este marcata de interesele startegice pe termen lung. Gradul de remunerare al investitorilor, marimea resurselor lasate la dispozitia intreprinderii in scopul dezvoltarii, sunt influentate in mod direct de dimensiunea rezultatului net al exercitiului. Impozitul pe profit este stabilit cumulat, pentru toate cele trei tipuri de rezultat. In acest context, investitorii si ceilalti utilizatori ai informatiei privind intreprinderea sunt privati de dreptul de a cunoaste latura fiscala pentru fiecare tip de activitate in parte si implicit rezultatul net pe fiecare activitate. Avantajul calcularii rezultatului exercitiului (profit sau pierdere), plecind de la cele trei rezultate intermediare, rezida in posibilitatea analizarii succesive a impactului lor asupra rezultatului final al intreprinderii. Interesul asupra unei forme sau alta a rezultatului activitatii intreprinderii difera in functie de specificul utilizatorului informatiei. O societate bancara va fi interesata de dimensiunea rezultatului curent al activitatii ajustat cu cheltuielile cu dobinzile, statul are interes pentru rezultatul brut iar investitorii urmaresc evolutia rezultatului net.

Utilizatori ai informatiei Interes manifestat pentru:

Sistem bancar Rezultat curent, exclusiv cheltuielile cu dobinzile

Stat Rezultat brut

Investitor Rezultat net

Schema 1.3 Forme ale rezultatului activitatii intreprinderii si utilizatorii informatiilor privind dimensiunea inregistrata de rezultat Sinoptic, formarea rentabilitatii absolute pe categorii de activitati se prezinta astfel:


40

Activitatea de

exploatare

Rezultat din exploatare

Rezultat curent

Activitatea financiara

Rezultat financiar

Rezultat brut

Rezultat net

Venituri extraordinare

Impozit pe profit

Rezultat extraordinar

Cheltuieli extraordinare

(-)

Venituri d in exploatare

( - )

( - )

( + )( - )

Venituri financiare

Cheltu ieli financiare

( + )

Cheltuieli din exploatare

Activitatea extraordinara

Schema 1.4 Forme ale rentabilitatii absolute in functie de natura activitatii

Sensul si dimensiunea rezultatului net sunt date de gradul de acoperire a rezultatului financiar de catre rezultatul exploatarii, de dimensiunea si sensul rezultatului curent*. Situatia ideala, ce caracterizeaza “sanatatea financiara” a intreprinderii, presupune un rezultat al exploatarii pozitiv si, in acelasi timp un rezultat financiar pozitiv. Iar daca in acest caz exista si o durata medie de incasare a creantelor inferioara duratei medii de plata a obligatiilor, atunci cu siguranta se poate discuta despre starea de performanta a intreprinderii.

RE>0

R F>0

RC >0

Schema 1.5 Starea de “sanatate financiara” a intreprinderii

Situatia frecvent intilnita, considerata normala pentru intreprinderi, presupune un rezultat al exploatarii pozitiv, suficient pentru a acoperi pierderea din activitatea financiara.

* Andronic B.C – Performanta firmei, Ed Polirom, Bucuresti, 2000


41

RF<0

RC>0

RE>0

Schema 1.6 Starea „normala” a intreprinderii

Daca nu se asigura o continuitate a desfasurarii activitatii in conditiile mentionate sau daca se “forteaza” politica de investitii, atunci situatia intreprinderii poate deveni vulnerabila. Exista posibilitatea ca intreprinderea sa asigure din activitatea de exploatare profit dar nu suficient pentru a acoperi pierderea financiara (sa o numim situatie “strategica”).

R E > 0

R F < 0

R C < 0

Schema 1.7 Starea „strategica” a intreprinderii

Se pot confrunta cu un rezultat al exploatarii pozitiv dar nu suficient pentru acoperirea pierderii financiare intreprinderile aflate in faza de “lansare” a activitatii sau intreprinderile care in scopul extinderii activitatii, au avut o politica de investitii agresiva (finantata prin credite) cu efecte in timp. Daca desfasurarea activitatii de exploatare implica pierdere iar activitatea financiara mareste pierderea din exploatare, intreprinderea se afla intr-o stare “critica”. Se impune analiza cauzelor care au condus la aceasta situatie si totodata a capacitatii intreprinderii de a asigura continuitatea activitatii sale.

R E < 0

R F < 0

R C < 0

Schema 1.8 Starea „critica” a intreprinderii

Realizarea unui rezultat curent pozitiv pe baza profitului financiar, in conditiile unei pierderi din activitatea de exploatare, este caracteristic pentru societatile financiare. Este o situatie considerata “exceptie”, intilnita si la intreprinderi ce fac parte dintr-un grup, care isi abandoneaza activitatea de baza si devin surse de finantare pentru celelalte.


42

R C > 0

R E < 0

R F > 0

Schema 1.9 Starea „exceptie” a intreprinderii

Cazul in care se inregistreaza pierdere din activitatea de exploatare, profit financiar dar pierdere curenta, este specific intreprinderilor care isi desfasoara activitatea intr-un mediu concurential puternic, cu mari cheltuieli de exploatare dar fara dificultati in recuperarea creantelor, cu termene de plata a obligatiilor mai mari.

RC <0

RE <0

R F>0

Schema 1.10 Starea de „dificultate” a intreprinderii

Prin analiza dinamica si structurala a veniturilor si cheltuielilor intreprinderii, se confirma cele doua posibilitati de asigurare a rentabilitatii intreprinderii: cresterea veniturilor si reducerea cheltuielilor. Iata ca in contextul rentabilizarii activitatii intreprinderii, un rol esential este detinut de coordonarea consumului de resurse. Grupind cheltuielile unei intreprinderi cu activitate de productie in cheltuieli cu materii prime si materiale, cheltuieli de stocare, cheltuieli cu personalul, alte cheltuieli de productie si cheltuieli financiare (considerind nul efectul elementelor extraordinare), rentabilizarea activitatii intreprinderii este intretinuta prin urmatoarele masuri (in ceea ce priveste coordonarea elementelor de natura cheltuielilor)*:

* Niculescu M. – Diagnostic economic, Ed Economica, Bucuresti, 2003


43

Elemente principale de cheltuieli Maxim izarea rentabilitatii prin:

Surse de aprovizionare la cel m ai bun pretContracte de aprovizionare cu preturi prestabiliteCresterea puterii de negociere cu furnizoriiReducerea consum ului factorilor de productie

Securitatea si ritm icitatea aprovizionarilorCheltuieli de stocare, depozitare Optim izarea stocurilor active si de siguranta

Accelerarea vitezei de rotatie a stocurilor

Politica judicioasa de recrutare a personaluluiCheltuieli cu personalu l Sistem de rem unerare si stim ulare m ateriala si m orala

Cresterea nivelului de pregatire profesionala

Standardizarea diferitelor com ponenteAlte cheltuieli de productie Autonom izarea ciclului de productie

Substituirea si com binarea factorilor de productie

Gestionarea eficienta a lichiditatilorCheltu ieli financiare Accelerarea duratei m edii de incasare a creantelor

Politica de indatorare bazata pe cresterea eficientei activitatii

Cheltuieli cu materii prime, materiale

Schema 1.11 Structura cheltuielilor intreprinderii si orientarea strategica a intreprinderii in vederea maximizarii rentabilitatii

2. Analiza marjei comerciale

Marja Comerciala (fig 1.1) vizeaza in exclusivitate intreprinderile comerciale sau numai activitatea comerciala a intreprinderilor cu activitate mixta (industriale sau comerciale). Pentru aceste intreprinderi indicatorul marja comerciala reprezinta mai degraba o masura a fluxului global al activitatii de comert cu marfuri decit un indicator de rezultat real. Excedentul vinzarilor de marfuri in raport cu costul de cumparare reprezinta marja comerciala.

V in za r i d e m arfu r i(-)

C o stu l m arfu rilo r v in d u teM arja com erc ia la

Fig.1.1Mod de formare a marjei comerciale Marimea marjei comerciale trebuie apreciata in functie de tipul politicii de vinzari promovata de intreprindere. Astfel, in cazul intreprinderilor specializate in comert de lux sau comert traditional, corespunzator unei cifre de afaceri reduse ii revine o marja comerciala ridicata; intreprinderile care practica metode de vinzare prin autoservire si dispun de suprafete mari, de regula inregistreaza o marja comerciala redusa in conditiile unei cifre de afaceri ridicate. Pentru intreprinderile cu activitate comerciala, reperul in diagnosticarea profitului il constituie departajarea cifrei de afaceri in functie de costul marfurilor si marja comerciala:


44

Im pozit pe

p ro fit

R ezu lta t

ne t

C ifra de a face ri

C os tu l m arfu rilo r v indu te M arja com erc ia la

R ezu lta t b ru tC he ltu ie li de d is tr ibu tie

Atit indicatorii de rezultate cit si capacitatea de autofinantare din exploatare permit prin variatia relativa inregistrata dar si prin corelarea cu evolutia altor indicatori economico-financiari, estimarea rentabilitatii intreprinderii; deteriorarea sau imbunatatirea starii de „performanta economico-financiara” este cu siguranta semnalata prin dimensiunea absoluta sau relativa a indicatorilor mentionati. Cu titlu de exemplu, marja comerciala ( )MC comparata cu cifra de afaceri a intreprinderilor cu activitate comerciala (regasita

sub denumirea de rata a marjei comerciale-( MCR ) evidentiaza impactul politicii

comerciale privind preturile practicate si sursele de aprovizionare utilizate asupra rezultatului activitatii.

100*CA

MCRMC =

Analiza evolutiei ratei marjei comerciale permite caracterizarea strategiei intreprinderii de maximizare a profitului si de asemenea confera o baza reala pentru comparatii intre intreprinderi pe o perioada mai mare de timp. Utilitatea acestei rate este regasita si in estimarea profiturilor viitoare ale intreprinderii. O intreprindere cu o rata a marjei comerciale de dimensiune redusa este vulnerabila la schimbarile de pret care pot anula sau reduce serios profiturile. Factorial, marja comercială se poate analiza pe baza modelului:

mcRCAmfMC ×= ,

unde: CAmf – vânzări de mărfuri; mcR – rata medie a marjei comerciale.

Analitic, rata medie a marjei comerciale poate fi calculată:

2

mciimc

100

rgR

∑ ×= ,

unde: gi – structura vânzărilor de mărfuri; rmci – rata marjei comerciale pe tipuri de mărfuri. Sistemul factorial de analiză a marjei comerciale este:

CAmf

MC gi

mcR rmci


45

3.Analiza factoriala a rezultatului brut al exercitiului

Modelul de analiza factoriala a rezultatului brut sintetizeaza efectul variatiei veniturilor totale dar si al rezultatului mediu la un leu venituri (ca forma a eficientei):

VtRbrut gi

prb

prbi Fig 1.2 Sistem de analiza factoriala a rezultatului brut

−

=−=−= prbVV

CVCtVRbrut t

t

ttt *)1(

Unde:

=Rbrut rezultatul brut al exercitiului; =tV venituri totale; =tC cheltuieli totale

=_

prb rezultat (profit) mediu la un leu venituri totale

100

_ ∑=

ii prbg

prb

=ig structura veniturilor totale pe categorii de activitati

=iprb rezultat (profit) brut la un leu venituri, pe categorii de venituri

Pentru cuantificarea influentelor factorilor ce rezulta pe baza modelului de calcul si analiza a rezultatului brut, s-au folosit relatiile:

1. influenta sumei veniturilor totale: 0

_

*)(01

prbVV tt −

Nota: cu indice „0” s-au notat valorile din baza de comparatie, iar cu indice „1” valorile care se compara cu baza.

2. influenta profitului mediu brut la un leu venituri totale: )(* 0

_

1

_

1prbprbVt −

din care:

2.1 influenta structurii veniturilor: )(* 0

_

1prbprbV rect −

2.2 influenta profitului mediu la un leu venituri pe categorii: )(* 1

_

1 rect prbprbV −

4. Analiza factoriala a rezultatului exploatarii

In functie de nivelul bazei tehnico–materiale existente in intreprindere, de natura activitatii desfasurate, de natura factorilor a caror evolutie se doreste a se evidentia, in analiza factoriala a rezultatului exploatarii se pot folosi modelele:


46

a) _

*expexpexpRe prelVlChlVxpl =−= unde:

=xplRe rezultatul exploatarii; =lV exp venituri din exploatare; =lCh exp cheltuieli din exploatare

=_

pre profitul (rezultatul) mediu la un leu venituri din exploatare

100∑=

−ii preg

pre

=ig structura veniturilor din exploatare

=ipre profitul (rezultatul) la un leu venituri pe categorii de venituri din

exploatare Modelul este recomandat intreprinderilor cu activitate productiva, pentru care productia stocata si productia imobilizata au valori mari, iar baza tehnico–materiala nu este foarte ridicata.

5. Analiza rezultatului aferent cifrei de afaceri Cifra de afaceri este componenta de baza a veniturilor din exploatare. O situatie considerata normala pentru intreprindere presupune inregistrarea de profit corespunzator cifrei de afaceri. Rezultatul exploatarii este pozitiv sau negativ in functie de evolutia rezultatului aferent cifrei de afaceri. Daca o intreprindere inregistreaza pierdere corespunzatoare cifrei de afaceri, se impune o analiza riguroasa a cauzelor care au condus la aceasta situatie; este incalcata regula de baza a existentei sale, ratiunea de a vinde in scopul realizarii de profit. Continuitatea activitatii unei astfel de intreprinderi este pusa sub semnul intrebarii. Din aceste considerente, vom discuta in cele ce urmeaza despre “profitul aferent cifrei de afaceri” abandonind notiunea de “rezultat aferent cifrei de afaceri”. Pentru analiza factoriala a profitului intreprinderii, sunt utilizabile urmatoarele modele:

a) ii

n

iii

n

i

pqvpqvCHCAP_

1

_

1∑∑==

−=−=

Unde: P = profit aferent cifrei de afaceri; CA = cifra de afaceri CH = cheltuieli aferente cifrei de afaceri; =iqv cantitatea vinduta pe unitate de

produs i =ig structura productiei vindute pe produse; =ic cost pe unitate de produs i

=ip_

pret mediu de vinzare pe produse

Modelul prezentat este recomandat intreprinderilor cu activitate productiva, avind avantajul de a detalia efectul modificarii volumului si structurii vinzarilor, al costului si pretului mediu de vinzare pe produse asupra profitului aferent cifrei de afaceri. Pornind de la acest model, s-ar putea construi urmatorul sistem de factori, care prin actiunea lor se reflecta in profitul aferent cifrei de afaceri:


47

vq

ig

P ip_

ic

Fig 1.3 Sistem factorial de analiza a profitului (modelul a)

Exemplu:

Nr. crt

Indicator 0 1

1. Cifra de afaceri 1.000.000 1.102.400 2. Cheltuieli aferente cifrei de afaceri 800.000 868.140 3. Indicele preturilor - Ip 104% 4. IC – indicele costului 105% 5. Profitul aferent cifrei de afaceri 200.000 234.260

I. Determinarea modificării profitului 1 0 234.260 200.000 34.260P P P∆ = − = − = +

II. Determinarea influenŃei factorilor asupra modificării profitului aferent CA

1. determinarea influentei modificarii volumului vinzarilor asupra profitului aferent cifrei de afaceri

( )

1 11

1 01

1 1 1 01 1

1 0

0 0

10 0

1

1 0 1 11 1

1 01

0 01

1.102.400 1.060.0001.

;

060.000

;

104% 1

.000

n

vi ii

p n

v

Pqvi

n n

vi i

i ii

n n

vi i vi ini i

vi ini i

q vi inpi

vi i

vi i q npi

vi ii

i

q p

q P I P

q p q p

I q pI

q p

I

q p

q p q p

q p II

q p

=

=

= =

=

=

∆

= =

=

=

=

= = = ⇒ =

∆ = × −

= =

=

∑

∑

∑ ∑∑

∑

∑ ∑∑

∑

( )0 0

1,06.000

200.000 1,06 200.000 12.000P

qviq P I P∆

=

⇒ ∆ = × − = × − =


48

2. determinarea influentei modificarii structurii vinzarilor asupra profitului aferent cifrei de afaceri

( )

( )

1 0 1 0 01 1

1 1 11

1 01

1 11

1 01

1 0 1 0 01 1

11

1 01

868.140826.800

10

;

5%

n nP

vi i vi i qii i

n

vi ini

n

vi ii

c n

vi ii

n

vi ini

vi ici

n nP

vi

v

i vi i qii i

i ici

q c

I

q c

q c

q cI

g q p

g q p q c P I

q c

q cI

q c P I

=

=

=

∆

= =

=

=

∆

= =

=

∆ = − − ×

=

= = =

∆ = − − ×

=∑

∑

∑∑

∑

∑

∑

∑

∑

∑

(1.060.000 826.800) 212.000 21.200= − − = +

3. determinarea influentei modificarii costurilor asupra profitului aferent cifrei de afaceri

( )1 0

1

nP

vi iii

c q p∆

=

∆ = ∑ 1 1 1 01 1

n n

vi i vi ii i

q c q p= =

− −

∑ ∑ 1 01

826.800 868.140 41.340

n

vi ii

q c=

−

= −

=

= −

∑

4. determinarea influentei modificarii pretului asupra profitului aferent cifrei de afaceri

( )1 1 1 1

1 1

n nP

vi i vi iii i

p q p q c∆

= =

∆ = −∑ ∑ 1 0 1 11 1

n n

vi i vi ii i

q p q c= =

− −

∑ ∑

1.102.4001.102.400 42.400

1,04

=

= − = +

Profitul aferent cifrei de afaceri a crescut faŃă de perioada luată ca bază de comparaŃie cu 34.260 mii lei. Asupra profitului cei 4 factori de influenŃă au acŃionat astfel:

a. creşterea volumului vânzărilor cu 6% a asigurat un profit suplimentar faŃă de perioada precedentă cu 12.000 mii lei. Creşterea cantităŃii vândute poate fi efectul extinderii reŃelei de distribuŃie, îmbunătăŃirea imaginii pe piaŃă., creşterii gradului de pregătire profesională a personalului angajat, creşterea cererii într-o mai mare măsură decât oferta. b. Prin modificarea structurii vânzărilor, P a fost cu 21.200 mii lei mai mare decât în perioada de bază. În acest sens modificarea structurii vânzărilor este explicată


49

prin creşterea ponderii vânzărilor cu o rentabilitate mai mare decât media stabilită pe întreprindere în perioada precedentă. Considerăm justificată modificarea structurii vânzărilor dacă a avut la bază modificarea cererii pe piaŃă şi nu disfuncŃinalităŃilor în activitatea de aprovizionare a întreprinderii. c. Costul unitar a crescut faŃă de perioada precedentă cu 5% ceea ce implicit a generat scăderea profitului aferent CA cu 41.340 lei. Creşterea costurilor poate fi efectul creşterii consumurilor specifice sau/şi a preŃurilor de aprovizionare. Considerăm justificată creşterea costurilor dc a avut ca efect îmbunătăŃirea calităŃii produselor şi a atras o creştere a profitului prin preŃ şi cantitate vândută. d. Creşterea preŃului mediu cu 4% a condus la înregistrarea unui profit suplimentar faŃă de perioada precedentă cu 42.400 lei. Creşterea preŃului meduu poate fi determinată de îmbunătăŃirea calităŃii produselor, îmbunătăŃirea imaginii produselor, creşterea cererii într-o mai mare măsură decât oferta.

InfluenŃa nefavorabilă exercitată de creşterea costurilor a fost acoperită de influenŃa favorabilă generată de creşterea cantităŃiui, odificarea structurii vânzărilor şi creşterii preŃului ediu de vânzare asfel încât per total, societatea a obŃinut un profit suplimentar faŃă de perioada precedentă de 34.260 lei. În scopul creşterii în continuare a profitului aferent CA se poate acŃiona astfel:

– Creşterea volumului vânzărilor prin extinderea reŃelei de distribuŃie – Creşterea ponderii vânzărilor cu o rentabilitate mai mare decât cea stabilită

ca medie de întreprindere în contextul respectării cerinŃei pe piaŃă. – Reducerea costului unitar fără a afecta calitatea produselor prin mai buna

negociere a preŃurilor de aprovizionare, reducerea consumurilor specifice pe unitate de produs

– Creşterea preŃului mediu prin calitate

b) _

* prCAP = In acest caz se opereaza cu urmatorul model:

NS T iqv t

CA hw_

P ip_

ig _

pr ip_

ic

Fig.1.4 Sistem factorial de analiza a profitului (modelul b)


50

unde : =_

pr profitul mediu la un leu cifra de afaceri; T = fond total de timp de munca NS = numar mediu de salariati; t = timp mediu de lucru pe salariat

=hw_

productivitate medie orara Prin modelul prezentat se retin doi factori fundamentali asupra carora se poate actiona in vederea cresterii profitului aferent cifrei de afaceri: dimensiunea cifrei de afaceri (cu rol de factor cantitativ) si profitul mediu la un leu cifra de afaceri (factor ce denota eficienta economica). Sesizabila este dubla actiune a pretului mediu de vinzare asupra profitului: prin cifra de afaceri si prin profitul mediu la un leu cifra de afaceri. Si acest model este recomandat in principal intreprinderilor cu activitate productiva.

c) CA

P

Mf

CA

T

MfTP ***

_

_

=

Unde:

=T

Mf_

gradul de inzestrare tehnica a muncii

=_

Mf

CAeficienta (randamentul) mijloacelor fixe

Modelul prezentat, aparte din punct de vedere cognitiv, implica in diagnosticarea profitului aferent cifrei de afaceri variabile cu un spectru larg al relevantei. Alaturi de structura vinzarilor, pret si cost unitar, in caracterizarea evolutiei profitului aferent cifrei de afaceri sunt implicate timpul de lucru, gradul de inzestrare tehnica si randamentul mijloacelor fixe.

6.Analiza factoriala a profitului pe produs

Un diagnostic complet al profitului aferent cifrei de afaceri cuprinde in mod evident si diagnosticarea profitului pe produs. Marimea profitului pe produs (Π ) combina efectul

modificarii cantitatii vindute ( vq ) cu efectul variatiei pretului mediu de vinzare (_

p ) si al

costului unitar (_

c ):

π*)(***____

vvvv qcpqcqpq =−=−=Π

Asadar, in ceea ce priveste cresterea profitului pe produs, intreprinderea poate actiona asupra cresterii pretului mediu de vinzare (in limita acceptata de puterea de cumparare a potentialilor clienti si luind in considerare politica comerciala practicata de concurenta) si reducerii costului mediu unitar (fara a afecta calitatea activitatii desfasurate). Modificarea costului mediu unitar se afla sub incidenta urmatorilor factori:


51

Consum specific de materii prime si materialePret m ediu de aprovizionare

T imp de munca pe unitate de produsSalariu mediu orar

Cheltu ieli ind irecte pe un itate de produs

Cost m ediu

un itar

Schema 3.4 Sistemul de factori ce actioneaza asupra variatiei costului mediu unitar Abilitatea intreprinderii de a realiza un excedent de profit in conditiile unei activitati desfasurate intr-un mediu concurential rezida in modul de gestionare a factorilor enuntati.

Curs 8: Ratele de rentabilitate – expresie relativa a rentabilitatii Analiza profitului poate oferi informatii cu privire la rentabilitatea absoluta a intreprinderii. Atit pentru diagnosticul intern cit si pentru utilizatorii externi ai informatiei privind intreprinderea, cunoasterea capacitatii de a produce profit absolut nu este suficient de reprezentativa. Drept urmare, se impune compararea masei profitului cu alte marimi, in special cu marimile care exprima efortul depus pentru obtinerea masei profitului, degajindu-se astfel rate ale rentabilitatii care, din punct de vedere al analizei, au o mai mare capacitate informationala. Exprimarea rentabilitatii relative se realizeaza printr-un sistem de rate ce exprima capacitatea intreprinderii de a asigura, cu ajutorul resurselor de care dispune, remunerarea capitalurilor investite. Acest sistem de rate se determina ca raport intre efectele economice si financiare obtinute de intreprindere si eforturile depuse pentru obtinerea lor. Importanta cunoasterii ratelor de rentabilitate deriva din:

� Favorizeaza orientarea structurii productiei pe produse, ramuri si subramuri, in sensul gasirii celor care ofera cel mai mare avantaj. Fluxurile economice se redirectioneaza permanent, imprimind activitatilor economice o dezvoltare inegala;

� Stimuleaza gestiunea prin utilizarea rationala a resurselor; � Contribuie la intarirea interesului intreprinzatorului pentru diferentierea

produselor avind in centrul acesteia modernizarea conceptului de calitate; � Favorizeaza segmentarea pietei si diferentierea strategiilor comerciale.

In analiza economico-financiara a rezultatelor intreprinderii, ratele de rentabilitate permit efectuarea de comparatii intre grupuri de intreprinderi, comparatii temporale pentru aceeasi interprindere, comparatii in raport cu standardele elaborate. In functie de elementele luate in calcul pentru determinarea lor, teoria si practica economica opereaza cu mai multe tipuri de rate ale rentabilitatii:

1. Rate ale rentabilitatii comerciale (rate de profitabilitate); 2. Rate ale rentabilitatii resurselor consumate; 3. Rate ale rentabilitatii economice (numite si rate de randament); 4. Rate ale rentabilitatii financiare (numite si rate ale rentabilitatii globale).


52

1. Rata rentabilitatii comerciale Analiza eficientei politicii comericiale (aprovizionare, stocare, vanzare), a politicii de preturi practicate, se realizeaza in cu ajutorul ratei rentabilitatii comerciale. Prin raportarea unui indicator al rentabilitatii in marimi absolute la volumul vinzarilor, se evalueaza capacitatea intreprinderii de a genera un profit pentru o marime data a cifrei de afaceri. Obiectivele analizei si sfera de investigare implica constructia acestui indicator prin luarea in considerare, in calitate de “efect” a rezultatului brut/net al exploatarii, excedentului brut al exploatarii sau marja comerciala, corespunzator activitatii curente de exploatare sau totale, reflectate prin intermediul cifrei de afaceri:

100*Re

CA

xplRc =

sau

100*_

1iv

n

i

C

pq

PR

i∑=

=

sau

100*)1(_

1

1

iv

n

i

iv

n

iC

pq

cq

R

i

i

∑

∑

=

=−=

100*CA

RBERc =

sau

100*CA

RnetRc =

sau

100*CA

MCRc =

sau

100*CA

RR B

C =

Nota: in formulele de calcul a ratei rentabilitatii comerciale s-au folosit urmatoarele simboluri: Rc = rata rentabilitatii comerciale; Rexpl = rezultatul exploatarii RBE = rezultatul brut din exploatare; Rnet = rezultatul net al exercitiului

=BR rezultat brut; MC = marja comerciala; CA = cifra de afaceri;

=P profit aferent cifrei de afaceri; =iv

p pret mediu de vinzare pe grupe de marfuri


53

=ic costul (pretul de cumparare) marfurilor

Indiferent de modalitatea de calcul, scopul analizei este de a explica evolutia acestui indicator, de a-i stabili tendinta. Cresterea ratei rentabilitatii comerciale aferente activitatii de exploatare fata de o anumita baza de referinta reflecta o stare pozitiva si are loc atunci cand dinamica indicatorilor absoluti ai rentabilitatii devanseaza dinamica cifrei de afaceri. Rata rentabilitatii comerciale calculata pe baza rezultatului exploatarii demonstreaza capacitatea intreprinderii de a obtine profit dupa calculul tuturor costurilor de exploatare (incluzand amortizarile si provizioanele), permitand remunerarea furnizorilor de capitaluri angajate si participarea intreprinderii la repartizarea venitului national (pe seama impozitelor). Pentru o mai buna evaluare a performantelor activitatii de exploatare, in cazul intreprinderilor industriale se recomanda compararea rezultatului exploatarii cu veniturile din exploatare. Indicatorul rata rentabilitatii determinat pe baza rezultatului brut al activitatii de exploatare pune in evidenta capacitatea intreprinderii de a genera excedente destinate acoperirii costului capitalurilor angajate (amortizarea imobilizarilor corporale, remunerarea capitalurilor imprumutate), riscurilor eventuale (pe seama mecanismului de constituire a provizioanelor) si asigurarea remunerarii asociatilor sau actionarilor . O valoare ridicata a acestui indicator reflecta capacitatea financiara a intreprinderii de a asigura resurse necesare investitiilor. Modificarea ratei rentabilitatii comerciale determinata in functie de rezultatul brut din exploatare poate fi cauzata de mai multi factori. De exemplu, o descrestere a acestei rate poate indica o mai mare competitie pe piata si de aceea au fost impuse preturi de vanzare mai mici, sau in mod alternativ poate exista o crestere in costul materiilor prime. O crestere a ratei rentabilitatii comerciale in acest context poate indica faptul ca intreprinderea este in pozitia de a exploata piata si de a cere preturi mai mari pentru produsele sale. Rata rentabilitatii comerciale stabilita in functie de rezultatul net* este o rata usor de calculat, care nu necesita o pregatire prealabila a informatiilor, fiind recomandata in principal analizei pe perioade scurte de timp a activitatii intreprinderilor. Dimensiunea inregistrata de aceasta rata incorporeaza si impactul activitatii financiare, respectiv activitatii extraordinare asupra eficientei activitatii desfasurate. Pentru investitori, rata rentabilitatii comerciale in functie de profitul net are o semnificatie aparte: cat de mult din fiecare leu provenit din vanzari le revine, ca si proprietar, pentru a realiza o afacere sau pentru a primi dividende. Relatia dintre rata rentabilitatii comerciale calculata pe baza rezultatului brut din exploatare si cea calculata pe baza rezultatului net ajuta de asemenea la caracterizarea masurii in care intreprinderea isi gestioneaza activitatea. Daca rata rentabilitatii comerciale ce are la baza profitul net a crescut in timp ce rata ce are la baza profitul brut din exploatare a ramas constanta, se poate spune ca intreprinderea gestioneaza in mod eficient activitatea de exploatare. Daca rata calculata pe baza profitului net a scazut in timp ce rata determinata pe baza profitului brut din exploatare a ramas constanta, acest

* Weston F., Copeland Thomas E. - Managerial Finance-The Dryden Press, 1992


54

aspect ar putea indica necesitatea unui control mai strans asupra cheltuielilor activitatii desfasurate. Rata rentabilitatii comerciale calculata in functie de marja comerciala pune in evidenta posibilitatea acoperirii tuturor cheltuielilor intreprinderii, cu exceptia costului de achizitie a marfurilor vandute. Importanta cunoasterii acestui indicator rezida in aceea ca in cazul intreprinderilor comerciale o singura categorie de cheltuieli, respectiv costul de cumparare, este direct proportional cu vanzarile realizate, celelalte cheltuieli avand un caracter structural accentuat. Pornind de la rata rentabilitatii comerciale calculata in functie de marja comerciala, in cazul intreprinderilor cu activitate comerciala, se poate calcula rata fata de rezultatul din exploatare, dupa cum urmeaza:

tc NC

CA

Ch

CA

MCRc

__

100*100* −=−=

unde:

cCh = suma cheltuielilor de circulatie; _

C = cota medie a adaosului comercial

tN_

= nivelul mediu relativ al cheltuielilor de circulatie Rata rentabilitatii comerciale calculata in functie de marja comerciala da o imagine interna asupra politicii de profitabilitate a intreprinderii. Variatiile acestei rate pot indica fraude sau erori daca nu pot fi explicate prin schimbari ale politicii de pret ale intreprinderii sau al mixului de vanzari. Iata de ce este privita ca un indicator important de catre auditori financiari. Daca presupunem ca intreprinderile incearca sa isi maximizeze profiturile, exista doua strategii contrastante: vanzari mari cu marja mica sau un volum mic de vanzari cu o marja mare. Un studiu al ratei rentabilitatii calculate pe baza marjei contureaza imaginea strategiei intreprinderii de maximizare a profitului si de asemenea confera o baza reala pentru comparatii intre intreprinderi. Aceasta rata este deasemenea utila in estimarea profiturilor viitoare, prin comparatie cu performantele diferitelor intreprinderi sau prin comparatie cu performantele intreprinderii de-a lungul catorva ani. O intreprindere cu o rata de rentabilitate calculata in functie de marja comerciala este vulnerabila la schimbarile de pret care pot anula sau reduce serios profiturile. Riscul este cu atit mai mare daca intreprinderea are costuri fixe mari in contextul scaderii cifrei de afaceri sau al cresterii costurilor. Posibile cauze ale variatiei de la un an la altul ale ratei rentabilitatii ce are la baza marja comerciala sunt :

� cresterea costurilor care nu s-a alocat in mod proportional catre clienti prin cresterea preturilor

� incheierea de contracte de vanzare la preturi mai mici decat marjele normale de profit

� schimbari in mixul de vanzari (vanzare de produse cu inalt grad de profitabilitate, sau vanzari mai mici de produse cu marja de profit mica, sau viceversa)

� erori in procedura « cut-off » (incluzand in volumul vanzarilor vanzarea unui produs care nu a fost inclus la cumparari pentru ca factura de cumparare a fost primita tarziu);


55

In legatura cu indicatorii rentabilitatii comerciale se pot face urmatoarele aprecieri: � pun in evidenta strategia comerciala a intreprinderii analizate; � evidentiaza influenta constrangerilor pietei si a politicii preturilor de vanzare; � masoara nivelul rezultatului brut al exploatarii, independent de politica financiara,

politica de investitii, de incidenta fiscalitatii si a elementelor extraordinare; � pun in evidenta eficienta activitatii de exploatare: productive, administrativa si

comerciala. Principalele rezerve de crestere a ratei rentabilitatii comerciale vizeaza:

� sporirea vanzarilor, � cresterea puterii de negociere a intreprinderii cu furnizorii si obtinerea

unor preturi de achizitie avantajoase, � ameliorarea structurii vanzarilor in sensul cresterii ponderii celor cu o

marja comerciala individuala mai mare, � accelerarea rotatiei stocurilor, � optimizarea cheltuielilor, � maximizarea preturilor de vanzare, etc.

Rata rentabilitatii comerciale se deosebeste de rata rentabilitatii economice respectiv de rata rentabilitatii financiare prin faptul ca nu ia in calcul masa capitalului propriu sau imprumutat investit in activitatea intreprinderii, care de fapt, ii permite obtinerea cifrei de afaceri. Acest indicator este independent de structura finaciara a intreprinderii si nu se preteaza comparatiilor inter-intreprinderi tocmai datorita faptului ca nu tine seama de masa capitalului investit pentru desfasurarea activitatii. O intreprindere poate inregistra la un moment dat o rata a rentabilitatii comerciale mai mare decit a concurentilor sai, insa cu o masa de capital relativ superioara. Pentru a se inlatura acest dezavantaj, rata rentabilitatii comerciale se utilizeaza in analiza in mod conjugat cu rapoartele ce exprima rotatia capitalurilor. Analiza detaliata a ratei rentabilitatii comerciale pune in evidenta marja de contributie a fiecarui produs, care alcatuieste gama produselor ce va fi destinata vinzarii, la realizarea rentabilitatii comerciale a intreprinderii, creindu-se astfel posibilitatea mentinerii in planul de productie a acelor produse capabile sa-i aduca contributia maxima, in corelatie cu cerintele pietei, si cu resursele de care dispune intreprinderea. Practica recomanda corelarea analizei rentabilitatii comerciale cu analiza marjei, pentru a evidentia toate pirghiile cu care este posibila rentabilizarea intreprinderii: marja bruta aferenta fiecarui produs obtinut in cadrul intreprinderii, volumul si structura productiei obtinute si vindute, preturile medii de vinzare, costurile variabile aferente productiei si costurile fixe.

2. Rata rentabilitatii resurselor consumate Rata rentabilitatii resurselor consumate se calculeaza prin raportarea unui indicator al rezultatelor la consumul de resurse implicat in obtinerea lui, exprimind in acest fel eficienta efortului materializat in costuri. Literatura de specialitate ne prezinta rata rentabilitatii resurselor consumate sub urmatoarele modalitati de calcul:

100*CH

PRrc =


56

sau

100*)1(

1

_

1 −=

∑

∑

=

=

iv

n

i

iv

n

i

cq

pq

Rrc

i

i

unde: Rrc = rata rentabilitatii resurselor consumate; P = profit aferent cifrei de afaceri CH = cheltuieli aferente cifrei de afaceri; Dimensiunea ratei rentabilitatii resurselor consumate este data in principal de variatia structurii vinzarilor, a costului unitar si a preturilor de vinzare. Asupra ratei rentabilitatii resurselor consumate se remarca influenta costului, in sensuri diferite, atit prin numaratorul cit si prin numitorul raportului: cresterea costului antreneaza atit scaderea numaratorului (a profitului) cit si cresterea numitorului (a cheltuielilor aferente cifrei de afaceri). Din acest punct de vedere, impactul costului asupra ratei rentabilitatii resurselor consumate este mult mai puternic comparativ cu alte rate*. Dupa cel de-al doilea model, dimensiunea ratei rentabilitatii resurselor consumate este direct proportionala cu rezultatul exploatarii si invers proportionala cu cheltuielile de exploatare. Prin dinamica relativa a rezultatului exploatarii superioara celei inregistrate de cheltuielile de exploatare, cresterea ratei rentabilitatii resurselor consumate este evidenta. In literatura de specialitate, se discuta despre valoarea optima a ratei rentabilitatii resurselor consumate ca fiind incadrata intre 9% si 15%. Varianta agreată de calcul al ratei rentabilităŃii resurselor consumate este:

100Pr

×=Ch

R rc ,

unde: Pr – profit aferent cifrei de afaceri; Ch – cheltuieli aferente cifrei de afaceri. Modelul de analiză factorială a ratei rentabilităŃii resurselor consumate va fi:

1001100 ×

−

×

×=×

×

×−×=

∑∑

∑∑ ∑

ii

ii

ii

iiiirc

cqv

pqv

cqv

cqvpqvR

Conform modelului, factorii ce influenŃează rata rentabilităŃii costurilor sunt: � structura cifrei de afaceri pe produse (g); � costurile complete unitare (c); � preturile de vânzare (p), exclusiv TVA. Analiza factorială a ratei presupune aplicarea metodei substituŃiei în lanŃ, ca metodă

de analiză cantitativă.

- mii lei -

* Robu V., Georgescu N. – Analiza economico–financiara, Editura ASE, Bucuresti, 2001


57

Nr. crt.

Indicatori Perioada precedentă

Perioada curentă

1. Cifra de afaceri 911.067 1.082.357 2. Cheltuieli aferente cifrei de afaceri 796.487 862.239 3. Cifra de afaceri recalculată (Σqv1.po) x 894.510

4. Cheltuieli aferente cifrei de afaceri recalculate (Σqv1.c0) x 730.711

5. Profitul aferent cifrei de afaceri 114.580 220.118

6. Rata rentabilităŃii resurselor consumate (%) 14,38% 25,53%

Modificarea ratei faŃă de perioada precedentă a fost de:

∆ Rrc = Rrc 1 - Rrc

0 = 25,53% - 14,38% = + 11,15%

Metodologia de analiză factorială şi cuantificarea influenŃelor se prezintă astfel: 1. InfluenŃa modificării structurii producŃiei vândute:

1001100100

00

01

01 ×

−

×

×−×

−

×

×=

∑∑

∑∑

ii

ii

ii

ii

cqv

pqv

cqv

pqvg∆ =

= 22,42% - 14,38% = + 8,04%

2. InfluenŃa modificării costurilor complete unitare:

1001100101

01

11

01 ×

−

×

×−×

−

×

×=

∑∑

∑∑

ii

ii

ii

ii

cqv

pqv

cqv

pqvc∆ =

= 3,74% - 22,42% = -18,68%

3. InfluenŃa modificării preŃurilor de vânzare:

1001100111

01

11

11 ×

−

×

×−×

−

×

×=

∑∑

∑∑

ii

ii

ii

ii

cqv

pqv

cqv

pqvc∆ =

= 25,53% - 3,74% = +21,79%

Rata rentabilităŃii resurselor consumate a înregistrat o creştere semnificativă faŃă de perioada precedentă, creştere bazată pe influenŃa favorabilă a structurii producŃiei vândute şi pe creşterea preŃurilor de vânzare.

Modificările din structura vânzărilor au determinat o creştere a ratei cu 8,04%, datorită majorării ponderii produselor vândute cu o rentabilitate faŃă de costuri mai mare decât rentabilitatea medie faŃă de costuri înregistrată la nivelul întregii producŃii în perioada de referinŃă. SituaŃia poate fi datorată unor mutaŃii favorabile pe piaŃa de desfacere, dar şi eforturilor firmei în scopul obŃinerii şi vânzării acestor produse.

Creşterea costurilor complete unitare a determinat o reducere a ratei rentabilităŃii resurselor consumate cu 18,68%. Aceasta poate fi efectul creşterii costurilor de achiziŃie a resurselor materiale, a cheltuielilor cu salariile sau a costurilor de distribuŃie.


58

O influenŃă importantă o are evoluŃia preŃurilor de vânzare, care a dus la creşterea ratei rentabilităŃii resurselor consumate cu 21,79%. Creşterea preŃurilor de vânzare poate fi determinată de îmbunătăŃirea calităŃii producŃiei vândute, de inflaŃie sau de influenŃa unor factori conjuncturali (scăderea puterii concurenŃilor, creşterea puterii de cumpărare etc.).

3. Rata rentabilitatii economice Eficienta capitalului investit, a tuturor resurselor materiale, financiare implicate in activitatea intreprinderii, sunt prezentate prin rata rentabilitatii economice. In literatura de specialitate, rata rentabilitatii economice este calculata dupa urmatoarele modele:

100*ReAt

Rc=

sau

100*ReAt

RBE=

sau

100*Re

ReAt

xpl=

100*exp

ReRe

lA

xpl=

Sau

100*ReKinvestit

RBE=

sau

100*Re

ReKinvestit

xpl=

unde: Re = rata rentabilitatii economice; RBE = rezultat brut din exploatare Rexpl = rezultatul exploatarii; At = active totale Aexpl = active de exploatare; Kinvestit = capital investit;

=Rc rezultat curent In formula de calcul a ratei rentabilitatii economice, folosirea la numarator a rezultatului exploatarii sau a rezultatului brut din exploatare este dictata de interesele in luarea in


59

considerare sau nu a politicii de amortizare sau aprovizionare a intreprinderii. In componenta capitalului investit sunt incluse valoarea bruta a activelor fixe, nevoia de fond de rulment si disponibilitatile intreprinderii. De altfel, problema utilizarii activelor totale sau a capitalului investit in determinarea ratei rentabilitatii economice este destul de controversata in literatura de specialitate. Indiferent de modalitatea de calcul utilizata, rata de rentabilitate economica este independenta de mecanismul de finantare, de impactul activitatii extraordinare cit si de politica fiscala. Rentabilitatea economica surprinde eficienta mijloacelor materiale si financiare alocate pentru desfasurarea activitatii unei intreprinderi. Capitalurile angajate de o intreprindere in cursul unui exercitiu financiar sunt reprezentate de capitalurile proprii si capitalurile imprumutate. Remunerarea capitalurilor sub forma dividendelor sau a dobanzilor se realizeaza dupa ce sunt acoperite investitiile strategice (active fixe), investitiile de exploatare (nevoia de fond de rulment) si investitiile de echilibru (pentru asigurarea disponibilitatilor banesti). Rentabilitatea economica a capitalurilor investite nu tine seama de modalitatea de procurare a capitalurilor. Rata rentabilitatii economice exprima pe de o parte gradul de remunerare a capitalurilor angajate in activitatea intreprinderii, iar pe de alta parte, modalitatea de remunerare a riscurilor asumate de actionari sau asociati pentru capitalul investit in intreprindere. Dimensiunea ratei rentabilitatii economice joaca un rol hotaritor in stabilirea modalitatii de finantare pe termen lung si scurt. Tot capitalul avansat in activitatea intreprinderii trebuie remunerat dar, spre deosebire de capitalul propriu (remunerat in masura obtinerii de profit), capitalul imprumutat trebuie remunerat indiferent de rezultatele intreprinderii. O intreprindere ce beneficiaza de capital imprumutat (in special de credite bancare), va suporta cheltuieli financiare ridicate care ii vor diminua posibilitatile de autofinantare. Pentru a asigura acoperirea nevoilor de finantare, va fi nevoita sa recurga la obtinerea de noi credite. In aceste conditii se impune criteriul rentabilitatii: daca rata rentabilitatii economice este superioara ratei dobinzii, este posibil si de dorit sa se apeleze la credite. In fapt, prin compararea ratei rentabilitatii economice cu costul capitalului imprumutat (rata dobinzii), ia nastere efectul de indatorare. Rata rentabilitatii economice trebuie apreciata in functie de rata inflatiei. O rata a rentabilitatii economice superioara ratei inflatiei va putea asigura conservarea “substantei economice” a intreprinderii si chiar reinoirea si cresterea activelor sale economice, intr-o perioada cit mai scurta. In realitate, rata rentabilitatii economice trebuie sa remunereze capitalurile investite, cel putin la nivelul ratei medii a dobinzii, plus riscul economic si financiar pe care si l-au asumat cei care au plasat capitalul in interprindere. Rata rentabilitatii economice trebuie sa fie superioara ratei inflatiei, pentru a fi posibila o remunerare a capitalurilor investite la un nivel minim al ratei de randament din economie (rata medie a dobanzii) si al unui nivel de risc economic si financiar asumat de cei care au pus capitaluri la dispozitia societatii, permitand in acelasi timp reinnoirea si cresterea activelor in cadrul societatii comerciale. In literatura de specialitate regasim adeseori afirmatia ca o intreprindere, pentru a asigura reinnoirea activelor sale intr-o perioada cit mai scurta paralel cu o remunerare corespunzatoare a investitorilor, trebuie sa inregistreze o rata a rentabilitatii economice (calculate in functie de rezultatul brut din exploatare si activele totale) valoarea de 25 % (intr-o economie de piata cu functiune normala).


60

Dimensiunea ratei rentabilitatii economice este folosita frecvent in analize externe, deoarece permite efectuarea comparatiilor in spatiu intre intreprinderi apartinand aceluiasi sector, indiferent de marimea lor sau forma de proprietate, masurand aptitudinea capitalului economic de a asigura reinnoirea si remunerarea sa ca factor de productie, reinnoire care ar trebui sa se realizeze intr-un orizont de timp mediu (de exemplu 4 ani).

At

CA

Re g (structura vânzărilor)

100×CA

P

p (preŃul unitar de vânzare)

c (costurile complete unitare)

Rata rentabilităŃii economice combină efectul vitezei de rotaŃie a activului total,

exprimată ca număr de rotaŃii

At

CA, cu efectul ratei rentabilităŃii comerciale

×100CA

P. Cele două rate componente acŃionează diferit asupra ratei rentabilităŃii

economice, în funcŃie de natura activităŃii întreprinderii şi de strategia urmată. Astfel, în industrie, firmele realizează rate de rentabilitate economică ridicate pe seama unor cote de profit mai mari şi nu printr-o rotaŃie mai rapidă a activelor. Întreprinderile din sfera comerŃului operează cu marje de profit mai reduse, dar beneficiază de o rotaŃie mai accelerată a activelor.

O strategie de menŃinere a poziŃiei concurenŃiale pe piaŃă determină uneori un rabat de la marje ridicate de profit, iar alteori, utilizarea unor tehnologii avansate, fapt care conduce la o încetinire a rotaŃiei activelor.

Rata rentabilităŃii economice se analizează factorial, la nivelul factorilor direcŃi, astfel:

1. InfluenŃa vitezei de rotaŃie a activului total:

∆ 1000

0

0

0

1

1 ××

−=

CA

P

At

CA

At

CA

At

CA

2. InfluenŃa ratei rentabilităŃii comerciale:

∆ 1000

0

1

1

1

1 ×

−×=CA

P

CA

P

At

CA

CA

P

4. Rata rentabilitatii financiare


61

Rata rentabilitatii financiare este un indicator semnificativ in aprecierea performantelor economico–financiare ale intreprinderii atit in cadrul diagnosticului intern cit si in analizele solicitate de partenerii externi. In literatura de specialitate, rata rentabilitatii financiare este regasita sub urmatoarele modalitati de calcul:

� rata rentabilitatii financiare a capitalului permanent

100*Kpm

RcurentRf =

sau

100*Kpm

RbrutRf =

Nota: aceasta rata este intilnita si sub denumirea de rata economica a rentabilitatii capitalului permanent

100*Kpm

DobRnetRf

+=

� rata rentabilitatii financiare a capitalului propriu (Return on Equity–ROE)*

100*Kpp

RnetRf =

unde: Rf = rata rentabilitatii financiare; Rcurent = rezultatul curent al exercitiului Kpm = capital permanent; Rbrut = rezultat brut, inainte de impozitare Rnet = rezultat net al exercitiului; Dob = dobinzi pentru datorii pe termen mediu si lung Kpp = capital propriu In teoria de specialitate, in cadrul ratelor de rentabilitate financiara sunt regasite si urmatoarele rate:

� rata de rentabilitate a activelor totale (“Return on Total Assets” – ROA), calculata dupa cum urmeaza:

100*At

RnetROA=

� rata de rentabilitate a capitalului utilizat (ROCE):

100*Kpm

RidROCE =

unde:

* Hawawini G., Viallet C. – Finance for executives, Second Edition,


62

=Rid rezultat inainte de impozitare si dobinzi Daca rata rentabilitatii economice exprima remunerarea capitalului investit facind referire numai la activitatea de exploatare, rata rentabilitatii financiare cuantifica remunerarea capitalului propriu prin prisma tuturor celor trei tipuri de activitati: exploatare, financiara si extraordinara. Rata rentabilitatii financiare are in vedere provenienta capitalurilor, fiind sensibila la structura financiara a intreprinderii si in mare masura influentata de gradul de indatorare al interprinderii. Rentabilitatea unei intreprinderi nu poate fi analizata independent de aspectele legate de structura sa financiara. Pentru orice intreprindere prezinta interes cunoasterea structurii financiare cu care isi poate desfasura o activitate rentabila, precum si cunoasterea nivelului de indatorare la care poate apela, astfel incit acesta sa nu se reflecte negativ asupra rentabilitatii sale financiare. Nerespectarea acestei restrictii ar conduce la un dezechilibru financiar, in pofida unei rentabilitati economice semnificative, care va fi absorbita de nivelul cheltuielilor financiare generate de un grad de indatorare mult prea ridicat. Rata rentabilitatii financiare a capitalului propriu pune in evidenta randamentul capitalurilor proprii, respectiv al plasamentului efectuat de actionarii unei societati prin cumpararea actiunilor societatii. Profitul, sursa importanta de finatare a dezvoltarii unei activitati, reprezinta parte componenta a capitalurilor unei intreprinderi, remunerand, in primul rand, participarea actionarilor, prin intermediul dividendelor. O crestere a acestui indicator evidentiaza o activitatea eficienta din punct de vedere al fructificarii capitalurilor proprii. In determinarea ratei rentabilitatii financiare a capitalului propriu se tine cont de metodologia de calcul a profitului net, respectiv de regimul de calcul al amortizarii si provizioanelor, al cheltuielilor deductibile si nedeductibile avute in vedere la determinarea bazei de calcul a profitului impozabil. Rentabilitatea financiara constituie un indicator de baza ce caracterizeaza performantele intreprinderilor, indicator care se afla sub directa incidenta a politicii comerciale (rentabilitatea comerciala), a eficientei capitalului angajat (rentabilitatea economica) cit si a politicii financiare a intreprinderii. Atit ratele de rentabilitate economica cit si ratele de rentabilitate financiara sunt foarte importante pentru utilizatori, dar sunt foarte multe dificultati in folosirea lor. In principal, problemele de baza ce apar in ceea ce priveste ratele mentionate deriva din forma de rezultat si capital luata in calcul. Analiza factoriala a ratei rentabilitatii financiare se poate face pe baza sistemului DU PONT, şi anume:

100100 ×××=×=Vt

Pn

Kp

At

At

Vt

Kp

PnR f

Vt / At – viteza de rotaŃie a activelor totale At / Kp – factorul de multiplicare a capitalului propriu mediu sau braŃul pârghiei

financiare. Pn / Vt – profitul net la 1 leu venituri.


63

At

Vt∆

Kp

Pn∆

Kp

At∆

Vt

Pn∆

Managerii au posibilitatea să acŃioneze asupra ratei rentabilităŃii financiare prin

urmărirea şi influenŃarea: 1) vânzărilor generate de utilizarea activelor; 2) modului de finanŃare a activelor din capitalul propriu şi datorii; 3) rentabilităŃii nete a veniturilor. Atunci când analizăm viteza de rotaŃie a activelor, trebuie să Ńinem cont şi de

sectorul în care îşi desfăşoară activitatea societatea. Cu cât acest indicator are o valoare mai mare, cu atât eficienŃa utilizării activelor totale este mai bună. Aparent, cu cât factorul de multiplicare a capitalului propriu este mai mare, cu atât rata rentabilităŃii financiare este mai ridicată, dar trebuie să Ńinem cont, totodată, că acest indicator arată şi gradul de îndatorare. Şi este cunoscut că orice societate cu grad de îndatorare mare este riscantă. Stabilirea unei valori optime a factorului de multiplicare reprezintă de fapt o „luptă“ (un arbitraj) permanentă între profiturile şi costurile pe care le implică datoriile financiare. Totodată, trebuie subliniat că acest indicator este influenŃat şi de sectorul unde îşi desfăşoară societatea activitatea şi de activele pe care le deŃine aceasta. În general, societăŃile care au un flux de numerar din activitatea de exploatare constant şi cu un grad mare de previzionare pot opera cu un factor de multiplicare a capitalului propriu mai mare decât societăŃile care îşi desfăşoară activitatea într-un sector cu un grad de risc mai mare. Putem spune că şi băncile comerciale care dispun de un portofoliu de active diversificat pot opera cu un factor de multiplicare a capitalului propriu mai mare. O dată cu analiza acestui indicator, trebui urmăriŃi şi alŃi indicatori, cum ar fi: rata lichidităŃii curente, rata lichidităŃii imediate, rata de acoperire a dobânzilor.

Profitul net la un leu venituri arată capacitatea firmei de a practica o politică de preŃuri eficientă şi, totodată, abilitatea firmei de a controla costurile. Acest indicator trebuie şi el interpretat în funcŃie de sectorul de activitate, de natura produselor comercializate şi de strategia aplicată de firmă. S-a constatat că societăŃile care au un profit net la un leu vânzări mare au o rată a rentabilităŃii economice (Pnet/At) mică şi invers. Aceasta se datorează, de exemplu în cazul firmelor din comerŃ, practicării unui adaos comercial ridicat care, deşi majorează profitul net la 1 leu vânzări, are un efect mult mai pronunŃat asupra vitezei de rotaŃie a activelor, încetinind-o.

O altă variantă a abordării ratei rentabilităŃii financiare pe baza sistemului DU PONT poate fi:

100100 ××=×=totalActiv

netProfit

propriuCapital

totalActiv

propriuCapital

netProfitRf ,


64

unde: 100100 ××=×afaceriCifra

netProfit

totalActiv

afaceriCifra

totalActiv

netProfit, reprezentând o formă a ratei

rentabilităŃii economice, iar propriuCapital

totalActiv pârghia financiară.

Kp

At

Kp

Pn

At

CA

At

Pn

CA

Pn

Prin urmare, creşterea interesului investitorilor depinde de doi factori: - rata rentabilităŃii economice a activului; - gradul de îndatorare a firmei.

Legat de rezultatul (profitul) evidentiat in determinarea ratelor de rentabilitate economica si financiara, mentionam:

� In cazul in care sunt comparate doua sau mai multe intreprinderi prin prisma ratelor de rentabilitate mentionate, politicile contabile vor fi diferite in mod cert si anumite ajustari vor fi necesare;

� Contabilitatea la costul istoric tinde sa supraevalueze profitul pentru ca deprecierea se bazeaza pe costul istoric, nu pe valoarea curenta (prezenta), si totodata castigurile latente asupra activelor sunt incluse in profitul raportat;

� Profitul poate fi considerat dupa adaugarea elementelor extraordinare care afecteaza realizarea de comparatii;

� Veniturile necomerciale pot fi omise daca obiectivul este masurarea rezultatului asupra activelor din exploatare. Valoarea din balanta a investitiilor aducatoare de venituri trebuie exclusa.

In ceea ce priveste „deficientele” ratelor de rentabilitate economica si financiara redate de capitalul folosit in calcul, precizam:

� Daca se utilizeaza costul contabil istoric, capitalul utilizat este subevaluat; subevaluarea capitalului si supraevaluarea profitului, ca efecte cumulate ale costului contabil istoric, duce la o supraevaluare a ratelor de rentabilitate;

� La intreprinderi difera gradul de capitalizare a activelor necorporale; o posibilitate in inlaturarea acestei deficiente ar presupune ignorarea oricarei includeri de goodwill (fond de comert), marci si altele de aceste gen in activele imobilizate;

� Determinarea descoperirilor de cont poate fi dificila. Pentru anumite intreprinderi, descoperirile de cont reprezinta o caracteristica continua a aranjamentelor lor financiare; descoperirile de cont ar trebui sa fie prezentate sub forma de datorii curente. Se pot include toate dobinzile decuragand din datorii oriunde apar ele in bilant si, pentru consistenta, sa se excluda dobanzile platite din profit in momentul calcularii ROCE.


65

Cu toate deficientele remarcate, ratele de rentabilitate ramin indicatori de baza in caracterizarea performantelor intreprinderilor. Abordarea sistematica a problematicii rentabilitatii permite pozitionarea corecta a intreprinderii in sistemul strategic caruia ii apartine si, totodata, fundamentarea obiectiva a orientarilor de perspective.

Analiza pragului de rentabilitate Riscul de exploatare evalueaza capacitatea intreprinderii de a se adapta la timp si cu cel mai mic cost, la variatiile mediului in care actioneaza, respectiv exprima flexibilitatea rezultatului din exploatare. Dimensiunea lui depinde de situatia sectorului in care intreprinderea isi desfasoara activitatea dar si de caracteristicile portofoliului de active proprii. Aprecierea riscului de exploatare se realizeaza cu ajutorul pragului de rentabilitate de exploatare, intilinit in literatura de specialitate si sub denumirea de punct critic, punct mort sau punct de echilibru. Pragul de rentabilitate permite stabilirea unei legaturi intre variatia rezultatului exploatarii si variatia volumului de activitate desfasurata de intreprindere, marcind acel volum de activitate al intreprinderii care asigura acoperirea cheltuielilor de exploatare, in conditiile realizarii unui rezultat din exploatare nul. Depasirea pragului de rentabilitate asigura in fapt rentabilizarea activitatii intreprinderii. Prin analiza pragului de rentabilitate, sunt furnizate informatii cu privire la volumul de activitate ce permite realizarea profitului sau a unui anumit profit, perioada de timp presupusa de acoperirea cheltuielilor, gradul de utilizare a capacitatii de productie corespunzator pragului de rentabilitate (sau corespunzator unei anumite marimi a profitului), profitul maxim ce poate fi realizat in conditiile date. Analiza pragului de rentabilitate este importanta in procesul de planificare deoarece relatia cost–volum–profit poate fi influentata de proportia investitiilor in active fixe, iar la stabilirea planurilor financiare de obicei se opereaza schimbari ale raportului dintre valoarea activelor fixe si a celor curente. Trebuie sa se stabileasca in acest fel un volum suficient al vinzarilor pentru acoperirea cheltuielilor fixe si variabile; in caz contrar, intreprinderea va inregistra prin activitatea desfasurata pierdere. In determinarea pragului de rentabilitate se porneste de la premisa ca intreprinderea nu poate actiona asupra preturilor de achizitie ale factorilor de productie sau asupra preturilor de vinzare ale bunurilor si serviciilor. Pentru a asigura devansarea cheltuielilor de catre venituri, se poate actiona numai asupra volumului de activitate desfasurata. Cheltuielile intreprinderii, in functie de variatia fata de volumul de activitate, sunt departajate in cheltuieli variabile si cheltuieli fixe*. Cheltuielile variabile, ca suma la nivel de intreprindere, se modifica odata cu volumul de activitate desfasurata dar, pe unitate de produs, ramin relativ constante. Cheltuielile fixe, ca suma la nivel de intreprindere, ramin relativ constante, in limitele unui scalar al volumului de activitate desfasurata dar, pe unitate de produs capata caracter variabil. Drept urmare, rezervele intreprinderii privind maximizarea rentabilitatii sunt legate de volumul de activitate desfasurata si impactul asupra sumei cheltuielilor fixe. * Ristea M, Possler L.-Calculatia si managementul costurilor, Editura Teora, Bucuresti, 2001


66

Regulile generale impuse in calculul pragului de rentabilitate constituie in fapt si limitele acestei metode: practica demonstreaza ca preturile de achizitie sau de vinzare sunt sensibile la reactia cererii si ofertei, costurile variabile unitare nu au totdeauna caracter constant iar suma cheltuielilor fixe poate inregistra modificari de la o perioada la alta. Toate aceste limite fac ca metoda pragului de rentabilitate sa nu aiba totdeauna caracter practic dar utilitatea sa ramine prin informatiile pe care le ofera. Pornind de la aceste considerente, algoritmul de calcul al pragului de rentabilitate in cazul intreprinderilor cu activitate omogena este:

• Se porneste de la echilibrul dintre cifra de afaceri (CA) si cheltuielile aferente (CH):

CA = CH

• Cifra de afaceri este descompusa in functie de volumul fizic al vinzarilor (q) si

pretul de vinzare unitar (p)

CA = q*p

• Cheltuielile se departajeaza in functie de variatia fata de volumul de activitate al

intreprinderii in cheltuieli fixe (Cf) si cheltuieli variabile (Cv)

CH = Cf + Cv

• Cheltuielile variabile ca suma, la nivel de intreprindere, sunt influentate de

volumul fizic al vinzarilor (q) si costul variabil unitar (v)

Cv = q *v

• Relatia de echilibru intre cifra de afaceri si cheltuielile aferente devine:

q*p = Cf +q*v q*p – q*v = Cf q*(p-v) = Cf

• Volumul fizic critic al vinzarilor , a carui realizare implica un profit nul, este:

vp

Cfqcritic

−=

• Cifra de afaceri critica (CAcr), respectiv expresia valorica a volumului critic:

CAcr = qcritic*p

• Gradul de utilizare a capacitatii de productie (Gcr) corespunzator pragului de

rentabilitate: 100*max imq

qcriticGcr =

• Perioada critica (Pcr), corespunzatoare realizarii cifrei de afaceri critice:

TCA

CAcrPcr

/=

Nota: T

CA reprezinta vinzarile medii pe unitate de timp


67

• Profitul maxim ce poate fi realizat (Pmax):

Pmax = qmaxim* (p – v) – cf

Grafic, pragul de rentabilitate poate fi reprezentat astfel:

Y C CA

ch

D

B

cv

O qcritic qmax X

cf

CAcr

A

Fig 6.1 Reprezentarea grafica a pragului de rentabilitate

Pe axa OX este reprezentat volumul fizic al productiei, iar pe axa OY sunt reprezentati indicatorii valorici: cifra de afaceri, cheltuieli. Zona OAB corespunde pierderilor inregistrate de intreprindere, iar zona BCD corespunde profiturilor inregistrate. Latura CD din triunghiul BCD corespunde profiturilor maxime. La intreprinderile ce desfasoara activitati diverse, calculul si valoarea informationala a pragului de rentabilitate sunt influentate de modalitatea de evidenta a cheltuielilor dar si de masura in care se departajeaza cheltuielile in cheltuieli fixe si variabile. In cazul intreprinderilor in cauza, pragul de rentabilitate este exprimat dupa cum urmeaza:

• Cifra de afaceri critica (CAcr): cv

CfCAcr

−=

1

Unde: Cf = suma cheltuielilor fixe la nivel de intreprindere

cv = cheltuieli medii variabile la un leu cifra de afaceri

• Gradul de utilizare a capacitatii de productie (Gcr) : 100*maxQ

CAcrGcr =

Unde: Qmax = capacitatea maxima de productie exprimata valoric

Daca activitatea intreprinderii are caracter sezonier, relatiile prezentate in scopul calcularii pragului de rentabilitate se mentin dar, se va considera ca punct de reper perioada in care marja cheltuielilor variabile (respectiv cifra de afaceri corectata cu cheltuielile variabile) asigura acoperirea cheltuielilor fixe.


68

Evaluarea riscului de exploatare se face prin compararea cifrei de afaceri inregistrata de intreprindere (CA) cu cifra de afaceri corespunzatoare pragului de rentabilitate (CAcr). Literatura de specialitate prezinta indicatorul rezultat din comparatia mentionata sub denumirea de “indicator de pozitie”. Indicatorul de pozitie (Ip) poate fi exprimat :

• In marimi absolute: Ip = CA – CAcr

• In marimi relative: 100*CAcr

CAcrCAIp

−=

Sau

100*CAcr

CAIp =

Cu cit cifra de afaceri inregistrata de intreprindere este mai mare comparativ cu cifra de afaceri critica si in consecinta valoarea indicatorului de pozitie este mai mare, cu atit riscul de exploatare este mai mic. Indicatorul de pozitie exprima capacitatea intreprinderii de a-si modifica productia si de a se adapta la cerintele pietei, capacitate influentata in mare masura de gradul de specializare a potentialul tehnico–productiv, de structura sa organizatorica. P. Vernimment* caracterizeaza pozitia intreprinderii in functie de dimensiunea inregistrata de indicatorul de pozitie astfel:

• Instabila, daca cifra de afaceri este cu mai putin de 10% superioara cifrei de afaceri corespunzatoare pragului de rentabilitate;

• Relativ stabila, daca cifra de afaceri inregistrata este cu 10-20% superioara cifrei de afaceri corespunzatoare pragului de rentabilitate;

• Confortabila, daca cifra de afaceri inregistrata este cu mai mult de 20% superioara cifrei de afaceri corespunzatoare pragului de rentabilitate.

In aprecierea riscului din exploatare, se poate aborda si coeficientul de elasticitate (Ke), coeficient intilnit si sub denumirea de coeficient de levier al exploatarii:

CA

CApl

xpl

Ke∆

∆

=Re

Re

Unde:

=∆

xpl

xpl

Re

Revariatia relativa a rezultatului din exploatare

=∆CA

CAvariatia relativa a cifrei de afaceri

Coeficientul de elasticitate exprima modul in care o schimbare in volumul vinzarilor influenteaza cistigurile inainte de plata dobinzilor si a impozitelor, sensibilitatea rezultatului din exploatare la cresterea cu o unitate a cifrei de afaceri. Evidentiind variabilitatea rezultatului fata de structura costurilor, se poate prezenta relatia dintre coeficientul de elasticitate si pragul de rentabilitate:

* Vernimment P.–Finance d’entreprise, Analyse et gestion, Ed Dalloz, Paris, 1988


69

CAcrCA

CA

CA

CAcrCAxpl

xplcriticxpl

Ke−

=−

−

=Re

ReRe

Decalajul dintre cifra de afaceri realizata de intreprindere si cifra de afaceri corespunzatoare pragului de rentabilitate influenteaza marimea coeficientului de elasticitate. Cresterea volumului de activitate comparativ cu pragul de rentabilitate diminueaza valoarea coeficientului de elasticitate si implicit, riscul de exploatare. Ceea ce trebuie sesizat este ca rentabilitatea intreprinderii este afectata de riscul din exploatare, ca de altfel si de riscul financiar in conditii de variabilitate a cifrei de afaceri. Valorile inregistrate de coeficientul de elasticitate ajuta la aprecierea pozitiei intreprinderii din punct de vedere al riscului de exploatare, astfel:

• Daca Ke>11, pozitia intreprinderii este instabila, cu un grad de risc economic ridicat;

• Daca Ke≈6, pozitia intreprinderii este relativ stabila, cu un risc economic mediu;

• Daca Ke<6, pozitia intreprinderii este confortabila, cu un risc economic scazut.

Coeficientul de elasticitate este o componenta importanta in determinarea gradului de risc al unei afaceri. O intreprindere poate sa influenteze gradul de risc al afacerilor prin alegerea coeficientului de elasticitate. Daca toate celelalte influente sunt constante, cu cit mai mare este valoarea coeficientului de elasticitate, cu atit mai mare va fi si gradul de risc. Daca se ia in calculul gradului de risc al afacerii si probabilitatea de variatie a volumului vinzarilor in sensul cresterii, atunci in conditiile unei valori ridicate a coeficientului de elasticitate, se va inregistra cresterea profitului. Daca volumul vinzarilor intreprinderii are grad ridicat de certitudine, marimea coeficientului de elasticitate nu va determina variabilitatea profiturilor viitoare. La SC ECO SA, am recurs la sintetizarea datelor necesare calcularii pragului de rentabilitate pentru anul N:

Indicatori Valori inregistrate in

anul N

Cifra de afaceri neta 12,350,000 Suma cheltuielilor variabile 8,768,500 Suma cheltuielilor fixe 2,000,000 Cheltuieli variabile la un leu cifra de afaceri 0.71 Cifra de afaceri critica 6,896,552 Capacitatea de productie maxima exprimata valoric 19,704,433 Grad critic de utilizare a capacitatii de productie 35.00% Grad efectiv de utilizare a capacitatii de productie 62.68%

Profit maxim realizabil 3,714,286


70

SC ECO SA in anul N prin activitatea desfasurata, a realizat o cifra de afaceri de 12.350.000 lei, prin utilizarea efectiva a capacitatii de productie existente de 62,68%. Acest rezultat, in conditiile in care societatea este caracterizata de un prag de rentabilitate de 6.896.552 lei (corespunzator unui grad de utilizare a capacitatii de productie de 35%) i-a permis obtinerea de profit. Gradul de utilizare a capacitatii de productie, desi superior gradului critic de utilizare denota nefunctionarea intreprinderii la capacitatea maxima. Profitul maxim ce poate fi realizat, in conditiile utilizarii 100% a capacitatii de productie, este de 3.714.286 LEI.

Risc de exploatare - evaluare N

Indicator de pozitie in marimi absolute 5,453,448

Indicator de pozitie in marimi relative 179.08%

Coeficient de elasticitate 2.26 Prin marimea indicatorului de pozitie cit si a coficientului de elasticitate, constatam ca SC

ECO SA este caracterizata in anul N printr-o pozitie confortabila din punct de vedere al

riscului de exploatare.

Date post:	09-Oct-2019
Category:	Documents
Upload:	others
View:	20 times
Download:	1 times

Cap I Bazele teoretico-metodologice ale analizei economico...

Documents