9 7 7 1 2 2 0 6 3 5 0 0 6

I S S N 1 2 2 0 - 6 3 5 0

Cantemir, moralistulde Eugen Simion

Memoriile luiNichita Smochină

de Iordan Datcu

Coali ii europeneîntre umani ti

i informaticieni

ţş

şde Dan Petru Cristea

Reevalu rilepost-decembriste,

încotro?arginalii critice

ă

- mde Marian Barbu

9 7 7 1 2 2 0 6 3 5 0 0 6

I S S N 1 2 2 0 - 6 3 5 0

10 (276) / 2010

10/2010

FRAGMENTE CRITICE

Eugen SIMION: Cantemir, moralistul (I). . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3

CRONICI LITERARE

Marian BARBU: Reevaluãrile post-decembriste, încotro? - marginalii critice . . . . . . . . . . . . 9

Iordan DATCU: Memoriile lui Nichita Smochinã. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 15

Irina GEORGESCU: Dimineaþa regelui . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 19

George NEAGOE: Depãrtarea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 21

DOCUMENT

Emil CIORAN: Recuperare publicisticã (III) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 24

NEGRU PE ALB

Nicolae ILIESCU: Darea la semn sau Drumul ponoaselor sau

Descoperã ºi înþelege lumea ajutãtoare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 34

COMENTARII

Caius T. DRAGOMIR: Acum, în aceastã lume . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 39

Oana TINCA: Generaþia ’60 ºi poetica blagianã . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 44

Oana RUSU: „Poeþii" – o apologie pro arte sua . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 52

CARNET PARIZIANVirgil TÃNASE: Grupul oniric .....................................................................................................60

1

CUPRINS

on-lineDan Petru CRISTEA: Coaliþii europene între umaniºti ºi informaticieni ..............................63

CULTURÃ ªI ECONOMIEMaria MOLDOVEANU: Evaluarea aspectelor economice ......................................................66

ARTÃ ªI SPECTACOLEValentin COªEREANU: Eminescu în grafica recentã ...............................................................78

Ilustrãm acest numãr cu lucrãri ce reprezintã rezultatulTaberei internaþionale de Picturã ºi Graficã de la Ipoteºti,

care s-a desfãºurat în fiecare varã/toamnã, începând cu 2004, sub conducerea graficianului ºi profesorului Mircia Dumitrescu.

2

Acest numãr a apãrut cu sprijinulPrimãriei Sector 2 - Bucureºti,

primar Neculai Onþanu

3

Fragmentecritice

Eugen SIMION

Cantemir, moralistul (I)

The author discusses Dimitrie Cantemir’s personality, insisting on the moral characteristics of hiswritings. Ruller of Moldavia (1693, 1710-1711), he is very little known outside Romania, by Turksand Russian savants. The prince was a humanist, composing theological, scientific and historicworks. We examine the sources used by Cantemir in some of his books, highlighting the way herenewed Romanian language of the 17th century.Keywords: Dimitrie Cantemir, moralist, Ion Neculce, Moldavia, Berlin Acadeny, Peter II.

Abstract

Cunoscut puþin în Occident – cunoscutmai ales dupã ce Istoria Imperiului Otomanfusese tradusã în englezã de NicholasTindal (nepotul filosofului Matthew Tindal)în 1734-1735, de Joncquières în francezã(1743) ºi de Johan L. Schmit în germanã(1745), D. Cantemir ne dã tot mai mult sen-timentul, azi, cã este unul din mariinecunoscuþi ai orientului european. ªtiau deel, adevãrat, Voltaire ºi Montesquieu,Winkelmann ºi, în genere, enciclopediºtii(Abatele Prévost ºi Jean Rousset de Missyîncercaserã sã traducã aceeaºi Istorie, darabandonaserã), iar mai târziu este citat deChateaubriand ºi Victor Hugo. Numele luise aflã înscris, împreunã cu alte 799 denume, pe faþada Bibliotecii Sainte-Gene-viève din Paris, dar, încã o datã, opera luivastã ºi de multe ori esenþialã pentru anu-mite domenii intelectuale, nu este cunos-cutã decât de specialiºtii din þara sa de ori-gine, România, ºi într-o oarecare mãsurã,din Turcia – unde a trãit în tinereþe – ºi dinRusia, unde a ajuns în jurul vârstei de 38 deani ºi unde a murit (la 50 de ani). Multe din-tre scrierile sale au rãmas în arhive ºi de-abia în zilele noastre arhivele (îndeosebicele din Rusia) au început sã fie accesibile întotalitate.

Nu greºim, dar, zicând cã PrincipeleDimitrie Cantemir, membru al Academiei

din Berlin, este un om învãþ din Rãsãrit pecare Europa actualã a spiritului trebuie sã-ldescopere ºi sã-l introducã în circuitul valo-rilor sale umaniste. Iatã pentru ce am venitla Bruxelles, la Parlamentul European,însoþit de un numãr de prieteni din Grecia,Serbia, Rusia, Franþa, Belgia, ºi bineînþeles,din România, intelectuali cunoscuþi, mem-brii ai academiilor europene. Am venit ca sãvorbim de acest umanist român care a scrisîn multe limbi europene ºi care ºi-a lãsatmanuscrisele sau au fost risipite de soartã înaproximativ 10 þãri. Despre acest marenecunoscut vom discuta, azi, în acest semi-nar pregãtit de Academia Românã. Nu-isingurul necunoscut român din sfera cultur-alã. Pe la mijlocul secolului trecut, EugèneIonesco semnala pe I. L. Caragiale – cel maimare dramaturg necunoscut – scrie el, jumã-tate ironic, jumãtate serios, cum stã, dealtfel,bine în teatrul absurdului. Ce nu spuneautorul Cântãreþei cheale este cã acest marenecunoscut din Rãsãrit este „son mâître àpenser”, modelul de la care pleacã în 1943când scrie, în româneºte, prima piesã dinseria „antiteatrului”, Englezeºte fãrã profesor,reluatã peste ºapte ani, în franþuzeºte, subnumele Cântãreaþa chealã. O piesã care i-aadus scriitorului de 41 de ani reputaþia dedramaturg ºi de creator de ºcoalã (teatrulabsurdului, cum am zis).

Despre Dimitrie Cantemir, domnitor alMoldovei, istoric al imperiului otoman ºi, înaltã etapã a vieþii lui, consilierul lui Petru celMare al Rusiei, de-abia în ultimii ani auînceput sã aparã scrieri biografice, aici înOccident, cum este recentul studiu alistoricului ªtefan Lemny, Les Cantemir:l’aventure d’une famille princière au XIIIe siècle(Editions complexe / Edigroup, 2009), cu oprefaþã de Emmanuel Lé Roy Ladurie. Aºmai cita, de la celãlalt capãt al continentului,biografia Cantemireºtilor scrisã de un grupde cercetãtori moldoveni în frunte cucercetãtorul Andrei Eºanu ºi apãrutã laChiºinãu... O biografie cu informaþii ºi per-sonaje noi (mai ales personaje din societatearusã din timpul lui Petru cel Mare)...

Dar cine este acest umanist rãsãriteancare în 1714 este ales în Academia din Berlinfondatã de Leibniz ºi scrie, apoi, în latinãDescriptio Moldaviae ºi, în româneºte, Histo-ria moldo-valahica, adicã geografia ºi istorianeamului sãu, iar în 1715, anul morþii luiLudovic al XIV-lea, pregãteºte Incrementaatque decrementa aule othomanicae (Creºterea ºidescreºterea curþii otomane), lucrare încheiatãun an mai târziu (1716) ºi publicatã, cum amsemnalat deja, la Londra, la Paris ºi la Ham-burg în deceniul al V-lea al veacului, într-oepocã dominatã de filosofia luminilor?...Menþionez cã în limba românã n-a apãrutdecât în 1876–1878, în traducerea lui IosifHodoº, prin grija Academiei Române. Înstilul epocii Sale, Dimitrie Cantemirîmbrãþiºeazã multe domenii ale spiritului.Vorbeºte, citeºte ºi scrie, în afarã de românãºi latinã (limba savantã a epocii), în maimulte limbi de culturã (între ele greaca,turca ºi „persiana”), este bine informat înistorie ºi geografie, cunoaºte bine teologia,filosofia, în fine, scrie la îndemnul lui Petrucel Mare, în 1722, un studiu despre Sistemulsau alcãtuirea religiei muhamedane, iar maiînainte (1703–1704) elaborase un tratat demuzicã turceascã (Explicarea muzicii teoreticepe scurt) ºi compusese el însuºi câteva textemuzicale. A deprins, deasemenea, sã cântela tamburã ºi biografii sãi spun cã avea suc-ces în saloanele de la Istambul, în timp ceera ostatec... Interesant de urmãrit esteimaginea lui în imaginaþia celor care l-au

cunoscut ºi, mai ales, celor care l-au citit încele trei secole care s-au scurs de la dispa-riþia lui. Grecul Ieremia Cacavela, profe-sorul sãu, prefaþeazã Divanul – prima sascriere în româneºte – lãudându-i „nobleþeaminþii” ºi „cu totul princiara retoricã”.Voltaire elogiazã în Historie de Charles XII pePrinþul Moldovei care ar uni în personali-tatea lui „la science des lettres et celle desarmes”. Ion Neculce, colaboratorul sãu,scrie cã Principele Moldovei avea un preamare „milã ºi nemãrire” (era, adicã, tolerantºi nu avea sentimentul grandorii)... „Era omînvãþat... Lãcomie nu avea mare” – noteazãel în Letopiseþul Þãrii Moldovei.

Interesant de urmãrit imaginea lui Di-mitrie Cantemir în cronica lui Neculce, velspãtarul ºi, dupã cum se poate înþelege dinunele note subiective ale Letopiseþului, con-silierul sãu de tainã. Cronicarul, care este elînsuºi un moralist sever (nu se sfieºte sã-ºimustre ºi spre a-i folosi vorba, sã-ºi ocãrascãpersonajele!) îi face un portret verosimiltânãrului Dumitraºco Cantemir Voevoda,fãcând deosebire între primul domnitor (celcare n-a stat pe tronul Moldovei decât treisãptãmâni) ºi cel de al doilea (cel din 1710)care a domnit o jumãtate de an. Cel dintâiera „nerãbdãtor ºi mânios, zlobiv la beþie(adicã rãu, turbulent scadalagiu), încât, ziceintolerantul Neculce, îi „eºisã numele de omrãu”, cel de al doilea, împlinit în vârstã (în1710 Dimitrie are 37 de ani) ºi dupã ce stã-tuse 17 ani ostatec ºi capuchehaie la Istam-bul într-un mediu cosmopolit, DumitraºcoVovevoda îºi „chivernisisã viaþa lui” ºi îºischimbase firea. Se poartã, altfel spus, binecu boierii, este „bun ºi blând”, þine uºa des-chisã tuturor ºi se poartã, noteazã cronica-rul, „nemãreþu de voroviia cu toþi copiii...”.Vãzând aceste semne de bunãtate ºi blân-deþe („milã ºi nemãrire”), boierii, bãnuitoripânã atunci, se lipesc de noul domnitor ºi-llaudã. „Era om învãþat” – precizeazã Ne-culce – „lãcomie nu avea mare, lucrurile luipoftiia sã fie ludate...” Dumitraºcu Vodã,aflãm din aceeaºi naraþiune, are maresupãrare ºi cheltuialã la începutul domnieisale pentru cã „lucrurile toate [sunt]neaºãzate ºi lipsite” în þarã ºi îi este foartegreu sã împlineascã datoriile faþã de turci

4

Eugen Simion

(„cã era þara stricatã mai de-nainte vre-me...”). Când este sã aleagã între moscali ºiturci, Cantemir stã în cumpãnã. Nu ºtie dece parte sã treacã, gândindu-se la soartaþãrii ºi, desigur, ºi la soarta lui. Neculce nupierde prilejul sã noteze ezitarea omuluiînvãþat ºi nelacom. Iatã cum: „Dumitraºcovodã sta atunce în cumpãnã, cum ar nemerisã hie mai bine. Ca sã sã dea în gios, sãtemea, în gios, sã nu-l pârascã cineva, sã-lapuce turcii sã-l mazileascã. Sã se ducãînaintea moscalilor la Nistru, cã acmu sosisãªeremet la Nistru, iar sã temea, cã sau aputea sã scape pân’ la Nistru de þarã, saubas. Aºijderea ºi pentru þarã sã temea sã nuo prade tãtarâi. Ce sta ºi sã miera cum vaface.”

Ezitarea, înþelegem din însemnãrile cro-nicarului, continuã, þara se bejeneºte, zlo-taºii fug cu banii, bucatele se scumpesc laIaºi ºi, cuprinºi de spaimã ºi convinºi cã

Dimitrie va pierde tronul, boierii îl pãrãsesc.Cantemir aºteaptã ca moscalii sã ajungã laBugeac sã se batã cu turcii ºi, de se-or bate,„sã vazã cum sã va alege”, Neculce îl sfãtu-ieºte „sã se lasã de moscali”, însã Domni-torul nu-l ascultã. Cronicarul, care poves-teºte aceste întâmplãri evident dupã oare-casre vreme, jurã cã aºa i-a spus ºi nu alt-minteri: „Puiu pre Dumnedzeu martur ºi cãaºea i-am dzis, ºi tare am stãtut, cã doar l-oiîntoarce, ºi n-am putut...”. Cantemir nuprimeºte sfatul vel hatmanului sãu ºimânios, îi reproºeazã cã „voi, toþi, vãchivernisiþi, ca sã rãmâneþi la creºtini, ºinumai eu sângur, pentru voi, sã rãmâiu lapãgâni, cã v-am vãdzut eu credinþa, ci aþifugit toþi, ºi eu am rãmas sângur [...] ºi euºtiu prea bine cã n-or bate turcii premoscali...”. Neculce, vãzând – zice el – cãdomnitorul îi rãspunde cu „aºea cu scârbã”,se temea sã mai zicã ceva („sã nu cumva cadîn vro primejdie a vieþii...”). Înþelegem dinmãrturisirile cronicarului cã mulþi îl bãnuiepe el cã l-a îndemnat pe Cantemir sã seînchine moscalilor, dar el se apãrã aducândîn sprijin un citat din Biblie: „Numai pis-maºii zavistnici scorniia asupra mea ocarã,ºi oamenii cei proºti ºi nepriateni ºi ceinepricepuþi credea aºa. Dar eu tainastãpânului, cãruia i-am mâncat pita, n-amputut-o descoperi, uitându-mã la SfântaScripturã, ce au dzis îngerul cãtrã Tovit ºiToviie dzicând: „Taina împãratului sã oacoperi, iar faptele lui Dumnedzeu la arã-tate sã le mãrturiseºti. Ce ºi eu n-am vrut sãmã fac al doilè Iuda sau sã-l viclenesc, sãfug de la dânsul. Cã de aº fi fãcut aºea celaud-aº fi dobândit? Ce numai osândã de laDumnedzeu ºi ocarã de la oameni”.

Neculce îi mai dã lui Cantemir, în tainã,un sfat bun, ºi anume „sã lasã pizmaBrâncoveanului ºi sã nu-ºi rãºchire oastea”,însã sfatul bun de tainã nu este urmat, iarmoralistului Neculce nu-i mai rãmâne,acum, când relateazã faptele, decât sã seconsoleze cu vorba filosofului: „cã pre urmãmult sã va cãi ºi nemic nu va putea folosi,precum dzice filosoful: cãinþele cele de apoiîntru nemica sunt”. Domnitorul n-a ascultatpe sfetnicul sãu nici când acesta din urmã îlîndeamnã sã n-o lase pe doamna sa la Iaºi:

5

Cantemir, moralistul (I)

„în vreme de nepace”, dar domnitorul,mâniat, îl repede ºi face cum cândeºte el.Adicã n-o clinteºte din capitala Moldovei,din raþiuni, putem bãnui, politice, voind sãdovedeascã faptul cã domnia sa este stator-nicã. Se întâmplã însã cum gândise sfetniculºi, acum, Cantemir se plânge ºi cautã înoastea sa un ostaº voinic ºi curajos care sãiasã pe furiº ºi sã meargã la Iaºi ºi sã dea deºtire doamnei sã fugã. Cum n-a gãsit niciunvoluntar, Cantemir vrea sã se îmbrace înhaine Mirceºti ºi sã se ducã el, însoþit de uncãpitan de dãrãbani, sã-ºi salveze doamna.Este însã oprit la timp sã porneascã înaceastã aventurã cam teatralã...

Când Dimitrie se refugiazã în Rusia, Ne-culce îl urmeazã pânã la Chiov (Kiev), darnu vrea sã meargã mai departe, gândind cãeste mai bine sã se întoarcã la pãmântul sãu.Cantemir îºi schimbã din nou firea ºi sepoartã rãu cu moldovenii în exil. Cronicarulîl sancþioneazã. Nu mai este vorba, acum,de domnitorul chibzuit ºi blând, ci de unstãpân iute la beþie ºi neprietenos cu cei careîl urmaserã printre strãini: „Deci Dumitraº-co vodã nu vrea sã þie pre moldovéni cudragoste, ca pre niºte streini ce º-au lãsatcasele ºi s-au streinat de moºiile lor pentrudânsul, ce vrea sã-i þie mai aspru decât înMoldova. Cã i se schimbasã hirea într-altchip; nu precum era domn în Moldova, ceprecum era mai-nainte, tânãr, pre când erabeizadè în dzilele fãþine-sãu, lui Antiohievodã, încã ºi mai rãu ºi iute la beþiie. Sã scâr-biia, ºi uºa îi era închisã, ºi nu lãsa premoldovéni necãiuri din târgu sã iasã afarã,fãrã ocazul lui”.

Cronica acestor întâmplãri nãpraznice,cu multe fãþãrii ºi fapte sângeroase, sfaturide tainã ºi jurãminte de fidelitate, trãdãri ºiacte de vitejie moldoveneascã, se încheie cuo reflecþie amarã despre firea schimbãtoarea omului ºi cu ideea cã omul pe lângãstãpânul sãu în priobegie „nemica sânt”:„Ce, fraþilor moldovéni, rogu-vã sã luaþiaminte, sã vã învãþaþi ºi sã vã pãziþi. Oricâtar fi în cinste la vrun domn, bine iaste sã-islujeºti cu dreptate, cã ºi de la Dumnedzeuai platã. Iar cu domnul niciodatã sã nupribegeºti, mãcar cum ar hi, ºi numai în þarãstreinã, ce nici în Þarigrad cu dânsul sã nu

mérgi, fiind tu moldovan. Ce sã-i slujéºti înþara ta, cãci streinii cautã numai pre domnsã-l miluiascã ºi sã-l cinsteascã; iar preboiarii ce sint pribégi cu domnul, într-o ne-micã sint. Altã cinsté are boiariul, cându-ipribag singur, alta iaste, cându-i cu domnulsãu.

ªi apoi domnul sã visadzã cã iaste totputérnic, ca la þara lui, când este domn, ºi vasã þie aºea, ca sã nãcãjascã pre acei boiari, ºinu socotéºte slujba ce i-au fãcut, cã s-auînstreinat, ce nemicã învoialã nu-i face.

Nãdéjdea domnului iaste ca sãninul ce-riului ºi ca încetul mãrii; acmu iaste senin ºisã face nuor, acmu iaste marea linã ºi sã facefortunã”.

Acesta-i portretul moral al lui Cantemirfãcut de contemporanul sãu Neculce: por-tretul unui om învãþat, nelacom ºi nedornic demãrire, adicã nu trufaº, dar schimbãtor lafire (îndeosebi în pribegie, printre strãini),aspru ºi insensibil la sfaturile bune...

Traducãtorul englez Nicolae Tyndairemarcã faptul cã disciplina în care DimitrieCantemir a pus cea mai mare pasiune esteistoria. Costache Negruzzi crede (1851) cãlui Dimitrie Cantemir îi plãceau mai alesfilosofia ºi matematicile ºi cã, dimineaþa,Dimitrie Cantemir se ocupã de literaturã,iar dupã masã, dupã ce îºi fãcea siesta dupãobiceiul meridional, se apucã de citit ºi descris. Hasdeu este de pãrere (1898) cãDimitrie Cantemir este cel dintâi istoric alromânilor ºi are „un cap genial”. Filosoful ºipoetul Lucian Blaga scrie în 1923 cãDimitrie Cantemir este „întâiul” spirit alnostru de dimensiuni europene, Iorgaremarcã la el „nesfârºita tinereþe de suflet”,iar G. Cãlinescu îl numeºte „Lorenzo deMedici al nostru”. Constantin Noica, filosofcare a vrut sã descopere o filosofie de exis-tenþã ascunsã în „rostirea româneascã”(adicã în limba românã), vede în autorulDivanului un înaintaº în „cercetarea cuvân-tului”. Alþi comentatori îl considerã peDimitrie Cantemir un reprezentant strãlucital barocului rãsãritean. „Dacã limba românãar fi fost de circulaþie universalã – scrie în1977 Edgar Papu – ºi [...] dacã Istoria ierogli-ficã n-ar fi rãmas izolatã [...], ar fi însemnatapariþia unui nou gen în cadrul barocului”.

6

Eugen Simion

Am recitit câteva dintre scrierile luiCantemir ºi am observat cã autorulDivanului este, înainte de orice, un moralist.Orice ar scrie (o istorie a imperiului otoman,o biografie, un roman sau un eseu filosoficpe teme religioase) el se gândeºte ºi seexprimã un moralist, adicã un observatoratent al vieþii oamenilor ºi un spirit caremediteazã la destinul omului în scurta luitrecere pe pãmânt. Un moralist, mã grãbescsã precizez, nãscut, crescut ºi format intelec-tualiceºte în spaþiul de întâlnire dintre maimulte culturi: cultura sud-est europeanã(balcanicã), cu o puternicã tradiþie bizanti-nã, cultura orientului apropiat, cultura pro-priu-zis a estului (Rusia) ºi, prin intermedi-ul lecturilor ºi al contactelor cu oamenii dinFranþa ºi Germania, cultura occidentuluieuropean. Din Divanul (1698) se vede cã-icitise, în afarã de Biblie, pe autorii greci ºilatini ºi cã-i preþuieºte cu precãdere pe sto-ici. Îi citeazã des pe Cicero, Seneca, Epictet,pe Fericitul Augustin. Pe Aristot îl invocã osingurã datã, pe Erasmus de douã ori, peDescartes ºi Montaigne niciodatã.

O sursã sigurã este pentru tânãrulCantemir polonezul Andreas Wissowatius,un protestant erudit, autorul unei cãrþi –Stimuli virtutem, fraena peccatorum, publicatãla Amsterdam în 1682. Dimitrie Cantemirtraduce ºi o reproduce în partea a III-a aDivanului sãu, ca o soluþie filosoficã de con-ciliere în dialogul dintre Înþelept ºi Lume.Wissowatius dezvoltã ideea cã rãdãcinarãului este ignoranþa. Prin învãþãturã, deci,omul poate merge pe calea virtuþii,sdrobind în el, astfel, rãul ce creºte înîntunericul ignoranþei. Reluând aceste ideiºi aducând, el însuºi, altele în aceastã dez-batere, Dimitrie Cantemir rãmâne fidelteologiei creºtine, în speþã ortodoxiei, dar, caorice spirit creator ºi, mai ales, ca un moral-ist adevãrat, nu se mulþumeºte sã reproducãînvãþãturile Evangheliei, ci le comenteazã ºi,comentându-le, introduce ideile sale ºi, cums-a subliniat de multe ori, ideile filosofilorlaici... În toate aceste reflecþii, Cantemir sedovedeºte a fi, ziceam, un spirit pãtrunzã-tor, în fine, un spirit din Rãsãrit, într-adevãr,baroc, atent la miºcarea de idei ºi la con-strucþia fastuoasã a frazei sale. Dacã

admitem cã cele douã simboluri fundamen-tale ale barocului sunt Circe ºi Pãunul, adicãsimbolul metamorfozei ºi al decorativului(cum scrie Jean Rousset), atunci Cantemireste, prin excelenþã, un barochist. Aº zice:un spirit baroc ivit ºi format spiritualiceºteîn spaþiul dominat de tradiþiile bizantine. Elîºi construieºte o limbã ºi-ºi inventeazã con-ceptele de care are nevoie. El spune ceinþãpentru a defini calitatea lucrurilor (qualitas),câtinþã pentru a traduce în limba românãnoþiunea de cantitate din logica aristotelicã,ºi feldeinþã pentru „fel”, „ce fel de”(qualis).

Am ales doar aceste trei noþiuni desprecare a vorbit ºi Noica, un filosof al limbaju-lui în tradiþia lui Nietzsche ºi Heidegger...Regretatul Virgil Cândea, unul dintre ceimai avizaþi cantemirologi ai noºtri, aîntocmit un lung glosar cu termenii pe carei-a inventat Dimitrie Cantemir pentru a-ºiputea exprima meditaþiile sale despre lume.Zice frica cereascã pentru a numi sentimentuldivinitãþii, foc curãþitoriu (adicã purgatoriu),disidemonie (superstiþie), diavolie (ticãloºie,faptã a diavolului), fericinþa (fericirea) pepãmânt ºi în lumea de dincolo, scrie iuboºte(dragoste), isteciune (ºtiinþã, abilitate), facecomentarii despre omul lenitor (leneº) saudespre omul nefãþãrnicit (sincer) ºi desprenedumnãdzãire, adicã fãrã de lege...

Unii termeni au dispãrut din limbã, alþiiau rãmas ºi sunt folosiþi azi de oamenii decarte pentru a sugera un efort al spirituluimedieval românesc de a crea un limbajfilosofic ºi moralistic într-o limbã neolatinãorientalã, înconjuratã ºi intersectatã cu limbidin alte familii ºi cu alte culturi. DimitrieCantemir se dovedeºte, privit din acestunghi, un spirit de sintezã, un om fãrãprejudecãþi, un spirit, putem spune, univer-sal sau cu o dorinþã exprisã de a deveni unom universal. Vrea sã ºtie totul ºi ajunge sãºtie multe. Este suficient sã citeºti cu atenþieromanul sãu alegoric (Istoria ireroglificã),Divanul ºi studiile teologice pentru a sur-prinde, ziceam, subtilitãþile moralismuluisãu. O vocaþie moralisticã în care intrã ºi onuanþã ludicã, plãcerea de a se juca, de aalege ºi de a provoca paradoxul, în fine,plãcerea de a ritorisi ºi de a strãluci în frazã.Dialogul dintre Înþelept ºi Lume este, în fapt,

7

Cantemir, moralistul (I)

un joc superior al spiritului. Surprindem,aici, bucuria de a polemiza ºi de a înfrângelogica adversarului, de a despica firul înpatru ºi de a pune lucrurile fizice ºi moraleîn categorii, nu fãrã o ironie secretã (ironiaintelectualã). Aleg la întâmplare reflecþia luidespre avuþie: „cãci avuþia mai vârtosînchide decât deschide, ºi mai mult opreºtedecât îndeamnã”. O idee rãspânditã, desig-ur, scoasã din Biblie. Cantemir o aduce încâmpul meditaþiei, o complicã, citeazã peSeneca („mãcarã cã pãgân era”) ºi peAugustin ºi, dupã ce plimbã aceste idei prinmai multe domenii ale spiritului, tragemorala fabulei: „cãce adevãrat iaste cã avu-tul, adecã lacomul, numai el avut ºiîmbogãþit iarã alþii toþi sãraci ºi miºei a fipofteºte”. În fine, aforismul cantemirescreteazã gâtul pãcãtos al avuþiei neînfrânte

cu aceste vorbe: „avuþia naºte mândria ceaspurcatã”...

Mi-ar trebui timp sã duc demonstraþiamea la capãt ºi sã vã conving cã Principeleînvãþat ºi omul de arme pe care îl laudãVoltaire este în epoca lui ºi cu stilul sãu fas-tuos barochist în culori rãsãritene, este unmoralist de clasã ºi cã, împreunã cu MironCostin, el deschide un curent de gândire ºiun stil moralistic care ajunge, îmbogãþit,diversificat, pânã în modernitatea ºi post-modernitatea româneascã. De unde iese,oare, tânãrul moralist Cioran dacã nu dinaceastã tradiþie care încercã sã punã ordineîn dezordinea lumii ºi sã se îndoiascã deceea ce existã pentru cã existã ºi de ceea cenu existã dar poate exista într-o zi ºi poatemarca destinul omului?

8

Eugen Simion

Carmen Apetrei

9

Cu un titlu insolit – pentru perioada con-temporanã – Neamul ºi Babilonia -, am citit ocarte de polemici moderne, deloc cordiale,semnatã George Apostoiu.

Formularea din titlu aparþine lui MirceaVulcãnescu, care, înregistrând dezbaterilebelicoase dupã Primul Rãzboi mondial,reduse, în plan sociologic, la diferenþialelesat/oraº, pe fondul „modei din apus, adusede conferinþele numeroaselor grupãri cul-turale ale timpului”, s-ar fi pronunþat tran-ºant: „Nu sunt alþii termenii dezbaterii: Ciaceºtia: Neamul ºi babilonia”.

Adicã, zicem noi, în mod reducþionist –faþã-n faþã autohtonismul ºi (presupusa)modernitate.

Cum lui George Apostoiu, diplomat decarierã, filolog (cândva) bucureºtean, situ-aþia politicã ºi culturalã a României dupãEvenimentele din Decembrie 1989, îi suscitãmai multe întrebãri, dar ºi unele asemãnãricu ceea din perioada interbelicã, ºi-a subin-titulat cartea „Spiritul public în culturaromânã. Polemice”.

Ea a apãrut în 2009, la Editura „Româniaîn lume” (director executiv – Gheorghe Dra-gomir, care a iniþiat chiar o colecþie cu unasemenea portic). Eu am citit-o la Bucureºti,cu ocazia participãrii la Simpozionul Inter-naþional Centenar „Pasãrea Mãiastrã” (sept.2010).

Autorul este absolvent al Facultãþii deFilologie din Bucureºti, promoþia 1963,devenind ulterior diplomat de carierã ºipublicist. Misiunile sale diplomatice, pelinie culturalã, reþin popasuri la Paris-UNESCO ºi Uniunea Latinã, Bruxelles,Luxemburg, Roma, Moscova, Havana.

Enumerarea indicatorilor...geografici aumenirea, pentru mine, de a sesiza modul defuncþionare a spiritului comparatist în are-alul culturii universale, pe care filologul aperceput-o în structurile ei de existenþã dininteriorul afirmãrii sale. Cãci nu pot sã-miexplic altfel gradul ridicat de aperturã cãr-turãreascã în dezbateri nobile, meritorii, cuaplomb academic, despre cultura românãprin grila...politicului ºi a unei sociologii li-terare bine strunite. George Apostoiu scriematur ca un intelectual format, responsabilpe afirmaþii ºi argumente.

Dupã un model cãlinescian, orice criticsau istoric literar se cuvine sã-ºi verificegândul de înãlþare scripturalã, începând cu...Eminescu. Ori, George Apostoiu înscria,chiar în 1989, la Editura Minerva, prima luiapariþie editorialã – Mihai Eminescu. Rayon-nement d’un génie.

Continuându-ºi periplul de investigatoreminescian, el a publicat a doua carte în2002 (Editura „Europa Nova”), intitulatãEminescu. Pour le monde latin.

Cronici literare

Marian BARBUReevaluãrile

post-decembriste, încotro?- marginalii critice -

The author makes a few commentaries around George Apostoiu’s collection of essays "Neamul ºiBabilonia" ("Nation and Babylonia"). The title is inspired by Mircea Vulcanescu, who character-ized in those terms the Romanian polemics in the First World War. George Apostoiu’s articlesdebate around culture, literature, ideology and policy, without any cordial attitude. He wrote anadmirable book, which deserves an important place.Keywords: George Apostoiu, "Neamul ºi Babilonia" ("Nation and Babylonia"), MirceaVulcãnescu, polemics, culture, ideology.

Abstract

10

Marian Barbu

Doar în aparenþã, aceastã carte, mai aus-terã, nu are strãlucirea primeia, deoarece co-mentariile sunt pentru toþi cei interesaþi dinaria latinã a Europei, din Franþa ºi din Italia,din Portugalia. De aici, formularea textelorîn limba francezã. ªi parcã anticiparea cãrþiidin 2003, purtând titlul Buongiorno, Italia, dela aceeaºi editurã „Europa Nova”. În con-sens cu observaþia noastrã, se explicã perti-nentul ºi fermecãtorul dialog avut cu acad.Eugen Simion în „Cotidianul”, 17 ianuarie2000, „imediat dupã atacul concertat lansatla adresa lui Eminescu de revista „Dilema”(apud G.A.). Reproduc secvenþa în cauzã:„George Apostoiu – Eminescu în lume. Cumeste mai bine sã fie cunoscut : prin traduceri sauprin monografii de genul celei realizatã de Rosadel Conte, Mihai Eminescu o dell’Assoluto(1962)?

Eugen Simion – Atingeþi un punct dureros.Cu puþine excepþii, traducerile din Eminescu nusunt concludente. Prefer studiile de tipul Rosadel Conte.”

Nu numai pentru micile construcþii, câtºi pentru cele ridicate pe verticalã, uneoridincolo de cât permite geometria în spaþiu,corpul de rezistenþã îl reprezintã grinda.Încastrarea ei în structura de rezistenþã aedificiului se face dupã calcule matematicedestul de riguroase, de temeinice.

Prin trei deschideri/închideri despre Omºi Creaþie, purtând numele lui Eminescu,George Apostoiu realizeazã un mozaic detip veneþian, dirijat tematic:

1. Publicistica lui Eminescu (Gazetarul,Avatariile publicisticii, Context ºicondiþie moralã).

2. Eminescu despre strãini. Critica defond (Despre români, Despre strãini,Despre austrieci, Despre unguri, Despregreci, Despre ruºi, Despre evrei).

3. Bucuraþi-vã, Eminescu nu moare !O sumã a acestor pagini...deschideri/în-

chideri aratã astfel: 24+20+10. Dacã adãu-gãm ultimele 5 pagini de la capitolul EugenSimion. Orice doctrinã politicã este discutabilã,dedicate exclusiv lui Eminescu, receptãriioperei acestuia în contemporaneitate, a pro-filului sãu de poet ºi de gazetar, referinþeledespre Poetul Naþional devin substanþiale,edificatoare. Cum cartea are 322 de pagini,

facã-ºi orice curios interesat o pãrere desprece importanþã majorã are Eminescu pentruGeorge Apostoiu.

Sã vedem acum...contribuþia autorului lanivelul fiecãruia dintre departamentele cre-ate lui Eminescu.

Pentru publicistica eminescianã (1), bi-bliografia de referinþã a fost parþialã pânã laG. Cãlinescu, iar dupã aceea, incidental,constituitã în studiu unitar. O fulgurantãapariþie în 1983, În cãutarea lui Eminescu,gazetarul, datoratã lui Al. Oprea, un studiumai consistent al lui D. Vatamaniuc în 1985-Publicistica lui Eminescu 1870-1877.

ªi abia când seria de Opere a consemnatvol. IX- XIII ºi addenda XV, iluminãrile tex-telor din publicaþii s-au rãspândit pânãdeparte. Pentru cei care le-au parcurs inte-gral (specialiºtii, exegeþii, comparatiºtii) s-aimpus ideea unui Eminescu unicat ºi pe tãrâ-mul atât de labil, adesea nedrept, nejustiþiar,al presei scrise.

Balansãrile interpretãrilor pro ºi contra,vizând gazetãria politicã a lui Eminescu, auînceput încã din timpul vieþii scriitorului.

Diplomatul George Apostoiu prezintãfuria lui Alexandru Lahovari dupã ce a cititîn ziarul „Timpul” elogiile poetului adusebãrbãþiei armatei române care a trecutDunãrea în rãzboiul din 1877, dupã ce ofi-cialii conservatorilor se împotriviserã fãþiºca România sã ia parte la operaþiunile mil-itare stabilite. Pe un ton de o violenþã duris-simã, comenteazã istoricul literar GeorgeApostoiu, Eminescu a folosit urmãtorulapelativ: „Putoare greceascã, tu nu simþi cesimt eu ca român când reîncepem sã trãim înistorie”.

Fãrã comentarii !Contextul în care România tindea sã înþe-

leagã schimbãrile din Europa îl justificã ºi-lmodeleazã pe Eminescu în scrisul sãu. Ziceagazetarul într-o formulare extrem de actua-lã: „prin aspiraþiile noastre, prin dezvol-tarea intelectualã ce ºi-a dat România dejumãtate de secol aproape, ea a cãtat a seapropia de civilizaþia apuseanã; ideile deprogres, dezvoltarea noastrã economicãtrebuie sã fie pururi þinta noastrã pentru ane întãri înãuntru ºi a inspira încrederea înafarã”.

11

Reevaluarile postdecembriste – încotro?

Pentru 2, reproduc, dupã aceeaºi sursã,un text al lui Eminescu: „Popor latin, încon-jurat de slavi, de maghiari, de germani, noinu ne putem rãzima pe nicio simpatie derasã, care e ce mai puternicã dintre toate.Aºadar, suntem avizaþi a ne rãzima pe bu-nãvoinþa egalã a vecinilor noºtri, rãsãritãdintr-un echilibru nu de simpatii sauantipatii, ci de interese. Înclinând spre unasau alta, e evident cã punem în cestiuneinteresele sau ale unuia sau ale altuia.Dovedind însã, prin toatã atitudinea noas-trã, cã, în mijlocul acestei lupte ascunse,noi nu urmãrim decât pur ºi simplu intere-sul nostru naþional, nici una din ele nu ne-o poate lua în nume de rãu”.

Vorba lui Cãlinescu care, referindu-se la„violenþa lui furtunoasã” împotriva strãini-lor, unii dintre ei prea repede autohtonizaþi,Eminescu ca poet de geniu, numai „el a fostîn stare sã arunce fierul înroºit cu mâinile nude.Mânia lui Ahile este universalã, aºijderea aceeaeminescianã”. (apud G.A.)

Ca sã-ºi urmeze calea unui demers so-bru, cu argumente peremptorii, George

Apostoiu se lumineazã mãrturisit scriindapodictic: Bucuraþi-vã, Eminescu nu moa-re! (3) Referinþele sunt semnate de Con-stantin Noica ºi G. Cãlinescu. Primul a cãu-tat sã înlãture formula „cel mai ...”, frizândcaducitate prin frecvenþa ei, în cele maimulte cazuri, nefericitã, ºi a propus caEminescu sã fie considerat „omul deplin alculturii române”. Aºadar, în locul unuisuperlativ pãgubos, s-a ofertat o formulã demiez cu identitate profundã.

Al doilea, G. Cãlinescu, dupã excursulexegetic cunoscut, a cãutat sã-l fereascã peEminescu de idolatrizãri ieftine, ineficiente,cu atât mai mult, cu cât el a fost ºi rãmânePoetul Naþional. Pentru a pãstra frunteaseninã a Carpaþilor, nu trebuie sã-i folosimbiografia ºi opera în scopuri politice. „A-ladmira pentru forma ideilor lui nu înseamnã a-lurma în chiar aceste idei ºi mai ales a-l defor-ma(...). Poetul Luceafãrului sã fie un orgoliupentru noi, nu o cruce pentru urmaºii lui”.

George Apostoiu, umblând încolo ºi-n-coace, prin þãrile unde a fost acreditat cumisiuni culturale, scrie îndreptãþit, ca într-o

12

parabolã minunatã, cum a descoperit mor-mântul lui Lev Tolstoi, în iarna lui 2003, laIasnaia Poliana, - dupã mulþimea de copiicare mergea prin pãdurea înzãpezitã sã pre-sare flori; cum în 2004, aflându-se laStratford –upon – Avon, fãrã sã apeleze lavreo hartã topograficã, a ajuns la casa luiShakespeare. Sec, autorul noteazã ca undocumentarist : „M-am luat dupã mulþime ºim-am trezit la casa marelui Will”.

Exemplele fiind admirabil invocate cânddiscutã despre Eminescu. Apoi, el conchideîn tonalitãþi cu vibraþii filosofice: „Geniileau avut reprezentãrile lor proprii - aleLumii ºi ale Timpului”.

Zãbava pentru comentariile eminescieneare întinse ºi pilduitoare conexiuni cu alþicontemporani ai Poetului – Titu Maiorescuºi I.L. Caragiale, Ion Creangã. Nu în puþinecazuri, realizându-se conspecte desprereverberaþiile operelor acestora dupã 1900,pânã departe la sfârºitul veacului al XX-lea.

Cartea este drapatã de un substanþialeseu, denumit Neo-primitivismul.

Autorul propune, nu de la tribunã, nu înurma unei cauze pierdute ori a unei ipotezeneîmplinite, o temã de bun simþ diplomatic– nevoia de reevaluãri numai atunci când secere imperativ. George Apostoiu, fiind înapele lui ideale, a vãzut multe acte de cul-turã de pe planeta noastrã înþelegând caorice român autentic ce ºi cât se potriveºte înþara sa. De aceea, afirmã categoric: „Fenome-nele de înnoire apar ciclic în cazul unei culturiºi nu trebuie respinse automat”.

Pornind de la o corectã ºi binevoitã dis-ociere, mai întâi a conceptelor ºi a principi-ilor care statueazã... schimbãrile în lume,deci ºi în România postdecembristã, autorulanalizeazã identitatea culturii româneºti ºiatunci, când apar factori distructivi, anti-moderni ºi anti- europeni. Pericolul de a nuspune adevãrul, de a nu judeca drept începedacã se cautã cu tot dinadinsul sã se impunãacestuia „o singurã direcþie” de analizã.Aceastã unilateralitate este definitã cu sin-tagma „un primitivism nou, o revenire a celuicare a demolat marea culturã în anii 50-60 subtârnãcoapele realismului socialist (...). Astãzi numai existã nicio raþiune sã revenim la arbitrajulpolitic în culturã”.

Dupã pãrerea autorului, cei care s-au eri-jat în reabilitarea adevãrului, în numeleunor reevaluãri s-au numit post-moderniº-ti.Þintele de atac ale acestora sunt: „tradiþii-le, istoria ºi culturile naþionale. Peste tot el[postmodernismul] poartã cu mult aplombsteagul unei noi cruciade”.(Vezi, zicem noiodatã cu autorul, studiul acestuia intitulatSfânta nemulþumire care oficiazã despre „dis-puta în cultura românã între tradiþionaliºtiºi moderniºti”, din perioada interbelicã. Acis-ar ataºa ºi comentariul, destul de intere-sant, purtând titlul Eugen Lovinescu ºiEuropa nivelatoare).

Exemplul pilduitor de reaºezare ºi res-pectare a culturii naþionale în spaþiile epociimoderne îl oferã, în cunoºtinþã de cauzã,diplomatul George Apostoiu, prin prezen-tarea unei dispute aprige din Franþa anului2007. A învins opinia oamenilor de rând,semn cã „destinul unei naþiuni nu este lãsat lalatitudinea subiectivã sau interesatã a unuigrup. Aici este puterea democraþiei !

O micã parantezã: atipici cum ne place sãfim, multiculturalismul în România este susþin-ut nu de stânga, ca în Franþa ºi alte state, ci deintelectuali auto-declaraþi de dreapta !”

Cu citabilã cumpãnã a raþiunii ºi a înde-lungatei experienþe diplomatice, GeorgeApostoiu precizeazã: „S-ar produce o gravãeroare dacã nevoia de schimbare ar fi blamatã.Tot la fel cum s-ar produce o gravã eroare dacãam ignora condiþia schimbãrii: luciditatea ºijudecata dreaptã. Între analizã ºi ruptura vio-lentã, distanþa este asemãnãtoare cu cea dintreraþiune ºi instinct”.

Aºezându-se definitiv la „vatrã”, înBucureºti, dupã periplul sãu diplomatic, ºigãsind o Românie bulversatã de întrebãri,atât în plan politic, cât ºi cultual, sau maiales cultural, intelectualul, cu un larg ori-zont de viaþã, se simte din nou om al cetãþii.Iese în arenã, cu bagajele fãcute, gata sãpurceadã la drum întins, dacã este cazul, ºiîncepe sã studieze chirurgical „psihologiacontestãrii”, neuitând nicio clipã ce înseam-nã conceptul de identitate, devenit simbolpentru fiecare dintre naþiunile lumii. Ro-mânii, afirmaserã istoricii Constantin ºiDinu Giurescu, „au conservat de-a lungul adouã milenii elemente etnice ale dacilor ºi

Marian Barbu

13

romanilor „sub raportul rasei, al limbii, al or-ganizãrii de stat, al civilizaþiei ºi al culturii”.

Atunci, contestarea acestor determinantefundamentale, de unde vine, unde estecapul ºi începãtura ?

Restrictiv, istoricul literar Apostoiu aratãcu degetul pe...dadaiºti (grupaþi în Elveþia,Franþa, ulterior, în alte þãri ale Europei).Reînvierea în 7 obiecþii a acestora devinezgomotoasã ºi fãrã noimã, rãmânând, de cenu? ca un fluture pe o lampã (ca sã preluãmtitlul unei piese de teatru a lui Paul Everac).

O sincerã laudã se cuvine modalitãþii destabilire a sumarului cãrþii. Cãci, dupã odoctã demonstraþie despre virtual ºi ipoteticîn cultura românã, despre identitatea ei înEuropa, nu despre asimilarea sa prin inter-mediul politicii, George Apostoiu, alãturã,cu un final parcã wagnerian, secvenþadespre Titu Maiorescu. Omul senin ºi spi-ritul critic. Adicã un popas despre reînte-meierea începuturilor în cultura modernã,datate cu afirmarea junimiºtilor.

Cu o frenezie a limbajelor de analizã, di-plomatul cumuleazã, într-o intercondi-þionare fericitã, date ºi citate din domeniilede vârf onorate de Maiorescu – criticã ºiteorie literarã, culturã, învãþãmânt, justiþie,presã, ca ºi viziunea aparte despre organi-zarea statului, a guvernelor care se perindãla conducerea acestora. Deh, experienþaoccidentului – Austria, Germania, Franþa !

ªi aici, viziunea occidentalã a lui TituMaiorescu devine obiect de disecþie mo-dernã, pe care opereazã istoricul literar. Nusunt neglijate opiniile pertinente desprepatriotism, despre vecinii României de-alungul vremii.

Tot în încãperile etajului superior, undese aflã studiile lui George Apostoiu, care-lrecomandã în bibliografiile de specialitateprivind pe Eminescu, Maiorescu, Goga – ºia studiilor cu temã -, aducem comentariiledespre Mircea Eliade denumite: Eliade des-pre geniul latin ºi Cine îl contestã pe Eliade?

Profesorul George Apostoiu, cu aluraunei retorici studiate, coboarã de la tribunã,în rândul auditoriului select, interesat desubiect. Dar, se rãzgândeºte ! ªi, reîntorcân-du-se, în acelaºi loc, rosteºte cumva fami-liar: „Dupã atâta zbucium, sã ne odihnim

puþin. Sã pãrãsim disputele, gâlcevile ºi sãprivim senini la farmecul inegalabil pe care-l poate aduce cercetãrii literare unsavant: Mircea Eliade”.

O secvenþã a spiritului comparatist care afuncþionat permanent la Mircea Eliade, nunumai la nivelul religiilor, dar ºi al litera-turii cu subiecte româneºti. Aici, învãluireaîn ceaþa ficþiunii, a sincopelor de gând ºitimp intrã în beneficiul imaginarului , nu înpuþine cazuri conducând spre legendã ºimit.

Ideea lui Eliade este una mãreaþã: LuisVaz de Camöes (1525 – 1580), autorul cele-brei epopei Lusiadele (1572), care expuneexpediþia lui Vasco da Gama în India, a im-pus epocii ºi celor care au venit geografiaoceanului, de pe poziþia gândirii unui locu-itor de la marginea imperiului latin. Emi-nescu, prin mitologia Daciei, a impus Euro-pei o altã geografie din alt spaþiu de latini-tate.

Celãlalt studiu – o veritabilã polemicã peun teritoriu minat de politicã ºi de afluenþiiei în timp – se aratã o doctã demonstraþie,nu de încriminare a adversarilor care auperturbat biografia lui Eliade cu legionaris-mul sãu, ci de demontare a criteriilor ºiargumentelor invocate.

Tot aºa, într-un incipit de retoricã, afir-mativ, calm,textul se deschide cu o con-statare obiºnuitã; „În aprilie 2007, s-au îm-plinit 20 de ani de la moartea mareluisavant?” Identic, în aceeaºi tonalitate stilis-ticã, îºi continuase precedentul studiu: „În1942, în plin rãzboi, pe vremea când eraataºat cultural al României în Portugalia,Eliade publica în ziarul „Accaö” eseulCamöes ºi Eminescu (republicat în româneºteîn „Vremea”, an XVI 1943, mai 9 , nr. 697), încare cei doi mari poeþi devin apropiaþi ºicomparabili prin ceea ce ne-am fi aºteptatmai puþin: apartenenþa la geniul latin”.

ªi uite aºa se reînviazã numele lui MihailSebastian, Eugen Ionescu, Noica, EmilCioran, Nae Ionescu (profesor de logicã ºifilosofie al unora dintre aceºtia). Preocu-pãrile intelectuale, dispoziþiile biografice aleacestora ºi ale fiecãruia în parte conduc spreizvoare occidentale – germane ºi franceze,consemnate fericit în „Jurnalul” semnat

Reevaluarile postdecembriste – încotro?

14

Mihail Sebastian. De acum, autorul reînvi-azã „cazul Sebastian vs. Eliade”.

În direcþia enunþatã, autorul convoacãinformaþii din spaþiile culturii lumii- Franþa,USA, Germania, Belgia. O mãrturisire, stre-curatã cu abilitate în plaja argumentelor, seopreºte la ceremonia primirii lui Mircea Eli-ade în Academia Regalã Belgianã de Limbãºi Literaturã Francezã, la 19 febr. 1977.

Conform cutumei de primire în acestînalt for ºtiinþific, viitorul academician tre-buia sã formuleze un „laudatio” predece-sorului, care nu era altul decât MarthaBibescu.

În faþa unei asistenþe alese – cu savanþidin Franþa, Olanda, Luxemburg, Belgia –Mircea Eliade a elogiat tradiþia culturalãromânã , care a înscris numele unor savanþica Dimitrie Cantemir, B.P.Hasdeu, NicolaeIorga, Vasile Pârvan, Mihai Eminescu, pre-cizând: „consider cã existã o analogie struc-turalã între munca ºtiinþificã ºi imaginaþialiterarã”. În continuare, scrie GeorgeApostoiu, participant la acea distinsã cere-monie, „Mircea Eliade s-a folosit de volu-mul Marthei Bibescu Izvor, þara sãlciilor, pen-tru prezentarea obiceiurilor profane ºi reli-gioase fundamentale ale românilor”.

În cadrul departamentului numit de noievocãri, formulate cu bcuria unei luciditãþimeritorii, am include ºi pe cele despreFãnuº Neagu ºi Paul Everac. Mijloacele deprezentare sunt descrierea ºi portretul. Ex-tracþia demnitãþii ºi a moralitãþii celor doi,cunoscuþi în împrejurãri diferite, se coa-guleazã din experienþe trãite cu ºi în preaj-ma acestora.

Dintre alþi contemporani, diplomatul re-þine numele lui Andrei Pleºu, dincolo de ...„Dilema”, ca autor al cãrþii Despre îngeri(2003). Numaidecât, indicativul care i-aurmat „ºi erezia naþionalistã” a trezit curi-ozitãþi, întrebãri, formulând sofisme ºi alini-amente de doctrinã. Literatura angeleolo-giei se afiºeazã atât de întinsã ºi numeroasã,încât dezarmeazã. Numai speculaþia de pro-fil îi mai poate face faþã, chiar cu greu.Acum, sarcastic, cugetãtorul autor formu-leazã urmãtoarea concluzie în spiritul spec-ulaþiei lui Pleºu: (el) „alege între Descartes,care se îndoia de existenþa îngerilor, ºi

mãgãriþa lui Balaam, personajul biblic.Alege , deci, din doi, nu-l mai preocupã aceladevãr care „se constituie de la trei în sus”.

Modalitatea de miºcare cathedraticã,înãlþimea de informaþie în domeniu iese laivealã într-o splendidã alocuþiune în studiulGabriel Liiceanu despre criteriul autoritãþiimorale.

Într-un excurs privind începutul desfã-ºurãrii anatemei aruncatã lui Cioran-le-gionarul, cu puþin înainte de moartea lui, înziarul parizian „Le Monde”, se deruleazã oprezentare a subiectului – ºi logic ºi grama-tical – în întreaga Europã, cu actori, actanþipolitici ºi culturali deja cunoscuþi.

Pe asemenea platformã, întreþinutã de ungazetar de stânga Pierre- Yves Boissau, caresusþinea cã opera scrisã de Cioran în Franþanu este decât un truc „strategic pentru aface sã se uite trecutul lui legionar”, GeorgeApostoiu l-aduce-n scenã pe GabrielLiiceanu.

Intervenþia lui Gabriel Liiceanu, direct înFranþa, a fãcut ca ordinea ºi adevãrul sã fierestabilite, iar aberaþiile formulate sã fieînlãturate.

Aº defini toate comentariile cãrþii Neamulºi Babilonia drept respiraþii de culturã, litera-turã, ideologie ºi politicã, pe care un român,neînstrãinat în diplomaþie, precum domnulGeorge Apostoiu, þine sã le oficieze în saulângã matricea þãrii sale. Fie cã e vorba declasici, de miºcãri ºi curente cultural – lite-rare ale Europei, fie cã e vorba de modele(Cãlinescu este unul dintre ele !), fie cã evorba de dezvoltarea ºi progresul românilorîn statornicia lor identitarã.

Cu siguranþã, diplomatul filolog GeorgeApostoiu a înregistrat în panoplia sa scrip-turalã o carte maturã, plinã de vervã stilis-ticã, admirabil controlatã, diferenþiat, ºi lamomentul potrivit.

Apelând la un joc spiritual de cuvinte, încare se desfatã antiteza, Nicolae Titulescu sepronunþa despre limbajul din diplomaþieastfel: „Se spune totul rãspicat, dar absoluttotul, într-o formã impecabilã. Este stadiul încare binecuvântãm diplomaþia cã a rãmas ulti-mul refugiu al politeþei; cãci, într-adevãr, fãrã ea,cum am putea noi, diplomaþii sã fim atât dedezagreabili într-un mod atât de agreabil ?”

Marian Barbu

15

Numele lui Nichita Smochinã se întâl-neºte doar în câteva dicþionare iar opera sade etnograf, antropolog, de filozofie a drep-tului ºi de istoric a rãmas în publicaþiilevremii ºi în cele câteva volumaºe pe care le-a publicat. În Dicþionarul etnologilorromâni (ediþia a doua, 1998 ºi ediþia a treia,2006) m-am ocupat, fireºte, de studiile saledespre obiceiurile românilor de pesteNistru, apãrute între anii 1924 ºi 1939, înpublicaþii periodice precum Calendarul LigeiCulturale, Ramuri. Drum drept, Societatea demâine, Tribuna românilor transnistrieni, Mol-

dova nouã ºi Anuarul Arhivei de folclor. Unstudiu mai amplu despre el, tot pe aceeaºitematicã, am publicat în volumul meuRepere în etnologia româneascã (2002).

Restrânsa cunoaºtere, dupã 1944, a ope-rei ºi vieþii sale este profund nedreaptã pen-tru cã în personalitatea sa avem unul din ceimai vajnici apãrãtori ai drepturilor româ-nilor transnistrieni, pentru care el a pledatîn organisme cum au fost Comitetul pentruajutorarea moldovenilor refugiaþi din Trans-nistria, delegaþia la Congresul minoritãþilorde pe lângã Societatea Naþiunilor de la Ge-neva, Ministerul pentru Minoritãþi de la Bu-cureºti, în fine ca preºedinte al ConsiliuluiNaþional din Transnistria; pentru cã, în fine,a desfãºurat, pentru aceeaºi cauzã, o intensãactivitate publicisticã, în publicaþiile con-duse de el Tribuna românilor transnistrieni(1927-1928), Moldova nouã (1935-1941),Transnistria (1941-1944), ca ºi altele.

S-a nãscut în anul 1894 la Mahala, plasaLunca, judeþul Tiraspol, a absolvit, a absol-vit, în anul 1924, la Iaºi (unde se refugiase în1919), Facultatea de Filozofie ºi Drept iarîntre anii 1930 ºi 1935 s-a specializat la Paris.La 2 iulie 1942 Academia Românã l-a alesprintre membrii ei de onoare.

Volumul Nichita Smochinã, Memorii(Editura Academiei Române, 2009, 618 p.)vine sã remedieze redusa cunoaºtere a omu-lui ºi a operei sale. Cartea se deschide cu unamplu capitol despre Valea Nistrului, careface legãtura cu studiile sale de etnografie,pe care le-am amintit mai sus ºi la care au-torul lor face doar o menþiune bibliograficãacum. Evocã o zonã bogatã, cu grãdini fãrãgarduri, nepãzite de nimeni, cu vii pline deroadã, bogãþii care i-au adus zonei faima de,,Californie româneascã“. Alte însemnãriprivesc obiceiuri ale locuitorilor ºi îndeletni-ciri ale lor, ca pescuitul ºi navigaþia.Aºezarea satelor este o altã secþiune a studi-ului. Locuitorii au nume care certificã orig-inea lor româneascã. Dintre ei, fac obiectulunor portrete pline de culoare câteva tipuricare i-au rãmas etnografului întipãrite înmemorie: cucoana Garafina, boierul Cociur-ghin, moº Ion Prilipceanu, moº Iacob Aga-chi, moº Toader a Sândoroaiei, moº FidotRaiu, moº Tãnasã moscalul, poreclit Tur-bincã, asemenea celebrului personaj al lui

Iordan DATCU

Memoriilelui NichitaSmochinã

Anthropologist, known for his studies aboutthe Romanian customs and traditions fromBessarabia and Transnistria, Nichita Smo-chinã consigned his memoires, which werefinally edited in 2009. The author had greatand crucial life experiences. He met Lenin,after the Bolshevik leader took control over theRussian Empire. Also he was among MarshallIon Antonescu's counsellors during theSecond World War. In this quality, he assistedto a meeting with Adolf Hitler. In addition tothis, he was very close to Mihail Sadoveanu,who accepted the ethnologist's proposal towrite a book a book about Transnistira. TheUSSR's offensive in 1944 hindered this planand Sadoveanu became a communist adherent.After 1948, Nichita Smochina was persecutedby the Romanian totalitarian regime whichretired him the tile of Honorary Member of theRomanian Academy.Keywords: Nichita Smochinã, memoires, I. V.Lenin, Marshall Ion Antonescu, Adolf Hitler,Mihail Sadoveanu, communist regime, perse-cutions.

Abstract

16

Ion Creangã, moº Gheorghe Hozunu,Gheorghe Murgu, clarinetistul Timoºca, Iþâccroitorul. Alte pagini evocã localitateaDubãsari, care avea 10000 locuitori ºi avea,în afarã de uliþa poºtei, doar o stradã pietru-itã (burcuitã), astfel cã atunci când ploua sefãcea în centrul târgului ,,un glod aproapepânã la genunchi“.

Cel mai întins spaþiu din carte este ocu-pat însã de evocarea periplului sãu caapãrãtor al transnistrienilor. Încã din tine-reþe, ca preºedinte al zemstvei (1918), caprefect la Tiraspol ºi ca deputat în Radaucraineanã, s-a devotat cauzei românilor depeste Nistru. Nu s-a sfiit sã se adreseze, înaceastã chestiune, a românilor de dincoaceºi de dincolo de Nistru, chiar lui V.I. Lenin,întrevedere pe care o evocã astfel: ,,intrândîn biroul lui Lenin, el era aºezat pe un vechifotoliu luxos, cu ºapca de muncitor în cap, l-am salutat cu cuvintele: Bunã ziua, to-varãºe Lenin. Sunt ofiþer de pe frontul cau-cazian, delegat, la Petrograd, într-o ches-tiune militarã ºi am luat parte întâmplãtorla mitingul dumneavoastrã în problemaautodeterminãrii popoarelor fostului impe-

riu rus. Ca moldovean m-a interesat aceastãchestiune în cea mai mare mãsurã ºi amconsiderat drept o obligaþie a mea aceea dea vã vizita ºi a afla pãrerea dumneavoastrã,fiind convins cã ridicaþi problema naþionalãcel mai bine în comparaþie cu ceilalþi revo-luþionari ruºi. De aceea, vã rog, în numelecompatrioþilor mei moldoveni, sã explicaþicum vedeþi dumneavoastrã aceastã ches-tiune ºi ce ne aºteaptã pe noi moldovenii înviitor. Care va fi situaþia noastrã în viitoareaconfiguraþie socialã a popoarelor de diferitenaþionalitãþi, sau dacã într-adevãr va fi con-tinuatã exploatarea naþionalitãþilor. El m-aascultat pânã am terminat alocuþiunea mea,apoi, cu ochi de asiat mongol pe jumãtateparcã închiºi, îmi spune: Dumneavoastrã,tânãr ofiþer, faceþi agitaþie pe frontul cauca-zian în favoarea înfrãþirii cu soldaþii turci,pentru încetarea rãzboiului ºi încheiereapãcii fãrã anexiuni ºi fãrã alte contribuþiiimperialiste. Dumneavoastrã moldoveniinu aveþi nici un fel de interese pentru caresã luptaþi de partea Rusiei, care de veacuri aînrobit poporul vostru. Moldovenii dinpunct de vedere cultural se gãsesc multînaintea ruºilor. De aceea, constituiþi-vã înregimente naþionale moldoveneºti ºi cubaioneta în mânã cuceriþi ºi consfinþiþi liber-tatea, pe care nimeni nu o va face cadoupoporului vostru moldovenesc. Adicã, cutoþi moldovenii risipiþi prin toatã Rusia,deci într-un efort comun, creaþi o singurã ºiputernicã forþã împotriva opresiunii exerci-tate de statul velicorus. Vã plângeþi cã nuaveþi nici un rãspuns la problema voastrãnaþionalã. Eu vã rãspund însã categoric:limba voastrã. Nu trebuie sã vã preocupebiserica. Aceasta este opiu pentru poporulvostru. Ea nu vã trebuie. Reþineþi, prin forþeproprii sunteþi obligaþi sã vã creaþi ºcoalamoldoveneascã ºi, repet, presa. Þineþi minteînsã, împotriviþi-vã aventurierilor de totsoiul. Feriþi-vã, de asemenea, de Româniamoºiereascã. Inspiraþi-vã de la româniivoºtri de acelaºi sânge, dar, iarãºi, feriþi-vãde a cãdea în labele boierilor exploatatoriromâni. Dimpotrivã, faceþi agitaþie în rân-dul maselor ºi transformaþi România boie-reascã într-o þarã proletarã. Noi, bolºevicii,ne pronunþãm pentru pace imediatã, fãrãanexiuni ºi contribuþiuni, pentru autodeter-

Iordan Datcu

17

minarea pânã la despãrþirea completã deRusia ºi crearea statelor independente.“ Undiscurs de la un capãt la altul tipic bolºevic,de ale cãrui promisiuni Smochinã avea sã-ºidea seama fãrã întârziere, când a lor sãi,,luându-li-se toatã averea au rãmas goi, li-piþi pãmântului, mai rãu decât pe timpulsclavajului“.

La Iaºi, începând din 1919 ºi apoi la Bu-cureºti ºi-a continuat lupta. Cunoºtinþelesale cu o serie de personalitãþi le-a folosit înacest scop. O mare preþuire a avut pentruNicolae Iorga, atât pentru contribuþia laistoria Transnistriei, cât ºi pentru ajutorulnemijlocit ce l-a acordat locuitorilor ei învremuri de restriºte. Marele istoric i-a recen-zat lui Smochinã, înainte de a-l cunoaºte, înRevista istoricã, studiul Din trecutul românescal Transnistriei ... S-a zbãtut sã-i obþinã burseîn anii când Smochinã s-a aflat la Paris ºi l-aprimit ,,ca ospitant, apoi urmãtorii doi ani,ca membru cu drepturi depline“ la ªcoalaromânã de la Fontenay-aux-Roses. PanHalippa, de care-l lega aceeaºi politicã pan-româneascã, l-a ajutat ºi când era student laIaºi ºi când a fost la studii în Franþa. ,,Dacãn-aþi fi fost D-voastrã la mijloc nici gând nuputea fi de Paris“ – îi scria Smochinã la 1 de-cembrie 1930. Cu Gheorghe Brãtianu a cãlã-torit, în timpul primului rãzboi mondial, înCrimeia, unde acesta spera sã gãseascã co-respondenþa bunicului, sãu, Ion C. Brãtianu,cu þarul Nicolae I. I-a admirat tãria de carac-ter, pe care a arãtat-o ºi în închisoare: ,,Sezice cã la închisoare ar fi fost vizitat de opersonalitate sovieticã, care i-a pretins ca înschimbul vieþii sã facã o declaraþie compro-miþãtoare, cã Basarabia este provincie ruse-ascã, ceea ce el a refuzat cu indignare.“

L-a admirat pe mareºalul Ion Antonescu,pentru cã ,,a fost în fond un mare iubitor deþarã ºi om cinstit“, pentru cã a aºteptat de lael o rezolvare decisivã a problemei româ-nilor dintre Prut ºi Nistru ºi de dincolo deNistru, rezolvare pe care o ºi promisese pe orezoluþie a Asociaþiei Românilor Transnis-trieni, unde a scris: ,,Sã ºtie dl Smochinã cãvoi face dreptate chiar cu securea!“ În cali-tate de consilier al mareºalului, l-a însoþit latoate întâlnirile cu Hitler, la una dintre eleavând prilejul sã remarce demnitatea lui IonAntonescu, care l-a oprit pe logoreicul fü-

rer“ cu cuvintele astea «Stai, te rog, sã vor-besc eu mai întâi ca militar ºi ca om mai învârstã» ºi i-a demonstrat problema Ardea-lului timp de douã ore.“ Cu un alt prilej,mareºalul s-a exprimat asupra moduluicum a înþeles Hitler problema rãzboiului ºia pãcii: ,,Hitler a fãcut o mare greºealã, încâtdea Dumnezeu sã câºtige rãzboiul! El adeclarat rãzboi la trei forþe oculte, invizibiledar foarte puternice: papalitãþii, evreimii ºifracmasoneriei. Este o mare greºealã ºinimeni nu-l poate corecta. Pe evreime puteafoarte uºor s-o atragã de partea sa, iar dupãrãzboi se putea rãfui cu ea, nu însã în modulacesta de a o distruge, cãci este neomenos.“

Nu a agreat anumite comportamenteumane ale lui Mihail Sadoveanu, pe care l-acunoscut participând, la Iaºi, în cadrul lojeimasonice ,,Vasile Alecsandri“, unde, sãp-tãmânal, Smochinã a vorbit despre trans-nistrieni. Când Smochinã a plecat la Paris,Sadoveanu l-a rugat sã-l prezinte laudativMarelui Maestru al Marelui Orient. Acesta,avea sã afle Smochinã chiar de la el, aveadespre Sadoveanu urmãtoarea opinie: ,,lefrère Sadoveanu aime beaucoup l’argent et

Memoriie lui Nichita Smochinã

18

chez francmaçonnerie roumaine pour lui estune question d’argent“. Cu un alt prilej, în1935, i-a cerut autorului Baltagului un exem-plar dintr-o carte a sa pentru ca sã-l trimitãiubitorilor de literaturã de dincolo deNistru. Sadoveanu însã i-a cerut lui Smo-chinã sã facã demersuri pentru a i se cum-pãra 800 de exemplare dintr-un roman alsãu, ceea ce Smochinã n-a putut face. I-acerut celui care publicase Drumuri basa-rabene sã scrie o carte similarã despreTransnistria. Sadoveanu a acceptat, a cerutsuma de zece milioane, însã ofensiva ruse-ascã a compromis proiectul. Nu sunt aces-tea singurele reproºuri, altele fiind aduseautorului lui Mitrea Cocor: ,,a devenit labãtrâneþe un mare comunist ºi a trãdat petoþi fraþii francmasoni, care au umplutpuºcãriile pânã la ºapte ani, cum este cazulcu profesorul Costicã Motaº, prietenul meu.La vremea comuniºtilor, Sadoveanu ºi-aînsuºit toate covoarele lojii masonice.“Acuzaþii grave, pe care nu avem cum sã ledovedim. Mai mult decât atât, Sadoveanu aîncercat sã-l atragã pe Smochinã de parteacomuniºtilor. ,,Dar eu scrie acesta din re-fugiul meu în munþi i-am rãspuns cã de aziînainte suntem pe doi poli: eu am îmbrãþiºatcununa de spini iar el laura comunismului.Viitorul va judeca!“

ªi el, ºi toate neamurile sale au avut desuferit din partea comuniºtilor. Ca represaliila faptul cã a emigrat, în 1919, la Iaºi, fami-lia i-a fost deportatã în Siberia, cu excepþiatatãlui, care a fost împuºcat la zidul bisericii.Mama sa a fost arestatã de cãtre bolºevici,care i-au rupt urechile pentru a-i lua cerceii.Pe Nina, soþia lui Dumitru, fiu al unchiuluiNichita, ,,au omorât-o sovieticii când seretrãgeau spre Odesa, dupã ce ºi-au bãtutjoc de dânsa mai mulþi soldaþi comuniºti, cutoate cã ea cãzuse în leºin. Apoi au îm-puºcat-o ºi i-au vârât baioneta în gurã ºi înmitrã, ºi în burtã.“

El însuºi, dupã instaurarea comunismu-lui în România, a fost ,,urmãrit ºi de ruºi ºide guvernul comunist român, ca «duºmanal poporului»“ S-a ascuns, cu nume false, înmunþi, dar a fost descoperit ºi au urmat,cum scrie, închisoarea ºi ,,fabrica de bãtãi“,i s-a anulat pensia, i s-a retras titlul de mem-bru de onoare al Academiei Române, i s-a

interzis sã citeascã la Biblioteca AcademieiRomâne.

Un destin mai fericit n-a avut nici operasa. O importantã lucrare a sa, care avea 500de pagini ºi urma sã aparã, la Chiºinãu, în omie de exemplare, fusese tipãritã parþial,însã a fost distrusã, împreunã cu localultipografiei, când Basarabia a fost ocupatã, în1940, de cãtre sovietici. Comuniºtii românii-au confiscat un volum care conþinea arti-colele sale apãrute în anii 1932-1933 în re-vista ,,Moldova nouã“. Ambasadorul sovi-etic la Bucureºti a cumpãrat tot tirajul caremai rãmãsese din lucrarea Republica Mol-doveneascã a Sovietelor.

Dupã 1965, Nicolae Ceauºescu personall-a chemat la CC al PCR, interesat ce se aflaîn lãzile cu documentele destinate Confe-rinþei de pace separatã pe care o intenþionamareºalul Ion Antonescu pentru ieºireaRomâniei din rãzboi, conferinþã la careurma sã ia parte ºi Smochinã. Condus de unsecurist în Banat, la Caransebeº, undeSmochinã îngropase, dupã 23 august 1944,cele trei lãzi, a constatat cã ele putreziserã:,,Dar totul era putred – scrie Smochinã – ºiam plâns ca un copil, cãci în lãzi se cuprin-deau documente inedite româneºti ºi statis-tici nepublicate – secrete sovietice asupraromânilor din Transnistria ºi de peste Bug.“I s-a creat o pensie, însã el dorea cu deose-bire sã i se restituie titlul de membru deonoare al Academiei Române. A fost refuzatspunându-i-se cã aceastã recunoaºtere i-arsupãra pe ruºi, veºnica scuzã a atâtorlaºitãþi, care a dus, între altele, la falsificareaistoriei românilor, la cenzurarea atâtoropere ale clasicilor români, ale istoricilor deseamã. A fost repus în drepturi ca membrude onoare la 3 iulie 1990, adicã la un deceniude la moartea sa (14 decembrie 1980).

Nu ºtim ce pregãtire are îngrijitorulediþiei Memorii. ªtim bine cã ediþia trebuiasã fie însoþitã de unele note explicative. Deasemenea, cã sunt prea multe nume greºite,de genul: Clemanceanu (Clemenceanu),Eugen Filoti (Filotti), Magearu (Madgearu),Iden (Eden), Kilinger (Killinger), Halipa(Halippa), Giorgi Pacu (Giorgio Pascu),Fontanay-aux-Roses (Fontenay), a unor ex-presii ca Jur valachium (jus valachicum). Ampus formele corecte între paranteze.

Iordan Datcu

19

În Regele dimineþii*, Alexandru Muºinadã ºah mat certitudinilor poeziei. De unde-va din adâncurile de humã ºi viscere aleiernii originare, versurile lui se pilesc demunþii de sare ºi de ruinele cetãþilor antice.Din loc în loc, ies mici diamante plurifaþe-tate, rod al lacrimilor ancestrale: „lacrima ta/ Se coaguleazã instantaneu, se preface îndiamant. / Pe care ei / ªi-l atârnã, mândri,pe piept. Din care fac / Cercei, coliere,brãþãri, pandantive. / Pe care îl vând / Sã-ºicumpere, numai ei, puþinã cãldurã” (p. 12). Regele dimineþii se apleacã retrospec-tiv asupra Istoriei, cu un ochi blând ºi gen-eros de multe ori; alteori, sceptic ºi greu demulþumit, nebunul regelui priveºte prin sti-cla translucidã a vitrinelor de muzeu la ar-mele ºi soclurile defuncþilor, dar nu regã-seºte existenþe. Neputând sã reînvie utopiaepocilor, regele se înclinã dezamãgit ºi-ºi

secerã supuºii. Fiii iernii sunt sâmburi de carbon care

încolþesc sub crusta vremurilor. Ei nu vorajunge nici la Riondo, nici la Paris, nici laWashington sau Napoli, le vor putrezi oase-le sub mormanele de gunoaie ºi-ºi vor târîzilele în blocuri slinoase, nimeni nu le vareþine numele, nimeni nu-i va cinsti. Ceifericiþi vor putea sã se trezeascã din somn ºisã povesteascã despre lumea pe care auvisat-o: „noi suntem fiii iernii. Nãscuþi / Încârpe putrede. În zilele / Când Moºul Soaretrãgea sã moarã, undeva / Dincolo demlaºtini, într-o colibã / Din oase ºi piele deren” (p. 9). Soarele malign se tumefiazã,pentru cã în zodia golului, a morþii ºi ananismului, nicio fiinþã nu se poate dezvol-ta: „trãim cu toþii sub semnul Piticului, înzodia / Tumorii” (p. 11). Crimele poartã încã„sângele închegat”, care „luceºte acum,învechit, ca arama” (p. 11). Zorii mijescochii, dar singurãtatea regelui e „maiaproape de plantã decât de animal”, maiaproape de nebunie, de boalã, de declasaredecât de uºurãtatea fiinþei, mai aproape demoarte decât de adevãr: „«Mai degrabãprivind pe geam, decât / Dându-se cu capulde pereþi, fãcând pe el / În spitale», i-amspus. / «Oricine poate ajunge acolo», i-amspus, «Atâta doar cã mai nimeni nu vrea cu-adevãrat.» // «Pentru cã acolo nu se aflãnimic, / Chiar nimic», i-am spus” (p. 16).Dar cuvintele nu pot substitui existenþe, nupot restitui umanitãþi. Singur, poetul poatespune dacã e încã viu. Cu toate acestea,„viaþa e plinã de labe triste. N-ar trebui / Sãgândesc asta, ºtiu. Avem nevoie / Unii dealþii, desigur. Uneori, dupã-amiaza, / Închiduºa la baie, mã aºez pe W.C. / ªi, cu ochiiînchiºi, visez, visez. Nimeni nu bate la uºã,/ Nimeni nu mã întreabã ce fac acolo.Lumea / E tot mai civilizatã: mai fiecare /Are o budã a sa, curatã, în care sã viseze” (p. 24). Singurãtatea este reversul unei lib-ertãþi duse pânã dincolo de panicile soci-etãþii civilizate, tabulare ºi perfecte. Eco-nomic, spaþiul vital se transformã în cutiiperfect simetrice unele cu altele, unde fie-

Irina GEORGESCU

Dimineaþaregelui

The article is a book review about AlexandruMusina's volume of poems, "The Morning'sKing" ("Regele diminetii"). The authoressspots that history is the main theme. The kingis a tyrant, whose utopian project vanquishes.Consequently, the ruler condemns his subjectsto death. History like literature risks abridgingephemeral existences.Keywords: Alexandru Musina, "TheMorning's King" ("Regele diminetii"), histo-ry, utopian project, ephemeral existences.

Abstract

* Alexandru Muºina, Regele dimineþii, Colecþia „Neo", Bucureºti, Editura Tracus Arte, 2009, 72 de pagini.

20

Irina Georgescu

care îºi poate deplânge rãtãcirile sau poatevisa indiferent de mult. Buda este sinonimãcu intimitatea ºi cu securitatea. Umanul seretrage în conul de umbrã al gesturilormecanice. Sarcasmul se rãsuceºte mecanicpe scheletul volumului. Unele zone alunecã,îºi pierd din consistenþã, devin gelatinoase.Din loc în loc, apar versuri la limita cuabsurdul: „Totu-i O.K. «O.K., baby?»«O.K.!» «O.K.» / Sunt viu. «O.K., baby?»«O.K.!» «O.K.»” (p. 25), semn al unei legã-turi fizice firave, inconsistente, realizatãdoar prin limbaj, ºi el deficitar, mecanizat.Cuplul modern devine oglinda spartã a mit-ului erotic. Odatã consumate, idilele ajungsimple apropieri epidermice. Hänsel ºiGretel sunt remaniaþi în poemele luiAlexandru Muºina, puºi în ordine, fetiºizaþi,desemnând un cuplu tocmit împotriva firii,obosit sã rutineze în cliºeu: „Þipãm unul laaltul, / Ne zâmbim, ne þinem de mânã,adormim. / Ne-am rãtãcit în pãdure,-ntreblocuri ºi troleibuze, / Ne-am pomenit încuburi de sticlã / Moale, fierbinte. Ne priv-im speriaþi, ne facem curaj: / În curând vomajunge la cãsuþa de turtã dulce. / Ne vom

aºeza-n jurul mesei. Vom face dragoste. / ªivom povesti. Ne vom trezi târziu, /Îmbrãþiºaþi” (p. 62). Realitatea iubiþilor estedoar un colþ al regatului. La fel, dragosteape care ºi-o fabricã. Uneori, lirismul luiAlexandru Muºina decanteazã stãri de rez-ervã care atenteazã la sãnãtatea poemelor.

„Cu mâinile mele reci ºi subþiri aº deschide aerul, ca pe o plapumã”

Toþii regi viseazã la eternitatea proiectu-lui lor. ªi Regele dimineþii aspirã la eternitateºi la soclu, pãstrându-ºi, însã, pentru sine,un zâmbet amar: „regele din Uruk visa sãajungã-n muzeu, / Regele din Ninive, dinAssur, din Babilon / Visa sã ajungã-n mu-zeu. Regele regilor, / Fiul lui Amon Ra, visasã ajungã-n muzeu. / [...] / Eu am fost înmuzeu. ªi nu i-am vãzut. / Numai armele,podoabele, statuile, palatele lor. / Numaifier ºi marmurã ºi aur ºi lapis-lazuli. / Pe einu i-am vãzut. Nu i-am vãzut. Nu, nu” (p.26). Prin comparaþie cu regii altor timpuri,regele nostru îºi cenzureazã prea descapriciile. Împãrãþia lui nu e mai mare decâteva obsesii ºi singurãtãþi: „aici sunt eu,un rege mic, de dimineaþã” (p. 35). La fie-care pas, regele riscã sã-ºi piardã pionii, sã-ºi risipeascã averea: „tu, strânge dindinþi, þine ochii deschiºi, / Þine aproape! Delucruri, de cuvinte” (p. 41). Viaþa lui, recon-stituitã din cioburi, nu e mai presus de cea aobiectelor de care se înconjoarã. Eternitatease mãsoarã în cuvinte ºi mai puþin înmomente istorice. Dar un rege adevãrat artrebui sã ºtie sã-ºi vegheze obsesiile ºi sãlupte în linia întâi.

Literatura, asemenea istoriei, riscã sãrãmânã în muzeu, sã condenseze existenþeefemere, simple urme ale trecerii: „Voi, zeiai Urukului, unde sunteþi? În muzeu, înmuzeu... / Acolo am sã-mi mut oasele,umbra lor / Pe hârtie ºi eu” (p. 54). Curajulregelui scade cu fiecare paginã, dar umani-tatea sa încolþeºte. Îmbãtrânind, regele îºicautã privilegii, dar nu aflã decât vechicarenþe. Încrâncenarea regelui este ultimalui frondã, dar ºi ultima lui cucerire.

21

Niciun recenzent nu mi-a explicat de cear trebui sã citesc Apropierea de MarinMãlaicu-Hondrari. Facilã, mãruntã, de va-canþã, de autobuz, cartea nu trezeºte niciofãrâmã de simpatie. Poate empatia ado-lescenþilor. Povestirile romanþioase nuconþin altceva decât dulcegãrii ºi drametelenovelistice.

Nu e nevoie de artã pentru a regiza unasemenea roman, ci doar de stãpânirea sus-pansului erotic. Apropierea conþine câtevaprincipii de redactare. Primul: dragosteadintre douã persoane, nu poate fi relatatã deo a treia, erijatã în narator omniscient. Aldoilea: dragostea e bifonã, se aude stereo,adicã zgomotele ºi sunetele ei se desprinddin ciocnirea viziunilor ambilor parteneridespre sentiment. Al treilea: protagoniºtii secunosc între ei. Dacã nu direct, mãcar dinrelatãri ºi din poze.

Internetul, literatura ºi telenovelele

Tehnica folositã de prozator nu mã în-cântã cu nimic. A bãtãtorit-o Camil Petrescuîn Patul lui Procust. Cuplurile se inter-secteazã pentru ca biografiile sentimentalesã se contureze cât mai clar. Triunghiurileamoroase amplificã naraþiunea. Iubireadezamãgeºte. Personajele trãiesc euforii, iarulterior ating depresia. Atât femeile, cât ºibãrbaþii îºi dau seama cã relaþiile sedestramã la distanþã, în ciuda tuturor tenta-tivelor de a înlãtura piedica sutele ºi chiar amiilor de kilometri. Romanul rodeºte dinseminþele sãdite de „depãrtare“. Numai cã,Marin Mãlaicu-Hondrari nu e inventator.Lucreazã dupã ºabloane. Merge pe o cãrarestrãbãtutã de Anton Holban, în JocurileDaniei“. Mihai Zamfir, în studiul Structurasemi-absenþei: biografic ºi literar în JocurileDaniei de Anton Holban (inclus în culegereaCealaltã faþã a prozei), preciza cã nepotul lui

GeorgeNEAGOE

Depãrtarea

This is a book review about Marin Mãlaicu-Hondrari’s novel "Apropierea" ("TheApproach"). The author emphasizes that thewriting is predictable, but also its techniqueowes too many elements to other books, such asCamil Petrescu’s "Patul lui Procust" ("TheProcustian Bed") or Anton Holban’s "JocurileDaniei" ("Dania’s Games"). The charactersare fragile and seem like being assumed from achick flick. This volume was praised by manycommentators, but they had no reason to do so.Keywords: Marin Mãlaicu-Hondrari, "Apro-pierea" ("The Approach"), influence, chickflick, predictability.

Abstract

* Marin Mãlaicu-Hondrari, Apropierea, Bucureºti, Editura Cartea Româneascã, 2010, 248 p.

22

E. Lovinescu utilizeazã trucul îndepãrtãriica linie directoare: „[semi-absenþa, n.m.] sedefineºte, pe de o parte, prin provocareaabsenþei pentru scopuri de artã; pe de altãparte, prin specularea la maximum astãrilor de prezenþã aparentã: corespon-denþã, conversaþia la telefon, vorbitul laradio cu intenþie precisã“.

La fel se petrece ºi în Apropierea, fãrã sãîntâlnim vreo inovaþie. Adrian, poet romândescins în Spania pentru trabajo (ºi el îºidãdea seama cã literatura e ocupaþie nese-rioasã ºi nelucrativã) ºi Maria, membrã aunei obscure formaþii de jazz (Tinto BrassBand), se îndrãgostesc dupã ce s-au vãzutîntâiaºi datã pentru prima oarã la un concert,deºi femeia se afla alãturi de soþ. Cei doidevin prada unui coup de foudre. Fiecare tân-jeºte dupã celãlalt ºi cautã sã ºi-l apropie.Canalele de comunicare s-au mai schimbatdin perioada interbelicã. Poºta electronicã aînlocuit epistolele. Pentru muzicanta dinSpania, internetul înseamnã prilej de exul-tare: „Binecuvântate fie Yahoo Mail, YahooMessenger ºi cabinele telefonice“ (p. 87).Maria identificã ºi principala problemã a

romanului, ºi anume modul în care ea ºi ce-lelalte protagoniste ajung sã se amorezeze.Erotismul þine de romanele cavalereºti ºi demistere sau de „Elena“ lui Bolintineanu, caºi cum bãrbaþii români (Adrian, FlorinRoman The Great ºi Nicu) sunt niºtetrubaduri aºteptând sã le cadã în braþetrupuri feminine: „Aveam 33 de ani ºi cre-deam cã iubirile imposibile se petrec numaiîn literaturã ºi în telenovele“ (ibidem). Darnici în cãrþi pasiunea nu irumpe din neant.Câteodatã sunt indispensabile licorile magi-ce („Tristan ºi Izolda“). „Principii danubi-eni“ au instinct de cuceritori, întruchipeazãeternul masculin, frâng inimi, suspinã ºipornesc în alte zãri. Au suflete sensibile ºitaciturne de artiºti. O privire de-a lor le hip-notizeazã pe todas las mujeres. Scriu poezii ºijoacã partitura misterioºilor. Suflul liricoidse încadreazã în registrul romantic-minor.

Androginii iluzoriiApropierea emanã aroma unui parfum

contrafãcut, din acelea pe care nasul luiMyriam, unul dintre personajele feminine,le detecta fãrã sã dechidã cutia. De fapt, ºi

George Neagoe

23

eu ºtiam, înainte sã-l citesc paginã cu pag-inã, cã romanul de faþã face parte dintr-ocategorie inferioarã. Când cineva scriedespre dragoste, riscã sã cadã în derizoriu.În neplãcuta situaþie se gãseºte autorul.Marin Mãlaicu-Hondrari a compus o cartecare nu pune nicio problemã. Romancierulrehidrateazã un cliºeu: dragostea nu durea-zã veºnic. Destrãmarea perechilor e consen-sualã. The Great se separã de Dana Bogdan,din pricina cã stipendiul de creaþie literarã,de care beneficiase la Berlin, se apropia deîncheiere. Cu un bemol (conþine exagerat demulte redundanþe), e singura scenã care-miplace. Deoarece ascunde sexualitatea con-jungatã cu nevoia de perpetuare a speciei.Instinctul primar constã în a supravieþui.Cel puþin pentru Dana, un copil n-ar fi în-semnat ruperea totalã: „Dimineaþa m-aanunþat cã peste o sãptãmânã trebuia sãplece, era obligat sã participe la un turneude lecturi în Austria, ºase zile, dupã care îimai rãmânea o singurã sãptãmânã de bursã,dar nu avea de gând sã mai revinã, din Aus-tria se gândea sã plece direct în România,dupã care trebuia sã plece în Suedia. L-amascultat fãrã sã-mi iau ochii din ceaºca decafea. Înþeleg, am zis. S-a terminat, am mur-murat. Da, a zis The Great. Apoi m-a între-bat ce cadou ar putea sã-mi facã, ce-mi dore-am eu cel mai mult pe lumea asta. Ce-midoresc eu cel mai mult pe lumea asta? l-amîntrebat. Exact, a zis el. Poate te-ai grãbit sãmã întrebi aºa ceva, pentru cã ºtiu exact cevreau. Spune, a zis. Îmi doresc sã am uncopil cu tine, am zis ºi vocea nu mi-a tremu-rat când am zis asta, mã uitam la el ºi zâm-beam ºi zâmbea ºi el ºi nu a pãrut îngrozitde ce auzise, a zis cã ºtiu doar cã el are uncopil cu o altã femeie“ (p. 182).

Spre deosebire de Andrei Mavrodin (dinNuntã în cer), care nu e de acord cu dorinþaIlenei de-a aduce pe lume un prunc, TheGreat îºi dã strãdania de a-i oferi fosteipartenere darul promis. Tentativa eºueazãînsã, fiindcã poetului rãtãcitor trebuie sã-ipiarã orice urmã. Perechile se scindeazãbrusc, tot aºa de repede ca în clipa atracþieifulgerãtoare. Personajele trec alternativ princicluri de iluzorie regãsire a jumãtãþii pier-dute ºi de rupere a legãturii cu partea caredovedeºte cã nu recompune androginul.

Cred cã ar fi fost necesar ca succesiunea res-pectivã sã ghideze ºi sfârºitul cãrþii, întrucâtam fi putut vedea, în Adrian ºi The Great,chipul instabilitãþii, al lui Don Juan aler-gând dupã afecþiunea femininã ca sã scapede spaima de moarte. Autorul a ales varian-ta simplistã, pentru cã, deºi Florin Romandispare (bãnuim cã s-a întors în þarã), Adri-an rãmâne în Spania, alãturi de VanessaMurillo, emigrantã din Argentina, fostã tra-ficantã de droguri, care îl implicase pe tânãrîn afacerile ei. Cei doi se retrag la o fermãpentru a creºte alpacale. Finalul e idilic-pã-ºunist. Din interlopi, ambii devin un fel deciobani instituþionalizaþi, comercinaþi delânã.

Adrian ºi The Great nu sunt dependenþide dragoste. Nu cautã Femeia. Vor sã pri-meascã o iubire maternã. Nici unul, nicicelãlalt nu vãd împlinirea în viaþa sentimen-talã. Pentru ei, prietenia constituie valoareasupremã. Camaraderia îi ajutã sã depãºeas-cã momentele critice, ceea ce nu se întâmplãîn preajma Mariei, respectiv a Danei.Adrian plânge o singurã datã, când cân-tãreaþa îi aratã, cu ajutorul camerei web, cãamicul poet stãtea la o masã din braseriaunde se dusese ºi ea sã mãnânce miculdejun. Iar The Great e cuprins entuziasmabia dupã ce Adrian îl anunþã cã-l va vizitaîn capitala germanã. Dana sesizeazã cu invi-die reacþia singularã ºi intrã în panicã: „VineAdrian! M-am dus spre el ºi ne-am îm-brãþiºat în hol. Era atât de bucuros, tremurade frig, dar radia de bucurie. […] Ce e? m-aîntrebat ºi aº fi vrut sã-i pot rãspunde, darnu ºtiam nici eu, am îngãimat cã nu eranimic, cã îl vãzusem acolo, jos, în cabinã, pepãtrãþelul acela uscat, cu receptorul la ure-che, þinându-l strâns, de parcã prin acelreceptor ar fi primit viaþã, viaþã adevãratã,chiar dacã habar nu aveam ce însemna asta“(p. 176).

Un ultim lucru. Romanul e previzbil.Anticipãm cum vor arãta cuplurile. CândDana primeºte un autograf de la The Greatîntr-o librãrie din Sibiu, ºtim cã ei se vorreîntâlni ºi vor ajunge amanþi. În consecinþã,gradul de complexitate scade.

Apropierea e un roman care trebuie privitcu indiferenþã.

Depãrtarea

24

Document

We publish the second sequence of articles (we began in "Caiete critice" no. 8, 2010, p. 16-25 andno. 9, 2010, p. 16-26), which E. M. Cioran had published in Romania before he left the country.We specify again that these writings were not gathered into a volume. Thus, they will interestresearchers, teachers and students, but also those who are curious to know more about the essay-ist’s youth opinions and ideas.Keywords: E. M. Cioran, journalism, rediscovered articles, German culture.

Emil CIORAN

Recuperare publicisticã (III)

Abstract

,,,Mitul utilului“Nu poþi sã nu ai un sentiment de regret

când observi în lume universalizarea pro-gresivã a criteriilor ºi principiilor pragma-tice, când sesizezi cum în toate planurileculturii se realizeazã o convergenþã eviden-tã înspre un singur gen de valori, recunos-când primatul ºi exclusivitatea unei biologiielementare, simple ºi nediferenþiate, iar nual uneia complexe, torturate ºi transfigurate.În excesiva disociere ºi autonomie a pla-nurilor sau, pentru a utiliza o expresie a luiDilthey, a sistemelor de culturã, numai cate-goria utilului mai prezintã astãzi un ele-ment de unificare, de convergenþã ºi decristalizare. În lumea contemporanã, pare afi dispãrut voluptatea inutilului, a gratuitu-lui, pasiunea gestului absurd ºi complace-rea în discreþia interioarã ºi în intimitate.Judecând totul sub perspectiva rezultatuluiimediat ºi al efectivitãþii, calculul excesiv i-afãcut omului de astãzi din cinism un destin.ªi cum cinismul este o formã de imbecilitatesuperioarã, omului contemporan nu i-a mairãmas altceva decât sombrarea integralã înacest bestial paradox.

Apreciez în broºura d-lui D.D. Roºca,îndrãzneala cu care reacþioneazã împotrivaexcesivului utilitarism românesc ºi îndeose-

bi împotriva celui ardelenesc. Consideraþiiasupra categoriei utilului în genere s-au maifãcut la noi; dar ele au rãmas într-o sferã purprincipialã, n-au adus exemplificãri ºi refer-inþe imediate. Practicismul scandalos caredomneºte în Ardeal îºi aflã, în Mitul utiluluial d-lui D.D. Roºca, o demascare categoricãºi implacabilã. Neîncrederea cu care pri-veºte ardeleanul pe artist, pe literat ºi peorice intelectual pur, dispreþul sãu pentruorice gen de activitate care nu se manifestãîn realizãri palpabile ºi pozitive; apreciereaexcesivã a medicului ºi a inginerului; abso-lutizarea spiritului practic ºi a valorilorpractice, asociatã cu o suficienþã ºi cu o lipsãde receptivitate mai amplã, iatã aspecte aleacestui practicism ardelenesc, un adevãratvirus în culturã. Spiritul pozitiv, pozitivpânã la platitudine, este maladia Ardea-lului, precum scepticismul vulgar, perifericºi nefilosofic este maladia vechiului Regat.Sunt convins cã Ardealul, când va învingesau va înãbuºi acest pozitivism, pe cât depractic, pe atât de plat, îºi va putea marcaun sens creator în cultura româneascã. Estecaracteristic cã tinerii ardeleni care au apu-cat serios pe drumurile culturii ºi care ºi-aufixat un nume în publicistica româneascãau, în majoritatea cazurilor, preocupãri de

25

ordin filosofic. Ardelenii au mai multãînclinare spre sistem ºi pentru gândireamonumentalã. La adevãraþii intelectualiardeleni, ca o compensaþie a spiritului mic-burghez al intelectualilor mijlocii, o sensibil-itate metafizicã se adânceºte pânã aproapeîn zone religioase. Filosofia d-lui LucianBlaga cuprinde atâta sensibilitate pentrumister cât n-a avut toatã gândirea româ-neascã pânã la dânsul. ªi ce este pasiunea d-lui Roºca pentru Hegel sau a d-lui TraianHerseni pentru filosofia existenþialã a luiMartin Heidegger, decât expresia uneiadânci sensibilitãþi metafizice? Este carac-teristic faptul cã toþi intelectualii ardeleni cuposibilitãþi mai mari au reacþionat împotri-va platitudinii spiritului utilitarist ardele-nesc, împotriva închistãrii în superstiþiautilului ºi a limitãrii într-un practicism stu-pid ºi steril. Or, aceasta nu poate însemnadecât voinþa Ardealului de a fi altcum, de ase depãºi, de a-ºi transcende provincialis-mul suficient ºi îngust. În orice reacþiuneeste mai multã vitalitate decât într-o exce-sivã adaptabilitate. A fi pliabil într-un mod

exagerat înseamnã a nu fi depãºit treaptaistoricã de existenþã. Faptul cel mai ruºinosºi mai compromiþãtor din istoria româ-neascã este adaptabilitatea, acest fenomende impotenþã ºi de sterilitate. Românii n-auînþeles niciodatã cã este mai bine a nu fi,decât a fi cu aproximaþie.

Problema existenþei ori este pusã în ter-menii totali, ori nu trebuie pusã deloc. Înþara asta existã prea multe presimþiri, preamulte aproximaþii, dar nu existã disperare,precum nu existã revelaþie. ªi de câte ori mãgândesc la ardeleni, mã apucã un sentimentde regret cã seriozitatea lor nu este asociatãcu o mare pasiune, cã n-au destul elan pen-tru a iubi inutilul ºi destulã nebunie pentruca din seriozitatea lor sã rãsarã o tragedie,un stil complex de viaþã. Istoria Ardealuluiºi a României în genere n-a început încã. ªiaceastã negaþie este singura speranþã.

,,Calendarul“, an II, nr. 485,29 septembrie 1933, p. 2

Scrisoare germanãAº vrea sã comunic bucuria de a mã afla

într-o lume politizatã, fãrã ca spiritul ei po-litic sã fie dezgustãtor ºi plat. Am considerattotdeauna politicul la periferia vieþii spiri-tuale, deoarece el, privit în sine, nu estedecât o sumã de exteriorizãri nerevelatoare,preocupat de cadre ºi de forme, incapabil deînþelegere vitalã ºi de ritm interior, de ocomplexitate calitativã sau de izbucniriorganice. Dacã spiritul politic în Germaniade astãzi nu este supãrãtor, se datoreºteconexiunii ºi relaþiei multiple prin carenemþii îl încadreazã în formele generale alespiritului. Cãci ei au depãºit platitudineapoliticului, ca o sumã de valori autonome,prin încercarea de a fundamenta un feno-men politic pe o întreagã atitudine de viaþã,pe o sumã de valori care, în altã parte, suntindependente de valorile politice. Mã încân-tã acest efort de convergenþã, care amestecãintenþionat în sfera politicului valori reli-gioase, artistice, filosofice etc., fãcând dintr-o lume politizatã altceva decât o lume platã.Când te gândeºti cum în majoritatea þãrilordemocratice sfera vieþii politice este dezbi-natã de sfera celorlalte valori, cum dis-

Recuperare publicisticã (III)

26

crepanþa ºi autonomia politicului faþã decelelalte forme izoleazã un câmp de activi-tate ºi-l atribuie unui cerc de nulitãþi ireme-diabile, nu poþi sã nu admiri fenomenul ger-man care în mod silit a vitalizat politiculprin concursul celorlalte forme ale spiritu-lui. Este un lucru admirabil sã vezi cum unregim, pentru a-ºi justifica existenþa, schim-bã dreptul, modificã religia, orienteazã înalt sens arta, construieºte altã perspectivã aistoriei, eliminã brutal trei sferturi din valo-rile consacrate, neagã cu frenezie ºi palpitãde entuziasm. Când mi se va spune cã ori-entarea politicã de astãzi este inadmisibilã,cã se bazeazã pe valori false, cã tot rasismuleste o iluzie ºtiinþificã ºi exclusivismul ger-manic o grandomanie colectivã, eu voi rãs-punde: ce importã, din moment ce Germa-nia se simte bine, proaspãtã ºi vitalã într-unasemenea regim. Unii spun: dar unde maigãseºti participarea cetãþeanului la guver-nãmânt, unde mai este libertatea efectivã deintervenþie ºi de pronunþare individualã. Euînsã voi rãspunde tuturor democraþilor: înregimul dictatorial de astãzi, cetãþeanul par-ticipã cu mai mult suflet decât într-o de-mocraþie fadã, cu iluziile ei de reprezentareºi cu atomizarea scandaloasã care au fãcutdin regimurile democratice biete simulacrede existenþã politicã. Regimul democraticeste cel mai admirabil regim, privit ca ori-entare idealã ºi considerat în valorile ºi exi-genþele lui pure, dar practic ºi istoric adevenit exterior omului ºi insuficient. Cinenu înþelege aceastã fatalitate prin careformele de viaþã sunt în mod esenþial insufi-ciente ºi devin exterioare, prin uzare, fon-dului nostru psihologic, nu se va resemnaniciodatã, cu trecerea de la democraþie ladictaturã. Trebuie întrebaþi toþi democraþiidin lume: pentru ce a trebuit sã se instaurezedictatura în Germania, precum trebuieîntrebaþi toþi oamenii: pentru ce concep unamor fati în existenþa lor individualã ºi nuvor sã admitã unul în politicã? Nimic nu emai dureros decât sã vezi cum oamenii n-ausensibilitate pentru necesitãþi istorice ºi cumsunt atât de puþin barbari încât nu înþelegritmul iraþional al vieþii.

În drum spre Praga, un ceh, social-demo-crat, blând cum numai între democraþi maigãseºti astãzi (probabil din cauza conºtiinþei

ireparabilului) îmi spunea deplin convins cãhitlerismul va cãdea în mod sigur în douãluni ºi regreta lipsa de curaj ºi de brutalitatea social-democraþilor germani, care, dac-arfi avut aceste calitãþi, ar avea acum desigurputerea. Acest om fãcea inconºtient elogiulhitleriºtilor. Sau sã vorbesc de un prietenromân de aici din Berlin de un temperamentextraordinar ºi de o pasiune pe cât de pro-fundã, pe atât de debordantã, care mi-afãcut 12 ore în ºir elogiul regimului demo-cratic ºi al necesitãþii lui actuale, fãrã sã mãconvingã? Am gãsit oameni a cãror singurãdorinþã este recrudescenþa iluminismului,care admirã secolul al XVIII-lea ºi doresc orenaºtere a spiritului acestui secol. ªi-mipermit sã-mi mãrturisesc altã bucurie: aceeade a trãi într-o epocã în care iraþionalismul ainvadat toate domeniile ºi de a gãsi în acestfapt suprema verificare a unor presupoziþiide ordin metafizic.

A venit timpul când trebuie explicat ira-þionalismul nu numai în filozofie, ci ºi înpoliticã. Nimeni nu este iraþionalist înpoliticã atunci când respectã formele ºi leaºteaptã indiferent moartea. Sã accepþi viaþaca pe o fatalitate ºi sã lupþi în ºi cu aceastãfatalitate împotriva a tot ce e rezistenþã,moarte ºi ireparabil. ªi sã ºtii sigur cã viaþanu este decât un drum spre moarte. Oriceiraþionalism este un paradox; cãci el ex-primã un paradox al vieþii. Sã avem atâtorgoliu ca sã murim de contradicþiile vieþii.

În momentul istoric actual, prefer raþio-nalismului politicii democrate iraþionalis-mul barbar, exploziv, fecund ºi avântat,care, peste formele moarte, peste legalism ºijuridicism, indicã un triumf al vitalitãþii, alelanului ºi al acþiunii disperate. Iraþionalis-mul politic pleacã de la exasperarea vitalu-lui în luptã cu cadrele perimate. De aici,amestecul lui de barbarie, entuziasm, dis-perare ºi exaltare. Nimeni nu va înþelegefenomenul german dacã nu este în modorganic sensibil la acest amestec, la aceastãadmirabilã confuzie ºi la aceastã efer-vescenþã productivã.

Fenomenele politice mari nu se desfã-ºoarã liniar, ci într-o complexitate rebelã, alcãrei unic sens poate fi determinat numai defatalitatea imanentã, de substructura orga-nicã, inteligibilã numai unui om cu înþe-

Emil Cioran

27

legere vitalã. Nici o þarã din lume nu vaavea o politicã de stil mare, dacã nu va aveacurajul existenþei ei, dar un curaj nelimitat,de o infinitã exaltare ºi de o mare nebunie.ªi mã apucã melancolia când mã gândesc cãîn gurile Dunãrii o þarã n-are curajul exis-tenþei sale.

Berlin, noiembrie 1933,,Calendarul“, an II, nr. 524

14 noiembrie 1933, p. 1.

Aspecte germanePentru a înþelege spiritul Germaniei de

astãzi este absolut necesar sã iubeºti tot ceeace este exagerat, tot ceea ce rãsare dintr-opasiune excesivã ºi debordantã, sã fii încân-tat de tot ceea ce este avânt iraþional ºi mon-umentalitate deconcertantã. Am iubit tot-deauna Germania pentru acel caracter deFormlosigjeit, care, dacã a degenerat uneoriîn grotesc, nu este mai puþin adevãrat cã luiîi datorãm o parte din valorile ºi realizãrilesublime, care ne scot temporar din vulgari-tatea existenþei zilnice. În lumea asta nu tre-buie iubiþi decât oamenii lipsiþi de mãsurã.Toþi ceilalþi, când nu sunt inteligenþi, suntmediocri, calculaþi, cu spirit critic ºi ironic.Dar pun întrebarea ace3asta tuturor: n-avenit timpul când trebuie sã lichidãm cu totceea ce e spirit critic, calcul, mãsurã ºiformã? Cu adevãrat, multe lucruri maiavem de negat, pentru ca negaþia sã ne ducãla certitudini, la extaz ºi la sublim.

Dacã Germania de astãzi a fãcut ceva,dacã nemþii trãiesc într-un entuziasm nebunºi într-o admirabilã efervescenþã, este cã auavut la un moment dat curajul unei lichi-dãri, pasiunea unei barbarii fecunde ºi cre-atoare, capacitatea de a risca infinit ºi mai cuseamã un mesianism, greu de înþeles destrãini. Nu vreau sã vorbesc aici de ati-tudinea þãrilor mici faþã de fenomenul hit-lerist ºi nici de atitudinea mea personalã, cimã intereseazã dacã el participã sau nu lasensul imanent al istoriei germane. Oriceom cu cât de micã înþelegere istoricã trebuiesã recunoascã faptul indiscutabil cã hitleris-mul a fost un destin pentru Germania.Trebuie sã ai un mare simþ pentru fatalitatespre a putea fi obiectiv. Toate fenomeneleistorice de proporþii mari nu sunt inteligi-

bile decât privite sub semnul fatalitãþii, alunui destin imanent, rãsãrit din structura ºisubstanþa unei forme de viaþã istoricã. Înformele reduse de viaþã istoricã, neexistândun impuls propriu ºi interior de viaþã, ne-existând o necesitate secretã, ci numaidependinþe, imitaþii ºi compromisuri, nugãsim nici o fatalitate care sã indice odirecþie, ci un arbitrar stupid ºi insignifiant.Culturile mici n-au nici un sens ºi nici o val-oare în lumea istoricã. De aceea, dacã nu tre-buie distruse, trebuie neglijate.

De vorbã cu un hitleristCeea ce impresioneazã ca strãin atunci

când vorbeºti cu orice german, indiferent deculturã ºi de treaptã socialã, este mesianis-mul dus pânã la ultima expresie. Desfid pecineva, sã-mi arate în toatã Germania unsimplu cetãþean care sã nu fie convins cãGermania este întâia þarã din lume, toatecelelalte fiind niºte biete existenþe aproxi-mative. În România, toþi cetãþenii sunt deacord cã trãiesc în cea mai nenorocitã þarãde pe glob, într-o þarã care nici nu meritã sãtrãiascã. ªi atunci, cum sã nu fii impresionatde infinitul orgoliu al acestei naþiuni, deconºtiinþa ei de a reprezenta o misiune înlume ºi de a atinge o culme istoricã? Dacãmesianismul rusesc ºi cu cel iudaic suntcolorate religios, cel german este de esenþãistoricã. Pe când în cel rusesc ºi în cel iudaicse vorbeºte de o eliberare ºi de o mântuireprintr-un popor cu încredinþãri divine, acãror realizare duce la o rezolvare a proce-sului istoric, cel germanic pleacã de la exce-lenþa unui tip etnic în cadrul celorlalte tipurietnice, rãmânând numai o realizare efectivãîn imanenþa istoriei. Primele douã au unvãdit caracter apocaliptic, o intenþie eviden-tã de transcendere a istoriei, de înfrângerefinalã a istoriei. Antisemitismul germanic îºiare originea în reacþiunea instinctivã amesianismului nordic de esenþã germanã,împotriva mesianismului sudic de esenþãiudaicã. Acelaºi caz este ºi cu antisemi-tismul rusesc. (În condiþiile istorice în caretrãiesc evreii, ei sunt prea dotaþi pentru aputea fi înfrânþi, precum sunt prea dotaþispre a fi vreodatã învingãtori.)

Oare Dumnezeu n-a suferit destul cândºi-a trimis Fiul pe cruce, de a trebuit sã-ºi

Recuperare publicisticã (III)

28

rãstigneascã de mai multe ori poporul ales?Nu voi uita niciodatã discuþia avutã

recent cu un cetãþean german, începutãparcã în mod simbolic în faþa Reichstagului.Omul acesta era aºa de convins de unpangermanism spiritual ºi politic, încât m-aînmãrmurit. ªi m-a înmãrmurit cu atât maimult cu cât lucrurile pe care mi le spunea nule ºtia din cãrþi, ci din discuþii, de la întruniriºi din cãlãtorii. Cu un exclusivism impresio-nant ºi feroce în acelaºi timp, reducea toatevalorile umane la valorile de esenþã ger-manicã. Tot ce este grandios, monumental,genial ºi creator este germanic. Toate cul-

turile celelalte sunt simple caricaturi.Franþa? Toatã cultura francezã – o minci-

unã, un joc superficial ºi o meschinãrie con-tinuã în toate planurile spiritului. Când îiobiectez cã sunt culturi care n-au cultivatmonumentalul, aºa cum sunt culturilejaponezã, francezã, greacã, chinezã, el îmirãspunde cã nu recunoaºte decât ceea ce egotic în valorile umane… Însãºi artaRenaºterii italiene este, în operele ei mari,germanicã. Michelangelo este tipic.

– Bine, dar dinamismul lui Michelangelose explicã prin tranziþia ce o face el de laRenaºtere la baroc!

Emil Cioran

Anna-Maria Orban

29

– Nu existã un baroc autentic, decât celde origine germanicã, deoarece el este orecrudescenþã goticã în modernitate.

– Aceasta e ºi pãrerea lui Worrimger,Wölfflin, Spengler.

?– ªi apoi, gândeºte-te dumneata, cum ar

fi putut italienii sã dea naºtere unuiLeonardo? Numai un spirit gotic poateîmbrãþiºa atâtea domenii. Muzica este ocreaþie specific germanã, ca ºi poezia,metafizica etc.

Nicãieri mentalitatea naþional-socialistãnu rãsare mai în evidenþã decât în aprecier-ile asupra ºtiinþei.

– Toate invenþiile ºi descoperirile ºtiinþi-fice germane au fost fãcute pentru folosulcomunitãþii. ªtiinþa francezã a descoperit ºiinventat doar o sumã de inutilitãþi, care nuangajeazã cu nimic comunitãþile omeneºti.

Dacã am suportat aceasta, se datoreazãvechii mele pasiuni pentru absurditãþi.

– Germania nu este o þarã de mâna adoua.

Ea va arãta Europei cã ea este supremarealitate în ordine politicã. Liga Naþiunilor?Cea mai mare minciunã francezã.

– De acord.

Hitleriºtii ºi România– România n-a avut nimic de câºtigat de

pe urma Franþei. ªi apoi, România esteopera Franþei sau a Germaniei?

Aceastã întrebare stupidã mã încurcãdefinitiv.

– Orice-aþi spune d-voastrã românii,România este un produs al Germaniei. Eaeste fructul stãruinþei ºi educaþiei germane aregelui Carol I! Aº vrea sã vãd ce-aþi fi fostfãrã acel rege de origine ºi educaþie ger-manã. România mare are multe de învãþat,mai cu seamã în ce priveºte ordinea ºi edu-caþia. În foarte multe privinþe, Bulgaria îieste superioarã, º.a.m.d.

Pãrerile acestui individ sunt prea rãspân-dite în populaþia germanã spre a nu meritasã fie reproduse aci. Dacã mi le-ar fi spus unom de bibliotecã, nu le-aº fi reprodus, fiind-cã le-aº fi crezut fructul unei informaþii ºimeditaþii individuale ºi ca atare mai puþinrevelatoare pentru orientarea generalã aunui popor.

Ne-am despãrþit dupã câteva ore de dis-cuþie. ªi acum pãstrez în memorie accentulpasionat cu care pronunþa prea frecventeleexpresii: ,,deutsches Volk“, ,,deutsches Wesen“,,,deutsche Erzichung“ etc…

Georg Simmel, vorbind despreNietzsche, gãseºte cã nota caracteristicã aacestuia este sentimentul solemn al exis-tenþei (Das Gefühl der Feierlichkeit desDeslins). Acest sentiment este, în mãsuridiferite, esenþialul tuturor germanilor. Sã aiîn fiecare moment în conºtiinþã caracterulsimbolic al gestului tãu, sã trãieºti în fiecareclipã ca ºi cum existenþa ta ar fi o serie derãscruci ºi elaboraþia intimã sã te ridiceîncontinuu înspre tipul tãu ideal, iatã unsentiment de viaþã de un dinamism absolut.Nimeni nu poate avea acest sentimentsolemn dacã nu simte cã existenþa lui indi-vidualã este o misiune care s-ar puteaîndeplini oricând, deºi nu se îndeplineºteniciodatã. Trãieºti simbolic pentru valorilepe care le cultivi ºi aceste valori le consideriireductibile, absolute. Nimeni nu poateavea acest sentiment dacã nu crede cã exis-tenþa lui poate deveni un absolut, cevaincondiþionat, împlinit în sine. Dar cumacest proces indicã o purã intenþionalitate,cãci nimeni nu poate îndeplini o misiune,nimeni nu se poate realiza integral, dejatrãind, existã un tragic destul de sesizabil înaceastã solemnitate care poate fi o mascã ceacopere cine ºtie ce tragedii. Germanul nueste un tip uman care trãieºte pentru stãrilelui sufleteºti, el nu cultivã psihologismul, citrãieºte stãrile sufleteºti în legãturã cu valo-rile ºi normele care derivã sau se conexeazãcu aceste stãri. De aici, excesul de pedago-gie, moralã, normativismul scandalos, con-cepþia datoriei. ªi tot de aici, tendinþa lor dea lua viaþa în serios. Absenþa simþului rea-litãþii la majoritatea oamenilor nordiciderivã din aceeaºi seriozitate permanentã.Cãci mai mult de trei sferturi din aspectelevieþii nu meritã sã le iei în serios. Iar când leiei, în mod fatal devii fantast, ridicol,copilãros sau sfânt. Dar n-a venit încã tim-pul sã-i depãºim ºi pe nemþi…

Berlin, noiembrie 1933,,Vremea“, an VI, nr. 314,

19 noiembrie 1933, p. 9.

Recuperare publicisticã (III)

30

Prin universitatea din Berlin

Aþi fãcut desigur interesanta experienþãde a trece în douã-trei ore printr-un muzeuimens, care începe cu culturile orientale ºisfârºeºte în vremea noastrã. Aceastã ori-entare superficialã este atât de admirabilã ºiatât de sugestivã, încât simþi nevoia de a orepeta cât se poate de des. Sã poþi în câtevaminute sã lichidezi cu o culturã, cu un stil,cu o viziune ºi cu o formã de viaþã, sã încerciîntr-un timp limitat sã te pliezi pe o multi-plicitate de forme strãine, sã te elasticitezi ºiapoi sã elimini, prin câþiva paºi, o lume,pentru a intra în alta, mi se pare un lucruatât de ciudat, de o ironie atât de semnifica-tivã, încât nu pot pãstra neîmpãrtãºitãaceastã bucurie de naturã ironicã. Nietzschevorbea de o libertate de deasupra lucrurilor;în muzee ai senzaþia unei libertãþi deasupraistoriei. ªi ce este aceastã libertate decât oexpresie a unei bucurii ironice, care teplaseazã într-o iluzie de superioritate dinco-lo de tot ceea ce s-a creat pânã acum? Teadaptezi diverselor stiluri istorice, dar teadaptezi numai pentru a mãsura ulteriordistanþa fatalã care te separã de ele. Teînvârþi într-o pluralitate de stiluri zãpãcit,confuz ºi dezorientat, incapabil de a gãsi oconvergenþã ºi o ierarhie, admirând ºi dis-preþuind istoria umanã, de care nu te maileagã decât un impus fatal înspre o lume devalori, cu care lucrezi, chiar dacã nu leadmiþi. Formula lui Spengler: ,,erhabeneZwecklosigkeit“, numai acum mi-a apãrut cuadevãrat semnificativã pentru a definiexplozia inutilã de stiluri culturale în isto-rie, apariþia iraþionalã a noi conþinuturi ºi anoi cristalizãri, devenirea formelor specificeîn afarã de orice finalitate ºi de orice sens.

O senzaþie analogã încerci atunci cândîntr-o universitate, fãrã a urmãri o speciali-tate definitã, treci de la un curs la altul.Ireductibilitatea ºi iraþionalitatea stilurilor ºiplanurilor de culturã þi se manifestã înaceeaºi amploare ca într-un muzeu. De lafilosofia modernã treci la arta chinezã, de laeconomie la metafizicã ºi de la arta medie-valã la istoria Rusiei. Toþi aceºti nemþi, careºtiu tot atâta carte pe cât de puþin talent au,

îmi reveleazã, ca ºi vizitarea unui muzeu,aceeaºi inutilitate a istoriei ºi aceeaºi insufi-cienþã pentru tot ceea ce se consumã în tem-poralitate.

La un moment dat din viaþã îþi dai seamacã nu te mai intereseazã aproape nici uneveniment din trecut, iar dacã se întâmplãsã te intereseze, el nu þi se impune în dis-tanþa temporalã, ci ca fenomen de integraresubiectivã. Conteazã atunci numai cât poþiextrage pentru tine însuþi din acel eveni-ment, cât poþi fecunda interior, iar nicide-cum obiectivitatea istoricã a acelui eveni-ment. Îmi pare inutil ºi plat sã te ocupi cufenomene pentru a le epuiza prin cunoaº-tere, atunci când aceastã cunoaºtere estecomplet nerevelatoare pentru tine însuþi,pentru destinul tãu ºi pentru misiunea ta.

Istorie, în sensul cel mai general al acestuicuvânt, nu pot face decât acei pentru carenu existã ca o problemã totalã problemaexistenþei lor personale, a tragicei unicitãþi.De aceea sunt oameni cãrora li se puneserios întrebarea dacã mai au ce sã maiînveþe. Nu cã ar ºti prea mult, ci din motivulcã la un moment dat informaþiile de ordinobiectiv nu mai dovedesc nimic. ªi chiardacã ai vrea sã ºtii ºi sã culegi informaþii, îþivine atât de greu sã le aduni de la niºteoameni cu o viaþã sufleteascã mai redusãdecât tine. N-aþi cunoscut niciodatã imposi-bilitatea de a primi ceva de la un om obiec-tiv? N-aþi cunoscut niciodatã refuzul de a fiinformat de oameni, care sunt produsulexclusiv al cãrþilor? Dacã e vorba de exis-tenþialitate ºi de subiectivism, de la cine maiputem învãþa ceva sau de la cine mai putemprimi ceva?

Nu numai la Universitatea din Berlin,dar la orice universitate de pe glob, aº încer-ca desigur acelaºi sentiment ciudat ºi inde-cis: simt cã ºtiu atât de puþin faþã de aceºtiprofesori, ºi totuºi simt cã nu pot învãþanimic de la ei. Toþi aceºti oameni care ºi-auruinat viaþa între cãrþi, care fiecare este câteo bibliotecã ambulantã, de o probitateºtiinþificã excesivã, rãmân numai profesori.De câte ori ascult profesorii, cad într-o dis-poziþie melancolicã: viaþa îmi pare preascurtã, pentru a merita sã þi-o cheltui în-vãþând. Mi-ar plãcea numai oameni care

Emil Cioran

31

învaþã pentru a se descoperi pe ei înºiºi ºipentru care întreaga istorie n-ar fi decât unsimplu pretext, pentru care studiul este oaventurã, un risc, o nebunie. Cineva îmispunea cã s-a descoperit în filologie; altul înpsihiatrie ºi altul în geometrie. Dar sãgândeºti numai pentru voluptatea gândirii,sã gândeºti în sine, mi se pare ceva remar-cabil, dar nu impresionant. Un astfel de omcare gândeºte numai pentru semnificaþiaideilor ca atare, care n-are nimic dintr-ungânditor existenþial, este Nicolai Hartmann,considerat de unii drept cel mai mare filosofgerman de astãzi. Eu nu pot trece, însã,peste Heidegger ºi Klages. De când îl audiezpe Hartmann, m-am întãrit în convingereacã filosofia trebuie depãºitã, cã ea este preapuþin pentru acei care se frãmântã pânã laabsurd ºi cã aproape orice filozofie esteaproximativã, precum aproximativi suntaproape toþi oamenii. Hartmann, ca toþi filo-sofii care nu sunt profeþi, teoretizeazã, vor-beºte de fericire, de valori, de toate proble-mele eticii, dar nu rezolvã, concret ºi imedi-at, valabil pentru destinul individual, nimic.O filozofie care nu creeazã un stil de viaþãsau care nu duce la un stil de viaþã n-are nicio valoare. Trebuie sã fecundeze, sã fie în eao hotãrâre, o luptã a omului în timp ºi cutimpul. Dar sã teoretizezi cu un exces despirit analitic, sã construieºti pentru a con-strui ºi sã te complaci în subtilitãþi care nurodesc interior, care nu angajeazã ºi nu dor,mi se pare comod ºi inutil. În felul în caregândeºte Hartmann, dacã ar trãi o sutã devieþi, filosofia nici nu l-ar distruge, dar nicinu l-ar înnebuni de bucurii. Este un lucruremarcabil sã poþi gândi ca ºi cum tu n-aiexista. În felul acesta eºti sigur cã, oricât aigândi, mergi pe un drum sigur. Dar este unlucru impresionant sã gândeºti angajat cuîntreg destinul tãu. Va veni timpul când oa-menii nu vor avea ce sã mai facã cu aºa-zise-le idei. ªi atunci când vor rãmânea numai ei,când nu vor mai avea refugiul ºi laºitateaideilor, numai atunci filosofia va înceta sãfie expresia neliniºtii oamenilor imperso-nali.

Într-un singur sens universitatea poate fiinteresantã, ºi anume consideratã ca prilejde autodefinire. Cine n-are experienþa uni-versitãþilor germane suferã, în mod fatal, de

un minus de autocunoaºtete. Dacã n-ar fidecât prin contrastul ce þi-l oferã orientãrileei ºi tendinþele tale ºi ar fi suficient pentru ale strãbate. Dar dacã mai sunt oameni caremai vor sã înveþe, care îºi fac din studiuunicul scop al vieþii, atunci este indiscutabilcã Germania este un paradis.

Nu pot sã-nchei aceste rânduri fãrã sãamintesc de Ludwing Klages, care nu esteprofesor, dar ale cãrei conferinþe la Univer-sitatea din Berlin, în care îºi expune siste-mul sãu de filozofie, sunt bucurii necomu-nicabile.

Klages, cu aspect de pastor protestant ºicu temperament de condotier, debordant,exploziv, volubil ºi profetic, misterios ºi înacelaºi timp erudit, este omul cel mai reali-zat dintre câþi am vãzut pânã acum. Acestom seamãnã a magician ºi este de un farmecirezistibil. Viziunea sa filosoficã, despre carevoi vorbi poate mai târziu, respirã ceva dintumultul sãu temperamental ºi nu este de-parte de viziunea unui magician, a unuialchimist sau a unui profet modern. ªi decâte ori mã gândesc la Klages vãd un NaeIonescu, format în cultura germanã, cumulte biblioteci devorate ºi cu multe, multesingurãtãþi.

Berlin, noiembrie 1933,,Vremea“, an VI, nr. 316,

3 decembrie 1933, p. 9.

Aspecte berlinezeN-am crezut niciodatã, de la depãrtare,

cã Berlinul ar putea sã mã intereseze prinaltceva decât prin spiritul politic. ªi cumcredeam cã m-aº putea integra într-omiºcare politicã ºi cã aº putea activa într-unsens oarecare, cã aº studia cel mult proble-ma raselor ºi problema spiritului neogotic,am avut surpriza ciudatã de a mã gãsi la unmoment dat între texte ºi comentarii bud-diste, depãºind istoria acolo unde ea pare aatinge forma supremã de realizare, undevieþuirea în timp ºi în efectiv este dusã pânãla margine. Procesul acesta de inactualizaresufleteascã îºi aflã o sursã de naturã cu totulspecialã.

Oraºul în care locuieºti în mod fatal îþidevine o problemã, o preocupare spiritualã

Recuperare publicisticã (III)

32

ºi mai cu seamã o chestiune de atitudine.Nu poþi accepta rece forme ºi stiluri arhitec-turale, nu te poþi complace într-un perspec-tivism comod ce distanþeazã totul dintr-oplãcere de naturã ironicã, deoarece stilul ºicaracterul specific ale unui oraº intervin îndirecþia în care evoluezi ºi în selecþiuneapreocupãrilor.

De câte ori n-am simþit pe strãzileîntunecoase ale Berlinului vechi cum creºtesenzaþia de inactualizare sufleteascã, detranscendere a ritmului vieþii obiºnuite. ªicum le strãbat zilnic, acest cartier cu caseafumate. rigide ºi distante nu face decât sã-mi adânceascã tristeþile intime, sã mã apesecu un trecut pe care nu-l înþeleg, de altãnaturã ºi de altã esenþã. Ce pot înþelege dintoatã aceastã arhitecturã grea, menþinutã capentru a arãta ireparabilul timpului, decâtun indiciu pentru nimicnicia istoriei umane,pentru impresionanta insuficienþã a tuturorconþinuturilor acestei istorii. ªi apoi, statuileºi tot felul de monumente! Dacã aº fi un ommare, aº interzice prin testament sã mi seridice ºi cel mai insignifiant bust. Niciodatãn-am încercat o senzaþie mai mare de zãdãr-nicie, de inutilitate ºi de ireparabil ca în faþastatuilor. În loc sã-þi dea o impresie deveºnicie, te cuprinde o tristeþe infinitã pen-tru distanþa care te separã de ei, pentrumoartea lor. Toate aceste fiinþe încruntateacum în bronz sunt un atentat la eventualanoastrã dorinþã de a trãi. Este un paradoxdintre cele mai tragice, acela de a aveaimpresia de nimicnicie de la obiectele carevor sã exprime permanenþa. În loc sã fimfericiþi de recompensa postumã a oame-nilor, am vrea mai bine uitarea completã.Memoria dezadapteazã la viaþã. Pentru amai putea trãi, multe mai avem de uitat. Înprimul rând istoria, aceastã fatalitate ºiaceastã pacoste.

Pentru alternanþa sentimentului de eter-nitate cu cel de temporalitate concretã estecaracteristic cum trecerea din Berlinul vechiîn Berlinul nou te actualizeazã ºi te inte-greazã, te dinamizeazã cu iluzii ºi cu spe-ranþe. Atunci poþi trece de la problemaeliberãrii la problema dictaturii, de laBuddha la Hitler. Sunt astfel de treceri pecare numai omul le poate face. Te bucuri

atunci cã într-o biatã fiinþã individualã sepot realiza ºi se pot întâlni astfel de diver-genþe, te bucuri atunci de atâta imperfecþi-une ºi de rezistenþa unui organism. Amavut odatã o senzaþie teribilã: se pãrea cã totceea ce am auzit eu pânã acum din muzicãs-a actualizat subit în mine într-o confuzieradicalã, cã s-au contopit într-un ritmnebun, într-un apocalips sonor, cã au cres-cut ºi din înãlþimea lor m-au aruncat într-ungol infinit. Dacã omul suportã astfel destãri, cum n-o sã suporte ºi cele mai contra-dictorii preocupãri. Tu nu ºtii dacã în lumeaaceasta poate exista salvare ºi trebuie sã tepronunþi în chestiunea dictaturii.

Sunt incompatibilitãþi pe planul raþiuniicare în viaþã devin realitãþi compatibile, dinmoment ce existã. Astfel, poþi sã te îndoieºtide toate ºi totuºi sã fii pentru dictaturã.Când eºti convins cã toate pãrerile suntproaste, atunci alegi una care are cel puþincapacitate vitalã ºi dinamicã, o impui ºi dis-trugi pe adversari.

Cine ºtie dacã oamenii meritã libertateaºi dacã au nevoie de ea!

Am o voluptate, de o naturã pe care nicieu însumi n-o pot defini ºi sesiza, sã observcum în Germania toatã lumea spune acelaºilucru, indiferent de culturã, de treaptã so-cialã ºi de profesie. În toate pãrþile, în în-truniri, în jurnale, la radio, la conferinþe, launiversitate, întâlneºti aceleaºi pãreri, ace-leaºi expresii ºi aceleaºi orientãri. Hitleriºtiiau înþeles foarte bine cã ei nu-ºi pot crista-liza situaþia decât prin convertirea în plati-tudini ºi în evidenþe a ideilor lor. De aici,repetarea pânã la exasperare a aceloraºilucruri. Deja Lenin observase cã nu poþicuceri masele decât prin repetarea exasper-antã a aceluiaºi lucru, pânã când o ideedevine organicã ºi, prin acest fapt, exclusãdin sfera spiritului critic. De când au venitnaþional-socialiºtii la putere, au repetat cufrenezie ºi cu patos aceleaºi idei. Cã ele audevenit o evidenþã în Germania este inutilsã mai spun. ªi apoi, este admirabil sã crezicã numai tu reprezinþi þara, cã toate ide-alurile germane se reduc la idealurile orga-nizaþiilor sale. Nu existã hitlerist în toatãGermania care sã nu susþinã cã eºti unduºman al þãrii dacã nu eºti hitlerist. Orice

Emil Cioran

33

german trebuie sã fie naþional-socialist.Numai aºa se poate face ceva într-o þarã.

Când mi se va rãspunde cã sunt oamenicare nu pot accepta organic regimul, eu voirãspunde: ce-i împiedicã sã trãiascã paralelcu aceastã formã de stat? Nu-þi convine dis-cursul lui Hitler? Ocupã-te cu arta egip-teanã. Nu-þi convin violeneþele ºi patosulfrenetic al lui Göering? Ai uitat cã Beetho-ven a compus simfonii? Nu-þi place uni-formizarea vieþii? Citeºte romane ruseºti. Terevoltã politizarea vieþii? Studiazã artaRenaºterii.

Nu dau aceste rãspunsuri din cinism, cidin convingerea cã ele se referã numai launii indivizi izolaþi. Din moment ce colec-tivitatea se simte bine angrenatã într-un ast-fel de sistem, tragedia câtorva indivizi nunumai cã e suportabilã ºi remediabilã, darnici nu intereseazã un stat.

Individul izolat gãseºte împãcare înatâtea alte planuri de viaþã, încât el nu poateaºtepta concesiuni din partea colectivitãþii.ªi apoi, omenirea cunoaºte marile renunþãriale indivizilor. Cine ºtie dacã din insatis-facþia cu forma actualã de viaþã politicã nuvor rãsãri opere pe care altcumva numaiincapacitatea de a trãi le-ar fi produs. Cândoamenii vor ºti sã exploateze durerile,renunþãrile ºi orice gen de insatisfacþii,numai atunci se vor putea bucura de ceea ceau pierdut.

Ar fi o iluzie sã se creadã cã Germaniaeste echilibratã ºi împãcatã cu situaþia deastãzi. Nu cã n-ar satisface o formã politicã,dar faptul cã ea nu poate sã uite ºi sã-ºiexplice înfrângerea, o menþine într-o contin-uã neliniºte. Nu cred cã existã popor care sãfi acceptat mai greu o înfrângere. Acestpopor care se crede cel mai dotat din întrea-ga lume nu-ºi poate explica ºi nu poate gãsio justificare crizei economice. O þarã caGermania sã îndure mizerie! Sunt de acordcã un popor ca acesta meritã alt destin. ªicine ºtie dacã în viitor vitalitatea acestuipopor nu ne va costa mult. Cãci Germanianu se poate resemna. Aceasta am vãzut-o laexpoziþiile recente, reprezentând rãzboiul.Toate hãrþile, cu semne speciale arãtândînarmãrile duºmanilor ºi teritoriile pier-dute; comunicatele oficiale ºi informaþii în

ziarele germane ºi strãine; resturi de cãºti ºitoate tipurile de arme etc. nu fãceau decât sãarate cât de inexplicabilã a fost înfrângereaGermaniei. Am fost totuºi mirat când, într-oimitaþie de tranºee, pe o tãbliþã, am gãsitscrise cu roºu aceste cuvinte: ,,Aici ca ºi înviaþã, totul nu este decât o iluzie“. ªi când tegândeºti cã mai sunt militariºti ºi dupãasemenea reflexii!

Am plecat întristat prin imensul Tier-garten, unde frunzele îngãlbenite, în aceasearã ceþoasã, formau un decor admirabilpentru cele mai melancolice gânduri. Înacea singurãtate de toamnã, m-am bucuratcã omului îi este datã uneori tristeþea de a fisingur, de a putea plana dincolo de lucruriºi de istorie, dincolo de idealuri ºi dincolode aspiraþii. ªi m-am gândit atunci cã [?]valabil [?] pentru o carte asupra destinuluiuman, este versul lui Heine:

Zu fragmentarisch ist Welt und Leben.Berlin, noiembrie 1933

,,Calendarul“, an II, nr. 530,5 decembrie 1933, p. 1, 2.

Recuperare publicisticã (III)

Gabriel Isac

34

Drumul oricãrei prese scrise sau audio-vizualizate este de la rumoare la scandal.Traseul aista este un continuu proces dedeformare mediaticã, un sufleu de cuvintecât mai înflãcãrate presãrate acolo ca sã iasãbine ºi colorat spectacolul. Niciodatã valoa-rea nu iese la suprafaþã decât dacã este aju-tatã, dacã este vandabilã ºi dacã apare ca unfactor de legitimare a ãluia de o descoperã.Valoarea de spectacol, nu trebuie sã fii maresociolog ca sã înþelegi. Valoarea de spectacolºi de scandal. Au apãrut ºi apar cãrþi foartebune sau mãcar serioase despre care nusuflã nimeni, nici un criticuº, nici uncronicar, nici un cuvinþel, cãci trebuie sã fiial cuiva sau sã intersectezi orizontul deaºteptare al altcuiva pentru a te vârî înseamã mãcar vreun paparaþ. Sunt jucatespectacole de teatru construite elastic ºi cutalent, puþine ce-i drept, degeaba, dacã nusunt închivernisite de vreo legumã politicãsau nu au ceva erotic sunt trecute cu vede-rea. Gloriile de o stagiune nu se mai fac lauºa cafenelei ( deºi prostovanii ceia decopchii de mahalagii cu bani gata ºed cavizitii în faþa pieþei Dorobanþi, la pozã, înbirturile de aºa-zise fiþe ! ). Totul este un mâlunde se intercaleazã poºirca politicã avremilor noastre amestecatã cu dorinþa de aieºi în drum, ca pãduchele, a dragelor noas-

tre personaje publice. Aceiaºi ºi mereuaceiaºi inºi debiteazã fum din mahorcagândirii lor pe sponci ºi dupã dictare,ameþind din ce în ce mai puþinã lume.

Cel mai caraghios sujet este cel despreintelectual ºi intelectualitate. Ca orice lucrutineresc ºi de snobealã surmenatã dar insin-uantã este foarte fluierat ºi deosebit de cân-tat la trompetã. Dacã nu eºti aºa ceva, e derãu. Dacã nu te scarpinã în moþ cineva dinacea elitã de monolog social nu exiºti, nufaci parte din conclav. Bãieþaºii ãia carenumai filosofie asepticã rumegau la Car cuboi sau Plai cu atelaj leneº, se considerau luce-ferii naþiei, îndrumãtorii culturali, indica-torii de vânt moderat pânã la potrivit sauinvers, abecedarele ºi ceasloavele hirsute ºipalide ale tineretului patriei. Orice imbecilnotoriu ºi sadea afiliat lor era ºi esteblagoslovit cu acest titlu de împrumut (veziC⺠Tefãnescu, Gâgiurgiu, unul, Ghinea,Chilian, Dângu, Deagu Nuvara, Carpianu ºilista ramâne deschisã pentru alþi tumaci, cauºa prostãnacului ãluia de a scris o carteexecrabilã). Acuºica s-au cãtrãnit ºi s-aunedumerit frontal la Bãse, iar precum sindi-caliºtii de regie autonomã au pornit la scor-nit liste. Nu le-ar fi ruºine ! Jigãnii împãiatecu premii, burse, bloggãrii ieftine, plecãri ºisosiri înverºunate se vaitã de diminuarea

Negru pe alb

In his monthly feature, Nicolae Iliescu makes a few considerations about mass-media’s effects ontoday’s society. He states that TV programs are cultural surrogates. Besides, the author assumesthat TV presenters have vocabulary difficulties. In addition to this, Nicolae Iliescu disapproves thetrend that digitizes books. Finally, he is puzzled because a lot of good volumes are not comment-ed by critics.Keywords: mass-media, TV programs, books, critics, digitizing, cultural surrogates.

Nicolae ILIESCUDarea la semn sau Drumulponoaselor sau Descoperã

ºi înþelege lumea ajutãtoare Abstract

35

dreptului de autorlâc ! Bãse, dacã ar fi con-form cu peisagiul mental propriu, ar trebuisã le popreascã ºi asfaltul pe care îºi clatinããºtia opincile elitiste !

Acum, fraieriþi de avântul unui fostredactor-ºef al unui fost ziar de tineret –care, fie vorba între noi, era cel mai viu pevremea de dindãrãt, ziarul în principal, darºi omul – ce, invitat la o emisie debãlãbãnealã de vorbe mahalageºti a pornita-ºi etala obsesiile personale de reporter-pistol, i-au sãrit în întâmpinare, precumguguºtiucii, arãtându-ºi adevãrata vocaþielegionaroidã.

Fireºte, trebuie sã vorbeºti rãspicat, calmºi coerent despre orice, chiar dacã nu-þi facenici o plãcere ºi nici nu meritã, dar undegãseºti oamenii ãia descuiaþi ºi capabili de ?Cã la noi nu prea sunt ºi nici de-ai noºtri pe

alte coclauri. Bine zicea un prieten de-almeu, Georges, noi nu avem nici mãcar dias-porã, ci un simplu exil, refugiu, pribegie,bejenie. Acolo, toþi cei care au început aînsemna ceva au fãcut-o prin asimilare. Cuce sã le rupem noi gura ãlora ºi cu ce sã nelãfãim în diversele manifestãri ºi sãrbãtori,cu sarmale ºi cu linguri de lemn ? Nu cã n-am avea ceva, dar nu suntem oameni decolectiv, de echipã.

*Elite, auzi ’mneata ! Elita, în þara noastrã,

a fost mereu de merit, nu din nãscare, iarinteleptuali am avut mai ales din profesiileumaniste. Fireºte, de talia lui Zola nu amavut niciodatã, adicã valori internaþionale ºioameni care sã schimbe percepþia uneiîntregi epoci. Dar am avut destul de mulþioameni cu cap ºi cu scaun la cap care, deºi

Darea la semn...

Ann

a-M

aria

Orb

an

36

mai întotdeauna ne-am aflat sub vremi ºiam adãstat la îndemâna altora, ne-auhotãrât vârtos ºi ne-au canalizat în mo-mente decisive.

*Ce sã mai zici, s-au gãsit teancuri de

comentatori care sã justifice pentru specta-torul rezonabil ºi standardizat incompe-tenþa abundentã. Lumea râde mãzãrat deoteveul lui Gingiricã, de parcã alelaltecanale, canalete sau canalizãri teve ar fidiferite. Pe toate, aproape toate de la TVR 1ºi pânã la inutilele euforia, disforia ºi caco-fonia nu se întâmplã nimic. Poate doar pepaprika tv sã se mai înjghebeze de-unmujdei ! Zgârieturi ºi sughiþuri umane trecpragul micului ecran ºi catã sã ne sufoce cusentenþele lor. Cine îi proiecteazã pre dânºiiºi cine le dã voie sã vorbeascã ? Nuca Licu-lescu aista, un speaker de pe la un reºou sauradiou colonial, pune întrebãri scorþoase,câteodatã mai avide de impertinenþã, darcam speriate ºi se prezanteazã ca ãl maiprima comentatoriu politic. Lumea s-a camîndepãrtat, bag seamã, de stilul încruntat allui Cetepe ºi voieºte niscai destindere.Totuºi, nu vãz detaºare, umor, intelijenþãmedie ºi constantã, numai rãcnete, priviriscârþâite ºi întreruperi. ªi încremenire într-oparte sau în ailaltã, în hãis sau în cea. Sigurcã Bãse, în sanatoriul nostru de mucava,este un personaj hazliu, deraiat ºi uºorgingaº la meninge, Capitain Haddock, darnu tot ceea ce executã are mireasmã devarzã acrã ! Nu se poate, este o lege simplãºi asprã, nu eºti credibil dacã zilnic eºticãtrãnit. Uitaþi-vã cum au ajuns atîtea foi depripas ºi de pomelnice dacã nu au ieºit dininjuria pornitã ! Oare de ce nu existã nici unziar, mã rog, oficial, de partid ? Dar bine cãse dau premii pentru profesioniºti – niºtenechemaþi care adunã imagini terne ºi plim-bã cuvinte neînþolite de sens, niºte tinerei cuun fel de ºcoalã pripitã ºi cu talent tuns zero.Cine sunt aceºti autodeclaraþi profesioniºtiai tembeliziunii, foºti propagandiºti între-rupþi, funeºti ºi dezastruoºi ? Vã aduceþiaminte de vreunul sau de vreuna care sãdãinuiascã ºi a doua zi dupã festivitate ? Câtsunt în scaun, pardon de expresie, li se iau

interviuri, li se ardicã osanale ºi li se lustru-iesc aripile, apoi nu mai sunt salutaþi nici pestradã, ci împinºi de-a dreptul, precumbieþii aurolaci.

*Din anii nostalgici, de dinainte de ’90,

când se efectua o ºcoalã de noþiuni generaleºi policuprinzãtoare, materii destule spremulte, ore dimineaþa ºi dupã-amiaza, douãsoiuri de licee, industriale ºi generale, cusecþii de real ºi de uman, apoi unele specia-lizate, pe vremea când eram profesori noiînºine, de filologie, de mate-fizicã, dechimie, de francezã, de spaniolã de etc s-atrecut la un haloimãs patologic, fiecare min-istruº mai dãrâmând câte un perete din edi-ficiul educaþiunii naþionale. Fireºte, trebuieînceput cu începutul, cu alde bietul ªora, unom agreabil la ºpriþ, dar un nepriceput noto-riu. Au venit apoi unul ºi unul, care mai decare mai incompetenþi ºi mai rãu intenþion-aþi pe mãsurã ce ne îndepãrtam de anul derãscruce 1990, pentru ca totul sã culminezecu prestaþia aiuristicã a fostului asistent desocialism ºtiinþific, A. M. Odatã cu el auapãrut manualele alternative, nu ºtiu dacãvã mai amintiþi, dar e bine s-o faceþi !Atunci, niºte neica-nimeni de prin, evident,Cluj-Napoca (nu ºtiu dacã urbea transilvanãse mai numeºte astfel, cã tot era o denumireceauºistã, mã rog, datã în acei ani !) inven-taserã un fel de manual de istorie undeapãrea ºi o ºpicheriþã de la un post particol-er de televizie comercialã, cãzutã la jurnal-ism cu doi ºi ceva, nu ºi un sfert, ºi jumate !Apoi, a apãrut manualul de limba românã,ºi ãsta o nebunie, plin de contraexemplescoase din maculatura unor literatori sub-mediocri, care înlocuia textele bãtucite daresenþiale de culturã generalã.

Mãrturisesc cum cã nu am nici o aplecarenaþionalistã sau xenofobioasã, dimpotrivã ;naþionalã, da, în mãsura în care limbaromânã este teritoriul meu de expresie ºi nuam crezut niciodatã cã la baza acestor între-prinderi ºade ºi altceva în afara prostieigreoaie ºi cu þâvnã. Desigur, proiectul deEuropã privatã ºi sau privatizatã, eclecticã,dirijatã mediatic ºi hipermodernã existã ºise îndeplineºte pas cu pas, vedem asta zil-nic, deºi se „înfãptuieºte” cu inºi de joasã

Nicolae Iliescu

37

speþã, dar noi, românaºii, avem obiceiul sãplusãm întotdeauna. Aºa cã nimic, nimicuþanu ne mai mirã.

De dupã cãderea mãºtilor din 1990 amînceput a-mi alege prietenii, ºefii, publicaþi-ile la care am colaborat. Înainte vreme, ca ºibunul meu „frate” Traian T. Coºovei, avuse-sem ambâþul de a apãrea în toate sau mãcarîn majoritatea revistelor tipãrite pe teritoriulRomâniei. Pe urmã, nici nu mi-a pãsat deacest lucru. Acum, cã tot publicãm aici, maitragem cu ochiul ºi mai citim, cu poftã dince în ce mai mare – pofta vine, fireºte, întot-deauna mâncând ! – ºi ceea ce scriu colejiinoºtri. Astfeliu, am aflat cã în anii prece-denþi aderãrii, de fapt primirii, chemãriinoastre în NATO am fãcut, cum bãnuiam,sluj clasic ºi caracteristic. Pentru a obþineceva, cât de mic sau neînsemnat suntem înstare sã vindem tot, ºi din casã, pânã ºi pepãrinþi. Ca sã fim în rând cu lumea neetalãm valorile de lustru, chiar dacã leîmprumutãm sau le închiriem. Numeroaseatacuri asupra bunurilor din casã, nu multeºi nici de mare valoare, sau de o altã valoaredecât cea sentimentalã, de aici apar. Ideeade a uniformiza, de a hibridiza, de a punetotul sub controlul imperial, de a fabricamancurþi simpli consumatori, înfulecãtoride imagini ºi de sandviºuri colorate ºi exo-tice a fost rapid îmbrãþiºatã de foarte proas-ta noastrã clasã politicã. Mi-aduc aminte deridicola prezentare a României de imediatdupã Rivoluþie, unde se specifica faptul cãþara noastrã dragã a trecut la economia depiaþã ! Extraordinar, stimaþi telespectatori !Asta înainte de a organiza niºte instituþiiviabile ºi capabile sã regleze piaþa reºpec-tivã. Atunci ziceam cã trebuie câteodatã sãlaºi forma sã-ºi inventeze fondul, dupãtipicul neo-liberal, dar iacãtã cum formelefãrã de fond „nu se ezistã”, dupã cum ziceaprostul de I. Diaconescu ! Joseph Stiglitz,taman laureat Nobel pentru economie ºimare director al FMI, zice în „Mareadeziluzie” cã toate planurile respectivuluifor au dus numai la eºecuri.

ªi mai dihai, o istoriceasã, Frances StonorSaunders, de publicã pe la The Independent ºiLa Repubblica susþine recent în cartea Quimene la danse ? cã marele curent intitulatexpresionismul abstract a fost finanþat

abundent de Cia, printr-o grãmadã deexpoziþii, reviste ºi folosit ca armã ideolo-gicã îndreptatã în contra realismului socia-list al Urss-ului ºi al sateliþilor sãi. Însuºi„dansul” se zice cã se executa la comandã ºiera plãtit de aceeaºi agenþie care ordonajazz-ul ! Vã mai amintiþi cã vechile noastreharabale de radiouri cu pick-up ºi cu ochimagic aveau o clapetã pe care scria jazz ?

*Ceea ce îndeobºte numim micul ecran

s-a umplut de la o vreme cu o grãmadã deemisiuni de descoperire ºi de înþelegere amesajului televizionistic. Nu vrem deloc sãne lãudãm cã noi înºine propunem aºa cevape canalul internautic, un soi de emisie dearheologie ºi de aventurã culturalã teve.Posturile noastre se aflã, trebuie s-o remar-cãm ºi s-o declarãm, de-abia în neoliticulîntreprinderii – chestii de acest tip am vãzutimediat dupã anul de cotiturã 1990, cândcanalul M 6 propunea decriptarea discursu-lui catodic la diverse paliere ºi registre – ºitrateazã acest aliment de substituþie careeste televizorul la suprafaþã ºi anecdotic.

De ce vorbim aici despre un aliment desubstituþie, adicã despre ceva ce înlocuieºtealtceva, nonvegetal prin vegetal, nonorga-nic prin organic, prãjit prin fiert etc., deexemplu ? Cum ar fi inutilul pateu din soiasau insipidul lapte praf, care înlocuieºtelaptele naturel ? Ca bun cultural, tot ce în-seamnã media este profan, de mâna a doua,surogat, cafea cu înlocuitori. Mass-medianu transmit niciodatã direct, deºi mimeazãdeseori acest lucru, ci prin intermediul cele-brului cadru, care poate fi strâns, larg,american, inventat º.a.m.d. Ele au obiceiulsã interpreteze sau sã intervinã în derulareaevenimentelor. Aºa dupã cum bine observaBaudelaire, nici peisajul nu existã aievea, cise datoreazã privitorului ºi bunãvoinþeiacestuia. La alde noi, treaba aiasta se face caîntotdeauna, otova, heirupist, tinereºte, prinºedinþe ºi prin decrete sau ordonanþe deurgenþã. ªi la un meci de rugby disputat cuniºte ameþiþi ºi comentat într-un limbajagrar, manifestãrile de organizare a uneischeme tactice se traduceau prin „ºedinþe” !Atât ºtim, atât rostim, „facem diferenþa”,

Darea la semn...

38

„strângem” sau „atacãm letal”. Toate tele-jurnalele fac cu ochiul la ascultãtorul privi-tor, cititorii ãia anonimi de promptere secred în pantheonul sau în olimpul mediatic,pânã ºi bietele uºiere ale ºtirilor – fãtucilecelea care deschid pliscul o jumãtate deminut despre cãderea galopantã a zãpezii înstaþiile de tramvai – se asorteazã hilar cuþinute de galã ºi cu ocheade romanticoase.

Dar ce ignobilã inutilitate sã te holbezitoatã ziulica la tembelizor ! Pânã ºi ameri-canii, care ºtiu ce-i aia propagandã, au douãsituri, pajamas media ºi realclearpolitics, de ci-tire mediaticã. Astãzi totul este publicitate,marketing, marfã. Rãzbelul rece s-a mutatdin planul declaraþiilor ºi al îmbuibãriitehnologice a celor douã complexe militar-industriale de dinainte de ’90 în rãzbelul re-ce cultural ºi sau mediatic. Nici bibliotecilenu se mai numesc aºa, ci au devenit media-teci, pline de ziare, reviste, computere ºi ac-ces la internet. Bibliotecile s-au suit din raf-turi direct pe reþeaua digitalã, cãrþile se în-ghesuie pe ipod sau pe ebook, umbli cu bi-

blioteca la purtãtor. Mihai, prietenul meu,îmi arãta la Paris, acum un deceniu cã nu semai poartã cãrþi pe rafturi ºi nici mobilanumitã ca atare bibliotecã, ci se etaleazãcâteva volume de benzi desenate ºi cd-rom-uri. De demult, în Occident apãruse ideeaextraselor, a cãrþilor rezumate ºi povestitescurt, rapid ºi cuprinzãtor. Nu era chiar rea,oricine îºi putea face o culturã de divertis-ment, uºoarã, fãrã mari probleme, fãrã ches-tiuni esenþiale. Manualele alternative defapt asta au ºi vrut, o nivelare de jos în sus,un minimum de plumb intelectual cu caresã umbli prin viaþã, un soi de hot-dog cultu-ral.

ªi alimentaþia nu vedeþi cum se face, gos-podina vine de la serviciu ºi pregãteºte dinplic sarmale cu legume ! Trebuie sã fii debilmintal ca sã înghiþi aºa ceva, cred cã nici înazilurile de noapte, puºcãrii ºi internate nuse oferã astfel de mâncãruri ! Dimineaþa, ladejun, þi se induce sã îngurgitezi fulgi deovãz, de porumb, un baton de alte cereale ºiun iaurt. Sã fie la ei acolo !

Nicolae Iliescu

39

Cultura este un mod, o cale, spre a tran-scende epoca. Giovanni Papini, la doartreizeci de ani, afirma, într-o foarte cunos-cutã carte, cã existenþa sa intelectualã sedesfãºoarã aproape exclusiv în relaþie cumarile personalitãþi dispãrute – cele maimulte dintre acestea ajunse de secole saumilenii dincolo de orizontul contingenþei –,care au jalonat istoria creaþiei umane ºi acivilizaþiei. A fi redus, ca individ sau grupuman – ca formã a fiinþãrii personale, colec-tive sau, la limitã, istorice –, la strictul pre-zent este un dezastru, coborâre a posibileiexistenþe pânã la nivelul inexistenþei pure;pe de altã parte însã, completa, sau fie doarfoarte avansata sustragere din actual atrãirii ºi implicãrii noastre înseamnã virtu-alizare a fiinþei, transfer al acesteia încondiþia încremenitã a conþinutului, maiexact, mai incert, sau mai fantomatic, almemoriei, ori pe terenul încã mai nesigur alprognozei, speranþei, oricând înºelãtoare, alutopiei. Cultura transcende epoca dar, ast-fel, ea nu exclude prezentul, ci îl încorpore-azã într-un „gestalt” – în gestalt-ul cel maiamplu, mai larg, compatibil cu adevãrul, curealismul. Locuim o întreagã planetã, înacest momemt al istoriei umanitãþii – hic et

nunc; vorbim însã de parcã am rosti pove-stiri despre o cu totul altã lume, folosimconcepte aplicabile într-un alt univers,tratãm drept valori, aspecte ale vieþiineºtiind când au fost ele declarate astfel, cuiau folosit, pentru cine sunt ele valori. Fãrã ocriticã a conceptelor existenþei istorice, avalorilor trãirii individuale ºi colective, aperceperii experienþei actuale sau a datelormemoriei, riscãm o crizã absolutã a civiliza-þiei umane, deci o crizã conducând la aban-donul caracterului ontologic uman al uman-itãþii, la compromiterea existenþei speciei ºila dispariþia caracterului creator al trãirii,aºa cum ne este aceasta cunoscutã.

Evident, criticii istoriei ºi evoluþiei uman-itãþii nu au lipsit; dimpotrivã – secolul alXIX-lea a împins cãtre limite critica dez-voltatã în veacul anterior, atitudinea ºimetoda care a reprezentat esenþa însãºi aIluminismului, iar secolul al XX-lea a con-tinuat tradiþiile critice deja constituite fãrãsã mai ajungã însã la gradul de intransi-genþã al perioadei anterioare ºi, în schimb atransformat dezbaterile în ciocniri de forþe.Voltaire acuzã reziduurile în civilizaþie alenon-civilizaþiei – exaltã progresul raþiuniidrept ºansã de a se vedea eliminate spaþiile

Although we live now, it seems like we tell stories about a different reality, use concepts which aresuitable in a foreign universe and consider values some goods about which there is no evidencethat helped the past civilizations. Without criticizing cultural memory, there is the risk to provokean ontological crisis. On a long term, mankind cannot exist if is menaced by brokers. There is nochance for us to preserve our human characteristics, because we are terrified by a custom: the onewho owns many things will receive more, the one who owns little properties will lose everything.Keywords: ontological crisis, capitalism, brokers, terror, reality and its concepts.

Comentarii

Caius T. DRAGOMIR

Acum, în aceastã lume

Abstract

40

Caius T. Dragomir

de primitivism, care au rezistat în cursuldezvoltãrii conºtiinþei umanitãþii. Rousseauconstruieºte o filosofie întru totul opusãconcepþiei voltairiene: progresul civilizaþieieste, de fapt, un regres, cãci valoarea umanãconsistã în puritatea conºtiinþei morale aomului, conºtiinþã supusã alienãrii sub pre-siunea succeselor cunoaºterii, tehnicii ºi,implicit, culturii; nu rafinamentul civilizat,ci naturaleþea, revenirea la un fond originarde valori este soluþia unicã, decurgând dinviziunea lumii datoratã lui Jean JacquesRousseau. Marx ºi Nietzsche sunt princi-palii critici ai civilizaþiei din secolul al XIX-lea ºi din totdeauna – altminteri numãrulcelor care au acuzat, într-un mod sau altul,condiþia socio-istoricã a lumii este, în aceavreme enormã, iar citarea unor nume depersonalitãþi, aflate în descendenþa intelec-tualã a unui Grachus Babeuf, precum Saint-Simon, Fourier, Flora Tristan, Proudhon nupoate avea decât sensul unor exemplificãriprin cazuri importante, însã cu totul re-strânse, limitative. Atât, însã, Marx, cât ºiNietzsche nu au reuºit sã facã mai multdecât sã rãstoarne ordinea unor mecanismeistorice ºi a unor valori, creând sisteme sauorientãri prin inversarea de sens a istoriei.Relaþia dintre muncã ºi capital era, în soci-etatea vremii sale una total dezechilibratã înfavoarea capitalului – Marx a susþinut nece-sitatea inversãrii respectivului raport.Nietzsche a realizat dificultatea împliniriiexistenþiale a omului educat în spiritul uneimorale generatã de o societate a „simulãriiºi disimulãrii”, dupã expresia, deja veche dedouã secole în vremea sa, aparþinândCardinalului Mazarin; drept consecinþã, el apropovãduit amoralismul, dominaþia, vio-lenþa. In secolul al XX-lea, Marcuse ºiFromm îºi limiteazã forþa criticã la condiþiapersoanei frustrate erotic, emoþional oriivolitiv ºi, în consecinþã, propun o eliberare aindividului în raporturile sale cu societatea.Similar procedeazã ºi Michel Foucault, daracesta extinde enorm, faþã de cei doi prede-cesori aici menþionaþi, ideea caracteruluiopresiv al relaþiei psihice voinþã individu-alã–constrângere socialã. În afara acestora,critica continuã perioadele anterioare, într-un stil mai curând epigonic. Mileniul al III-

lea începe printr-un colaps incredibil alcapacitãþii critice autentice, de tip iluminist,ceea ce ar fi putut însemna chiar ºi o revoltãanti-iluministã. Conceptele Iluminismului,vechi de trei secole, nu sunt reînnoite, înlo-cuite sau actualizate. Teoriile sociale suntîngheþate la nivelul Revoluþiei Europenedin 1848. Este necesarã o nouã dinamicã aabordãrii problematicii privind reconsti-tuirea societãþii, cu sau fãrã luarea în calcula asaltului globalizant, cu sau fãrã pola-rizarea formelor existenþei materiale saureligioase a civilizaþiei?

Din ultima parte a secolului al XVIII-leaºi pânã în perioada maoistã se propunnumeroase modalitãþi de schimbare, totalãsau limitatã, a formelor de organizare so-cialã a statelor, naþiunilor ºi lumii. Într-unchip sau altul, pe o cale sau alta, toate aces-tea, inclusiv naþional-socialismul, încearcãdistrugerea, deconstrucþia sau subordona-rea capitalismului. Eºecul tentativelor seproduce ori, este bine ºtiut, încercarea, ºiîncercãrile, de a înlãtura un sistem politico-social dar care nu reuºesc, îl întãresc peacesta. Este ceea ce s-a întâmplat: capitalul –ºi capitalismul – a realizat nu succesul eco-nomic ºi cu atât mai puþin prevalenþapoliticã sau aceea în planul suportuluisocial, ci supunerea mentalului colectiv;trãim în epoca gândirii unice, a corectitu-dinii politice, în beneficiul capitalului – daroare chiar, în fapt, a capitalului? Voi reveni,ceva mai jos, în aceastã privinþã. Capitalul –cei care îl manevreazã, îl utilizeazã, îl folos-esc drept instrument ºi armã – considerã, înmod evident cã poate accepta o schimbare acomportamentului social, aceasta la scara,chiar a umanitãþii: tradiþia, etica, ordineapot fi înlocuite prin anarhie. Anarhismuleste simplu de transformat în arma perfectãde control socio-politic practicat de capital,cãci acesta devine singurul instrument deautoritate pe care anarhia nu îl poate afecta,câtã vreme anarhia ia ca bazã consumulrealizat la ratele cele mai înalte care însãmenþin prezent apetitul pentru consum,oricum greu de saturat odatã ce a fostdeclanºat. Apetitul de consum este declan-ºat de modã, de faptul de a te considerainserat în epoca ta, în vremea ta, în gene-

41

Acum, în aceastã lume

raþia ta, în stilul acestui timp, al acestei ge-neraþii. Cum stau lucrurile astãzi, din punc-tul de vedere al conceptelor de stat, demo-craþie, capital, socialism (sau social-demo-craþie)? Un sistem socio-politico-economicse impune, sau este exclus, la douã niveluri:oficial, deci vizibil, statal, sau general uman,intim, personal. Cele douã planuri pot ficontradictorii – astfel acum capitalismuldominã totul, minus aspiraþia popoarelor.Ce poate însemna aceasta pentru viitorulpolitic ºi istoric? Parcurgem o perioadã decrizã – în ce relaþie de aflã aceasta cu situaþiageneralã a lumii?

S-a spus – în marxism – cã statul se aflãîn serviciul clasei dominante; în fapt aceasta

revine la a se afla, în actualitate, în serviciulcapitalului. Dacã se examineazã comporta-mentul curent al autoritãþilor financiare alelumii, ale statelor actuale, dar dacã se iacunoºtinþã, totodatã, ºi de opiniile princi-palilor economiºti – de exemplu, un PaulKrugman -, în legãturã cu mãsurile anti-crizã, se constatã un lucru foarte simplu:soluþiile de lichidare a crizelor, de reîn-toarcere la un regim de creºtere economicãrezonabilã constau într-un singur lucru,urmeazã un traseu unic – a face astfel încâtposesorii de capital sã beneficieze, consecu-tiv aplicãrii mãsurilor socotite adecvate, deun profit încã ºi mai mare, pentru capitalullor, decât cel pe care îl obþineau anterior

Anna-Maria Orban

42

Caius T. Dragomir

crizei. Concluzia la care eºti condus deaceastã stare de lucruri este una care nu facedecât sã sublinieze condiþia demenþialã aorganizãrii lumii actuale. Statelor nu li sepermite decât o singurã cale de evoluþie,dincolo de crize, iar crizele se constituieîntr-un avantaj enorm pentru cei care nusuferã de pe urma lor ºi, eventual, leprovoacã. Cine nu permite statelor o altãconduitã? În principiu este vorba de legeacaracterului intangibil al proprietãþii pri-vate; proprietate privatã a cui? Se vorbeºte,chiar de cãtre persoane cu o aparentã dem-nitate, despre adaptarea unor „mãsuridureroase” anti-crizã – dureroase pentrucine? In felul acesta se ajunge, pe o caledirectã, simplã, la definirea democraþieispecifice lumii actuale. Se fac raportãri pede o parte la democraþie ºi pe de altã partela populism – ce poate fi populismul dacãnu este demagogie? S-a spus – Pericle, Lin-coln – cã democraþia este conducereapoporului, prin popor ºi pentru popor. Dacãdemocraþia nu este ceea ce a spus Lincoln cãeste atunci ea nu mai este nimic, dar înfuncþie de aceastã definiþie rostitã solemn decãtre marele preºedinte american în discur-sul sãu de la Gettysbourg, în timpulRãzboiului de Secesiune, unde mai este locpentru „populism”? Carl Popper a încercatsã arate cã poporul nu poate conduce real-mente – conduc cei aleºi de popor; demo-craþie este, în varianta Popper, capacitateasistemului ca, în stat, un guvern nesatisfãcã-tor sã poatã fi demis prin mijloace nonvio-lente. Nu este o definiþie fundamentalgreºitã, însã cine stabileºte ineficienþa, saupoate chiar credinþa rea a unei conduceristatale? Lucrurile sunt foarte simple, dar elenu sunt exprimate mai deloc în deplina lorsimplitate; conducerea unui stat este aleasãde popor – nimeni nu trebuie sã dispunã demai multe mijloace de a-ºi transmite me-sajul ºi de a-ºi prezenta profilul de person-alitate în cursul unei campanii electoraledecât orice alt candidat; mai ales, apoi,nimeni nu trebuie sã aibe mai multã putereîn stat decât statul însuºi. Câtã vremeresursele financiare ale statului, ajung îngravã dificultate, pe când cele ale unor par-ticulari pot arãta toate semnele excesului ºi

ale prevalenþei asupra forþelor materialeproprii statului, condiþia democraticã estepolitic suprimatã. Statul nu poate depinde,ca alegere a celor care îl servesc ºi sub rapor-tul intereselor acestora de niciun grup pri-vat, de nicio forþã în afara deciziei populare,nici mãcar de propria lor putere în stat.Aceasta este singura accepþiune raþionalã atermenului democraþie; când grupuri departiculari devin mai puternice decât statul,fie ºi grupuri de particulari ocupând, con-secutiv alegerii prin vot universal funcþiilepublice, chiar dacã aceºtia au ajuns în chipcorect la conducere nu mai este vorbadespre democraþie. Pentru simetria condi-þiei, niciun cetãþean al statului nu suferã dinpartea acestuia nicio discriminare, negativã,aºa cum nu poate dispune nici de una pozi-tivã, în raport cu niciun alt cetãþean subraport juridic ºi în niciun caz în raport custatul, în acest caz sub niciun aspect. Gu-vernele moderne în proporþie copleºitoarenu satisfac, nici pe departe, condiþiile nece-sare spre a fi considerate democraþii.

Rãmâne aici o problemã: aceea a modu-lui în care poporul alege. Care este factorulcare condiþioneazã major comportamentuluman, în perioade ale conducerii monarhiceautoritare, precum ºi în eventualele demo-craþii? Iniþial omul a fost condiþionat esen-þial de rit. Odatã cu apariþia civilizaþieielene, acordând o valoare maximã ideii debine ºi principiului raþional, noosului,logicii, pe de o parte ºi cu apariþia creºtinis-mului pe de altã parte, omul este condiþion-at de credinþã. In continuitatea sintezeicreºtinismului ºi guvernãrii roman, a statu-lui roman se asociazã determinãrii princredinþã, determinare moralã, consolidatãsimultan, apoi, deºi divergent, de Creºti-nism ºi Iluminism. Trãim însã acum lanivelul planetar sub imperiul psihologicu-lui. Vocaþia democratã a modernitãþii a im-pus principiul decisiv al libertãþii – al exis-tenþei libere. Chiar ºi numai despre libertatese poate vorbi enorm, important este însãfaptul cã voinþa liberã a degenerat în psiho-logism în sens hegelian - diferim prindefecte ºi ne apropiem de universalitateacondiþiei umane prin calitãþi. Comporta-mentul determinat de pulsiuni strict psiho-

43

Acum, în aceastã lume

logice, deci extrase normelor raþionaleferme, ori revendicãrilor spirituale propriicredinþei, sunt generatoarele crizelor eco-nomice în condiþiile în care capitalul esteutilizat în funcþie de binomul încurajare-panicã. Sub raport psihologic, epoca mo-dernã stã sub impulsul hotãrâtor, desprecare a mai fost vorba aici, înainte, al moder-nitãþii – dupã acest criteriu sunt acceptaþisau respinºi preºedinþi, miniºtrii, reprezen-tanþi, sisteme (demodarea socialismului,reintrarea în modã a capitalismului). Împo-triva capitalismului nu se mai poate spunenegativ – ºi nici nu se poate revendicavreun element pozitiv în favoarea socialis-mului. Pulsiunea gregarã ucide raþiunea,precum ºi credinþa autenticã, purã – ºi to-tuºi principala forþã politicã în lumea mo-dernã, ca ºi principala forþã economicã, estemodernitatea.

In legãturã cu alegerea în condiþii demo-cratice se mai ridicã încã o încercare:democraþia, libertatea, în mod evident, nusunt valori pentru popoarele care nu ºi ledoresc. Orice valoare trebuie atribuitã celorcare le percep într-adevãr ca valori. Sunt va-lori care conteazã în sine (estetice: Hermesde Praxiteles, Mona Lisa; cu atât mai multexistã prin sine valorile religioase: comuni-unea, în rugãciune, cu Dumnezeu) – negli-jarea sau contestarea acestora nu le dimi-nuã; dar existã valori de întrebuinþarecurentã, deºi se raporteazã la principii(democraþia, libertatea, egalitatea, fraterni-tatea) – acestea se cer cultivate în conºtiinþeºi, în acelaºi timp, respectate în organizareapoliticã a societãþii.

Socialismul (ºi social-democraþia) are omare dificultate de reluare a creºterii; amarãtat-o, aproape numai tangenþial, aici,deja. In fapt el nu rãspunde la o întrebare pecare nimeni nu i-o pune explicit (sauaproape nimeni): sunt socialiºtii, astãzi, prosau anti-capitaliºti? Neclaritatea aceasta,dictatã de teama în faþa atracþiei modernistea capitalismului, face adesea derizoriusocialismul actual. Nu socotesc necesar unrãspuns extremist de naturã sã condamnecapitalul, dar în mãsura în care capitalismuleste apãrat chiar ºi de cei care au fiinþat încalitate de reacþie la capitalism, aceºtia au

datoria unei atitudini clare, complexe even-tual, inteligente, dacã este posibil. Capita-lismul, în sensul în care se încearcã a fi cul-tivat astãzi, este mort, dar nici mãcarsocialiºtii nu observã aceasta sau nu îndrãz-nesc sã o spunã ºi cu atât mai puþin sã ofereîn schimb ceva. Acum douãzeci de ani s-afãcut Revoluþia Europeanã ºi s-a încercatreforma fostului teritoriu comunist sub dic-tonul: „a treia cale nu existã”. Trebuie sãconstatãm, acum, faptul cã numai o a treiacale are ºansa de a exista ºi de a creaviitorul. Cum trebuie sã arate aceasta?Prezentul eseu nu este dedicat rãspunsuluila o asemenea întrebare – la un moment datînsã cineva îl va da.

Vorbim despre capitalism ºi astfel, impli-cit, despre capital; economia clasicã men-þiona trei factori determinanþi ai producþiei:pãmântul, capitalul ºi munca. Pãmântul areastãzi, practic, regimul capitalului. Dar ca-pitalul, în sensul tradiþional al termenului,nu mai existã. În economia capitalistã, au-tenticã, proprietarul este capitalistul ºi ºefuladministrãrii capitalului; acum existã pro-prietar – de lichiditãþi, de active, capitalurifixe, patrimonii – ºi existã companiadeþinând potenþialul productiv ºi care anga-jeazã forþa de muncã. Despre capital ce sepoate spune decât cã este o valoare volatilã.Un complex sistem, în fond unul de bro-ckeraj, format din fonduri de investiþii,bãnci, societãþi de consultanþã, face în aºa felîncât transformã proprietatea privatã pasivãîn capital activ, implicând aici un act despeculã, în calitate de componentã obligato-rie a creãrii de valoare economicã. Unde neaflãm acum? Intr-o lume în care muncafoarte concretã interacþioneazã, pentru aproduce ºi obþine valoare, cu un capital nudoar depersonalizat, ci ºi fluctuant, disemi-nat, volatil. Umanitatea nu poate rezista larãscrucea spaimelor proprietarilor, caprici-ilor brockerilor, conform ameninþãrii cãaceluia care are i se va mai da, iar celui carenu are i se va lua ºi ce are. În Evanghelii, încare se spun aceste cuvinte, ele au densulchemãrii la atenþie ºi hotãrâre, adresatãcelui care nu are decât credinþa – plus,desigur, speranþa ºi dragostea.

44

Dupã o epocã dogmaticã ºi restrictivãdin punct de vedere tematic, poeþii gene-raþiei ’60 reprezintã primele voci ale schim-bãrii vechiului model poetic oficial. Deºiimixtiunile ideologice ale realismului social-ist nu lipsesc din lirica de început a unoradintre ei (Nichita Stãnescu, Sensul iubirii,Ana Blandiana, Persoana întâia plural),poezia va evolua totuºi spre o formulã artis-ticã independentã, ocolind imperativulpolitic prin recursul la un limbaj intensmetaforic. Se poate vorbi, din acest punct devedere, de recuperarea poeticii modernisteºi reinvestirea principalelor sale cuceriri –

extinderea zonelor limbajului poetic, meta-forizarea, intelectualizarea – cu o funcþie rit-ualicã. Poezia se elibereazã de balastulretoricii politice ºi îºi recunoaºte valenþaartisticã, suficientã sieºi. Dintre interbelici,Blaga îi oferã sinele, ca zonã de investigaþiepoeticã, ºi metafora, ca procedeu tehnic. Pelângã aceste influenþe, recognoscibile la ceipatru poeþi pe care îi vom analiza (NichitaStãnescu, Marin Sorescu, Ana Blandiana,Ioan Alexandru), sunt preluate din liricablagianã ºi tonuri specifice: criza trecerii,iminenþa morþii, cultul potenþialitãþilor ºi allatenþelor, participarea la existenþa cosmicu-lui, muzicalitatea, „povestea”. „Nevoia desinceritate, de emoþie aºa-zicând perso-nalã”1 favorizeazã reflexivitatea, sub formaconfesiunii.

Deºi aparþinând unui autor singular caformulã ºi ca temperament poetic, matricealiricã a lui Nichita Stãnescu se întâlneºte cucea blagianã în nucleul aceleiaºi angoase arupturii de orginar, articulatã în motive caretrãdeazã o sensibilitate comunã. Dacã ar fisã urmãrim graficul liricii acestui scriitorraportându-ne la modelul Blaga, volumulElegiilor ar putea fi considerat punctul deinflexiune începând cu care similitudiniledevin asimptotice: dupã afinitãþi în con-ceperea spaþiului poetic, deci de la ele-mentele figurative, începe sã transparã ten-siunea creatoare ºi idealul necuvântului capaliativ al bolii de numãrul unu. Imaginaruldin volumele Sensul iubirii (1960) ºi din Oviziune a sentimentelor (1964) aduce spaþiuldeschis, amplu, ca fundal pentru „poveº-tile” eului în expansiune. Configurarea teri-torialã cunoaºte respiraþia largã din Poemeleluminii: câmpul, cu variaþia „câmpie” (Lunãîn câmp), marea (Cântec de dragoste la margi-nea mãrii), pãdurea (Pãdure arsã) suntformele sub care se produce esenþializareaterestrului. Simetric, vitalismul cosmic esimultan „poveºtii” sentimentale: „Luminasurâdea pe ierburi ºi pe ramuri/ cu-ntregulei alai de foºnete ºi lamuri/ în care îþi afunzi

Oana TINCA*

Generaþia ’60 ºi

poetica blagianã

For the post-war Romanian literature, the cre-ative effervescence of the 1960s brought abouta neat detachment from the socialist realism’srhetoric, paralleled by the retrieval of the mod-ernist aesthetics. Following the tradition initi-ated by Lucian Blaga, the neomodernist poemsof Nichita Stãnescu, Marin Sorescu, AnaBlandiana and Ioan Alexandru share the priv-ileged position of an exacerbated self mirroringthe universe by means of metaphor and myth.These poets convert Blaga’s praise of mysteryinto a poetics of the unspeakable, as can be seenin the formula of the non-word, the allegory,the employment of intuition or the potential.Keywords: Neomodernsim, Lucian Blaga’sinfluence, Nichita Stãnescu, Marin Sorescu,Ana Blandiana, Ioan Alexandru.

Abstract

* Studentã în anul al III-lea, Universitatea din Bucureºti, Facultatea de Litere.1 Nicolae Manolescu, Istoria criticã a literaturii române. 5 secole de literaturã, Editura Paralela 45, Piteºti, 2008,

p. 1047.

45

Generaþia ‘60 ºi poetica blagianã

uitarea ºi te pierzi” (Joc de unu) sau „Eu teprivesc în ochi ºi-n jur se ºterg copacii./ Înochii tãi cu luna mã rãsfrâng./ …ºi ai putea,uitând, sã ne striveºti în gene/ dar chipul þi-l întorn, pe braþul stâng.” (Lunã în câmp).Configurat pe o axã ascensionalã, structuraleminescian2, spaþiul poetic nu este, prinaceasta, de o naturã diferitã celei din poezialui Blaga, întrucât poetizat este un spaþiuoriginar, un Eden în care materia pulseazã ºicare oferã promisiunea eternitãþii: „Întindmâna ºi ating trunchiul copacului./ Ne surâ-dem aºa, ca ºi cum ne-am spune unul altu-ia/ cã-ntradevãr trãim/ ºi nu vom muridefinitiv, niciodatã” (Meditaþie de searã). Astadeoarece „Nichita Stãnescu repune în circu-laþie, cu mijloace specifice, mitul vârstei deaur a omenirii, care este în poezia sa «vârs-

ta de aur a dragostei». Ceea ce frapeazã înacest univers ca ºi paradisiac este luminozi-tatea, limpezimea, transparenþa”3. Ideea sol-idaritãþii organice cu materia este o altãpunte între cele douã formule poetice discu-tate, deºi ele se manifestã în sens contrarsub impulsul unui eu ce aspirã la dimensi-unea cosmicã. Astfel, imboldul de luare înstãpânire a lumii manifestat prin identifi-carea sinelui cu geologicul („Pãmânt larg, fiitrunchiul meu,/ fii pieptul acestei nãpras-nice inimi,/ prefã-te-n lãcaºul furtunilor carimã strivesc,/ fii amfora eului meu îndãrãt-nic! – Daþi-mi un trup, voi munþilor) este reac-tualizat, la dimensiuni comparabile, în con-fesiunea din poemul lui Nichita Stãnescu(„Mã ridicam, scuturându-mi lin undele./Apele se retrãgeau tãcute, geloase./ Plopii

2 De altfel, argumenteazã Ioana Em. Petrescu, Blaga este un posteminescian în ceea ce priveºte struc-turarea spaþiului poetic pe verticalã, având drept centru axis mundi sau omphalosul – v. Eminescu ºimutaþiile poeziei româneºti, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1989, p. 92.

3 Ion Pop, Nichita Stãnescu: spaþiul ºi mãºtile poeziei, Editura Albastros, Bucureºti, 1980, p. 29.

46

Oana Tinca

mi-atingeau umerii, tâmplele/ cu umbrelelor melodioase” – Dimineaþã marinã).Constante sunt proporþiile eului, de semncontrar sunt raporturile cu materia: cen-tripet la Blaga (nãzuinþa spre un trup pemãsura imensitãþii geologice), centrifug laStãnescu (trezirea din somn e asemenea lep-ãdãrii de materia informã a mãrii). Pe lângãimaginar, similarã în aceste douã poemeeste ºi tehnica proiectãrii unui întreg scenar-iu narativ pornind de la o metaforã explicitã(„Mã ridicam din somn ca din mare”) sauimplicitã (trupul este lut). Ceea ce valideazãmetaforizarea ca procedeu predilect împru-mutat de la Blaga. Erotica proiectatã pe fun-dalul imensitãþii cosmice este, din nou, unelement de recurenþã, aºa cum putem obser-va din cele douã poeme în oglindã: Cântecde iarnã („ªi nu trece nimeni/ doar sorii albise rotesc liniºtit, idolatru”) ºi Sus („Aºa de-aproape,/ de-mi pare cã de þi-aº striga/ înzare – numele –/ i-aº auzi ecoul/ rãsfrânt debolta cerului”).

În cele douã volume la care am fãcutreferire, imagistica, raportarea la cosmic ºimetafora descopereau la Nichita Stãnescuinfiltraþii blagiene. Alegând pentru analizã,de data aceasta, volumul 11 Elegii, cel carecapãtã reflexe noi poate fi chiar Blaga, privitdin perspectiva volumului stãnescian.Comentatorii s-au oprit îndelung asupratransformãrii vederii în viziune la Stãnescu,dar nu ºi asupra relativizãrii perspectivei laBlaga. E drept, exemplele pentru cel dinurmã nu sunt numeroase, dar existã. Putemprivi, astfel, ca pandant al Elegiei a treia(„Copacii ne vãd pe noi, iar nu noi pe ei”)un vers precum „Lucruri suntem printrelucruri” (Lucruri suntem), exprimând des-centralizarea poziþiei umane, pierderea pri-vilegiului unei cunoaºteri absolute. Redu-cerea umanului la spectacol pentru ochiimateriei reapare într-un alt poem postum:„Ne sunt acoperite viaþa ºi patima./Lucrurile însã, ele ne ºtiu. Ia aminte:/ dru-mul ne ºtie secretele þinte,/ vântul cunoaºtecât de sãratã e lacrima” (Atotºtiutoarele).Problema focalizãrii multiple este o altã faþã

a ruperii de substanþa originarã. Nostalgiaunitãþii, alienarea, prezente ca intuiþii în lir-ica lui Blaga, devin mod de existenþã poet-icã la Stãnescu: „Durere a ruperii-n douã alumii/ ca sã-mi pãtrundã, prin ochii, doi” (Apatra elegie). Aspiraþia spre refacerea unitãþiipierdute, romanticã în fond, capãtã culoaremodernã prin descoperirea dramei cunoaº-terii ºi a crizei ce decurge de aici. Ca ºiBlaga, poetul are intuiþia potenþialitãþilor, alatenþelor („Sentimentul unei aripi îmicurge-n spinare, senzaþia de ochi îºi cautã oorbitã” – Elegia oului, a noua), la fel meta-morfoza în regnuri subumane, ca expe-rienþã-limitã a încercãrii de a-ºi apropia cos-mosul prin contemplaþie (condamnat „la operpetuã aºteptare,/ la o încordare a înþe-lesurilor în ele însele/ pânã iau formamerelor, frunzelor,/ umbrelor,/ pãsãrilor” –A cincea elegie) pare o reactualizare aStalactitei. Mai mult, nostalgia dupã unitategenereazã o poeticã a inexprimabilului:tainei din poezia blagianã îi rãspund, pestetimp, necuvintele, ca încercãri de aproxi-mare a ceea ce poate fi doar presimþit.Stãnescu scrie „Sunt bolnav/ de ceva întreauz ºi vedere,/ de un fel de ochi, un fel deureche/ neinventatã de ere”, transformândîn manierã poeticã ceea ce Blaga tematizaseexplicit.

Marin Sorescu dialogheazã cu Blaga înprincipal prin abordarea temelor grave, din-tre care recurentã este moartea. Ca notã per-sonalã, „modernitatea formulei constã înintelectualitatea ei. Dar detaºarea lucidã apoetului de poezie nu înseamnã neapãratironie, neapãrat umor. Contrar impresieiimediate, el nu distruge cu adevãrat gravi-tatea confesiei, ci face doar gestul de a o dis-truge, el nu e ironic, neîncrezãtor, ci se pre-face”4. Poezia lui Marin Sorescu, aceea dinPoeme (1965) ºi din Moartea ceasului (1966),pare copleºitã de moºtenirea culturalã ºi,odatã ce literatura ºi-a scris marile teme,poetul lasã impresia cã nu se mai poate con-fesa decât într-un registru minor. Atitudineae jucatã de fapt, pentru cã în spatele tonuluiludic se ascund teama de moarte ºi însingu-

4 Nicolae Manolescu, Literatura românã postbelicã. Editura Aula, Braºov, 2001, p. 162.

47

Generaþia ‘60 ºi poetica blagianã

rarea. Frenezia vitalistã a miºcãrii, expri-matã de Blaga cu accente expresioniste într-un poem precum Vreau sã joc, este sublimatãde Sorescu în intelectual ºi în livresc:„Danseazã, suflete!/ Deschide uºa bib-liotecii ºi danseazã/ Printre atâþia bãrbaþifoarte înþelepþi/ Care ºi-au lãsat capetele/ Pecâte o carte/ Ca pe o tavã a Salomeii” (Dan-seazã). Nevoia blagianã a eului de integrareîn ciclul vieþii ºi al morþii prin aºezarea înrând cu înaintaºii este transfiguratã înimperativul de a perpetua o moºtenire spir-itualã: „Pentru cã numai tu mai poþi facemiºcãrile/ Începute de ei,/ ªi frumuseþeajocului/ Nu trebuie sã se piardã”. S-ar puteaspune cã glasul sângelui a fost înlocuit, aici,de glasul intelectului. O Genezã precum ceadin Poemele luminii propune ºi Sorescu, însãdemiurg este, aici, Shakespeare. Lumea fic-þionalã ºi cea realã se amestecã, arhetipurilenu mai sunt monadele sau mumele, ci Hamlet,

Iulius Caesar, Antoniu, Cleopatra, Ofelia:„Sã le stãpâneascã ei ºi urmaºii lor,/ În veciivecilor” (Shakespeare). De altfel, chiar por-tretizarea unui dramaturg-demiurg ames-tecã tonalitãþile discursive, vorbind despreanxietãþile ºi dramele umane într-un regis-tru nu lipsit de umor: „Atunci au sosit ºiniºte indivizi care întârziaserã./ Creatorul i-a mângâiat pe cap cu compãtimire,/ ªi le-aspus cã nu le rãmâne decât sã se facã/ Criticiliterari/ ªi sã-i conteºte opera”.

Ca ºi Blaga, Sorescu explicã nefericireaîntregii creaþii prin înscenarea unor mituri.În Bãrbaþii, „Sunt bãtãlii pe toþi pereþii/ ªi înfiride ºi ocniþe,/ Pe stele e chipul încruntat albãrbaþilor de demult”. Mitul fondator, deextracþie culturalã (Shakespeare, Trebuiau sãpoarte un nume, Bãrbaþii, Meºterul Manole)este dublat de o mitologie personalã, ca înBile ºi cercuri: „Jocul e amuzant,/ Stãpânesc

48

Oana Tinca

cum pot/ Lumea mea de bile ºi cercuri,/Dar, uite e foarte târziu/ ªi jonglerul tatã/Nu se mai întoarce”. Expresivitatea provinedin reducerea proporþiilor (de altfel, meta-fora ºi litota se îmbinã în acest poem) ºi dinplasarea dramelor omului modern (precumînstrãinarea de divinitate, „transcendenþagoalã”) în registrul derizoriului: „Câtpriveºte bilele/ Ai grijã sã nu-þi scape cearoºie,/ Cã rãmâi în întuneric,/ ªi nu aruncaprea departe bila neagrã/ De care tot nea-mul nostru/ E legat prin jurãmânt”. Sim-bolismul este transparent aici. Tensiuneexistã, dar ea nu se mai naºte, ca la Blaga,din contemplaþie, ci iese la suprafaþã din ati-tudinea rezervatã a poetului, lãsându-ºi citi-torul sã sondeze ceea ce nu se spune.Tãcerea, programaticã la Blaga, face partedin mecanica textualã la Sorescu. Uneori,cei doi se întâlnesc ºi în imaginarul poetic,ca în cazul celor douã poeme cu titluriomonime, Scoica. Blaga mizeazã pe ideeaînstrãinãrii de sine ºi pe latenþele nebãnuiteale eului: „O, voi ajunge, voi ajunge/Vreodat’ pe malul/ acelei mãri, pe care azi/o simt,/ dar nu o vãd?”. Sorescu, în schimb,împinge semnificaþiile poemului spre scin-darea eului („M-am ascuns într-o scoicã, pefundul mãrii, / Dar am uitat în care”) pânãla disoluþia individualitãþii („Fundul mãriimã atrage ºi mã înspãimântã/ Cu mil-ioanele-i de scoici/ Asemãnãtoare”) ºi im-posibilitatea regãsirii de sine.

Sorescu nu are voluptatea materiei dinPoemele luminii, nici pe aceea a formelor viu-lui din Paºii profetului sau În marea trecere,imaginarul sãu nu este polarizat în termenide civilizaþie ruralã sau urbanã (în mod sur-prinzãtor, pentru cã, aºa cum am vãzut,trãieºte cu obligaþia de a fi fost nãscut în cul-turã), dar se foloseºte de sensurile arheti-pale ale materiei (în special apa) pentru afigura viaþa ºi moartea: „Numai lãcustele/Cunosc sufletul þãranului/ Când i seisprãveºte deodatã anotimpul/ Ca apadintr-un urcior” (Numai lãcustele). În altpoem, apa dã naºtere unei alegorii: „Apa

asta e plinã de nade,/ Tot felul de nade/Frumos colorate.// Noi, peºtii,/ Înotãmprintre ele/ Atât de iute,/ Încât pãrem gãlã-gioºi” (Apa asta). Poetica lui Marin Sorescuse realizeazã prin extinderea metaforei într-un sistem alegoric, un adevãrat scenariunarativ (narativul care expliciteazã o me-taforã este, de altfel, ºi tehnica din poemelede început ale lui Blaga). Deºi pãstreazãunele sensuri arhetipale ale imaginarului ºivalorificã miturile pentru a figura, în sub-sidiar, o experienþã dramaticã, poezia luiSorescu se individualizeazã prin intelectual-ismul formulei, care oferã tonul degajat ºiumorul.

Dintre poeþii generaþiei ’60, Ana Blan-diana pare cea mai apropiatã de formula

5 Mircea Zaciu, Dicþionarul esenþial al scriitorilor români. Editura Albatros, Bucureºti, 2000, p. 90

Ion

Sten

dl

49

Generaþia ‘60 ºi poetica blagianã

poeticã blagianã. Despre primele volume,Persoana întâia plural (1964) ºi Cãlcâiul vul-nerabil (1966), exegeza a remarcat cã: „Struc-tura discursivã încorpora senzaþiile cele maifruste, gesticulaþia, nu lipsitã de retorism, sevoia de amplitudine cosmicã, un spirit fre-mãtãtor dinamiza «tinereþea curatã», înse-tatã de comuniunea cu elementele”5. Poezianu este departe de vitalismul blagian, aºacum putem observa din atracþia pentru sti-hial manifestatã în unele poeme: „Sunt ceamai frumoasã femeie pentru cã plouã/ ªi-mistã bine cu franjurii ploii în pãr,/ Sunt ceamai frumoasã femeie pentru cã-i vânt/ ªirochia se zbate disperatã sã-mi ascundãgenunchii” (Descântec de ploaie). Declamativ,Blaga este numai atunci când scrie un poemcare începe ºi se terminã cu sinele (Eu nustrivesc corola de minuni a lumii). Ana Blan-diana este însã, în primele volume, con-secventã declamaþiei ca metodã poeticã(„Epoleþii generaþiei mele/ Cine-ar îndrãznisã îi jigneascã?” – Mândrie). Însã retorismulblagian, dezvoltat pentru a explicita narativo metaforã, nu justificã opþiunea poetei.Aceastã tehnicã surprinde, totuºi, o ase-mãnare de substanþã cu lirica blagianã –expansiunea eului. Dacã la Marin Sorescudiscursul aparþinea unui eu ascuns înspatele cuvintelor, în poezia Anei Blandianaacesta îºi exprimã fãrã reticenþã preferinþapentru tonurile tari („Vreau tonuri clare/ ªiculori în stare purã/ Vreau sã-nþeleg, sãsimt, sã vãd,/ Prefer acestei fericiri am-bigue/ În totul clar îngrozitorul meuprãpãd” – Intoleranþã) ºi pentru esenþe(„Între tãcere ºi pãcat/ Ce-o sã aleg – cirezisau lotuºi?/ O, drama de-a muri de alb/ Saumoartea de-a învinge totuºi… - ªtiu puri-tatea). Opþiunea pentru intensitatea oferitãde puritate pare o clamare cu voce tare amonadelor despre care Blaga vorbise cu calmcontemplativ. Orientat mai puþin spre tran-scendent, discursul jongleazã când cu tonuluºor, graþios („O sã mã leagãn în moarteamea ca-ntr-un hamac”) când cu detaliilemacabre („Din când în când de-a fru-

museþea o sã mã joc/ ªi, rãsucindu-mi peinelare viermii aurii,/ Þãrâna neagrã o sãmi-o trag peste ochi/ Cochet, ca borul uneistrãvechi pãlãrii” – Scherzo). Tonul sfidãtorpare un ecou al blagianului „Sunt beat delume ºi-s pãgân”. Infiltraþii blagiene înimaginar regãsim în poemul Recoltã, printransformarea cerului într-o figurã abelºugului („Cerul începe din creºtetulspicelor,/ De parcã fiecare din ele ar purta/Pe cap un vas mare umplut cu cer fierbinte/ªi vântul, miºcându-le fruntea,/ Vinul ceru-lui l-ar clãtina”). Faþã de modelul blagian,poemul câºtigã prin dinamizare („Spicele sevor frânge cu duioºie, cãzând,/ Va pãreadoar cã se-apleacã atente sã punã/ Vasul cucer pe pãmânt”), dar pierde dimensiuneametafizicã cuprinsã într-un vers precum„Pe buzele ei calde mi se naºte sufletul”,care justifica întreaga construcþie a poeziei.Într-un alt poem este recuperatã imagineasatului ca spaþiu matricial, protector: „Vreaudrumul pãrinþilor mei sã-l întorc,/ Vreausatul cu sunetul lacrimei mele,/ Poteca dinholde ºtiutã din somn/ ªi reintrarea vorbe-lor în lucruri”. Afinitatea incontestabilã cumodelul blagian se remarcã în tonul grav alCãlcâiului vulnerabil, când apar revelaþiileieºirii din vârsta miticã a copilãriei („Amcrescut? Suntem oameni maturi?/ Câte miide nuanþe putrezesc o culoare…” – Am cres-cut), taina („Necunoscutul strâns în noi ni-ehranã/ Prea multã pentru urmãtoarele vecii– Suprafaþa apei), esenþa lumii care se refuzãatingerii poetei („De ce aceastã renunþare/La fericitul somn comun,/ Dacã nu pot dincel mai grav/ Clopot al lumilor sã sun? –Unde-i mândria?).

Aceeaºi artã poeticã reviziteazã mitulorfic, din perspectiva creatorului salvat depropriul cuvânt: „Pot fi Orfeu,/ Dar ce sã-ngaim în faþa lumii?/ Sunt ºi Euridiceeu”.Pentru a-ºi dezgoli sinele, cu aspiraþiileºi angoasele personale, poeta nu renunþã lametaforã, dar favorizeazã meditaþia mar-catã de narativ (Vulcanii), confesivã (Dintr-un sat) sau alegoricã (Restul pe masã).

6 Nicolae Manoelscu, Istoria criticã a literaturii române, p. 1044.

50

Pãstreazã, de asemenea, temele blagienepredilecte, interogaþia, poezia meditativã.

Ceea ce îl leagã pe Ioan Alexandru de li-rica blagianã este „vizionarismul sãu tulbu-re expresionist, bazat pe un mare instinct almaterialitãþii lumii”6. Titlul volumului dedebut, Cum sã vã spun (1964), anunþã un eupentru care comunicarea de sine înseamnãaceeaºi luptã cu formele expresiei ca laNichita Stãnescu. Poetul doreºte sã se auto-construiascã discursiv, eliberându-se dininformul materiei: „Pãmântul se retrãgeadin mine/ Tãcând, câte puþin./ Eram pre-cum o mare/ Pe-un þãrmure-n declin”(Imponderabilitate). Poemul care dã numeleîntregului volum este un monolog adresatnu cititorilor, aºa cum ne-am fi aºteptat, ciiubitei, dezvãluind un eu preocupat deproblema dramatizãrii experienþelor perso-nale. Cu un ochi la iubitã ºi cu altul la pu-

blic, poetul anticipeazã tendinþa de obiecti-vare discursivã din volumul ulterior,Infernul discutabil (1966), în care un eu pro-teic este acordorul unei suite de voci: „eu”,„noi” („vina e doar/ a noastrã, cu prunciipiuind în pântec” – Remuºcãri), pânã la ovoce anonimã: „Ioane Alexandre fierbezeamã de cucutã/ în nãrile pãmântului”(Platou). Distanþa pânã la polifonia Tãrâ-mului pustiu al lui T. S. Eliot este una canti-tativã, nu calitativã.

Intenþia obiectivãrii ºi, prin aceasta, aanonimizãrii se realizeazã, la Ioan Ale-xandru, fie discursiv, fie se tematizeazã: „Înfiecare tânãr eu însumi par a fi/ ªi fiecarefatã mi-o socotesc mireasã” (Autoportret).Este aceeaºi idee din poezia lui NichitaStãnescu („ªirul de bãrbaþi îmi populeazã/un umãr. ªirul de femei/ alt umãr.” – Elegiaîntâia) ºi care actualizeazã blagiana Fântânã

Oana Tinca

Mircea Spãtaru

51

din adânc: „Când mã privesc într-o fântânã/îmi vãd ºi soarta, uit de nume”. Dupã cums-a observat, „eul poetic ne apare în poezialui Blaga ca un eu general ºi originar,dramele lui sunt ºi ele generale ºi originare.[…] Poetica blagianã este fãrã doar ºi poateo poeticã a obiectivãrii ºi a esenþializãrii”7. Totîn vederea obiectivãrii, Ioan Alexandrureactualizeazã mitul escatologic (Iulie) saupe cel al potopului (refrenul „Sã vinã ploa-ia” din Rugã), pentru a aminti doar douãdintre ele. În ceea ce priveºte imaginarulpoetic, comune cu Blaga sunt tematizareaunui spaþiu rural, natura primarã, cere-moniile pãgâne (Sãrbãtoarea grâului), volup-tatea materiei (Laptele), regresiunea în anor-ganic („ºi sângele din mine iarãºi/ miroase-a pãmânt” – Rugã), conturate în tonuri ex-presioniste.

Pentru generaþia ºaizecistã, Blaga rã-mâne modelul artistic fundamental, iar liri-ca sa este formulatã în noi paradigme.Elementul recurent în cele patru formule pecare le-am analizat þine, în primul rând, deexploatarea cu predilecþie a metaforei, catehnicã de focalizare a viziunii (Stãnescu),articulatã într-un sistem alegoric (Sorescu),detaliu de variaþie a tonalitãþii (Ana

Blandiana) sau multiplicatã pânã la ma-nierizare într-un tablou eclectic (IoanAlexandru). În al doilea rând, ideea exis-tenþei unor zone ale realitãþii inexprimabile,instrumentalizate de Blaga prin metaforarevelatoare ºi prin tematizare explicitã, esteactualizatã prin formula necuvântului, aparabolei, prin exploatarea intuiþiei sau apotenþelor. Transformarea de cãtre ºaizeciºtia inexprimabilului în manierã discursivãderivã din tendinþa expansivã a eului,proiectat ca instanþã ce resimte angoasaextincþiei ºi îºi recunoaºte înrudirea cu natu-ra primarã. Aceastã impersonalizare derivãdintr-un imaginar în a cãrui recuzitã re-gãsim stihialul, deschiderea spaþialã, mate-rialitatea densã, iminenþa morþii, dar ºirecursul la mit ca modalitate de obiectivare:mitul vârstei de aur (Stãnescu), al genezei(Sorescu), erotic (Blandiana), escatologic(Ioan Alexandru) . De cealaltã parte, selecþiacelor douã elemente fundamentale dinpoetica blagianã, metafora ºi suprapeso-nalul, dovedeºte permanenþa modernismu-lui sãu ºi îi ilumineazã figura de iniþiat întaina cuvântului, aducând ºi o deplasare aaccentului dinspre sistemul cunoaºterii spreliteraritate.

Generaþia ‘60 ºi poetica blagianã

Bibliografie primarã: Alexandru, Ioan, Cum sã vã spun, Editura

pentru Literaturã, Bucureºti, 1964 Alexandru, Ioan, Infernul discutabil, Editura

Tineretului, Bucureºti, 1966 Blaga, Lucian, Opera poeticã, prefaþã de

George Ganã, ediþie îngrijitã de GeorgeGanã ºi Dorli Blaga. Editura Humanitas,Bucureºti, 2007

Blandiana, Ana, Persoana întâia plural, Pref.de Nicolae Manolescu. Editura PentruLiteraturã, Bucureºti, 1964

Blandiana, Ana, Cãlcâiul vulnerabil, Editurapentru Literaturã, Bucureºti, 1966

Sorescu, Marin, Poezii. Ed. definitivã,Editura Scrisul Românesc, Craiova, 1990

Stãnescu, Nichita, Ordinea cuvintelor, Edi-tura Cartea Româneascã, Bucureºti, 1985

Bibliografie secundarã:Cãlinescu, Matei, Conceptul modern de poezie:

de la romantism la avangardã, EdituraParalela 45, Piteºti, 2002

Manolescu, Nicolae, Istoria criticã a litera-turii române. 5 secole de literaturã, EdituraParalela 45, Piteºti, 2008

Idem, Literatura românã postbelicã, EdituraAula, Braºov, 2001

Pop, Ion, Nichita Stãnescu: spaþiul ºi mãºtilepoeziei, Editura Albatros, Bucureºti, 1980

Zaciu, Mircea, Papahagi, Marian, Sasu,Aurel, Dicþionarul esenþial al scriitorilorromâni, Editura Albatros, Bucureºti, 2000

Bibliografie

7 Matei Cãlinescu, Conceptul modern de poezie: de la romantism la avangardã, Editura Paralela 45, Piteºti, 2002,p. 208.

52

Nu vã miraþi. Poeþii, toþi poeþii suntUn singur, ne-mpãrþit, neîntrerupt popor.Vorbind, sunt muþi. Prin evii, ce se nasc ºi morcântând, ei mai slujesc un grai pierdut de mult.

Adânc, prin seminþiile, ce-apar ºi-apun,pe drumul inimii mereu ei vin si trec.Prin sunet ºi cuvânt s-ar despãrþi, se-ntrec.κi sunt asemenea prin ceea ce nu spun.

Ei tac ca roua. Ca sãmânþa. Ca un dor.Ca apele ei tac, ce umblã subt ogor,ºi-apoi sub cântecul privighetorilor izvor se fac în rariºte, izvor sonor.

Studiul nostru urmãreºte sã demonstrezeºi sã ilustreze modul în care aceastã artãpoeticã blagianã, explicitã la prima vederedevine, prin stilistica ei, o poezie-demon-straþie implicitã, ce aplicã în chiar cuprin-sul ei dezideratele exprimate explicit. Lu-crarea de faþã va porni, însã, de la câtevaconsideraþii ce privesc constantele tematicepentru a justifica pe baza lor, opþiunile stilis-tic structurante ale poeziei ce circumscrie opoezie demonstraþie implicitã. Prin ter-menul de poezie-demonstraþie implicitã nereferim la o categorie aparte de poezie care,prin rafinamentul ei de structurã, materiali-zeazã, aplicã stilistic tema sau motivulenunþate chiar în versurile care le conþin. Cualte cuvinte, e vorba de o potrivire perfectãîntre tematicã ºi stil, aºa încât stilul sã con-cretizeze tematica secvenþelor poetice.

Coordonatele universului liric: tãcere, cântec ºi mister

Poeþii aparþine, din punctul de vedere aletapizãrii evoluþiei lirismului blagian, uneiperioade de acalmie ºi domolire a spirituluiexpresionist frenetic, încãrcat de vitalismuldorinþei de exteriorizare a eului, care, sufe-rind din cauza excluderii sale din natura-leþea originarã tinde, printr-o stare de con-tinuã încordare, cãtre o lume a supra-realu-lui ºi supra-sensibilului. Prin contrast, etapa„blagianizãrii expresionismului”1, când

Oana RUSU*„Poeþii” – o apologie

pro arte sua**

The departure point of this present study is tobe found in the correspondence between thestyle of the poem and it’s thematic. Our studywishes to demonstrate that this explicit art ofpoetry becomes an implicit-demonstrativepoem. The poem Poeþii appears to us as a veryrefined poem that succeeds to materialize thethematic through the style in the very samepoetic sequence that expresses the theme.Although, this study analyses the style of thepoem, we began our research considering thethematic sequences of the poem as we want tosee the manner in which the style follows thepoetic motifs. As a result, we managed toobserve that in the poetic sequence that recom-mends the silence as a virtue of the poets, thepoem reduces its verbal dimensions throughambiguous expression or through expressionsthat contain elements that contradict eachother creating a void in the poetic substance.By contrast, the poetic sequence that empha-sizes the theme of the melody as a privilegedstate of an ideal poem, structures its style fol-lowing the musicality of the verse. In conclu-sion, we can verify the elaborate style of thepoem through the perfect equivalence betweenthe stylistic structure and the thematicsequences and, at the same time, we can seehow this poem transforms itself in a eulogy fora personal poetic manner.Keywords: Lucian Blaga, ars poetica, Poeþii("The Poets"), stylistic analysis, the silence.

Abstract

* Masterandã în anul al II-lea, Facultatea de Litere, Universitatea „Babeº-Bolyai", Cluj,** Lucrare distinsã cu Premiul revistei Caiete critice la Colocviul Naþional Studenþesc „Lucian Blaga", ediþia

a XII-a, organizat de Facultatea de Litere ºi Arte din cadrul Universitãþii „Lucian Blaga", Sibiu.1 M. Mincu, Lucian Blaga. Poezii, (f.l.), Editura Pontica, 1995, p. 104.

53

„Poeþii” - o apologie pro arte sua

poetul devine cu adevãrat original, exprimãtopirea eului în anonimat, ca modalitate dea atinge metafizicul.

Exhibarea eului, individualismul exacer-bat, trãdat la nivel textual prin ostentaþiapersoanei I din primele poezii: „Eu [s.n.] nustrivesc corola de minuni a lumii .[…] eu[s.n.] cu lumina mea sporesc a lumii tainã”(Eu nu strivesc corola de minuni a lumii), „Eu[s.n.] nu-mi mai am inima în cap” (Luminaraiului), „O, vreau sã joc, cum niciodatã n-am jucat” (Vreau sã joc), etc. sunt reprimateprin trecerea cãtre un regim al impersonalu-lui, prin distanþarea definitivã de real, fiind-cã, în aceastã etapã a creaþiei sale Blagatransferã particularul în general, obþinând

forme de expresie ce se întemeiazã pe unevazionism pur. Se exprimã, astfel, tocmaidezideratul esenþial al expresionismului:transcenderea realului, atingerea absolutu-lui. Expresionismul se va constitui într-un„stil creativ universal”2 pentru cã singuramodalitate de a corecta precaritatea fiinþeiumane ce trãieºte frustrarea datã de existen-þa în orizontul misterului pe care nu-l poaterevela e creativitatea. Astfel, odatã cu „bla-gianizarea expresionismului”, eul dictato-rial, exploziv se dizolvã într-un eu anonim,iar „anonimul e substanþa metafizicã atuturor”3. De aceea, Blaga configureazã înpoezia analizatã biografia mitologicã aunei categorii: poeþii, ca o modalitate de a

2 M. Mincu, op. cit., p. 92.3 Lucian Blaga, Diferenþialele divine, Bucureºti, Editura Fundaþia pentru Literaturã ºi Artã Regele Carol II,

1940, p. 56.

Mircea Spãtaru

54

Oana Rusu

transpune coordonatele individuale ale eu-lui în axe universale pentru cã „aflarea te-meliilor propriei fiinþe coincide cu cunoaº-terea tainelor lumii”4 ºi, ca atare, trasarea co-ordonatelor unei categorii generale face catrãsãtura esenþialã a individului uman, cre-aþia, sã se proiecteze la nivelul acestei colec-tivitãþi care exprimã un stadiu superior aldestinului creator ce o apropie de absolut.Tema centralã a poeziei se configureazã,aºadar, în jurul categoriei poeþilor.

Aºa încât, Blaga îi defineºte pe poeþi ca„un singur ne-mpãrþit, neîntrerupt popor”care numai depãºind marginile individu-

alului poate participa la structurile cosmiceºi continua timpurile Genezei caracterizateprin totalitate. De aceea, categoria poeþilorparticipã la totalitate doar prin graiul spe-cific lor: tãcerea: („Vorbind, sunt muþi”),pentru cã ea nu înseamnã înstrãinarea deîntregul cosmic, ci marcheazã o contopire înunitatea originarã a lumii. Se introduce unconcept central al întregii poezii: tãcerea,atribuitã categoriei poeþilor, ca elementdefinitoriu ºi obligatoriu ºi care va configu-ra structura stilisticã a poeziei. Starea de tã-cere vizeazã o coordonatã esenþialã a liriciilui Blaga, provenitã din sfera expresionis-

4 Ibidem, p. 80.

Ovidiu Croitoru

55

„Poeþii” - o apologie pro arte sua

mului, marcat de neîncrederea în cuvânt,considerat incapabil de a-l reprezenta pe omsau de a numi absolutul. Absolutul, ca va-loare unicã spre care tinde produsul expre-sionist, poate fi atins doar prin tãcere, pen-tru cã e singura care poate comunica cutranscendentul datoritã unui atribut comun:ºi universul se caracterizeazã prin tãcere ºianonimat. Apoi, doar tãcerea exprimã total-itatea ce defineºte absolutul, dat fiind faptulcã rostirea, cuvântul, înseamnã, prin exce-lenþã, fragmentarism. De aceea, pentru poe-zia care aspirã la totalitate, forma idealã e„poemul tãcut” (Mallarmé).

Totodatã, în lirica blagianã arta cuvântu-lui interfereazã cu tãcerea, raliindu-se in-tenþiei poeziei moderne de a-ºi reducedimensiunile verbale, cuvântul devenindun vehicul al exprimãrii tãcerii ºi, deci, si-multanã destãinuire ºi reprimare. Tãcerea ºicuvântul se condiþioneazã reciproc, deoa-rece cuvântul poartã un sens pe care tãcereaîl preia, transmiþându-l în spaþiul misteru-lui. Astfel, tãcerea se structureazã pe unsubstrat ontologic, natura umanã definin-du-se prin mister ºi încercare de revelare alui, conform dezideratului blagian. Tãcerea,specificã poetului, are ca termen de referinþãdoar misterul. Astfel cã, între limbaj ºi tran-scendenþã se instaureazã un vid, o tensiunedatã de faptul cã nici un cuvânt nu-ºi poatedepãºi limitele, iar absolutul nu poate ficuprins de cuvinte. De aceea, forma inter-mediarã în mãsurã sã concilieze cele douãipostaze e doar cântecul: „cântând ei maislujesc unui grai pierdut demult”. Numaiprin cântec e posibilã recuperarea tãcerii ini-þiale, pentru ca doar el conþine armonia ºiechilibrul specifice stãrii de tãcere ce poateapropria omul de absolut. Verbul poetic sesitueazã în continuarea spaþiului increatu-lui, devenind cântec. De aceea, el se institu-ie ca o modalitate recuperatoare a limbaju-lui „paradisiac”, fiindcã reuneºte fiinþa lim-bajul primordial, configurând structura uni-ficatoare a spaþiului originar.

Cântecul devine mod de existenþã a poe-ziei, o expresie fãrã cuvânt ºi în Poeþii: „cân-

tând, ei mai slujesc un grai pierdut demult”. Poezia slujeºte astfel unui „grai pier-dut de mult”: adicã unui limbaj pre-verbal,al cosmosului ºi al totalitãþii, respingândsunetul sau cuvântul ºi refuzând competiþiaegoistã prin care verbul ar deveni o modali-tate a afirmãrii individuale ce se opune To-tului Anonim: „Prin sunet ºi cuvânt s-ardespãrþi, se-ntrec./ κi sunt asemenea princeea ce nu spun”. În plus, lumea devine oincantaþie orficã, unde poetul „cântã”,„ascultã” ºi „tace”, însã toate aceste verbesunt doar niºte ipostazieri ale verbului „afi” ºi „devin omonime poetice, încadrându-se în para-semantica poemului.” 5.

Opoziþiile stilistico-semantice: nuanþe stilistice ale temei centraleDimensiunea stilisticã reveleazã nuan-

þele temei centrale ce se construiesc tempo-ral: prin ele se precizeazã perpetuarea an-istoricã a poeziei. Poeþii rãmân dinamicãpurã a misterului: „mereu ei vin ºi trec” înopoziþie cu semnele omenescului supuseefemeritãþii: evii „ce se nasc ºi mor” ºi sem-inþiile „ce apar ºi-apun”. Adverbul „mereu”sugereazã perpetuarea continuã a destinu-lui poeþilor într-un flux dinastic ce nu poatefi întrerupt de schimbarea vremurilor. Temae nuanþatã, apoi, spaþial, conturând coordo-natele unei existenþe subterane: „Ca apele eitac, ce umblã subt ogor”. Se exprimã douãetape premergãtoare cântecului: tãcerea ºiapoi cãutarea creatoare, frãmântarea carepregãteºte actul cântãrii ºi al poeziei, mar-catã în text prin verbul „a umbla”. Se con-cretizeazã apoi alte conotaþii ale actuluicreaþiei/cântãrii: diafanul, frumuseþea („ro-ua”), fecunditatea creatoare („sãmânþa”),nostalgia („dorul”) ºi eterna trecere („apa”).Aceste imagini contureazã, deci, niºte axeontologice bazate pe opoziþiile semantice detimp (istoric, efemer) ºi spaþiu (anistoric):temporalitatea terestrã se opune unui tip despaþiu etern, sub-pãmântean, al fecundãriiºi creaþiei neîntrerupte, dar tãcute: „Prinevii ce se nasc ºi mor” vs. „subt ogor”. Opo-ziþia determinã ºi alternanþa prepoziþiilor

5 M. Mincu, Lucian Blaga. Poezii, (f. l.), Editura Pontica, 1995, p. 94.

56

„prin” ce exprimã temporalul ºi „subt” ceintroduc spaþialul. Se constatã în aceastãetapã a domolirii spiritului frenetic ºi o spa-þializare a poeziei prin care fixeazã toposu-rile cosmice în spaþiul matricial arhaic, reali-zându-se, astfel, o autohtonizare a reperto-riului expresionist, materializatã în text prinimaginile „ogorului” ºi ale „rariºtei”. Deaceea, peisajul transcendent îºi gãseºte core-spondenþa în spaþiile aparþinând folclorului,însã acest lucru nu trebuie sã ne înºele,fiindcã þinta metafizicã blagianã se des-prinde de orice posibilã conformare la aces-te realitãþi, care sunt sublimate în categoriilegeneral-simbolice ale forþei creatoare.

Apoi, poezia se structureazã pe opoziþia:negarea vorbirii: “Vorbind, sunt muþi’ vs.afirmarea altei vorbiri: „slujesc un graipierdut de mult”, iar ca o opoziþie secun-darã se afirmã cea subliminalã dintre indi-vidual ºi colectiv: „poeþii, toþi poeþii sunt/un singur, neîmpãrþit, neîntrerupt popor”.

Indicilor perisabilitãþii („evii” ºi „semin-þiile”) li se opune imaginea „drumului ini-mii”, sugerând periplul poetului în cãutareaunui ideal, a absolutului sau a misterului,dat fiind faptul cã, odatã cu estetica expre-sionistã, drumul îºi schimbã sensul iniþial,de traseu cu destinaþie precisã ºi devinecãutare de sine, zadarnicã, asociatã cu de-monia cunoaºterii. „Inima”, devenitã cen-tru, dã sens acestei noi simbolistici, deoa-rece accesul la centru, consecinþã a strãba-terii drumului, echivaleazã cu iniþierea ºicunoaºterea. Deoarece poetul îºi trãieºterãtãcirea sub apãsarea timpului, condamnatla spaþiul teluric ºi predestinat înþelegeriilimitate datoritã limbajului care se inter-pune între el ºi absolut, tãcerea sau cânteculdevin forme ideale de recuperare a stãriioriginare din increat ºi de unificare parþialãcu nepãtrunsul cosmic. Datoritã faptului cãtãcerea privilegiazã contemplaþia, „tãcerea-osmozã”6 (V. Bãncilã) e specificã, în primulrând, poeziei lui Blaga, fiindcã reprezintã„starea de mare lãrgime, adâncire ºi acuitate

a senzaþiei, în care spiritul nostru se pune înlegãturã cu spiritul lucrurilor”7. Aceastã„tãcere-osmozã” se întrepãtrunde cu „tãcerea-comunicare” de care se leagã statutul poetu-lui ideal din poezia Poeþii: este poetul „carese aºeazã ca o columnã, ca o statuie în faþalumii ºi vorbeºte fãrã cuvinte, dar adânc,acaparant, magic”8.

În ultima strofã se contureazã trei mo-mente înlãnþuite ale creaþiei poetice: tãce-rea, ascultarea cântecului ºi transformareaîn cântec. Tãcerea se configureazã tematicîn primele douã strofe: „Vorbind, suntmuþi”, „κi sunt asemenea prin ceea ce nuspun.” Opoziþia tãcere vs. cântec are ca refe-rinþã opoziþia recepþie vs. emisie ºi, implicit,antagonismul identitate vs. alteritate. Caatare, se dezvoltã douã ipostaze: una aflatãsus: „cântecul privighetorilor” (=alteritate)ºi cealaltã aflatã jos: „izvorul sonor” (=iden-titate). Tãcerea se transformã într-un cântecsusurat, fãrã cuvinte, specific poeþilor.Aºadar, prin actul de receptare, receptoruldevine el însuºi emiþãtor prin procesul detranssubstanþiere: „ªi-apoi subt cânteculprivighetorilor,/ izvor se fac în rariºte, izvorsonor”. Poetul îºi transformã toatã fiinþaurmând frumuseþea cosmosului, adicã a„cântecului privighetorilor” ºi devine cân-tec, dupã modelul ei, preluând taina ºi ar-monia, metamorfozându-se în „izvor so-nor”. Printr-un proces similar, aspiraþia cu-vântului de a se identifica fiinþei îºi gãseºteîmplinirea, paradoxalã, în dispariþia ºi sub-stituirea sa prin obiectul pe care ar fi trebuitsã-l numeascã: „Ei tac ca roua. Ca sãmânþa.Ca un dor”. Identificarea cu aceste elementece simbolizeazã o etapã premergãtoarecreaþiei: „sãmânþa, apa”, conduce cãtreieºirea din latenþã ºi intrarea într-un regimal frãmântãrilor creatoare semnalate deurmãtoarele câteva semantice. Urmãtoareaopoziþie se iveºte datoritã revalorizãrii ver-bului „a tãcea”. Se construieºte raportul deechivalenþã între poeþi ºi rouã/sãmânþã/dorîn opoziþie cu corespondenþa între poeþi ºi

Oana Rusu

6 Vasile Bãncilã, Lucian Blaga, energie româneascã, Tipografia „Cartea Româneascã”, Cluj-Napoca, 1938,apud. Vasile Fanache, Întâlniri, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1997, p.130.

7 Vasile Fanache, Întâlniri, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1997, p.122.8 Vasile Bãncilã, op. cit, apud. Vasile Fanache, Întâlniri, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1997, p.131.

57

ape, relaþie la care se adaugã ºi verbul „aumbla”. Astfel, prin trecerea din regimulverbului „a tãcea“ în acela al lui „a umbla”se face transferul de la static la dinamic,pentru cã modul de a tãcea al seminþei ediferit de modul de a tãcea al apelor, careaduc o conotaþie de neliniºte ºi frãmântarepotenþate de verbul „a umbla”. De aceea, secreeazã interdependenþa dintre „a tãcea” ºi„a umbla”, pentru cã legãtura lor organicãexprimã o etapã a genezei cântecului, ca rit-ual complex ce asociazã contrariile înarmonie: tãcerea, deci staticul e în coeziunecu umbletul, deci cu cãutarea ºi neliniºtea,cu demonia cunoaºterii ºi a creaþiei.

Poezia-demonstraþie implicitã

Am arãtat cum întreg textul e structuratpe un sistem dihotomic, care demonstreazãcã în poezia expresionistã unitatea contra-riilor creatoare de tensiune e singura capa-bilã sã depãºeascã limitãrile banalului ºi sãse proiecteze în absolut: „De câte ori operade artã redã astfel un lucru încât puterea,tensiunea interioarã transcende lucrul, trã-dând relaþiuni cu cosmicul, cu absolutul, cuilimitatul, avem de a face cu un produsexpresionist”9. Observãm cum „blagiani-zarea expresionismului”, de care am vorbit,se face resimþitã, în poezie, prin faptul cãtensiunea aparþine organizãrii interioarebazatã pe dihotomii producãtoare de tensi-une ºi nu e doar rezultatul acelui „Schrei” alunui eu ce-ºi sesizeazã depãrtarea faþã decosmic, manifestându-ºi încordarea proven-itã din efortul de recuperare al virtuþilor ce-l pot apropia de absolut. De aceea, poeziailustreazã universul blagian precum ºiidiostilul din aceastã ultimã perioadã decreaþie a poetului.

La nivelul construcþiei poeziei, incipitulce constã într-o intrare abruptã în text prinadresarea directã cãtre un interlocutorabsent: „Nu vã miraþi,” pare a relua un dia-log întrerupt, dând, astfel, sugestia continu-itãþii ºi a curgerii. Am putea bãnui cã întrea-ga construcþie, care se susþine prin multiple

definiþii, ar putea continua ºi cã textul pecare îl avem în faþã e doar o secvenþã, unfragment. Ceea ce, continuând raþionamen-tul, sugereazã cã poezia însãºi e fragment ºi,ca atare, e limitatã în cadrele rigide alecuvântului, neputând împlini aspiraþia de acuprinde absolutul. Pe de o parte, avemsugestia cã poezia, în ipostaza de cântec,poate recupera totul primordial ºi, pe dealtã parte, poezia exprimã, prin acest tip deconstrucþie, contrariul, ºi anume, imposibi-litatea ei, ca fragment, de a cuprinde totali-tatea ºi cosmicul. Se instaureazã, astfel, ten-siunea creatã între deziderat ºi împlinire.

Totodatã, datoritã faptului cã expresion-ismul proiecteazã asupra poeziei aspiraþiade a transcende realul, intervine necesitateade a depãºi limitele mijloacelor de expri-mare tradiþionale, fãcând apel la intensifi-carea mijloacelor formale, adicã la modali-tãþi stilistice ce pot exprima prin forþa ine-ditului aspiraþia spre transcendent. Deaceea, Blaga, în stil expresionist, depãºeºtesensurile cuvintelor banale, învestindu-lecu funcþii noi, plurivoce, menite sã desem-neze expresia cãutãrii, a aspiraþiei ce strã-bate cotidianul. Cuvinte din lexicul domi-nant în poezia lui Blaga, se regãsesc ºi în

„Poeþii” - o apologie pro arte sua

9 Lucian Blaga, Zãri ºi etape [aforisme, studii, însemnãri], text îngrijit ºi bibliografie de Dorli Blaga, EdituraMinerva, Bucureºti, 1967, p. 74.

Ovidiu Croitoru

58

acest text: „drum”, „ape”, „tãcere”, „grai”.Datoritã funcþiei polisemantice a cuvântu-lui, poezia sa depãºeºte semantismul uni-voc ºi restrictiv, oferind lexicului banal va-lori inedite. Astfel, poezia blagianã devine„poezia substantivului”10, pentru cã desem-neazã un atribut fundamental ºi definitoriual stilului blagian, ºi anume, „metafora re-velatorie”, ca modalitate de aspiraþie spreesenþã, spre universal ºi absolut. Ca dovadã,tãcerea îºi modificã sensul comun ºi expri-mã o cale privilegiatã de a intra în contactcu universalul ºi totalitatea. Astfel, toatecuvintele, aparent comune, trimit cãtremetafizic: „roua” semnificã unirea armo-nioasã dintre cer ºi pãmânt, „apa” e prin-cipiul creaþiei primordiale, prin excelenþã,„sãmânþa” simbolizeazã elementul regene-rator ºi germinal, iar „privighetoarea” ex-primã perfecþiunea cântecului originar.Toate aratã aspiraþia spre transcendent, fer-tilitatea creaþiei ºi perfecþiunea cântecului caformã idealã de acces la cosmic ºi ca stare cenaºte melancolie în faþa absolutului.

Trecând apoi în sfera formalã, observãmmuzicalitatea versului datã de repetiþii:„Poeþii, toþi poeþii”, de structuri simetrice –precum chiasmul: „Ei tac ca roua… ca apeleei tac” ºi de aliteraþia: „or” (dor, ogor, izvor,sonor). Toate aceste elemente susþin muzi-calitatea versului, confirmând încã o datãprogramul expresionist, pentru care poeziatrebuie sa fie armonie, sã se asemenearmoniei cântecului pentru a atinge tran-scendentul. Aliteraþia ce constã în repetareagrupului „or” (dor, ogor, izvor, sonor) comu-nicã, datoritã prezenþei vocalei „o”- rotun-jite, mijlocie ºi aproape închisã, viziuneapoetului asupra lumii conceputã sferic: uni-versul, existenþa reprezintã un tot unitar, unîntreg indisolubil. De aceea, sugestia e aunei tonalitãþi grave, adânci a unei lumiimaginate sferic. În plus, prin dinamicaexpresiei datã de frecvenþa verbelor la pre-zent ºi viitor, forme vii ale timpurilor ver-bale, se realizeazã constantele poeziei ex-presioniste: tensiunea, intensitatea trãirii,dar, încã o datã, aici nu e vorba de egocen-

trismul ce caracteriza primele poeme, pen-tru cã transferul verbelor la persoana a treiaepureazã textul de orice fel de indicii aleafirmãrii individualitãþii ºi proiecteazã totulîn universal ºi anonim. Însã, într-adevãr, re-petarea sintagmei „ei tac” cu verbul la pre-zent, nu poate sugera decât trãirea interi-oarã puternicã, zbuciumatã în propensiu-nea ei spre absolut, abia camuflatã sub în-veliºul tãcerii. Astfel cã, noþiunile antitetice:„cuvânt” ºi „tãcere”, construcþia oximoro-nicã: „Vorbind, sunt muþi”, precum ºi în-treaga organizare pe sistemul de opoziþii:fizic vs. metafizic, alteritate vs. identitate,peren vs. perisabil genereazã tensiunea datãde coexistenþa contrariilor, ilustrând doctri-na expresionistã.

Vom arãta acum modul în care aceastãpoezie exprimã stilistic temele enunþate încuprinsul secvenþelor poetice care le conþin.Secþiunile tematice ale poeziei sunt în acordperfect cu intenþiile stilistice aplicate: în pri-mele douã strofe recomandã tãcerea ca vir-tute a poeþilor, expresiile poeziei îºi anu-leazã sensul din interior, reducând poemulla o tãcere parþialã: expresia „vorbind, suntmuþi” e mai mult decât un oximoron, e oexpresie în care un membru îl anuleazã, îlneagã pe celãlalt în favoarea tãcerii. Astfel,aspiraþia poemului expresionist spre tãcereºi tensiune a contrariilor e susþinutã de con-strucþiile stilistice ambigue sau care se anu-leazã prin ciocnirea dintre elementele lorconstitutive. Expresiile ce folosesc negaþia:„ne-împãrþit, neîntrerupt” sugereazã totali-tatea prin negare ºi nu prin afirmare, în vir-tutea aceluiaºi principiu al anulãrii vorbirii.Aºa încât, „termenii abstracþi, derivaþi cuprefixul negativ „ne-” se constituie într-unprocedeu de expresie desemnând ceea ceeste situat dincolo de zona cunoaºterii”.11

Primele douã stofe sunt astfel guvernate deopoziþii care lasã un vid în exprimare con-cretã: „apar ºi apun”, „vin ºi trec”. În finalulstrofei a doua mai apare o negaþie, anulândo caracterizare precisã: „îºi sunt asemeneaprin ceea ce nu spun”. Abia din strofa a treiaputem extrage expresiile care introduc deja

Oana Rusu

10Melania Livadã, Iniþiere în poezia lui L. Blaga, Cartea Româneascã, Bucureºti, 1974, p. 105.11ªtefan Munteanu, Limba românã artisticã, Bucureºti, Editura ªtiinþificã ºi enciclopedicã, 1981, p. 259.

59

regimul cântecului prin asonanþele ºi alite-raþiile ce dau muzicalitate versului. Valorilearmonice ale aliteraþiei bazatã pe grupul„or” (dor, ogor, privighetorilor, sonor) aufost studiate mai sus ºi confirmã corespon-denþa implicitã între sugestiile explicite aleartei poetice ºi aplicarea lor în chiar cuprin-sul versului care le rosteºte. Prin urmare, seobservã cum versurile care proclamã cân-tecul ca formã superioarã a comunicãriilirice cu absolutul sunt construite stilistic pebaza unui model al melodicitãþii ce þesefirele unei armonii interne prin aliteraþii ºiasonanþe. Chiar dacã ºi în a treia strofã con-statãm prezenþa verbului a tãcea, el e impli-cat tot într-o structurã bazatã pe repetiþiecreatoare de muzicalitate: chiasmul: „Ei tacca roua. Ca apele ei tac”(s.n.). Mai mult, înultima strofã dominatã tematic de sfera cân-tecului, melodicitatea perfectã e ilustratã ºide monorimã, care lipseºte în primele douãstrofe care au rimã încruciºatã (I strofã) ºirimã îmbrãþiºatã (a II-a strofã). Monorimaasigurã efectul total de eufonie ce dovedeºtecã aplicarea stilisticã e coerentã în toate sec-venþele poetice, muzicalitatea datoratã stilu-lui fiind în acord cu sfera tematicã a cân-tecului. Aºadar, toate aceste corespondenþesusþin teza noastrã conform cãreia secþiuniletematice ale poeziei sunt ilustrate stilisticprintr-o oglindire reciprocã a tematicii înstilistica poeziei.

În ansamblu, discursul poetic are un ca-racter enunþiativ-axiomatic, exprimândadevãruri sentenþioase înseriate în formu-lãri apodictice, ceea ce dezvãluie caracterulprogramatic specific unei arte poetice, do-vedit ºi de fluxul poetic întrerupt prinpropoziþii ºi fraze scurte. Se remarcã, deasemenea, pregnanþa subtextului oracular,enigmatic al afirmaþiilor ce se concretizeazãîntr-o emisie de adevãruri profunde caresugereazã, dezvãluie parþial tensiuneareþinutã a unei realitãþi oculte: poeþii. Poeþiie o poezie în care dominã melodicitatea ver-sului, exprimând nevoia de a se apropia dearmonia cosmicã, totalã ºi împlinind, printoate cele enunþate, condiþiile specifice „pro-dusului expresionist”, necesare pentru aatinge valoarea axiomaticã fundamentalã aacestuia: absolutul. Prin urmare, caracterulgnomic se transformã, treptat, într-un stil al

demonstraþiei, care se desprinde de stilulexplicativ, pur teoretic. Textul Poeþii devinemodalitate tehnicã ºi conºtientã de folosire alimbajului, susþinând doctrina autorefer-enþialitãþii, conform cãreia poezia se comu-nicã pe sine.

Impresia datã de acest text este, dupãpãrerea noastrã, de poezie-demonstraþieimplicitã, datoritã faptului ca poetul îºiexplicã doctrina esteticã (care e cea expre-sionistã) prin arta poeticã explicitã, fãcândportretul poetului ideal, care, asociindtãcerea cu verbul, creeazã tensiunea poezieicapabilã de a transcende materia, exprimân-du-se prin poezia-cântec ca formã idealã dea recupera universul originar, dar, în acelaºitimp, el pare cã pune în aplicare acest modelideal prin corespondenþa clarã dintre emisiatematicã ºi modalitãþile stilistice, ilustrânddezideratele enunþate. Echivalenþa dintredezideratele exprimate de arta poeticã ºiaplicarea lor în chiar cuprinsul versurilorcare le enunþã dovedeºte rafinamentul stilis-tic al unei realizãri poetice ce depãºeºtestatutul referenþial, trecând în sfera autoref-erenþialitãþii prin care se comunicã pe sine,evidenþiindu-ºi astfel caracterul de poezie-demonstraþie implicitã.

Bibliografie:Blaga, Lucian, Poezii, Bucureºti, Editura

Minerva, 1981.Blaga, Lucian, Zãri ºi etape [aforisme, studii,

însemnãri], text îngrijit ºi bibliografie deDorli Blaga, Editura Minerva, Bucureºti,1967.

Blaga, Lucian, Diferenþialele divine, Bucureºti,Editura Fundaþia pentru Literaturã ºi ArtãRegele Carol II, 1940.

Fanache,Vasile, Întâlniri, Cluj-Napoca, EdituraDacia, 1976.

Indrieº, Alexandra, Sporind a lumii tainã.Verbul în poezia lui Lucian Blaga,(f.l.),Editura Minerva, 1981.

Livadã, Melania, Iniþiere în poezia lui L.Blaga, Cartea Româneascã, Bucureºti, 1974.

Mincu, Marin, Lucian Blaga. Poezii, Constanþa,Editura Pontica, 1995.

Munteanu, ªtefan, Limba românã artisticã,Bucureºti, Editura ªtiinþificã ºi enciclope-dicã, 1981.

Pop, Ion, Lucian Blaga, universul liric, „Colecþiadeschideri”, (f.l.), Seria Universitas, 1999.

„Poeþii” - o apologie pro arte sua

60

S-o spunem pe-a dreaptã: neputândrevendica vreo cât de firavã manifestare derezistenþã dacã nu intelectualã cel puþinmecanicã, mãcar sã fi pus un cui pe stradape unde treceau conducãtorii, celor care auprofitat – hulpav ºi chiabureºte – de liber-tãþile obþinute dupã 1989, li s-a pãrut util sãrãspândeascã ideea cã-n România totalitarãn-a existat nici o formã de opoziþie. Cã-delniþând generos tãmâie la mormântul vic-timelor, s-au silit sã facã uitate gesturile acãror existenþã dovedeºte laºitatea lor, urcaþicu surle ºi trâmbiþe la tribunã unde fluturãun anticomunism pe care ºi l-au descoperitpeste noapte (ceea ce-i obligã uneori sã se

dezicã de pãrinþi cu funcþii pe care se pre-gãteau sã le moºteneascã) ºi stârnind o gãlã-gioasã vânãtoare de securiºti câtuºi de puþinechilibratã prin recunoaºterea iniþiativelorpe care strãduinþa acestora era chematã sã leînãbuºe.

Grupul oniric – al cãrui istoric nu-ºi arelocul aici, dar care trebuie invocat când evorba de rezistenþa opusã puterii totalitare– s-a format în jurul lui Dumitru Þepeneagºi al poetului Leonid Dimov. Este, dupãºtiinþa mea, singurul curent literar în ade-vãratul sens al cuvântului constituit în þãrilecomuniste. El reunea un numãr de scriitoriimportanþi, avea o coerenþã practicã ºi nu

Carnet parizian

Virgil TÃNASE

Grupul oniricLorsqu’il est question de résistance au régime totalitaire roumain, il faut évoquer en premier lieule courant onirique. Par la nature même de sa littérature, il était une contestation radicale del’idéologie officielle. Organisant les éléments réels selon des architectures apparentées à celles durêve, qui est une manifestation réelle, concrète, palpable de phénomènes psychiques mystérieux, cecourant artistique, le seul connu dans les pays de l’est dans la deuxième moitié du XXe siècle,représente « le plus cohérent manifeste artistique provoqué par l’effondrement de la pensée posi-tive, par l’échec métaphysique de la science, par l’écroulement de l’expérience sociale née dumatérialisme historique. » Ce courant littéraire reste aujourd’hui encore peu connu, écarté del’histoire littéraire officielle par ceux qui voudraient faire oublier leurs lâchetés en prétendant queles intellectuels roumains n’ont jamais contesté le régime. Prenant prétexte des attitudes parfoishésitantes des auteurs, soumis comme tous leurs concitoyens à des pressions insoutenables, ou durelatif silence de ceux qui ont dû quitter le pays, les médiocres maîtres à penser de la Roumanieactuelle refusent délibérément de prendre en compte les textes « oniriques » qui, eux, dépourvusde toute ambiguïté, sont un déni manifeste de l’ensemble théorique du marxisme.

After 1989, there was a rumour that no one stood against the communist regime. But the "oneir-ic group", organized around Leonid Dimov and Dumitru Þepeneag, was among those who wereopposed against the totalitarian power. As far as I know it is the only literary current created inthe communist countries. This artistic movement lacked an important critic to support its proj-ect. The Romanian oneiric literature is the most coherent manifestation generated by the defeat ofthe positivist thinking and the historic materialism.Keywords: "oneiric group", cultural resistance, Leonid Dimov, Dumitru Þepeneag, positivistthinking, historic materialism.

Abstract

61

Grupul oniric

i-a lipsit decât câteva personalitãþi critice casã-ºi poatã defini cu claritate o doctrinãcare, în pofida unor intervenþii de circum-stanþã, se degaja mai mult din texte decâtdintr-un manifest. De fapt, fãrã un proiectliterar anume ºi fãrã a cãuta o modã, maimulþi tineri scriitori (Sorin Titel, DanielTurcea, Vintilã Ivãnceanu, Marius Robescu,Emil Brumaru, Iulian Neacºu, Florin Ga-brea, Virgil Mazilescu printre alþii) s-au po-menit cã practicã o literaturã absolut origi-nalã – diferitã de altele cu care se aseamãnã(literatura fantasticã a secolului al XIX-lea,suprarealism sau Noul Roman) dar de careeste fundemental diferitã.

Literatura oniricã are în comun cu visulfaptul cã organizeazã altfel elemente reale,segmente recognoscibile, crâmpeie de viaþãautenticã. Trebuie spus dintru început cãnimeni nu viseazã abstract: în somn vedempersonaje reale, pe care le cunoaºtem, înpeisaje sau situaþii care nu le corespund, sausãvârºind gesturi care nu li se potrivesc.Recunoaºtem locuri dar cei care le frecven-teazã nu sunt de acolo ºi nici n-ar putea fi.Participãm la scene pe care, treji, nu le-amputea imagina ºi sãvârºim fapte uluitoareprin neverosimilitatea lor. Pentru câtevaclipe, câteva minute, trãim, lãuntric, ca pe orealitate, aceste istorii care par absurde dinpunctul de vedere al lumii reale, dar caresunt produse REALE ale minþii noastre,simptome ale unor REALITÃÞI psihice pecare nu le putem explica. Nu le putem expli-ca, ceea ce nu înseamnã cã ele nu existã ºi cãnu funcþioneazã înlãuntrul nostru. Febrasau petele care ne apar pe corps sau o du-rere surdã în cap sau în torace sunt auten-tice, indiscutabile, deºi adeseori nici doctoriinu ºtiu cauza exactã a acesor dereglãri carene scot din pacea unui organism altminterimut, cu care convieþuim, cât e sãnãtos, fãrãsã-l ascultãm, fãrã sã-i cerem socotealã. Totastfel, visul, ireal în conþinut dar real casimptom, este expresia unor frãmântãri psi-hice indiscutabile, iar literatura curentuluioniric expresia lor lucidã. Ea nu recurge lametafore sau alegorii ; ea nu este aluzivã ºinu se oferã interpretãrilor critice care arputea-o descifra cum o fac cititorii de vise.Literatura oniricã propune o experienþã care

se desfãºoarã în spaþiile incomprehensibilu-lui – de aceea ea este respinsã cu bunã cred-inþã de cei care se încred în cele învãþate laºcoalã unde literatura, care s-a nãscut pen-tru a fi trãitã, este schimbatã într-o lecþie deanatomie, practicându-se disecþii didacticepe un corp mort care, din pãcate pentrudascãli, nu-ºi realizeazã vocaþia ºi nu-ºidezvãluie noima decât viu.

Literatura onirismului românesc este otrimitere cãtre ceea ce este ºi va rãmâneprobabil mereu tainic minþii noastre carepoate explica, teoretic, lumea din momentulexploziei iniþiale, dar nu poate concepe cumdin nimic s-a stârnit primul grãunte dematerie. Suntem nevoiþi sã ne construimmenirea din cuburi de realitate pe care leputem arhitectura în o mie de chipuri la felde legitime cât n-o cunoaºtem pe cea alumii, ºi a cãror multiplicitate dã mãsuraincertitudinilor cu care trebuie sã trãim.Mãsura deopotrivã a rãspunderii fiecãruiadintre noi, silit sã-ºi clãdeascã singur viaþa,rãspunzãtor de ea în faþa propriei conºtiinþepe care idealurile colective n-o pot scuti deaceastã povarã. Literatura onirismului ro-mânesc este, poate, pânã în momentul defaþã, cel mai coerent manifest artistic provo-cat de prãbuºirea gândirii pozitiviste, deeºecul metafizic al ºtiinþei, de nãruirea expe-rienþei sociale nãscutã de materialismulistoric.

Prin însuºi acest fel de a înþelege lumea,literatura oniricã româneascã era o negarefãþiºã ºi directã a optimismului pozitivistmarxist. Pierzându-ºi legitimitatea ideolo-gicã, acesta îºi pierdea legitimitatea politicã– ºi actele sãvârºite pentru instaurareanoului regim deveneau crime de dreptcomun. O, nu cred nici o clipã cã cei de laconducerea partidului ºi a þãrii, ideologiinoºtri de la Leonte Rãutu la Dumitru Po-pescu ºi Dumitru Ghiºe, sau cenzorii fãrã acãror ºampilã nici o paginã scrisã nu seputea tipãri aveau habar de aceste idei careapãreau ici ºi colo în tratate de existenþacãrora n-aveau ºtiinþã, pe care oricum n-ar fiavut timp sã le citeascã, pe care oricum le-arfi citit strâmb, convinºi cã gândirea e unprodus de clasã. N-aveau nevoie de aceastaca sã simtã intuitiv dar tocmai de aceea cu o

62

Virgil Tãnase

straºnicã limpezime ostilitatea nu a scriito-rilor onirici – dispuºi la concesii, ca toatãlumea, în ceea ce priveºte nevolnica lor per-soanã – ci a literaturii oniricã – care nu sepreta la nici un compromis. Simþindu-secontestat în esenþa sa, o contestaþie cu multmai drasticã decât cea a romanelor „rea-liste” care-l denunþau acceptându-i înte-meierea filozoficã, regimul totalitar s-a arã-tat neînduplecat cu acest tip de rezistenþã pecare a nimicit-o fãrã cruþare lovind scriitorii(nepublicaþi, urmãriþi, ameninþaþi, obligaþisã se exileze).

Mi se pare azi o imensã eroare – dovadã

mai mult, dacã era nevoie, a falimentuluiintelectual al societãþii româneºti de dupã1989 – de a judeca rezistenþa la totalitarismprin rezistenþa persoanelor, vulnerabile prinprecaritatea vieþii noastre, ºi nu a operelor, atextelor. E-atât de uºor, ºi atât de jalnic, ºiatât de asemãnãtor, ciudat de asemãnãtorcu modul de funcþionare al totalitarismuluicare judeca dupã „dosar”, sã dai deoparteliteratura acelor ani eliminând persoanelepentru a evita riscul de a te confrunta cuoperele.

Dar asta este de-acum o altã discuþie,care nu-ºi are locul aici.

Car

men

Ape

trei

63

În ultimii ani am fost martori la o creºterefãrã precedent a cantitãþii de date de naturãlingvisticã disponibile în format electronic(texte, înregistrãri sonore, filme, ori combi-naþii). Fãrã enorm de mult material lingvis-tic nu e posibil progresul în tehnologiilelimbajului1. Acum câþiva ani, pe web puteaufi gãsite relativ puþine resurse electronice.Acum ele încep sã se acumuleze. Dar lucrulacesta e departe de a rezolva problemeleumaniºtilor ori ale informaticienilor intere-saºi de prelucrarea limbajului natural.Datele se adunã, însã ele sunt codificate înformate diferite, se aflã, în general, în altãparte decât programele care ar trebui sã leprelucreze ºi sunt dificil de cãutat. O serieîntreagã de iniþiative europene recente au învedere facilitarea accesului la resurse. Secreeazã consorþii în care umaniºtii lucreazãalãturi de informaticieni.

FLaReNet (Fostering Language Resources

Network)2 este o coaliþie europeanã, funcþio-nând din februarie 2009, care urmãreºte sãdezvolte o strategie pentru consolidareasectorului tehnologiilor lingvistice. Ea cautãsã realizeze un consens între jucãtorii ceimai importanþi ai domeniului, în privinþaprioritãþilor pe termen scurt, mediu ºi lung,care ar trebui sã se concretizeze în formula-rea unor recomandãri asupra planurilor deacþiuni la nivelul CE, a organizaþiilor naþio-nale, a instituþiilor ºi a întreprinderilor carelucreazã în domeniu. Activitãþile înFLaReNet sunt, în principal, colaborative lanivel european, iar lãrgirea comunitãþiiºtiinþifice este o prioritate. Printre obiec-tivele FLaReNet se numãrã: a) inventarierearesurselor lingvistice ale diferitelor limbieuropene ºi a instrumentelor de prelucrareasociate lor; b) crearea de metode ºi modelede construire, ori de reutilizare, a resurselorlingvistice ºi de distribuire a lor; c) armo-

Recently, European Commission gives a great deal of support to the development of research infra-structures and, among them, to those intended to facilitate the access of researchers from human-ities and social sciences to language processing facilities. The article presents some of the mostprominent European projects in this domain: FlaReNet, CLARIN, DARIAH, and META-NET.They prepare a very interesting scientific shake-hands, between researchers working in domainsthat, till very recently, were considered separated by an impenetrable wall. Keywords: European projects, infrastructures in European research, natural language processing,linguistic resources and technologies, humanities and social sciences, computer science, FlaReNet,CLARIN, DARIAH, META-NET, LREC.

on-line

Dan Petru CRISTEA

Coaliþii europene întreumaniºti ºi informaticieni

Abstract

1 Este notorie povestea evoluþiei domeniului traducerii automate. În 1966, dupã mai mult de 20 de ani decercetãri americane în traducerea automatã (în principal pe perechea de limbi englezã-rusã, impuse denecesitãþi ale rãzboiului rece), ALPAC (Automatic Language Processing Advisory Committee) a declaratîntr-un raport rãmas celebru cã progrese notabile în domeniul traducerii automate nu pot fi realizatepânã nu se vor crea resurse de limbaj de o calitate foarte bunã ºi în cantitãþi semnificative. Raportul aprodus o stopare a cercetãrilor în acest domeniu pentru aproape douã decenii, iar problema nu este niciazi total rezolvatã.

2 http://www.flarenet.eu

64

nizarea formatelor ºi dezvoltarea de stan-darde pentru datele de naturã lingvisticã; d)definirea de protocoale de evaluare ºi deproceduri de validare a datelor lingvistice.

FLaReNet numãrã în prezent 38 departeneri3, institute de cercetare, grupuri orilaboratoare universitare, întreprinderi pri-vate specializate în tehnologia limbajului(majoritatea din Europa, dar câteva ºi dinAmerica ºi Asia), precum ºi peste 350 demembri individuali rãspândiºi în toatãlumea. Reþeaua menþine un inventar deresurse lingvistice din diverse categorii(scrise, vorbite, vizuale, multimodale), pre-cum ºi standarde aplicabile resurselorlingvistice ºi documentaþii.

LREC (Language Resources and EvaluationConference), pe care am amintit-o într-unnumãr precedent4, este unul dintre eveni-mentele europene sprijinite de FLaReNet.Ultimul eveniment LREC5, petrecut în mai2010 în Valletta, Malta, a instaurat regula calucrãrile sã fie apreciate ºi din punctul devedere al resurselor lingvistice raportate deautori6. Aceastã iniþiativã plaseazã creareade resurse într-un plan la fel de importantca ºi cel al creerii de modele ºi teorii. Iarcând trimiterea unei lucrãri la o conferinþãtrebuie sã fie dublatã de contribuirea uneiresurse, pentru a mãri ºansa de acceptare,atunci resursele se adunã. Rãmâne proble-ma accesului la ele.

CLARIN7 (Common Language Resourcesand Technology Infrastructure) este un proiectorientat spre realizarea unei infrastructuride facilitãþi computaþionale, integrate ºiinteroperabile, care sã rãspundã nevoilor decercetare în domeniul resurselor lingvisticeºi a tehnologiilor limbajului natural. Inte-grarea înseamnã utilizarea tehnologiei

GRID8 pentru interconectarea unei reþele decentre de calcul, plasate în diferite locuri dinEuropa, capabile sã asigure capacitãþi re-marcabile de stocare ºi de prelucrare a infor-maþiilor de naturã lingvisticã. Interopera-bilitatea înseamnã o viziune unitarã în priv-inþa formatelor datelor lingvistice, care sãfacã posibilã interconectarea unei diversitãþide instrumente de prelucrare a limbajuluinatural în lanþuri complexe. Proiectul are cascop principal punerea la punct a instru-mentarului tehnic care sã ajute cercetãtoriidin ºtiinþele umaniste ºi sociale sã prelu-creze date de naturã lingvisticã cu calcula-torul. Resursele ºi serviciile fãcute disponi-bile prin reþeaua astfel creatã ar trebui sã fiepersistente în timp, accesibile prin inter-mediul internetului, uºor manevrabile decãtre nespecialiºti informaticieni, uºor con-figurabile ºi extensibile.

Prima fazã a proiectului CLARIN, nu-mitã “de pregãtire” ºi finanþatã integral deCE, se va încheia în iunie 2011. Proiectul areo importantã componentã de politicã aºtiinþei, pentru cã la terminarea primei faze,CLARIN ar trebui sã aibã deja statutul deERIC9, în aºa fel încât afilierea partenerilorîn organizaþie sã fie reglementatã la nivel deþarã. În faza a doua, “de construcþie”, tehno-logiile proiectate ar trebui implementate(între 2011 ºi 2015). Un numãr de centre deprelucrare a datelor purtând sigla CLARINar împânzi Europa. Ele ar permite ca în faza“de exploatare”, care s-ar derula dupã 2015,orice membru din reþeaua CLARIN sã poatãface prelucrãri asupra colecþiilor de fiºierecare înregistreazã limbajul uman (în oriceformã ar fi el), accesând o poartã de intrareîn web. Interacþiunea cu tehnologia CLAR-IN ar trebui sã se realizeze cu minime

Dan Petru Cristea

3 http://www.flarenet.eu/?q=Partners 4 Cyberspa?iu, în „Caiete Critice”, nr. 7, iulie 2010. 5 http://www.lrec-conf.org/lrec2010/ 6 Pentru fiecare resursã, autorii au trebuit sã completeze: tipul, un nume, starea (dacã este completã sau

în dezvoltare), modul în care a fost folositã, limba, dacã e disponibilã ºi cum anume, adresa unde poatefi gãsitã pe web ºi o scurtã descriere.

7 http://www.clarin.eu 8 Prin GRID se înþelege o configuraþie de calcul distribuit, în care resurse de calcul slab cuplate, hetero-

gene ºi, de regulã, dispersate geografic sunt puse împreunã pentru rezolvarea unor probleme de naturãdiversã.

9 European Research Infrastructure Consortium. V. http://ec.europa.eu/research/infrastructures/in-dex_en.cfm?pg=eric

65

cunoºtinþe tehnice, în orice pas din prelu-crare sistemul putând sã ofere clarificãri.

În CLARIN se vorbeºte în termeni dedonatori (providers), ca cei care pun la dis-poziþia comunitãþii resurse ºi instrumentede prelucrare, ºi consumatori (users), ca ceiinteresaºi de date ºi prelucrarea lor. CLAR-IN este preocupatã în cel mai înalt grad deproblemele drepturilor de autor. Deºiproiectul militeazã pentru gratuitate în folo-sul ºtiinþei, oricine îºi poate proteja resurse-le aºa cum crede de cuviinþã. Un numãr detipuri de licenþe, parametrizabile dupã dor-inþã, vin în ajutor donatorilor.

O altã coaliþie pe care o consider remar-cabilã este cea din proiectul DARIAH(Digital Research Infrastructure for the Artsand Humanities)10. Misiunea ei constã înmodernizarea cercetãrii care depinde desuportul digital, în domeniile umaniste ºiale artelor. DARIAH este un proiect mai ori-entat spre cercetarea multidisciplinarã decâtCLARIN, dedicat mai mult dezvoltãriitehnologiilor ajutãtoare. DARIAH încura-jeazã interdisciplinaritatea, stimuleazã cãu-tarea de noi oportunitãþi în metodologiacercetãrii, elaborarea de noi soluþii la pro-bleme vechi, prin exploatarea interconexiu-nilor între resurse digitale distribuite, cât ºia celor de diferite tipuri, ºi oferã ajutor înconstruirea de parteneriate de cercetare.

În fine, un alt exemplu de interrela-þionare ºtiinþificã este oferit de un proiectextrem de vioi în interacþiuni publice,META-NET (Multilingual Europe TechnologyAlliance)11. Scopul declarat este crearea unuifundament tehnologic care sã facã posibilãîn condiþiile Societãþii Informaþionale, oEuropã care comunicã nestingherit în ori-care dintre limbile ei oficiale. Web-ul trebuiesã fie reflectorul ºi promotorul interlinguali-tãþii, nu frâna ei. Adicã dorim un webesenþial ataºat ideii de diversitate lingvis-ticã. Lucrul acesta presupune interacþiune,acces nelimitat, libertatea de a posta pe webmateriale în limba mea natalã, nu numai înenglezã, ºi garanþia cã fãcând acest lucrulumea va afla de ele.

Aºa cum spuneam, orice abordare desucces în domeniul tehnologiilor limbajuluitrebuie sã plaseze la bazã o viziune adâncancoratã în date de naturã lingvisticã.META-NET lucreazã acum la dezvoltareaMETA-SHARE, o reþea de depozite de dateasupra limbajului ºi de instrumente de pre-lucrare a acestora, de servicii web docu-mentate, agregate în inventare centralizateºi în care sã fie posibilã cãutarea printr-odiversitate de criterii.

Iatã aºadar doar câteva dintre proiecteleeuropene în exerciþiu, care regândesc Euro-pa diversitãþii lingvistice, pentru a face faºãatât intereselor utilizatorilor simpli (cei carebrowseazã curent web-ul în cãutare deinformaþii), cât ºi a lucrãtorilor din domeni-ul limbii (traducãtori, interpreþi, experþi înlocalizarea softului ºi a conþinutului pagi-nilor web etc.) ºi, mai ales, a cercetãtoriloraplecaºi asupra limbajului (teoreticieni ailimbii, lexicologi, lexicografi, specialiºti înlingvisticã computaþionalã etc.)12. Dar, aºacum vom vedea în numãrul urmãtor,tehnologiile limbajului pot influenþa meto-dele de cercetare în domenii consideratepânã acum de esenþã strict umanistã.

Coaliþii europene între umaniºti ºi informaticieni

10 http://www.dariah.eu 11 http://www.meta-net.eu/ 12 O listã a unora dintre proiectele europene importante poate fi gãsitã în pagina care prezintã

colaborãrile în proiectul META-NET, la http://www.meta-net.eu/collaborations.

Anna-Maria Orban

66

„La origine se aflã spiritul.Economicul îl urmeazã.”

Robert Escarpit

A evalua înseamnã „a determina, a sta-bili preþul, valoarea, numãrul, cantitateaetc.; a calcula, a socoti, a aprecia”. Dacã nesituãm în domeniul artelor (e.g. vizuale), aevalua constã în a aprecia valoarea uneicreaþii plastice, importanþa ei în genul deartã respectiv, în creaþia unui artist, în patri-moniul artistic al unei naþiuni ºi, dupã caz,în istoria artei universale, dar mai înseamnãºi a aprecia preþul de vânzare a unei opere,în raport cu preþurile practicate pe piaþã, cunotorietatea autorului, cu investiþiile salemateriale, de timp, de documentare, deenergie creativã etc.

Potrivit definiþiilor consemnate în dicþio-nare, evaluarea este: „acþiunea de a evalua ºirezultatul ei; apreciere, preþuire, calcul” (Dic-þionarul limbii române moderne), „estimareavalorii, a numãrului, a importanþei sau amãrimii lucrurilor; apreciere, expertizã” (PetitLarousse, 1966), dar ºi „exprimarea valoricã(în etalon bãnesc) a mijloacelor fixe ºi circulante,

a surselor acestora ºi a tuturor operaþiilor eco-nomice...” (Mic dicþionar enciclopedic - 1972)– ca sã citãm ºi o definiþie agreatã de econo-miºti.

Sunt autori (e.g. G. Soumelis) carepreferã definiþia din Webster’s Dictionary,dupã care „evaluarea reprezintã examinarea ºijudecarea valorii, calitãþii, cantitãþii, semnifi-caþiei, nivelului sau condiþiei a ceva”.

Întotdeauna oamenii evalueazã „ceva saupe cineva”, pentru „a-i estima valoarea, cali-tatea, importanþa, relevanþa, performanþa etc.”,în ideea de „a valoriza, clasifica, ierarhiza,corecta, îmbunãtãþi sau schimba”.

Dupã cum remarcã G. Mãþãuan, în ºtiin-þele sociale existã o multitudine de inter-pretãri ale noþiunii, aproape fiecare autorîncercând sã ofere o conceptualizare per-sonalã, sã identifice noi determinaþii aleacestei activitãþi. Dupã unii, evaluare este oactivitate (A. Browne, A. Wildavsky), uninstrument managerial ºi de decizie (L.Rutman, G. Mowbray), o tehnicã manageri-alã, dupã alþii un proces (R. W. Tyler, I.Epstein, T. Tripodi) – un proces periodicsau continuu, „de judecare ºi de valorizare”,

Maria MOLDOVEANU

Evaluarea aspecteloreconomice

Culturã ºiecomomie

The following article discusses about managerial policies regarding Romania’s cultural patrimo-ny. The authoress makes an overview of the actual state of facts, insisting on the way should beevaluated architectonic monuments, art galleries, festivals, spectacles and museum from an eco-nomic point of view. She refers mainly to the help received by our Capital city by The Ministry ofCulture and National Patrimony ("Ministerului Culturii si Patrimoniului Naþional"). ThenMaria Moldoveanu analyzes the financial and the activity of The Romanian Peasant’s Museum("Muzeul Þãranului Român"), highlighting that this institution has a large range of projects,including both tradition and (post)modernity. In conclusion, it is very hard to evaluate what feelsa visitor/ spectator when going to a movie, an exhibition or a representation.Keywords: economic evaluation, managerial policies, valorisation, cultural patrimony, efficiency.

Abstract

67

de descriere ºi analizã a unor programe, decomparare a costurilor ºi a beneficiilor lor,de cãutare a cãilor de îmbunãtãþire a activ-itãþilor incluse într-un program, de exam-inare sistematicã ºi criticã a obiectivelor, aimplementãrii ºi impactului pe care îl audiverse politici, strategii ºi programe, unproces de rezolvare a problemelor sau „unproces care furnizeazã informaþii în vederealuãrii deciziilor”.

Asemenea definiþii accentueazã anumitelaturi ºi genereazã diverse perspective asu-pra noþiunii de evaluare.

În Methods and Procedures in Aid Eva-luation (1986), OECD dã evaluãrii o definiþiemai apropiatã de obiectivele demersuluinostru: „evaluarea este o examinare cât de sis-tematicã ºi de obiectivã posibil a unui proiect/program aflat în desfãºurare sau deja încheiat, aproiectãrii, implementãrii ºi rezultatelor acestu-ia, cu scopul de a-i determina eficienþa, eficaci-tatea, impactul, sustenabilitatea ºi relevanþaobiectivelor”. Definiþia conþine atât etapeleprincipale ale procesului de evaluare – pre-gãtirea, proiectarea ºi planificare, imple-mentarea ºi analiza rezultatelor unor strate-gii, a unui program/proiect, cât ºi scopulevaluãrii care vizeazã, în esenþã, eficacitateaºi eficienþa activitãþilor variate supuse exam-inãrii, ºi care includ, în acest context, politi-ci, strategii, programe, proiecte, ca ºi, acþiu-ni individuale.

În viaþa de zi cu zi, evaluarea este sinon-imã analizei. În acest sens, evaluarea/ anal-iza politicilor ºi a strategiilor culturale, aprogramelor ºi proiectelor subiacente, ur-mãreºte îmbunãtãþirea activitãþii culturalela toate nivelurile ºi în toate structurile, darºi schimbarea opticii în care societatea (pu-terea) abordeazã problemele domeniuluicultural.

Politica culturalã vizeazã ansamblulproblemelor legate de viaþa culturalã ºi deactivitãþile culturale la nivel naþional, regio-nal ºi local, de cadrul legal al acþiunilor, destructurile politice ºi economice care influ-enþeazã sectorul cultural. Ea cuprinde þintestrategice privind creaþia culturalã ºi, im-plicit, susþinerea creatorilor ºi a drepturilorlor, strategii de construire a infrastructuriispecifice ºi de stimulare a producþiei cultu-

rale, îndeosebi a industriilor culturale º.a.În legãturã cu aceastã componentã a sis-

temului cultural, în lucrarea „Bunurile cre-ative ºi economia în schimbare”, Steven, JayTepper pune o întrebare esenþialã: care esteþinta principalã, care este scopul comun alindustriilor subsumate acestui concept (i.e.;industrii creative) ce ar trebui sã reprezinte„designerii de web, orchestre simfonice, scriitori,editori, studiouri de la Hollywood, firme de pub-licitate ºi profesori de pian?” Întrebarea esteretoricã, autorul însuºi subliniazã ideea cãscopul comun al elementelor menþionateeste de a demonstra cã arta, cultura în an-samblul ei, conteazã în viaþa comunitãþilorumane, în viaþa economicã a societãþii, încreºterea bunãstãrii oamenilor.

Dacã analizãm ºi alte componente ale sis-temului cultural, spre exemplu patrimoniulimobil – definit ca ansamblul de monu-mente (de artã, religioase, industriale etc.) ºide edificii (palate, castele, catedrale, con-strucþii ºi vile) ce prezintã interes pentrupublic, fie istoric, fie artistic sau urbanistic –constatãm cã politicile în domeniu vizeazã,în esenþã, protejarea ºi valorizarea bunurilorsale, dupã cum rezultã ºi din þintele strate-gice proiectate la nivel managerial:

- asigurarea capacitãþii de conservare ºirenovare a monumentelor ºi edifici-ilor, implicit prevenirea degradãriilor;

- crearea condiþiilor juridice ºi institu-þionale pentru agenþii deciºi sã inves-teascã în conservarea, restaurarea,punerea în valoare a bunurilor de pat-rimoniu (ONG-uri, trusturi, alte orga-nizaþii economice, mecenaþi etc.);

- dezvoltarea, în jurul acestor bunuri, aunor servicii solicitate de vizitatori ºide comunitãþile în care se aflã.

Lucrãrile de referinþã, în domeniu identi-ficã noþiunile-cheie ale politicii de patrimo-niu, ºi anume:

a proteja;a conserva, în sensul de a evita deteri-orarea ºi de a pãstra autenticitateabunurilor în cazul acþiunilor de reno-vare, restaurare etc.;a utiliza (conform vocaþiei originare amonumentelor ºi edificiilor);

Evaluarea aspectelor economice

68

a anima (a organiza în spaþiul sau înproximitatea lor, activitãþi care sã lepunã în valoare ºi sã atragã diversesegmente de piaþã).

În Convenþia Europeanã pentru ProtecþiaPatrimoniului Arhitectural (La Granada,1985) ratificatã de România în anul 1997, afost lansat conceptul conservare integratã apatrimoniului, conþinând douã obiectivestrategice importante:

conservarea, pe lângã monumentulpropriu-zis, ºi a zonei de protecþie;integrarea patrimoniului construit înmediul de viaþã al comunitãþilorumane.

În urma obligaþiilor asumate de þaranoastrã prin ratificarea acestei Convenþii,politica în domeniul patrimoniului imobiltrebuie sã prevadã, pe lângã þintele strate-gice cunoscute, pe care le reamintim:

stabilirea de prioritãþi pentru lucrãrilede restaurare ºi revitalizarea monu-mentelor, ansamblurilor, siturilor is-torice;descentralizarea actului de decizie înlegãturã cu punerea în valoare a bu-nurilor culturale imobile;acordarea de prioritãþi în formareaprofesionalã a specialiºtilor din dome-niu protejãrii patrimoniului, pentrucelelalte profesii necesare unor aseme-nea lucrãri;menþinerea într-o stare optimã de con-servare a monumentelor istorice în-scrise în lista patrimoniului mondial º.a.;ºi sã se preocupe ºi de stabilirea unorplanuri integrate de protejare a patri-moniului cultural ºi natural în confor-mitate cu principiile europene.

Aceasta presupune ca România:- sã includã protecþia patrimoniului ar-

hitectural printre obiectivele esenþialeale amenajãrii teritoriului;

- sã abordeze conservarea, revitalizareaºi punerea în valoare a patrimoniuluiimobil ca element important al politi-cilor culturale, de mediu ºi de amena-jare a teritoriului;

- sã promoveze mai multe programe derestaurare ºi întreþinere a patrimoniu-lui monumental, implicându-se în

dezvoltarea materialelor tradiþionaleºi în aplicarea tehnicilor specificedomeniului analizat.

Toate aceste obiective urmãresc, în esen-þã, utilizarea intensivã ºi extensivã a bunu-rilor de patrimoniu – miza fiind stimulareacapacitãþilor inovative ale lucrãtorilor dinsistem, iar, în absenþa resurselor financiarenecesare, demonstrarea „capacitãþii de a ºtisã faci”.

Demersurile menþionate mai sus – con-servarea, restaurarea, renovarea, punerea învaloare º.a. – necesitã cheltuieli impor-tante, dar, în acelaºi timp, ele creeazãimportante venituri, creeazã locuri demuncã ºi oportunitãþi de ocupare pentrumeseriaºii locali. În acest sens, evaluareaeconomicã a politicii de patrimoniu le estenecesarã celor care aprobã cheltuieli bu-getare, îndeosebi managerilor unei colecti-vitãþi, care trebuie sã repartizeze cu multãatenþie resursele existente, sã aleagã întremai multe utilizãri posibile ale bugetelorpublice.

În opinia unor autori (e.g. X. Greffe),rolul evaluãrii economice nu este numaiacela de a afla dacã domeniul patrimoniuluicultural creeazã venituri ºi locuri de muncã,ci de a constata dacã le creeazã în proporþiemai consistentã decât alte domenii.

De asemenea, evaluarea economicã esteutilã pentru aprecierea pertinenþei þintelorstrategice ºi a programelor asumate la nivelnaþional/regional.

În Compendiul Profilelor de þarã, stabi-litã dupã Conferinþa de la Stockholm, sesolicitã fiecãrei þãri informaþii despre finan-þarea culturii, date relevante pentru experti-za strategiei culturale, ºi anume:

- Suma alocatã culturii din bugetul destat – în %.

- Cheltuieli culturale pe menaje (% dintotalul bugetului per gospodãrie).

- Cheltuieli culturale publice pe cap delocuitor.

- Cheltuieli culturale publice pe nivelde guvernãmânt (Stat, Regiune,Provincie, localitate).

- Cheltuieli culturale publice pe com-ponentele principale ale sectorului(total cheltuieli ºi cota în procente).

Maria Moldoveanu

69

Tabelul 1 în care sunt defalcate acestecheltuieli dezvãluie concepþia generalãdespre locul pe care se poziþioneazã ele-mentele patrimoniului cultural imobil ºimobil între celelalte categorii. În documen-tele Ministerului Culturii ºi PatrimoniuluiNaþional din þara noastrã, problematica pat-rimoniului cultural se aflã pe poziþii prio-ritare. De pildã, în „Documentul de politicã,strategie ºi performanþã pentru anul 2003 ºi2004 – 2006, prioritãþile sunt consemnate înmod expres (Tabel 2). Precizându-se cã, înfuncþie de posibilitãþile financiare, urmeazã

a mai fi realizate ºi alte programe, Documen-tul menþioneazã pe primele douã locuri:

- Programul de informatizare a evi-denþei ºi gestiunii patrimoniului cultur-al naþional.

- Programul de susþinere a cercetãrilorarheologice ºi achiziþie a siturilor.

Propunându-ºi ca direcþie strategicã pen-tru ultimii ani ai deceniului unu Revita-lizarea patrimoniului cultural, M.C.P.N. aselectat între cele patru programe prioritare:„Dezvoltarea comunitarã prin protejarea ºiconservarea patrimoniului”.

Evaluarea aspectelor economice

70

Criteriile care au stat la baza alegeriimonumentelor nu au raþiuni de naturã eco-nomicã, ci: „înaltã încãrcãturã simbolicã ºiemoþionalã, cerinþa identificãrii lor cu isto-ria locului astfel încât sã reprezinte un bla-zon pentru membrii comunitãþii”. S-a con-siderat cã, cel puþin din motive identitare,comunitatea se va implica activ în realizareaprogramului. Programul îºi propune rege-nerarea centrului istoric al Bucureºtiului.Au fost alese trei monumente consideratereprezentative pentru aceastã zonã: Edifi-ciul Bibliotecii Naþionale a României (fostaclãdire a Bursei), Muzeul Naþional de Istorie(fosta clãdire a Poºtei) ºi Complexul Bise-ricii Stavropoleus – costul total al progra-mului fiind estimat la 48.23 mil. USD.

Derularea programului împreunã cuPrimãria Generalã a Capitalei ºi ConsiliulGeneral al Municipiului Bucureºti atrage uncerc larg de colaboratori ºi creeazã condiþii

pentru dezvoltarea de parteneriate intersec-toriale. Dupã cum se consemneazã în cadrulProgramului; „Ca urmare a parteneriatuluipublic-privat se asigurã o parte din finanþare,precum ºi dezvoltarea comunitãþii (turism, com-erþ ºi alte servicii”).

Renovarea, amenajarea ºi exploatareapatrimoniului monumental sunt activitãþice contribuie la creºterea bunãstãrii locuito-rilor la îmbunãtãþirea calitãþii vieþii lor.Serviciile asociate bunurilor de patrimoniu,cele turistice, hoteliere, comerciale, de trans-port, de loisir etc., antreneazã fluxuri finan-ciare consistente ºi stimuleazã piaþa munciilocale/regionale. De aceea, la proiectareapoliticii de patrimoniu este esenþialã identi-ficarea actorilor interesaþi sã participe încalitate de parteneri la protejarea, conser-varea ºi valorizarea bunurilor: instituþii deînvãþãmânt, ONG-uri, companii de con-strucþii, trusturi de presã, servicii din indus-tria ospitalitãþii, asociaþii profesionale (e.g.

Maria Moldoveanu

Mircea Spãtaru

71

arhitecþi, restauratori, artiºti plastici), repre-zentanþi ai mediului de afaceri.

Calculele economice sunt instrumenteutile pentru proprietarii de patrimoniu ten-taþi sã obþinã venituri cât mai mari dinexploatarea bunurilor deþinute de ei – fie ºiprin schimbarea destinaþiei tradiþionale aunora din edificii. Specialiºtii atrag atenþiacã deciziile de valorizare a patrimoniuluiarhitectural nu pot fi lãsate la latitudineaproprietarilor nefamiliarizaþi cu exigenþeledomeniului „ignoranþi” cum le spune X.Greffe, ci se impune intervenþia colectivitãþiilocale pentru limitarea tentaþiei lor de aocoli sau de a încãlca reglementãrile legale.

Unele edificii ºi monumente de patrimo-niu sunt expresia incontestabilã a identitãþiiculturale comunitare. Populaþia identificãimaginea lor cu însãºi tradiþia locului. Înplus, bunurile de patrimoniu (e.g. arhitec-tural) au, pe lângã dimensiune identitarã,valenþe istorice, artistice, de imagine etc. Deaceea, atunci când se iau decizii în legãturãcu ele, reperele economice sunt insuficiente.Implicaþiile deciziilor sunt mult mai com-plexe, decât se aproximeazã iniþial. Unexemplu în acest sens îl reprezintã înstrãi-narea edificiilor din zona „Hanul cu tei” dincapitalã – inclusiv schimbarea destinaþieilor. Ajunse în proprietatea unui fost bine-cunoscut fotbalist, au devenit din locaþiipentru comerþul cu artã, un lanþ de cafeneleºi restaurante asemãnãtoare celor de pestrãzile învecinate. În urma unui asemeneademers, efectele beneficiului economic, fastpentru lumea afacerilor, se poate resimþinegativ în mediul cultural, în rândul artiº-tilor, al intelectualilor, al locuitorilor care aualte repere valorice.

În viaþa de zi cu zi, destinul unor bunuride patrimoniu se decide însã în funcþie deinterese pragmatice (subiective) ale propri-etarilor sau ale celor care au roluri-cheie înaplicarea strategiilor, aºa cum se decide ºicuantumul fondurilor publice rezervatesalvãrii ºi valorizãrii monumentelor.

De aceea, M.C.P.N. a propus reguli noide selectare a programelor ºi proiectelorculturale, ca de exemplu:

- evaluarea sã fie fãcutã de specialiºti;

- accesul la sursele de finanþare sã fieegal pentru toþi candidaþii;

- finanþarea sã se facã în condiþii dematching, pentru a garanta susten-abilitatea acþiunilor culturale.

La începutul deceniului unu, M.C.P.N.derula mai multe programe axate pe prote-jarea patrimoniului monumentul între care:„Programul naþional de restaurare” cu proiectepentru diverse tipuri de monumente ºiProgramul «MEDIAPAT» consacrat acþiu-nilor de promovare a proiectelor din dome-niul monumentelor istorice. Alte douã pro-grame au vizat finanþarea cercetãrilor arhe-ologice – „Repertoriul arheologic naþional” ºi„Cooperarea arheologicã europeanã”.

Politica în domeniul patrimoniul imobilprin dezvoltarea de programe intersectori-ale, a urmãrit, pe lângã restaurarea ºi prote-jarea monumentelor, ºi includerea în circuit-ul turistic a unor obiective neexploatatepânã atunci.

În ce priveºte Programul de Restaurare,deºi s-au alocat resurse semnificative ºi s-auatras fonduri externe, din cele 689 monu-mente laice ºi religioase înscrise în P.N.R. înperioada 2001 – 2003, doar 47 au beneficiatde recepþii finale în anul 2003. Întrucât pro-centul bugetului MCPN în bugetul de stat s-a diminuat continuu, sumele alocate cul-turii, în general, acþiunilor de conservare,cercetare, restaurare, punere în valoare etc.,a patrimoniului imobil, în speþã, au scãzutsistematic.

În plus, se resimte lipsa datelor accesibileale M.C.P.N. pe sectoare de activitate, pedepartamente, pe serviciile deconcentrateale Ministerului. Lipsesc informaþii detali-ate despre cheltuielile culturale ale adminis-traþiilor ºi colectivitãþilor locale. Din când încând, presa remarcã alocarea de cãtre uneleautoritãþi locale a unor sume exagerate pen-tru manifestãri festiviste, pseudoculturale,de genul „Zilele oraºului...”, „Sãrbãtoarealalelelor” etc.

Principalele surse de finanþare a pro-gramelor ºi activitãþilor din sectorul culturiisunt:

1. Resursele publice:- bugetul de stat;- bugetele locale;

Evaluarea aspectelor economice

72

2. Veniturile atrase din taxe ºi alte con-tribuþii (e.g. Fondul Cultural Naþional, con-tribuþia Loteriei Naþionale pentru susþinereaculturii scrise, alte taxe).

3. Veniturile proprii:- venituri realizate din activitatea de

bazã, prin serviciile oferite publicului;- venituri realizate prin parteneriate cu

diverse alte instituþii publice ºi cuagenþi economici, pentru prestãri deservicii culturale.

4. Alte surse extrabugetare:- sponsorizãri, donaþii, mecenate;- timbre culturale destinate unor uniuni

de creaþie ºi asociaþii de creatori.5. Surse externe sub formã de credite sau

fonduri nerambursabile alocate de U.E. cul-turii, dezvoltãrii regionale etc.

Pentru unele activitãþi culturale cumsunt: producþia de filme cinematografice,producþia de carte, achiziþia de carte ºi pub-licaþii pentru biblioteci publice – se maiacordã ajutor de stat, iar pentru altele, iniþia-torii proiectelor au acces la granturi ºi cred-ite. În ce priveºte patrimoniul monumental,programele ºi proiectele din domeniu s-aubazat în ultimii ani pe douã surse de finan-þare: bugetul de stat ºi creditele externe.

De pildã, Programul Naþional de Restau-rare cuprinzând obiective înscrise în ListaPatrimoniul Mondial ºi monumente deimportanþã naþionalã aflate în stare gravã dedegradare, a fost finanþat de la bugetul destat în proporþie de 81% ºi 19% din fonduriexterne. Proiectele ce vizau renovarea/restaurarea unor castele, conace, dar ºi bis-erici de lemn, lãcaºuri de cult cu picturãinterioarã ºi exterioarã, monumente aleminoritãþile etc. nu au reuºit sã atragã altesurse de finanþare.

Pentru instituþiile culturale de nivelnaþional, sursele de finanþare cele maiimportante sunt alocaþiile bugetare – sub-venþiile M.C.P.N. – ºi veniturile proprii, iarpentru celelalte instituþii publice de culturã– bugetele locale, sponsorizãrile ºi veni-turile proprii.

Dupã cum reiese din situaþia economico-financiarã a Teatrului Naþional Bucureºti,ponderea veniturilor proprii în veniturile

totale din anul 2009 a reprezentat cca 16%,restul de 84% fiind subvenþii M.C.P.N.

Realizarea veniturilor proprii exprimãcreativitatea echipei manageriale.

În anul 2009, T.N.B. a susþinut 576 dereprezentaþii, la care au participat 221.910spectatori – 83,5% fiind plãtitori de bilete,ceilalþi beneficiari de invitaþii gratuite lapremiere sau beneficiari de gratuitãþi con-form legii.

Sumele obþinute din vânzarea biletelorreprezintã o sursã de venituri proprii. Oparte din aceste venituri au fost reinvestiteîn cele 11 proiecte din programul minimal alinstituþiei.

Celelalte surse de venituri proprii con-semnate în raportul de activitate au fost:

- colaborarea la proiecte realizate îm-preunã cu parteneri tradiþionali (e.g.Festivalul Naþional de Teatru, Festiva-lul Internaþional Shakespeare, Festi-valul Internaþional „George Enescu”);

- expoziþii organizate în foaiereleTeatrului, având peste 9000 de vizita-tori plãtitori de bilete;

- spectacole ale altor instituþii de teatrususþinute pe scenele T.N.B. – cu cca4000 de spectatori plãtitori de bilete;

- închiriere de spaþii pentru conferinþeºi diverse activitãþi ale unor instituþiipublice U.N.A.C., C.N.D.B., T.N.O. –a adus cca 2,6% din veniturile proprii;

- editarea ºi vânzarea ConferinþelorTeatrului Naþional, susþinute în 2009de reprezentanþi ai artei ºi ºtiinþeiromâneºti;

- colaborarea la proiecte internaþionalefinalizate cu spectacole susþinute înmai multe oraºe europene, ca ºi încadrul unor festivaluri.

În urma concluziilor relevate de studiulrealizat în 2007 pentru cunoaºterea publicu-lui, T.N.B. a întreprins o serie de acþiunipentru fidelizarea pieþei ºi atragerea de noispectatori.

Situaþia statisticã aratã cã numai în 2008,numãrul spectatorilor a crescut cu peste100.000 faþã de 2007.

Extinderea pieþei, implicit a veniturilorproprii, reprezintã o modalitate dezirabilãde reducere a fondurilor alocate de stat.

Maria Moldoveanu

73

Experþii maghiari care au elaborat strate-gia culturalã pentru perioada 2004-2013,sub coordonarea lui Harsanyi Laszlo, apre-ciau cã: „Marea ºansã de finanþare a culturiiîn perioada urmãtoare nu se aflã în creºtereafondurilor de stat, ci în formarea mecanis-melor de piaþã care sã sprijine cultura, însusþinerea ºi dezvoltarea conceptualã afinanþãrii prin sponsorizãri ºi mecenate prinformarea de parteneriate cu diverse struc-turi.”

Aceastã concepþie este din ce în ce mairãspânditã, deºi punerea ei în practicã esteîncã dificilã.

În ce priveºte patrimoniul monumental –la care revenim sistematic – bugetul publicrãmâne sursa de finanþare cea mai impor-tantã, deºi, în strategia culturalã pentruperioada 2007-2013 (v. 7) s-au prevãzut cadirecþii de acþiune:

- creºterea independenþei faþã de sub-venþiile bugetare;

- stimularea autoritãþilor locale de ladiverse niveluri pentru implicarea lormai vizibilã în finanþarea acestui do-meniu, inclusiv prin lansarea unorproiecte susþinute cu fonduri euro-pene ºi cu participarea proprietarilorde monumente.

Atitudinile de la nivelul comunitãþilorlocale în legãturã cu aceastã implicare suntdestul de reticente pentru cã ºi condiþiileinvestiþionale sunt speciale.

În primul rând, cheltuielile pentru prote-jarea, conservarea, cercetarea, restaurarea ºivalorizarea monumentelor sunt consider-abile, întrucât costurile materialelor –rarisime – utilizate, ºi cele pentru forþa demuncã, pentru formarea ºi remunerarea ei,sunt mai ridicate. Dacã luãm în considerarefie ºi numai „animaþia culturalã” din zonamonumentului, atunci înþelegem cã nu vor-bim de simplii „paznici” ai unor obiective cide un personal înalt calificat care posedãcunoºtinþe de arhitecturã, istorie, artã,religie, urbanism, P.R. etc.

În al doilea rând, motivele grupurilor so-ciale/profesionale din comunitãþile locale,de a participa la finanþarea unor lucrãri pen-tru renovarea, restaurarea monumentelor ºi

a edificiilor de patrimoniu sunt foarte etero-gene.

Unele grupuri (e.g. de comercianþi, hote-lieri, transportatori) sunt interesate în pri-mul rând de beneficiile financiare ale in-vestiþiei, altele (e.g. ale specialiºtilor, alesocietãþii civile) sunt mai preocupate depãstrarea autenticitãþii, a valorii artistice,urbanistice etc., a monumentelor restaurate.

Rolul evaluãrii economice, în acest con-text, este de a evidenþia totalitatea efectelorpozitive ale demersului investiþional asupracomunitãþilor umane, fãrã a se amestecaînsã argumentele economice cu dezbaterileestetice, etnologice, urbanistice º.a.

Deºi nu se poate contesta faptul cã pre-zenþa unui monument sau ansamblu arhi-tectural într-un spaþiu comunitar reprezintãun „plus” de valoare, un plus de imaginepentru locuitori, cercetãtorii (e.g. X. Greffe)au identificat în rândurile lor douã tipuriopuse de comportament. Unii investesc înprotejarea patrimoniului cultural, cu gândulla generaþiile viitoare, alþii adoptã conduitade „autostopist” – aºteptând sã plãteascãceilalþi în locul lor, ceea ce duce la o scãderea cererii, la o sub-cerere sau o non-cererepentru asemenea bunuri. Întrebarea ce nupoate lipsi din acest context este dacã mana-gerii unei colectivitãþi trebuie sã lase la lati-tudinea populaþiei decizia de a investi înmonumente ºi edificii de patrimoniu sau sãadopte politici active pentru a le proteja ºi ale pune în valoare?

Se ºtie cã bunurile de patrimoniu sunt nunumai producãtoare de sens, ci ºi aducã-toare de venituri – ºi astãzi pentru Paris,Tour Eiffel este un excelent produs econo-mic – cã ele exercitã o fascinaþie deosebitãasupra vizitatorilor – „Arta purificã tot ceatinge” (Label Riche, pictor-gravor) – ºi cãatrag mulþi turiºti, cã în zonele unde s-auaflat catedrale, vestigii, edificii istorice s-audezvoltat ºi marile civilizaþii. Desigur, întimp, mentalitãþile culturale s-au remodelat.Dupã cum observa Marcel Garrigou:„Consumatorul din zilele noastre este mai aver-tizat, mai revendicativ, mai imprevizibil ºi încãutare de lucruri noi pentru dorinþele lui”. Înacelaºi timp, evoluþia gusturilor ºi subiec-tivitatea indivizilor nu mai garanteazã cã

Evaluarea aspectelor economice

74

ceea ce se doreºte astãzi este dezirabil ºi înviitor, cã ce este profitabil astãzi va fi pro-fitabil ºi mâine.

Bani ºi idealuri profesionaleVeniturile unui muzeu

- studiu de caz: Muzeul Þãranului Român -

„Muzeul de la ºosea”, cum i se mai spune decãtre bucureºteni, este unic în spaþiul muzeisticromânesc. Este expresia noii muzeologii – o„muzeologie mãrturisitoare”, cum a denumit-ocreatorul lui, pictorul Horia Bernea, muzeologiece se adreseazã afectelor inteligente, o „mãrturiea dãinuirii ºi frumuseþii unei culturi care aproa-pe nu mai existã”.

În opinia presei de specialitate. M.T.R., îm-preunã cu Muzeul Satului – „un alt spaþiu almemoriei colective” – „reconstruiesc, în minia-turã, ecosistemul tradiþiilor ºi al vieþii satuluiromânesc, din vremuri aproape imemoriale...”.

Muzeul Þãranului Român ºi-a propus „sãsalveze” cultura ruralã, tocmai într-o perioadãîn care existã o marginalizare a valorilor cultur-ale rurale. Ideal greu de atins, de vreme ce, înviziunea lui Bernea, însuºi Þãranul de altãdatãeste greu de înþeles în prezent, aºa cum suntgreu de înþeles noþiuni ca nobleþe, onoare, cum-secãdenie etc.”.

Concepþia managerialã situatã între „muze-ologie poeticã” ºi marketingul modern este conti-nuatã de sociologul care conduce astãzi Muzeul.

An de an, am urmãrit devenirea acestei insti-tuþii, am scris despre iniþiativele insolite ale luiVintilã Mihãilescu, am urmãrit reacþiile publi-cului pentru care M.Þ.R. continuã sã fie „unspaþiu iniþiatic”, „istoria mântuirii þãranuluiromân”, un document al „începutului ºisfârºitului destinului sãu”. Colectivul decercetãtori ºi muzeografi ai M.Þ.R. sunt intere-saþi de „cunoaºterea consumatorilor” – ºi recurgla studii complexe de cercetare cu problematicãce depãºeºte þinta studiilor explorative (e.g.interviuri semi-structurale cu meºteri populariprezenþi la târgurile tradiþionale, cu sondajesociologice în rândul vizitatorilor).

În urma evaluãrii cantitative ºi calitative areieºit cã publicul M.Þ.R. este divers ca struc-turã ºi „cosmopolit” ca mentalitate, cã este atrasde diversitatea ºi densitatea evenimentelor ºiactivitãþilor, cã PR-ul practicat de muzeu core-spunde aºteptãrilor sale, cã „tradiþiile ancestraleîn spaþiile tehnologice moderne” (i.e. comuni-carea online) este un demers de succes „Publiculnou” reprezentat de tineri împreunã cu cel„tradiþional” constituit din persoane cu studiisuperioare, venituri medii ºi vârste între 40 ºi 60de ani, îi reprezintã pe aºa numiþii „plãtitori debilete” vizitatori ai muzeului în numãr de255.000 într-un singur an, dar ºi pe partici-panþii la târguri ºi festivaluri organizate deM.Þ.R. În anul 2009 ei au contribuit la veni-turile proprii ale muzeului cu cca 172,800 leiobþinute numai din „activitatea de bazã”, buge-tul total de venituri proprii fiind de 1.182.859lei. Gradul de acoperire a cheltuielilor instituþieidin propriile venituri este de cca 15%.

În privinþa activitãþii de bazã – programele ºiproiectele care vizeazã îndeplinirea misiunii ºi aobiectivele manageriale – trebuie subliniatã efi-cacitatea ei exprimatã în feed-back-ul pozitiv al„consumatorilor”, al întregii comunitãþi. Dacã

Maria Moldoveanu

Gab

riel I

sac

75

analizãm programele incluse în planul minimal,constatãm diversitatea ºi viziunea ºtiinþificã aproiectelor, modernitatea ºi complexitatea lor –însuºiri ce explicã fidelitatea ºi interesul pub-licului bucureºtean, afluenþa turiºtilor români ºistrãini.

De pildã, programul „Patrimoniu ºi identi-tate localã. Colecþii sãteºti”, constând în cer-cetãri de teren, culegere de materiale ºi expoziþiipentru vizitatori cuprinde proiecte cum sunt:„Arhiva oralã. Ultimii povestitori”, „Etnologiatimpului prezent. Instituþiile trecerii”, „Cerce-tarea meºteºugurilor tradiþionale”, „Muzeulmisionar”, „Europeni necunoscuþi”, ca ºi expo-ziþii de scoarþe, icoane, dantele, mãºti, fotografiietc. – unele dintre ele trezind interesul colabora-torilor lor ºi al cofinanþatorilor (e.g. I.R.C.V.V.,A.C.F.N.).

Sintetizând, reþinem cã veniturile proprii aleM.Þ.R. în cursul anului 2009 reprezintã circa ocincime din veniturile obþinute prin subvenþii,cã provin din bilete vândute ºi tarifele practicatede instituþie, dar ºi din alte servicii culturale, cão bunã parte din ele sunt reinvestite în proiectelemuzeului ºi, cã pentru anii 2011-2012, seestimeazã creºterea lor prin atragerea unor noisegmente de piaþã, prin creºterea indicelui deocupare a spaþiilor destinate „utilizatorilor”.Estimarea este realizabilã, în opinia noastrã,pentru cã Muzeul le oferã servicii care rãspundintereselor lor. Pentru copii, semestrial, suntorganizate Ateliere de Creativitate, unde eiînvaþã sã þeasã, sã picteze, sã modeleze, sãlucreze în lut etc.

Tinerii vin la Clubul Þãranului unde au locdezbateri ºi conferinþe pe teme de antropologieruralã etc., dar vin ºi la Noul Cinematograf alRegizorului Român unde sunt prezentate filmedocumentare, filme europene distinse cu premii,ºi unde se întâlnesc cu regizori cunoscuþi, par-ticipã ºi la Târgurile de artã – la târgurile deantichitãþi ºi de produse tradiþionale.

Practic, Muzeul Þãranului Român. a devenit„un muzeu user friendly care ºtie sã se adresezetuturor categoriilor de public”, dupã cum spuneechipa managerialã.

Cercetarea veniturilor de care dispunesistemul culturii ca ºi analiza celorlalþi indi-catori economici – costuri, preþuri, cheltu-ieli, beneficii etc. – are un rol important înevaluarea eficienþei ºi a eficacitãþii progra-

melor ºi proiectelor, a obiectivelor politiciiculturale. Eficacitatea aratã mãsura în careau fost atinse obiectivele, iar eficienþa, defi-nitã ca „maximizare a unui input dat”, aratãdacã aceste obiective au fost îndeplinite, uti-lizându-se resursele cele mai puþin costisi-toare. În diverse etape ale evaluãrii se apre-ciazã pertinenþa þintelor strategice ºi a celortactice (a metodelor ºi tehnicilor de cerce-tare) ca ºi calitatea ºi mãrimea resurselor,performanþa rezultatelor finale.

Evaluarea, analiza, cercetarea sunt con-siderate noþiuni sinonime.

Evaluarea economicã se concentreazã peexplicarea relaþiilor de cauzalitate generateprin aplicarea programelor (a politicii), perezultatele activitãþii culturale în raport cuinputurile (e.g. costurile/lor).

Analiza este utilã în alocarea resurselor,în obþinerea celei mai mari rate a benefici-ilor de la resursele utilizate, în funcþie/ra-portate la costurile lor. În esenþã, evaluarea

Evaluarea aspectelor economice

76

economicã vizeazã aprecierea alternativelor,mãsurarea ºi compararea costurilor ºi a con-secinþelor lor. Cea mai clarã explicaþie aevaluãrii economice este menþionatã de M.F. Drummond et al. (Methods for the Eco-nomic Evaluation of Health Care Programmes,1998), care o defineºte ca „analizã compara-tivã a unor variante alternative de acþiune, atâtîn termeni de costuri, cât ºi de consecinþe”.

Mutatis mutandis, cercetarea economicã apoliticii culturale presupune evaluareacompetenþei manageriale de a alege întrediverse modele de organizare ºi adminis-trare a sistemului cultural, a organizaþiilorcomponente ºi a programelor, implicit întrediverse þinte strategice ºi modalitãþi de a lerealiza, identificând ºi utilizând resurselecele mai eficiente, modele care conþin alter-native de rezolvare a crizelor generate defactori din afara sistemului (e.g. criza eco-nomicã ºi socialã) sau de cauze specificeinputurilor ºi monitorizãrii lor ºi modelecare, în numele autonomiei totale, degre-veazã de responsabilitate managementul dela nivelurile superioare.

Evaluarea poate fi parþialã atunci cândexamineazã numai costurile sau numai con-secinþele activitãþii, când se analizeazã efi-cacitatea strategiei ºi a programelor cultur-ale sau se evalueazã numai beneficiile lor.

Evaluarea economicã este totalã dacã,aºa cum subliniazã G. Mãþãuan, sunt exam-inate raporturile cost-beneficiu, cost-eficaci-tate, cost-utilitate ºi, nu în ultimul rând,minimizarea costurilor.

Uneori, aceste demersuri/ metode tre-buie combinate pentru a se afla rãspunsul laîntrebarea: „meritã cheltuite resursele pentruprogramul analizat comparativ cu alte mijloacede intervenþie pentru care ar fi putut fi alo-cate?”.

Este o temã reluatã mereu de cei carecomenteazã alocarea resurselor bugetarepentru culturã ºi se referã la oportunitateainvestiþiilor în acest domeniu, comparativcu nevoile sãnãtãþii, educaþiei, asistenþeisociale, administraþiei publice º.a.

Problema nu este de a demonstra impor-tanþa culturii, ci de a mãsura, ca ºi în cazulînvãþãmântului, efectele/ beneficiile imedi-ate ale investiþiilor. Dar cine poate mãsura

schimbãrile care se produc în mentalitatea ºiîn personalitatea unui individ, în urmavizionãrii unui spectacol de teatru, vizitãriiunei expoziþii de artã sau a unor edificiimedievale, a lecturii, frecventãrii bibliote-cilor sau participãrii la un festival muzical,ºtiindu-se cã aceste schimbãri presupunacumulãri sistematice de cunoºtinþe, emoþii,experienþe artistice, repere valorice º.a.

Cu ajutorul metodelor economice se potînsã aprecia schimbãrilor produse prinimplementarea proiectelor, în viaþa cultur-alã a comunitãþilor locale începând cunumãrul ºi densitatea serviciilor – bibliote-ci, teatre, parcuri, cinematografe, edituri,case de culturã, ansambluri artistice,librãrii, agenþii de turism cultural, unitãþi devânzare a presei etc. ºi continuând cu satis-facerea cererii, cu participarea locuitorilor laevenimentele culturale, cu numãrul specta-torilor, al vizitatorilor, al cititorilor etc.

Dacã ne referim la industriile culturale –unele aflându-se explicit în zona de influ-enþã a politicii ministeriale sau a comunitãþiilocale (e.g. producþia de carte, distribuþiapublicaþiilor în bibliotecile publice, pro-ducþia cinematograficã, industria specta-colelor) constatãm cã impactul lor economiceste mãsurabil cu metodele clasice ale anal-izei economice – unele menþionate mai sus– extrem de utile ºi pentru finanþatori ºipentru producãtorii de bunuri simbolice.

Minimizarea costurilor este o þintã pen-tru oricare nivel decizional. Ideea este de aalege între mai multe alternative cu rezul-tate similare, varianta cu cele mai redusecosturi.

Analiza este complexã. Bugetul unuiprogram cultural implicã, pe lângã cheltu-ielile estimate ºi alte costuri neconsemnateîn mod direct, dar care se pot traduce în:timp suplimentar de lucru, investiþie de cre-ativitate, valorificarea expertizei latente arealizatorilor. De pildã, regizorul unui festi-val muzical, având expertizã în domeniulpublicitãþii, se implicã în promovarea eveni-mentului, iar managerul de proiect avândcalificare tehnicã îºi poate asuma sono-rizarea sãlii.

În contextul actualei crize economice ºisociale prin care trece ºi þara noastrã, când

Maria Moldoveanu

77

resursele publice pentru culturã s-au redusdrastic, ºi când sub pretextul reformei s-aredus ºi personalul cultural, asemenea prac-tici se extind tot mai mult. În condiþiile încare cheltuielile de personal stabilite princontracte de muncã se acoperã de la buget,iar din veniturile proprii se efectueazã chel-tuielile convenite în cadrul raporturilor con-tractuale (e.g. drepturi de autor, drepturiconexe, convenþii ºi contracte civile), reeval-uarea repartiþiei responsabilitãþilor lanivelul programelor ºi a contractelor cultur-ale inclusiv asumarea de sarcini nespecificeposturilor, va determina creºterea costurilor„ascunse” (a prestaþiilor gratuite) de tipulcelor prezentate mai sus.

În acest sens, costurile reale ale activitãþiiculturale nu vor fi reflectate nici de acumînainte în „execuþia bugetarã”.

Analiza economico-financiarã a instituþi-ilor culturale pentru anul 2009 prezintãstructura cheltuielilor efectuate, dupã mo-delul prezentat in tabelul 3

Analiza economicã este utilã:în faza de proiectare/elaborare a unuiprogram lansat de o instituþie sau deun iniþiator independent, – analizãprevizionalã – pentru a se stabili

condiþiile de implementare ºi resurse-le necesare;în timpul/ pe parcursul procesului deimplementare se urmãreºte respecta-rea procedurilor ºi a cheltuielilor esti-mate – analiza procesului;dupã implementarea programuluisau a strategiei – analiza rezultatelorsau evaluarea performanþei – suntexaminate outputurile în funcþie decosturi (exprimate în termeni comen-surabili).

Eficienþa (outputuri/ inputuri) targe-tingul (numãrul clienþilor potenþiali/numã-rul clienþilor atraºi) ºi raporturile dintre cos-turile reale ºi costurile estimate sunt, înopinia noastrã, cele mai edificatoare criteriipentru evaluarea dimensiunile economice.În mãsura în care analiza aratã cã proce-durile se desfãºoarã (sau nu) conform pro-gramãrii ºi sugereazã mãsuri corective pen-tru continuarea procesului, evaluarea sesuprapune activitãþii de monitorizare. Uniicercetãtori le identificã pe cele douã, deºi, înrealitate, ele au funcþii, metode ºi obiectivediferite; monitorizarea, spre deosebire deevaluare, este o activitate internã ºi continuãa managementului.

Evaluarea aspectelor economice

78

Lucrãrile care ilustreazã numãrul acestaal Caietelor critice sunt rezultatul Tabereiinternaþionale de Picturã ºi Graficã de laIpoteºti, care s-a desfãºurat în fiecare varã/toamnã, începând cu 2004, sub conducereagraficianului ºi profesorului Mircia Dumi-trescu.

Tabãra aceasta a avut un statut aparte: sefixa, cu un an înainte tematica pentru anul

urmãtor, iar studenþii, dar ºi ceilalþi artiºtiimplicaþi aveau destul timp pentru a-ºiaborda lucrãrile cum le venea la îndemânã.În anul urmãtor, la Ipoteºti, se fãceau co-locvii pe marginea acestor lucrãri, discutân-du-se detalii de coloristicã, perspective ºitehnici, se vizitau mãnãstirile din NordulMoldovei, în scopul surprinderii unorschiþe - ºi posibile lucrãri viitoare -, iar la

Valentin COSEREANU

Eminescu în grafica recentã

The works that illustrate this issue of "Caiete critice" were realised in the International Camp ofPainting and Graphics from Ipoteºti which has been organized since 2004 by Professor and illus-trator Mircia Dumitrescu. The subject matter of this year was Mihai Eminescu under the per-spective of young artists. In 2010, there was a national and international participation fromFinland, Germany, Hungary and Switzerland.Keywords: International Camp of Painting and Graphics from Ipoteºti, Mircia Dumitrescu,Mihai Eminescu, young artists.

Abstract

Artã ºi spectacole

,

79

sfârºit, tabãra se încheia cu vernisajulexpoziþiei care întregea tematica propusã, ºicare încununa o binemeritatã muncã.

Se cuvine sã amintim aici numele tuturorstudenþilor participanþi, cu atât mai mult cucât unii dintre ei ºi-au confirmat deja va-loarea: Cristina Molnar, Andrei Mâscã,Eduard Stancu, Lucia Dumitrescu, ElenaDogaru, Cristian Þârdel, Catinca Nicoarã,Petru ªoºa, Florin Stoiciu, Cristina Koszti,Cristina Moise, Roxana Gibescu, Maia Sad-manova, Mihaela Clocoþan, Oana Bârleanu,Iulia Natalia Morcov, Silvana Hristea, IonAtanasiu Delamare, Ovidiu Croitoru, Ga-briel Isac, Alexandra Darie, Mihai Mihail,Alexandru Niculae, Maria Marin, RalucaPreda, Iulia Costache, Alexandra Zgâmbãu,Cristina Manea, Laurenþiu Baltã, Bogdan

Vornicu, Adina Iancu, Corina Marin, LucaCroitoru, Mihai Ilie, Andrei ªtefan, LucaJebeleanu, Matei Ulmeanu, Gabriela Simig-dala, Maria Diaconu, Rodica Diaconu, Ciu-botaru Ana Maria, Tomulesei Mãdãlina,Pistol Eugenia, Victor Viºan.

În ceea ce priveºte numele artiºtilor con-sacraþi, ele sunt de acum puncte de referinþãale patrimoniului ipoteºtean: Gloor RolfEmanuel (Elveþia), Gloor Kiraly Izabella(Elveþia), Bubhoff Klaus (Germania), Vasa-helyi Antal (Ungaria), Vincenzo Bianchi(Italia), Olin Nina Kristina (Finlanda), OlinRamiro Antero (Finlanda), Nina Inkari(Finlanda), Mircia Dumitrescu, Ion Stendl,Mircea Spãtaru, Teodora Stendl, DanielaSârbu, Anna-Maria Orban, Carmen Apetreiºi Carla Dushka.

Eminescu în grafica recentã

80

Se cuvine, apoi, sã marcãm faptul cã nunumai lucrãrile de graficã „volante” au rã-mas la Ipoteºti, ci ºi 43 de volume, repre-zentând ilustraþii grafice la toate soneteleeminesciene, volume bibliofile, tipãrite caatare într-un tiraj limitat. ªi în rãstimpulacesta unicatele ipoteºtene au fãcut obiectul

unor expoziþii itinerante la Cernãuþi,Ministerul Afacerilor Externe, MuzeulNaþional al Literaturii Române, InstitutulCultural Român, Muzeul Brãilei, Chiºinãu,Bistriþa ºi Botoºani. Iatã-le ilustrând acumnumerele prestigioaselor Caiete critice.

Sã fie de bun augur!