Date post: | 04-Jan-2016 |
Category: |
Documents |
Upload: | ticu-eugeniu |
View: | 31 times |
Download: | 0 times |
Plan
Întroducere
Capitolul I . Mijloacele fixe-concept, elemente, categorii şi strucură.
1.1 Caracteristica mijloacelor fixe si activelor pe termen lung
1.2 Importanţa mijloacelor fixe
Capitolul II. Calculul uzurii-importanţa în devoltarea economică rapidă.
2.1 Metode de calculare a uzurii-similitudini la ÎM “Moldabela ” S.R.L
2.2 Aplicatie la analiza economico-financiară a întreprinderii
Încheiere
Bibliografie
Anexe
2
ÎNTRODUCERE
Totalitatea mijloacelor, bunurilor cu care lucrează o unitate patrimonială reprezintă
averea acesteia, ale carei componente diferă în funcţie de obiectul principal al activitătii
ei. La unităţile bancare care au ca obiect creditul, elementul primordial al averii il
constituie debitorii băncii cărora li se dau credite; la unităţile comerciale marfa si
creanţele provenite din vinzarea ei, la cele industriale care transforma materiile prime,
materialele in produse finite, elementele caracteristice ale mijloacelor economice sunt
materiile prime, materialele auxiliare, masinile si instalaţiile, produse finite.
În afara elementelor de avere caracteristice fiecărei unităţi in funcţie de
particularitaţile activităţii ei, sunt elementele care se găsesc in patrimoniul tuturor
unităţilor, cum sunt: mijloacele bănesti,clădirile, mobilierul, mijloacele de transport etc.
Sistemul bio-social al întreprinderii, pregătit pentru o activitate economică, isi
formează structura tehnică prin elementul mijloace fixe. Acest element asigură baza
tehnico-materială a capacitaţii de productie sub forma mijloacelor de muncă: el este
depozitarul de valoare sub forma capacitatii de a presta servicii din cele mai diverse,
consumabile in procesele de producţie: prelucrare de materii prime, (utilaje); adăpost
(cladiri); transport de energie, materiale şi personal (construcţii speciale, autovehicule);
măsurare, suport etc. In funcţie de tipul de serviciu pe care il indeplinesc in structura
intreprinderii, Mijloacele fixe se clasifica in cele opt categorii cunoscute la disciplina
de Contabilitate.
În primul capitol al acestei lucrări voi descrie structura teoretică şi caracteristica
generala a Mijloaceleor fixe, (definiţii, clasificări, structură). Deasemenea voi mentiona
importanta Mijloacelor fixe in activitatea intreprinderii .
În capitolul II voi precauta calculul uzurii Mijloacelor fixe conform Sistemului
National de Contabilitate si Codului Fiscal al Republicii Moldova in paralel cu
activitatea practica al IM „Moldabela” SRL
3
La 5 iulie 2001 Camera Inregistrarii de Stat a eliberat Certificat de inregistrare
pentru IM "Moldabela" S.R.L. cu seria MD, număr de înregistrare 004596, cu sediul pe
strada O.Ungureanu, 2, or. Ungheni.
Compania deţine un capital statutar de 41,86453 mil. lei în 2004. Avînd un
număr mediu scriptic de 184 persoane. Activitatea economica a intreprinderii consta in
producerea covoarelor, avind ca organ de administrare economica Ministerul Industriei
Usoare.
4
Capitolul I
1.1 Caracteristica mijloacelor fixe
Activele materiale pe termen lung reprezintă activele care îmbracă o formă
fizică naturală cu durata de funcţionare utilă mai mare de un an, care pot fi tilizate
în activitatea întreprinderii pentru a obţine un avantaj economic (venit) sau care se
află în proces de creare şi nu sunt destinate vânzării.
După componenţă şi omogenitate activele materiale pe termen lung se
divizează în următoarele grupe:1
1) active materiale în curs de execuţie;
2) terenuri;
3) mijloace fixe;
4) resurse naturale.
Mijloacele fixe — activele materiale, al căror preţ unitar depăşeşte plafonul
stabilit de legislaţie (1000 lei), planificate pentru utilizare în activitatea de
producţie, comercială şi alte activităţi, în prestarea serviciilor mai mult de un an, sunt
destinate închirierii sau în scopuri administrative.
Din mijloacele fixe fac parte utilajele, clădirile, mijloacele de transport,
inventarul de producţie. Factorul determinat în problema includerii obiectului
respectiv în componenţa mijloacelor fixe îl constituie rolul lui faţă de activitatea
întreprinderii sau procesul de producţie.
De exemplu, utilajul ce necesită montaj nu va fi considerat ca obiect de
mijloace fixe până nu va fi pus în funcţiune. Fiind procurat până a fi pus în funcţiune,
va fi considerat element de active materiale în curs de execuţie. Acelaşi utilaj
cumpărat pentru a fi vândut se consideră marfă, dar nu mijloace fixe.
In raport cu componenta natural-substantiala, mijloacele fixe se subdivizeaza
in urmatoarele grupe2:
1 “Catalogul mijloacelor fixe si activelor nemeteriale”2 “Noul sistem contabil al agentilor economici din Republica Moldova”
5
• clădiri — blocuri ale secţiilor de producţie, biroului întreprinderii şi altor
subdiviziuni (profilactoriului, serviciului medical, caselor de odihnă etc);
• construcţii speciale — sonde de petrol, gaze naturale, poduri, drumuri,
terenuri asfaltate ale întreprinderii; baraje, estacade, fântâni arteziene şi alte
feluri de fântâni, îngrădituri etc;
• instalaţii de transmisie — reţele electrice, transmisiile, conductele cu
toate dispoziţiile intermediare pentru transformarea energiei şi transmisia
substanţelor lichide sau gazoase (abur, apă, aer comprimat etc);
• maşini şi utilaje,care, la rândul lor, se subîmpart în:
a) maşini şi utilaje de forţă — motoare cu abur, reactoare atomice, turbine cu
abur, gaze, hidraulice, motoare cu ardere internă, motoare electrice, maşini electrice
(generatoare electrice, compensatoare sincronice), tractoare şi şasiuri
autopropulsate, transformatoare de forţă etc;
b) maşini şi utilaje de lucru — maşini şi aparate, utilaje cu ajutorul cărora se
acţionează pe calea chimică, mecanică, termică asupra materiei prime, materialelor de
a le transforma în produs: maşini şi utilaje, inclusiv cu dirijare programată, automate
(utilaj de evidenţă a produselor fabricate, controlului calităţii, produselor etc);
c) aparate şi instalaţii de măsurare şi reglare şi utilaj de laborator — aparate
şi instalaţii destinate măsurării grosimii, diametrului, suprafeţei, masei, timpului,
presiunii, vitezei, capacităţii, aparate pentru încercarea materialelor, executarea
experienţelor, analizelor etc;
d) tehnică de calcul — computere, calculatoare de comandă, calculatoare şi
dispozitive analogice, calculatoare numerice (calculatoare cu tastatură) etc;
e) alte maşini şi utilaje — maşini şi utilaje care nu intră în grupele enunţate
(utilajele staţiilor telefonice, instalaţiile televiziunii industriale, maşinile de pompieri)
etc;
• mijloace de transport — transportul auto, căii-ferate, aerian, navele
(maritime şi fluviale), precum şi magistralele de asigurare cu gaze şi apă etc;
6
• unelte şi scule, inventar de producţie şi gospodăresc şi alte tipuri de
mijloace fixe — obiecte cu destinaţie de a executa unele Operaţii de producţie
(ambalaj de păstrare a materialelor lichide, pulverulente, butoaie, bidoane,
containere, obiecte destinate transportării produselor în cadrul întreprinderii şi nu
prezintă ambalaj), unelte de tăiat, de lovit, de presat, de îndesat, inclusiv manuale
şi mecanizate, pentru executarea lucrărilor de montaj, inventarul gospodăresc —
mobilierul, safeuri, aparate de multiplicat, hectografie, şapirografie, corturi etc.
• animale de producţie şi reproducţie — animalele de muncă (cabaline,
bovine şi alte animale de muncă), animale de reproducţie (vaci, tauri de prăsilă,
armăsari şi iepe de prăsilă, scroafe de prăsilă şi vieri, oi şi berbeci pentru
reproducţie etc);
• plantaţii perene — ariile de livezi, vii, alte plantaţii perene fructifere sau
decorative fără valoarea terenurilor ocupate cu acestea;
• alte mijloace fixe — fondurile de bibliotecă, investiţiile, valorile muzeale,
exponatele lumii animale în menajerii, investiţii ulterioare în mijloacele fixe
arendate.
Mijloacele fixe care se fabrică sau se construiesc în cadrul întreprinderii,
neterminate la sfârşitul anului, formează grupa de imobilizări corporale în curs.
“În componenţa mijloacelor fixe sînt incluse obiectele a căror valoare unitară
depăşeşte plafonul stabilit de legislaţie şi sînt utilizate mai mult de un an. Acestea
sînt:
- clădirile, construcţiile speciale, instalaţiile de transmisiuni, maşinile şi
utilajele (instalaţiile şi echipamentele de forţă, de măsurare, reglare şi utilajele de
laborator, calculatoarele, alte maşini şi utilaje), mijloacele de transport, instrumentele,
inventarul de producţie şi de uz casnic, animalele productive şi de reproducţie,
plantaţiile perene, cheltuielile capitale pentru ameliorarea terenurilor, alte mijloace
fixe (cheltuielile capitale pentru mijloacele fixe luate in arendă (chirie) operaţională şi
finanţată, fondurile de carte etc.).
7
- Obiectele din categoriile "Acoperirea cu prelată a cupolei şi a părţilor laterale
ale circului", "Agregate bituminoase de topire şi cazane pentru bitum", "Instalaţii de
ardere a gazelor", "Instrumente" se consideră, de asemenea, mijloace fixe.
- Investiţiile capitale în plantaţiile perene şi ameliorarea terenurilor sînt incluse
în componenţa mijloacelor fixe după intrarea în perioada de rodire, iar cele destinate
ameliorării terenurilor - în suma cheltuielilor aferente suprafeţelor date în folosinţă,
indiferent dacă a fost sau nu încheiat întregul complex de lucrări. Investiţiile capitale
pentru ameliorarea terenurilor formează o categorie separată de mijloace fixe.
- Indiferent de valoare, mijloacele fixe cuprind maşinile şi uneltele agricole,
animalele adulte de lucru şi cele productive, instrumentele de construcţie şi
mecanizate.
- Obiectele se consideră incluse în componenţa mijloacelor fixe din momentul
punerii lor în funcţiune în baza documentelor perfectate în modul cuvenit. Unitatea de
evidenţă a mijloacelor fixe este obiectul de inventar, valoarea căreia se va rotunji pînă
la lei. Prin obiect de inventar se înţelege articolul singular sau complexul de obiecte
cu toate dispozitivele lui, destinat să îndeplinească în mod independent, în totalitate, o
funcţie distinctă.
- Nu se includ în componenţa mijloacelor fixe şi se raportă la investiţii sau la
stocuri de mărfuri şi materiale:
clădirile, construcţiile speciale şi alte obiecte pe care întreprinderea nu le
utilizează în activitatea sa operaţională şi sînt destinate pentru scopuri investiţionale;
animalele tinere şi de îngrăşat;
obiectele destinate vînzării;
plantaţiile perene crescute în pepiniere în calitate de material săditor.” 3
Pentru organizarea raţională a contabilităţii imobilizărilor corporale din orice
întreprindere este necesară clasificarea acestora după mai multe criterii, astfel:
• în funcţie de apartenenţa la patrimoniul întreprinderii mijloacele fixe
sunt: mijloace fixe proprii, mijloace fixe concesionate şi mijloace fixe închiriate.3 Dupa : “Catalogul mijloacelor fixe si activelor nemateriale”
8
Mijloacele fixe proprii sunt acelea care aparţin de drept proprietarului, fiind
proprietate necondiţionată a acestuia, evidenţiate în conturi separate, iar amortizarea
acestora se face de către întreprindere.
Mijloacele fixe concesionate şi cele închiriate sau luate în locaţie de gestiune
sunt acele mijloace aflate temporar în gestiunea întreprinderii, ele aparţinând altor
proprietari. întreprinderea are asupra lor numai drepturi limitate. Amortizarea
acestora se face de către întreprinderea proprietară.
• în funcţie de destinaţia pe care o au în cadrul întreprinderii mijloacele
fixe se clasifică în: mijloace fixe productive; mijloace fixe cu destinaţie socială;
mijloace fixe în conservare.
Evidenţa separată a acestor trei categorii este necesară pentru calcularea unor
indicatori de eficienţă a folosirii mijloacelor fixe, cum sunt: rata activelor fixe, rata
de imobilizare a activelor fixe; rata capitalului faţă de activele fixe, amortizarea
mijloacelor fixe etc.4
Din momentul intrarii la intreprindere, dar mai ales in procesul de folosire,
mijloacele fixe se uzeaza. Uzura este de doua feuri:
Uzura fizică-constituie baza materiala a pierderii valorii mijlocului fix;
Uzura morală-are loc atunci cind mijloacele fixe se invechesc din punct
de vedere tehnologic, apar altele mai performante, din punct de vedere al
parametrilor cantitativi cit si calitativi in special.5
Uzura mijloacelor fixe este un proces financiar de recuperare a valorii unui
mijloc fix si de formare a unui fond de finanţare destinat inlocuirii acestuia atunci
cand este scos din funcţiune.
Uzura reflectă recuperarea valorii activului fix pe măsura uzurii lui, adică
pierderii in timp a parametrilor/caracteristicilor lui tehnico-economice. Ca urmare,
uzura se derulează în timp din momentul intrării in funcţiune pînă în momentul
scoaterii din funcţiune a respectivului mijloc fix.
4 “Contabilitate generala”-Bojian Octavian5 “Finantele intreprinderii”-Botnari Nadejda
9
Pentru intreprindere, uzura este un cost care se include in cheltuielile de
productie si se recupereaza prin pret , prin vanzarea produsului la a carui fabricatie a
contribuit mijlocul fix in cauza. Cuantumul uzurii se determina printr-o cota de
uzura stabilita de firma in limita prevederilor legale. Prevederile legale privind
uzura au in vedere stabilirea unui cadru care sa evite transferul exagerat al
cheltuielilor de uzura in profit si diminuarea, pe aceasta baza, a impozitului pe
profit datorat statului.
Uzura are rolul de a asigura inlocuirea mijlocului fix la momentul scoaterii
lui din functiune, adica asa-numita formare bruta a capitalului fix. Pina la acest
moment, fondul constituit din uzurile anuale este disponibil, astfel incat el poate fi
utilizat pentru finantarea investitiilor, respectiv formarea neta a capitalului fix.6
Pentru indeplinirea acestui rol este necesar a fi respectate urmatoarele conditii:
evaluarea corecta a mijloacelor fixe;
determinarea corecta a cotelor de uzura;
recuperarea prin fondul de uzura a tuturor cheltuielilor necesare;
pentru punerea si scoaterea din functie a mijloacelor fixe.
În cazul in care mijlocul fix este supraevaluat sau cotele de uzura sunt prea
mari, costurile de fabricatie vor fi majorate si rezultatele financiare (profitul) vor fi
mai mici. De asemenea, formarea fondului de uzura este necorelat cu uzura efectiva
a mijlocului fix, ceea ce genereaza dificultati financiare pe parcursul exploatarii si
cheltuieli suplimentare spre finalul duratei de viata pentru o eventuala mentinere in
exploatare a unui mijloc fix aflat in situatia scriptica de a fi scos din functiune.
În cazul in care mijlocul fix este subevaluat sau cotele de uzura sunt prea
mici, apare imposibilitatea financiara a inlocuirii lui la momentul scoaterii din
functiune si se produce o pierdere de capital. Pe parcursul exploatarii indicatorii de
eficienta sunt „umflaţi” artificial, ceea ce poate duce la decizii curente sau strategice
eronate cu efecte financiare defavorabile. Pentru recuperarea corecta a cheltuielilor
ocazionate de punerea si scoaterea din functiune a unui mijloc fix, este necesar ca
valoarea de achizitie a acestuia sa fie corectata, prin adaugare, cu cheltuielile de 6 “Finate”- Stroe Radu
10
transport, montare, punere in functiune, rodaj, scoatere din functiune, demolare si
prin scadere, cu veniturile obtinute din vanzarea materialelor/pieselor de schimb etc.
rezultate in urma demolarii/dezmembrarii.Cota de uzura include, in principiu,
efectele de uzura , determinat de folosirea mijlocului fix in fabricatie. Astfel,
efectele uzurii datorate nefolosirii sau progresului tehnic (uzura morala ) nu sunt
incluse in costuri si genereaza pierderi „pure”.
Parghiile si mecanismele economico-financiare care intre in un astfel de
comportament al producatorului sunt de doua tipuri:
cererea: includerea in costuri a pierderilor „pure” mareste cheltuielile
de productie si, pentru a pastra nivelul profitului, ar trebui majorat pretul de
vanzare;dar acesta descurajeaza cererea si poate determina nevanzarea productiei
fabricate;
concurenta: majorarea pretului de vanzare (in conditiile mai sus
mentionate) erodeaza pozitia firmei in raport cu ceilalti concurenti; pastrarea
pretului productiei sale are ca efect (in conditiile deja mentionate) diminuarea
profitului, fapt ce conduce la acelasi efect de erodare fata de ceilalti concurenti.
Deoarece uzura este un proces care se deruleaza in timp, valoarea
recuperata a mijlocului fix creste, iar valoarea ramasa nerecuperata se reduce. Din
acest motiv, gestiunea mijloacelor fixe se face la mai multe tipuri de valori pentru
acelasi mijloc fix:
valoare de inventar, in sensul de valoare de achizitie, inclusiv cheltuielile
cu transportul, montarea, punerea in functiune, rodajul; in anumite imprejurari (de
pilda , o rata mare a inflatiei pe mai multi ani), miloacele fixe sunt reevaluate
majorîndu-se valoarea lor prin indexare;
valoare de inlocuire, in sensul de cheltuieli necesare, la un moment dat,
pentru a putea fi inlocuit (de regulă ipotetic) mijlocul fix în cauza; este o valoare
curentă de piaţă; decalajul mare intre aceasta şi valoarea de inventar este un semnal
pentru reevaluare;
11
valoarea ramasa este diferenta dintre valoarea de inventar si
cuantumul la zi al uzurii:
unde:
VR = valoarea ramasa la finele anului t,
t = anul de calcul t [1; T],
T = anul scoaterii din funcţiune a mijlocului fix,
i =indice pentru identificarea anilor de serviciu scurşi din momentul
intrării in funcţiune şi pînă la zi,
VI = valoarea de inventar,
Ai = uzura aferentă anului i.
Pentru calculul valorii ramase poate fi utilizata si relatia:
ds=T-t
unde:
dr = durata de serviciu ramasa pana la scoaterea din functiune a mijlocului fix,
ds = durata totala de serviciu a mijlocului fix (durata de viata economica ).
Valoarea medie a mijloacelor fixe ale unei firme este o valoare
determinat ca balanta de intrari/iesiri in vederea calculului uzurii. Determinarea
valorii medii a mijloacelor fixe se poate face dupa mai multe relatii:
a)
unde:
= valoarea medie a mijloacelor fixe in anul de calcul al uzurii,
= valoarea mijloacelor fixe la inceputul anului,
Vi = valoarea mijloacelor intrate in cursul anului de calcul,
12
Ve = valoarea mijloacelor fixe iesite in cursul anului de calcul.
b)
unde:
Vi = valoarea medie a mijloacelor fixe intrate in cursul anului de calcul al
uzurii,
Ve = valoarea medie a mijloacelor fixe iesite in cursul anului de calcul al
uzurii,
j = indice pentru identificarea mijlocului fix intrat in cursul anului, j [1, J],
J = numarul total al mijloacelor fixe intrate in cursul anului,
df j = durata de functionare (in luni) a mijlocului fix j,
k = indice pentru identificarea mijlocului fix iesit in cursul anului, k [1, K],
K = numarul total al mijloacelor fixe iesite in cursul anului,
df k = durata de functionare (in luni) a mijlocului fix k.
c)
unde:
α= cota subunitara , pozitiva sau negativa , exprimand corectia
indusa, in valoarea mijloacelor fixe, „miscarii” acestora pe
13
parcursul anului de calcul al uzurii („miscarea” mijloacelor fixe
inseamna intrarea/iesirea lor in anul respectiv),
j = indice prin care se identifica mijlocul fix care s-a miscat, j [1, K],
K = numarul total al mijloacelor fixe care s-au miscat,
J = numarul total al mijloacelor fixe intrate,
Vj = valoarea de inventar a mijlocului fix care s-a miscat,
dfj = durata de functionare (in luni) a mijlocului fix j. 7
Uzura se calculează de către toti agentii economici pentru toate activele fixe
din patrimoniu, productive sau nu, care functioneaza sau nu. De la aceasta regula
exista unele exceptii, dintre care cele mai importante sunt:
unitatile bugetare, care nu calculeaza uzura;
mijloacelor fixe in conservare, in conditiile stipulate de lege.
Nu se calculează uzura:
fondurilor bibliotecare;
fondurilor cinematecilor;
valorilor muzeisitce si de arte plastice;
cladirilor si constructiilor speciae care repreznta
monumente de arhitectura si arta;
animalelor productive si de munca (cu exceptia
cailor de munca);
plantatilior perene care n-au intrat in rod;
mijoacelor fixe conservate;
mijloacelor fixe in perioada de reconstructie sau a
reutilarii tehnice in cazul suspendarii complete a activitatii intreprinderii;
autoturismelor, valoarea carora depaseste 100 000
lei.8
7 “Finante”-Stroe Radu8 “Noul sistem contabil al agentilor economici din Repubica Moldova” -Volmul II
14
Uzura se calculeaza pe toata durata de functionare a mijlocului fix, dar nu
mai mult decat durata legala de serviciu. In cazul in care un activ fix este amortizat
complet, dar mai poate fi utilizat, nu se mai calculeaza uzura. In cazul in care un
mijloc fix este scos din uz fara a fi complet amortizat, legea prevede recuperarea
valorii ramase dupa casare si valorificarea eventualelor bunuri rezultate din aceasta,
din profitul anului de casare sau din profitul anilor urmatori, dar nu mai tarziu decat
anul expirarii duratei legale de serviciu. In categoria mijloacelor fixe amortizabile se
includ si cele rezultate din investitii, chiar daca au fost puse in functiune numai
partial si chiar daca nu au fost inca inregistrate in contabilitatea mijloacelor fixe.
Uuzra se calculeaza pe baza cotei de uzura, prevazuta de lege pentru grupa de
mijloace fixe in care se incadreaza acela pentru care se face calculul.
Atit in teoria cit si in practica contabila se utilizeaza o metodologie de calcul a
uzurii, care se realizeaza prin mai multe procedee de lucru, astfel: uzura liniara,
uzura functionala (durata de folosire a mijlocului fix este inlocuita cu volumul de
activitate obtinut cu ajutorul sau), uzura degresiva si uzurii accelerate.
Aplicarea unuia sau a altuia dintre procedeele menţionate se face în funcţie de
scopul urmărit, atât în fiecare întreprindere în parte, cât şi de către stat.
Intreprinderea este interesată în stabilirea cât mai corectă a deprecierilor ce trebuie
amortizate, deoarece prin uzura îşi asigură reproducţia activelor imobilizate, iar statul
este interesat pentru că mărimea uzurii influenţează mărimea rezultatului impozabil.9
1.2 Importanta mijloacelor fixe
Resursele materiale constitue o parte din ansamblul intrarilor in sistemul
intreprindere, care prin combinare si comensare concura la realizarea esirilor
reprezentind bunuri si servicii destinate pietei.
9 “Contabilitate generala”-Bojian Octavian
15
In mod concret, mijoacele fixe formează suportul material al capitalului fix
si ca structură specifică, mijloacele fixe reprezintă elementul defintoriu, suportul
realizării funcţiei productive în întreprindere.10
Deci, sunt acele bunuri care participă la mai multe cicluri de exploatare şi
îşi transmit treptat valoare asupra noilor produse obţinute. în structura
imobilizărilor corporale se cuprind două mari grupe de imobilizări: terenurile şi
mijloacele fixe. Intrarea mijloacelor fixe are loc la înfiinţarea unităţilor prin finanţare
de la stat în cazul regiilor autonome şi prin aportul acţionarilor şi asociaţilor la constituirea
capitalului social la societăţile comerciale. Pe parcursul desfăşurării activităţii, agenţii
economici îşi pot procura mijloacele fixe prin cumpărare, construire, absorbţie, prin
fuziunea cu alte unităţi etc. în folosinţă temporară, mijloacele fixe pot intra prin
închiriere, locaţie de gestiune sau concesionare.11
Prin utilizarea în procesele de producţie şi comercializare, mijloacelor fixe îşi
pierd treptat o parte din capacitatea lor de producţie, ca urmare a uzurii, necesitând
reparaţii. Prin efectuarea reparaţiilor se urmăreşte menţinerea mijloacelor fixe în stare
bună de funcţionare pe o perioadă cât mai lungă de timp, operaţii ce trebuie să fie
oglindite de contabilitate.
De asemenea, pe măsura folosirii în procesul de producţie, a influenţei factorilor
fizico-chimici naturali, mijloacele fixe îşi pierd treptat din valoarea de utilitate, deci din
însuşirile lor tehnice şi economice (uzura fizică). Mijloacele fixe sunt supuse şi unei uzuri
morale ca urmare a introducerii progresului tehnic. De aceea, pentru asigurarea
continuităţii procesului de producţie este necesară înlocuirea lor cu altele noi. Una din
sursele de finanţare a procurării de noi mjloace fixe o constituie uzura.
Teoria clasică a finanţelor întreprinderii includea un obiectiv unic al activităţii
acestora şi anume: maximizarea profitului. Însă, a fost criticată şi contestată de
practica financiară, deoarece maximizarea profitului posibilă din punct de vedere
teoretic, fie pe termen scurt, fie pe termen lung (dar nu în acelaşi timp şi numai în
situaţie de monopol), nu poate fi atinsă în condiţii de incertitudine, de risc, de
10 “Analiza economico-finaciara”-Isfanescu Aurel11 “Bazele contabilitatii”-Bojian Octavian
16
concurenţă, când creşterea preţului ca principal factor de sporire a profitului este
limitată de oferta concurenţei şi de alţi factori conjuncturali.
În prezent, preocuparea prioritară a economiştilor din domeniul finanţelor este
obiectivul de maximizare a valorii întreprinderii, adică a patrimoniului. Strategia
întreprinderii moderne se bazează pe realizarea în permanenţă de produse şi servicii
noi, care să fie adaptate la gustul şi cerinţele consumatorilor, producţia nefiind un
scop în sine, ci un mijloc de satisfacere a utilizatorilor.
In sensul teoriei valorii entropice, potentialul economic conservat in mijloacele
fixe permite acestora sa „presteze” un serviciu si anume:
Aceasta relatie oglindeste faptul ca substanta (S) prealabil prelucrata dupa
tehnologii si informatii speciale din care este materializat sau construit mijlocul fix ,
este capabila sa contribuie la realizarea unei informatii I-sub forma de o tehnologie
mai avansata decit cea care a creat-o,informatie sau forma de organizare in cadrul
viitorului proces de productie si cu conditia obligatorie ca mijocul fix sa fie pus in
miscare cu ajutorl unei anume cantitati de energie (E).
Structura interna a mijloacelor fixe depinde de profilul intreprinderii si gama
de servicii tip mijoace fixe care este necesara procesului concret de productie. La
rindul sau, volumul total de mijloace fixe dintr-o unitate economica depinde de
amploarea capacitatii de productie pe care o solicita piata produselor ce se obtin cu
ajutorul mijloacelor fixe.12 În final am putea mentiona ca mijloacele fixe au rolul
principal in intreprindere si anume in vederea maximizarii si maririi patrimoniului
firmei. Achizitia de noi mjloace fixe da dovada de o puternica politica investitionala
in cadrul intreprinderii, aceste mijloace fiind o sursa de venit de lunga durata. Prin
diversificarea mijloacelor fixe detinute, intreprinderea are posibilitatea de a mari
gama de produse si servicii rezultate in urma activitatii operationale. Astfel se obtine
un aflux de venituri suplimentare si o considerabila marire a volumul de produse si
servicii in viitor.
12 “Finantele intreprinderii”-Bran Paul
17
Mijloacele fixe pot asigura prin structura şi conţinutul său, precum şi gradul
de utilizare, o concordanţă justificată a resurselor materiale consumate şi forta de
muncă antrenată in sfera de producţie. Etapa contemporană de tranziţie la economia
de piaţă in Republica Moldova se caracterizează prin infaptuirea pe larg a măsurilor
îndreptate la ridicarea nivelului de viaţă al oamenilor pe baza accelerării
dezvoltării economiei datorită folosirii intensive a potentialului de producţie. În
legatură cu aceasta creşte rolul sporirii eficienţei întrebuinţării mijloacelor fixe de
producţie, care asigura dinamica, balanţarea şi proporţionalitatea dezvoltării bazei
tehnico-materiale a economiei naţionale.
Problema întrebuinţării eficiente a mijloacelor fixe are un caracter social foarte
important. Folosirea lor raţională permite de a asigura sporirea producţiei fără
investiţii suplimentare. Prin acesta se largesc posibilităţile dezvoltării sferei
neproductive, necesară pentru satisfacerea cerintelor crescînde a necesitaţilor sociale.
La sporirea eficienţei utilizării mijloacelor fixe contribuie perfecţionarea bazei
tehnico-materiale, determinarea marimilor optimale şi a structurii raţionale a
fondurilor fixe de productie, formarea şi innoirea lor etc.
Capitolul II
2.1 Metode de calulare a uzurii mijloacelor fixe
În conformitate cu cerinţele S.N.C.”Contabilitatea activelor materiale pe
termen lung”,se recomandă următoarele metode de calculare a uyurii mijloacelor
fixe:
18
1) liniară;
2) în raport cu volumul de produse (articole) fabricate;
3) degresivă cu rată descrescătoare
4) soldului degresiv
1. Procedeul uzurii liniare constă în includerea uniformă în cheltuielile de
exploatare a unor sume fixe, stabilite proporţional cu numărul de ani ai duratei
normale de funcţionare a mijlocului fix.
Calculul uzurei anuale se efectueaza prin aplicarea normei de uzura ( ), la valoarea
uzurabila a mijlocului fix ( )
,
unde 13
2. Metoda in raport cu volumul de produse fabricate
Conform acestei metode uzura se calculează ţinind cont numai de volumul de
produse fabricate, kilometrajul parcurs, unităti de volum prelucrate etc., după
următorul procedeu:
1. se calculează uzura ce revine unei unităti de producţie, ca raportul dintre
valoarea uzurabilă ( ) si capacitatea de fabricare a utilajului ( ):
2. uzura anuală se calculează ca produsul dintre norma de uzură (uzura pe unitate
de produs) şi volumul producţiei prevazute a se fabrica anual ( ):
3. Metoda degresivă cu rată descrescătoare
13 “Finantele intreprinderii”-Nadejda Botnari
19
Uzura anuală se calculează aplicînd asupra valorii uzurabile a mijlocului fix
norma de uzură degresivă, calculata ca raportul dintre numarul anilor de funcţionare
rămaşi şi suma anilor de functionare utila:
4.Metoda soldului degresiv
Uzura anuala se calculeaza aplicind asupra valorii de bilant a mijlocului fix
norma de uzură. Norma de uzură se determină ca produsul dintre norma liniară de
uzura şi coeficientul (k) cuprins intre valorile 1 si 2.
Uzura in ultimul an este egală cu diferenţa dintre valoarea de bilanţ şi
valoarea probabil ramasă.
Conform Codului Fiscal mărimea deducerii uzurii calculate a mijloacelor
fixe se determină:
1. pe categorii de proprietate;
2. potrivit normelor, stabilite in Codul Fiscal pentru fiecare categorie de
proprietate ;
3. prin metoda soldului degresiv.
Codul fiscal prevede 5 categorii de proprietate si pentru fiecare dintre ele este
stabilita o anumita norma de uzura. Pentru categoria I-a este de 3%, categoria a II-a
de 5%, categoria a III-ea de 10%, a IV-a de 20% si a V-a categorie are norma de
uzură de 30%.
Codul mijloacelor
fixeGrupele de mijloace fixe
Categoria
proporieteaţii
Norma anuală a uzurii
pentru deducere
1 2 3 4
1(10000-10105)
10005
10006
10007-10011
Clădiri, cu excepţia celor din:
lemn de toate tipurile
peliculă(pneumatice,in forma de cort,etc)
demontabile şi deplasabile
I 3%
20
Durata de funcţionare utilă se stabileşte după Anexa nr.1 la Catalogul mijloacelor fixe şi
activelor nemateriale .
Codul Denumirea
Durata de
funcţionare
utilă
10 000000000 XI. MIJLOACE FIXE
11 000000000 CLĂDIRI
11 000001000 Clădiri construite din beton armat cu rezistenţă sporită, din blocuri
de beton armat şi cu schelet din beton armat sau din metal45
11 000002000 Clădiri construite din blocuri de piatră cu mortar din ciment şi cu
schelet din beton armat sau din metal, cu excepţia celor de la
poziţiile:
35
11 000102001 clădiri productive din industria alimentară şi a băuturilor 34
11 000102002 clădiri productive din industria chimică 33
Să apelăm la un exemplu în baza căruia vom calcula uzura după toate metodele
de calculare a uzurii pentru a observa particularităţile fiecăreia dintre ele.
Conform politicii de contabilitate a întreprinderii, mijloacele fixe se reflecta in
bilanţ la valoarea de intrare, iar uzura mijloacelor fixe se determină prin metoda
liniară, pornind de la durata de serviciu util al acestora şi valoarea lor uzurabilă,
determinate de comisia de specialist a întreprinderii.
Spre exemplu Razboi de ţesut CRX Nr.9 nr.0101 pus în funcţiune 31.08.05(Anexă)
a cărui valoare de intrare este de 1472043,62 lei, valoarea probabil rămasă -0, durata
de funcţionare utilă este de 5 ani, iar revizuirea duratei de exploatare utilă n-a avut
loc. Suma uzurii anuale constituie 294408,72 lei [(1472043.62-0):5]. Norma uzurii
anuală va fi 20% (100:5). Rezultatele calculelor sînt prezentate în tabelul următor:
Calculul uzurii conform metodei liniare (lei)
Perioada de gestiuneValoarea de
intrare
Suma uzurii
anualeUzura acumuată Valaorea de bilanţ
21
La data punerii în funcţiune 1472043,62 1472043,62
La sfîrşitul anului: 2004 1472043,62 294408,72 73602.18 1398441.44
2005 1472043,62 294408,72 368010.9 1104032.72
2006 1472043,62 294408,72 662419.62 809624
2007 1472043,62 294408,72 956828.34 515215.28
2008 1472043,62 294408,72 1251237.06 220806.56
2009 1472043,62 294408,72 220806.56 0
Conform tabelului, pe parcursul duratei de funţoionare utilă în fiecare an se trece la
consumuri una şi aceeaşi sumă a uzurii, dar miloacele fixe nu sunt puse in funcţiune
întotdeauna la începutul anului de gestiune. De aceea problema scoaterii din uz se
soluţionează prin calcularea lunilor efective folosite , deci inafară de data intrării şi
eşirii din uz suma uzurii rămîne neschimbată .
Metoda în raport cu volumul de produse fabricate
Utilajul pus în funcţiune are capacitatea de 1 000 000 de piese. Uzura ce revine
pentru o unitate va fi 1,47 lei (1472043,62:1000000). Dacă întreprinderea efectiv a
fabricat unităţi în anul:
I-50 000, II-200 000, III-300 000, IV - 250 000 , V- 200 000
Atunci rezultatele vor fi următoarele:
(lei)
Perioada de gestiune Valoarea de
intrare
Volumul
producţiei
fabricate
Uzura
anuală
Uzura
acumulată
Valoarea
de bilanţ
La data punerii în funcţiune 1 470 000 1 470 000
La sfîrşitul anului 1 1 470 000 50 000 73 500 73 500 1 396 500
2 1 470 000 200 000 294 000 367 500 1 102 500
22
3 1 470 000 300 000 441 000 808 500 661 500
4 1 470 000 250 000 367 500 1 176 000 294 000
5 1 470 000 200 000 294 000 1 470 000 0
Metoda degresivă cu rata descrescătoare
În baza datelor precedente suma anilor (lei)
Perioada de gestiuneValoarea de
intrareSuma uzurii anuale
Uzura
acumulată
Valoarea de
bilanţ
La data punerii în funcţiune 1472043,62 1472043,62
La sfîrşitul anului 1 1472043,62
5:15 x 1472043,62=
490681.2490681.2 9811362.42
2 1472043,624:15 x 1472043,62=
392544.96884226.16 588817.46
3 1472043,623:15 x 1472043,62=
294408.721178634.88 294408.74
4 1472043,622:15 x 1472043,62=
196272.481374907.36 98136.24
5 1472043,621:15 x 1472043,62=
98136.241472043.6 0
Calculele reflectă faptul că cea mai mare sumă a uzuri ( 9811362,42 lei ) revine
anului I, din an în an fiind micşorată treptat, astfel valoarea de intrare se micşorează
cu cea mai mare sumă, iar în ceilalţi ani cu sume ce se micşorează treptat ajungînd
egală cu zero în ultimul an de gestiune.
Metoda soldului degresiv
Să admitem că întreprinderea a hotărît să utilizeze coeficientul k maxim egal cu
2, atunci norma de uzură devine egală cu 40% sau în coeficient 0,4. Metoda în cauză
are următoarea particularitate: uzura se calculează din valoarea de intrare sau din altă
valoare (corectată, reevaluată). Calculele respective pot fi ilustrate în următorul tabel.
(lei)
Perioada de
gestiune
Valoarea de
intrareSuma uzurii anuale
Uzura
acumulată
Valoarea
de bilanţ
23
La data punerii
în funcţiune1472043,62 1472043,62
La sfîrşitul
anului 11472043,62 (0,4 x 1472043,62) =588817.44 588817.44 883226.18
2 1472043,62 (0,4 x 883226.18) =353290.47 942107.91 529935.71
3 1472043,62 (0,4 x 529935.71) =211974.28 1154082.19 317961.43
4 1472043,62 (0,4 x 317961.43) =127184.57 1281266.76 190776.86
5 1472043,62 190776.86 1472043,62 0
Compararea rezultatelor uzurii calculate dupa metodele expuse, fară a întocmi un
grafic sau tablou special, cifrele absolute ce reprezintă uzura mijloacelor fixe reflectă
particularităţile fiecărei metode de calcul. Ultimele două metode necesita o atenţie
mai deosebită şi o caracteristică mai profundă. Ele stimuleaza progresul tehnico-
ştiintific, deoarece întreprinderea are posibilitatea în primii ani să deconteze cea mai
mare parte a valorii uzurabile. Prin urmare, în caz de necesitate a scoaterii din uz a
maşinilor, utilajelor sub influenţa pieţei pierderile vor fi minimale.
În scopuri fiscale suma uzurii se determină din valoarea de bilanţ la sfîrşitul
anului gestionar şi norma de uzură aferentă categoriei respective a mijloaceor fixe.
2.2 Aplicaţie la analiza economico-finaciară a întrprinderii.
Strucura mijloacelor fixe la întreprinderea precăutată poate fi prezentată
conform celor 8 categorii stipulate Raportul Financiar, adică : clădiri, construcţii
speciale, maşini, utilaje, instalaţii de transmisie inclusiv tehnica de calcul, mijloace
de transport, animale de muncă şi producţie, plantaţii perene şi alte mijloace fixe.
Astfel am putea prezenta următorul tablou economic:
lei
24
Mijlocul fix
Act
ive
exi
sten
te la
fi
nele
per
ioad
ei d
e ge
stiu
ne Intr
ate
Ieşi
te
Act
ive
exis
tent
e la
fi
nele
per
ioad
ei d
e ge
stiu
ne
Sum
a de
am
orti
zare
ac
umul
ata
la f
inel
e pe
rioa
dei d
e
Val
oare
a de
bil
ant
1. clădiri 826233 ----- ----- 826233 29240 796993
2. construcţii speciale ----- ----- ----- ----- ----- -----
3. maşini, utilaje, instalaţii de
transmisie38589368 19617790 665091 57542067 4519371 53022696
4. inclusiv tehnica de calcul 37811 19735 ----- 57546 15748 41798
5. mijloace de transport ----- ----- ----- ----- ----- -----
6. animale de munca şi productie ----- ----- ----- ----- ----- -----
7. plantatii perene ----- ----- ----- ----- ----- -----
8. alte mijloace fixe 69721 504825 83256 489490 33950 455540
Din datele prezentate am putea face unele concluizii, şi anume că pe parcursul
perioadei precăutate întreprinderea nu avut nici o întrare sau ieşire din patrimoniu a
clădirilor şi construcţiilor speciale. Încît întreprinderea produce covoare, ea nu
dispune de mijloace de transport, animale de munca şi plantaţii perene. Elementul de
baza a producerii îl constituie maşinile, utilajele şi instalaţiile de transmisie ce au
înregistrat intrări de 19617790 lei şi ieşiri de 665091 lei, fapt ce conturează o politica
de investire puternică. Această dinamica pozitivă întăreşte poziţia întreprinderii pe
piaţa şi evidenţiază tendinţa de a mări segmentul de piaţă deţinut şi sporirea
productivităţii, mărirea cantităţii de produse necesare satisfacerii cererii. O asemenea
situaţie se pronunţă şi la alte mijloace fixe, spre deosebire de tehnica de calcul ce
contabillizează numai întrări de 19735 lei. Astfel suma de uzură acumulată la finele
perioadei de gestiune constituie 3565551 lei.
Indicatorii ce caracterizează eficienţa utilizării activelor pe termen lung sunt:
1.
25
; ;
∆rata imobilizărilor=0.59-0.74= -0.15;
Ponderea ridicată a acestui indicator prezintă o situaţie nefavorabilă, indică exstenţa
unor dificultăţi finaciare privind solvabilitatea şi echilibrul finaciar al întrprinderii,
posibile atarageri de lichidităţi din exteriorul întreprinderii (creşte fondul de rulment
străin). Dinamica negativă reflectă normalizarea situaţieii, adica descreşterea ratei de
la 0,74 în 2003 la 0,59 în 2004.
2. ;
Nivelul ridicat al acestui indicator semnifică un proces de renovare lentă ce se
reflectă un grad de eficienţă a utilizării a mijloacelor fixe. Mărimea lui mai mare de
0,5 coeficient indică necesitatea modernizării. Încît intreprinderea are abia 5 ani de
activitate şi utilajele abia se achiziţionează acest indicator va avea o creştere lentă pe
parcursul următorilor ani
3. ;
;
Cu cît acest coeficient este mai aproape de 1 cu atît acesta reflectă o stare funcţională
mai bună a mijloacelor fixe, acesta mai denotă şi faptul că utilajele sunt relativ noi.
4. ;
=0.37
Aceasta reflectă cota mijoaceor fixe întrate în valoarea totală a mijloacelor fixe.
Aceasta se determină pentru aprecierea mişcării mijloacelor fixe şi un coeficient mai
apropiat de 1 reflectă faptul că mijlocele fixe aflate in gestiune se innoesc anual
aprope în întregime. La întreprinderea precăutată valoarea acestui coeficient este 0,37
ceea ce normal pentru un producător.
26
5. ,
,
, ∆Compoziţia tehnologică=0.1;
Conform rezltatelor am putea constata că ponderea majoritară a mijloacelor fixe ale
întreprinderii o constituie maşinile, utilajele şi instalaţiile de transmisie în 2003
constituind 0,86 şi 0,96 în 2004 din totalul de mijloace fixe. De la an la an se observă
o creştere de 0,1 sau de 10% ce dă dovadă de o continuă creştere a capacităţii de
producere.
6. ,
.
Ceea ce reprezintă că fiecare leu din valoarea mijloacelor fixe aduce un profit de 6
bani, sau cîtă producţie se obţine de la 1 leu investit în mijloace fixe. Randamentul
întreprinderii este de 6% , relativ mic pentru o aşa valoare a mijloacelor fixe utilizate.
Pentru a aprecia situaţia economico-financiară voi calcula un şir de
indicatori:
Pentru cunoaşterea situaţiei financiare a unei întreprinderi la un moment dat
putem folosi cea mai simplă expresie, devenită deja tradiţională pentru determinarea
valorii patrimoniale care este reprezentată de Activul Net Contabil (ANC). El
determină dimensiunea financiară a întreprinderii şi intervine în diagnosticarea
solvabilităţii, adică pentru estimarea capacităţii întreprinderii de a face faţă
angajamentelor sale.
1. ANC = Total Activ – Datorii Totale = Capital Propriu;
ANC2003 = 36099177 lei.
ANC2004 = 45114871 lei.
∆ANC = ANC2004 – ANC2003 = 45114871 – 36099177 =9015694 lei;
27
Variaţia ANC reprezintă mărimea cu care sa mărit capitalul propriu pe
parcursul anului de gestiune, astfel avem o creştere de 9015694 lei anual.
2. Fondul de rulment net (FRN)= Capitalul perm. – Active pe termen lung
(calculăm echilibru financiar pe TL);
1.1FRN2003 = 36099177 + 5967096 – 48249411 = -6183138 lei.
1.2FRN2004 = 45114871 + 4139219 – 55228350 = -5974260 lei.
FRN este un indicator care permite aprecierea modalităţii de finanţare a
activităţii întreprinderii atît pe TL cît şi pe TS. Valoarea negativă a acestui indicator
reflectă o situaţie nefavorabilă, indică exstenţa unor dificultăţi finaciare privind
solvabilitatea şi echilibrul finaciar al întrprinderii. Această sumă negativă reprezintă
o marjă de nesiguranţă, adică neajunsuri în finanţarea activităţii curente. Observăm că
în 2003 valoarea acestui indicator este de -6183138 lei care în anii următori sa redus
cu aproximativ 4% fapt ce denotă o gestiune eficientă.
3. Nevoia de fond de rulment (NFR) = (Stocuri + Creanţe) – DTS;
2.1 NFR2003 = 2707048 + 13355921 – 22672498 = -6609529lei;
2.2 NFR2004 = 13887359 + 19073104 – 42811482 = -9851019 lei.
∆NFR= NFR2004 – NFR2003 = 1655900 – 1552570= 103330 lei.
NFR reflectă nevoia netă de mijloace băneşti destinate finanţării activelor
curente, această necesitate apare fie din necesitatea deţinerii de întreprindere a
stocurilor de materii prime, materiale, producţie în curs de execuţie, producţie finită,
neterminată, acordarea clienţilor un anumit număr de zile pentru achitarea facturilor,
fie din existenţa unor amînări obiective sau subiective la plata facturilor către
furnizori, a datoriilor către salariaţi sau către instituţii financiare, bănci ori chiar stat.
În toţi anii sunt înregistrate valori negative, ceea ce reprezintă respectarea echilibrului
financiar pe termen scurt, excedentul resurselor temporare asupra nevoilor temporare.
4. Fondul de rulment propriu (FRP) = Capital propriu – Active pe termen lung
3.1 FRP2003 = 36099177 – 48249411 = – 12150234 lei;
28
3.2 FRP2004 = 45114871 –55228350 = – 10113479 lei.
∆FRP= FRP2004 – FRP2003 = -10113479 – (-12150234)= 2036755 lei.
Valoarea pozitivă a acestui indicator reflectă independenţa sau autonomia
întreprinderii în materie de finanţare a activităţii pe TL, prin urmare întreprinderea nu
a fost nevoită să apeleze la datorii pe TL pentru finanţarea utilajului. În cazul nostru
FRP este negativ în toate perioadele, ceea ce ne arată că întreprinderea nu este în
stare să-şi finanţeze activele pe TL din capitalul propriu, fiind nevoită să apeleze la
alte surse externe, adica nu are autonomie fnaciară în ambele perioade.
5. Fondul de rulment străin (FRS) = FRN – FRP;
4.1 FRS2003 = -6183138 lei – (– 12150234 lei) = 5967096 lei;
4.2 FRS2004 = -5974260 lei – (– 10113479 lei) = 4139219 lei.
∆FRS= FRS2004 – FRS2003 = 4139219 lei – 5967096 lei = 1827877 lei.
FRS are o valoare pozitivă în toţi cei doi ani care are o variaţie mică de la an la
an. Astfel în 2004 FRS a scăzut cu 30,6% faţă de 2003. Valoarea pozitivă a FRS ne
arată că compania intră într-o perioadă de stabilitate financiară.
6.Fondul de rulment brut (FRB) = Active curente;
5.1 FRB2003 = 16489360 lei.
5.2 FRB2004 = 36837222 lei.
∆FRB= FRB2004 – FRB2003 = 36837222 – 16489360= 20347862 lei.
FRB reflectă totalitatea activelor nete (curente) şi prezintă o mare importanţă în
cadrul analizării altor indicatori. Observăm că pe parcursul celor trei ani analizaţi
FRB înregistrează creşteri constante, astfel în anul 2004 FRB a crescut faţă de 2003
cu peste 20347862 lei sau relativ cu 44.7%. Prin urmare întreprinderea preconizează
să obţină un profit cu cheltuieli minime, reducînd volumul activelor curente.
29
7. Trezoreria . Trezoreria=FRN-NFR
-6183138-(-6609529)=426391 lei;
-5974260-(-9851019)=3876759 lei; ∆Trezoreria=3450368 lei.
Referindu-ne la trezorerie putem afirma că în toţi anii analizaţi compania după
ce şi-a onorat toate datoriile, plăţile, dobînzile a rămas în Trezorerie (casierie) cu
destule mijloace băneşti. Astfel în anul 2003 această sumă a constituit 426391 lei
care în anul următor sa mărit pînă la 3876759 lei.
8. Rata lichdităţii curente
; ; ;
∆ =0.14.
Se observă că valorea este mai mică ca 1 şi avem o situaţie nefavorabilă la
întreprindere ce insuflă neîncredere creditorilor. Rata lichidităţii este în creştere de la
an la an, astfel se observă o creştere de 0,14 în 2004 faţă de 2003.
9 , Rata lichidităţii relative
;
, .
Lichiditatea intermediară în 2004 faţă de 2003 a scăzut ceea ce a făcut situaţia la
întreprindere să fi mai problematică fiindcă nici în 2003 ea nu se încadra în limitele
lichidităţii (0,7-1,0).
10, Rata lichidităţii imediate
30
∆ =0,072
Valoarea mică a acestui coeficient (normativ 0,2) pe aceşti doi ani 0,018 respectiv
0,09 poate fi explicată nu atît prin un nivel al numerarului foarte redus,cît prin lipsa
cu desăvîrşire a oricăror investiţii în titluri finaciare care ar asigura întreprinderii
beneficii suplimentare ci în mijloace fixe şi utilaje.
11, Rata solvabilităţii generale ,
, , ∆ =-0.24
Observam o descreştere dar totuşi se încadrează limitele normale (nivel minim 1,66-
optim 3,0), deci întreprinderea are o solvabilitate înaltă.
12, Rata stabilităţii finaciare ,
, ∆ =-0.11
Observăm o scădere a acestei rate, deci scade gradul de stabiitate finaciară care era şi
aşa destul de redus.
13, Rata autonomiei finaciare globale ,
; ; ∆ =-0.06.
Întreprinderea are scăzută autonomie finaciară care şi aşa nu atingea norma de 0,87.
14, Rata de îndatorare globală ,
, , ∆ =0,06.
31
Delimităm o creştere a acestei rate dar ea nu depăşeşte valoarea normală ce nu trebuie
să fie mai mare de 0,667 şi această creştere ne demonstrează că autonomia finaciară a
întreprinderii scade
15, Rata profitului operaţional
.
=5381762/33095920=0.16 , =3544920/74211420=0.04; ∆= -0.12.
Rata calculată ne arată capacitatea întreprinderii de a obţine profit din activitatea de bază la 1 leu vînzări. Astfel observăm că în 2003 a obţinut o rată a profitului de 16 bani la 1 leu, iar în anul următor de numai 4 bai la un leu vînzări.
ÎNCHEIERE
Mijloacele fixe ocupă un loc predominant între factorii de producţie care
participă la producerea bunurilor şi serviciilor, fiind cel mai mobil element al
capitalului fix.
Atingerea obiectivelor întreprinderii: maximizarea profiturilor, maximizarea
cifrei de afaceri, funcţiei de utilitate, ratei profitului, maximizarea valorii de piaţa
a întreprinderii, adică a patrimoniului acesteia, presupune realizarea în permanenţă
a unor produse şi servicii noi, care să fie adaptate la preferinţele şi cerinţele
consumatorilor (producţia nefiind un scop în sine). Acest lucru este posibil doar
având la dispoziţie un potential tehnico-material bine argumentat, în structura caruia
ponderea principală ar deţine-o partea activa a mijloacelor fixe (maşini, utilaje,
instalaţii de transmisie).
Referindu-ne la rezultatele calculelor indicatorilor privind asigurarea cu
mijloace fixe şi a eficienţei utilizarii lor la ÎM “Moldabela ” S.R.L, putem menţiona
că valoarea totală a mijloacelor fixe a înregistrat o majorare pe parcursul anului
2004. Concomitent, ca factor pozitiv se apreciază faptul că partea activă a mijloacelor
32
fixe a sporit, astfel creandu-se condiţii favorabile privind obţinerea a unui volum
sporit de produse.
Ca factor negativ remarcăm lipsa concordanţei dintre ritmul de creştere a
valorii mijloacelor fixe active şi ritmul de creştere a volumului producţiei fabricate.
Astfel, deşi, valoarea mijloacelor fixe s-a majorat faţă de anul 2003, volumul
productiei fabricate a inregistrat o reducere, ceea ce ne vorbeste despre o utilizare
neeficientă a mijloacelor fixe.
Ca o explicaţie a lipsei acestei concordanţe poate servi faptul că deşi
coeficientul de reinnoire este superior celui de iesire a mijloacelor fixe, valoarea
acestuia este foarte mică. Astfel, procesul de reinnoire a mijloacelor fixe uzate
fizic si moral decurge foarte lent, posibilităţi reale de majorare a volumului
producţiei fabricate neexistând.
33
Ca o propunere pentru depăşirea situaţiei existente poate servi inlocuirea
la timp a mijloacelor fixe uzate fizic şi moral cu altele mai perfecţionate şi mai bine
adaptate la condiţiile de lucru şi poate chiar mai ieftine. În asemenea condiţii se
poate renunţa la unele active fixe, cumpărându-se altele noi, cu caracteristici
tehnico-funcţionale superioare. O alta idee ar fi modificarea formelor de procurare
şi utilizare a celei mai active parti a capitalului fix, de dezvoltat pe scară largă
arenda, leasingul si inchirierea.
Dacă analizăm indicatorii eficienţei utilizării mijloacelor fixe la
intreprinderea analizată, apreciem pozitiv creşterea randamentului mijloacelor
fixe, gradului de înzestrare cu mijloace fixe de producţie, reducerea capacitătii
mijloacelor fixe. Meritul întreprinderii constă în faptul că randamentul
mijloacelor fixe de producţie a sporit în condiţiile respectării concordanţei
justificate dintre ritmurile majorării productivităţii medii pe un muncitor în
schimbul cu durata maximă şi înzestrării muncii cu mijloace fixe.
Ca factor negativ mentionăm randamentul mic de doar 6% a mijloacelor
fixe, care participă nemijlocit la procesul de producţie. Cauzele acestei reduceri
sunt caracteristicile cantităţii de produse inferioare potenţialului de producţie.
Soluţionarea acestei probleme se poate face prin largirea segmentului de piaţă
ocupat şi prin micşorarea costului de producţie a unui de produs şi astfel creşte
profitul brut al întrepriderii. Prin reducera costului de producţie se poate
deasemena reduce şi preţul de piaţă, astfel atrăgînd noi clienţi ce ar oferi o
creştere considerabilă a cererii de produse, apărînd astfel necesitatea creşterii
volumului de producţie.
Bibliografie- 34 -
1. Al. Nederiţă, „Contabilitate finaciară”, Chişinău,1999, editura: „ACAP ”.2. Bojian O., „Contabilitate generală ”, Bucureşti, 1998, editura: „Eficient”.3. Bojian O., „Contabilitatea întreprinderilor”,Bucureşti, 1996, editura: „Eficient”.4. Bojian O., „Bazele contabilităţii”,Bucureşti, 1995,editura: „Adonai”.5. Brezeanu P. „Diagnostic financiar: instrumente de analiză finaciară”,Bucureşti,
2003, „Editura Economică”.6. Epuran M., „Contabilitatea financiară în noul sistem contabil”, Vol. I,
Timişoara, 1994, „Editura Vest”.7. Feleagă N., „Contabililatea financiară”,Bucureşti, 1993, „Editura Economică”.8. Negescu I., „Bazele contabilităţii”,Bucureşti, 1998, „Editura Didactică şi
pedagogică”.9. „Noul sistem contabil al agenţilor economici din Republica Moldova”,
Vol.I,Chişinău ,1998, editura: „MARP”.10.Noul sistem contabil al agenţilor economici din Republica Moldova”,
Vol.II,Chişinău ,1998, editura: „MARP”.11.Botnari N., „Finanţele întreprinderii”,Chişinău, 2006, Editura ASEM.12.„Contabilitate managerială”,colectiv de autori,Chişinău, 2000, editura:
„MARP”.13.Paul Bran, „Finanţele întreprinderii”, Chişinău, 1995, editura:„Logos”.14.Pop V., „Contabilitate financiară”, Oradea, 1998, editura:„Trade”.15. Monitorul Oficial nr 088 din: 30.12.97.16.Monitorul Oficial nr 062 din: 04.04.2003 articolul: 379.
Un nou portal informaţional!
Dacă deţii informaţie interesantă si doreşti să te imparţi cu noi atunci scrie la adresa de e-mail : [email protected]
- 35 -