148
3
CAIET DE HABITATE I SPECII
-
Fi e pilot
Editare tiin ific :
Dr. Isabelle COMBROUX, Emmanuel THIRY, Teodora OIA
4
Descrierea CIP a Bibliotecii Na ionale a României
Caiet de habitate i specii - Fi e pilot Editura BALCANIC, Timi oara, 2007 ISBN 978-973-85742-6-7
Tipar: Tipografia BALCANIC
300571 Timi oaraCalea Buzia ului 14-16 Tel: +40 – 256 – 225 465 - Fax: +40 – 256 – 292 117- E-mail: [email protected]
5
AVERTISMENTCititorului
Acest Caiet de Habitate i Specii este un manual de interpretare i gestionare al speciilor ihabitatelor. Scopul acestui document este acela de a propune un instrument folositor pentru responsabilii siturilor Natura 2000, prezentând o sintez a cât mai multor informa ii tiin ifice despre speciile i habitatele prezente în România dar i recomand ri pentru managementul iconservarea acestora.
Nu sunt prezentate aici toate habitatele i speciile de interes comunitar (Anexa I i II din Directiva „Habitate” i din Anexa I Directiva „P s ri”). Acest document se refer doar la câteva dintre ele i constitue o baz în vederea dezvolt rii acestui instrument pentru toate habitatele i speciile de interes comunitar din România. Habitatele i speciile care au fost re inute sunt
frecvente în Regiunea Vest, o importan deosebit având habitatele i speciile prioritare, ihabitatele i speciile pentru care persoanele implicate în procesul Natura 2000 i-au exprimat nevoia clar de a fi informate.
Prin studiile realizate (în special prin intermediul proiectelor Life) s-au stabilit i adunat date icuno tin e folositoare pentru aceste manuale de interpretare a habitatelor i speciilor.
Acest document a fost realizat voluntar de c tre oamenii de tiin în parteneriat cu exper iiproiectului de Înfr ire i Agen ia Regional pentru Protec ia Mediului din Timi oara.
6
Editorii tiin ifici:
Dr Isabelle Combroux UMR MA 101 - Centre d’Ecologie Végétale et d’Hydrologie; Institut de Botanique; Université Louis Pasteur; 28 rue Goethe; 67083 Strasbourg Cedex; FRANCE.
Emmanuel Thiry Consilier Rezident pe Infratire – Amurgului nr1; 300278 Timi oara, ROMÂNIA.
Teodora oiaResponsabil biodiversitate ARPM Timi oara - Amurgului nr1; 300278 Timi oara, ROMÂNIA.
Autorii diferitelor capitole:
Dr. Gicu-Gabriel Arsene Universitatea de tiin e Agricole i Medicin Veterinar a Banatului din Timi oara, Calea Aradului, 119, Timi oara, 300645, ROMÂNIA.
Dr. Doru B n ducONG "Ecotur" Sibiu , Strada Oituz , nr. 31, etaj II, Sibiu, RO-550337, ROMÂNIA.
Drd. biol. Ioan B n ean-DuneaUniversitatea de tiin e Agricole i Medicin Veterinar a Banatului Timi oara, Facultatea de Agricultur , Specializarea Biologie – Agricultur , Timi oara; ROMÂNIA.
Nicoleta Daniela Bîtea (biol) Parcul Na ional Cheile Nerei – Beu ni a, Oravita, Strada M Eminescu ,nr. 13, 325600 Caras–Severin, ROMÂNIA.
Dr. Ioan DumaUniversitatea de Vest din Timi oara; Facultatea de Chimie-Biologie-Geografie; Departamentul de Biologie; Pestalozzi nr.16; Timi oara; ROMÂNIA.
Dr. ing. Eugeniu-Corneliu Fr ilInstitutul de Cercet ri i Amenaj ri Silvice; Sta iunea Caransebe ; Str. Godeanu nr.7; 325400 Caransebe ; ROMÂNIA.
Dr.ing. Ioana Grozea Universitatea de tiin e Agricole i Medicin Veterinar a Bbanatului Timi oara,Facultatea de Agricultur , Disciplina de Entomologie, Str. Calea Aradului, 119, ROMÂNIA.
Dr. Victoria Ilie Garda Na ional de Mediu; Comisariatul Jude ean Cara -Severin; Str. C minelor nr. 5, Re i a,Jude Cara -Severin; ROMÂNIA.
Pr. Jacques Moret Conservatoire Botanique National du Bassin Parisien; ISB; Muséum National d’Histoire Naturelle; 61 rue Buffon; 75005 Paris; FRANCE.
Drd. Lucian PârvulescuUniversitatea de Vest din Timi oara; Facultatea de Chimie-Biologie-Geografie; Departamentul de Biologie; Pestalozzi nr.16; Timi oara; ROMÂNIA.
Conf Dr. Dan St nescuUniversitatea de Vest din Timi oara, Facultatea de Chimie-Biologie-Geografie departamentul Biologie, str Pestalozzi 16, Subcomisia pentru Ocrotirea Monumemtelor Naturii, Academia Român , filiala Timi oara, ROMÂNIA.
******
7
CUPRINS
AVERTISMENT .........................................................................................................5
CUPRINS.................................................................................................................... 7
INTRODUCERE ........................................................................................................... 9
1. CONTEXTUL ............................................................................................................9
2. CE ESTE ACELA UN CAIET DE HABITATE I SPECII ? .............................................................. 10
3. UTILITATEA CAIETULUI DE HABITATE............................................................................... 11
4. OBIECTIVUL ACESTUI DOCUMENT: S CUNOA TEM PENTRU A GESTIONA MAI BINE ............................ 12
5. INDICA II PRIVITOARE LA UTILIZAREA CAIETULUI................................................................. 18
6. INFORMA II SUPLIMENTARE......................................................................................... 21
HABITATE NATURALE............................................................................................... 21
UE - 8310 - Pe teri în care accesul publicului este interzis................................................23
UE - 9130 - P duri de fag de tip Asperulo-Fagetum.........................................................29
UE - 91E0* - P duri aluviale cu Alnus glutinosa i Fraxinus excelsior (Alno-Padion, Alnion incanae, Salicion albae)...............................................................................................33
SPECII ..................................................................................................................... 37
Plante
UE - 2327 - Himantoglossum caprinum (Ou le popii) ......................................................41
Nevertebrate
UE - 1093* - Austropotamobius torrentium (Racul de ponoare).........................................47
UE - 1088 - Cerambyx cerdo (Croitorul mare al stejarului) ...............................................51
Pe ti
UE - 2491 - Alosa pontica (Scrumbie de Dun re) ............................................................57
UE - 4120 - Alosa tanaica (Rizeafc de Dun re) .............................................................61
UE - 1130 - Aspius aspius (Avat) ..................................................................................63
UE - 1138 - Barbus meridionalis (Moioag ) ....................................................................65
UE - 1149 - Cobitis taenia (Zvârlug ) ............................................................................69
8UE - 1124 - Gobio albipinnatus (Porcu or de nisip) ..........................................................71
UE - 2511 - Gobio kessleri (Petroc) ...............................................................................73
UE - 1122 - Gobio uranoscopus (Petroc) ........................................................................75
UE - 1145 - Misgurnus fossilis ( ipar) ............................................................................77
Mamifere
UE - 1352* Canis lupus (Lup) ......................................................................................81
UE - 1361 - Lynx lynx (Râs) .........................................................................................87
UE - 1303 - Rhinolophus hipposideros (Liliacul mic cu potcoav ) .......................................91
- Rupicapra rupicapra (Capra neagr )..............................................................95
UE - 1354* - Ursus arctos (Urs brun).............................................................................99
P s ri
UE - 855 – Alcedo atthis (Pesc ra albastru).................................................................105
UE – 962 - Charadrius morinellus (Prund ra de munte).................................................109
UE - 1011 - Dendrocopus medius (Cioc nitoare-de-stejar)..............................................113
UE - 1007 - Dendrocopus leucotos (Cioc nitoare-cu-spate-alb)........................................117
UE – 1014 - Dryocopus martius (Cioc nitoarea neagr )..................................................121
UE – 1098 - Lanius collurio (Sfrâncioc ro iatic)..............................................................125
UE – 1191 - Pelecanus onocrotalus (Pelican comun).......................................................129
ABECEDAR.............................................................................................................. 133
INDEX ALFABETIC AL SPECIILOR........................................................................... 139
LISTA DE REFERINT A TIPURILOR DE HABITATE I A SPECIILOR DE INTERES COMUNITAR............................................................................................................141
MUL UMIRI............................................................................................................146
CIT RI DE DOCUMENTE..........................................................................................147
9
Introducere
Combroux Isabelle1 & Moret Jacques2.1: UMR MA 101- Centre d’Ecologie Végétale et d’Hydrologie - Institut de Botanique – Université Louis Pasteur. 28, rue Goethe, 67083 Strasbourg Cedex, France. 2: Conservatoire Botanique National du Bassin Parisien – ISB – Muséum National d’Histoire Naturelle, 61 rue Buffon, 75005 Paris, France.
1. Contextul
Conform Directivei Europene 92/43 a Consiliului din 21 mai 1992 privind conservarea habitatelor naturale faun iflor s lbatic (Directiva Habitate - DHFF), fiecare stat membru i-a luat angajamentul s asigure men inerea sau refacerea habitatelor naturale i a speciilor de fauni flor s lbatic de interes comunitar, într-
un statut de conservare favorabil, pentru a contribui la men inerea biodiversit ii.În aceast Directiv este prev zutpunerea la punct a mai multor mijloace iinstrumente pentru a atinge obiectivul unui statut de conservare favorabil. Printre acestea, realizarea re elei Natura 2000 (o re ea de situri dedicate managementului de conservare al habitatelor i speciilor de interes comunitar) care este o m surprincipal în protec ia naturii. Aceastre ea este constituit din situri de interes comunitar (SCI) în interiorul c rora se realizeaz m suri de management pentru a asigura un statut de conservare favorabil pentru habitatele prezente în Anexa I ispeciile prezente în Anexa II a Directivei (art 3 i urm toarele). Aceste SCI-uri sunt asociate unor zone de protec ie specialcare sunt desemnate conform Directivei 79/49 a Consiliului din 2 aprilie 1979 pentru conservarea p s rilor s lbatice (Directiva P s ri - DP) pentru a crea re eaua Natura 2000.
Pentru a asigura o implementare optim a celor dou Directive este important s :
- Cunoa tem exigen ele în ceea ce prive te habitatele i speciile « Pentru zonele speciale de conservare, statele membre stabilesc m surile de conservare necesare implicând, dac este cazul, planuri de gestiune/management adecvate specifice siturilor sau integrate în alte planuri de amenajare i m surile legale, administrative sau contractuale adecvate care s r spund exigen elor ecologice ale tipurilor de habitate naturale din Anexa I i speciilor din Anexa II prezente în situri ». (Art 6.1 DHFF).
- Cunoa tem foarte bine habitatele ispeciile« Trebuie cunoscut aria natural de reparti ie a habitatului cât i suprafa aacestuia în cadrul ariei, structura i func iile specifice necesare pentru men inerea lui pe termen lung (art 1.e). Trebuie, de asemenea, cunoscute datele referitoare la dinamica popula iei i aria natural de reparti ie » (art.1.1).
- Cunoa tem factorii care ar putea deteriora habitatele i perturba speciile« Statele Membre iau m surile adecvate pentru a evita, în zonele speciale de conservare, deteriorarea habitatelor naturale i a habitatelor speciilor, cât iperturbarea speciilor». (art.6.2 DHFF).
- Cunoa tem modalitatea de a m suraimpactul managementului « Statele Membre trebuie s implementeze, mai devreme sau mai târziu, un sistem de monitorizare al impactului m surilor de management la nivel de situri i un sistem de supraveghere al statutului de conservare al habitatelor i speciilor de interes comunitar la nivel biogeografic ina ional »
2. Ce este acela un caiet de
habitate i specii ?
Manualul de interpretare i gestionare a speciilor i habitatelor are ca obiectiv stabilirea unui nivel de cuno tin e tiin ifice i elaborarea elementelor de management
pentru fiecare habitat (Anexa I DHFF) ifiecare specie (DP i Anexa II DHFF) pentru care un stat membru trebuie sîntocmeasc o sintez urm rind o dublabordare, tiin ific (identificarea, sintezecologie) i tehnic (cadrul de management). Ini iate în Fran a, aceste documente au fost reluate cu succes i în Polonia.
Aceste manuale sunt documente na ionale care cuprind habitatele din Anexa I ispeciile din Anexa II din Directiva Habitate Faun i Flor . Acestea con in elemente pentru recunoa terea habitatului,
10func ionarea lui, condi ii ecologice necesare, evolu ia acestuia c tre alte tipuri de habitate.
Ele cuprind, de asemenea i orient ri pozitive de management, care sunt sub forma unor propuneri care nu constrâng, cu caracter pur indicativ i care depind de statutul actual de cuno tin e. Mai sunt precizate i practici defavorabile de management, nerecomandate pentru a îndeplini obliga iile Directivei.
Principalele rubrici ale caietului de habitate francez sunt:
1. Identificarea habitatelorDescrierea habitatelor din Anexa I este explicat în manualele franceze prin faptul c fiecare habitat generic (termen care exist în francez i care nu este utilizat în române te) este detaliat, prin descrierea diferitelor habitate elementare care îi corespund. Aceste habitate elementare sunt entit i care pot fi recunoscute pe teren. Manualele ofer o descriere a habitatului „tip” i indic factorii de variabilitate (variabilitatea intrinsec ).Analiza ecologic (exigen ele ecologice, statutul de conservare, vulnerabilitatea, etc,) cu rubricile „caracteristici sta ionare”, „fizionomie”, „structura”, „statutul habitatului, alegerea statutului care trebuie privilegiat”, „tendin e evolutive, poten iale amenin ri”, sunt câteva informa ii care permit realizarea sintezei ecologice prev zute în planul de management.
2. Recomand ri de management Manualele cuprind un capitol „cadrul de management”. Adesea, acesta valideazdoar managementul actual. Cadrul de management propus în manuale nu are valoare reglementar , el prezint câteva exigen e minime pentru a men ine habitatul într-un statut favorabil. Recomand rile sunt stabilite în func ie de elementele furnizate de rubricile tiin ifice, în practicile actuale de management i de ce prevede Directiva. Ele privesc managementul habitatelor care se afl într-un statut favorabil de conservare (numit „statut de privilegiat”) i presupune men inerea acestuia. Recomand rile sunt rezultatul unor propuneri care reies din discu iile grupului de lucru unde se întâlnesc diferi i gestionari/custozi ioameni de tiin .
Recomand rile sunt generale. Aceste manuale sunt în mod voit deconectate de problemele de management legate de situri pentru c ele nu pot realiza sinteza unor multitudini de cazuri diferite. M surile de
management vor trebui a adar s fie adaptate la nivelul fiec rui sit pentru a ine cont de toate particularit ile locale.
Fi ele pilot propuse aici sunt diferite într-o oarecare m sur de cele franceze. S-au ad ugat câteva rubrici utile pentru partenerii care particip la implementarea re elei Natura 2000.
3. Utilitatea caietului de
habitate
Caietele de habitate NATURA 2000, editate pentru prima dat în Fran a i apoi în Polonia, sunt lucr ri care propun o sintezactualizat a cuno tin elor tiin ifice i o abordare global a modurilor de gestionare conservatoare pentru toate habitatele ispeciile prezente în teritoriu. Din acest motiv au fost foarte utile în aceste dou ri :
- Furnizând gestionarilor un document de sintez al cuno tin elor tiin ifice legate de gestionarea fiec rui habitat i a fiec rei specii pentru care este vizat Fran a.Fran a, prin intermediul gestionarilor i al oamenilor de tiin a reu it s pun la punct o metodologie comun i omogenvizavi de conservarea i gestionarea speciilor i a habitatelor.
- Permi ând politicienilor i redactorilor de « documente de obiective » (= planuri de management ale siturilor Natura 2000) saib un demers tiin ific comun, care s le permit identificarea habitatelor, analiza st rii lor de conservare i definirea unui cadru de management propriu fiec rui sit.
- Furnizând pe plan na ional o baz de informare solid i tiin ific , care spermit tuturor un dialog mai eficient cu ansamblul factorilor implica i la nivel local i integrarea demersurilor locale într-o
dimensiune na ional .
Viitoarele caiete de habitate din România, construite pe modelul fi elor pilot prezentate aici, vor putea s asigure aceste roluri pentru factorii implement rii Natura 2000 în România.
11
Remarc :Caietele de habitate din Fran a au fost editate în 7 volume: Volumul 1 – Habitate forestiere, Paris 2001 Volumul 2 – Habitate costiere, Paris 2004 Volumul 3 – Habitate umede, Paris 2002 Volumul 4 – Habitate agropastorale, Paris 2005 Volumul 5 – Habitate de stânc rii, Paris 2004 Volumul 6 – Specii vegetale, Paris 2002 Volumul 7 – Specii animale, Paris 2002
Caietele de habitate din Polonia au fost redactate în 9 volume: Volumul 1 – Specii animale, Varsovie 2004 Volumul 2 – Specii de p s ri (partea 1) , Var ovia 2004 Volumul 3 – Specii de p s ri (partea 2) , Var ovia 2004 Volumul 4 – Specii vegetale, Var ovia 2004 Volumul 5 – Habitate forestiere, Var ovia 2004 Volumul 6 – Habitate de stânc rii i pe teri, Var ovia 2004 Volumul 7 – Habitate costiere i de dune, Var ovia 2004 Volumul 8 – Habitate de ap dulce i mla tin Habitate umede, Var ovia 2004 Volumul 9 – Paji ti, landuri i tufi uri, Habitate agropastorale, Var ovia 2004
4. Obiectivul acestui
document: S cunoa tem
pentru a proteja i gestiona
mai bine
Acest document propune 27 fi e « caiete de habitate », din care 24 fi e Specii i 3 fi e Habitate naturale. Deci nu prezinttoate habitatele din Anexa I din Directiva Habitate, Faun i Flor sau speciile din Anexa II a acestei Directive i Directiva P s ri.
Lista de specii i habitate care au fost re inute a fost conceput în func ie de urm toarele elemente:
- lista speciilor i habitatelor care sunt cele mai frecvente în situri (SCI i SPA) propuspentru Regiunea Vest. Aceast list a fost realizat de c tre expertul francez pornind de la citirea fiec rui FDS( Formulare Standard de Date) în format electronic al siturilor validate la data de 11 i 12 septembrie pentru Regiunea Vest. - nevoile exprimate de c tre operatori cu ocazia seminarului de la B ile Herculane de a ob ine fi e pentru anumite specii sau habitate.
Chiar dac aceste fi e sunt tratate la nivel na ional, habitatele i speciile care au fost re inute sunt cele frecvente în Regiunea Vest, importan deosebit având habitatele i speciile prioritare, i habitatele i speciile pentru care persoanele implicate
în procesul Natura 2000 i-au exprimat nevoia clar de a fi informa i.
Acest document are ca scop s dea câteva exemple de fi e care s preg teascrealizarea unui eventual caiet de habitate român complet permi ând utilizatorilor (operatori de situri Natura 2000 sau de alte arii protejate, personalului din APM, ARPM, ANPM sau alt institu ie implicat în protec ia naturii, ale i locali, etc) s poatfolosi câteva fi e de « caiete de habitate » complete.
Scopul acestui manual de interpretare al speciilor i habitatelor este acela de a propune un instrument folositor pentru responsabilii siturilor Natura 2000, prezentând nu numai o sintez a tuturor informa iilor tiin ifice despre speciile ihabitatele prezente în România (Anexa I iII DHFF i Anexa I DP) dar i recomand ri pentru managementul i conservarea acestora.
125. Indica ii privitoare la
utilizarea caietului
Acest document este compus din doup r i. O prim parte con ine prezentarea fi elor pilot pentru habitatele naturale. O a doua parte prezint speciile de interes comunitar.
5.1. Fi e pilot „Habitat”
TitluFiecare fi este identificat pe baza codului UE aferent habitatului i a denumirii europene oficiale a habitatului (în limba român ).Habitatul este prezentat a a cum este propus în Manualul de interpretare al habitatelor al Comisiei Europene. În fa aacestuia figureaz codul Uniunii Europene (UE). Caracterul „prioritar” (conform Directivei „Habitate”) al habitatului va fi indicat prin men iunea „Habitat prioritar” iprintr-un asterisc (*) plasat înaintea titlului.
Autori Pentru fiecare fi sunt precizate titlul, numele i prenumele autorului (autorilor) fi ei, precum i datele de contact ale acestora (institu ia i adresa).
Fi ele vor aborda apoi trei p r i principale: I - Identificarea habitatului,II - St rile i amenin rile
habitatului,III - Propuneri de management i
monitorizare. Si eventual a patra rubric :
IV - Inventare, experimente, axe de cercetare ce trebuiesc dezvoltate
I - Identificarea habitatului Scopul primei p r i a fi ei este acela de a permite cititorul s în eleag mai bine habitatele i s beneficieze de un bilan al cuno tin elor tiin ifice referitoare la fiecare habitat în parte, în mod absolut necesar înainte de stabilirea m surilor de management. Aceast parte va cuprinde:
- O coresponden cu diferitele codific ri existente: Corine, Emeraude, palearctic ,EUNIS, tip forestier, etc. De fapt, clasificarea utilizat în momentul de fa în România, apropiat de clasificarea palearctic este adesea mai diversificat decât clasificarea EUR27. De exemplu, habitatul comunitar prioritar 91E0 - P duri aluviale cu Alnus glutinosa i Fraxinus excelsior este reprezentat în
România prin habitatele R4401 - P duri i
tuf ri uri de lunc i de mla tin , R4402 – P duri daco-getice de lunci colinare de anin negru cu Stellaria nemorum, i R4405 - P duri daco-getice de plop negru cu Rubus caesius.
- O ilustrare a habitatului
- O descriere general a habitatului: în aceast parte cititorul va reg si un extras din manualul european de interpretare a habitatelor (EUR 27), o descriere fitosociologic i caracterele generale ale habitatului în România. Chiar dac alegerea unei tipologii fitosociologice pare s corespund , pentru a defini aceast „entitate ecologic ”identificabil , unitatea de referin(asocia ia) nu este luat în considerare în mod sistematic pentru toate habitatele din Directiv . Anumite habitate din Directivcorespund unei unit i de clasificare superioare, cum ar fi turb riile, preeriile sau mla tinile. Este vorba despre sisteme complexe care pot regrupa mai multe asocia ii vegetale diferite cu mare variabilitate pe teren. Luarea în considerare a acestei biodiversit i„ascunse” nu poate fi efectiva decât printr-o mai bun cunoa tere sintaxonomic la o scar spa ial relativ restrânsa (regionali inter-regional ).
- Caracterele diagnostice ale habitatului:aceast rubric propune o prezentare a habitatului în starea sa de referin .Caracterele diagnostice se refer la: 1) condi iile sta ionale în care se dezvolthabitatul, 2) variabilitatea habitatului, care ilustreaz diversitatea situa iilor sta ionale i a cortegiului floristic, 3) fizionomia i
structura habitatului sunt i ele precizate, 4) speciile reprezentative ale habitatului (cele mai caracteristice specii trebuie sapar cu caractere îngro ate), 5) Aten ia cititorului este atras i asupra habitatelorapropiate, cu care sunt posibile anumite confuzii.- Coresponden ele fitosociologice: în majoritatea cazurilor, la acest nivel este amintit alian a la care se raporteazasocia iile vegetale prezentate la paragraful „Variabilitate”. În cazul în care nu sunt citate în totalitate la variabilit i sau dacfac parte din dou alian e diferite, asocia iile sunt reluate integral la aceastrubric i replasate în alian ele respective. - Dinamica vegeta iei (spontan sau datorat managementului): aceast rubricpermite s se cunoasc în ce succesiune dinamic se g se te habitatul. Aceasta regrupeaz atât date despre evolu ia natural a vegeta iei cât i date despre activit ile antropice, care influen eazacest proces. Uneori autorii au fost nevoi i
13 s utilizeze dou sub-rubrici, în func ie de natura dinamicii: spontan / legat de activit ile umane.- Habitatele în contact sau asociate dinamic: la aceast rubric se indicapartenen a habitatului la un complex de habitate (mozaic de habitate sau ansamblu de habitate, între care exist rela iifunc ionale); habitatele de interes comunitar sunt urmate de codul UE aferent ( i de un asterisc, dac sunt prioritare), celelalte habitate fiind urmate de codul CORINE, dac exist .- Speciile care cad sub inciden a Directivei Habitate Faun i Flor i a Directivei P s ri, care se pot întâlni în habitat sunt men ionate aici. Este vorba despre speciile precizate la Anexa II a Directivei „Habitate, Faun i Flor ”. Anumite specii men ionate la Anexa II a Directivei „Habitate Faun iFlor ” sau la Anexa I a Directivei „P s ri” care pot frecventa anumite habitate de interes comunitar. Acest paragraf le enumer sub forma unei liste. Chiar dacspeciile animale sunt rareori legate de un anumit tip de habitat natural men ionat la Anexa I, aceast informa ie r mâneinteresant , deoarece atrage aten ia asupra posibilei prezen e a speciilor de interes, de care trebuie s se in seama pe teren. - Repartizarea geografic al habitatului: Aria de repartizare româneasc a habitatului este prezentat i ilustrat cu ajutorul unei h r i. În stadiul actual al cuno tin elor, este rareori posibil s se propun o hart de repartizare precis a habitatelor; de cele mai multe ori, h r ile vor reprezenta o arie poten ial de repartizare a habitatului. H r ile prezentate expun aria de reparti ie actual a habitatelor. Nici o arie de reparti ie istoric nu este prezentat ,tocmai pentru a nu induce în eroare cititorul. De fapt, date fiind modific rile profunde ale anumitor caracteristici de mediu, uneori este imposibil ca un habitat s mai poat acoperi din nou aria sa de reparti ie istoric .Au fost utilizate diferite niveluri de legend :
: habitat prezent în mod normal (arie principal de repartizare)
: habitat foarte localizat în interiorul unei arii poten iale de repartizare
: habitat foarte localizat
Exemplu:
Fig. 1 – Harta zonelor carstice din România (dup Decu & Juberthie, 2001). Hart extrasdin fi a habitat UE 8310
- Valoarea ecologic i biologic a habitatului: în aceast rubric sunt descrise aspectele care fac din acest habitat un habitat de interes: raritatea i originalitatea (în special sta ional ) habitatului, prezen aunor specii vegetale sau animale rare, apartenen a habitatului la un complex de habitate cu o mare valoare ecologic ibiologic , în func ie de habitat (de ex.: ni eecologice pentru faun etc.).
II - St rile habitatului i amenin rileÎn a doua parte sunt prezentate diferitele st ri ale habitatului i st rile ce trebuie privilegiate, situa ia general a habitatului în România i amenin rile asupra acestuia, precum i obiectivele economice, asociate cu habitatul i care pot avea impact asupra protej rii acestuia.
Aceast parte va cuprinde: - Diversele st ri ale habitatului; st rile de conservare ce trebuiesc privilegiate: un habitat poate cunoa te diverse st ri, legate de evolu iile naturale, variabilit ile sta ionale sau activit ile umane. În acest caz, aceste diferite st ri, pot avea grade de naturalitate variate (forme tipice, s r cite, degradate, modificate etc.), în func ie de intensitatea presiunilor exercitate de om. Aceste st ri pot face obiectul unui clasament care permite alegerea st rii sau st rilor de men inut sau de atins pentru habitatul respectiv. Au fost identificate dou sub-rubrici: - st ri de privilegiat;- alte st ri observabile (de ex.: habitat erbaceu invadat de specii lemnoase sau comunit i dominate de o specie foarte colonial , care duc la o s r cire sau o banalizare floristic a habitatului).
14- Tendin ele evolutive i amenin rile poten iale: aceast rubric con ine elemente de informare referitoare la evaluarea din trecut i la cea recent a habitatului, indicându-se i situa ia actuala habitatului din România. La acest nivel, sunt inventaria i i factorii responsabili (de origine natural sau antropic ) care pot duce la regresul sau chiar la dispari ia habitatului. Având în vedere faptul csitua iile de pe teren sunt foarte variabile, un anumit factor poate fi privit ca o amenin are într-o anumit regiune, f r ca acest lucru s fie valabil în alt regiune, de unde utilizarea no iunii de amenin ri „poten iale”. - Poten ialit ile intrinsece de produc ie economic : informa iile de la acest paragraf vor descrie practicile de management dintr-un punct de vedere economic, pentru a permite m surareadistan ei dintre logica de produc ie i logica de conservare (strict sau integrat ).Valorific rile actuale i poten iale ale sta iilor, în sens agronomic i forestier (sau în alt sens), ocupate de habitatul respectiv, sunt indicate sub form de sintez .
III - Cadrul de management Cadrul de management a fost stabilit pe baza cuno tin elor actuale, chiar dacexist înc numeroase lacune i chiar dacnu a fost întotdeauna posibil formularea unor propuneri foarte detaliate. În acest caz, s-au propus programe de cercetare iexperimentare a modurilor de management pe teren. Informa iile adunate formeaz o baz tiin ific mai solid , în vederea elabor rii de strategii de prezervare a habitatelor i pentru stabilirea unor m suri precise de management conservativ. Recomand rile formulate în fi e constituie doar un cadru pentru elaborarea planurilor de management; acestea vor trebui adaptate la nivelul fiec rui sit, în func ie de specificit ile acestuia i de contextul local. M surile preconizate reprezint minimul necesar pentru men inerea habitatului într-o stare de conservare favorabil , neavând valoare reglementar .
Aceast parte va cuprinde:
- Amintirea câtorva caractere sensibile ale habitatului: în aceast sub-rubric sunt amintite caracteristicile esen iale ale habitatului, care trebuie s fac obiectul unei aten ii deosebite în momentul întocmirii protocoalelor de management, precum i în momentul implement rii acestora. Va putea fi vorba de recomand ri generale sau particulare (între inere, etc.).
- Modurile de management recomandate: este vorba de recomand ri generale sau particulare (între inere,etc.). În aceastsub-rubric sunt prezentate m surile de management menite s contribuie la men inerea habitatului într-o stare de conservare favorabil .- Practicile de evitat: în aceast sub-rubricsunt prezentate practicile considerate defavorabile i care vor trebui, prin urmare, fi evitate, impacturile previzibile, precau iile i m surile de protec ie ce trebuiesc luate în cazul realiz rii unor lucr ri în apropierea habitatului (de ex.: inciden e induse de o modificare a caracteristicilor fizico-chimice i/sau biologice proprii). Va putea fi vorba de recomand ri generale sau particulare (între inere etc.). - Alte elemente susceptibile care pot influen a modurile de management ale habitatului: în aceast sub-rubric se atrage aten ia asupra prezen ei unor specii de interes, care s-ar putea afla în acelea itipuri de habitate. Acestea ar putea beneficia de pe urma managementului implementat la nivelul habitatului, fie s fie defavorizate. Ar putea fi men iona i i al ifactori care ar putea influen a modul de management.- Exemple de situri cu un management conservativ: în m sura în care acest lucru este posibil, sunt prezentate situri în care habitatul face obiectul unui management conservativ. În general, sunt men ionate detalii cu privire la organismele responsabile ale opera iunilor, precum i la lucr rile realizate. - Metodele de urm rire i monitorizare:în aceast rubric este detaliat principala metod (sunt detaliate principalele metode) de urm rire i monitorizare, utilizate în mod clasic pe teren în cazul habitatului avut în vedere. Cititorul va putea g si aici: suprafe ele optime uitlizate pentru zonele de monitorizare, perioadele i frecven a cu care se urm re te, etc.
Eventual a patra rubric :IV - Inventare, experimente, axe de cercetare ce trebuie dezvoltate În aceast rubric se stabile te, dac este necesar, o list de lucr ri de cercetare, care trebuiesc avute în vedere pentru umplerea lacunelor.
- Bibliografie În final, sunt enumerate articolele, lucr rile i rapoartele utilizate la redactarea
textelor.
15
5.2. Fi e pilot „Specii”
- TitluSunt prezentate: denumirea tiin ific a speciei, urmat de numele autorului care a descris-o, alte nume tiin ifice sub care ar putea fi g sit specia i denumirea în limba român . În fa a acesteia se trece codul Uniunii Europene. Caracterul „prioritar” (conform Directivei „Habitate”) al speciilor este indicat prin men iunea „Specie prioritar ” i printr-un asterisc (*) plasat înaintea denumirii tiin ifice a speciei. Este redat încadrarea sistematic a speciei, încreng tura, clasa, ordinul ifamilia din care face parte specia iar în anumite cazuri precizându-se i sub-taxonii.
- Autori Sunt precizate titlul, numele i prenumele autorului (autorilor) fi ei, precum i datele de contact ale acestora (institu ia iadresa).
Fi ele cuprind apoi trei p r i principale: I - Identificarea speciei II - Biologia, ecologia i situa ia
specieiIII - Managementul speciei i al
habitatului s ui eventual o a patra rubric :
IV - Inventare, experimente, axe de cercetare ce trebuiesc dezvoltate
I - Identificarea speciei Scopul primei p r i a fi ei este acela de a permite cititorului s în eleag cât mai bine speciile. Pentru aceasta, fiecare specie este ilustrat cu ajutorul unei fotografii înso ite de o descriere. Aten ia cititorului este atras i asupra speciilor apropiate, evitând Posibile confuzii
Aceast parte cuprinde: - Descrierea speciei: aceast rubricregrupeaz un ansamblu de caractere care permit sau ajut la identificarea speciei: forma corpului, dimensiuni (lungime, anvergur etc.), greutate, culoare, etc.Pentru a fi recunoscute, anumite specii vor necesita, îns , competen e speciale. În acest caz, pentru a evita îngreunarea textului cu criterii complexe, greu de în eles de c tre încep tori i care nu asigur o determinare sigur a speciei, descrierea a fost înso it de o trimitere bibliografic la o lucrare de identificare mai complet .
- Posibilele confuzii: la acest nivel, se atrage aten ia publicului, cu privire la riscurile de confuzie cu specii asem n toare din punct de vedere morfologic. Sunt men ionate criterii de diferen iere, precum i informa iicomplementare, în special de ordin ecologic i geografic. Dac aceste criterii se
dovedesc a fi prea complexe, va putea fi f cut o trimitere bibliografic la o lucrare de identificare.
II - Biologia, ecologia i situa iaspecieiA doua parte con ine un bilan al cuno tin elor tiin ifice, referitoare la fiecare specie în parte, bilan ce trebuie elaborat în mod absolut necesar înainte de stabilirea m surilor de management. Sunt prezentate, în special, ciclul de dezvoltare i modalit ile de reproducere, precum i
cerin ele specifice de ordin ecologic. Situa ia speciei va fi prezentat apoi în mai multe rubrici: repartizarea geografic ,statutul, evolu ia i starea popula iilor.
Aceast parte cuprinde: - Caracterele biologice (specii animale):Reproducerea sau Ciclul de dezvoltare.La aceast rubric sunt amintite modalit ile de reproducere i dezvoltare a speciei. Vor fi furnizate indica ii cu privire la tipul reproducerii, num rul de pui f ta isau num rul de genera ii pe an, locul, perioada i condi iile necesare pentru reproducere, vârsta maturit ii sexuale, comportamentele sexuale etc. Activitatea. În aceast parte sunt furnizate informa ii referitoare la modurile de via , la perioadele de activitate (diapauz , perioad de zbor, specie diurn /nocturn , hibernant , etc.), la sociabilitate (specie gregar , solitar ), la deplas ri (migra ie, sedentaritate ,etc.). Regimul alimentar. Aici este notat tipul de regim alimentar al speciei (fitofag, xilofag, carnivor ,etc.), i eventuale obiceiuri în porcurarea hranei.
- Caracterele biologice (specii vegetale):În primul rând, sunt trecute informa iile cu privire la modurile de dezvoltare a speciei (tipul biologic, natura aparatului subteran, condi iile de germinare, fluctua iile efectivelor, etc.). Biologia reproducerii. Aceast sub-rubric con ine informa ii complementare cu privire la ciclul biologic al speciei (perioada de înflorire, de rodire) iprezint tipurile de reproducere (înmul ire vegetativ , reproducere sexuat ) imodalit ile (polenizare, r spândirea diasporilor, etc.).
16Aspectul popula iilor, sociabilitatea. Aici este prezentat modul în care se organizeaz indivizii unei popula ii (tulpini izolate, în tufe etc.) i sunt furnizate preciz ri cu privire la variabilitate spa io-temporal a efectivelor.
- Caracterele ecologice (specii animale): La aceast rubric sunt prezentate biotopurile frecventate de specie. În m sura în care acest lucru este posibil, se face distinc ia între diferitele habitate frecventate, pe baza func iei pe care o îndeplinesc: reproducere, alimentare, odihn , etc. De asemenea, sunt prezentate date referitoare la autecologia speciei. - Caracterele ecologice (specii vegetale):Ecologia. Este prezentat autecologia fiec rei specii în parte; în general, se face o referire la caracteristicile fizico-chimice ale sta iilor (temperatur , umiditate, însorire, calitatea apelor, dar i substrat, topografie etc.). Comunit ile vegetale asociate speciei. În aceast sub-rubric sunt men ionate biotopurile i comunit ile vegetale în interiorul c rora se dezvolt specia respectiv . În m sura în care acest lucru este posibil, sunt precizate coresponden ele fitosociologice ale acestora (asocia ii sau alian e, de cele mai multe ori). Este abordat , de asemenea, dinamica acestor medii, parametru extrem de important pentru stabilirea i implementarea m surilor de management.
- Habitate din Anexa I în care specia este prezent : mediile în care se dezvoltspeciile corespund uneori unor habitate naturale men ionate la Anexa I a Directivei „Habitate, Faun i Flor ”. În astfel de cazuri, acestea sunti prezentate cu ajutorul codului UE aferent, a titlului lor i a codului CORINE Biotop. Cititorul se poate raporta, astfel, la recomand ri cu privire la practicile de management, favorabile acestor tipuri de medii. Având în vedere diversitatea situa iilor din teren, aceastlist de habitate nu poate fi considerat ca fiind exhaustiv , nefiind reluate decât habitatele cele mai tipice ale speciei.
- Repartizarea geografic : Aria de repartizarea mondial sau european a speciilor este precizat succint, fiind urmat de indicarea distribu iei actuale în România. În majoritatea cazurilor, este precizat i statutul cronologic al speciilor (circumboreal, etc.), precum i etajele de vegeta ie în care se întâlnesc.
- Harta de repartizare a speciei în România: Pentru a ilustra repartizarea geografic a speciilor în România, este prezentat o hart de repartizare. Trebuie subliniat faptul c aceste date cartografice reflect doar stadiul actual al cuno tin elor; acestea vor putea evolua în func ie de dinamica popula iilor sau pe m sur ce se cunosc date noi. H r ile prezentate expun aria de reparti ie actual a habitatelor. Nicio arie de reparti ie istoric nu este prezentat ,tocmai pentru a nu induce în eroare cititorul. De fapt, date fiind modific rile majore ale anumitor caracteristici de mediu, uneori este imposibil ca un habitat s mai poat acoperi din nou aria sa de reparti ie istoric .
inând cont de diversitatea taxonului tratat au fost utilizate diferite fonduri de h r ichiar dac au fost utilizate mai multe variante de legende pentru a corespunde biologiei sau ecologiei speciei totu i s-a stabilit o omogenitate. Când a fost posibil s-au folosit diferite niveluri de legend :
: specie prezent în mod cert
: specie a c rei prezen este probabil
: specie foarte localizat
?: specie a c rei arie de repartizare nu a fost confirmat .
Culorile utilizate depind de grupul taxonomic de care apar in speciile.
Exemplu:
Fig. 2: Distribu ia speciei Rhinolophus hipposideros în România (dup Murariu, 2005). Harta extras din fi a specii UE 1303.
- Statutul speciei sunt precizate diferitele statute ale speciei: încadrarea în anexele Directivei „Habitate, Faun i Flor ”, în Conven ia de la Berna, în Conven ia de la Washington, în lista speciilor animale
17 protejate în România, în Cartea ro ie a vertebratelor din România.
- Prezen a speciei în arii protejate: În acest paragraf este indicat (f r a se viza neap rat exhaustivitatea) existen a unor zone în care specia i/sau habitatul s ubeneficiaz de protec ie reglementar :parcuri na ionale, rezerva ii naturale, etc.
- Evolu ia i starea popula iilor, amenin rile poten iale:Evolu ia i starea popula iilor. Acest paragraf con ine un istoric al evolu iilor spa iale i demografice ale speciei, în vederea constat rii tendin elor actuale ale popula iilor (regres, extindere etc.) i a gradului de amenin are.Amenin rile poten iale. La acest nivel sunt inventaria i factorii responsabili (de origine natural sau antropic ) care pot duce la regresul sau chiar dispari ia speciei. Având în vedere faptul c situa iile de pe teren sunt foarte variabile, un anumit factor va putea fi privit ca o amenin areîntr-o anumit regiune, f r ca acest lucru s fie valabil în alt regiune, de unde utilizarea no iunii de amenin ri „poten iale”.
III - Managementul speciei i al habitatului s uPropunerile de management sunt stabilite pe baza cuno tin elor actuale (nu a fost întotdeauna posibil formularea unor propuneri foarte detaliate). În acest caz, au fost propuse programe de cercetare iexperimentare a modurilor de management pe teren. Informa iile adunate au format o baz tiin ific mai solid , în vederea elabor rii de strategii de prezervare a speciei i a habitatului s u, precum ipentru stabilirea unor m suri precise de management conservativ. Recomand rile formulate în fi e constituie doar un cadru pentru elaborarea planurilor de management; acestea vor trebui adaptate la nivelul fiec rui sit, în func ie de specificit ile acestuia i de contextul local. M surile preconizate reprezint minimul necesar pentru men inerea speciei i a habitatului s u într-o stare de conservare favorabil . Acestea nu trebuie s ascundîns faptul c apar in unor ansambluri mai vaste, care includ alte specii i alte tipuri de medii, cu cerin e particulare, înso ite de obiective de management uneori foarte diferite, care vor trebui luate i ele în considerare. Mai multe sub-rubrici permit structurarea acestor preconiz ri:
- Propuneri referitoare la habitatul speciei;
- Propuneri referitoare la specie;
- Eventuale consecin e ale acestui management asupra altor specii: în aceastsub-rubric atragem aten ia asupra prezen ei altor specii de interes, care s-ar putea afla în acelea i tipuri de habitate icare ar putea beneficia de pe urma managementului implementat la nivelul speciei, fie, dimpotriv , s fie defavorizate.
- Practici de evitat: în aceast sub-rubricsunt prezentate practicile considerate defavorabile i care vor trebui, prin urmare, s fie evitate, inciden ele previzibile, precau iile i m surile de protec ie ce trebuie luate cu ocazia realiz rii de lucr ri în apropierea zonelor ocupate de specia respectiv (de ex.: inciden e induse de o modificare a caracteristicilor fizico-chimice i/sau biologice proprii). Poate fi vorba de recomand ri generale sau particulare (între inere ,etc.).
- Exemple de situri cu un management conservativ: în m sura în care acest lucru este posibil, sunt prezentate situri în care specia i/sau habitatul s u fac obiectul unui management conservativ. Uneori, au fost precizate detalii cu privire la organismele responsabile de opera iuni, precum i la lucr rile realizate.
- Metode de urm rire i monitorizare:în aceast rubric este detaliat principala metod (sunt detaliate principalele metode) de urm rire i monitorizare, utilizate în mod clasic pe teren în cazul habitatului avut în vedere. Cititorul va putea g si aici: suprafe ele optime uitlizate pentru zonele de monitorizare, perioadele i frecven a cu care se urm re te, etc.
Eventual o a patra rubric :
- IV - Inventare, experimente, axe de cercetare ce trebuie dezvoltate În aceast rubric se stabile te, dac este necesar, o list de lucr ri de cercetare, care trebuiesc avute în vedere pentru umplerea lacunelor.
- Bibliografie În final sunt enumerate articolele, lucr rile i rapoartele utilizate la redactarea
textelor.
186. Informa ii suplimentare
Câteva Habitate din Anexa I unde sunt prezente speciile
Încruci are de specii (Anexa II DHFF sau Directiva P s ri) / cu habitate unde acestea pot fi frecvente. Habitatele (coloanele) sunt identificate dup codul Uniunii Europene. Speciile i habitatele care fac obiectul unei fi e pilot din acest document sunt trecute cu caractere îngro ate.
Mamifere
Specii/ Habitate4060
4070*
5130
6150
6170
6230*
6520
8110
8160*
8220
83
10
9110
91
30
9150
9160
9170
91
E0
91K0
91V0
91X0
9410
9420
9530*
1308 Barbastella barbastellus
X
1352 Canis lupus X X X X X X X X X X X X X X
1337 Castor fiber X 1361 Lynx lynx X X X X X X X
1310 Miniopterusschreibersi
X
1323 Myotisbechsteini
X X X
1307 Myotis blythii X 1316 Myotis
capaccinii X
1318 Myotis dasycneme X 1321 Myotis
emarginatus X
1324 Myotis myotis X X 1306 Rhinolophus blasi X 1305 Rhinolophus
euryale X
1304 Rhinolophus ferrumequinum
X
1303 Rhinolophus
hipposideros
X X X
1302 Rhinolophus mehelyi
X
Rupicapra
rupicapra
X X X X X X X X
1354 Ursus arctos X X X X X X X X X
19
P s ri
Specii/ Habitate
1110
1150
1160
1530
3140
3220
6240
6260
62C0
9150
91V0
91Y0
9280
855 Alcedo atthis
Linnaeus, 1758
X X
962 Charadrius
morinellus
Linnaeus, 1758
X X
1011 Dendrocopus
leucotos
1007 Dendrocopus
medius
1014 Dryocopus
martius, Linnaeus,
1758
X X X X
1898 Lanius collurio
Linnaeus,
1758
X X X X
1191 Pelecanus
onocrotalus
Linnaeus, 1758
X X X
Pe ti
Specii/ Habitate
3130
3140
3230
3240
3260
2491 Alosa pontica 4120 Alosa tanaica
1130 Aspius aspius X1138 Barbus meridionalis X X X
1149 Cobitis taenia X1124 Gobio albipinnatus 2511 Gobio kessleri
1122 Gobio uranoscopus 1145* Misgurnus fossilis X X
Nevertebrate
Specii/ Habitate
7220*
83
10
91
30
1093* Austropotamobius
torrentium
X X
1087* Rosalia alpina X 1088 Cerambyx cerdo
Plante
Specii/ Habitate
40A0*
6210*
91M
0
91
30
91AA*
1386 Buxbaumia viridis X1381 Dicranum viride X2327 Himantoglossum caprinum X X X X
20
21
Habitate naturale
Directiva Habitate define te „habitatele naturale” ca fiind "zone terestre sau acvatice care se disting prin caracteristicile lor geografice, abiotice i biotice, fie c sunt naturale în întregime fie semi-naturale”.
Lista fi elor pilot Habitate naturale:
UE 8310 - Pe teri în care accesul publicului este interzis
UE 9130 - P duri de fag de tip Asperulo-Fagetum
UE 91E0* - P duri aluviale cu Alnus glutinosa i Fraxinus excelsior(Alno-Padion, Alnion incanae, Salicion albae)
22
23 Pe teri în care accesul publicului este interzis
Dr. Ilie Victoria Garda Na ional de Mediu, Comisariatul Jude ean Cara -Severin; Str. C minelor nr. 5, Re i a, Jude Cara -Severin;
e-mail: [email protected]
I. Identificarea habitatului:
Coresponden cu diferitele codific ri
existente- Cod Habitate din România: R6501 – Pe teri- CORINE: 65 – Pe teri- Paleartic : 65 – Pe teri- Clasificarea german : 3101 - natürliche Höhlen und Balmen, 310201 - Balme (Halbhöhle) bzw. Eingangsbereich mit Tageslichteinfluß, 310202 natürliche Höhle (Bereiche ohneTageslichteifluß).
Extras din manualul european de
interpretare a habitatelor (EUR 27) Pe terile închise publicului includ toate cavit ilenaturale s pate în diferite tipuri de roci care cuprinzând planurile lor, cursurile subterane de ap i care ad postesc specii specializate sau specii endemice stricte, sau care au o mare importan pentru conservarea speciilor cuprinse în Anexa II din Directiva Habitate (ex. lilieci, amfibieni, etc.). Flor : Numai specii de mu chi (Schistostega
pennata) sau p turi de alge de la intrarea în pe teri.Faun : Faun cavernicol foarte specializat , cu un înalt grad de endemicitate i care cuprinde forme relicte subterane de faun , înrudite cu cele de la suprafa unde acestea au un grad mare de diversificare. Aceast faun cuprinde în general specii de nevertebrate care tr iesc exclusiv în cavit ile subterane sau în apele subterane. Nevertebratele terestre subterane sunt în principal reprezentate de coleoptere, în particular specii apar inând familiilor Bathysciinae i Trechinae, care sunt carnivore sau care au o arie de r spândire foarte redus .Nevertebratele acvatice subterane constituie o faun cu un înalt grad de endemicitate, printre speciile dominante se num r crustaceele (Isopoda, Amphipoda, Syncarida, Copepoda)care con in numeroase fosile vii. Molu teleacvatice apar inând familiei Hydrobiidae pot fi de asemenea întâlnite. În ceea ce prive tevertebratele, pe terile constituie situri de hibernare pentru numeroase specii europeene de lilieci, dintre care multe sunt amenin ate (a se vedea Anexa II). Numeroase specii pot tr iîmpreun în aceea i pe ter . Pe terile pot
reprezenta, de asemenea, un ad post pentru specii rare de amfibieni, ca de exemplu Proteus anguinus i numeroase specii ale genului Speleomantes (a se vedea Anexa II din Directiva Habitate).
Fig 1: Pestera Rasuflatoare (fotografie: V. Ilie)
Descrieri generale ale habitatului În defini ia acestui tip de habitat (apar inând domeniului subteran profund) sunt încadrate urm toarele categorii de cavit i subterane: - pe teri i avene accesibile omului i care
pot fi populate de lilieci; - re eaua de pasaje i fisuri subterane
profunde de dimensiuni mari dar care nu sunt accesibile omului.
Caracterele diagnostice ale
habitatuluiCondi iile sta ionale: Habitatul este caracterizat de o re ea simpl sau complex ,accesibil omului (reprezenta de pe teri iavene) i o re ea de fisuri inaccesibile omului de la nivelul rocii mame. Acest ansamblu reprezint mediul de via pentru animalele cavernicole strict specializate. Condi ii climatice specifice: habitatul este caracterizat de obscuritate total , umiditate relativ ridicat în aer (85-95%), temperaturaproape constant în re eaua de fisuri din roca mam sau în profunzimea pe terii, sau foarte pu in variabil în galeriile ventilate.Temperatura medie anual este egal cu media anual caracteristic pentru zona în care este dezvoltat pe tera.Resurse alimentare sc zute, compuse din materie organic provenit din resturi vegetale
8310
24i animale provenite de la nivelul covorului
vegetal i al p turii de sol de la exterior i aduse în pe ter prin apa de percola ie sau cursurile subterane de ap . Uneori poate exista un supliment local de hran reprezentat de depozitele de guano în pe terile unde existcolonii de lilieci sau de nevertebrate care migreaz sezonier spre i dinspre suprafa icare la rândul lor pot constitui surs de hranpentru nevertebratele carnivore. Habitatul este prezent în toate etajele de vegeta ie i la toate altitudinile.
Variabilitate: Considerat în ansamblu, teritoriul rii noastre este caracterizat de un climat
temperat continental, cuprins între izotermele de 11ºC la sud i cea de 8ºC la nord i prezint o medie a precipita iilor de 640 mm/am. Nuan elesud-mediteraneene întâlnite în Banat i cele litorale din Dobrogea, ca urmare a apropierii spre SV de Marea Adriatic i vecin tatea spre SE a M rii Neagr , a dus la cre terea temperaturilor medii anuale i la sc derea precipita iilor din aceste dou zone. Influen ele mediteraneene se resimt pân la nivelul culoarelor Timi i a Cri ului Alb, la nord de acestea resim indu-se efectele maselor de aer atlantic care devin dominante. Temperatura înregistrat în pe teripoate astfel s varieze, îns se remarc ca o regul general c ea este egal cu media anultermic extern corespunz toare punctului geografic unde se afl o anumit pe ter , cu o abatere de 1-2ºC (fa de aceast temperaturregional ) i f când abstrac ie de pe terile cu ventila ie bidirec ional unde este impus un regim termic particular. În România valoarea termic medie anual în pe teri este de 8ºC, cu un interval de varia ie de 7-8ºC. Spre exmplu: în Pe tera Ghe arul de la Sc ri oara (Mun iiBihorului) temperatura înregistrat este de 4,5-6,5ºC, în Pe tera de la Limanu (Dobrogea) de 13,5ºC, Pe tera lui Adam de la B ile Herculane de pân la 37-40ºC.
Specii caracteristice:Flor : datorit absen ei luminii flora prezent în pe teri este foarte pu in diversificat comparativ cu fauna cavernicol . Totu i au fost identificate diferite alge (Geitleria calcarea Friedmann, Fam.Cyanophyceae – singura alg troglobiontde la noi din ar ), licheni i mu chi.Faun : Acest tip de habitat este caracterizat de prezen a unor specii de nevertebrate înalt specializate i cu un grad mare de endemicitate (uneori fiind prezente numai într-o singurpe ter ), ce tr iesc exclusiv în mediul subteran, acvatic sau terestru, anoftalme sau microftalme, depigmentate, cu un grad mic de reproductivitate, cu un metabolism încetinit if r a prezenta ritmului nictemeral (ritm zi-
noapte). Aceste specii (troglobionte / stigobionte) sunt de multe ori rare, foarte vulnerabile influen elor exterioare fiind de cele mai multe ori fosile vii. Existen a fosilelor vii în interiorul pe terilor este explicat de men inerea condi iilor microclimatice dominante pentru o perioad foarte mare de timp în interiorul re elei carstice, f r a putea fi influen ate de factorii climatici în continua schimbare de la exterior. Astfel acest tip de habitat a servit drept refugiu pentru speciile disp rute la exterior atunci când condi iileclimatice externe au avut un rol esen ial în competi ia interspecific . Aceste fosile vii au evoluat foarte pu in fa de momentul apari ieilor i totodat independent fa de rudele lor de la exterior. Pe lâng fosilele vii, se pot întâlni i specii nou intrate în mediul subteran
(neotroglobionte / neostigobionte) i care au evoluat din specii existente i în prezent la exterior, adaptându-se condi iilor de via din mediul subteran. Neotroglobiontele / neostigobiontele, comparativ cu speciile înrudite de la exterior, p streaz o mare parte din caracterele p rin ilor comuni de la suprafa , dar i o serie de caracteristici specifice troglobiontelor/stigobiontelor. Pe lâng aceast categorie de nevertebrate, se pot întâlni i diferite alte nevertebrate (Lepidoptera, Thrichoptera, Diptera, etc.) sau vertebrate (Chiroptera) care depind de prezen ape terilor pentru desf urarea unei par i a cilului lor vital (toglofile/stigofile). Ele cautcondi iile climatice din mediul subteran pentru perioada de repaus estival (repaus pe timpul verii) sau hibernal (repaus pe timpul iernii), pentru aclupare sau maternitate. Fauna subteran troglobiont este caracterizatîn România de prezen a a peste 250 de taxoni, cu un grad foarte mare de endemicitate (aprox. 84% dintre speciile troglobionte populeaz 1 sau 3 pe teri, foarte rar aceea i specie poate fi întâlnit în mai multe pe teri; dintre acestea 57% sunt cunoscute numai dintr-o singurpe ter ). Datorit condi iilor climatice, în Mun ii Carpa i Meridionali i în Mun iiBanatului speciile troglobionte sunt mai frecvente decât în Mun ii Apuseni. Pe terile în care se întâlnesc cel mai frecvent specii troglobionte sunt situate între 300 – 750 m în Carpa ii Meridionali i Mun ii Banatului iîntre 300 – 1300 m în Mun ii Apuseni. Nevertebratele terestre sunt dominate de specii de Coleoptera (gândaci) cu 149 specii troglobionte i neotroglobionte (un total de 60% din taxonii troglobion i) apar inând în special familiilor Bathysciinae (86 taxoni) iTrechinae (59). Al i taxoni troglobion i apar in Ord. Araneae (p ianjeni) cu 29 specii, Clasei Diplopoda (Diplopoda) cu 23 de specii, Ord.
25 Collembola (colembole) cu 11 specii, Ord. Isopoda (izopode) cu 10 specii, Ord. Pseudoscorpines (pseudoscorpioni) cu 8 specii, Ord. Gastropoda (melci) cu 6 specii, Clas. Chilopoda (chilopode) cu 8 specii, Ord. Palpigrada, Ord. Acarina i Ord. Diplura (fiecare cu câte 3 specii).Fauna acvatic stigobiont este caracterizat în ara noastr de prezen a a 193 de taxoni (cu un
grad mai mic de endemicitate (60%) fa de cel al faunei terestre (90%)). Cel mai numeros grup acvatic reprezentat în pe teri este cel al acarienilor acvatici (Hydracarina) cu aprox. 64 specii troglobionte (dintre care 17 sunt endemice). Acest grup este urmat de Ord. Amphipoda (amfipode) cu 37 specii (26 endemice), Ord. Copepoda cu 35 de specii (19 sunt endemice), i Ord. Tricladida cu 20 specii (cu 19 specii endemice), Ord. Ostracoda i Ord. Isopoda cu câte 9 specii fiecare (toate speciile sunt endemice). Liliecii (Ord. Chiroptera) reprezint singurele vertebrate ai c ror reprezentan i care populeazpe terile fie în permanen , fie numai în anumite perioade (pentru maternitate i hibernare), însnici o specie nu este troglobiont . apte specii de lilieci sunt cele mai frecvente în zonele carstice din România. Rhinolophus ferrumequinum(Schreber) care formeaz în toat ara colonii de maternitate i hibernare, i chiar colonii permanente. Rhinolophus hipposideros(Bechstein) întâlnit în general în toate zonele carstice din România f r a forma colonii. Rhinolophus mehelyi (Matschie) r spândit numai în Dobrogea. Rhinolophus euryale (Blasius), care formeaz în timpul verii colonii (remarcându-se cea din Pe tera lui Adam de la B ile Herculane). Myotis myotis (Borkhausen) este prezent în toate zonele rii, formând colonii de maternitate i de hibernare foarte numeroase. Myotis schreibersi (Kuhl), prezent în toat ara iformeaz colonii de maternitate, hibernare ichiar colonii permanente. Pipistrellus
pipistrellus (Schreber) este r spândit numai în câteva pe teri din Mun ii Apuseni i în Carpa iiMeridionali (în Pe tera ura Mare din Hunedoara formeaz o imens colonie).
Habitatele în contact sau asociate
dinamic:Mediul subteran profund reprezentat de pe teri,avene se afl în contact cu mediul subteran superficial (MSS) reprezentat de fisuri superficiale in situ de la nivelul rocii mam sau cea de la nivelul rocii fragmentate în por iunea sa superficial . Acest habitat posed un anumit num r de caracteristici precizate de JUBERTHIE et al. (1980 a, b; 1981 a, b) înc din primele lor lucr ri:
MSS î i are originea în fenomenele generale de alterare i de eroziune, fiind bine dezvoltat înregiunile muntoase unde eroziunea mecanicpredomin i unde ea este urmat de formarea unei p turi de sol. MSS se prezint sub dou faciesuri: - sub forma unei zone fisurate in situ, cu prezen a de fisuri, de pl ci deta ate, cu spa iigoale între blocurile mai mult sau mai pu in mari; - sub forma unei acumul ri pe pantele versan ilor cu elemente de roc provenind prin degradarea i deta area din roca mam în amonte datorit gelifrac iei. Fragmentele de roc care rezult din acest proces, alunec în general pe pante sub ac iunea gravita iei iformeaz grohoti uri; MSS exist atunci când aceste forma iuni (zone fisurate, grohoti uri) sunt acoperite de sol. Acesta izoleaz spa iile dintre blocuri de ambian a exterioar de o manier în care condi iile climatice tind spre cele ale mediului subteran (obscuritate, absen afotoperiodismului, umiditate relativ ridicat );varia iile de amplitudine anual a temperaturii în MSS putând atinge 10˚C, ele sunt mai importante ca cele din pe teri dar sunt totu imai atenuate în raport cu cele ale orizontului edafic superficial. MSS se distinge de mediul endogeu (orizonturile A i B de sol) prin textura sa,
porozitate i faun . Mediul endogeu se caracterizeaz prin spa iile de talie foarte micdând o porozitate slab . MSS-ul, din contr , se caracterizeaz printr-o puternicmacroporozitate, fisuri sau spa ii largi intercomunicante. Limita între MSS i ultimul orizont al solului este adesea net delimitat ;limita superioar a popula iilor subterane terestre se situeaz din aceast cauz la câ iva zeci de centimetri de la suprafa . MSS-ul comunic cu fisurile profunde i cu pe teriledin masivele carstice. Acestea sunt spa iileîntre elementelede roc cât i suprafe eleacestor elemente (plachete, blocuri, bolovani, etc.) care sunt populate de nevertebrate troglobionte, atunci când deasupra exist o p tur de sol.Mediul subteran superficial este bine reprezentat în rocile care se dilat foarte u ordatorit gelifrac iei (rocile calcaroase). Acest habitat este limitat (în spa iu) în grohoti urile calcaroase de la baza pantelor i este bine reprezentat în zonele carstice din Banat.Acest habitat este în totalitate obscur iprezint o temperatur medie egal cu media anual a pe terilor din regiune, cu oscila iimici, cuprinse între 2˚ i 11˚C în cursul anului, cu o umiditate relativ a aerului foarte ridicat80 – 90%, cu pu in sau f r ventila ie.
26
Fig. 2 – Schema MSS de la nivelul unui versant stâncos i rela iile acestuia cu mediul edafic i mediul subteran profund (dup Juberthie i Delay, 1982)
Resursele alimentare provin de la nivelul solului i al covorului vegetal care acoperacest habitat în por iunea sa superioar , sub form de materie organic transferat în habitat prin ap meteoric sau nevertebrate ce migreaz din sol în profunzime.
Speciile care cad sub inciden a
Directivei Habitate Faun Flor i a
Directivei P s riSpecii de Chiroptere (lilieci) cuprinse în Anexa II a Directivei Habitate: Rhinolophus
blasii, Rhinolophus euryale Blasius,
Rhinolophus ferrumequinum (Schreber),Rhinolophus hipposideros (Bechstein), Rhinolophus mehelyi (Matschie), Barbastella
barbastellus, Miniopterus schreibersi (Kuhl), Myotis bechsteini, Myotis blythii, Myotis
capaccinii, Myotis dasycneme, Myotis
emarginatus, Myotis myotis (Borkhausen).
Repartizare geografic :În prezent în România au fost descoperite peste 12.000 de pe teri de pe teritoriul Mun ilor Carpa i Orientali, Meridionali ( i Mun iiBanatului) i Occidentali i în Dobrogea. Din totalul pe terilor descoperite pân în prezent 75% sunt cavit i fosile (f r curs subteran de ap ) i 25% sunt active (prezint în înterior un curs subteran de ap care poate str bate sau nu pe tera pe toat lungimea ei). Din totalul de 12.000 de pe teri descoperite, aproximativ 1%
sunt pe teri amenajate total sau par ial în scop turistic (Pe tera Meziad, Pe tera Ur ilor de la Chi c u, Pe tera Dâmbovicioara, Pe teraComarnic). Pe terile sunt s pate pe teritoriul României în diferite tipuri de roci: calcare (majoritatea pe terilor), sare (Pe tera 6S de la Mânz le ti-Meledic), loess.
Fig. 2: Harta zonelor carstice din România (dupDecu & Juberthie, 2001)
La nivelul întregii ri se remarc o densitate de aproximativ 1,52 pe teri/km2. Aproximativ jum tate din pe terile descoperite sunt localizate în Carpatii Meridionali, acest fapt fiind datorat densit i mari de forme endocarstice (1,92 pe teri/km2). În Mun iiApuseni se remarc o densitate de aprox. 2,32 pe teri/km2, între care se deta eaz Mun iiBihorului cu o densitate a formelor endocarstice de aprox. 4,85 pe teri/km2.Aceast densitate coboar pân la 1,22
27 pe teri/km2 în Carpa ii Orientali i la 0,09pe teri/km2 în Dobrogea. Dac ne referim la densitatea re elei subterane, ierarhia marilor regiuni carstice ale României este urm toarea:Mun ii Apuseni – 260,6 m/km2, Carpa iiMeridionali i Mun ii Banatului – 155,8 m/km2, Carpa ii Orientali – 76,1 m/km2 iDobrogea – 5,9 m/km2. Pe de alt parte pe terile sunt distribuite în România la toate nivelele altitudinale: de la deschideri aflate la 25 m deasupra nivelului m rii în Dobrogea (Pe tera de la Limanu) ipân la 2424 m în Mun ii F g ra ului (Pe teraMare din Ciortea). Statistic s-a observat cexist trei nivele altitudinale importante unde se remarc cre terea densit ii cavit ilor naturale fosile: între 300 i 800 m (cel mai important nivel), între 900 – 1100 m i între 1250 – 1500 m, cu remarca faptului c în Mun ii Apuseni ( i în special în Mun ii Bihor) pe terile se deschid la un nivel altitudinal mai ridicat fa de cel din Carpa ii Meridionali iMun ii Banatului.
Valoarea ecologic i biologic a
habitatuluiSpecii subterane periclitate prin degradarea habitatului, dar care nu sunt cuprinse în Anexele Directivei Habitate:Faun acvatic stigobiont :Gastropoda: Heleobia dobrogica (Grosu & Negrea); Ostracoda: Mixtacandona
botosaneaui (Danielopol), M. tabacarui(Danielopol & Cvetkov), Pseudocandona
sebani (Danielopol); Copepoda: Speocyclops
lindbergi (Damian); Syncarida: Bathynella boteai ( erban), B. paranatans ( erban),Parabathynella motasi (Danc u & erban); Isopoda: Microcerberus oltenicus ( erban), M.orghidani ( erban), Microcharon plesai
(Chappuis & Delamare); Amphipoda: Niphargus phreaticolus (Mota , Dobreanu & Manolache), N. ponoricus (Danc u), N.
alutensis (Danc u), Karamaniella pupetta(Sket), Pontoniphargus racovitzai (Danc u),Synurella coeca (Dobreanu, Manolache & Pu cariu); Hidracarina: Phreatohydracarus mosticus (Tanasachi & Orghidan).
Faun terestr troglobiont :Gastropoda: Daudebardia spelaea (Grossu); Isopoda: Haplophthalmus caecus (Radu), H.
tismanicus (Tabacaru), Caucasonetes vandeli(Tabacaru), Biharoniscus racovitzai
(Tabacaru), Trachelipus troglobius (Tabacaru & Boghean); Pseudoscorpiones: Neobisium closanicus (Dumitrescu & Orghidan), Chthonius monicae (Boghean); Araneae: Trogloneta granulum (Simon), Centromerusdacicus (Dumitrescu & Orghidan), C.
chappuisi (Dumitrescu & Georgescu), Leptyphantes constantinescui (Georgescu), Troglohyphantes orghidani (Dumitrescu & Georgescu), Marianana mihaili (Georgescu); Acari tere tri: Chiropturopoda cavernicola(Hu u), Traegaardhia dalmatina (Willmann), Poecilophysis spelaea (Wankel); Diplopoda: Trachysphaera orghidani (Tabacaru), T.biharica (Ceuca), T. dobrogica (Tabacaru), Polydesmus oltenicus (Negrea & Tabacaru,) Romanosoma cavernicola (Ceuca), Anthroleucosoma spelaea (Ceuca), Typhloiulus
serbani (Ceuca), Apfelbeckiella dobrogica(Tabacaru), Banatoiulus troglobius (Tabacaru); Chilopoda: Harpolithobius oltenicus (Negrea), Lithobius decapolitus (Matic, Negrea & Prunescu), Lithobius dacicus (Matic); Collembola: Onychiurus closanicus (Gruia), O.
romanicus (Gruia), O. ancae (Gruia), Oncopodura movilae (Gruia), O. vioreli
(Gruia); Diplura: Paurocampa suensoni
(Tuxen); Coleoptera: Sophrochaeta dacica(Ieni tea), S. motasi (Decu), S. racovitzai
(Decu), Closania winkleri (Jeannel), C.
orghidani (Decu,) Duvalius (Duvaliotes) milleri (Frivaldsky), Trechus dumitrescui
(Decu).Not : toate speciile cele 250 de specii troglobionte i 193 de specii stigobionte sunt amenin ate cu dispari ia în cazul periclit riihabitatului subteran sau a habitatelor cu care acesta se afl în contact. Speciile men ionate mai sus reprezint numai câteva exemple din num rul total de 443 specii strict subterane existente în ara noastr .
II - St rile habitatului iamenin rile
Tendin ele evolutive i amenin rile
poten iale:Acest tip de habitat poate fi amenin at în mod direct prin vandaliz ri ale pe terilor (distrugerea forma iunilor speleice, distrugerea depozitelor paleontologice din interiorul pe terilor), depozitarea de de euri menajere ia cadavrelor de animale în pe teri, colectarea excesiv de material faunistic ( i în special a speciilor cu endemicitate crescut ) cu ajutorul capcanelor cu atractant i lichid conservant nesupravegheate. De asemenea acest habitat este foarte sensibil la influen ele externe. Astfel carierele, extrac iile de material din pantele de grohoti , exctrac ia materialului de construc ii din albiile râurilor de la suprafa ,pot avea o influen local asupra habitatului. Acviferele subterane sunt foarte sensibile la polu rile accidentale rezultate din industrie,
28agricultur i marile aglomer ri urbane. De asemenea construc ia drumurilor în apropierea pe terilor sau deasupra acestora pericliteazexisten a coloniilor de lilieci cantonate în pe terile respective prin transmiterea prin roca vibra iilor datorate traficului de suprafa .
III - Cadrul de managementM suri asupra frecven ei de vizitare de c trecercet tori, pentru a evita colectare abuziv a faunei cavernicole, a polu rii de la suprafa ,asupra distugerii speleotemelor i asupra distrugerii pe terilor datorit carierelor sau a infrastructurii. Limitarea construc iilor de drumuri în apropierea sau deasupra pe terilor în care exist colonii de lilieci (chiar i a celor cu caracter temporar).
IV - Inventare, experimente, axe de cercetare ce trebuie dezvoltate - Explor ri pentru identificarea cât mai exacta distribu iei pe terilor pe teritoriul României, cu cartografierea acestora i proiectarea lor pe harta de suprafa a României. - Inventarieri ale speciilor i efectivelor popula ionale. - Invetarierea MSS în România i a studiilor de inventariere a speciilor i efectivelor acestora de la acest nivel, a c ilor de migrare pe vertical i orizontal a speciilor, a interrela iilor existente între sol – MSS i MSS – mediu subteran profund (ex. pe teri).- Inventarierea coloniilor de hibernare ireproducere ale liliecilor cu determinarea compozi iei acestora, a efectivelor i a distribu iei anuale. - În paralel, efectuarea la suprafa a studiilor privind practicile agricole, a modific rilor de peisaj, extinderea sau reducerea suprafe elorîmp durite, a cabanelor i a altor construc iimici i influen a acestora asupra popula iilor de lilieci i a efectivelor acestora.
Bibliografie:
BLEAHU M., RUSU, T., 1965 – Carstul din România. O scurt privire de ansamblu. Lucr rile Institutului de Speologie “Emil Racovi ”, 7: 217-230. DECU V., JUBERTHIE C., 2001 - Roumanie, in: “Enciclopaedia Biospeologica”, Tome I., Societe de Biospeologie, Moulis (C.N.R.S) - Bucarest, Academie Roumaine: 779-800, Editura Academiei Române.
DECU V., NEGREA T., 1969 – Aperçu zoogéographique sur la faune cavernicole terrestre de Roumanie. Acta Zoologica Cracoviensia, 14 (20): 471-546. DONITA N., POPESCU A., P UC -COM NESCU M., MIHAILESCU S., BIRI I.A., 2005 – Habitatele din România. Ed. Tehnic Silvic , Bucure ti. 496 p. DUMITRESCU M., GEORGESCU M., 1980 – Quelques espèces du genre Centromerus (Araneae, Linyphiidae) trouvées en Roumanie. Livre du Centenaire Emile G. Racovitza, : 313-331. EUROPEAN COMMISSION, 2007 – Interpretation manual of European Union Habitats, version EUR-27. European Commision DG Environment, Nature and Biodiversity, : 98-99. GINET R., DECOU V., 1977 – Initiation à la biologie et à l’écologie souterraines. Ed. J-P Delarge, Paris, 345 p. JUBERTHIE C., 2002 – “8310 - Grottes non exploitées par le tourisme”. In: “Cahiers d’habitats Natura 2000 – Connaissance et gestion des habitats et des espèces d’intérêt communautaire, Tome 5 Habitats rocheux”. JUBERTHIE C., B. DELAY, 1982 - Ecological and biological implications of the existance of a superficial underground compartement. 8th Intern. Cong. Of Speleology, Bowling Green, U.S.A., I, : 203 – 206.JUBERTHIE C., DELAY, B., M. BOUILLON, 1980a - Sur l’existence d’un milieu souterrain superficiel en zone non calcaire. C.R. Acad. SC. Paris., tom 290,: 49 – 52.JUBERTHIE C., DELAY, B., M. BOUILLON, 1980b - Extension du milieu souterrain en zone non calcaire: description d’un nouveau milieu et son peuplement par les Coleopteres troglobies. Mem. Biospeol. T. 7, : 19 - 52. JUBERTHIE C., DELAY, B., M. BOUILLON, 1981 - Sur l’existence d’un milieu souterrain superficiel en zone calcaire. Mem. Biospeol. T. 8, : 77 – 93. JUBERTHIE C., DELAY, B., V. DECOU, GH. RACOVITZA, 1981 - Premieres donnees sur la faune des microespaces du milieu souterrain superficiel en Roumanie. Travaux de l'Institut de Speologie "Emil Racovitza", t. 20, : 103 – 111. MATIC Z., NEGREA T., PRUNESCU C., 1962 - Lithobius decapolitus n.sp. un nou chilopod cavernicol din R.P.R. – Comunic rileAcademiei R.P.R. 12 (12): 1307-1317.
29
P duri de fag de tip Asperulo-Fagetum
Dr.ing.Fra il Eugeniu-Corneliu Cercet tor tiin ific principal, Institutul de Cercet ri i Amenaj ri Silvice, Sta iunea Caransebe , Str. Godeanu nr.7,
325400 Caransebe , Telefon: +40255516486; Fax: +40255513057; email: [email protected]
I. Identificarea habitatului:
Coresponden cu diferitele codific ri
existente- Cod Habitate din România1: R4118 P duri dacice de fag (Fagus sylvatica) i carpen (Carpinus betulus) cu Dentaria bulbifera;R4119 P duri dacice de fag (Fagus sylvatica)i carpen (Carpinus betulus) cu Carex pilosa;
R4120 P duri moldave mixte de fag (Fagus
sylvatica) i carpen (Carpinus betulus) cu Dentaria bulbifera.- Tipuri de ecosisteme2: 4116, 4125, 4216, 4225, 4316. - Tipuri de p dure3: 4211, 4212, 4215, 4221, 4222, 4311, 4312, 4313, 4321, 4331, 4332, 4333.- CORINE: 41.13 - Paleartic : 41.1D224 - Dacian Dentaria
bulbifera beech forests; 41.1D22 - Dacian hairy sedge beech-hornbeam forests; 41.1D222- Dacian Lathyrus hallersteinii beech-hornbeam forests. - EMERALD: 41.1 - Beech forests. - EUNIS: G1.6D22 - Dacian hairy sedge beech/hornbeam.
Fig. 1 : Tip de habitat 9130 din raza Ocolului Silvic P ltini .
1 Potrivit lucr rii „ Habitatele din România”, 2005.2 Potrivit lucr rii „Tipuri de ecosisteme forestiere din România”, 1990. 3 Potrivit lucr rii „Norme de amenajare a p durilor”, 2000.
Extras din manualul european de
interpretare a habitatelor (EUR 27) P durile cu Fagus sylvatica i, la altitudini mai mari, Fagus sylvatica-Abies alba sau Fagus
sylvatica-Abies alba-Picea abies se dezvoltpe sol neutru sau apoape neutru cu humus slab în zonele medii europene i atlantice din Vestul Europei i în Europa Central i Nord Central , caracterizate prinr-o puternicreprezentare de specii i grupuri ecologice care apar in Anemone nemorosa, Lamiastrum (Lamium) galeobdolon, Galium odoratum iMelica uniflora i în mun i, diferite spp. Dentaria care formeaz un strat mai abundent i mai bogat decât în p durile ce apar in
tttipurilor de habitate 9110 i 9120.
Descrierea general a habitatului Arealul vest i central european al acestui habitat cuprinde p duri de Fagus sylvatica i,pe mun ii înal i, de Fagus sylvatica-Abies alba
sau Fagus sylvatica-Abies alba- Picea abies ces-au dezvoltat pe soluri neutre sau slab acide, cu humus moale (mull), în teritoriile de mijloc i dinspre Atlantic a vestului Europei i în
centrul i nordul Europei Centrale. Habitatul este caracterizat printr-o puternic reprezentare a speciilor apar inând grupului ecologic al speciilor Anemone nemorosa, Lamium
galeobdolon, Galium odorartum i Melica
uniflora i, la munte, Dentaria ssp., formând un bogat strat ierbaceu. În clasificarea PALAEARCTIC sunt men ionate mai multe subtipuri: - 41.131- F gete colinare neutrofileeal medio-europene, sunt alc tuite din p duri cu Fagussylvatica i Fagus sylvatica-Quercus petraea-
Quercus robur r spândite pe dealuri, mun ijo i i platouri din zona Mun ilor Jura, Lorraine, bazinul Parisului, Burgundia, Piemontul alpin, Carpa ii i câteva localit idin câmpia M rii Baltice; - 41.132- F gete neutrofile atlantice, din zona de coast a Fran ei i Marii Britanii; - 41.133- F gete neutrofile montane medio-europene, cu Fagus sylvatica, Fagus sylvatica
i Abies alba sau Fagus sylvatica-Abies alba-
Picea abies din zona montan i montanînalt a mun ilor Jura, nordul i estul Alpilor, vestul Carpa ilor i în Hercinieni.
9130
30- 41.134 – F geto-tei uri boemiene; - 41.135 – F geto-tei uri panonice; La acestea se adaug , pentru estul Europei, subtipurile 41.1D224 Dacian Dentaria
bulbifera beech forests, 41.1D22 Dacian hairy sedge beech-hornbeam forests i 41.1D222 Dacian Lathyrus hallersteinii beech-hornbeam forests, ce corespund p durilor dacice sau moldave de fag (Fagus sylvatica) i carpen (Carpinus betulus) cu Dentaria bulbifera sauCarex pilosa, din clasificarea româneasc .
Caracterele diagnostice ale
habitatului românesc Condi iile sta ionale :Tip de habitat r spândit în toate dealurile intra- i pericarpatice, ca i în partea inferioar a Carpa ilor, în etajul nemoral. Circa 770.000 ha, din care 350.000 ha în dealurile vestice i Carpa ii Occidentali, 230.000 ha în dealurile i mun ii Carpa ilor Meridionali, 100.000 în dealurile i mun iiCarpa ilor Orientali, 70.000 ha în Podi ul Transilvaniei i cca. 25.000 ha în Podi ul Central Moldovenesc. Situare topografic : la altitudini de sub 700 m numai pe versan i umbri i i v i, chiar pe versan i însori i cu vechi alunec ri; la altitudini de 700 m, pe versan i cu diferite înclin ri iexpozi ii, culmi, platouri. Substrat litologic: în general molase (alternan ede argile, nisipuri, pietri uri), argile, marne, gresii calcaroase, calcare, isturi (la munte). Soluri: de tip eutricambosol, luvosol, profunde, slab acide, eubazice, umede, eutrofice, hidric echilibrate, cu stagnare temporar de apdeasupra orizontului B.
Variabilitate: Varia ii geografice: mai frecvent întâlnit în dealurile subcarpatice din sudul, vestul i estul României. Varia iialtitudinale: între 300 i 800 m. Varia iiclimatice: T= 9,0 – 6,0 °C, P= 650 - 770 mm.
Fizionomia i structura habitatului:Fitocenozele sunt edificate de specii europene nemorale i boreale, mezoterme, mezofile, mezo-eutrofe. Stratul arborilor: Compus exclusiv din fag (Fagus sylvatica ssp. moesiaca i ssp. sylvatica) sau cu amestec redus de carpen (Carpinus betulus), iar diseminat gorun (Quercus petraea), cire (Cerasum avium),paltin de munte (Acer pseudoplatanus), sorb de câmp (Sorbus torminalis), ulm (Ulmus glabra,
U. minor), frasin (Fraxinus excelsior), tei (Tilia tomentosa, T. platyphyllos, T. cordata),plop tremur tor (Populus tremula) iar în vestul i sud-vestul României i cer (Quercus cerris)i gârni (Quercus frainetto).
Stratul arbu tilor: are o dezvoltare, în func iede acoperirea realizat de arboret. Este compus din Corylus avellana, Crataegus monogyna,Evonymus europaeus, E. verrucosus,Ligustrum vulgare, Staphylea pinnata, Cornus sanguinea, Sambucus nigra, Viburnum lantana
.a.; liane: Hedera helix.Covorul ierbaceu: are o dezvoltare variabil icon ine specii din flora de mull (Galium
odoratum, Asarum europaeum, Stellaria
holostea, Carex pilosa, Mercurialis perennis, Dentaria bulbifera); în vestul rii apare frecvent Aposteris foetida.
Speciile reprezentative ale habitatului: Specii edificatoare
Fagus sylvatica, ssp.sylvatica, ssp. moesiaca
Fag
Carpinus betulus Carpen Tilia tomentosa Tei argintiu
Specii caracteristiceCarex pilosa Rogoz Carex brevicolis Rogoz Corydalis cava ssp.
marschaliana Brebenei
Galium aparine Dr gaic
Alte specii importanteAllium ursinum LeurdAjuta repans Vine icAnemone nemorosa Floarea
Pa tilor Asarum europaeum Piperul lupului Athyrium filis-femina Spinarea
lupului Brachypodium sylvaticum
Carex silvatica Rogoz Corydalis solida BrebeneiDactylis polygama GolomDentaria bulbifera Col i orEuphorbia amygdaloides Laptele
câinelui Galium odoratum Dr gaicIsopyrum thalictroides G inu iLamium galeobdolon Sugel galben Lathyrus vernus PupezeleMelica uniflora M rgicMilium effusum Meri orMercurialis perennis BreiParis quadrifolia Dalac Platanthera bifolia StupiniPulmonaria officinalis Mierea ursului Salvia glutinosa CinsteSanicula europaea Sâni oarStachys sylvatica B lbisStellaria media SteluViola reichenbachiana Topora i
31 Confuzii posibile cu alte habitate: Cu habitatul UE 9110, ce îi este limitrof în zona altitudinal superioar .
Coresponden ele fitosociologice Asocia ii vegetale: Carpino-Fagetum (Pauca1941); Tilio-Corydali-Fagetum (Dobrescu et Kovacs 1973), Galio schultesii-Fagetum
(Burduja et al. 1972) Chifu et Stefan 1994.
Dinamica vegeta ieiSe constat extinderea speciei Carpinus betulus prin regener ri naturale la margine de masiv
Speciile care cad sub inciden a
directivei Habitate, faun flor- UE 1381 – Dicranum viride.
- UE 1386 – Buxbaumia viridis.
- UE 1323 – Myotis bechsteini (Liliac cu urechi mari). - UE 1324 – Myotis myotis (Liliac comun). - UE1087* – Rosalia alpina (Croitor de fag).
Repartizarea geografic a habitatului
Fig.2: Distribu ia tipului de habitat UE 9130
Habitatul are un areal destul de fragmentat, cu o extindere mai mare în dealurile vestice i în Carpa ii Occidentali. Este bine reprezentat i în Carpa ii Meridionali i Orientali, mai pu in în Podi ul Transilvaniei i în Podi ul Central Moldovenesc. Reprezentarea de pe hart are caracter orientativ.
Valoarea ecologic i biologic a
habitatuluiSub aspect ecologic, asigur trecerea dintre habitatele de câmpie i dealuri joase i cele de munte. Prin compozi ia lor, alc tuit din multe specii de amestec, p durile din acest habitat sunt de o mare stabilitate . Valoarea biologicpoate fi apreciat prin prezen a speciilor de
interes deosebit cuprinse în Anexa II a Directivei „Habitate”
II - St rile habitatului iamenin rile
În urma interven iilor de natur antropic prin care se extrag speciile de mai mare valoare economic , precum fagul i cire ul, compozi iap durilor se poate deregla în favoarea carpenului. Ca urmare, s-ar putea înregistra o sc dere a capacit ii protective a noilor arborete. Amenin rile poten iale mai pot apare i în leg tur nerespectarea normelor de
exploatare, atunci când v t m rile solului idistrugerea semin i ului i a stratului ierbaceu ajung s dep easc limitele normale Valoarea ridicat de pia a unor specii, precum cire ul, pot conduce la t ierea, în delict, a acestei specii. De aici necesitatea unor m suri sporite de control
III - Cadrul de management
Habitatul nu necesit m suri speciale de management
Bibliografie selectiv
CIOCÂRLAN, V., 2000 - Flora ilustrat a României, Editura Ceres, Bucure ti, 1138 pag.DONI , N., et al, 1990: Tipuri de ecosisteme forestiere din România, Editura Tehnicã Agricolã, Bucure ti, 390 pag. DONITA N., POPESCU A., P UC -COM NESCU M., MIHAILESCU S., BIRI I.A., 2005 – Habitatele din România. Ed. Tehnic Silvic , Bucure ti. 496 pag. EUROPEAN COMMISSION, 2007 -Interpretation Manual of European Union Habitats - EUR27, 144 pag.
32
33
P duri aluviale cu Alnus glutinosa iFraxinus excelsior (Alno-Padion, Alnion
incanae, Salicion albae)
Dr.ing.Fra il Eugeniu-Corneliu Cercet tor tiin ific principal, Institutul de Cercet ri i Amenaj ri Silvice, Sta iunea Caransebe , Str. Godeanu nr.7,
325400 Caransebe , Telefon: +40255516486; Fax: +40255513057; email: [email protected]
I. Identificarea habitatului
Coresponden a cu diferitele codific ri
existente- Cod Habitate din România4: R4401- P duri sud-est carpatice de anin alb (Alnus incana) cu Telekia speciosa; R4402- P duri daco-getice de lunci colinare de anin negru (Alnus glutinosa) cu Stellaria nemorum.- Tipuri de ecosisteme5: 9117, 9317. - Tipuri de p dure6: 1171, 9712, 9714, 9721, 9722, 9723, 9811, 9821, 9831, 9911. - CORINE: 44.3, 44.2, 44.13. - Paleartic : 44.214 Eastern Carpathian grey alder galleries; 44.323 Pre-Carpathian stream ash-alder woods. - EUNIS: G1.1214 Eastern Carpathian grey alder galleries; G1.2123 Pre-Carpathian stream ash-alder woods.
Fig.1: Habitatul UE 91E0, cu Alnus glutinosa, din zona P ltini , Cara Severin.
Extras din manualul european de
interpretare a habitatelor (EUR 27) P duri aluviale cu Fraxinus excelsior i Alnus
glutinosa, din Europa Temperat i Boreal din
4 Potrivit lucr rii „ Habitatele din România”, 2005.5 Potrivit lucr rii „Tipuri de ecosisteme forestiere din România”, 1990. 6 Potrivit lucr rii „Norme de amenajare a p durilor”, 2000.
zone depresionare i cursuri de ap de deal (44.3: Alno-Padion); p duri aluviale cu Alnus incanae din râuri de munte i râuri submontane din Alpi i Apeninii de Nord (44.2: Alnion
incanae); galerii arborescente înalte cu Salix alba i Populus nigra de-a lungul zonelor depresionare medii europene, dealuri sau râuri submontane (44.13: Salicion albae). Toate tipurile se întâlnesc pe soluri grele (în general bogate în depozite aluviale) care sunt periodic inundate de cre terea nivelului cursurilor râurilor dar care sunt bine drenate i aerate când nivelul este sc zut. Stratul ierbaceu include invariabil multe specii (Filipendulaulmaria, Angelica sylvestris, Cardamine spp.,Rumex sanguineus, Carex spp., Cirsium
oleraceum) i pot ap rea geofite vernale variate cum ar fi Ranunculus ficaria, Anemone
nemorosa, A. ranunculoides, Corydalis solida.Acest habitat include mai multe sub-tipuri: p duri de frasin i anin din zona izvoarelor icursurilor mici de apa (44.31 – Carici remotae-Fraxinetum); p duri de anin i frasin din zona r urilor cu scurgere rapid (44.32 - Stellario-
Alnetum glutinosae); p duri de anin i frasin din zona râurilor cu scurgere înceat ; galerii cu arin din zonele montane cu vegeta ie tip (44.21 - Calamagrosti variae-Alnetum incanaeMoor 58); galerii de anin din zonele submontane (44.22 - Equiseto hyemalis-
Alnetum incanae Moor 58); galerii cu salcie plâng toare (44.13 - Salicion albae). Tipurile spaniole apar in alian ei Osmundo-Alnion
(Cantabric atlantic i peninsula sudic Iberic ).
Descrierea general a habitatului Potrivit clasific rii Paleartic, în arealul european al acestui habitat sunt cuprinse: p duri ripariene cu Fraxinus excelsior i Alnus
glutinosa, de pe cursurile de ap de la câmpie i deal, din zona temperat i boreal (44.3:
Alno-Padion); vegeta ie lemnoas riparian cu Alnus incanae de pe râurile montane isubmontane din Alpi i nordul Apeninilor (44.2: Alnion incanae); galerii arborescente înalte cu Salix alba, S. fragilis i Populus nigra de-a lungul râurilor din câmpiile, dealurile izonele submontane central europene (44.13:
91E0*
34Salicion albae). Toate tipurile sunt instalate pe soluri grele (în general bogate în depozite aluviale) inundate periodic de cre terile anuale ale nivelelor râurilor, dar bine drenate i aerate dup retragerea apelor. Stratul ierbaceu include invariabil foarte multe specii (Filipendula
ulmaria, Angelica sylvestris, Cardamine ssp.,Rumex sanguineus, Carex ssp., Cirsiumoleraceum) i variate geofite vernale. Acest habitat include câteva subtipuri, precum: galerii montane de anin alb (44.21- Calamagrosti variae- Alnetum incanae Moor 58) i fr sineto-anini uri de pe râuri repezi (44.32- Stellario-Alnetum glutinosae). Din acestea deriv dou subtipuri, specific est- europene, întâlnite în România: galerii de anin alb din estul Carpa ilor (44.214- Telekio
speciosae–Alnetum incanae) i fr sineto-anini uri de pe râurile din zona pre- carpatic(44.323- Stellario nemori-alnetum).
Caracterele diagnostice ale
habitatului din România Condi iile sta ionale: Tip de habitat r spândit pe luncile râurilor din toate regiunile montane i de dealuri peri- i intracarpatice, în etajul
boreal i nemoral. Situare topografic : lunci montane înguste, versan i umezi i de izvoare, terase joase imaluri de râuri. Substrat litologic: roci variate, calcaroase isilicioase, sub form de aluviuni grosiere de pietri uri-nisipuri. Soluri: de tip litosol, gleisol, aluviosol, superficiale-mijlociu profunde, frecvent scheletice, eu-mezobazice, umed-ude, eutrofice; litiera par ial descompus .
Variabilitate: Varia ii geografice: mai frecvent în Carpa ii Meridionali i Orientali iîn dealurile subcarpatice din sudul, vestul iestul României. Varia ii altitudinale: între 200 i 1700 m. Varia ii în func ie de nivelul hidric:
maluri de râuri cu umiditate foarte ridicat(inundabile); terase joase cu umiditate ridicat .
Fizionomia i structura habitatului: Fitocenozele sunt edificate de specii europene nemorale i boreale. Stratul arborilor: în zona montan , este compus exclusiv din anin alb (Alnus incana) sau pu in amestec de molid (Picea abies), brad Abiesalba) i fag (Fagus sylvatica). În zona de dealuri i lunci joase este preponderent aninul negru (Alnus glutinosa), exclusiv sau cu amestec redus de frasin (Fraxinus
angustifolia), ulm (Ulmus laevis), plop negru ialb (Populus nigra, P. alba), s lcii (Salix fragilis, S.alba), jugastru (Acer campestre).Gradul de acoperire este de 70-100%.
Stratul arbu tilor: în zona montan , lipse te sau este slab reprezentat prin Salix triandra, Corylus avellana, Lonicera xylosteum, Prunus
padus. În zona de dealuri i lunci joase este dezvoltat variabil, compus din Frangula alnus,sânger (Cornus sanguinea), soc negru(Sambucus nigra), alun (Corylus avellana),c lin (Viburnum opulus), p ducel (Crataegus monogyna); frecvent liana de hamei s lbatic(Humulus lupulus).Covorul ierbaceu: este alc tuit din specii higrofile de tip Petasites albus i Telekia
speciosa, la altitudini mari i Rubus caesius-Agropodium podagraria, la altitudini medii imici.
Speciile indicatoare ale tipului de habitat: Specii edificatoare:
Alnus glutinosa Anin negruAlnus incana Anin alb
Specii caracteristice:Telekia speciosa TelechieStellaria nemorum SteluFicaria verna Unti or
Alte specii importante:Aegopodium podagraria Piciorul caprei Agrostis stolonifera Iarba câmpuluiAngelica sylvestris Angelica Athyrium filis-femina Spinarea lupului Bidens tripartite DentiBrachypodium sylvaticum ObsigCarex remota RogozCardamine impatiens RâjnicCircaea lutetiana Tili cCirsium oleraceum NiloceaEupatorium canabinum Cânepa codruluiEquisetum sp. Coada calului Festuca gigantea P iuGalium aparine Dr gaicGlecoma hederacea SilnicGeranium robertianum Ciocul berzeiImpatiens noli-tangere Sl b nogLamium galeobdolon Urzic moartMentha longifolia IsmMyosotis palustris Ochii p s ruiciiOxalis acetosella M cri ul
iepurelui Petasites albus CaptalanRanunculus repens Floare de piatrSalvia glutinosa JaleSambucus ebulus BozSolanum dulcamara L sniciorStellaria nemorum SteluTussilago farfara Podbal Urtica dioica Urzic mare
35 Confuzii posibile cu alte habitate: Se pot produce confuzii cu p durile danubian-panonice de anin negru din zonele de câmpie idealuri joase ale Banatului.
Coresponden ele fitosociologice Asocia ii vegetale: Telekio speciosae –
Alnetum incanae Coldea (1986) 1990;
Stellario nemori-alnetum (Köstner 1938) Lohm 1957.
Dinamica vegeta ieiÎn luncile inundabile ale râurilor se constatextinderea speciei Alnus glutinosa prin regener ri naturale.
Speciile care cad sub inciden a
Directivei Habitate, Faun Flor- UE 1323 – Myotis bechsteini (Liliac cu urechi mari). - UE 1337 – Castor fiber (Castor)
Repartizarea geografic a habitatului
Fig.2: Distribu ia Habitatului UE 91E0, cu Alnus glutinosa
Habitat deosebit de fragmentat, fiind dispersat pe suprafe e mici în luncile râurilor montane ide dealuri din întreaga ar . Suprafe eleocupate sunt, în general, reduse la imediata vecin tate a cursurilor de ap .Reprezentarea de pe hart are caracter orientativ
Valoarea ecologic i biologic a
habitatuluiSub aspect ecologic, asigur permanen avegeta iei forestiere în luncile inundabile iprotec ia malurilor. Valoarea biologic poate fi apreciat prin prezen a speciilor de interes deosebit cuprinse în Anexa 2 a Directivei „Habitate”
II. St rile habitatului iamenin rile
Diversele st ri ale habitatului Habitatul, fiind alc tuit preponderent din specii hidrofile, nu este amenin at de invazia altor specii. Modific rile în structura vegeta ieisubarbustive i ierbacee pot interveni în leg tur cu perioadele de inunda ie, dar aceste st ri sunt de scurt durat i reversibile.
Tendin ele evolutive i amenin rile
poten ialeTendin ele evolutive i amenin rile poten ialepot apare în leg tur cu modificarea debitelor i albiilor cursurilor de ap . Aceste aspecte in,
îndeosebi, de modific rile climatice i necesitstudii speciale.
Poten ialit ile intrinsece de produc ie
economicDin punct de vedere economic valoarea materialului lemnos este redus i, în acest sens, nu exist presiuni privind exploatarea, în exces, a arborilor de anin alb i negru. Utilizarea masei lemnoase din acest habitat se limiteaz la necesit ile micior gospod rii
r ne ti din zona de deal i de munte.
III. Cadrul de management
Habitatul nu necesit m suri speciale de management
Bibliografie selectiv :
CIOCÂRLAN, V., 2000 - Flora ilustrat a României, Editura Ceres, Bucure ti, 1138 pag.DONI , N., et al, 1990 - Tipuri de ecosisteme forestiere din România, Editura Tehnicã Agricolã, Bucure ti, 390 pag. DONITA N., POPESCU A., P UC -COM NESCU M., MIHAILESCU S., BIRI I.A., 2005 – Habitatele din România. Ed. Tehnic Silvic , Bucure ti. 496 pag.
36
37
Specii
Lista fi elor pilot pentru specii:
Plante
UE - 2327 - Himantoglossum caprinum (Ou le popii)
Nevertebrate
UE - 1093* - Austropotamobius torrentium (Racul de ponoare) UE - 1088 – Cerambyx cerdo (Croitorul mare al stejarului )
Pe ti
UE - 2491 - Alosa pontica (Scrumbie de Dun re)UE - 4120 - Alosa tanaica (Rizeafc de Dun re)UE - 1130 - Aspius aspius (Avat) UE - 1138 - Barbus meridionalis (Moioag )UE - 1149 - Cobitis taenia (Zvârlug )UE - 1124 - Gobio albipinnatus (Porcu or de es)UE - 2511 - Gobio kessleri (Porcu or de nisip) UE - 1122 - Gobio uranoscopus ((Porcu or de vad) UE - 1145 - Misgurnus fossilis ( ipar)
Mamifere
UE - 1352* - Canis lupus (Lup) UE - 1361 - Lynx lynx (Râs) UE - 1303 - Rhinolophus hipposideros (Liliacul mic cu potcoav ) - - Rupicapra rupicapra (Capra neagr )UE - 1354* - Ursus arctos (Ursul brun)
P s ri
UE - 855 – Alcedo atthis (Pesc ra albastru) UE – 962 - Charadrius morinellus (Prund ra de munte) UE - 1011– Dendrocopus medius (Cioc nitoarea de stejar) UE – 1007- Dendrocopus leucotos ( Cioc nitoarea cu spate alb) UE – 1014 - Dryocopus martius (Cioc nitoarea neagr )UE – 1098 - Lanius collurio (Sfrâncioc ro iatic)UE – 1191 - Pelecanus onocrotalus (Pelican comun)
38
39
Plante
UE - 2327 - Himantoglossum caprinum (Ou le popii)
40
41
Himantoglossum caprinum Ou le popii
Dr. Gicu-Gabriel Arsene Universitatea de tiin e Agricole i Medicin Veterinar a Banatului din Timi oara, Calea Aradului, 119, Timi oara,
300645, Timi ; Telefon: 0726729707; email: [email protected]
Nicoleta Daniela Bîtea (biol.) Parcul Na ional Cheile Nerei – Beu ni a, Oravita Strada M Eminescu, 13, 325600 Caras–Severin; Telefon.:
0747413101; email: [email protected]
Denumirea tiin ific :Himantoglossum hircinum (L.) Spreng. subsp. caprinum (M. Bieb.) H.Sund. Sinonim:Himantoglossum caprinum (M. Bieb.) Spreng., Satyrium hircinum L., Loroglossum hircinum (L.) L. C. Rich., Orchis hircina Crantz, Aceras
hircina Lindl. Încadrare taxonomic (TUTIN et al.
(1980):Diviziunea: Spermatophyta (Angiospermae) Clasa: Monocotyledones
Ordinul: Microspermae
Familia: Orchidaceae
I. Identificarea speciei
Descrierea speciei Identificarea genului: Orhidee neparazit , cu frunze verzi, flori în inflorescen dens , la baza fiec rei flori cu frunzuli e (bractei) scurte. Tepala inferioar cu trei lobi, cel median foarte lung i divizat, adesea jum t ile lui spiralate.
Descrierea speciei: Plant peren , cu talii de 40-80 (100) cm. R d cini tuberiforme (2) ovoidale, tulpin cu o tent pal-purpurie. 4-6 frunze inferioare oval-alungite, adesea ofilite la înflorire. Flori verzi-pal, cu pete sau dungi purpurii, într-un spic lung, cu miros puternic de ap. Elementele superioare de înveli floral (tepalele) formeaz un capi on (glug ). La baza florii, un pinten de 7-12 mm, îndreptat în jos. Tepala inferioar (labelul) trilobat , cu lobul median lung de 3-5 cm, la vârf mai mult sau mai pu in despicat i spiralat. Lobii laterali ai labelului, evident mai scur i i mai spirala i(1-2 cm). Acesta este caracterul de recunoa tere al subspeciei caprinum: la celelalte subspecii, lobul median al labelului este abia divizat în 2 sau 4 lobuli.
Posibilele confuzii Specia poate fi cu greu confundat , datoritlungimii i structurii lobului inferior al labelului. În plus, mirosul puternic nepl cut (de ap) este un indiciu ajut tor. Numele engleze al
speciei (lizard-orchids, lizard-flower)sugereaz asem narea lui cu o limb de opârl . Adâncimea diviziunilor lobului
inferior ajut la diferen ierea subspeciei hircinum de subspecia caprinum.
Fig. 1: Himantoglossum hircinun (L) - Foto N. Bîtea, 2007.
II. Biologia, ecologia i situa iaspeciei
Caracterele biologice Specia este o geofit . R d cinile tr iesc în simbioz cu ciuperci; speciile de ciuperci nu sunt cunoscute în detaliu. Talia este variabil ,în func ie de condi iile din sta iune. În covor vegetal dens, plantele cresc mai înalte (chiar peste 1 m), au mai multe frunze i mai înguste. Temperaturile sc zute din iarn par a nu afecta plantele. Temperaturile sc zute (mai) pot duce
2327
42la avortarea florilor i reducerea dimensiunilor acestora. Seceta poate duce la moartea plantelor. Înflorirea începe de la baza inflorescen ei.Semin ele germineaz în toamna anului în care au fost produse, în anul urm tor sau peste doi ani. Mature sexual sînt plantele cu patru sau mai multe frunze; ele pot r mâne în stadiul vegetativ (2-3 frunze) mai mul i ani, în func iede condi ii.
Biologia reproducerii: Reproducerea poate sexuat prin semin e i asexuat , prin producerea de noi tuberi din r d cini.Polenizarea este entomofil . Floarea atrage multe insecte, dar numai albinele de dimensiuni moderate reu esc s o polenizeze. Acestea par a prefera florile imature sau recent înflorite. Fecundarea are loc la 2-3 s pt mâni dup polenizare. Num rul de semin e (de la câteva la 20000 -30000) depinde de umiditatea din timpul înfloririi: astfel, umiditatea moderat a aerului i solului constituie optimul. Cauza faptului c i dintre plantele mature unele înfloresc, altele nu, nu este cunoscut .
Caracterele ecologice Ecologia: Specia este întâlnit în mun ii cu altitudini reduse, ajungând în sudul Europei inordul Africii la maximum 1800 m. Comportamentul autecologic al speciei este redat de SANDA et al., 1983 prin note pe o scar de la 1 la 5 astfel: pentru umiditatea solului – 2,5 (xero-mezofit ), pentru temperatura medie anual a aerului – 3,5 (mezo-termofil ), pentru reac ia solului – 4 (soluri neutro-bazifile). Prefer substraturile calcaroase. Nu se cunosc diferen ieriautecologice între subspeciile caprinum ihircinum.Comunit ile vegetale asociate speciei: Se g se te în lumini uri de p dure, tuf ri uri, mai rar în paji ti uscate. Cre te în Quercion
petraeae, Orno-Cotinetalia ( ibliacuri = tuf ri uri i p duri submediteraneene termofile), Mesobromion (vegeta ie erbacee mezofil ), specie caracteristic pentru Geranion sanguinei (vegeta ie erbacee de liziere în silvostep , zona nemoral , pân în etajul montan). Sporadic din zona de silvostep pan în subetajul fagului
Habitate din anexa I în care specia
este prezentConform Anexei I a Directivei Habitate (92/43/EEC, 1 martie 2007) i Manualului de interpretare a habitatelor din Uniunea European (EUR 27):
- UE 40A0* - Tuf ri uri subcontinentale peri-panonice (PAL Class: 31.8B12p, 31.8B13, 31.8B14, 31.8B3p) - UE 6210* - Paji ti uscate seminaturale ifaciesuri cu tuf ri uri pe substrat calcaros (Festuco Brometalia – PAL Class : de la 34.31pân 34.34).- UE 91M0 - P duri balcano-panonice de cer igorun (PAL Class 41.76). - UE 91AA* - Eastern white oak forests (PAL Class 41.7371, 41.7372)
Repartizarea geografic
Fig. 2: Distribu ia speciei Himantoglossum hircinum
în România (hart general provizorie).
H. hircinum, se întâlne te în Europa vestic ,sudic i central (Fran a, Spania, Portugalia, Italia, Ungaria, Germania, Elve ia, Austria, Albania, Slovacia, Bulgaria, Serbia, Croa ia,Grecia, România, Krimeea, ...) cu extinderi spre N pîn în Anglia, Belgia i Olanda, Asia Mic (Turcia, Israel, ...) i nordul Africii (Maroc, Algeria). SANDA et al. (1983) o consider specie atlantic-mediteraneean .CAREY & FARRELL (2002) men ioneaz cnu se cunoa te exact distribu ia goegrafic a subspeciilor, datorit problemelor de determinare. În România, specia a fost semnalat în jude eleMure , Sibiu, Alba, Bihor, Arad, Timi , Cara– Severin, Mehedin i, Gorj, Dolj, Olt, Dambovi a, Prahova, Ilfov, Giurgiu, Ialomi a,Constan a, Tulcea, Vrancea, Ia i. Dup Flora Romaniei vol XII – 1972 – jud. Mure :Sighi oara, Cri , jud. Sibiu la Gu teri a, Ca ol ,jud. Alba: Alba Iulia, jud. Bihor: Oradea pe Dl.
imleului, jud. Mehedin i: Varciorova, Cerne ipe Dealul Iorgutovei, Malov u, Tarni a, Gura Motrului, Jud. Gorj: Sohodol în Cheile Sohodolului, polovragi, jud. Dolj: Bucov ,Leamna, I alni a, Cernelel de Jos, Gura V ii – Podari. Jud Olt: Re ca, jud. Dambovi a:Targovi te la Tei , între Mrea Dealu iViforata pe V. Sasului. Jud. Prahova: Sc ieni, Bucure ti (Mogo oaia, B nesa, Otopeni), jud. Ilfov: Peri ; Ciolpani, Mrea C ld ru ani,
43 R ule ti, Br ne ti, Mrea Cernica, Malu Spart în P dure C scioarele, Crovu, Copaciu, Comana, C lug reni, Crucea de Piatr , Jud. Ilalomi a: Speteni. Jud. Constan a: Hagieni, Murfatlar, Gura Dobrogei, Jud. Tulcea: Caugagia, Babadag, Nifor, Luncavi a, jud. Vrancea:Sihlea, Faroanele. Jud. Cara – Severin: Anina, Bolva ni a, Semenic, Svini a,Plavi evi a, Tisovi a, B ile Herculane pe Domogled, u cu, Jud. Timi : Lugoj, jud. Arad: Ghioroc.
Statutele speciei - Directiva Habitate (92/43/EEC): Anexa II. - Conven ia de la Berna: Anexa I (specii de flor strict protejate). - CITES (Convention on International Trade in Endangered Species of Wild Fauna and Flora): Anexa II. - IUCN Red List (2007): nu apare men ionat
Prezen a speciei în spa ii protejate Aceast specie este prezint în: Parcul Na ional Cheile Nerei –Beu ni a, Parcul Na ional Semenic Cheile Cara ului, Parcul Natural Por ile de Fier, Parcul Na ional Domogled – Valea Cernei.
Evolu ia i starea popula iilor,
amenin rile poten ialeEvolu ia i starea popula iilor: În Parcul Na ional Cheile Nerei-Beu ni a, popula iileidentificate sunt în num r foarte redus. În cursul anului 2006 au fost identificate 6 exemplare, iar în anul 2007, 4 exemplare. Dup SCHRÖTT et FAUR (1972) specia era frecvent în Mun ii Aninei, întalnit în tuf ri uri xerotermofile i p duri subtermofile de cer i garni de la Sasca Montan i pan la Cara ova i Re i a. Deplas rile efectuate pe teren în perioada 2005 – 2007 au eviden iatdoar 10 exemplare, ceea ce ar putea însemna un regres evident. Este necesar inventarierea i cartografierea popula iilor de H. h. subsp.
caprinum i H.h. subsp. hircinum în toate provinciile în care specia este semnalat . În aceast privin , publica iile de pân acum se limiteaz mai ales la semnalarea prezen ei în interiorul unor regiuni mari.
Amenin rile poten iale: În paji ti, specia poate fi defavorizat de cositul frecvent (un ritm de 1 coas târzie pe an sau la doi ani nu trebuie dep it).
III - Managementul speciei i al habitatului s uPropuneri referitoare la habitatul
specieiEvitarea ac iunilor de modificare drastic a habitatului (construc ii, cariere, drumuri, stâni, ...). R rirea vegeta iei lemnoase în sta iunile în care se constat declinul popula iilor datorat insuficien ei cantit ii de lumin ajuns la sol. Reducerea abunden ei speciilor ce pot crea un covor vegetal dens (Rubus fruticosus,
Pteridium aquilinum, ...)
Propuneri referitoare la specieCartografierea exact a speciei i evaluarea abunden ei popula iilor. Urm rirea dinamicii multianuale a popula iilor. Supravegherea atent a sta iunilor în care culesul florilor poate constitui o amenin are.
Practici de evitat- Suprap unatul sau cosirile frecvente. - Incendierile, chiar dac acestea par a avea efecte pozitive asupra abunden ei popula iilor în anul urm tor. - Fertilizarea paji tilor, ca în cazurile celorlalte specii de orchidacee, pentru c favorizeazdezvolt rea altor specii.
Metode de urm rire i monitorizare- Inventarierea i cartografierea popula iilor (GIS, determinarea abunden ei).- Perioada de monitorizare: (mai) iunie-iulie (la înflorire). - Frecven a de monitorizare: anual, dat fiind varia iile mari ale abunden ei popula iilor de Orchidaceae.
IV – Inventare, experimente, axe de cercetare ce trebuie dezvoltate - Completarea cuno tin elor de biologie (ponderea c ilor de propagare sexuat ivegetativ , viabilitatea semin elor, ...). - Cunoa terea posibilit ilor de hibridare cu subspecia hircinum.- Determinarea condi iilor optime de habitat. - Studii de dinamic a comunit ilor vegetale în care se g se te subspecia. - Cunoa terea impactului p unatului cu ierbivore domestice i s lbatice. - Elucidarea rela iilor cu celelalte specii din habitat (polenizatori, parazi i, pr d tori, simbion i, comensali,etc.).
44
Bibliografie
BAUMANN, H., LORENZ, R., 2005 - Beitraege zur Taxonomie europaeischer und mediterraner Orchideen, Journal Europaeischer Orchideen, 37, 3, : 705 – 743 BO CAIU, N., COLDEA, G., HOREANU, C., 1994 – Lista ro ie a plantelor vasculare disp rute, periclitate, vulnerabile i rare din Flora Romaniei, Ocrotirea naturii i mediului înconjur tor, 38, 1, : 45 -56. CAREY, P. D., FARRELL, 2002 – Himantoglossum hircinum (L.) Sprengel,Journal of Ecology, 96, p. 206-218 CIOCARLAN, V., 2000 – Flora ilustrat a României. Pteridophyta et Spermatophyta Ed. Ceres Bucure ti, : 936 – 953. CSERE, S., BODIS, J., DENES, A., 2004 - Studies of the phenometry of Himantoglossum
caprinum (M. Bieb.) Spreng. in a Hungarian population, conservational conclusions, Természetvédelmi Közlemények, 11, : 199-207DANCIU, M., GUREAN, D., INDREICA A., 2007 – Plante vasculare periclitate, vulnerabile i rare din p durile României, Ed. Silvic , Bucure ti, 219 p. DIHORU, G., DIHORU, A., 1994 – Plante rare, periclitate i endemice în Flora României– Lista Ro ie, Acta. Bot. Horti. Bucure ti .DONI , N., POPESCU, A., PAUC -COM NESCU, M., MIH ILESCU, S., BIRI , I. A., 2005 – Habitatele din România, Ed. Tehnic -Silvic , Bucure tiKREUTZ, C. A. J. 2004 - Kompendium der Europäischen Orchideen / Catalogue of European Orchids, Kreutz
Publishers, NL.
KREUTZ, C. A. J., 1998 – Die Orchideen der Türkei (Beschreibung, Ökologie, Verbreitung, Gefährdung, Schutz), Ed. C. A. J. Kreutz &
B. J. Seckel, NL. (http://www.orkidelerimiz.com/orkidelerimiz/turler_kreutz.html, ). OLTEAN, M., NEGREAN, G., POPESCU, A., ROMAN, N., DIHORU, G., SANDA, V., MIH ILESCU, S., 1994 – Lista ro ie aplantelor superioare din Romania, Studii, sinteze, documenta ii de ecologie, Acad. Român – Institulul de Biologie, 1, Bucure ti.SANDA, V., POPESCU, A., DOLTU, M. I., DONI , N., 1983 – Caracterizarea ecologici fitocenologic a speciilor spontane din flora
României, Studii i comunic ri, Muzeul Bruckenthal, tiin e naturale, 25 (supliment), 114 p. SÂRBU, A. (ed.), 2007 – Arii speciale pentru protec ia i conservarea plantelor în România, Ed. Victor B. Victor, Bucure ti, 16 p.
SCHRÖTT, L. , FAUR A., 1972 – Considera ii ecologice i chorologice asupra orchideelor din Mun ii Aninei (jude ul Cara – Severin), Cercet. Biol. I, pp. 83 -93, Timi oara.TAR, T., 2000 - Data for the propagation biology of one population of the lizard orchid - Himantoglossum caprinum (M.Bieb.) Spreng.at Pesthidegkut Kalvaria-hegy; Adatok a fokozottan vedett sallangvirag - Himantoglossum caprinum (M.Bieb.) Spreng. Pesthidegkut kalvaria-hegyi populaciojanak szaporodasbiologiajahoz, (abstract), AGRIS at http://www.fao.org/agris/search/display.do;jsessionid=8452C714BC3931D3CC1FA6A2E8CA67D2?f=./2003/v2905/HU2003000008.xml;HU2003000008 . TUTIN, T. G., HEYWOOD, V. H., BURGES, N. A., MOORE, D. M., VALENTINE, D. H., WALTERS, S. M., WEBB, D. A. (eds.), 1980 – Flora Europaea, Volume 5, Alismataceae to Orchidaceae (Monocotyledones), Cambridge University Press, Cambridge – London – New York – New Rochelle – Melbourne – Sydney, : 325-326.* * * Council Directive 92/43/EEC of 21 May 1992 on the conservation of natural habitats and of wild fauna and flora, OJ L 2006, 22.7.1992* * * European Commissison, European Environment Agency, 2005 – Panonian Region. Reference List of habitat types and species present in the region, Doc. Pan/B/fin1 http://www.cites.org/eng/cop/12/doc/E12-64.pdf* * * European Comission, DG Environment, Nature and Biodiversity, Natura 2000, 2007- Interpretation Manual of European Union Habitats, EUR 27, * * * 1972 – Flora Republicii Socialiste România, XII, Ed. Academia R. S. R., : 646 – 768.* * * The Bulgarian Flora Online, at http://www.bgflora.net/families/orchidaceae/himantoglossum/himantoglossum_caprinum/himantoglossum_caprinum_en.html . * * * http://rbg-web2.rbge.org.uk/cgi-bin/nph-readbtree.pl/feout?FAMILY_XREF=&GENUS_XREF=Himantoglossum&SPECIES_XREF=hircinum&TAXON_NAME_XREF=caprinum&RANK=.
45
Nevertebrate
UE - 1093* - Austropotamobius torrentium(Racul de ponoare)
UE - 1088 – Cerambyx cerdo(Croitorul mare al stejarului)
46
47
Austropotamobius torrentiumRacul de ponoare
Drd. Lucian Pârvulescu Universitatea de Vest din Timi oara, Facultatea de Chimie-Biologie-Geografie, Departamentul de Biologie; Telefon:
+40 766489256, e-mail: [email protected]
Denumirea tiin ific :Austropotamobius torrentium (Schrank, 1803)
Sinonim:Astacus torrentium (Wolf, 1806), Cancer
torrentium (Schrank, 1803), Astacus saxatilis
(Koch, 1835), Astacus fluviatilis var torrentium (Antipa, 1916), Astacus tristis
(Koch, 1935), Astacus longicornis (Lereboullet, 1958), Potamobius torrentium
(Skorîkov, 1908).
Încadrare taxonomic :Încreng tura: Arthropoda Subîncreng tura: Crustacea
Clasa: Malacostraca
Ordinul: DecapodaFamilia: Astacidae
Genul: Astacus (Pallas, 1772).
I. Identificarea speciei
Descrierea speciei
Fig. 1: Austropotamobius torrentium (Fotografie:©2007 Lucian Pârvulescu)
Este un rac mic de 8-10 cm, cu carapacea neted de colora ie variabil , în func ie de expunerea la lumin , de la alb pân la verde-brun închis, datorit algelor fixate pe crust .Corpul este robust i separat în dou p r i:cefalotoracele i abdomenul. Cefalotoracele rezultat prin contopirea într-o singur pies a capului (cefalon) i toracelui (pereion) ad poste te organele interne vitale într-o crustputernic i neted . Rostrul, partea anterioar a capului, este scurt i cu aspect de triunghi
echilateral. De sub acesta pornesc dou perechi de antene, prima pereche bifid i mai scurtiar a doua cu un singur flagel lung aproape cât lungimea corpului. Pe torace se inser cele cinci perechi de picioare, prima fiind înzestratcu cle ti ce au foarfece puternice, de aspect neregulat. Uneori unul sau ambii cle ti sunt rahitici, ca urmare a pierderii i refacerii acestora prin regenerare. Celelalte patru perechi de picioare au cle ti mici. Abdomenul sau pleonul este format din cinci segmente distincte, fiecare înzestrat ventral cu mici prelungiri numite pleopode, un fel de mici picioru e cu care femela re ine ponta sub abdomen iar masculul realizeaz transferul spermatoforilor7. Cap tul abdomenului se nume te telson i func ioneaz ca înot toarepentru deplasarea rapid , cu spatele. Are spini pe laturile p r ii bazale iar articolul terminal este lung i rotunjit. Diferen ierea sexelor se face dup pozi ia orificiilor genitale, la femelacestea sunt foarte vizibile la baza celei de-a treia perechi de picioare, iar la mascul aceste orificii se afl la baza perechii a V-a. Deasemeni antenele sunt mai lungi la masculi de cât la femele.
Posibile confuzii:Este u or de confundat mai ales cu exemplare tinere de raci de râu (Astacus astacus) sau chiar de lac (Astacus leptodactylus), caracterul ce elimin îns orice confuzie este lungimea bazei celei de-a doua antene (format din douarticole mai groase) ce dep e te solzul antenal (vezi Fig. 2).
7spermatofor – mici vezicule cu lichid
seminal ce favorizeaz fecunda ia extern , putând fi plasa i mai „ intit” de cât o simpl eliberare în ap a spermei
1093*
48
Fig. 2: Austropotamobius torrentium, detaliu zona cefalic (Fotografie: ©2007 Lucian Pârvulescu)
II - Biologia, ecologia i situa iaspeciei
Caracterele biologice Biologia reproducerii: Reproducerea are loc începând cu luna septembrie i sfâr e te în mai. Împerecherea se face printr-o abordare perpendicular a masculului deasupra femelei, moment în care sunt transfera i spermatoforii albi cu aspect vermiform, pe placa sternal a femelei. Aceasta va elimina ulterior ou le mici albicioase, ce se vor fecunda extern cu sperma din spermatoforii transfera i anterior. Ponta este purtat i îngrijit de c tre femel între pleopodele abdomenului pân când larvele devin independente. Activitatea:Lucifug, activ în special noaptea, dar adesea poate fi v zut i în timpul zilei. Racul de ponor (ca dealtfel toate crustaceele) are nevoie pentru a cre te de n pârlire, fenomen ce se petrece de 1-2 chiar 4 ori pe an prin înlocuirea vechii cruste cu una nou i mai mare, perioad în care este extrem de vulnerabil, atât la factori chimici cât i fizici.Regimul alimentar: Consumator de hranaflat în descompunere este astfel o verigimportant în ecosistemul pe care îl ocup .Consum îns cu mare pl cere i hran vie: pe ti mici sau bolnavi, râme sau alimente abandonate în ap .
Caractere ecologice Specia caracterizeaz pâraiele repezi i curate din zona Mun ilor Banatului, Apuseni i a Podi ului Mehedin i, adesea întâlnit i în forma iuni carstice active.
Habitate din Anexa I, în care specia
este prezentUE - 7220* - Izvoare petrifiante cu formare de travertin (Cratoneurion).UE - 8310 - Pe teri care nu sunt amenajate pentru public.
Repartizarea geograficÎn Europa specia este r spândit la nord de Alpi (Taunus, Schwarzwald, Plaiul Bavarez), estul Elve iei, Carpa ii Vestici i Peninsula Balcanic .În ara noastr este r spândit în pâraiele din Carpa ii Vestici: Apuseni, Semenic, Aninei, Locvei, Alm j, Cernei, Mehedin i, deasemeni în zona subcarpatic adiacent i Podi ul Mehedin i.
Fig. 3: Harta de repartizare a speciei in România:
Statutele speciei - Directiva Consiliului Europei referitoare la conservarea habitatelor naturale, a florei ifaunei s lbatice (DCE 92/43 EEC din 21 mai 1992) Anexa 5 - Specii de plante i animale de interes comunitar a c ror prelevare din naturi exploatare sunt susceptibile de a face
obiectul m surilor de management; - Conven ia de la Berna din 19 septembrie 1979 pentru aderarea României la Conven iaprivind conservarea vie ii s lbatice i a habitatelor naturale din Europa (Legea nr. 13 din 11 martie 1993) - IUCN Red List of Threatened Species 2007 - insufficiently known - Ordonan a de Urgen privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei i faunei s lbatice (anexa 3 ianexa 4A - din 29 iunie 2007) - Romanian Bat Protection Association din 19 septembrie 1979 privind conservarea vie iis lbatice i a habitatelor naturale din Europa (M O nr. 62 din 25 martie 1993) - Specii de plante i de animale a c rorconservare necesit desemnarea ariilor speciale de conservare i a ariilor de protec ie specialavifaunistic (Legea nr. 462 din 18 iulie 2001)
Prezen a speciei în spa ii protejate Prezen a speciei a fost confirmat în urm toarele Parcuri, Rezerva ii, SPA-uri sau SCI-uri:- Parcul Na ional Domogled - Valea Cernei - Parcul Na ional Cheile Nerei - Beu ni a
49 - Parcul Na ional Semenic - Cheile Cara ului - Parcul Natural Por ile de Fier - Mun ii Alm jului - Locvei - Mun ii arcu- Geoparcul Platoul Mehedin i- Nordul Gorjului de Vest - Parcul Natural Apuseni - Defileul Cri ului Repede - P durea Craiului - Ferice Plai
Evolu ia i starea popula iilor,
amenin rile poten ialePopula iile de raci de ponoare sunt în declin ca urmare a polu rii apelor. Specia este foarte sensibil la cantit i mici de poluan i,exploat ri forestiere sau redres ri de toren i.
III - Managementul speciei i al habitatului s u
Propuneri la habitatul speciei P strarea calit ii apei în partea superioar imijlocie a tuturor cursurilor de ap .
Propuneri referitoare la specie Controlul atent al popula iilor din zonele în care s-au efectuat lucr ri de redresare toren i,în iernile în care apa înghea complet întreaga popula ie aflat în amonte poate fi distrus iar migra ia în amonte fiind blocat specia poate disp rea de pe acel segment de râu. Men ion mc migra ia se poate face pe distan e mici în afara apei, dac barajul permite acest lucru.
Eventuale urm ri ale acestui
management asupra altor specii Men inerea calit ii apei este necesar tuturor speciilor de nevertebrate i vertebrate acvatice.
Practici de evitat Trebuiesc complet evitate deversarea în albie a oric ror tipuri de de euri (inclusiv organice), limitarea exploat rilor forestiere traversarea cu utilaje prin albia pâraielor, limitarea capt rilor din zonele superioare care pot l sa cursul propriu-zis f r ap .Lucr rile pentru redresarea toren ilor blocheaz migra ia anadrom ceea ce în final va duce la dispari ia complet a speciei din zona aflat în amonte de aceste interven ii.
Exemple de situri cu management
conservativParcul Na ional Cheile Nerei-Beu ni a, Parcul Na ional Domogled-Valea Cernei, Parcul Natural Apuseni, Parcul Natural Por ile de Fier, Geoparcul Platoul Mehedin i.
Metode de urm rire i monitorizare:Prezen a speciei poate fi constatat prin simpla observare, racii sunt foarte receptivi la hran în descompunere iar o bucat de carne u oralterat îi atrage repede. Pentru determinarea corect a speciei recomand m capturarea exemplarelor i observarea caracterelor distinctive: forma triunghiular a rostrului, baza antenei, aspectul cle tilor. Rezist pe uscat 15-20 de minute dac este p strat umed, dup care este bine s fie pus în ap în acela iloc de unde a fost capturat, racii fiind specii teritoriale. Pentru a face determinarea corect nu este necesar sacrificarea animalului, fotografia dorsal fiind materialul care ajut la stabilirea corect a speciei.
Bibliografie
B CESCU, M. C., 1967 - Fauna Republicii Socialiste România - Crustacea, Decapoda, Vol. IV, Editura Academiei Republicii Socialiste România, Bucure ti, : 209-219; B N RESCU, P., OPRESCU, T., 1971-Ihtiofauna râului Nera i ocrotirea ei, Ocrotirea Naturii. 2, : 139-148. PAPADOPOL, M., DIACONU, G., 1987-Contributions to the knowledge of the morphology of the Astacid Crayfishes from Romania, Travaux du Museum National d'Histoire Naturelle "Grigore Antipa" vol XXIX, : 55-62. PÂRVULESCU, L., 2005 - Diversitatea faunei de crustacee (Arthropoda: Crustacea)din Parcul Natural Apuseni, Raport de activitate. PÂRVULESCU, L., 2007 - Diversitatea faunei de malacostracee (Crustacea: Malacostraca) din Geoparcul Platoul Mehedin i, Raport de activitate. PÂRVULESCU, L., 2007 - Diversitatea faunei de malacostracee (Crustacea:Malacostraca) din Parcul Na ional Semenic – Cheile Cara ului, Raport de activitate. PÂRVULESCU, L., 2007- Diversitatea faunei de malacostracee (Crustacea:
Malacostraca) din Parcul Na ional Cheile Nerei - Beu ni a, Raport de activitate. PÂRVULESCU, L., 2007- Diversitatea faunei de malacostracee (Crustacea:Malacostraca) din Parcul Natural Por ile de Fier, Raport de activitate. Monitorul Oficial al României. http://www.iucnredlist.org
50
51
Cerambyx cerdoCroitorul mare al stejarului(sinonim popular „ gornic”)
Dr. ing. Ioana GrozeaUniversitatea de tiin e Agricole i Medicin Veterinar a Bbanatului Timi oara,Facultatea de Agricultur , Disciplina
de Entomologie, Str. Calea Aradului, 119, tel. + 40 0742070693, e-mail: [email protected]
Denumirea tiin ific :Cerambyx cerdo (Linneaux, 1758)Sinonim:Cerambyx heros (Scop., 1763) Încadrare taxonomicÎncreng tura: Arthropoda Subîncreng tura: Mandibulata
Clasa: Insecta
Ordinul: Coleoptera Familia: Cerambycidae
Subfamilia: : Cerambycinae
I. Identificarea speciei
Descrierea speciei
AdultulLungimea corpului variaz de la 30 la 50 cm, fiind cea mai mare specie din familia Cerambycidae din ara noastr . Femela este mai mare decât masculul. Corpul este negru. Partea apical a elitrelor este brun ro cat (fig.1,2). Pronotul este lucios, cu zbârcituri discoidale. Sculptura elitrelor prezintrugozit ti accentuate la baz i din ce în ce mai fine spre partea apical ; pubescen a elitrelor fini pu in eviden iat . Abdomenul este lucios, cu
pubescen a rar , exceptându-se ultimul sternit, care are o pubescen deas .Antena : de tip setiform ; primul articul antenal are o punctua ie deas , accentuat , aproape mat ; articulele antenale III i V sunt de douori mai lungi decât late la vârf, partea lor apicalfiind îngro at noduros. La mascul antenele dep esc lungimea corpului, la femel acestea sunt egale cu lungimea corpului. Piciorul: primele dou segmente tarsale ale picioarelor posterioare sunt pubescente (fig.2).
OulEste oval, alb, de 3 – 4 mm lungime.
Larva Este de tip apod eucefal , alb – g lbuie, cu capsula cefalic ro cat . Toracele este bine dezvoltat (în special protoracele), dorsal cu
dou pete închise, bine eviden iate. Pe partea dorsal a corpului prezint ni te pl ci ovale, chitinoase. Lungimea corpului variaz de la 6,5 la 9 cm.
NimfaEste liber , albicioas la început, ulterior se închide la culoare.
Fig. 1 Cerambyx cerdo L. în Parcul Botanic Timi oara (foto ©: Grozea Ioana, 2007)
Fig. 2 Cerambyx cerdo L. Aspecte morfologice (foto ©: Grozea Ioana, 2007)
Posibile confuzii:În general, coleopterul Cerambyx cerdo nu poate fi confundat cu alte specii ale genului datorit dimensiunii mari a corpului. Se poate crea totu i o u oar confuzie între indivizii de dimensiuni mai mici i cei normal dezvolta i ai speciei Cerambyx scopolii Füess.
1088
52- Cerambyx scopolii Füesslins, 1775. Aceastspecie este mai pu in r spândit în p durile de foioase din România decât Cerambyx cerdo
având ca preferin stejarul, urmat de fag i ulm. Se recunoa te u or prin elitrele mai aspre, care sunt în întregime negre i mate, f r spini pe unghiul sutural apical. Acestea se îngusteazmai pu in în partea posterioar . Larvele sapgalerii mai lungi în lemn, cu partea final de forma unui cârlig, iar lungimea de 120 mm il imea de 15 mm. Locul de împupare este acoperit cu un capac de calcar produs de larv .Durata unei genera ii este de 2 ani.
I - Biologia, ecologia i situa iaspeciei
Caracterele biologice Biologia reproducerii: Durata unei genera iieste de 3 ani (în condi ii dificile de dezvoltare o genera ie se poate e alona i pe 4 sau 5 ani). Ou le: sunt depuse izolat (câte 2 - 3 bucati) în cr p turile sau leziunile scoar ei tulpinilor. O femel depune pân la 100 ou . Perioada de ovipozitare se e aloneaz pe perioada iunie – septembrie. Larvele : eclozeaz dup 14 zile de la depunerea ou lor. Larva tân r roade galeria între scoari lemn (unde r mâne un an de zile) ; începând
cu cel de-al doilea an larva roade galeria în lemn ( dimensiunea galeriei poate atinge 1 m L/45 mm l). Galeriile larvare sunt neregulate, orientate în toate direc iile.
Nimfele: în prim vara ultimului an de dezvoltare, larvele mature sap la cap tul galeriilor un leag n de împupare, lung de 80 mm i larg de 25 – 30 cm. În luna iulie are loc împuparea. Adul ii: în cursul lunii august pupa se transform în adult. La început este alb-g lbui, apoi treptat se închide. Ierneaz în leag nul de împupare i abia în prim vara anului urm tor iese din galerie. Zborul are loc mai mult în serile c lduroase. Se observ fie pe tulpini, fie în galerii cu capul i antenele la exterior.
Activitatea: Adul ii au o activitate crepusculari nocturn ; zborul lor are loc mai mult în serile
c lduroase. Ziua se ascund in coroanele arborilor, scorburi, etc. Seara pot fi observa i fie pe tulpini, fie în galerii cu capul i antenele la exterior.Regimul alimentar: Se dezvolta in lemnul stejarului, castanului, fagului, nucului, ulmului, frasinului, salcâmului. Prefer trunchiurile groase ale arborilor în vârst de 120 – 140 ani. Arborii ataca i prezint semne caracteristice :
scurgeri de sev , rumegu evacuat, g uri de zbor.
Caractere ecologice Specie poate fi întâlnit mai ales în zonele de câmpie, dar poate fi prezent i la altituni mai mari, în zonele favorabile dezvolt rii p durilor de foioase, i în special de stejar. Preferp durile b trâne cu esen e foioase, dar se mai poate intalni i în locurile izolate cum ar fi parcurile, spa iile verzi în care predominfoioasele, plantele situate la marginea drumurilor.
Habitate din Anexa I, în care specia
este prezentÎn acord cu Anexa I DH 92/43/EEC din martie 2007 habitatele populate sunt: 9110 UE – P duri de fag de tip Luzulo-Fagetum 9130 UE– P duri de fag de tip Asperulo – Fagetum 9170 UE – P duri de stejar i carpen de tip Galio – Carpinetum 91VO UE – P duri dacice de fag 91KO UE – P duri ilirice de Fagus sylvatica.
Repartizarea geografic
Fig. 3: Harta de repartizare a speciei în România: (prezentare generalizat provizorie)
Statutele speciei - Directiva Consiluilui Europei 92/43 EEC referitoare la conservarea habitatelor naturale ia florei i faunei s lbatice adoptat la 21 mai 1992/Anexa 2- Speciile de plante i animale de interes comunitar a c ror conservare necesitdesemnarea zonelor speciale de habitate. - Ordonan de urgen nr. 236 din 24 noiembrie
2000 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei ifaunei s lbatice publicat în Monitorul Oficial al României nr. 625 din 4 decembrie 2000. - Ordonan a de urgen a Guvernului nr. 236/24 nov.2000 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei i faunei s lbatice/Anexa, Specii de plante i de animale a c ror conservare necesit
53 desemnarea ariilor speciale de conservare i a ariilor de protec ie special avifaunistic .
Prezen a speciei în spa ii protejate În urma studiului referin elor de specialitae i a informa iilor oficiale consultate se poate men iona c specia este prezent în urm toarelespa ii protejate: - Parcul Na ional Semenic – Cheile Cara ului - Parcul na ional Cheile Nerei - Beu ni a- Parcul na ional- Domogled – Valea Cernei - Parcul Natural Por ile de Fier - Parcul Na ional Cozia Vâlcea - Parcul Na ional Defileul Jiului - Defileul Cri ului Repede – P durea Craiului.
Evolu ia i starea popula iilor,
amenin rile poten ialeÎn ultima perioad de timp, mai precis în ultimii 20-25 de ani arealul speciei s-a diminuat considerabil datorit distrugerii habitatului (a arborilor de stejar, fag i gorun). Aceast stare popula ional prezent (de iredus ) la ora actual poate fi conservat pe o semnificativ perioad de timp prin protejarea arborilor b trâni din parcuri, gradini botanice, parcuri na ionale i alte spa ii silvice.
III - Managementul speciei i al habitatului s uMen inerea stejarilor b trâni seculari în toataria de reparti ie a speciei este benefic pentru un grup de coleoptere saproxilice care depind adesea de acest xilofag pionier. În mediu antropizat specia poate s se dovedeasc a fi periculoas pentru securitatea publicprovocând c derea marilor stejare ornamentali. Lupta împotriva acestei insecte ( injectarea cu polimeri de int rire cu insecticide în galeriile de larve) ridic o problem reglementar pentru o specie protejat la nivel interna ional.
Propuneri la habitatul speciei S se fac o cartografiere a suprafe elor unde exist stejari b trâni în interiorul siturilor. Atunci când specia se dezvolt pe arbori izola itrebuie asigurat reînoirea clasei de vârst în interiorul sitului. Aici m rimea puie ilor favorizeaz ponta speciei Cerambyx cerdo(BARBEY, 1925). In masivele forestiere trebuie create suprafe ede îmb trânire (NOBLECOURT, 1996). Se va putea face i o identificare specific a copacilor care favorizeaz dezvoltarea speciei Cerambyx
cerdo. Ace ti copaci vor putea fi men inu i în picioare pân la descompunerea total . In momentul de fa nu de inem informa ii precise
care pot furniza num rul de copaci pe hectar care favorizeaz men inerea speciei.
Propuneri referitoare la specie S se întocmeasca o monitorizare a adul ilor. Con tientizarea silviclultorilor i a persoanelor care frecventeaz plimb rile prin aceste ecosisteme silvice asupra protej riicoleopterelor saproxilice i în special combaterea ideii c dac se las copaci c zu isau lemn mort în p dure acest lucru implic un management prost.
Eventuale urm ri ale acestui
management asupra altor specii Men inerea stejarilor b trâni seculari în toataria de reparti ie a speciei este benefic pentru un grup de coleoptere saproxilice care depind adesea de acest xilofag pionier.
Practici de evitat În vederea protej rii speciei se evit aplicarea de produse chimice i înainte de toate se interzice t ierea arborilor maturi sau batrâni de stejar, fag, gorun i alte foioase preferate.
Exemple de situri cu management
conservativ- Parcul Na ional Semenic – Cheiele Cara ului - Parcul na ional Cheile Nerei - Beu ni a- Parcul na ional- Domogled – Valea Cernei - Parcul Natural Por ile de Fier.
Metode de urm rire i monitorizare:Nu exist metode standardizate dar se pot utiliza capcane care atrag insectele dar care nu le distrug (ca de exemplu capcane cu fructe).
Bibliografie
BARBEY A., 1925 - Tratat de entomologie forestiera, Traité d’entomologie forestière. Berger- Levrault, Paris, 749 p.SIMIONESCU A., 1771 - D un torii p durilor, Ed. Ceres, Bucure ti.OLTEAN I., 2005 - Entomologie special ,Editura Academic Pres, Cluj Napoca, 266 pag. PERJU T., 2004 - D un torii din principalele agroecosisteme, Ed. Academic Pres, Cluj Napoca.GROZEA I., 2006, Entomologie speciala, Editura Mirton, 332 p. VINCENT H. RESH, RING T. CARDE, 2003 -Encyclopedia of insects, Coleoptera, Cerambycidae, Academic Press Elsevier Science, Amsterdam, Boston, London, Paris, San Diego, 431 – 437, 1266 pag.
54MILESCU I., ALEXE A, NICOVESCU H, SUCIU P., 1967, Fagul, Ed. Agro-Silvic ,Bucure ti, 581 p. NEGULESCU E.G., DAMIAN I., 1966,Dendrologia, cultura i protec ia p durilor, (vol. II), Ed. Didactic i Pedagogic , Bucure ti,399 p.
55
Pe ti
UE - 2491 - Alosa pontica (Scrumbie de Dun re)UE - 4120 - Alosa tanaica (Rizeafc de Dun re)
UE - 1130 - Aspius aspius (Avat) UE - 1138 - Barbus meridionalis (Moioag )
UE - 1149 - Cobitis taenia (Zvârlug )UE - 1124 - Gobio albipinnatus (Porcu or de es)
UE - 2511 - Gobio kessleri (Porcu or de nisip) UE - 1122 - Gobio uranoscopus (Porcu or de vad)
UE - 1145 - Misgurnus fossilis ( ipar)
56
57
Alosa pontica
Scrumbia de Dun re
Doru B n ducONG "Ecotur" Sibiu, Strada Oituz, nr. 31, etaj II, Sibiu, RO-550337, ROMÂNIA.
Denumirea tiin ific :Alosa immaculata (Bennett 1835) Sinonim:Alosa pontica (Eichwald 1838)Încadrare taxonomic :Clasa: Actinopterygii
Ordinul: ClupeiformeFamilia: Clupeidae
I. Identificarea speciei
Descrierea speciei Corpul alungit, pedunculul caudal normal (nescurtat), pectoralele scurte. Num rulspinilor branhiali variaz între 47 i 66. Scuturile carenei ventrale au în general vârfurile te ite. Lungimea capului reprezint24 - 28,7% din cea a corpului. Lungimea pedunculului caudal reprezint 11,8 - 16,5%, în l imea minim 7,0 - 10,5%, iar spa iul predorsal 45 - 49% din lungimea corpului f rcaudal . Spinarea este rotunjit . Abdomenul este comprimat lateral, de la vârful botului pân la baza analei; în urma analei, marginea ventral a corpului este rotunjit . Dorsala este situat spre mijlocul corpului; inser ia ei este mai apropiat de vârful botului decât de baza caudalei su la egal distan . Inser iaventralelor este situat pu in în urma celei a dorsalei. Anala situat mult în urma dorsalei; ea este lung i scund , marginea ei aproape dreapt . Caudala adânc scobit . Solzii caduci lipsesc pe cap, exist pe istm. Spatele este verde-alb strui intens, flancurile argintii cu un luciu foarte viu, înot toarele sunt icolore. Masculii sunt mai mici decât femelele
Posibile confuzii Scrumbia de Dun re poate fi confundata cu : - Alosa tanaica (rizeafc ) care are un corp mai comprimat lateral, spinii branhiali dep esclungimea lamelor branhiale, adul ii mai mici. - Clupeonella cultiventris (gingiric ) care are un corp puternic comprimat lateral, peduncul caudal lat, num r mai mare de solzi în seria lateral , ultimele dou radii ale analei
prelungite, falca inferioar o dep e te pe cea superior , adul ii nu dep esc lungimea puietului de scrumbie de o var .- Sprattus sprattus ( prot) care are un corp mai comprimat lateral i mai îngust, gura mai mici botul concav, ochi mai mare, adul ii de talia
puietului de scumbie. - Sardina pilchardus (sardelu ) care are un corp mai îngust, solzi mai mari, pete întunecate pe flancuri, ultimele dou radii ale analei prelungite, talie mai mic la adul i.
Fig. 1: Alosa pontica (foto D.Ureche)
II - Biologia, ecologia i situa iaspeciei
Caracterele biologice Biologia reproducerii i comportament :Scrumbia de Dun re este o specie pelagiceurihalin marin migratoare, care ierneaz în mare i se reproduce în fluvii. Ierneaz la adâncimi apreciabile (90 m) i la distan e mari de rm.Migra ia de prim var începe în februarie-martie când bancurile apar la rm. Acestea sta ioneaz în fa a gurilor Dun rii, dup care urc înspre amontele fluviului. Migra ia cea mai intens are loc în luna aprilie i începutul lunii mai. Icrele sunt depuse în mai multe por ii, în bancuri, de obicei noaptea idiminea a. Dup actul reproducerii, exemplarele se înapoiaz în mare. Ajunse în mare, exemplarele adulte se retrag la adâncimi relativ mari, nemaiîntâlnindu-se în zona litoral decât ca exemplare izolate. Imediat
2491
58dup reproducere, puietul este antrenat spre mare; el sta ioneaz un timp destul de îndelungat în spa iul îndulcit din fa a gurilor Dun rii.Regimul alimentar: Hrana const îndeosebi din pe ti al turi de care au mai fost identificate nevertebrate, îndeosebi crustacee.
Caractere ecologice Scrumbia de Dun re este o specie pelagiceurihalin marin migratoare. Poate fi g sit la o adâncime variind între 3 i 90 de metri.
Repartizarea geograficAlosa pontica este o specie cu o r spândire relativ redus pe teritoriul României.
Fig. 2: Harta de repartizare a speciei în România (Combroux modificat dup O el 2007 i
www.fishbase.org)
Statutul speciei Pe teritoriul na ional specia are un areal relativ redus. Pe acest teritoriu se poate considera ca fiind o specie cu vulnerabilitate sc zut . Specia este protejata prin:- Conven ia de la Berna (Anexa 3), - Directiva Habitate (Anexa 2 i 5), - Lista Ro ie IUCN,- Legea Legea 462/2001 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei i faunei s lbatice.
Prezen a speciei în spa ii protejateRezerva ia Biosferei Delta Dun rii.
Evolu ia i starea popula iilor,
amenin rile poten iale:Produc ia de scrumbie de Dun re cunoa tevaria ii mari de la an la an fapt care reflect o stare instabil a popula iilor acestei specii. Accesul în ariile de reproducere nu trebuie influen at de factori antropici limitativi.
III - Managementul speciei i al habitatului s u
Propuneri la habitatul speciei În vederea protec iei acestei specii este necesar conservarea calit ii apei i un management optim al amenaj rilor hidrotehnice în func ie i de necesit ile acestei specii. De asemenea p strarea pescuitului în limitele de suportabilitate a speciei reprezintun factor de luat în seam .
Propuneri referitoare la specie Gestionarea atent a peioadelor i metodelor de pescuit industrial în special în perioada de migra ie. Evitarea extinderii barajelor pe Dun re, f r elemente constructive de protec iea speciilor migratoare.
Eventuale urm ri ale acestui
management asupra altor specii P strarea unor comunit i naturale viabile irezistente la impactul antropic controlat, care includ i specii periclitate în acest moment. Cre terea popula iilor ca resurs piscicol .
Practici de evitat Pescuit industrial necontrolat sub raport administrativ i tiin ific. Extinderea barajelor pe Dun re, f r elemente constructive de protec ie a speciilor migratoare.
Exemple de situri cu management
conservativRezerva ia Biosferei Delta Dun rii.
Metode de urm rire i monitorizare Pescuitul industrial - permanent. Monitorizare integrat - permanent.
Bibliografie
ANTIPA G., 1909 - Fauna ihtiologic a României, Acad. Rom., Bucure ti.
ANTONESCU C.S., 1947 - Pe tii din apele
României, Bucure ti.B N RESCU P.M. , 1965 - Fauna
Republicii Populare Române – Pisces, Osteichthyes, vol. XIII.
EICHWALD, C.E. 1838 - Bull. Soc. Nat.
Moscou.KOLAROV, P. 1991- Alosa pontica pontica
(Eichwald 1938). In H. Hoestlandt (ed.) The
freshwater fishes of Europe. Vol. 2. Clupeidae, Anguillidae. AULA-Verlag Wiesbaden.
59 KOTTELAT M. 1997 - European freshwater
fishes. Heuristic checklist. Biologia, 53/Suplement 5, Bratislava. OTEL V. 2007 - Atlasul pe tilor din
Rezerva ia Biosferei Delta Dun rii.
WHITEHEAD, PETER J. P. 1985 -Clupeoid Fishes of the World (Suborder Clupeoidei): An Annotated and Illustrated Catalogue of the Herrings, Sardines, Pilchards, Sprats, Shads, Anchovies and Wolf-herrings: Part 1 - Chirocentridae, Clupeidae and Pristigasteridae. FAO Fisheries Synopsis, no. 125, vol. 7, pt. 1. Food and Agriculture Organization of the United Nations. Rome, Italy.
60
61
Alosa tanaica
Rizeafc de Dun re
Doru B n ducONG "Ecotur" Sibiu, Strada Oituz, nr. 31, etaj II, Sibiu, RO-550337, ROMÂNIA.
Denumirea tiin ific :Alosa tanaica (Grimm, 1901)Încadrare taxonomic :Clasa: ActinopterygiiOrdinul: Clupeiforme
Familia: Clupeidae
I. Identificarea speciei
Descrierea speciei Corp foarte comprimat pe p r ile laterale. Pedunculul caudal scurtat. Pectoralele sunt lungi. Pe laturile corpului, dup operculi existuna pân la cinci pete de culoare neagr ,neexistând o simetrie a acestor pete pe ambele laturi. Spinii branhiali sunt mai lungi decât lamelele branhiale. Din ii sunt slab dezvolta i,adesea cei ai f lcilor sunt invizibili. În mod obi nuit atinge o lungime de 14-16 cm. Atinge o lungime maxim de 20 cm i 59 g.
Posibile confuzii Rizeafca poate fi confundat cu: - Alosa immaculata (scumbie de Dun re) care are un corp mai gros, spinii branhiali mai scur i, pe laturi nu prezint pete negre, adul iimai mari. - Clupeonella cultiventris (gingiric ) are un corp comprimat lateral, peduncul caudal mai lat, , falca inferioar o dep e te pe cea superior , ultimele dou radii ale analei prelungite adul ii mult mai mici. - Sprattus sprattus ( prot) care are un corp mai îngust, gura mai mic i botul concav, ochi mai mare, lips pete negre laterale. - Sardina pilchardus (sardelu ) care are un corp mai îngust, i mai gros, solzi mai mari, ultimele dou radii ale analei prelungite.
Fig. 1: Alosa tanaica (foto realizat de V .O el)
II - Biologia, ecologia i situa iaspeciei
Caracterele biologice Biologia reproducerii i comportament :Reproducerea are loc în perioada aprilie - iunie, la o temperatur a apei de 14 - 15°C. Icrele sunt depuse în por ii în sectoare cu fund nisipos, mâlos sau cu vegeta ie, la o adâncime de 1,5 - 2 m. Retragerea puietului i adul ilor în mare are loc mult mai târziu decât la celelalte specii, în august - septembrie. Din Razelm se retrag abia în octombrie - noiembrie. Rizeafca ierneaz în mare, apare prim vara pe litoral, când apa atinge temperatura de 6°C. Nu formeaz cârduri pure. O parte dintre exemplare urc pe Dun re, dar în cantit imici; altele p trund în Razelm, altele r mân probabil la gurile Dun rii.Regimul alimentar: Hrana const din larve de insecte (chironomide), crustacee i în mai micm sur puiet de pe te. Se hr ne te i în ape dulci.
Caractere ecologice Rizeafca ierneaz în mare, apare prim vara pe litoral, când apa are o temperatur de 6°C. Reproducerea are loc în Dun re, respectiv unele zone umede existente datorit acesteia.
Repartizarea geografic
4120
62Alosa tanaica este o specie cu o r spândire relativ redus pe teritoriul României, în compara ie cu alte specii de pe ti.
Fig. 2: Harta de repartizare a speciei în România (Combroux modificat dup O el 2007 i
www.fishbase.org)
Statutul speciei Pe teritoriul na ional specia are un areal relativ redus. Pe acest teritoriu se poate considera ca fiind o specie cu vulnerabilitate sc zut . Specia este protejata prin:- Directiva Habitate (Anexa 2 i 5), - Legea Legea 462/2001 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei i faunei s lbatice.
Prezen a speciei în spa ii protejate Rezerva ia Biosferei Delta Dun rii.
Evolu ia i starea popula iilor,
amenin rile poten ialeProduc ia de rizeafc de Dun re cunoa tevaria ii mari de la an la an fapt care reflect o stare instabil a popula iilor acestei specii. Accesul în ariile de reproducere nu trebuie influen at de factori antropici limitativi.
III - Managementul speciei i al habitatului s u
Propuneri la habitatul speciei În vederea protec iei acestei specii este necesar conservarea calit ii apei i un pescuit bine regrementat i aplicat.
Propuneri referitoare la specie Gestionarea atent a peioadelor i metodelor de pescuit industrial în special în perioada de migra ie. Evitarea extinderii barajelor pe Dun re, f r elemente constructive de protec iea speciilor migratoare.
Eventuale urm ri ale acestui
management asupra altor specii P strarea unor comunit i naturale viabile irezistente la impactul antropic controlat, care includ i specii periclitate în acest moment. Cre terea popula iilor ca resurs piscicol .
Practici de evitat Pescuit indistrial necontrolat sub raport administrativ i tiin ific. Extinderea barajelor pe Dun re, f r elemente constructive de protec ie a speciilor migratoare.
Exemple de situri cu management
conservativRezerva ia Biosferei Delta Dun rii
Metode de urm rire i monitorizare Pescuitul industrial - permanent. Monitorizare integrat - permanent.
Bibliografie
ANTIPA G., 1909 - Fauna ihtiologic a
României, Acad. Rom., Bucure ti.
ANTONESCU C.S., 1947- Pe tii din apele României, Bucure ti.
BERG, L.S. 1962 - Freshwater fishes of the USSR and adjacent countries. Volume 1, 4th
edition. Israel Program for Scientific
Translations Ltd, Jerusalem. B N RESCU P.M. 1965 - Fauna Republicii
Populare Române - Pisces, Osteichthyes, vol.
XIII.
ESCHMEYER, WILIAM N., ed. 1998.Catalog of fishes. Special Publication of the Center for Biodiversity Research and Information, no. 1, vol 1-3 California Academy of Sciences. San Francisco, California, USA. MIKHOV, S. 2000 - Checklist of fishes of Bulgaria. FishBase checklist modified by
Stoyan Mikhov. KOTTELAT M. 1997 - European freshwater
fishes. Heuristic checklist. Biologia, 53/Suplement 5, Bratislava. OTEL V. 2007- Atlasul pe tilor din
Rezerva ia Biosferei Delta Dun rii.
63 Aspius aspius
Avatul
Doru B n ducONG "Ecotur" Sibiu, Strada Oituz, nr. 31, etaj II, Sibiu, RO-550337, ROMÂNIA.
Denumirea tiin ific :Aspius aspius (Linnaeus, 1758)Încadrare taxonomicClasa: Actinopterygii
Ordinul: Cypriniformes
Familia: Cyprinidae
I. Identificarea speciei
Descrierea speciei Corpul alungit, pu in comprimat lateral; în l imea maxim reprezint la adul i 23 - 28% din lungimea corpului f r caudal , iar grosimea 40 - 57% din în l ime. Profilul dorsal al capului urc lin dar imediat în spatele capului profilul se înal brusc, formând un fel de cocoa . Ochii sunt mici, dep rta i iprivesc lateral i înainte, sunt situa i în jum tatea anterioar a capului. Fruntea este aproape plan . Gura este mare, terminal ioblic în sus, se întinde pân sub partea anterioar sau pân sub mijlocul ochiului. Buzele sunt sub iri i continue. Inser iadorsalei este situat mai aproape de baza caudalei decât de de vârful botului. Spa iul predorsal reprezint 51 - 55% din lungimea corpului. Solzii sub iri, dar bine fixa i, cu striuri evidente, acoper istmul în întregime. Spatele este m sliniu-închis, ceva mai jos vân t, flancurile argintii, fa a ventral alb .Dorsala i caudala sunt cenu ii, ventralele ianala incolore sau palid ro ietice, pectoralele incolore. Buzele albicioase. În mod obi nuit atinge lungimea de 30 - 40 cm, maximul fiind de 80 cm.
Posibile confuzii Avatul poate fi confunda cu : - Rutilus rutilus (babu c ) care are gura mai mic , ochiul mai mare i irisul ro cat, solzi mai mari, mai pu ini solzini în linia lateral , din ifaringieni pe un rând, dimensiuni mai mici la adul i.- Leuciscus idus (v duvi ) acre are gura mai mic , corpul ceva mai lat, mai pu ini solzi în linia lateral , num r mai mic de radii în anal ,înot toarele perechi mai ro cate.- Leuciscus cephalus (clean) care are corpul mai cilindric, solzii i ochiul mai mari, mai
pu ini solzi în linia lateral , anala convex cu mai pu ine radii, formula dentar diferit- Vimba vimba (moruna ) care are o gurinferioar , ochiul mai mare, mai multe radii în anal , mai pu ini solzi în lini lateral , din ifaringieni pe un rând.
Fig. 1: Aspius aspius (foto D.Ureche)
II - Biologia, ecologia i situa iaspeciei
Caracterele biologice Biologia reproducerii i comportament : O bun parte din exemplarele din Dun re intrpentru reproducere în b l i i se retrag la sc derea apelor; altele r mân în Dun re, iar altele sunt sedentare în b l i. În râuri urcînspre amonte în perioada de reproducere, care are loc în martie - aprilie. Depun icrele pe substrat dur, atât în ap curg toare cât i în b l i.Tr ie te în Dun re i r urile de es pân în zona colinar , cât i în b l i mari i lacuri dulci sau salmastre, mai rar în p r ile îndulcite ale m rii. Este o specie r pitoare diurn .Regimul alimentar: Hrana const din plancton la alevini, urmeaz apoi o faz scurtde hr nire cu nevertebrate dup care se trece la hrana pe baz de pe te, în special oble i.
Caractere ecologice Tr ie te în Dun re i r urile de es pân în zona colinar , cât i în b l i mari i lacuri dulci sau salmastre, mai rar în p r ile îndulcite ale m rii.
1130
64
Habitate din Anexa I, în care specia
este prezentUE 3140 - Ape puternic oligo-mezotrofe cu vegeta ie bentonic de specii de Chara.
Repartizarea geograficAspius aspius este o specie cu o r spândire relativ redus pe teritoriul României. Nu exist studii popula ionale pe regiuni întinse astfel încât s fie posibil o aproximare statistic relevant a dimensiunilor popula iilor acestei specii.
Fig. 2: Harta de repartizare a speciei în România (Combroux modificat dup O el 2007 i
www.fishbase.org)
Statutul speciei Pe teritoriul na ional specia are un areal relativ restrâns, în compara ie cu alte specii. Pe acest teritoriu se poate considera ca fiind o specie cu vulnerabilitate sc zut . Specia este protejata prin: - Conven ia de la Berna (Anexa 3),- Directiva Habitate (Anexa 2 i 5), - Lista Ro ie IUCN, - Legea Legea 462/2001 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei i faunei s lbatice.
Prezen a speciei în spa ii protejate: Rezerva ia Deltei Dun rii, Parcul Natural Lunca Mure ului Inferior, Parcul Natural Lunca joas a Prutului inferior, Parcul Natural Por ile de Fier, Parcul Natural Balta Br ilei,etc.
Evolu ia i starea popula iilor,
amenin rile poten iale:Principalele amenin ri sunt degradarea habitatelor i a locurilor unde specie avatul depune ou le i, partial obstacolele în migrarea de reproducere .
III - Managementul speciei i al habitatului s u
Propuneri la habitatul speciei În vederea protec iei acestei specii este necesar conservarea calit ii apei. Interzicerea tuturor interven iilor care modificcondi iile de scurgere în albia râului, i, în cazul unor construc ii pe râu s se supravegheze men inerea posibilit ilor de migrare i p strarea liberei circula ii(trec toare pentru pe ti).
Propuneri referitoare la specie În România specia este una relativ comun ,nefiind necesare m suri speciale de protec ie în prezent.
Practici de evitat A se evita deteriorarea habitatelor naturale isemi-naturale.
Exemple de situri cu management
conservativRezerva ia Biosferei Delta Dun rii.
Metode de urm rire i monitorizare:Monitoring ecologic (regulat).
Bibliografie
ANTIPA G., 1909 - Fauna ihtiologic a României, Acad. Rom., Bucure ti.ANTONESCU C.S., 1947 - Pe tii din apele României, Bucure ti.B N RESCU P.M. 1965 - Fauna Republicii Populare Române – Pisces, Osteichthyes, vol. XIII.KOTTELAT M. 1997 - European freshwater fishes. Heuristic checklist. Biologia, 53/Suplement 5, Bratislava. OTEL V. 2007 - Atlasul pe tilor din Rezerva ia Biosferei Delta Dun rii.
65
Barbus meridionalis
Moioag
Drd. Biol. Ioan B N EAN – DUNEA Universitatea de tiin e Agricole i Medicin Veterinar a Banatului Timi oara, Facultatea de Agricultur ,
Specializarea Biologie – Agricultur , e-mail: [email protected], nr. tel.: 0256/277.067, ROMÂNIA.
Denumirea tiin ific :Barbus meridionalis petenyi (Heckel, 1847)Subspecie prezent în România. Sinonim:Barbus peloponensis petenyi
Încadrare taxonomicClasa: Osteichthyes Ordinul: Cypriniformes
Familia: Cyprinidae
I. Identificarea speciei
Descrierea speciei Corpul este alungit, fusiform, pu in comprimat lateral, acoperit cu solzi cicloizi mici, inegali ca m rime. Gura are o pozi ie ventral (gurinferioar ), semilunar , fiind m rginit de buze mult mai c rnoase i mai dezvoltate decât la specia Barbus barbus (mreana). În jurul gurii sunt prezente patru prelungiri tegumentare numite must i, o pereche mai scurt dispuspe maxil (must i anterioare) i o pereche mai lung dispus la col urile gurii (must iposterioare). Ultima radie simpl din înot toarea dorsal este sub ire, flexibil i f rzim i, iar înot toarele ventrale se insereaz în urma inser iei înot toarei dorsale, acestea fiind aspecte care o deosebesc de specia Barbus
barbus (mreana). Înot toarele au urm toareacomponen : D III – IV 8; A III 5; P I 14 – 16; V II (7) 8. Num rul solzilor de pe linia lateral a corpului, deasupra i dedesubtul ei:
)63(59)8(7
131151)47(
Spini branhiali: 8-9. Formula din ilor faringieni: 2.3.5.-5.3.2. Num rul vertebrelor: 39 – 40. Exemplarele obi nuite au o talie de 15 – 28 cm i o greutate de 250 – 450 g. În mod
excep ional ajunge la o lungime de 30 – 35 cm, respectiv 500 – 700 g. Culoarea corpului este brun – ruginie pe partea dorsal (zona situat deasupra flancurilor), pe fondul c reia sunt prezente numeroase
marmora ii (pete) închise la culoare, care uneori se contopesc între ele. Deasemenea, marmora ii evidente se reg sesc pe flancuri, înot toarea dorsal i caudal . Flancurile sunt galben – ruginii, must ile i înot toarelepectorale, ventrale i anal sunt de culoarea l mâii (galbene), iar restul înot toarelor au culoare asem n toare corpului; partea ventrala corpului este alb – argintie.
Posibile confuzii Sub aspect morfologic, mreana vân t se aseam n cu mreana (Barbus barbus). Înafarde caracterele distinctive deja evocate, marmora iile sale de pe partea dorsal , flancuri i înot toare îi confer acesteia un aspect
particular. Un alt caracter care o deosebe te de mrean (Barbus barbus) îl reprezint lipsa unei axe ro ii pe prelungirile tegumentare (must i).
Fig. 1: Barbus meridionalis petenyi (Heckel, 1847)
II - Biologia, ecologia i situa iaspeciei
Caracterele biologice Biologia reproducerii: Epoca de reproducere debuteaz în luna mai i se încheie în luna august. Icrele de culoare galben sunt depuse, între 1.000-1.500, în zona malurilor cu substrat pietros i nisipos. Dezvoltarea embrionardureaz 10 – 14 zile (Kaszoni, 1981). Dimorfismul sexual la pe ti este slab pronun atastfel încât sexele sunt recunoscute greu dupaspectul extern. La masculii de mrean vân tînot toarea anal este mai lung decât la femele. Determinarea sexelor se face cu mult
1138
66precizie în perioada de reproducere, deoarece la masculi se pot sesiza în aceast perioad pe partea dorsal a capului tuberculi albicio i(„perle ale dragostei”). Tot în acest moment femelele au abdomenul mai bombat, iar masculii au abdomenul mai tare i mai zvelt. Activitatea: Specie reofil i sedentar (nu migreaz ), care tr ie te în bancuri în imediata apropiere a fundului apei (specie bentonic )care este acoperit cu pietri i nisip Regimul alimentar: Se hr ne te cu nevertebrate acvatice bentonice (oligochete, tricoptere, efemeroptere, gamoride, tendipedide). Acest regim alimentar poate fi completat cu alge, resturi vegetale i icre. Indivizii adul i se pot hr ni i cu puiet de pe te.Nu se hr ne te în perioada de reproducere i în timpul iernii.
Caractere ecologice Tr ie te în apele regiunilor muntoase icolinare (în aval de zona p str vului), situate la o altitudine cuprins între 400 – 200 m. Preferapele reci, f r cascade, bine oxigenate, cu fund pietros i nisipos. Uneori se întâlne te iîn unele pâraie mai n moloase, care vara se înc lzesc puternic, îns numai la munte (B n rescu, 1964). Fiind o specie sedentar se reproduce, se hr ne te i ierneaz în acela iloc. Mreana vân t se întâlne te i în zona scobarului (Chondrostoma nasus), unde oscila iile termice sezoniere sunt mai mari fade zona mrenei vân te i a lipanului (dispus în amonte fa de zona scobarului), iar con inutul de oxigen este moderat.
Habitate din Anexa I, în care specia
este prezentUE 3230 – Râuri de munte i vegeta ia lor lemnoas cu Myricaria germanica;UE 3240 – Râuri de munte i vegeta ia lor lemnoas cu Salix elaeagnos;UE 3260 – Cursuri de ap din paji tilemontane cu vegeta ie din Ranunculion
fluitantis i Callitricho – Batrachion.
Repartizarea geograficArealul european este discontinuu, fiind prezent în Fran a, Spania, România, Ucraina i Polonia. În România este r spândit cu
prec dere în cursul de munte i colinar (rar în zona de es) al tuturor râurilor care izvor sc la munte din Sudul Banatului, Ardeal, Muntenia i Moldova.
Statutul speciei Specia este protejata prin:- Conven ia de la Berna (Legea nr. 13/1993, Anexa III);
- Directiva Habitate (Anexa 2 i 5), - Legea Legea 462/2001 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei i faunei s lbatice. - O.U.G. nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei i a faunei s lbatice.
Fig. 2: Harta de repartizare a speciei în România
Prezen a speciei în spa ii protejate Pe teritoriul României, mreana vân t este întâlnit în urm toarele situri de importancomunitar (SCI): Apuseni (Parc Natural), C limani – Gurghiu (include Parcul Natural C limani), Cheile Bicazului – H ma (Parc Na ional), Cheile Nerei – Beu ni a (Parc Na ional), Cozia (Parc Na ional), Cri ul Negru, Defileul Cri ului Negru, Defileul Cri ului Repede – P durea Craiului, Defileul Jiului, Defileul Mure ului Inferior, Domogled – Valea Cernei (Parc Na ional), Frumoasa, Cri ul Repede amonte de Oradea, Strei – Ha eg (pe teritoriul Geoparcului Dinozaurilor araHa egului), Gr di tea Muncelului – Cioclovina (Parc Natural), Lunca Buz ului, Mun iiMaramure ului (Parc Natural), Mun ii F g ra ,Mun ii arcu, Nordul Gorjului de Est, Nordul Gorjului de Vest, Oltul Mijlociu – Cibin – Hartibaciu, Pentelecu, Piatra Craiului (Parc Na ional), Por ile de Fier (Parc Natural), Retezat (Parc Na ional), Platoul Mehedin i,Semenic – Cheile Cara ului (Parc Na ional), Sighi oara – Târnava Mare, Siriu, Tisa Superioar zona umed , Valea Izei i Dealul Solovan, Valea Vâlsanului, Vân tori Neam(Parc Natural).
Evolu ia i starea popula iilor,
amenin rile poten ialeAria actual de reparti ie a mrenei vân te tinde s se fragmenteze i s se reduc ; pentru Bazinul Hidrografic Timi , popula iile de mrean vân t , prin calcularea coeficien ilor de dominan rezulta i din observa iile de teren, pot fi considerate dominante în zona ecologica mrenei vân te i a lipanului.
67 Braconajul, extrac ii de materiale granulate (nisip, balastru, etc.) din albiile minore a râurilor, poluarea cursurilor de ap ,multiplicarea barajelor, sc derea debitului râurilor prin captare, contribuie la degradarea habitatului putând periclita astfel popula iile de mrean vân t .
III - Managementul speciei i al habitatului s u
Propuneri la habitatul speciei Evitarea activit ilor care ar putea afecta în mod semnificativ specia sau habitatul acesteia, cum ar fi: depozitarea de eurilor de orice natur în apropierea cursurilor de ap ,deversarea apelor uzate menajere i industriale în cursurile de ap , turismul necontrolat, pescuitul excesiv i braconajul; Adoptarea unor m suri pentru conservarea habitatului speciei, precum: repopul ri unde este cazul, men inerea vegeta iei lemnoase din apropierea malurilor, respectarea legisla iei în vigoare referitoare la regimul ariilor naturale protejate, a florei i faunei s lbatice.
Propuneri referitoare la specie Implementarea m surilor de conservare; O mai bun cunoa tere a statutului popula iei i a ariei de reparti ie geografic ; Combaterea braconajului; Respectarea reglement rilor în vigoare referitoare la pescuit i la conservarea faunei acvatice.
Practici de evitat Se vor evita depozitarea de eurilor de orice natur în apropierea cursurilor de ap ,deversarea apelor uzate menajere i industriale în cursurile de ap , turismul necontrolat, pescuitul excesiv, braconajul, amenaj rilehidrotehnice i escav rile de orice natur în albiile râurilor.
Eventuale urm ri ale acestui
management asupra altor specii Pozitive, deoarece conservarea habitatului acestei specii contribuie la conservarea general a biodiversit ii acvatice.
Metode de urm rire i monitorizareDeterminarea st rii ihtiocenozelor din ecosistemele acvatice se realizeaz diferit în func ie de tipul ecosistemului acvatic. Pentru o apreciere cât mai exact a ihtiofaunei dintr-un bazin acvatic sunt necesare metode laborioase i complicate cum ar fi captur – marcare – recaptur sau metoda popula iilor virtuale (Battes i colab., 2005).
Pentru capturarea mrenei vân te se recomandutilizarea electronarcozei, deoarece prezintavantajul c nu omoar pe tele iar colectarea este total în punctele de lucru.
IV – Inventare, experimente, axe de cercetare ce trebuie dezvoltate
Pu ine studii referitoare la protec ia iconservarea speciilor de pe ti au fost efectuate în România, motiv pentru care sunt necesare cercet ri specifice ample asupra biologiei, ecologiei i geneticii speciei luate în discu ie.Singura hart de reparti ie disponibil a speciei dateaz din anul 1964. Este indicat s se stabileasc reparti ia actual a acestei specii prin intermediul unui inventar na ional.
Bibliografie
CAHIERS D'HABITATS NATURA 2000,2002 - Cahiers d'habitats Natura 2000; tome 7 Espèces animales; La doc. Française. BATTES K. W., PRICOPE F., URECHE D., STOICA I. – 2005 – Determinarea st riiihtiocenozelor native i antropizate din ecosistemele acvatice; A VI – a Sesiune de Comunic ri tiin ifice “Ecologia i protec iaecosistemelor”; Universitatea din Bac u.BATTES K. W. M Z REANU C., PRICOPE F., C R U U I. MARINESCU VIRGINIA, RUJINSCHI R – 2003 –Produc ia i productivitatea ecosistemeloracvatice; Ed. Ion Borea, Bac u.B N RESCU P. – 1964 – Fauna Republicii Populare Române Pisces – Osteichthyes (Pe tiganoizi i oso i); Ed. Academiei Republicii Populare Române, Bucure ti.BU NI Th., ALEXANDRESCU I. – 1963 – Atlasul Pe tilor din apele R.P.R.; Ed.
tiin ific , Bucure ti.C R U U S. – 1952 – Tratat de ihtiologie; Ed. Academiei Republici Populare Române, Bucure ti.KÁSZONI Z. – Pescuitul sportiv; Ed. Sport – Turism, Bucure ti.OPREA L., STANCIOIU S. – 2004 –Ihtiologie – curs; Universitatea “Dun rea de Jos” Gala i.VASILIU G.D. – 1959 – Pe tii apelor noastre; Ed. tiin ific , Bucure ti.www.animalia.go.ro www.fishbase.orgwww.n2000.biodiversity.ro
68
69
Cobitis taenia
Zvârlug
Doru B n ducONG "Ecotur" Sibiu, Strada Oituz, nr. 31, etaj II, Sibiu, RO-550337, ROMÂNIA.
Denumirea tiin ific :Cobitis taenia (Linnaeus 1758)Încadrare taxonomic :Clasa: Osteichthyes
Ordinul: Cypriniformes
Familia: Cobitidae
I. Identificarea speciei
Descrierea speciei În l imea maxim reprezint 11,6 - 18,4% din lungimea corpului f r caudal , grosimea 55 - 78% din în l ime. Profilele dorsal i ventral aproape orizontale. Spinul suborbitar este situat înaintea i sub jum tatea anterioar a ochiului, cele dou ramuri ale spinului moderat divergente, ramura scurt are cam jum tatealungimii ramurii lungi. Cele dou jum t i ale buzei inferioare sunt subdivizate de câteva brazde, în general pu in adânci, în câte 3 - 4 lobi. Pedunculul caudal are în partea sa posterioar , o caren dorsal i una ventral ,ultima mai dezvoltat . Inser ia ventralei este situat pu in în urma celei a dorsalei. Caudala trunchiat sau u or scobit , pectoralele iventralele rotunjite. La femele radia a treia a pectoralei este mai lung ; la masculi radia a doua, care este îngro at , iar la baza primei radii exist solzul lui Canestrini. Solzii sunt imbrica i, subovali, cu zona focal mic iexcentric . Linia lateral scurt , în general nu dep e te pectorala. Pata neagr de la baza caudalei este vertical . Corpul este comprimat lateral. Spinul suborbitar nu este ascuns sub piele. Fondul este alb-g lbui. Petele dorsale mici, dreptunghiulare sau rotunjite, apropiate, în num r variabil (13 - 24). Pigmenta ialateral a corpului const din 4 zone. Capul are pete m runte i o dung oblic , de la ceafpân la gur . Femelele pot atinge 11,5 cm lungime total iar masculii 9,3 cm.
Posibile confuzii Putin cunoscut , zvârluga(Cobitis taenia) de râu este adesea confundat cu grindel (Nemacheilus barbatulus) de care se distinge clar prin faptul c are capul turtit în lateral,
spini suborbitali i o pat neagr la baza peduncului codal.
Fig. 1: Cobitis taenia (foto: Taiwan Fish Database)
II - Biologia, ecologia i situa iaspeciei
Caracterele biologice Biologia reproducerii i comportament:Reproducerea are loc din luna aprilie pân în luna iunie, atât în ap st t toare, cât i cea curg toare; icrele sunt adezive. Adesea se îngroap complet în mâl sau nisip; dup hranumbl mai mult noaptea. Pe tele scos din apscoate un sunet particular. Supline te într-o oarecare m sur lipsa de oxygen din ap cu respira ia intestinal
Regimul alimentar: Hrana const din nevertebrate i alge
Caractere ecologice Tr ie te în ape lent curg toare, cu fund nisipos, argilos, mâlos, mai rar pietros, cât i în ape st t toare, evitând îns în general pe cele cu mult mâl; în b l i se întâlne te mai ales pe fund tare, nisipos sau argilos. Tr ie te în ape lent curg toare, cu fund nisipos, argilos, mâlos, mai rar pietros, cât i în ape st t toare, evitând îns în general pe cele cu mult mâl; în b l i se întâlne te mai ales pe fund tare, nisipos sau argilos.
Habitate din Anexa I, în care specia
este prezent
1149
70- UE 3260 - Cursuri de ap din zonele de câmpie, pân la cele montane, cu vegeta ie din Ranunculion fluitantis i Callitricho-
Batrachion.
Repartizarea geograficCobitis taenia are o r spândire larg pe teritoriul României.
Fig. 2: Harta de repartizare a speciei în România
Statutul speciei Pe teritoriul national specia are o r spândire larg . Nu poate fi considerat ca fiind o specie vulnerabil .Specia este protejata prin:- Legea 13 din 1993 (prin care Romania este parte a Conventiei de la Berna), - Directiva European 92/43/EEC, - prin Legea nr. 462/2001 ( i ultimele amendamente) referitoare la ariile naturale protejate si conservarea habitatelor, florei ifaunei s lbatice, - lista IUCN a speciilor amenin ate
Prezen a speciei în spa ii protejate: Fiind o specie relativ comun pe teritoriul României poate fi întâlnit în numeroare arii protejate.
Evolu ia i starea popula iilor,
amenin rile poten iale:Fiind o specie relativ comun pe teritoriul României, marea majoritate a popula iilor acesteia se afl într-o stare bun .
III - Managementul speciei i al habitatului s u
Propuneri la habitatul speciei S se refac i s se reabiliteze sectoarele de râu degradate. S se men in stabilitatea i calitatea sistemelor hidrologice ale apelor curente, pânzei freatice i apele st t toare (f r drenaj, marnaj
artificial, controlul polu rii) adic men inereafunction rii naturale a mediilor acvative. Men inerea calit tii fizico-chimice a apelor iun debit minim în cursul de ap i re elele de ap curent .
Propuneri referitoare la specie P strarea caracteristicilor habitatelor naturale i semi-naturale.
Eventuale urm ri ale acestui
management asupra altor specii Aceast specie are slabe anse s interfereze cu altele iar de m surile luate în favoarea sa vor beneficia i alte specii acvatice.
Practici de evitat Deteriorarea habitatelor naturale i semi-naturale.
Exemple de situri cu management
conservativRezerva ia Biosferei Delta Dun rii.r
Metode de urm rire i monitorizareMonitoring integrat - regulat.
Bibliografie
ANTIPA G., 1909 - Fauna ihtiologic a României, Acad. Rom., Bucure ti.ANTONESCU C.S., 1947 - Pe tii din apele României, Bucure ti.B N DUC D. 2006 - Preinventory for a draft list of Natura 2000 sites (SCIs) for five fish species. B N RESCU P.M. 1965 - Fauna Republicii Populare Române - Pisces, Osteichthyes, vol. XIII. KOTTELAT M. 1997 - European freshwater fishes. Heuristic checklist. Biologia, 53/Suplement 5, Bratislava. MÜLLER H. 1983- Fische Europe. P. M. B N RESCU. 2005 - Ichthyological investigations in the drainage area of the MureRiver, 1984-1997. Transylvanian Review of Systematical and Ecological Research 2. D. B N DUC 1999 - Data concerning the human impact on the ichthyofauna of the upper and middle sectors of the Olt River. Transylvanian Review of Systematical and Ecological Research 1. OTEL V. 2007 - Atlasul pe tilor din Rezerva iaBiosferei Delta Dun rii.
71
Gobio albipinnatus
Porcu or de es
Doru B n ducONG "Ecotur" Sibiu, Strada Oituz, nr. 31, etaj II, Sibiu, RO-550337, ROMÂNIA.
Denumirea tiin ific :Gobio albipinnatus (Lukasch, 1933)Sinonim:Încadrare taxonomic :Clasa: ActinopterygiiOrdinul: Cypriniformes
Familia: Cyprinidae
I. Identificarea speciei
Descrierea speciei Talia mic pân la mijlocie. Spinarea iabdomenul rotunjite. Capul mai mult sau mai pu in comprimat lateral. Buzele sub iri,nepapiloase. O pereche de must i. Solzi persisten i. Fa a dorsal a corpului, pân la inser ia dorsalei, comple acoperit cu solzi. Solzii de pe baza analei nu sunt l i i. Spinii branhiali scur i i distan a i. Din ii faringieni dispu i pe dou rânduri, încârliga i la vârf inezim a i. Sapte excep ional 8 radii divizate în dorsal . Ochii mari, aproape egali cu spe iul interorbitar. Corpul relativ înalt i comprimat lateral; pedunculul caudal mai înalt decât gros. 4 solzi între linia lateral i ventrale. Lungimea total maxim pân la 12 cm. Fa a superioareste g lbuie-cenu ie deschis, fa a dorsal a capului cenu ie închis, cu pete i dungi mai întunecate. Pe laturi 7-8, rar 6 sau pân la 12 pete rotunde.
Posibile confuzii Porcu or de es poate fi confundata cu: - Gobio gobio (porcu or) care are un orificiul anal mai aproape de înot toarea anal , pe înot toarea dorsal i anal are prezente mai multe iruri de pete întunecate prezente totdeauna. - Gobio kessleri (porcu orul de nisip) care are un ochi mai mic, peduncul caudal mai gros decât înalt. - Barbus barbus (mrean ) juv. care are un corp argintiu, f r pete, ochi mai mic, solzi mai m run i, num r mai mare de solzi în linia lateral , 2 perechi de must i, din i faringieni
pe 3 rânduri, anus mai apropiat de înot toareaanal .
Fig. 1: Gobio albipinnatus
II - Biologia, ecologia i situa iaspeciei
Caracterele biologice Biologia reproducerii i comportament :Reproducerea are loc în perioada mai i iunie. Tr ie te în Dun re i în cursul inferior al râurilor de es cu substrat de nisip fin sau argil . Prefer locuri cu ap ceva mai adânc icurent slab. Evit sectoarele cu ap mai rapidsau st t toare i fund mâlos. Tr ie te mai mult solitar, uneori în cârduri mici. Regimul alimentar: Se hr ne te doar cu faunbentonic , în special diatomee, efemeroptere, etc.
Caractere ecologice Tr ie te în Dun re i în cursul inferior al râurilor de es cu substrat de nisip fin sau argil . Prefer locuri cu ap ceva mai adânc icurent slab. Evit sectoarele cu ap mai rapidsau st t toare i fund mâlos. Tr ie te mai mult solitar, uneori în cârduri mici.
Repartizarea geograficGobio albipinnatus are o r spândire sub media speciilor de pe teritoriul României. Nu exista studii populationale pe regiuni intinse astfel incat sa fie posibila o aproximare statistica relevanta a dimensiunilor populatiilor acestei specii.
1124
72
Fig. 2: Harta de repartizare a speciei in România (Combroux dup O el 2007 i www.fishbase.org)
Statutul speciei Pe teritoriul national specia are un areal sub media speciilor de pe ti din România; arealul se afl în sc dere în ultimii zeci de ani. Pe acest teritoriu se poate considera ca fiind o specie cu vulnerabilitate scazut /medie. Specia este protejata prin:- Legea 13 din 1993 (prin care Romania este parte a Conventiei de la Berna), - Directiva European 92/43/EEC, - prin Legea nr. 462/2001 ( i ultimele amendamente) referitoare la ariile naturale protejate si conservarea habitatelor, florei si faunei salbatice, - lista IUCN a speciilor amenin ate
Prezen a speciei în spa ii protejate Rezerva ia Deltei Dun rii, Parcul Natural Lunca Mure ului Inferior, Parcul Natural Lunca joas a Prutului inferior, Parcul Natural Por ile de Fier, Parcul Natural Balta Br ilei,etc.
Evolu ia i starea popula iilor,
amenin rile poten ialeArealul acestei specii se afl în sc dere în ultimii zeci de ani, în principal datoritmodific rii habitatelor naturale i semi-naturale.
III - Managementul speciei i al habitatului s u
Propuneri la habitatul speciei În vederea protec iei acestei specii este necesar conservarea calit ii apei i un management optim al amenaj rilor hidrotehnice în func ie i de necesit ile acestei specii. De asemenea p strarea pescuitului în limitele de suportabilitate a speciei reprezintun factor de luat în seam .
Propuneri referitoare la specie P strarea habitatelor naturale i semi-naturale.
Eventuale urm ri ale acestui
management asupra altor specii Existen a unor comunit i de pe ti viabile care s includ i specii mai periclitate.
Practici de evitat Deteriorarea habitatelor.
Exemple de situri cu management
conservativRezerva ia Biosferei Delta Dun rii.
Metode de urm rire i monitorizareMonitoring integrat - regulat.
Bibliografie
ANTIPA G., 1909 - Fauna ihtiologic a
României, Acad. Rom., Bucure ti.
ANTONESCU C.S., 1947 - Pe tii din apele României, Bucure ti.
B N RESCU P.M. 1965 - Fauna Republicii
Populare Române – Pisces, Osteichthyes, vol. XIII.
EICHWALD, C.E. 1838 - Bull. Soc. Nat. Moscou.
KOTTELAT M. 1997 - European freshwater
fishes. Heuristic checklist. Biologia, 53/Suplement 5, Bratislava. OTEL V. 2007 - Atlasul pe tilor din
Rezerva ia Biosferei Delta Dun rii.
73
Gobio kessleriPorcu or de nisip
Doru B n ducONG "Ecotur" Sibiu, Strada Oituz, nr. 31, etaj II, Sibiu, RO-550337, ROMÂNIA.
Denumirea tiin ific :Gobio kessleri (Dybowski, 1862)Sinonim:Încadrare taxonomic :Clasa: ActinopterygiiOrdinul: Cypriniformes
Familia: Cyprinidae
I. Identificarea speciei
Descrierea speciei Corpul scund i gros sau relativ înalt i slab comprimat lateral. Pedunculul caudal gros icilindric, grosimea sa în general mai mare decât în l imea minim . Ochii de m rime foarte variabil , în general apreciabil mai mici decât spa iul interorbitar. Solzii laterali totdeauna sim itor mai înal i decât lungi. Must ile de lungime variabil . Pietul i istmul nu au solzi. Solzii spatelui sunt prev zu i cu striuri epiteliale în relief. Anusul este situat mai aproape de baza ventralelor decât de inser iaanalei.
Posibile confuzii Porcu orul de nisip poate fi confundata cu: - Gobio albipinnatus (porcu or de es) care are un diametrul ochiului mai mare, peduncul caudal mai înalt decât gros.
Fig. 1: Gobio kessleri
II - Biologia, ecologia i situa iaspeciei
Caracterele biologice
Biologia reproducerii i comportament:Reproducerea are loc în luna iunie Tr ie te în cursul mijlociu al râurilor mari din partea inferioar a zonei scobarului pân în zona crapului; în unele râuri mici de estr ie te în zona cleanului. În por inile de râu cu o vitez a apei de 45-65 cm/s, pu in adânci, cu fund nisipos, indivizii speciei sunt numero i,tr iesc în cârduri mari de pân la câteva sute de exemplare. Puietul formeaz cârduri mari, care stau în apa mai înceatRegimul alimentar: Hrana const mai ales din diatomee, mai apoi din nevertebrate
Caractere ecologice Tr ie te în cursul mijlociu al râurilor mari din partea inferioar a zonei scobarului pân în zona crapului; în unele râuri mici de estr ie te în zona cleanului. Prezen a speciei este legat de o vitez a apei de 45 - 65, rar pân la 90 cm/s; aceast vitez este caracteristicrâurilor de câmpie, i anume por iunilor lor pu in adânci, cu substrat nisipos.
Repartizarea geograficGobio kessleri este o specie relativ r spânditpe teritoriul României Nu exist studii popula ionale pe regiuni întinse astfel încât s fie posibil o aproximare statistic relevant a dimensiunilor popula iilor acestei specii.
Fig. 2: Harta de repartizare a speciei în România (Combroux modificat dup O el 2007 i
www.fishbase.org)
2511
74Statutul speciei Pe teritoriul na ional specia are un areal relativ întins; arealul se afl în u oar sc dere în ultimii zeci de ani. Pe acest teritoriu se poate considera ca fiind o specie cu vulnerabilitate scazut /medie. Specia este protejata prin: - Conven ia de la Berna (Anexa 3), - Directiva Habitate (Anexa 2), - Lista Ro ie IUCN, - Legea 462 (Anexa 2).
Prezen a speciei în spa ii protejate Rezerva ia Deltei Dun rii, Parcul Natural Lunca Mure ului Inferior, Parcul Natural Lunca joas a Prutului inferior, Parcul Natural Por ile de Fier, Parcul Natural Balta Br ilei,etc.
Evolu ia i starea popula iilor,
amenin rile poten iale:Arealul acestei specii se afl în sc dere u oarîn ultimii zeci de ani, în principal datoritmodific rii habitatelor naturale i semi-naturale.
III - Managementul speciei i al habitatului s u
Propuneri la habitatul speciei - Petru a proteja aceast specie trebuie protejat calitatea apei i a sedimentelor. - Sustragerea anumitor sectoare de râu influen ei i impactului uman .
Propuneri referitoare la specie P strarea condi iilor de habitat.
Eventuale urm ri ale acestui
management asupra altor specii Existen a unor comunit i de pe ti viabile care s includ i specii mai periclitate.
Practici de evitat Deteriorarea habitatelor naturale i semi-naturale.
Exemple de situri cu management
conservativRezerva ia Biosferei Delta Dun rii.
Metode de urm rire i monitorizareMonitoring integrat - regulat.
Bibliografie
ANTIPA G., 1909 - Fauna ihtiologic a
României, Acad. Rom., Bucure ti.ANTONESCU C.S., 1947 - Pe tii din apele
României, Bucure ti.
B N RESCU P.M. 1965 - Fauna Republicii Populare Române – Pisces, Osteichthyes, vol.
XIII.
EICHWALD, C.E. 1838 - Bull. Soc. Nat. Moscou.
KOTTELAT M. 1997 - European freshwater
fishes. Heuristic checklist. Biologia, 53/Suplement 5, Bratislava. OTEL V. 2007 - Atlasul pe tilor din Rezerva ia Biosferei Delta Dun rii.
75
Gobio uranoscopus Porcu or de vad
Doru B n ducONG "Ecotur" Sibiu, Strada Oituz, nr. 31, etaj II, Sibiu, RO-550337, ROMÂNIA.
Denumirea tiin ific :Gobio uranoscopus (Agassiz, 1828)
Sinonim:Romanogobio uranoscopus
Încadrare taxonomicClasa: Actinopterygii
Ordinul: CypriniformesFamilia: Cyprinidae
I. Identificarea speciei
Descrierea speciei Corpul i pedunculul caudal groase icilindrice. Must ile lungi dep escpreopercularul; la îmbinarea celor dou buze exist câte o prelungire posterioar destul de puternic , ce se aseam n cu o a doua pereche de must i. Anusul este mai apropiat de înot toarea anal decât de înot toareleventrale. Pieptul i istmul sunt complet acoperite de solzi. Coloritul în general este întunecat. Fa a dorsaleste cenu ie-verzuie sau brun b tând în ro cat, cu solzii de pe spate având o margine neagr . În spatele dorsalei exist 2 - 3 pete negricioase mari care dau un aspect br zdat. Pe laturile corpului exist 7 - 10 pete mari rotunde, uneori alungite. Fa a ventral este alb- g lbuie. Ajunge la o lungime maxim f r caudal de 10,5 cm, iar cu caudal de 12,3 cm. Pedunculul caudal gros i cilindric, grosimea sa (m surat în partea anterioar , la marginea posterioar a analei) dep e te în l imea
Posibile confuzii Gobio gobio
Fig. 1: Gobio uranoscopus
II - Biologia, ecologia i situa iaspeciei
Caracterele biologice Biologia reproducerii i comportament:Reproducerea are loc în perioada mai - iunie, perioad în care icrele sunt depuse pe pietre. Tr ie te în râuri de munte i deal, localizându-se în zona vadurilor i repezi urilor, unde apa are o vitez de 70 - 115 cm/s iar substratul este predominant bolov nos. Exist cazuri în care aceast specie ajunge i spre zonele de es, dar poate fi g sit doar în sectoarele cu repezi uri. De i în anumite repezi uri se întâlnesc mul iindivizi, nu formeaz îns adev rate cârduri.
Regimul alimentar: Hrana const din perifiton i nevertebrate reofile.
Caractere ecologice Tr ie te în râuri de munte i deal, localizându-se în zona vadurilor i repezi urilor, unde apa are o vitez de 70 - 115 cm/s iar substratul este predominant bolov nos. Exist cazuri în care aceast specie ajunge i spre zonele de es ale unor râuri, dar poate fi g sit doar în sectoarele cu repezi uri.
Repartizarea geograficGobio uranoscopus este o specie cu o r spândire relativ redus pe teritoriul României. Nu exist studii popula ionale pe regiuni întinse astfel încât s fie posibil o aproximare statistic relevant a dimensiunilor popula iilor acestei specii.
1122
76
Fig. 2: Harta de repartizare a speciei în România
Statutul speciei Pe teritoriul na ional specia are un areal relativ restrâns; arealul se afl în u oar sc dere în ultimii zeci de ani. Pe acest teritoriu se poate considera ca fiind o specie cu vulnerabilitate medie. Specia este protejata prin: - Legea 13 din 1993 (prin care România ratific conven ia de la Berna),- Directiva European 92/43/EEC, - Natura 2000 i prin Legea 462/2001 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei i faunei s lbatice.
Prezen a speciei în spa ii protejate Parcul Natural Cheile Nerei-Beu ni a, etc.
Evolu ia i starea popula iilor,
amenin rile poten ialeArealul acestei specii se afl în sc dere u oarîn ultimii zeci de ani, în principal datoritmodific rii habitatelor naturale i semi-naturale.
III - Managementul speciei i al habitatului s u
Propuneri la habitatul speciei În vederea protec iei acestei specii este necesar conservarea calit ii apei, realizarea construc iilor ameliorative hidrotehnice cu consultarea conserva ioni tilor, p strareacondi iilor naturale sau apropiat de cele naturale în anumite sectoare de râu.
Propuneri referitoare la specie P strarea condi iilor de habitat.
Eventuale urm ri ale acestui
management asupra altor specii Existen a unor comunit i de pe ti viabile care s includ i specii mai periclitate.
Practici de evitat Deteriorarea habitatelor naturale i semi-naturale.
Metode de urm rire i monitorizareMonitorizare integrat - regulat .
Bibliografie
ANTIPA G., 1909 - Fauna ihtiologic a
României, Acad. Rom., Bucure ti.ANTONESCU C.S., 1947 - Pe tii din apele
României, Bucure ti.
B N DUC D. 2006 - Preinventory for a draft list of Natura 2000 sites (SCIs) for five fish species.B N RESCU P.M. 1965 - Fauna Republicii Populare Române – Pisces, Osteichthyes, vol.
XIII.
EICHWALD, C.E. 1838 - Bull. Soc. Nat. Moscou.
KOTTELAT M. 1997 - European freshwater
fishes. Heuristic checklist. Biologia, 53/Suplement 5, Bratislava. OTEL V. 2007 - Atlasul pe tilor din
Rezerva ia Biosferei Delta Dun rii.
77
Misgurnus fossilis iparul
Doru B n ducONG "Ecotur" Sibiu, Strada Oituz, nr. 31, etaj II, Sibiu, RO-550337, ROMÂNIA.
Denumirea tiin ific :Misgurnus fossilis (Linnaeus 1758)
Încadrare taxonomic :Clasa: Osteichthyes
Ordinul: Cypriniformes
Familia: Cobitidae
I. Identificarea speciei
Descrierea speciei Corpul alungit i gros, de în l ime aproape uniform ; în l imea maxim reprezint 11,5 - 14,3% din lungimea corpului (f r caudal ), iar grosimea 61 - 81% din în l ime. Profilul dorsal i cel ventral aproape orizontale. Capul gros,
slab comprimat lateral, lungimea lui reprezint15,8 - 18,4% din cea a corpului. Spa iul interorbitar este slab convex. N rile sunt mai apropiate de ochi decât de vârful botului. Dintre cele trei perechi de must i propriu-zise, perechea a 3-a este cea mai lung . Pedunculul caudal este comprimat lateral, îndeosebi în partea posterioar . Marginile superioar iinferioar ale pedunculului caudal sunt îngustate i formeaz câte o caren adipoas .Inser ia dorsalei i cea a ventralelor sunt situate la acela i nivel. Solzii sunt mici, dar foarte eviden i, imbrica i. Linia lateral este foarte greu vizibil . Fa a dorsal este cafenie-închis, pres rat cu pete negricioase m runte; aceastzon cafenie este m rginit de o dunglongitudinal îngust , aproape neagr , ce se întinde din col ul superior al operculului pânla caudal ; în partea posterioar dunga este întrerupt , constând din pete izolate. În jos de aceast dung , corpul este cafeniu-deschis; urmeaz o nou dung negricioas , foarte lat ,continu de la ochi pân la baza caudalei. Sub aceast dung corpul este galben-ruginiu, pres rat cu cu puncte cafenii; în lungul acestei zone deschise se întinde o a 3-a dungnegricioas , îngust i întrerupt . Capul este cafeniu-deschis cu pete mici întunecate. Înot toarele sunt fumurii cu pete întunecate. Femelele ajung pân la 25 - 30 cm lungime, masculii sunt mai mici.
Posibile confuzii iparul nu poate fi confundat cu nici o alt
specie.
Fig. 1: Misgurnus fossilis ( foto: D.Ureche)
II - Biologia, ecologia i situa iaspeciei
Caracterele biologice Biologia reproducerii i comportament:Perioada de reproducere dureaz din luna martie pân în luna iunie; femela depune 10000 – 150000 boabe de icre, pe vegeta iaacvatic . Icrele sunt lipicioase, aderând la vegeta ie.Având posibilitatea respira iei aeriene (intestinal ) este foarte rezistent la lipsa de oxigen în ap . În caz de secare a apei în care tr ie te rezist mult timp în mâl; se înfund în mâl i iarna sau în perioadele cu temperaturi ridicate. Nu întreprinde migra ii propriuzise; prim vara (în epoca de reproducere) este mult mai mobil decât în restul anului. Când este scos din ap scoate un sunet caracteristic. Este o specie sensibil la schimb rile de presiune atmosferic ; înaintea furtunilor urc la suprafa a apei.
Regimul alimentar: Hrana const din detritus organic, vegeta ie acvatic , crustacee, larve de insecte, molu te.
Caractere ecologice Specia este dulcicol de ap st t toare sau lent curg toare, r spândit în b l i pân în zona de coline mai rar în râurile de es. În râuri se localizeaz în por iunile mâloase i în bra elelaterale. Prefer substratul mâlos i cu vegeta ie
1145
78Habitate din Anexa I, în care specia
este prezentUE 3130 - Ape st t toare oligotrofe pân la mezotrofe cu vegeta ie din Littorelletea uniflorae i/sau Isoëto-Nanojuncetea
UE 3140 - Ape puternic oligo-mezotrofe cu vegeta ie bentonic de specii de Chara.
Repartizarea geograficMisgurnus fossilis are o r spândire relativ întins pe teritoriul României.
Fig. 2: Harta de repartizare a speciei în România
Statutul speciei Pe teritoriul na ional specia are o r spândire relativ extins . Pe acest teritoriu se poate considera ca fiind o specie cu o vulnerabilitate sc zut /medie. Specia este protejata prin: - Conven ia de la Berna (Anexa 3), - Directiva Habitate (Anexa 2), - Lista Ro ie IUCN,- Legea 462. Desec rile i poluarea zonelor umede pot constitui o amenin are serioas la adresa existen ei acestei specii.
Prezen a speciei în spa ii protejate Rezerva ia Deltei Dun rii, Parcul Natural Lunca Mure ului Inferior, etc.
Evolu ia i starea popula iilor,
amenin rile poten ialeEste victima sec rilor i lucr rilor de între inere de iarn a zonelor umede cât i a polu rilor care se acumuleaz în sedimente.
III - Managementul speciei i al habitatului s u
Propuneri la habitatul speciei Men inerea func ion rii naturale a mediilor acvatice (pânza freatic , re ea subteran , izvor, cursuri de ap , lacuri i iazuri).
Men inerea stabilit ii i calit ii sistemelor hidrologice a apelor curente, a pânzei freatice i apelor st t toare (f r drenaj, f r îndiguire
artificial , f r baraje, controlul polu rii).Trebuie stabilite m suri de management cum ar fi între inerea secven ial a an urilor.
Propuneri referitoare la specie Un management corect al zonelor umede irenuntarea la practica paguboasa a desecarilor cu orice pret a acestora.
Eventuale urm ri ale acestui
management asupra altor specii Aceast specie are slabe anse s interfereze cu altele iar de m surile luate în favoarea sa vor beneficia i alte specii acvatice.
Practici de evitat Desecari ale zonelor umede fara studii de impact bine documentate initiale.
Exemple de situri cu management
conservativRezervatia Biosferei Delta Dunarii.
Metode de urm rire i monitorizareMonitoring integrat regulat.
Bibliografie
ANTIPA G., (1909). Fauna ihtiologic a României,
Acad. Rom., Bucure ti.
ANTONESCU C.S., (1947). Pe tii din apele
României, Bucure ti.
B N DUC D., (2006). Preinventory for a draft list of Natura 2000 sites (SCIs) for five fish species. B N RESCU P.M. (1965). Fauna Republicii
Populare Române – Pisces, Osteichthyes, vol. XIII.
EICHWALD, C.E. (1838). Bull. Soc. Nat. Moscou.
KOTTELAT M. (1997) European freshwater
fishes. Heuristic checklist. Biologia, 53/Suplement 5, Bratislava. OTEL V. (2007). Atlasul pe tilor din Rezerva ia
Biosferei Delta Dun rii.
79
Mamifere
UE - 1352* - Canis lupus (Lup) 1361 - Lynx lynx (Râs)
UE - 1303 - Rhinolophus hipposideros (Liliacul mic cu potcoav )
Rupicapra rupicapra (Capra neagr )UE - 1354* - Ursus arctos (Ursul brun)
80
81
Canis lupus Lup
Ioan DumaUniversitatea de Vest din Timi oara,Facultatea de Chimie-Biologie-Geografie, Departamentul de Biologie, Pestalozzi
nr.16, Timi oara, Români, [email protected]
Denumirea tiin ific :Canis lupus (Linnaeus, 1758)
Încadrare taxonomic :Clasa: MammaliaOrdinul: Carnivora
Familia: Canidae
I. Identificarea speciei
Descrierea speciei Greutate: În literatura de specialitate este men ionat o greutate cuprins între 25 si 50 Kg, aceasta depinzând în func ie de sex, starea de s n tate a animalului i de cantitatea de hran disponibil . În România cele mai mari exemplare recoltate ajungeau la 70-75 kg (Cotta, 1982). În America de Nord grupurile de lupi specializate în vânarea de ierbivore mari cum ar fi elanii sau bizonii au greut i i dimensiuni medi mai mari (frecvent peste 60 de Kg). Aceasta probabil i datorit selec iei naturale care favorizeaz în astfel de situa iiexemplarele de talie mai mare.
Descriere: Blana adul ilor variaz mult în func ie de anotimp i habitat. Coloritul bl nii poate diferi de la un individ la altul astfel încât unii dintre ei pot avea blana gri albicioas iar al ii sunt negri. De obicei, în perioada de varcoloritul este galben-ro cat iar perii sunt scur i.În anotimpul rece blana cap t o culoare cenu ie cu nuan e negricioase. Pe spate blana este mai închis decât pe restul corpului. De asemenea, adesea pe fa a anterioar a picioarelor din fa pot fi prezente dou dungi negricioase. N pârlirea la lup are loc în lunile martie i aprilie când îi cad perii lungi ai bl nii de iarna. Blana puilor de Canis lupus este de culoare brun -cenu ie închis.
Posibile confuzii Deosebirea dintre lup i câine. Cei neini ia iîn zoologie pot face uneori confuzii între Canis lupus i unele rase de Canis familiaris.Principalele diferen e între cele dou specii ar fi urm toarele:
- La lup urechile sunt relativ mici iascu ite. Întotdeauna le ine îndreptate în sus i nu c zute.
- În l imea pân la greab n este mai mare decât cea pân la crup .
- Coada o ine întotdeauna îndreptat în jos i dreapt (nu o încoloce te).
- Ochii sunt pozi iona i oblic. - Blana nu are pete deschise la culoare
(albe).Pe partea posterioar a picioarelor din spate nu exist peri lungi.
Fig 1: Canis lupus (fotografie de: Ji i Bohdal)
Urma p rtie de lup const dintr-un singur irde urme animalul c lcând cu piciorul din spate pe urma celui din fa . La câini urma pârtie este în zig-zag (fig. 2). De asemenea urma l satde lup este oval ialungit cu degetele strâns apropiate între ele. La câine ea este rotunddeoarece degetele sunt mult mai distan ate.
Fig 2: Urma pârtie de lup (stânga) comparativ cu urma pârtie de câine (dreapta)
1352*
82II - Biologia, ecologia i situa iaspeciei
Caracterele biologice Reproducerea. Maturitatea sexual este atinsla vârsta de 2 ani. Perechile se formeaz în perioada hyemal (decembrie, ianuarie ifebruarie) când de fapt are loc i împerecherea. Punctul de maxim intensitate a perioadei de reproducere este considerat a fi prima jum tate a lunii februarie. De i maturitatea sexual este atins destul de devreme (2 ani), datorit ierarhiei sociale din cadrul grupului nu to i masculii ajung s se reproduc la aceastvârst .Perioada de gesta ie dureaz cca. 2 luni. La cre terea i îngrijirea puilor particip atât femela cât i masculul. Înainte de a f ta,femela î i caut un loc retras i protejat în care va construi un culcu pentru pui. Vizuina este adesea un ad post s pat în p mânt sau uneori poate folosi scorburi ale arborilor b trâni, cr p turi mai profunde în stânci,, etc.Indiferent de loca ie culcu ul este c ptu it cu iarb ,frunze i mu chi usca i. În alegerea locului viitoarei vizuini un rol important îl au: prezen a apei în apropiere i abunden a hranei. Lupoaica fat în medie 5 pui. Femelele tinere i cele mai în vârst fat un numar mai redus
de pui comparativ cu cele aflate în “floarea vârstei”. Num rul de juvenili în cazuri excep ionale poate ajunge chiar la 11. Pân în a 15 - zi de via puii sunt orbi i doar dupaceast vârst încep s deschid ochii. Sunt al pta i de obicei 6 s pt mâni dup care p rin ii încep s îi familiarizeze cu hrana animal aducându-le carne semidigerat pe care o regurgiteaz din stomac. Odat cu înaintarea în vârst adul ii le pot aduce puilor ocazional i prad vie pe care ace tia î iexerseaz , evident prin joac , tacticile de vân toare.
Longevitatea. 16 pân la 17 ani.
Comportament (Activitatea). Lupul este un animal sociabil. În afara perioadei de var când perechile î i cresc puii i duc deci o via mai izolat , aceste animale au un comportament social extrem de complex. Începând cu lunile de toamn indivizii unei familii (p rin i i pui) la care se adaug i pui din anii anteriori se asociaz i formeaz haite ce pot num ra pânla 15 indivizi. În interiorul haitei exist o ierarhie bine determinat .Timpul cre terii puilor teritoriul unei perechi este de aproximativ 3 km în jurul vizuinei. În anotimpul rece îns indivizii pot parcurge într-o singur noapte chiar i 60 de km.
Teritoriul unei haite poate avea între 100 i1.000 km² i este marcat periodic olfactiv (cu urin i fecale) i auditiv. În ceea ce prive te activitatea pe parcursul unei zile putem spune c specia este preponderent nocturn . Totu i în perioada de îngrijire a puilor adul ii trebuie s vâneze inclusiv pe timpul zilei.
Regimul alimentar. Este o specie preponderent carnivor . Hrana animal este foarte variat : de la cerbi, c priori, mistre i,iepuri, bursuci, micromamifere, diferite specii de p s ri, pân la animale domestice: oi, vi ei,mânji, porci i chiar câini. Pe lâng aceste animale de talie mai mult sau mai pu in mare, mai consum insecte, amfibieni i reptile. De regul pr deaz animale sl bite sau bolnave idoar arareori poate captura animale s n toase.Când are ocazia (în special în lunile de iarna) consum i cadavre. Trebuie men ionat ca nu atac omul. F r hran rezist perioade îndelungate (chiar i o s pt mân ) dar când are posibilitatea de a
se hr ni poate consuma la o mas chiar i 15 Kg de carne, ceea ce înseamn cca. 30-50% din greutatea sa corporal .Pe lâng hrana animal consum chiar ialimente de natur vegetal : fructe, ciuperci,, etc.
Caractere ecologice Canis lupus este o specie care tr ie te într-o varietate de habitate. Poate fi întalnit din p durile de r inoase pân în cele de stejar sau lunc i chiar era prezent în Delta Dun rii. De asemenea poate habitua i în câmpuri deschise. Aceast extraordinar capacitate de adaptare la diferite habitate a permis speciei s populeze arii vaste din emisfera boreal (Eurasia iAmerica de Nord). Necesit ile fa de habitat ale speciei ar fi urm toarele: existen a unor locuri lini tite mai ales în perioada de cre terea puilor i abunden a hranei.
Habitate men ionate la Anexa I, în
care este prezent specia Deoarece lupul este o specie foarte plastic din punct de vedere ecologic, putându-se adapta unor medii foarte diferite, putem spune ca este întâlnit într-un num r foarte mare de habitate men ionate în Anexa I. Practic se întâlnea în toate habitatele din România. Ast zi îns este restrâns la habitatele din zonele colinare i montane: paji ti alpine isubalpine, paji ti umede i comunit i de ierburi înalte (buruieni uri subalpine), paji timezofile, p duri temperate de foioase cu frunze c z toare, p duri temperate de conifere, grohoti uri, stânci continentale i roci la zi.
83 - UE 4060 - Tuf ri uri alpine i boreale. - UE 4070* - Tuf ri uri cu Pinus mugo iRhododendron myrtifolium
- UE 5130 - Forma iuni de Juniperus
communis pe tuf ri uri sau p uni calcaroase. - UE 6150 - Paji ti boreale i alpine pe substrat silicios. - UE 6520 - Fâne e montane. - UE 9110 - P duri de fag de tip Luzulo-
Fagetum.- UE 9130 - P duri de fag de tip Asperulo-Fagetum
- UE 9160 - P duri subatlantice imedioeuropene de stejar sau stejar cu carpen din Carpinion betuli
- UE 9170 - Pãduri de stejar cu carpen de tip Galio-Carpinetum
- UE 91K0 - P duri ilirice de Fagus sylvatica
(Aremonio-Fagion).- UE 91X0 - P duri dobrogene de fag - UE 9410 - P duri acidofile de Picea abies din regiunea montana (Vaccinio-Piceetea)- UE 9420 - P duri de Larix decidua i/sau Pinus cembra din regiunea montan .- UE 9530* - Vegeta ie forestier sub-mediteraneean cu endemitul Pinus nigra ssp.
Banatica.
Repartizarea geograficSpecia avea în trecut o arie de r spândire extrem de vast care cuprindea Europa, Asia (exceptând partea sud-estic ) i America de Nord.În România de i în trecut era r spândit pe întreg teritoriul rii, are ast zi un areal restrâns în special la p durile montane i premontane. În zona de câmpie existau mici popula iiizolate (fig. 3) care îns în majoritatea lor au fost exterminate. Specia a fost citat în literatura de specialitate din urm toarele regiuni sau localit i:Bra ov (BV), ara Bârsei (BV), Br ila (BR), Banat (TM, CS), Cerne i (MH), Clo ani (MH), Mun ii Maramure ului (MM) (C linescu,1931); B neasa (CT), Babadag (TL), Tulcea (TL), Cochirleni (CT), Comana (GR), Vlad
epe (GR), Ghimpa i (GR), erb ne ti (DB), Davide ti (AG), tef ne ti (AG), Râmnicu S rat (VL), R d u i, Rupea (BV), Râul Alb (HD), Gheorghieni (HR) (Vasiliu i Sova, 1968).Ionescu În 1968 l-au raportat din partea superioar a Bistri ei moldovene ti, Bazilescu E., Sorescu C., Cruce M., Popescu M., (1980) l-au g sit la: Cârna (DJ), Bratovoe ti (DJ), Sadova (DJ), Gighera (DJ), Gângiova (DJ), Glavacioc (DJ), Taula (DJ), Prundu (IF), C lui (OT). Papadopol i col în 1965 îl semnaleazîn jude ul Ia i, Sole ti (VS), Guge ti (VN).
Murariu D., (1987) îl afl în Mun ii Siriului, Cheia, S l truc, Negre ti-Oa .În Delta Dun rii de i existent în trecut a fost exterminat (Kiss, 1999).
Fig. 3: Distribu ia speciei Canis lupus în România (dup Murariu, 2005 – puncte gri = repartizarea
istoric )
În Banat specia este semnalat din: Muntii Poiana Rusc , arcu, Cernei, Semenicului, Aninei, Alm jului i Locvei. De asemenea se mai întalneste în unele p duri mai mari din Dealurile Lipovei i Pog ni ului. În perioada hyemal exemplare de lup pot fi observate mai frecvent în zonele de deal i uneori chiar la câmpie aceasta datorându-se depl s rilor lungi f cute în c utarea hranei.
Statutul speciei Canis lupus este considerat ca fiind o speie vulnerabil conform IUCN (2007). Este protejat prin: - Legea 13/1993 ce ratific Conven ia de la Berna, - Directiva European 92/43/EEC - Legea 462/2001. - Conven ia de la Berna: anexa II - Conven ia de la Washington: anexa I Specia este protejat atât în Parcurile Na ionale i Naturale cât i în toate fondurile de
vân toare din România. Vânarea lupului este permis doar cu autoriza ie special .
Prezen a speciei în spa ii protejateSpecia beneficiaz de protec ie în toate parcurile na ionale i naturale ale României. Dintre acestea men ion m: Parcul Na ional Semenic-Cheile Cara ului, Parcul Na ional Cheile Nerei-Beu ni a, Parcul Natural Por ilede Fier, Parcul Na ional Domogled-Valea Cernei, Parcul Natural Retezat, Parcul Natural Apuseni, Parcul Na ional Mun ii Rodnei, Parcul Natural Bucegi.
84Statutul de conservare, tendin e
evolutive i poten iale amenin riEvolu ia i starea popula iilor: Pe întreg teritoriul s u lupul pierde teren în fa a omului. În Europa el a disp rut din multe ri înc de la începutul secolului XX (Germania, Marea Britanie, rile de Jos). Iar în rile în care a persistat se afl într-un continuu regres numeric. Cu toate m surile de protec ie luate în ultimele decenii tendin ele de evolu ie ale popula iilor de lup sunt negative, num rul de exemplare fiind din ce în ce mai mic. Situa ia este asem n toare în toate tile b trânului continent acolo unde specia a supravie uit pânla începutul secolului XXI. Cum de s-a ajuns la acest paradox este întrebarea? Specia este protejat , dar în regres numeric. O explica ie simpl nu poate fi dat ,dar printre cele mai importante amenin ri ar fi:- distrugerea habitatului i interven iileantropice brutale în perioada de cre tere a puilor în special prin exploat rile forestiere ce se fac pân i în cele mai îndep rtate col uri ale mun ilor. - braconajul i corup ia din cadrul sistemului care aprob cota de exemplare ce trebuie extras din anumite ocoale silvice. Astfel popula iile de lup adesea sunt supraevaluate pentru a se putea ob ine o cot de vânat mai mare. - otr virile inten ionate. - existen a unui num r mare de animale purt toare ale virusului rabiei.
Efectivul popula iei. În 2005 Murariu estima popula ia României la 2500 de exemplare.
Poten iale amenin ri: ale speciei ar fi: barconajul i vân toarea excesiv , otr virile inten ionate efectuate de agricultori (oieri), distrugerea habitatului, existen a virusului ce provoac rabia în rândul unor animale domestice i s lbatice.
III - Managementul speciei i al habitatului s u
Propuneri la habitatul speciei Trebuiesc identificate principalele zone favorabile lupilor în perioada de cre tere a puilor i limitarea lucr rilor forestiere sau a altor activit i umane în func ie de aceasta.Îmbun t irea habitatelor sub aspect trofic.
Propuneri referitoare la specie Câinii care înso esc oierii sau personalul silvic trebuie vaccina i împotriva rabiei deoarece boala se poate transmite u or în rândul popula iei de lupi. Luarea de m suri drastice împotriva braconajului. Educarea tinerei genera ii asupra necesit iiocrotirii speciei i a habitatelor în care vie uie te.
Eventuale urm ri ale acestui
management asupra altor speciiDeoarece Canis lupus face parte din vârful piramidei trofice în habitatele în care tr ie te,prezen a sa poate fi considerat un indicator al st rii de s n tate a habitatului respectiv. Un habitat în care lupul are condi ii optime de dezvoltare cu siguran va corespunde nevoilor tuturor speciilor care tr iesc în el.
Practici de evitat - perturbarea lini tii în arealele în care se tiec exist specia, - puii g si i întâmpl tor nu trebuiesc lua i doar pe motiv c p rin ii nu erau în zon ;- vân toarea trebuie f cut numai cu permis special i numai în cazul în care exist un motiv întemeiat.
Metode de monitorizareDeoarece animalul se deplaseaz pe un teritoriu destul de mare în c utarea hranei se poate întâmpla u or ca acela i individ s poatfi num rat de dou ori. De aceea în evaluarea num rului de exemplare pe un anumit teritoriu trebuie folosite mai multe metode: observarea urmelor în special atunci când este z pad , prin analizarea genetic a firelor de p r recoltate de pe teren ( tiut fiind faptul c fiecare individ este unic), prin observa ii directe sau indirecte cu camere de fotografiat sau de filmat dotate cu senzor de mi care.
Bibliografie
BAZILESCU E., SORESCU C., CRUCE M., POPESCU M., 1980 - Catalogul sistematic al colec iilor de vertebrate din Muzeul Olteniei. Studii i Comunic ri Muz. Olteniei Craiova, t. Nat. 3: 311-401 C LINESCU R., 1931b - Mamiferele României. Reparti ia i problemele lor biogeografice-economice, Buletinul Ministerului Agriculturii i Domeniilor, Nr. 251, Vol. I: 1-103 COTTA V., 1982 - Vânatul. Cunoa tere,ocrotire i recoltare, Editura Ceres, Bucure ti,1: 560
85 DONI N., PAUC -COM NESCU M. , POPESCU A., MIH ILESCU S., BIRI I. A., 2005 - Habitatele din România, Editura Tehnic Silvic , Bucure tiIONESCU V., 1968 - Vertebratele din România, Editura Academiei Republicii Socialiste România, Bucure ti, 1-496 KISS J. B., 1999 - Situa ia actual a lupului în Delta Dun rii, Vân torul i pescarul român, 5: 23.MURARIU D., 1987 - Aspecte faunistice iecologice privind mamiferele din nord-vestul României. Stud. Cerc. Biol. Ser. Biol. Anim. 38: 91-95 MURARIU D., MUNTEANU D., 2005 -Fauna României, Mammalia, Carnivora, Editura Academiei Române, Vol. XVI, fasc. 5, 223 pag. PAPADOPOL A., GHIZELEA G., 1965 -Contributions a la connaissance de quelques mammiferes de la region de Iassy. Trav. Muz. Hist. Nat. “Grigore Antipa”, 5: 389-404. VASILIU G. D., OVA C.,1968 - Vauna Vertebratica Romaniae, Muzeul Jude eanBac u,. Sec ia tiin ele Naturii. Studii iComunic ri, :1-296. CARTEA RO IE A VERTEBRATELOR DIN ROMÂNIA, 2005 - Muzeul Na ional de Istorie Natural “Grigore Antipa”, Bucure tiCAHIERS D’HABITATS NATURA 2000, CONNAISANCE ET GESTION DES HABITATS ET DES ESPECES D’INTERET COMMUNITAIRE, ESPECES ANIMALES, 2002 - tome 7, : 89-92THE WORLD CONSERVATION UNIONavailable online at: http://www.iucn.org.
86
87
Lynx lynxRâs
Ioan DumaUniversitatea de Vest din Timi oara,Facultatea de Chimie-Biologie-Geografie, Departamentul de Biologie, Pestalozzi
nr.16, Timi oara, România, [email protected]
Denumirea tiin ific :Lynx lynx( Linnaeus, 1758)
Încadrare taxonomic :Clasa: MammaliaOrdinul: Carnivora
Familia: Felidae
I. Identificarea speciei
Descrierea speciei Greutate. Este cel mare reprezentant al felinelor din fauna Europei. Adul ii pot cânt riîntre 11 i 30 de Kg, în functie de sex, vârst ,starea de s n tate, cantitatea de hrandisponibil ,, etc.Cel mai mare exemplar împu cat pe teritoriul României a cânt rit 48 de Kg (Vasiliu, i Decei, 1964).
Fig 1: Lynx lynx (fotografie de: Ji i Bohdal)
Descriere. Blana este de culoare galben ro cat pe spate i flancuri i alb g lbuie pe abdomen. Pe acest fond prezint numeroase pete circulare brun ro cate sau chiar negre. Coloritul bl nii la aceast specie este însdestul de variabil (Murariu si Munteanu, 2005). În vârful urechilor se g se te câte un smoc de peri mai lungi caracteristici. Pe teren masculul nu poate fi deosebit de femel întrucât au aproximativ aceea idimensiune i colorit al bl nii. N pârle te de dou ori pe an: prim vara itoamna.
Posibile confuzii Specia nu se poate confunda cu nici o alta din fauna rii noastre fiind u or de recunoscut chiar i de c tre un copil. Urma de râs se deosebeste de cea a pisicii s lbatice prin dimensiune, fiind mai mare iar pe z pad prin faptul c pe lâng impresiunea degetelor i a c lcâiului mai apare i o micperni posterioar .
II - Biologia, ecologia i situa iaspeciei
Caracterele biologice Reproducerea: Maturitatea sexual la Lynx
lynx este atins la 21-33 de luni (Cotta, 1982). Împerecherea are loc în perioada de prim var ,de regul în lunile martie i aprilie. În aceastperioad emite sunete ce se ase man cu mieunatul pisicilor domestice. Perioada de gesta ie dureaz între 67 i 74 de zile. Femela ulterior î i alege o vizuin în locurile lini tite i inaccesibile ale p durilor. Num rul de pui f ta i este de circa 2 sau 4. Ca i în cazul altor mamifere mari din zona
temperat i aceast specie fat o singur datpe an.Puii sunt orbi o perioad de 2 s pt mâni jum tate. De i masculul st în preajma femelei i perechea vâneaz împreun , acesta nu
contribuie la îngrijirea puilor.
Longevitatea circa 25 ani (Murariu si Munteanu, 2005).
Comportament (Activitatea): Râsul este un animal sedentar, teritorial i solitar. Totodat este o specie cu activitate nocturn icrepuscular . Doar în perioada de cre tere a puilor perechea vâneaz i în timpul zilei. Dintre sim uri o sensibilitate deosebit o au auzul i v zul. Mirosul este relativ slab dezvoltat la aceast specie.Teritoriul individual depinde de disponibilitatea hranei. În Carpa i în medie un râs î i stabile te un teritoriu de 16-26 km².
1361
88Întregul areal este parcurs de individ în cca. 7-10 zile. Datorit condi iilor climatice, în decursul unui an s-a constatat c în Carpa irâsul efectueaz migra ii pe vertical .
Regimul alimentar: Spre deosebire de canide, felidele au un regim de hran mult mai strict. Râsul nu face excep ie de la aceast regulfiind strict carnivor. Se hr ne te cu iepuri, c priori, pui de cerb carpatin, pui de mistre ,p s ri i ou , mamifere arboricole cum ar fi pâr ii sau veveri ele, roz toare, insecte,, etc.Consum de asemenea i pisici s lbatice eliminându- i astfel concuren a. Acest comportament este asem n tor cu cel al leilor din savanele africane care de asemenea omoaralte specii de feline surprinse pe teritoriul grupului. De regul nu consum cadavre, dar în lunile reci ocazional se poate hr ni i cu acestea (Cotta, 1982). Pr deaz stând la pând , de obicei în copaci, întotdeauna pe potecile b tute de alte animale. Urm rirea pr zii se face numai pe distan e mici (de cel mult 200m). Un aspect interesant îl constituie faptul c râ ii vâneaz în perechi sau în grupe familiale (Murariu si Munteanu, 2005).
Caractere ecologiceRâsul este o specie întâlnit în numeroase habitate, din zona de câmpie pân în cea montan . De i în Europa specia are în prezent o arie de r spândire restrâns la p durile mari din zonele montane în tecut situa ia era cu totul alta. În Asia specia înc mai populeazcâmpiile deschise i chiar zonele montane de erticole.În condi iile rii noastre prefer p durile mari i inaccesibile ne tolerând prea bine prezen a
omului pe teritoriul s u.Totu i în habitatele influen ate într-o oarecare m sur de om, prezen a unei vegeta ii(ierboas sau subarboret) de pân la 70-90cm în l ime ajut animalul s î i g seasc un oarecare refugiu. În lipsa unui strat vegetal râsul poate c uta i stânci abrupte sau alte locuri inaccesibile.
Du mani. Cel mai important du man al speciei este omul. Pe lâng acesta îns mai are ipr d tori naturali. Astfel, lupii uneori pot captura i prinde juvenili sau exemplarele batrâne i bolnave. La ace tia mai putem ad uga i haitele de câini ce înso esc oierii icare îi captureaz ocazional.
Habitate men ionate în Anexa I în
care specia este prezentÎn condi iile rii noastre specia este r spânditdoar în habitatele forestiere montane i în cele alpine: paji ti alpine i subalpine, paji ti umede i comunit i de ierburi înalte (buruieni uri
subalpine), paji ti mezofile, p duri temperate de foioase cu frunze c z toare, p duri temperate de conifere, grohoti uri, stânci continentale i roci la zi. - UE 8110 - Grohoti uri silicioase din etajul montan pân în cel alpin (Androsacetalia alpinae i Galeopsietalia ladani)- UE 9110 - P duri de fag de tip Luzulo-
Fagetum.- UE 9130 - P duri de fag de tip Asperulo-
Fagetum
- UE 91K0 - P duri ilirice de Fagus sylvatica(Aremonio-Fagion).- UE 91V0 - P duri dacice de fag (Symphyto-
Fagion)- UE 9410 - P duri acidofile de Picea abies din regiunea montana (Vaccinio-Piceetea)- UE 9420 - P duri de Larix decidua i/sau Pinus cembra din regiunea montan .
Repartizarea geograficLynx lynx era r spândit din Europa vesticpân în Kamceatka i din Peninsula Scandinava pân în Italia. În Europa secolului XXI specia este înc prezent în peninsula Iberic , Scandinavia, Mun ii Carpa i, Dinarici i de curând Alpi, Rusia.
Este restrâns doar la zonele montane cu p duri compacte i influen antropic mic (fig. 2)
Fig. 2: Distribu ia speciei Lynx lynx în România (dup Murariu si Calinescu, 2005)
C linescu în 1931 cita specia din: Mun iiRetezat, Lotrului, F g ra , Bucegi, ara Bârsei (BV), Z rne ti (BV), Cristian (BV), Bra ov(BV), Bro teni, Pipirg, M n stirea Neam ului, Bicaz, Tarc u, Garcina, V ratic, Tazl u,Mun ii Rodnei, Mun ii Maramure ului, Bucovina, Valea Moldovei, Valea Sucevei, Valea Bistri ei, Valea Dornei, Ujfal u(CJ),
89 inteu (CJ), Bistra, Câmpeni, Bolomireasa,
Harghita. Decei (1958) îl g sea în Mun ii Apuseni. Lazea în 1997 îl citeaz la: B i a Plai, Fini ,Budureasa, T rc i a, Va c u, Beiu (BH). Vasiliu i col. 2964, îl consemneaz din: Mun ii Maramure ului (Valea Ve eu, Valea Nov ), Mun ii C limani (pragul Bârg ului, Pietroasa), M gura Mare din Oituz, Mun iiStâni oara (Valea Bisri ei), Mun ii Bistri ei(Valea Negri oarei, Toancea-Barnar, Valea Bistri ei), Mun ii Tarc u (Fundu Tarc ului, Valea Tarc u), Mun ii Gutâi, Mun ii Rodnei (Dorna Cândreni), Mun ii arcului (vârful Suru, Valea Bistra), Mun ii F g ra ului. Valea Jadului din Bihor, Vidrean- Gil u.Ionescu i col. (1968) îl g sesc în Mun ii ce str juiesc Valea Bistri ei i în Mun ii Rodnei. Mun ii M cin.În Banat specia este semnalat din: Mun iiPoiana Rusc , arcu, Cernei, Semenicului, Aninei i Alm jului.
Statutul speciei Lynx lynx este o specie vulnerabil (IUCN).Este protejat conform urm toarelor legi: - Conven ia de la Berna: anexa III - Legea 13/1993 ce ratific Conven ia de la Berna - Conven ia de la Washington: anexa II (CITES anexa C2) - Directiva European 92/43/EEC - Legea 462/2001
Prezen a speciei în spa ii protejateSpecia este prezent în toate ariile protejate aflate în Carpa i. Popula ii importante existîn: Parcul Natural Retezat, Parcul Na ional Domogled-Valea Cernei, Parcul Na ional Mun ii Rodnei.
Statutul de conservare, tendin e
evolutive i poten iale amenin riEvolu ia i starea popula iilor: În Europa popula iile actuale de râ i num r pu ine exemplare izolate în areale mai mici sau mai mari. În aceste condi ii schimbul de gene între diferite popula ii nu se poate realiza ceea ce are repercursiuni negative asupra st rii de s n tatea popula iilor respective având în vedere pericolul consangviniz rii. Singurele popula iiautohtone, ce au supravie uit pân în secolul XXI sunt cele din Carpa i, Balcani i peninsula Scandinav .De i România are înc un num r însemnat de exemplare comparativ cu alte ri din Europa aceast situa ie nu este deloc satisf c toare ide aceea trebuie f cute în continuare eforturi
pentru a m ri efectivul acestora în p durile din Carpa i.
Efectivul popula iei în România. În 2005 Murariu & Munteanu au dat o cifraproximativ de 1500 de exemplare.
Poten iale amenin ri: De departe cel mai puternic impact asupra râsului îl au distrugerea habitatului prin: expoat ri forestiere, dezvoltarea re elei de drumuri ce faciliteazaccesul omului în cele mai dep rtate col uri ale mun ilor, turismul practicat f r nici un control cu mijloace motorizate (ATV-uri, motociclete), dezvoltarea sta iunilor turistice existente icontruirea de a ez ri omene ti tot mai aproape de “inima” muntelui. Alte aspecte negative ar fi braconajul prin diferite mijloace i câinii l sa i liber care înso esc ciobani.
III - Managementul speciei i al habitatului s u
Propuneri la habitatul speciei Identificarea i crearea unor zone favorabile speciei în care interven iile umane s fie reduse la minim posibil. P strarea unor coridoare de trecere între popula ii din zone diferite. Îmbun t irea habitatelor sub aspect trofic.
Propuneri referitoare la specie Este absolut necesar monitorizarea permanent a popula iilor de râ i din toate ocoalele silvice i centralizarea datelor la nivel na ional. De asemenea credem c ar fi necesar un studiu privind variabilitatea genetic a popula iilor din diferite masive muntoase pentru a se estima vulnerabilitatea speciei. Sunt necesare i studii asupra dinamicii popula ionale, influen ei asupra popula iilor de ungulate s lbatice i asupra animalelor domestice. Pentru a se g si metode de a reduce la minimum pierderile materiale aduse p storitului trebuie g site i testate diferite m suri de protec ie f r repercursiuni negative asupra râsului. Un alt aspect important ar fi atragerea aten iei publicului asupra acestei specii i educarea într-un spirit ecologic în special a copiilor.
Metode de monitorizareFiind o specie foarte rar i întâlnirile vizuale doar excep ionale evaluarea popula iei se poate face numai iarna dup urmele l sate pe z pad ,sau prin tehnici mai sofisticate care necesit un efort financiar deosebit: analizarea genetic a
90firelor de p r g site sau recoltate special de pe teren.
Bibliografie
C LINESCU R., 1931b - Mamiferele României. Reparti ia i problemele lor biogeografice-economice, Buletinul Ministerului Agriculturii i Domeniilor, Nr. 251, Vol. I: 1-103 COTTA V., 1982 - Vânatul. Cunoa tere,ocrotire i recoltare, Editura Ceres, Bucure ti,1: 560 DECEI P., 1958 - Râsul în mun ii Apuseni, Vân torul i pescarul sportiv, 11 (9): 19 DONI N., PAUC -COM NESCU M. , POPESCU A., MIH ILESCU S., BIRI I. A., 2005 - Habitatele din România, Editura Tehnic Silvic , Bucure ti.IONESCU V.,1968 - Vertebratele din România, Editura Academiei Republicii Socialiste România, Bucure ti, 1-496. LAZEA I., 1997, Râsul în Mun ii Apuseni, Vân torul i pesarul român, 10: 6. MURARIU D., MUNTEANU D. 2005 - Fauna României, Mammalia, Carnivora, Editura Academiei Române, Vol. XVI, fasc. 5, 223 pag. VASILIU G.D., DECEI P., 1964 - Über den Luchs (Lynx lynx) der Rumänischen Karpaten. Säugetierk. Mitt. 12 (4): 155-183 CARTEA RO IE A VERTEBRATELOR DIN ROMÂNIA, 2005 - Muzeul Na ional de Istorie Natural “Grigore Antipa”, Bucure tiCAHIERS D’HABITATS NATURA 2000, CONNAISANCE ET GESTION DES HABITATS ET DES ESPECES D’INTERET COMMUNITAIRE, ESPECES ANIMALES, 2002 - tome 7, : 106-109THE WORLD CONSERVATION UNIONavailable online at: http://www.iucn.org.
91
Rhinolophus hipposideros Liliacul mic cu potcoav
Ioan DumaUniversitatea de Vest din Timi oara,Facultatea de Chimie-Biologie-Geografie, Departamentul de Biologie, Pestalozzi
nr.16, Timi oara, România, [email protected]
Denumirea tiin ific :Rhinolophus hipposideros (Bechstein, 1800) Încadrare taxonomic :Clasa: MammaliaOrdinul: Chiroptera
Familia: Rhinolophidae
I. Identificarea speciei
Descrierea speciei Este specia cu cele mai mici dimensiuni din cadrul genului Rhinolophus în România. Un adult are o lungime cuprins între 3 i 4 cm la care se adaug coada ce are i ea 2 - 3 cm. Anvergura aripilor are valori de 19,2 – 25,4 cm. Greutatea unui asemenea animal ajunge la 3 – 7 g i nu dep e te 9 g. Coloritul bl nii este gri-brun pe spate (f rnuan e ro cate) iar ventral este gri sau alb murdar. Patagium-ul i urechile sunt de asemenea gri-brune. Între cele dou sexe nu exist un dimorfism sexual acentuat. Se recunoa te dup aua cu aspect cuieniform în vedere frontal , precum i dup proeminen asuperioar a crestei, care are un aspect rotunjit. Pavilionul urechii dep e te vârful botului cu cca. 5 mm. Vârful pavilionului este scurt icurbat posterior. Antitragusul este de asemenea mai îngust decât înalt (Valenciuc, 2002). În prezent îns cel mai u or mod de a identifica specia este pe baza sonagramei. Ultrasunetele emise de fiecare specie de liliac sunt caracteristice ca frecven , ritm i intensitate. De aceea cu ajutorul detectoarelor de ultrasunete identificarea speciilor de lilieci iimplicit a speciei Rhinolophus hipposideros nuconstituie o problem . În plus prin ata areaunor aparate adiacente se poate afla i num rulde lilieci de pe o anumit arie.
Posibile confuzii Deoarece este cel mai mic reprezentant al genului nu poate fi confundat cu nici o altspecie de Rhinolophus.
Fig 1: Rhinolophus hipposideros (fotografie de: Miloš And ra)
II - Biologia, ecologia i situa iaspeciei
Caracterele biologice Reproducerea: maturitatea sexual este atinsîn al doilea an de via . Prim vara femelele dau na tere de regul unui singur pui (mai rar doi). În timpul gesta iei i cre terii juvenililor, femelele stau în grupuri separate de masculi. Spre toamn i în anotimpul rece coloniile devin mixte. Interesant este faptul c în timpul verii femelele caut ad posturi calde în timp ce masculii stau în locuri mai r coroase.Puii devin independen i dup numai 6-7 s pt mâni.
Longevitatea: ajunge la 5-6 ani (Valenciuc, 2002).
Comportament (Activitatea) :Este o specie sedentar . Deplas rile pe care le face sunt în general determinate de c utarea hranei, g sireaunui nou ad post sau a congenerilor. Chiar iîn aceste cazuri zborurile se fac pe distan e de
1303
92câ iva kilometri. Deplas ri mai lungi sunt efectuate între ad posturile de var i cele de iarn (exceptional pân la 150 km).
Hiberneaz în pe teri, scorburi ale arborilor b trâni, i chiar în podurile caselor. Coloniile de hibernare sunt laxe (între indivizi fiind un spa iu destul de mare) i formate din adul i ijuvenili de ambele sexe. Caracteristic pentru rinolofide este modul în care se învelesc cu aripile, delimitând astfel un spa iu izolator între corp i mediul extern (vezi fig. 1). Aceast specie de liliac hiberneaz din septembrie-octombrie pân în martie-aprilie în func ie de condi iile climatice locale. Hibernarea nu se face în mod continu pe toatperioada de iarn ci este întrerupt din când în când de necesitatea de a urina, de a- i c uta un alt loc mai potrivit, de a bea ap (Valenciuc, 2002) sau pur i simplu de temperaturile ridicate ale mediului înconjur tor. Ca majoritatea speciilor de lilieci, are o activitate nocturn i crepuscular mai intensodat cu l sarea amurgului i din ce în ce mai slab spre diminea . În decursul nop ii existnumeroase momente de repaus iar femelele cu pui revin de dou trei ori pe noapte la cuib pentru ai hr ni. În nop ile cu vreme nefavorabil (ploi abundente, vânturi puternice) de regul nu p r se te cuibul. Evit de obicei zonele deschise preferând svâneze în apropierea p durilor, fâne elorîmp durite, planta iilor, perdelelor forestiere de protec ie i chiar a cl dirilor. Zboar de regulîn apropierea ramurilor copacilor dar ideasupra apelor sau a turmelor de animale domestice.
Regimul alimentar: hrana const în insecte pe care le prinde în zbor pe timp de noapte. De inu sunt indicii conform c rora i-ar selec iona prada totu i se pare c se hr ne tepreponderant cu insecte de 3 pân la 14 mm lungime. Întotdeauna exploateaz resusele cele mai abundente la nivel local. Astfel, calitativ vorbind hrana speciei difer de la o lun la alta în func ie de grupul de insecte care este mai abundent. În perioada de cre tere a puilor teritoriul de vân toare al femelei este de pân la 3 km dep rtare de cuib.
Caractere ecologice Este o specie întâlnit din zona de câmpie ipân în cea montan .De i în trecut tr ia în special în pe teri sau în alte cavit i naturale i p duri, în prezent se pare c un num r din ce în ce mai mare de exemplare prefer s vie uiasc sub
acoperi urile caselor i a cl dirilor din zona rural dar i urban .Specia caut zonele împ durite dar cu suficiente poieni i spa ii semideschise. Frecventeaz i planta iile cu pomi fructiferi ivi de vie. De asemenea în cazul existen eiunui ochi de ap sau a unui râu s-a constatat cprefer aceste locuri pentru a se hr ni datoritabunden ei insectelor. Uneori poate fi observat i deasupra câmpurilor agricole.
Du mani: În principal Rhinolophus hipposideros este pr dat de diverse specii de strigiforme. Ocazional mai este consumat i de unele mamifere ca: Martes martes, Martes foina,Felis silvestris, Eliomys quercinus, Myoxus
glis.Pe lâng acestea putem pune pe lista “inamicilor” speciei i omul care, cel pu in în mediul rural românesc are înc bine p stratevechile credin e populare i consider aceste animale ca fiind “necurate”.
Habitate men ionate în Anexa I în
care specia este prezentSpecia având un areal întins poate fi întâlnitîntr-un num r mare de habitate men ionate la Anexa I.Rhinolophus hipposideros este prezent în p duri temperate de foioase cu frunze c z toare, p duri i tuf ri uri de lunc i de mla tin , stânci continentale i roci la zi, pe teri (corine 65), Vegeta ie de margini de ape etc. - UE 8310 - Pe teri în care accesul publicului este interzis - UE 9150 - P duri medio-europene de fag din Cephalanthero-Fagion
- UE 9160 - P duri subatlantice imedioeuropene de stejar sau stejar cu carpen din Carpinion betuli
Repartizarea geograficRhinolophus hipposideros este o specie larg r spândit pe continentul European fiind întâlnit din Irlanda pân în Ucraina i din Creta pân în Polonia Rhinolophus hipposideros este totodat una dintre cele mai r spândite specii de liliac din România, pân în prezent fiind citat din peste 70 de localitati (fig. 2). Loca iile în care este semnalat în literatura de specialitate sunt: Pe tera Casa Doamnei,
tef ne ti; Pe tera Abri, Oituz; Pe tera de la Limanu; Pe tera Canaraua Fetii; Pe tera de la Piatra Galben , Ruc r; Pe tera Liliecilor; m n stirea Bistri a (VL); Pe tera Muierii,
93 Novaci; Pe tera cu R zboaie din cheile Sohodorului; Pe tera Apa Moie tii, Pocruia; Pe tera Babei, Nadanova; Pe tera Clo ani,C lug reni; Pe tera Izverna, Baia de Aram ;Pe tera Topolni a i Pe tera Femeii, Cire u; Pe tera Ungurului, Pecini ca; Oravi a; Pe teraComarnic, Cara ova; Banloc, Ceacova; Pe teraSânesei i Pe tera lui Du u, C prioara; Pe terade la Române ti; Deva; Pe tera Cofta F tu ii,B i a; Pe tera Cofta Sârbilor, Ardeu; Pe teraMada, Or tie; Alba Iulia; Pe terade la Bordu Mare, Ohaba-Ponor; Pe tera Pl i orul Liv denilor, Ha eg; Pe tera de la Alunii Negri, Câmpul lui Neag; Pe tera M gura-Raco ,Rupea; Pe tera Sârmalio , Raco ul de Jos; Pe tera de la Pe tera i Pe tera de la M gura,Moeciul de Jos; Pe tera din valea Fundata, Râ nov; Araci, Codlea; Bra ov; Mere ti;Gheorghieni; Cheile Turzii; Cluj-Napoca; Mestec ni , Some ; Pe tera de la Dâmbul Colibii, Sighi el; Pe tera de la Ferice, Lunca Va c ului; Pe tera Meziad, Beiu ; Pe teraCugli , Zece Hotare; Pe tera Pi ni a, Valea Le ului, Ale d; Oradea (Bielz, 1886; C linescu, 1931; Dumitrescu & col., 1967; Murariu, 2005). Mun ii Piatra Craiului (R dule , 2005)
Fig. 2: Distribu ia speciei Rhinolophus hipposideros
în România (dup Murariu, 2005)
În ciuda faptului c este o specie extrem de citat în toate zonele României, în ultimii 20 de ani nu a mai fost men ionat în nici un articol din literatura de specialitate (exceptând Oltenia).
Statutul speciei Conform IUCN este clasificat drept vulnerabil (VU A2c). Protec ia speciei are la baz urm torul cadru legal: - Conven ia de la Berna: anexa II - Legea 13/1993 ce ratific Conven ia de la Berna - Conven ia de la Bonn: anexa II - Directiva European 92/43/EEC - Legea 462/2001
Prezen a speciei în spa ii protejate În prezent specia beneficiaz de protec ie în toate parcurile na ionale i naturale ale României. Dintre acestea le men ion m doar cele mai mari: Parcul Na ional Semenic-Cheile Cara ului, Parcul Na ional Cheile Nerei-Beu ni a, Parcul Natural Por ile de Fier, Parcul Na ional Domogled-Valea Cernei, Parcul Natural Retezat.
Statutul de conservare, tendin e
evolutive i poten iale amenin riEvolu ia i starea popula iilor: Popula iile de Rhinolophus hipposideros sunt în declin pe aproape întregul teritoriu al Europei iar în unele ri a disp rut sau este extrem de rar: Luxemburg, Olanda, Belgia.
Efectivul popula iei. În România se estimeazexisten a a 10.000 de exemplare (Murariu, 2005). Acela i autor îns men ioneaz cspecia nu este suficient studiat la nivel na ional i deci deducem c num rul este doar speculativ.
Poten iale amenin ri: Cauzele declinului popula ional ar fi distrugerea coloniilor de vardin podurile caselor, distrugerea sau deteriorarea habitatului folosit de aceastspecie în perioadele reci ale anului pentru hibernare, distrugerea sau fragmentarea p durilor b trâne cu arbori scorburo i,înlocuirea p durilor naturale cu planta iiformate adesea dintr-o singur specie de arbore, distrugerea sau degradarea zonelor umede din regiunile de câmpie, folosirea excesiv a insecticidelor în special în agricultur .
III - Managementul speciei i al habitatului s u
Propuneri la habitatul speciei Pentru realizarea unei protec ii eficiente a speciei este necesar p strarea i îmbun t ireahabitatelor în care aceasta vie uie te.Astfel locurile de hibernare cum ar fi: pe terile,minele abandonate, aerisirile din podurile caselor trebuie protejate prin închiderea lor cu grilaje speciale care s permit accesul liliecilor în ele. În ceea ce prive te habitatele folosite de specie pe timpul verii pentru a se hr nii aici ar trebui luate urm toarele m suri: - p strarea arborilor scorburo i în parchetele aflate în exploatare (oricum lemnul lor nu are o
94valoare comercial mare fiind utilizabil doar ca lemn de foc). - folosirea pesticidelor i a insecticidelor în cantit i ra ionale (nu în exces!) ideal fiind aplicarea unei agriculturi ecologice. - evitarea plant rii r inoaselor în zonele colinare unde de altfel nu î i g sesc locul. - în zonele de câmpie recomandat ar fi p strarea unor perdele de arbori i subarboret între parcelele agricole.
Propuneri referitoare la specie.Deoarece datele din literature de specialitate referitoare la popula ia acestei specii sunt foarte vechi i pu ine, un prim pas ar fi intensificarea studiilor tiin ifice la nivel na ional. O a doua m sur care s-ar impune ar fi mediatizarea i informarea cet enilor asupra importan ei liliecilor în general, pentru a limita pe viitor distrugerea coloniilor ce se stabilesc în podurile cl dirilor. În al treilea rând credem c ar fi necesar ca în a ez rile urbane în care se constat existen aspeciei s se instaleze cu ti speciale drept ad post pentru lilieci.
Metode de monitorizareÎn prezent datorit apari iei detectoarelor de lilieci monitorizarea i identificarea acestora se poate poate face foarte u or. Tot ceea ce trebuie f cut este o ie ire de noapte în teritoriul desemnat pentru a fi studiat.
Bibliografie
BIELZ E.A., 1886 - Uber die Siebenburgen vorkommenden Fledermause. Verhandlung und Mitteilungen des Siebenburgen. Vereins fur Naturwissen-schaften in Hermannstadt, 38: 15-120C LINESCU R., 1931b - Mamiferele României. Reparti ia i problemele lor biogeografice-economice, Buletinul Ministerului Agriculturii i Domeniilor, Nr. 251, Vol. I: 1-103 DONI N., PAUC -COM NESCU M. , POPESCU A., MIH ILESCU S., BIRI I. A., 2005 - Habitatele din România, Editura Tehnic Silvic , Bucure tiDUMITRESCU M., Tanasachi J., Orghidan Tr., 1962-1963, R spândirea chiropterelor în R.S. Român . Lucr. Inst. Speol. “Emil Racovi ”, 4: 75-83. MURARIU D., Mammal Species drom Romania. Categories of Conservation. Trav. Mus. Hist. Nat. “Grigore Antipa”, 35: 549-566 R DULE N., 2005 Data on the micromammals (Insectivora, Chiroptera,
Rodentia) from Piatra Craiului National Park (Romania), Trav. Mus. Hist. Nat. “Grigore Antipa”, 48: 473-479. VALENCIUC N., 2002, Fauna României, Mammalia, Chiroptera, Edit. Academiei Române, Bucure ti, Vol. XVI, fasc. 3, 166 pag. CARTEA RO IE A VERTEBRATELOR DIN ROMÂNIA, 2005, Muzeul Na ional de Istorie Natural “Grigore Antipa”, Bucure tiCAHIERS D’HABITATS NATURA 2000, CONNAISANCE ET GESTION DES HABITATS ET DES ESPECES D’INTERET COMMUNITAIRE, ESPECES ANIMALES, 2002, tome 7, pp 38-41THE WORLD CONSERVATION UNIONavailable online at: http://www.iucn.org
95
Rupicapra rupicapra Capra neagr
Ioan DumaUniversitatea de Vest din Timi oara,Facultatea de Chimie-Biologie-Geografie, Departamentul de Biologie, Pestalozzi
nr.16, Timi oara, România, [email protected]
Denumirea tiin ific :Rupicapra rupicapra (Linnaeus, 1758)Încadrare taxonomic :Clasa: MammaliaOrdinul: Artiodactyla
Familia: Bovidae
I. Identificarea speciei
Descrierea speciei Greutate: În România exemplarele de Rupicapra rupicapra ajung la 37-56 kg (Cotta, 1982).Descriere: Specia se recunoa te u or având o blan brun-ro cat în perioada de var i brun-negricioas în sezonul rece. Capul i b rbiasunt acoperite cu peri albi. N pârlirea se face de dou ori pe an: în prim var (mai-iunie) iîn toamn (septembrie-octombrie). Ambele sexe poart coarne caracteristice cu vârful orientat posterior i în jos. Spre deosebire de cerbi unde coarnele sunt caduce reînnoindu-se an de an, la capra neagr acestea sunt permanente i cresc continu.
Posibile confuziiNu poate fi confundat cu nici o alt specie de bovid din fauna României.
II - Biologia, ecologia i situa iaspeciei
Caracterele biologice Reproducerea. Maturitatea sexual este atinsîn toamna anului urm tor. Perioada de rut se desf oar la sfâr itul lui octombrie, i în noiembrie. În aceast perioad masculii concureaz pentru femele i î i stabilesc dominan a i dreptul de împerechere prin confrunt ri directe (când adversarii sunt de aceea i dimensiune i vârst ) sau indirecte (cu masculii tineri sau prea b trâni). Femelele da na tere la 1 sau 2 iezi abia în mai sau iunie.
Longevitatea. Rupicapra rupicapra este o specie longeviv putând tr i pân la 22 ani.
Comportament (Activitatea): Este o specie social , tr ind în grupuri (ciopoare) de pân la 20 de indivizi. Ciopoarele sunt separate pe sexe. Astfel, masculii formeaz grupuri mai mici i stau separat de femele (exceptând perioada de împerechere). Acestea din urmnum r femele de diferite vârste împreun cu iezii lor. Iezii stau cu mamele timp de pân la 3 ani. În cadrul ciopoarelor formate din femele exist întotdeauna o femel dominant care de regul este i cea mai b trân . Masculii juvenili umbl solitari sau în grupuri mici timp de 7-8 ani moment în care devin pe deplin maturi i se vor al tura femelelor în perioada de rut.Specia este sedentar . Totu i efectueazmigra ii scurte pe vertical determinate de condi iile climatice i abunden a hranei. Astfel în perioada de var efectivele de capr neagrsunt situate în etajul subalpin i alpin iar în perioada hyemal ciopoarele coboar în p durile de conifere sau chiar în cele de fag.
Fig 1: Rupicapra rupicapra (fotografie de: Ioan Duma)
Regimul alimentar: const în diferite specii de ierburi i licheni fiind exclusiv vegetal . De o importan deosebit sunt locurile cu sare. În cazul în care acestea lipsesc aceasta trebuie
Speciedin
anexa IV
96furnizat de personalul parcurilor na ionale sau naturale sau de silvici.
Caractere ecologice Este o specie caracteristic etajului subalpin ialpin. Iarna îns coboar în etajul p durilor de conifere i chiar de fag. Dintre sim uri doar auzul i mirosul sunt fine. V zul este slab dezvoltat, animalul distingând mai mult mi carea obiectelor decât forma lor exact .
Du mani. Pr d torii naturali ai caprei negre ar fi doar râsul i acvila de munte (Aquila chrysaetos). Lupul o vâneazdoar arareori (Murariu, 2005). La ace tia mai ad ug m omul care o vâneazpentru trofeu i carne.
Habitate men ionate în Anexa I în
care specia este prezent .Specia este prezent în paji ti alpine isubalpine, paji ti umede i comunit i de ierburi înalte (buruieni uri subalpine), paji timezofile, p duri temperate de foioase cu frunze c z toare, p duri temperate de conifere, grohoti uri, stânci continentale i roci la zi. - UE 4060 - Tuf ri uri alpine i boreale - UE 4070* - Tuf ri uri cu Pinus mugo iRhododendron myrtifolium
- UE 6150 - Paji ti boreale i alpine pe substrat silicios. - UE 6170 - Paji ti calcifile alpine i subalpine - UE 6230* - Paji ti montane de Nardus
bogate în specii pe substraturi silicioase - UE 6520 - Fâne e montane. - UE 8160* - Grohoti uri medio-europene calcaroase ale etajelor colinar i montan. - UE 8220 - Versan i stânco i cu vegeta iechasmofitic pe roci silicioase.
Repartizarea geograficÎn Europa specia este cantonat în etajele superioare ale Pirineilor, Alpilor , Dinaricilor i Carpa ilor.
Specia este r spândit în zonele alpine ale Carpa ilor Meridionali i Orientali fiind însaclimatizat cu succes i în unele masive muntoase mai mici. (Fig. 2). Principalele zone muntoase în care se întâlne te specia sunt: Mun ii Rodnei, Bucegi, Piatra Craiului, F g ra , Parâng, Lotrului, Retezat, Godeanu, arcu.
Fig. 2: Distribu ia speciei Rupicapra rupicapra înRomânia (dup Murariu, 2005).
Statutul speciei Rupicapra rupicapra este o specie periclitat(IUCN).Este protejat prin: - Conven ia de la Berna - legea 13/1993 ce ratific Conven ia de la Berna, - prin Directiva European 92/43/EEC - prin legea 462/2001.
Prezen a speciei în spa ii protejate În prezent specia beneficiaz de protec ie în urm toarele parcuri na ionale i naturale ale României: Parcul Na ional Piatra Craiului, Parcul Natural Bucegi, Parcul Na ional Mun iiRodnei i Parcul Natural Retezat.
Statutul de conservare, tendin e
evolutive i poten iale amenin riEvolu ia i starea popula iilor: Popula ia de capre negre din România este deocamdatstabil cu men iunea c în unele masive braconajul a ajuns la cote destul de ridicate (ex. Mun ii arcului, obs. personale).
Efectivul popula iei în România. În 2005 Murariu & Munteanu au dat o cifraproximativ de 200 de exemplare (probabil o gre eal de tipar, num rul aproximativ fiind de 2000).
Poten iale amenin ri la adresa speciei ar fi unele maladii ce pot fi transmise prin animalele domestice cu care împarte habitatul pe timp de var în toate masivele muntoase, braconajul i climatul aspru din timpul iernilor geroase.
97 III - Managementul speciei i al habitatului s u
Propuneri la habitatul speciei Delimitarea unor regiuni în care accesul animalelor domestice s fie interzis. Suplimentarea cu sare a habitatelor montane în care capra neagr este prezent .
Propuneri referitoare la specieMurariu indica reintroducerea speciei pe lista celor cu interdic ie total de vân toare.In paralel cu aceasta am indica i descurajarea braconajului prin în sprirea pedepselor aplicate.Pentru ca viitorul speciei s fie asigurat este absolut necesar educarea într-un spirit ecologic a noilor genera ii.
Metode de monitorizare Monitorizarea i stabilirea efectivului acestei specii este destul de greu de realizat datoritdificult ii terenului, a condi iilor meteo adesea nefavorabile i a marjelor de eroare destul de mari. Un ciopor speriat poate trece rapid pe un alt versant muntos i astfel exist riscul de a fi num rat de dou ori. De regul stabilirea efectivului dintr-un anumit areal se face prin observa ii directe de c trepersonalul ariilor protejate i de cel silvic. Recens mântul trebuie f cut de mai multe grupuri de voluntari concomitent. Între echipe trebuie s existe o bun comunicare pentru a se reduce pe cât posibil erorile de num rare.
Bibliografie
COTTA V., 1982 - Vânatul. Cunoa tere,ocrotire i recoltare, Editura Ceres, Bucure ti,1: 560 DONI N., PAUC -COM NESCU M. , POPESCU A., MIH ILESCU S., BIRI I. A., 2005 - Habitatele din România, Editura Tehnic Silvic , Bucure tiCARTEA RO IE A VERTEBRATELOR DIN ROMÂNIA, 2005 - Muzeul Na ional de Istorie Natural “Grigore Antipa”, Bucure tiTHE WORLD CONSERVATION UNIONavailable online at: http://www.iucn.org
98
99
Ursus arctosUrsul brun
Ioan DumaUniversitatea de Vest din Timi oara,Facultatea de Chimie-Biologie-Geografie, Departamentul de Biologie, Pestalozzi
nr.16, Timi oara, România, [email protected]
Denumirea tiin ific :Ursus arctos (Linnaeus, 1758) Încadrare taxonomicClasa: MammaliaOrdinul: Carnivora
Familia: Ursidae
I. Identificarea speciei
Descrierea speciei Greutate. Ur ii bruni din România au o greutate cuprins între 253-481 kg (Micu, 1998) (recordul mondial la urs provine din România de la Prundu Bârg ului (Bistri aN s ud, (Murariu & Munteanu, 2005)). Obi nuit are îns între 150-200kg (Murariu & Munteanu, 2005). Trebuie men ionat caceasta variaz în func ie de sex i mai ales de perioada anului. Cea mai mare greutate este atins în sezonul autumnal înainte de retragerea în bârlog.
Fig 1: Ursus arctos (fotografie de: Ioan Duma)
Este un animal mare, plantigrad, cu un corp robust i aparent greoi. Totu i în ciuda aparen elor, ursul este un foarte bun alerg tor putând galopa cu peste 45 km/h. Aceasta în condi iile în care cei mai buni atle i din lume, la proba de vitez ating abia 36 km/h. Blana este de culoare brun de i la unii indivizi aceasta poate fi aproape neagr . La exemplarele tinere în jurul gâtului poate ap reaun guler de culoare alb care îns dispare cu vârsta.
N pârlirea bl nii se face în iunie i iulie. Este singura specie de ursid din fauna României. Dup aspect iurme (fig 2) nu poate fi confundat cu alte specii de mamifere.
Fig. 2: Urma l sat de Ursus arctos
(Linnaeus, 1758)
II - Biologia, ecologia i situa iaspeciei
Caracterele biologice Reproducerea: Maturitatea sexual este atinsla vârsta de 3 - 4 ani. Perioada nup ial are loc în lunile iunie-iulie. Femela fat abia în februarie între 1 i 4 pui. În medie num rulacestora este de 2. În ultimele decenii s-a constatat o cre tere a propor iei femelelor cu 4 pui pe teritoriul unor ocoale silvice în care ur iierau hr ni i de c tre om (Murariu & Munteanu, 2005). Puii fac ochi abia la o lun dupna tere. În momentul f t rii cânt resc doar 300-350g (Micu, 1998). Aceasta îns este o adaptare la condi iile neprielnice din perioada în care sunt adu i pe lume. S nu uit m ca puii se nasc în sezonul hyemal când hrana este aproape inexistent . Ori în aceast situa ieni te pui de dimensiuni mari ar epuiza femela. Puii vor sta în preajma mamei o perioad de pân la 2 ani timp în care înva ce, de unde, icum s î i procure hrana. Cu toate acestea femelele fat adesea o dat pe an i nu la doi ani cum se credea pân nu demult.
1354*
100Longevitatea. 30-35 de ani iar în captivitate chiar mai mult (Cotta, 1982).
Comportament (Activitatea). Ursul este un animal nocturn. Ziua st ascuns în desi urile p durilor sau în alte locuri lini tite iar noaptea porne te s se hr neasc în locurile tiute în prealabil.Un aspect interesant al comportamentului la ursul brun îl constituie retragerea în perioada hyemal în bârlog. Acesta este un ad post retras, ales i construit în zonele mai lini titeale p durilor. În interior, bârlogul este c ptu itcu iarb uscat , frunze i mu chi. În timpul petrecut în acest ad post ursul nu hiberneaz ci intr într-o stare de laten (somn de iarn ). În acest timp frecven a cardiac se reduce, dar foarte pu in iar temperatura corpului scade doar cu câteva grade (asta spre deosebire de adev ra ii hibernan i cum ar fi marmota sau popând ul unde b t ile inimii se reduc drastic iar temperatura corpului poate sc dea chiar la 4ºC). Intrarea în bârlog este de fapt o adaptare la mediul de via ostil din perioada de iarn .Astfel el este condi ionat de dificultatea de a g si hran sau chiar de absen a acesteia. În anii cu ierni blânde, ur ii (mai ales masculii) nu intr deloc în hibernare. Femelele totu i se retrag în ad post chiar i în aceste condi iideoarece trebuie sa dea na tere puilor într-un loc cât de cât ferit de intemperiile vremii ievident trebuie s îi al pteze.
Regimul alimentar. Ursul este prin excelenun animal omnivor. Raportul dintre cantitatea de hran vegetal i cea animal depinde de anotimp. Dup ie irea din bârlog consumpredominant hran animal , iar odat cu înc lzirea vremii i dezvoltarea vegeta iei î idiversific meniul care const din diferite specii de graminee, fructe, r d cini i diverse specii de ciuperci. Hrana animal este de asemenea foarte variat insecte (hymenoptere, coleoptere, ortoptere); viermi: în special anelide; micromamifere (roz toare iinsectivore), pe ti, amfibieni, reptile, i chiar mamifere mari: cerbi, c priori, mistre i, o serie de animale domestice (Murariu & Munteanu, 2005).
Caractere ecologiceEste o specie adaptat habitatelor forestiere. De i în prezent este restrâns la p durile montane era în trecut r spândit i în p durile colinare i chiar de câmpie. Necesit atât locuri lini tite în care s se poatodihni în timpul zilei cât i zone în care sg seasc hran din abunden . În perioada de toamn când trebuie s câ tige rapid în
greutate are nevoie de cantit i mari de fructe dar i de hran de origine animal . În acest sezon al anului animalele se deplaseaz fie în zona alpin fie în cea colinar .
Habitate men ionate în Anexa I în
care specia este prezentUrsus arctos era prezent în trecut într-o varietate de habitate mult mai mare decât în prezent.În condi iile presiunii antropice din ce în ce mai mari specia s-a refugiat în habitatele din arealele muntoase sau colinare înalte: paji tialpine i subalpine, paji ti umede i comunit ide ierburi înalte (buruieni uri subalpine), paji ti mezofile, p duri temperate de foioase cu frunze c z toare, p duri temperate de conifere, grohoti uri, stânci continentale i roci la zi. - UE 4070* - Tuf ri uri cu Pinus mugo iRhododendron myrtifolium
- UE 6520 - Fâne e montane. - UE 9110 - P duri de fag de tip Luzulo-
Fagetum.- UE 9130 - P duri de fag de tip Asperulo-Fagetum
- UE 9150 - P duri medio-europene de fag din Cephalanthero-Fagion- UE 91K0 - P duri ilirice de Fagus sylvatica
(Aremonio-Fagion).- UE 91V0 - P duri dacice de fag (Symphyto-Fagion)- UE 9410 - P duri acidofile de Picea abies din regiunea montana (Vaccinio-Piceetea)- UE 9420 - P duri de Larix decidua i/sau Pinus cembra din regiunea montan .
Repartizarea geograficUrsul brun este r spândit în emisfera borealître 30 i 70º latitudine nordic în Europa, Asia i America de Nord.
În prezent este r spândit în p durile montane din toate masivele României (Fig. 3) Efectivul de urs din România se situeaz încla un nivel ridicat. Exceptând Rusia, aranoastr are cea mai mare popula ie din Europa i totodat la noi se înregistreaz i cea mai
mare densitate (Murariu & Munteanu, 2005).
101
Fig. 3: Harta de distribu ie a speciei Ursus arctos în România (dup Murariu, 2005)
A fost citat în literatura de specialitate din: M-ii Rodnei (Valea Ilvei), M- ii Maramure ului
(Valea Râului, Valea Vi eului), M- iiible ului, M- ii Bârg ului, M- ii Gurghiu,
Rar u, Valea Dornei, Valea Bistri ei, M- iiCeahl ului, M- ii Tarc ului, M n stireaNeam ului, V ratic, Târgu Neam , Bro teni, Bicaz, Galu, Pipirig, M- ii Bucegi (Bucegi, Runc, Caraiman, Cl bucetul Taurului, Neam ul, Unghia Mare, Cazacul, Diham), M-ii F g ra ului,M- ii Lotrului, M- ii Parângului,
M- ii Cibinului, M- ii Retezat (Bucura, Clopotiva, Galbena, Gemenele, Gura Apei, Gura Zlatei, Poiana Pelegii, Z noaga), M- iiGodeanu, M- ii arcului (Poiana M rului, Bloju, Sturu, arcu, C leanu, Valea Bistrei), M- ii Cernei (B ile Herculane), M- iiMehedin i, M- ii Semenicului, M- ii Poiana Rusc (N drag, Pade , Rusca Montan )(C linescu, 1931). Vasiliu îl citeaz din: Arpa ul de Jos, Avrig, Borca, Buzdugana, Cristian –M gurele,Covasna, Com nd u, Gârbova, Ghelin a,Gropile, Gurghiu, Joseni, Mâneciu- Ungureni, N ruja, Petro ani, Râ nov, Runcu-R chiteanu,Valea Beliei, Valea esului, Valea Radului,Z noaga (Vasiliu i Alma an, 1969). Murariu îl g se te la l truc- Negre ti-Oa ,Soveja, Sinaia, M- ii Siriului (Murariu, 1987). În Banat îl mai men ion m din M- ii Alm jului (Chiaco ul Mic) (Duma, date nepublicate).
Statutul speciei Specia este considerat ca fiind vulnerabil(IUCN, 2007). Ea este protejat prin ur toarele legi în vigoare: - Conven ia de la Berna: anexa II - Conven ia de la Washinton: anexa II - Legea 13/1993 ce ratific Conven ia de la Berna - Directiva European 92/43/EEC - Legea 462/2001
Prezen a speciei în spa ii protejateSpecia este prezent i protejat în ariile cu regim special din zonele montane. Câteva dintre acestea ar fi: Parcul Na ional Semenic-Cheile Cara ului, Parcul Na ional Cheile Nerei-Beu ni a, Parcul Natural Por ile de Fier, Parcul Na ional Domogled-Valea Cernei, Parcul Natural Retezat.
Statutul de conservare, tendin e
evolutive i poten iale amenin riEvolu ia i starea popula iei: În prezent din datele pe care le de inem num rul de indivizi în unele masive montane este în regres în principal datorit braconajului i vân tori nera ionale. La aceasta se adaug degradarea habitatului în unele zone cu puternice influen eantropice pecum i unele boli cum ar fi rabia.
Efectivul popula iei: În 2005 specia num racca. 5000 de indivizi (Murariu i Munteanu, 2005)
Poten iale amenin ri: Fragmentarea habitatului i izolarea popula ilor de ur i prin dezvoltarea a ez rilor umane de-a lungul v ilor montane.Practicarea sporturilor motorizate (cu ATV-uri, motociclete sau ma ini de teren) pe drumurile forestiere are ca efect perturbarea atcivit ii speciei. Distrugerea calit ii habitatelor prin exploatarea p durilor mature de fag (Fagussylvatica) care furnizeaz în perioada autumnal cantit i importantre de hran .
III - Managementul speciei i al habitatului s u
Propuneri la habitatul speciei Identificarea terenurilor în care se g sescbârloagele i limitarea activit ilor umane în aceste zone. Identificarea terenurilor care ofer condi iioptime de hran pentru popula iile de ur i,precum i men inerea acestora în condi iioptime. Optimizarea din punct de vedere trofic a habitatelor frecventate de urs. Stabilirea de coridoare de trecere între popula iile de ur i din diferite masive muntoase. Reabilitarea unor habitate deteriorate în urma activit ilor umane.
Propuneri referitoare la specie.
102- Identificarea de solu ii privind armonizarea rela iilor dintre agricultori (cresc tori de animale) i aceast specie. - Combaterea braconajului. - Men inerea ursului pe lista speciilor a c rorvânare este interzis .- Depozitarea de eurilor în deponee închise în care accesul ur ilor s fie imposibil precum ifolosirea de containere speciale de stocare a resturilor menajere în localit ile aflate în areale cu ur i.- Interzicerea hr nirii de c tre turi ti a ur ilor, stare care determin asocierea omului cu sursele de hran i implicit are ca efect apari iaunor probleme uneori serioase. (frecventarea a ez rilor umane de c tre ur i sau chiar atacuri asupra oamenilor).
Metode de monitorizare.Evaluarea si monitorizarea popula iilor de urs presupune mult munc de teren deoarece aceast specie este foarte mobil atunci când vine vorba de c utarea hranei. În perioada de var urc spre p unile alpine urm rind turmele de animale domestice dar i coacerea fructelor de padure. Toamna migreaz la poalele mun ilor acolo unde sunt prezente livezi. În aceast perioad într-o livadîmp durit pot fi prezente câteva zeci de exemplare care nu apar in toate teritoriului respectiv. Din aceste motive evaluarea popula iilor se face dup observa iile din cursul verii: urme, l s turi, cât i a celor din luna martie la ie irea din bârlog.
Bibliografie
C LINESCU R., 1931 - Mamiferele României. Reparti ia i problemele lor
biogeografice-economice, Buletinul Ministerului Agriculturii i Domeniilor, Nr. 251, Vol. I: 1-103 COTTA V., 1982 - Vânatul. Cunoa tere,ocrotire i recoltare, Editura Ceres, Bucure ti,1: 560 DONI N., PAUC -COM NESCU M. , POPESCU A., MIH ILESCU S., BIRI I. A., 2005 - Habitatele din România, Editura Tehnic Silvic , Bucure tiIONESCU V.,1968 - Vertebratele din România, Editura Academiei Republicii Socialiste România, Bucure ti, :1-496 MICU I., 1998 - Ursul brun. Aspecte biometrice, Vân torul i pescarul, 4: 6-7 MURARIU D., 1987 - Aspecte faunistice iecologice privind mamiferele din Nord-vestul României., Stud. Cerc. Biol., Ser. Biol. Anim. 38: 91-95 MURARIU D., MUNTEANU D. 2005 -Fauna României, Mammalia, Carnivora, Editura Academiei Române, Vol. XVI, fasc. 5, 223 pag. CARTEA RO IE A VERTEBRATELOR DIN ROMÂNIA, 2005 - Muzeul Na ional de Istorie Natural “Grigore Antipa”, Bucure tiCAHIERS D’HABITATS NATURA 2000, CONNAISANCE ET GESTION DES HABITATS ET DES ESPECES D’INTERET COMMUNITAIRE, ESPECES ANIMALES, 2002 - tome 7, : 93-97.THE WORLD CONSERVATION UNIONavailable online at: http://www.iucn.org.VASILIU G.D., ALM AN H., 1969 -Contribu ii la cunoa terea taxonometriei unor mamifere (Carnivora) din România, Muzeul de
tiin ele Naturii Bac u, Studii i Comunic ri:283-296.
103
P s riUE - 855 – Alcedo atthis (Pesc ra albastru)
UE – 962 - Charadrius morinellus (Prund ra de munte) UE - 1011 – Dendrocopus medius (Cioc nitoarea de
stejar)UE – 1007 – Dendrocopus leucotos ( Cioc nitoarea cu
spate alb) UE – 1014 –Dryocopus martius (Cioc nitoarea neagr )
UE – 1098 – Lanius collurio (Sfrâncioc ro iatic)UE – 1191 – Pelecanus onocrotalus (Pelican comun)
104
105
Alcedo atthisPesc ra albastru
Drd. Pârvulescu Lucian Universitatea de Vest din Timi oara, Facultatea de Chimie-Biologie-Geografie, Departamentul de Biologie.
Tel: +40 766489256, e-mail: [email protected]
Denumirea tiin ific :Alcedo atthis (Linnaeus, 1758) Sinonimii:Gracula atthis (Linnaeus, 1758) Încadrare taxonomic :Clasa: Aves
Ordinul: Coraciiformes
Familia: Alcedinidae
I. Identificarea speciei
Descrierea speciei Are un aspect îndesat datorit cozii scurte i a corpului robust, pas rea m surând nu mai mult de 18 cm. La prima vedere se eviden iaz ciocul lung i coloritul dorsal albastru-verzui cu reflexii metalice, vizibile i din zbor. Pieptul iabdomenul sunt colorate în ruginiu-ro iatic,capul albastru pestri cu obraji ro iatici, de la care porne te o dung alb spre spate. Zona de sub mandibul este alb . Coada este albastr .Picioarele sunt ro ii la ambele sexe îns ciocul face diferen a: la masculi este negru-cenu iu iar la femele cenu iu cu baza mandibulei ro ie.
Posibile confuziiGreu de confundat datorit culorii vii a penajului i a pozi iei de repaus aproape vertical . Confuzii
pot apare atunci când vine vorba de cuib, asem n tor uneori cu cel al Prigoriei (Merops
apiaster) sau chiar al L stunului de mal (Riparia
riparia), cele din urm fiind îns specii coloniale.
Fig 1: Alcedo atthis – femel (Fotografie: ©2007 Lucian Pârvulescu)
II - Biologia, ecologia i situa iaspeciei
Caracterele biologice Reproducerea: În luna mai perechea sap în mal cu ciocul i picioarele o galerie subterance se deschide printr-un orificiu cu diametrul de 5-6 cm i se termin printr-o excava ie mai larg , unde vor fi depuse 4-6 ou albe lucioase. Clocesc ambii parteneri. Deobicei exist 2-3 genera ii de pui pe an.
Activitatea: Este extrem de activ de diminea apân la apusul soarelui. Poate fi întâlnit în albia râurilor sau pe marginea lacurilor unde st la pând pe o crac la mic distandeasupra apei. Zborul este cu b t i repezi de aripi, razant deasupra apei i urmând cursul acesteia. Destul de timid, speriat scoate sunete ascu ite, repetate. La noi este sedentar/par ial migrator, popula iile care vin din nordul continentului ajung în sudul Europei, nordul Africii i sud-vestul Asiei.
Regimul alimentar: Se hr ne te cu pe ti mici pe care îi prinde plonjând fulger tor din punctul în care a stat la pând . Mai consum irâme sau chiar mormoloci. Prada este prinscu ciocul, cel mai adesea prin scufundarea întregului corp.
Caractere ecologice:Îl g sim în preajma oric rui tip de ape, dulci sau cel mult salmastre, în care exist pe te de mici dimensiuni, de la hele tee pân la pâraie de munte. Iarna coboar în locuri unde apa nu înghea .
Habitate din Anexa I, în care specia
este prezent :- UE - 3260 Cursuri de ap din zonele de câmpie, pân la cele montane, cu vegeta ie din Ranunculion fluitantis i Callitricho-Batrachion
- UE - 3140 Ape puternic oligo-mezotrofe cu vegeta ie bentonic de specii de Chara.
855
106Repartizarea geografic :Prezent în toat Europa mai pu in în centrul inordul Peninsulei Scandinave, Islanda i nord-estul Europei. În ara noastr este o specie frecvent de la espân în zona montan . Este mai rar în Dobrogea i nord-vestul Transilvaniei.
Fig. 2: Distribu ia speciei Alcedo atthis
Statutul speciei:- Directiva P s ri privind conservarea p s rilor s lbatice (Directiva Consiliului Europei 79/409 EEC, adoptat la 2 aprilie 1979), Anexa 1; - Conven ia de la Berna încadreaz specia în Anexa 1 (Legea nr. 13 din 11 martie 1993) ca fiind specie strict protejat ;- O. U. privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei i faunei s lbatice (29 Iunie 2007) Pesc ra ul albastru este inclus în lista de specii a c ror conservare necesit desemnarea ariilor speciale de conservare i a ariilor de protec iespecial avifaunistic .IUCN Red List of Threatened Species 2007 - lower risk/least concern
Prezen a speciei în spa ii protejate:Parcuri, Rezerva ii, SPA-uri sau SCI-uri în care prezen a speciei este cert :- Rezerva ia Biosferei Delta Dun rii- Parcul Natural Lunca Mure ului - Parcul Natural Por ile de Fier - Parcul Na ional Semenic - Cheile Cara ului - Parcul Na ional Cheile Nerei – Beu ni a- Parcul Natural Apuseni - Rezerva ia Natural Lunca Timi ului - Rezerva ia Natural Lunca Pog ni ului - Pesc riile Cefa – P durea R dvan
Evolu ia i starea popula iilor,
amenin rile poten iale:Specia este bine reprezentat în România, cu popula ii stabile. Poten iale probleme pot fi în iernile grele când apele înghea , numeroase exemplare murind de foame.
Ca i reparti ie pe vertical , cele mai abundente popula ii sunt la es i în zona de deal, ceva mai pu ini indivizi urc pe cursul mijlociu al râurilor iar în zona montanprezen a speciei este doar sporadic .Poluarea apelor se manifest i asupra popula iilor de Pesc ra i alba trii, puietul de pe te fiind cel mai sensibil la poluan i în acela i timp este hrana de baz pentru aceastpas re. Lucr rile de îndiguire a râurilor afecteaz deasemeni popula iile îngreunând reproducerea.
III - Managementul speciei i al habitatului s u
Propuneri la habitatul speciei P strarea calit ii apei în limite normale, compatibile cu normele interna ionale în vigoare.
Eventuale urm ri ale acestui
management asupra altor specii P strarea calit ii apei este important pentru toate vie uitoarele acvatice sau terestre.
Practici de evitat:Excav rile din albia râurilor pot distruge cuiburile iar otr vitul pe tilor devine foarte periculos i pentru aceast pas re.
Exemple de situri cu management
conservativRezerva ia Biosferei Delta Dun rii, Parcul Natural Lunca Mure ului, Parcul Natural Apuseni
Metode de urm rire i monitorizare:Prezen a p s rii este tr dat de sunetele stridente pe care le emite destul de des, un fluierat repetat ascu it. Pe b l i poate fi observat de la distan , stând la pând pe diver i supor i deasupra apei. Zborul este foarte rapid i înso it de sunete, întotdeauna deasupra apei, rar p r sind albia râului. Deasemeni poate fi observat galeria cuibului s pat în mal.
Bibliografie
BRUUN, B., DELIN, H., SVENSSON, L.,Versiunea român MUNTEANU, D., 1999 - Hamlyn Guide: P s rile din România iEuropa, determinator ilustrat, Octopus Publishing Group Ltd, Londra. HUSTINGS, F., PÖYSÄ, H., 1997 - The EBCC Atlas of European Breeding Bird.
107Theier distribution and Abundance, M.J., European Bird Census Council by T&A. D. POYSER.MUNTEANU, D., în N. BOTNARIUC, V. TATOLE, 2005, Cartea Ro ie a Vertebratelor din România, Academia Român , Muzeul Na ional de Istorie Natural “Grigore Antipa”Monitorul Oficial al României; Romanian Species Information Center, proiect on-line: http://mybiosis.org UNEP-WCMC Species Database, proiect on-line http://quin.unep-wcmc.org http://www.sovon.nl/ebcc/eoa http://www.iucnredlist.org
108
109
Charadrius morinellus Prund ra de munte
Drd. Pârvulescu Lucian Universitatea de Vest din Timi oara, Facultatea de Chimie-Biologie-Geografie, Departamentul de Biologie.
Tel: +40 766489256, e-mail: [email protected]
Denumirea tiin ific :Charadrius morinellus (Linnaeus, 1758)Sinonimii:Eudromias morinellus (Linnaeus 1758)Încadrare taxonomic :Clasa: Aves
Ordinul: Charadriiformes Familia: Charadriidae
I. Identificarea speciei
Descrierea speciei Pas re robust , de aproximativ 23 cm lungime, cu penaj brun-cenu iu pe spate i gât, aripile cafenii i pieptul c r miziu-ro cat separat de o dung alb bandat superior cu negru, ce trece la baza gâtului. Femela este mai intens colorat de cât masculul ambii având câte o sprâncean alb deasupra ochiului. Ciocul este negru iar picioarele galben-verzui.
Posibile confuziiAduce la form cu fugacii (Calidris sp.) dar este greu de confundat datorit sprâncenei albe ce coboar accentuat în spatele obrajilor, element vizibil chiar i la exemplarele tinere (Fig. 1).
II - Biologia, ecologia i situa iaspeciei
Caracterele biologice Reproducerea: La aceast specie femela realizeaz dansul nup ial iar masculul cloce tei îngrije te pe mai departe progenitura. Cele
3-4 ou g lbui cafenii cu pete mai întunecate sunt depuse direct pe sol, într-o micadâncitur , în func ie de vreme începând cu luna mai-iunie. În prezent cuib ritul speciei la noi în ar este incert.
Activitatea: Pentru ara noastr , în cazul c ar mai cuib ri, este „oaspete de var ” i prefermla tinile i paji tile umede din zona alpin .Cel mai probabil, statutul speciei pentru
România este de „pas re de pasaj” prim varai toamna
putând fi v zut pe câmpii sau chiar în zone de coast . În migra ie zboar la mari în l imi, stolurile fiind tr date de sunetele repetate neobosit: un fel de piuit înalt.
Regimul alimentar: Specie limicol , se hr ne te cu molu te, anelide, diverse larve acvatice pe care le caut cu ciocul. Este mai pu in dependent de zonele umede.
Fig 1: Charadrius morinellus – sub adult(Fotografie: ©2007 Lucian Pârvulescu)
Caractere ecologiceSpecie caracteristic regiunii de tundra, cuib ritul pe continent fiind un relict glaciar. Prefer paji ti alpine sau subalpine. În Cindrel cuib rea în vegeta ie de tip Cetrarieto-
Festucetum supinae, la peste 2000 m altitudine, pe lâng izvoare i pârâia e.
Habitate din Anexa I, în care specia
este prezent- UE 3220 Vegeta ie herbacee de pe malurile râurilor montane - UE 6260* Paji ti panonice i vest-pontice pe nisipuri.
Repartizarea geograficSpecia are un areal arcto-alpin. În perioada cuib ritului se afl în tundra eurasiatic pentru ca s ierneze în nordul Africii i nordul Peninsulei Arabe. Pe continent cuib re te
962
110insular în mun ii Asiei Centrale, Mun ii Urali, Pirinei, Alpi, Apenini, Pindului i Carpa i.Datele istorice men ioneaz cuib ritul speciei în golul alpin al mun ilor înal i din aranoastr , în special în zona platoului de sub Vârful Cindrel. Între 1842 i 1968 exist 23 de semnal ri de ou , pui i maturi iar între 1970 i1978 s-a v zut în fiecare an în Cindrel. Specia este semnalat i în alte locuri din Carpa i:Negoveanu în 1972, Bucegi în 1860 i 1967, Rodnei pe Vârful Rebra în 1958, F g ra pe Valea Doamnei 1968, 1969 i zona de lângLacul Bâlea 1970 precum i în Retezat în apropierea Lacului Z noaga în 1918. De atunci i pân ast zi nu mai exist date care s ateste
cuib ritul în România, doar observa iisporadice din perioada de migra ie.
Fig. 2: Distribu ia speciei Charadrius morinellus
Statutul speciei- Directiva P s ri privind conservarea p s rilor s lbatice (Directiva Consiliului Europei 79/409 EEC, adoptat la 2 aprilie 1979), Anexa 1 i 2; - Conven ia de la Berna încadreaz specia în Anexa 1 (Legea nr. 13 din 11 martie 1993) ca fiind specie strict protejat ;- O. U. privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei i faunei s lbatice (29 Iunie 2007) Prund ra ul de munte se afl în lista de specii a c ror conservare necesit desemnarea ariilor speciale de conservare i a ariilor de protec iespecial avifaunistic ;- Cartea Ro ie a Vertebratelor din România men ioneaz Prund ra ul de munte ca specie critic periclitat ;- IUCN Red List of Threatened Species 2007 - lower risk/least concern.
Prezen a speciei în spa ii protejatePrezen a speciei este posibil în urm toareleParcuri, Rezerva ii, SPA-uri sau SCI-uri:- Rezerva ia Biosferei Delta Dun rii- Frumoasa - Parcul Na ional Retezat - Parcul Na ional Mun ii Rodnei
- Mun ii F g ra
Evolu ia i starea popula iilor,
amenin rile poten ialePrund ra ul de munte este o pas re care cel mai probabil nu mai cuib re te în România; prezen a speciei în ara noastr datorându-se momentelor de pasaj, prim vara i toamna. Mai ales în perioada cuib ritului este deosebit de tolerant la prezen a omului sau a animalelor mari, acesta fiind un mare dezavantaj în fa aturmelor de oi, a câinilor ciob ne ti sau a excursioni tilor neinforma i. Z pada c zutpeste var poate omorî to i puii din acel an.Din datele existente reiese c în trecut popula iile clocitoare în România erau extrem de mici i inconstante, în jur de 5-6 perechi.
III - Managementul speciei i al habitatului s u
Propuneri la habitatul speciei Limitarea turismului i plasarea de panouri informative care s prezinte caracteristicile tundrei.
Propuneri referitoare la specie Limitarea turismului i plasarea de panouri informative care s prezinte specia i sinformeze turistul asupra eventualelor pagube ce le poate aduce speciei.
Eventuale urm ri ale acestui
management asupra altor speciiToate speciile clocitoare din zona alpin se încadreaz cerin elor cerute la aceast specie.
Practici de evitat Interzicerea oric ror forme de turism motorizat în regiunile montane unde aceast specie a fost men ionat , limitarea sta ion rii i chiar a deplas rii turi tilor în acele zone, în perioada cuib ritului (mai-iulie). Recomand mmontarea de panouri informative în apropierea acestor zone.
Exemple de situri cu management
conservativRezerva ia Biosferei Delta Dun rii, Parcul Na ional Retezat.
Metode de urm rire i monitorizare Observarea p s rii în perioadele de prim varsau toamn indic momentul migra iei îns o
111observa ie datat în lunile mai-iunie-iulie necesit investiga ii de specialitate mai minu ioase, existând probabilitatea de cuib rit.
Bibliografie
BRUUN, B., DELIN, H., SVENSSON, L.,Versiunea român MUNTEANU, D., 1999 -Hamlyn Guide: P s rile din România iEuropa, determinator ilustrat, Octopus Publishing Group Ltd, Londra; HUSTINGS, F., PÖYSÄ, H., 1997 - The EBCC Atlas of European Breeding Bird. Theier distribution and Abundance, M.J., European Bird Census Council by T&A. D. POYSER;KLEMM, W., KOHL, S., 1988 - Die Ornis Siebenbürgens, Ergänzungsband zu Hans Salmen Band I and II, als Band III eine neue Übersicht über die Vogelwelt Siebenbürgens Band III, Böhlau Verlag Köln Wien. MUNTEANU, D., în N. BOTNARIUC, V. TATOLE, 2005 - Cartea Ro ie a Vertebratelor din România, Academia Român , Muzeul Na ional de Istorie Natural“Grigore Antipa”PAPADOPOL, A., T LPEANU, M., 1979 -Considerations phenologiques et ecologiques sur les Oiseaux du departement d'Ilfov, Travaux du Museum d'Histoire naturelle Grigore Antipa;PAPADOPOL, A., 1976- Clase Aves in Contributions a la connaissance de la faune du nord-est de la plaine Roumanie, entre le Siret, le Danube et la Ialomi a;PÂRVULESCU, L., 2007 - Mai avem prund ra i de munte!? Migrans – in press
ST NESCU, D., , 1983 - Avifauna Histriei, Analele Muzeului Banatului, Timi oara; ST NESCU, D., 1980 - Histria - SchiOrnitologic , Muzeul Brukenthal - Studii icomunic ri, Sibiu. Monitorul Oficial al României UNEP-WCMC Species Database, proiect on-line http://quin.unep-wcmc.org http://www.iucnredlist.org
112
113
Dendrocopos medius cioc nitoare-de-stejar
conf. dr. Dan St nescuUniversitatea de Vest din Timi oara, Facultatea de Chimie-Biologie-Geografie departamentul Biologie, str Pestalozzi
16, Subcomisia pentru Ocrotirea Monumemtelor Naturii, Academia Român , filiala Timi oara
Denumirea tiin ific :Dendrocopos medius (L. 1758)Sinonimii:Dryobates medius (L) (în Lin ia, 1954),Picoides medius (Linnaeus 1758) (în Glutz von Blotzheim, 1980)) Denumire în limba român :Cioc nitoare-pestri -mijlocie (Lin ia, 1954), cioc nitoare, fluerac, âcl , toant ,cioc nitoare-mijlocie-frumoas (B cescu,1960), cioc nitoare-de-stejar (Bertel i colab., 1999).Încadrare taxonomic :Clasa: Aves
Ordinul: Piciformes
Familia: Picidae
I. Identificarea speciei
Descrierea speciei Este o pas rea pu in mai mic decât mierla cu un colorit predominant negru i alb; ciocul alb murdar spre alb strui, fruntea i partea anterioar a capului: amestec de brun, cenu iu, alb i ro iatic; partea de sus i posterioar a capului: ro u aprins. Sexele pot fi departajate în observa iile de teren numai prin aprecierea corect a culorii ro ii a capului, mai dens ,ap sat i str lucitoare la mascul. Ceafa, spatele anterior, frâul, aripile i coada: negre. Obrajii, laturile gâtului i umerii aripii: alb-cenu ii. Gâtul i pieptul sunt albe cu virarare pe flancuri, piept i abdomen spre alb-g lbui (estompate fumuriu) la femel i alb-g lbui spre roziu (estompate fumuriu) la mascul. Pieptul, mai cu seam flancurile, sunt str b tute de stria iuni longitudinale întunecate.
Fig 1: Dendrocopos medius
Posibile confuziiSpecia este u or confundabil cu masculul cioc nitoarei-petri e-mici (Dendrocopos
minor) care îns spre deosebire de cioc nitoarea-de-stejar, nu are spatele negru ci str b tut de striuri orizontale albe. Determin rile pe teren în cazul nespeciali tilor suger m s fie f cute cu ajutorul determinatorului SOR (Bertel i colab., 1999 în t lm cirea româneasc a lui Dan Munteanu), în care sunt punctate toate caracterele de diferen iere fa de restul speciilor genului Dendrocopos sau oricare alt determinator de teren (Peterson, Heinzel, Makatsch, etc.).
II - Biologia, ecologia i situa iaspeciei
Caracterele biologice Reproducerea: De regul exist o singurpont pe an; au fost g site i ponte de înlocuire urmare a distrugerii prin pr dare sau al ifactori exogeni a primului cuibar. Cuib re te în scorburi pe care le d ltuie te pe de-antregul, singur . Alteori fasoneaz
1011
114scorburile naturale. La procesul cioplirii particip ambii parteneri. Arborii prefera isunt: fagul, stejarul, castanul, arinul i salcia, întâmpl tor pomii fruciferi, rar coniferele (Makatsch, 1976). Ou le de culoare alb în num r de 5-6, mai rar 7-8 sunt depuse pe rumegu ul rezultat din d ltuire, aflat pe fundul scorburii. Incuba ia dureaz 14 zile, clocitul revenind atât femelei cum i masculului, cu o participare ceva mai ap sat a celui din urm .Puii ecloza i, r mân la cuib conform caracterului lor de nidicoli înc 20-23 de zile, r stimp în care sunt hr ni i de adul i, zilnic, cu o cantitate de insecte i alte nevertebrate, egalîn greutate cu greutatea corpului fiec rui pui în parte. Dup acest interval de timp, puii p r sesc scorbura, pot zbura, familia destr mându-se definitiv dup alte câteva zile consecutive acestui moment
Activitatea: diurn ; specie solitar isedentar (nu migreaz ) care se poate însasocia în timpul iernii stolurilor polispecifice (pi igoi, au ei, gai e) eratice, aflate în c utarede hran .
Regimul alimentar: insectivor (carnivor).
Caractere ecologicebiotop: forestier (preponderent la es, p durile de câmpie în care dominan stej retele ileurile cu stejar pedunculat, cereto-
gârni etele, ceretele i gârni ele (St nescu icolab., 2002), lunc , parcuri. În toate cazurile este asigurat sta ionarea, troficizarea, reproducerea, refugiul („odihna”). Din punctul de vedere al etaj rii ornitologice se încadreaetajului columbidaelor (Radu, 1967).
Habitate din Anexa I, în care specia
este prezentRaspandita in padurile de campie. Specie sedentara
Repartizarea geograficSpecie comun în Europa central i de est (origine geografic european ), cu excep iaItaliei, începând din Pirinei pân în Urali iar în sud, circumscris M rii Negre, în Bulgaria, Turcia pân la Marea Caspic spre Iran. Pentru Vestul rii noastre din nordul Bihorului pân la Dun re cu excep ia pustei la grani a cu Ungaria (? n.n) (vezi Weber icolab., 1994); totalul perechilor clocitoare în ara noastr este apreciat la 3.000-10.000 de
perechi (vezi Weber i colab., 1994).
Fig. 2: Distribu ia speciei Dendrocopos medius
Statutul speciei- Directiva P s ri privind conservarea p s rilor s lbatice (Directiva Consiliului Europei 79/409 EEC, adoptat la 2 aprilie 1979), Anexa 1; - Conven ia de la Berna (Legea nr. 13 din 11 martie 1993) ca fiind specie strict protejat ;- Ordonan ei de urgen 236/24.11.2000 - listei speciilor protejate din România;
Prezen a speciei în spa ii protejateParcul Na ional Cheilei Nerei – Beu ni a(observa ii personale)
Evolu ia i starea popula iilor,
amenin rile poten ialese estimeaz perechile clocitoare din ar ca fiind în jur de 3.000 pân la 10.000 (? sublinierea noastr - Weber i colab., 1994); pentru vestul rii, conform departaj riipopula iilor de p s ri prin calcularea coeficien ilor de dominan (de la absolut dominant la accidental) rezulta i din observa iile de teren corespunz tor metodei traseelor modificate de noi (St nescu i colab., 2001), specia poate fi considerat dominant .Amenin ri poten iale: t ierile silvice de cur are (îndep rtare) a arborilor cu scorburi, consdire i nes n to i
III - Managementul speciei i al habitatului s u
Propuneri la habitatul speciei P strarea exploat rilor forestiere în limitele unei vie uiri optime a tuturor popula iilor de p s ri dintr-un horst; monitorizarea sistematica p durilor din vestul rii cu privire la o mai bun cunoa tere a ocup rii habitatelor de c trespecie.
Propuneri referitoare la specieCa mai sus.
115Eventuale urm ri ale acestui
management asupra altor specii Pozitive, deoarece toate cele 85 de specii de p s ri componente ale ornitocenozelor din vestul rii sunt protejate prin lege.
Practici de evitat Exploat rile forestiere i cur rile cf. celor de mai sus.
Exemple de situri cu management
conservativParcul Na ional Cheile Nerei-Beu ni a
Metode de urm rire i monitorizare p s rile sunt specii vagile; evaluarea cifric a indivizilor sau perechilor clocitoare este relativ ; nici una din metodele imaginate de ornitologi nu este, ca atare, perfect ; dac se poate evalua num rul acvilelor de pe o suprafa dat nu acela i lucru poate fi f cut la nivelul speciilor mici ca de exemplu pi igoiul albastru; propunem aplicarea metodei traseelor imaginat de francezii Ferry i Frochot, prelucrat i modificat de noi (St nescu icolab., 2001) care permite corecta evaluare calitativ a unei specii în cadrul popula iei,popula iilor i cenozei din care face parte icare vorbe te în timp de modific rile petrecute la nivelul speciei, modific ri induse pe calea factorilor biogeni i abiogeni cu care se confrunt
Bibliografie
B CESCU, M. 1960 - „P s rile în nomenclatura i via a poporului român”, Ed. Academiei, Bucure tiBERTEL, B. et all. 1999 - „P s rile din România i Europa – determinator ilustrat” , Societatea Ornitologic Român , Octopus Publishing Group Ltd. T lm cire în lb. rom.: Dan Munteanu, Cluj. GLUTZ V. BLOTZHEIM, U., BAUER, K.1980 - „Handbuch der Vögel Mitteleuropas”, vol 9, Columbiformes-Piciformes. Akademische Verlagsgesellschaft Wiesbaden LIN IA, D. (1954): „P s rile din RPR”, Ed. Academiei, Bucure ti.MAKATSCH, W. 1976 - „Die Eier der Vögel Mitteleuropas”, Neumann Verlag Leipzig-Radebeul. RADU, D. 1967 - „P s rile din Carpa i”, Ed. Academiei. ST NESCU, D. et all. 2001 - „The line Transect Census in Ornithology”, Proceedings of the IV th International Symposium –
Regional Multidisciplinary Research, Timi oara.,:427-433 ST NESCU, D. et all. 2002 - „The Oak Forests Avifauna from the Western Part of the Country”, Studies of Biodiversity – West Romania Protected Areas, Ed. Orizonturi Universitare, Timi oara, : 135 – 139. WEBER, P et all. 1994 - „Atlasul provizoriu al p s rilor clocitoare din România” publica ieSOR nr. 2., Media .
116
117
Dendrocopos leucotos Cioc nitoare-cu-spate-alb
conf. dr. Dan St nescuUniversitatea de Vest din Timi oara, Facultatea de Chimie-Biologie-Geografie departamentul Biologie, str Pestalozzi
16, Subcomisia pentru Ocrotirea Monumemtelor Naturii, Academia Român , filiala Timi oara
Denumirea tiin ific :Dendrocopos leucotos (Bechstein 1803) Sinonimii:Dryobates leucotos Bechst.(în Lin ia, 1954),Picoides leucotos (Bechstein 1803 - în Glutz von Blotzheim, 1980) Denumire în limba român :Cioc nitoare-de-munte (Lin ia, 1954), cioc nitoare-mare, cioc nitoare-de-munte, cioc nitoare-alb -n-spate (B cescu, 1960), cioc nitoare-cu-spate-alb (Bertel i colab., 1999) Încadrare taxonomicClasa: AvesOrdinul: Piciformes
Familia: Picidae
I. Identificarea speciei
Descrierea speciei Este o pas rea ceva mai mare decât mierla cu un colorit predominant, ca la toate cioc nitorile, negru i alb; masculii se deosebesc de cioc nitoarea-pestri -mare (Dendrocopos major) prin aceea c au partea superioar a capului, pânla ceaf , de culoare carmin-aprins, iar regiunea târti ei alb . Abdomenul i subcodalele, partea de jos a flancurilor este de culoare roz cu stria iilongitudinale negre. Ro ul de pe cre tetul capului la mascul, lipse te la femel (dimorfism sexual). Peste aripi are dungi albe i negre. .
Fig 1: Dendrocopos leucotos
Posibile confuziiPentru observatorul neobi nuit cu cioc nitorile, toate speciile sunt asem n toare; evitarea neclarit ilor poate fi realizat doar printr-o observare atent cu determinatorul în mân .Determin rile pe teren în cazul nespeciali tilor suger m s fie f cute cu ajutorul determinatorului SOR (Bertel i colab., 1999 în t lm cirea româneasc a lui Dan Munteanu), în care sunt punctate toate caracterele de diferen iere fa de restul speciilor genului Dendrocopos sau oricare alt determinator de teren (Peterson, Heinzel, Makatsch, etc.). În cazul de fa , sugestiv este desenul spatelui (imaginea de mai jos).
Fig. 2: Diferen e între cele trei cioc nitori (dup
Glutz, 1980)
II - Biologia, ecologia i situa iaspeciei
Caracterele biologice Reproducerea: Specia depune ou o singurdat pe an. Cuib re te în scorburi ale arborilor g uno i sau crengile scorburoase ale acelora iavând orificiul de intrare plasat între 4 i 20 m. Arborii prefera i sunt: mestecenii, frasinii, fagii, brazii rar stejarii (C tuneanu, 1951). Ou le sunt de culoare alb , lucioase, în num rde 5-6, mai rar 7-8, chiar i 3 (Makatsch, 1976). Incuba ia dureaz 14 zile, clocitul revenind atât femelei cum i masculului, cu o participare ceva mai ap sat a celui din urm .Puii ecloza i, r mân la cuib conform caracterului lor de nidicoli înc 27-28 de zile.
1007
118Dup acest interval de timp, puii p r sescscorbura, pot zbura, familia destr mându-se definitiv dup alte câteva zile consecutive acestui moment.
Activitatea: diurn ; specie solitar , eratic . Se asociaz stolurilor hiemale polispecifice (pi igoi, au ei, gai e) r t citoare, aflate în c utare de hran .
Regimul alimentar: insectivor (carnivor).
Caractere ecologiceBiotop: forestier; tr ie te în p durile de brazi ide fagi din Carpa i dar vagabondeaz în timpul toamnei când coboar prin regiunea deluroaspân în p durile de câmpie (în care dominanstej retele i leurile cu stejar pedunculat, cereto-gârni etele, ceretele i gârni ele (St nescu icolab., 2002), parcuri. În toate cazurile este asigurat sta ionarea, troficizarea i refugiul („odihna”). Din punctul de vedere al etaj riiornitologice se încadreaz etajului tetraonidelor cu coborîri toamna pân în etajul columbidaelor (Radu, 1967).
Habitate din Anexa I, în care specia
este prezentCuibareste in Carpati, in padurile de foioase.
Repartizarea geograficSpecie transpalearctic . Arealul european este disjunct, prezent în Norvegia, Suedia, nord-estul europei peste Urali, Carpa i, Alpi, M iiDinarici, Apenini, Rodopi, Pindos i la est de Marea Neagr în M ii Caucazului. Pentru Vestul rii noastre este prezent doar în SV cu un efectiv de 12.000-20.000 perechi clocitoare în întreaga ar (vezi Weber i colab., 1994); din observa iile noastre autumnale este prezent rar în zonele de deal, cheile calcaroase din sud, uneori în p durile de câmpie fiind interpretat conform estim rilor prin metoda traseelor modificat de noi (St nescu i colab., 2001) drept accidental . Excep ie face SSV Banatului unde dup Weber (1994) cuib re teregulat i în num r important de perechi (?); identific rile noastre sigure pentru aceast zonsunt la Pojejena – Nera Moart i Cheile Nerei-Beu ni a.
Fig. 3: Distribu ia speciei Dendrocopos leucotos
Statutul speciei - Directiva P s ri privind conservarea p s rilor s lbatice (Directiva Consiliului Europei 79/409 EEC, adoptat la 2 aprilie 1979), Anexa 1;- Conven ia de la Berna (Legea nr. 13 din 11 martie 1993) ca fiind specie strict protejat ;- Ordonan ei de urgen 236/24.11.2000 - listei speciilor protejate din România;
Prezen a speciei în spa ii protejateParcul Na ional Cheilei Nerei – Beu ni a(observa ii personale)
Evolu ia i starea popula iilor,
amenin rile poten ialese estimeaz perechile clocitoare din ar ca fiind în jur de 12.000 pân la 20.000 (?)(Weber i colab., 1994); conform observa iilor noastre
pentru vestul rii, specia poate fi consideratdoar accidental .Amenin ri poten iale: t ierile silvice de cur are (îndep rtare) a arborilor cu scorburi, consdire i nes n to i.
III - Managementul speciei i al habitatului s u
Propuneri la habitatul speciei P strarea exploat rilor forestiere în limitele unei vie uiri optime a tuturor popula iilor de p s ri dintr-un horst; monitorizarea sistematica p durilor din vestul rii cu privire la o mai bun cunoa tere a ocup rii habitatelor de c trespecie.
Propuneri referitoare la specieca mai sus.
Eventuale urm ri ale acestui
management asupra altor specii Pozitive, deoarece toate cele 85 de specii de p s ri componente ale ornitocenozelor din vestul rii sunt protejate prin lege.
119Practici de evitat exploat rile forestiere i cur rile cf. celor de mai sus
Exemple de situri cu management
conservativParcul Na ional Cheile Nerei-Beu ni a
Metode de urm rire i monitorizare p s rile sunt specii vagile; evaluarea cifric a indivizilor sau perechilor clocitoare este relativ ;nici una din metodele imaginate de ornitologi nu este, ca atare, perfect ; dac se poate evalua num rul acvilelor de pe o suprafa dat nu acela i lucru poate fi f cut la nivelul speciilor mici ca de exemplu pi igoiul albastru; propunem aplicarea metodei traseelor imaginat de francezii Ferry i Frochot, prelucrat imodificat de noi (St nescu i colab., 2001) care permite corecta evaluare calitativ a unei specii în cadrul popula iei, popula iilor i cenozei din care face parte i care vorbe te în timp de modific rile petrecute la nivelul speciei, modific ri induse pe calea factorilor biogeni iabiogeni cu care se confrunt .
Bibliografie
B CESCU, M. 1960 - „P s rile în nomenclatura i via a poporului român”, Ed. Academiei, Bucure ti
BERTEL, B. et all. 1999 - „P s rile din România i Europa – determinator ilustrat” , Societatea Ornitologic Român , Octopus Publishing Group Ltd. T lm cire în lb. rom.: Dan Munteanu, Cluj. C TUNEANU, I 1951 - „P s ri folositoare în agricultur ”, Ed. De stat ptr. Literaturtiin ific , Bucure ti.
GLUTZ V. BLOTZHEIM, U., BAUER, K.1980 - „Handbuch der Vögel Mitteleuropas”, vol 9, Columbiformes-Piciformes. Akademische Verlagsgesellschaft Wiesbaden LIN IA, D. 1954 - „P s rile din RPR”, Ed. Academiei, Bucure ti.MAKATSCH , W. 1976 - „Die Eier der Vögel Mitteleuropas”, Neumann Verlag Leipzig-Radebeul. RADU, D. 1967 - „P s rile din Carpa i”, Ed. Academiei. ST NESCU, D. et all. 2001 - „The line Transect Census in Ornithology”, Proceedings of the IV th International Symposium – Regional Multidisciplinary Research, Timi oara.,pp.427-433ST NESCU, D. et all. 2002 - „The Oak Forests Avifauna from the Western Part of the Country”, Studies of Biodiversity – West Romania Protected Areas, Ed. Orizonturi Universitare, Timi oara, pp. 135 – 139. WEBER, P et all. 1994 - „Atlasul provizoriu al p s rilor clocitoare din România” publica ieSOR nr. 2., Media .
120
121
Dryocopus martius Cioc nitoarea neagr
Drd. Pârvulescu Lucian Universitatea de Vest din Timi oara, Facultatea de Chimie-Biologie-Geografie, Departamentul de Biologie.
Tel: +40 766489256, e-mail: [email protected]
Denumirea tiin ific :Dryocopus martius (Linnaeus, 1758)Încadrare taxonomic :Clasa: AvesOrdinul: Piciformes
Familia: Picidae (Subfamilia: Picinae)
I. Identificarea speciei
Descrierea speciei Este cea mai mare cioc nitoare de la noi, cu o lungime de aproximativ 45 cm se apropie de talia unei ciori. Specia este relativ u or de recunoscut datorit penajului s u complet negru cu o pat ro ie pe cre tet. Deosebirea între sexe const în m rimea acestei pete: la mascul acoper întregul cre tet pe când la femel pata acoper doar vârful acestuia. Ciocul i irisul sunt deschise la culoare iar coada format din pene puternice, capabile ssus in pas rea în pozi ie vertical pe trunchiul copacilor, apare ascu it la vârf.
Posibile confuzii Nu poate fi confundat cu o alt specie de cioc nitoare atât datorit dimensiunii cât i a culorii penajului, eventuale confuzii pot fi înscu unele specii de corvide (ciori). Zborul neregulat (nu s ltat ca la celelalte cioc nitori sau lin ca al corvidelor), aripile mai rotunjite, ciocul deschis la culoare i coada ascu it fiind caracterele distinctive.
II - Biologia, ecologia i situa iaspeciei
Caracterele biologice Reproducerea: Cuibul i-l sap în trunchiuri, la în l imi de 3-20 m de la sol, cu intrarea rotund/oval , cu diametrul de 8-9 cm. Ponta este depus prin aprilie–mai fiind alc tuit din 3-5 ou albe, lucioase, pe care le clocesc ambele sexe.
Activitatea: Frecventeaz p durile b trâne de conifere sau de foioase c rându-se pe
trunchiul copacilor. Este o specie sedentar ,iarna coboar în inuturile joase în c utare de hran .Scoate un sunet caracteristic, plâng re ,puternic i prelung iar prim vara poate fi auzit un cântec repetat ca al ghionoaielor (Picus sp.) dar f r a sc dea în intensitate. Darabana8 este puternic , cu sunete ca de mitralier , mai accelerate spre final.
Fig 1: Dryocopus martius (Fotografie: ©2004 J.K. Lindsey)
Regimul alimentar: Mare consumatoare de larve xilofage (carii) pe care le caut s pând cu ciocul în lemnul atacat. Se hr ne te i cu fructe sau semin e, în special în anotimpul rece.
Caractere ecologiceSpecie este caracteristic p durilor b trâne cu arbori înal i i scorburo i din zona înalt , dar se întâlne te i în p durile de foioase.
Habitate din Anexa I, în care specia
este prezent
- UE 9150 P duri medio-europene de fag din Cephalanthero-Fagion
- UE 91V0 P duri dacice de fag Symphyto-
Fagion- UE 91Y0 P duri dacice de stejar i carpen - UE 9280 P duri de gârni
8 darabana – sunetul rezultat prin lovirea ritmic cu ciocul într-un lemn uscat
1014
122Repartizarea geograficEste comun în Europa Central i Nordic dar mai rar în Europa Sudic i de Est. Lipse tedin Insulele Britanice, Insulele din Marea Mediteran precum i din lungul Coastei Scandinave. În România este r spândit cu prec dere de-a lungul lan ului Carpatic, Mun ii M cin,Podi ul Transilvaniei, Banat, Bucovina, Delta Dun rii. Este mai rar în restul Dobrogei, în partea sudic a Moldovei i Câmpia Român .
Fig. 2: Distribu ia speciei Dryocopus martius
Statutul speciei - Directiva P s ri privind conservarea p s rilor s lbatice (Directiva Consiliului Europei 79/409 EEC, adoptat la 2 aprilie 1979), Anexa 1;- Conven ia de la Berna încadreaz specia în Anexa 1 (Legea nr. 13 din 11 martie 1993) ca fiind specie strict protejat ;- O. U. privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei i faunei s lbatice (29 Iunie 2007) Cioc nitoarea neagr este inclus în lista de specii a c ror conservare necesit desemnarea ariilor speciale de conservare i a ariilor de protec ie special avifaunistic ;- IUCN Red List of Threatened Species 2007 - lower risk/least concern
Prezen a speciei în spa ii protejatePrezen a speciei este cert în urm toareleParcuri, Rezerva ii, SPA-uri sau SCI-uri:- Parcul Na ional Cheile Nerei - Beu ni a- Parcul Na ional Semenic - Cheile Cara ului - Parcul Natural Lunca Mure ului - Parcul Na ional Mun ii M cin- Parcul Natural Vân tori Neam- Parcul Natural Apuseni - Pesc riile Cefa - P durea R dvan- Rezerva ia Natural Lunca Pog ni ului - Rezerva ia Natural Arboretumul Bazo- Rezerva ia Natural P durea Bistra - Cheile Cernei
Evolu ia i starea popula iilor,
amenin rile poten ialePopula iile de cioc nitori negre sunt relativ stabile în prezent îns destul de dispersate datorit numeroaselor interven ii în p durile în care aceast specie cuib re te.
III - Managementul speciei i al habitatului s u
Propuneri la habitatul speciei Men inerea „in situ” a arborilor b trâni, usca isau în curs de degradare.
Eventuale urm ri ale acestui
management i asupra altor specii Un efect complementar declinului speciei (pentru zonele joase din sudul rii) este sc derea num rului de perechi clocitoare de Dumbr veanc (Choracias garullus) specie care prefer pentru cuib rit cuiburi vechi de Cioc nitoare neagr .
Practici de evitat Principalul pericol pentru specie îl reprezintdefri rile i cur irea p durilor de copacii “bolnavi” sau usca i (ac iune destul de frecvent practicat ), reducând astfel sursa de hran ilocurile de cuib rit.
Exemple de situri cu management
conservativRezerva ia Biosferei Delta Dun rii, Parcul Natural Lunca Mure ului, Parcul Na ional Cheile Nerei-Beu ni a.
Metode de urm rire i monitorizare Ca metod de evaluare calitativ cea mai utileste observa ia p s rii cât i a “urmelor” l satede aceasta: g urile cuibarelor (care au un diametru mai mare de cât al celorlalte cioc nitori) sau s p turile în trunchiuri bolnave. O alt variant , complementarobserv rii, este ascultatul vocii i al darabanei1
mai puternic la aceast specie. Pentru evalu ricantitative este bine sa se in cont de faptul carealul unei familii deobicei cuprinde o suprafa mare de p dure.
Bibliografie
BRUUN, B., DELIN, H., SVENSSON, L.,Versiunea român MUNTEANU, D., 1999 -Hamlyn Guide: P s rile din România iEuropa, determinator ilustrat, Octopus Publishing Group Ltd, Londra;
123HUSTINGS, F., PÖYSÄ, H., 1997 - TheEBCC Atlas of European Breeding Bird. Theier distribution and Abundance, M.J., European Bird Census Council by T&A. D. POYSER;WEBER, P., i colab., 1994 – Atlasul provizoriu al p s rilor clocitoare din România, Publica ie S.O.R., Media , România; Monitorul Oficial al României UNEP-WCMC Species Database, proiect on-line http://quin.unep-wcmc.org http://www.sovon.nl/ebcc/eoa http://www.milvus.ro http://www.iucnredlist.orghttp://popgen.unimaas.nl
124
125
Lanius collurioSfrâncioc ro iatic
Drd. Pârvulescu Lucian Universitatea de Vest din Timi oara, Facultatea de Chimie-Biologie-Geografie, Departamentul de Biologie.
Tel: +40 766489256, e-mail: [email protected]
Denumirea tiin ific :Lanius collurio (Linnaeus, 1758)Încadrare taxonomic :Clasa: AvesOrdinul: Paseriformes
Familia: Laniidae
I. Identificarea speciei
Descrierea speciei Pas re de talie mijlocie m soar în medie 18 cm lungime având ciocul cu vârful u or curbat asem n tor p s rilor de prad . Masculul este mai viu colorat cu spatele i aripile ro cate,capul i târti a gri iar pieptul i abdomenul alb-zmeuriu. La ochi are o band neagr iar coada este neagr flancat cu alb. Femela este mai tears , maro-cafeniu mai intens pe spate i
aripi, striat cu linii transversale fine mai închise. Coada i banda de la ochi sunt maro închis i nu negre, ca la masculi. Juvenilii seam n foarte mult cu femela îns stria iilesunt mai evidente iar pata de la ochi mai tears .
Posibile confuzii De la mare distan poate fi confundat cu alte specii de sfrâncioci, cel mai posibil cu Sfrânciocul cu fruntea neagr (Lanius minor)sau Sfrânciocul cu cap ro u (Lanius senator).De aproape deosebirile în ceea ce prive teadul ii sunt mai clare: pata de pe obraji nu trece niciodat peste frunte iar spatele i aripile sunt ro iatice. În ceea ce prive te juvenilii, ace tia pot fi confunda i relativ u or cu cei de Sfrâncioc cu cap ro u (Lanius senator) îns la ace tia coloritul dorsal este mai deschis, pata întunecat de pe obraji lipse te iar pe umeri itârti începe s fie schi at albul caracteristic adul ilor.
II - Biologia, ecologia i situa iaspeciei
Caracterele biologice
Reproducerea: Cuib re te în regiuni deschise cu arbu ti rari, margini de p duri sau v i de râuri din zona de câmpie pân în submontan. Cuibul are o form concav i este construit din crengu e în desi uri la 0,5-2 m de sol. Cele 5-6 ou variaz foarte mult ca i culoare de la o femel la alta, de la roz, brun, g lbui, verzui, ro cate stropite întotdeauna spre partea rotundcu pete întunecate. Cloce te numai femela. Începând cu luna mai perechea cre te 2-3 rânduri de pui pe an.
Fig 1: Lanius collurio – mascul (Fotografie: ©2007 Lucian Pârvulescu)
Activitatea: Pas re activ ziua, poate fi v zutîn locuri deschise unde vâneaz stând la pândpe un suport înalt: crengi uscate, sârme de telegraf, stâlpi,, etc.Cântecul este simplu, de slab intensitate cu sunete împrumutate de la alte p s ri. Sunetul de alarm este ca un plesc it de limb repetat. Pentru ara noastr Sfrânciocul ro iatic este „oaspete de var ” sosind prim vara în aprilie-mai. Ierneaz pe continentul african, la sud de Sahara.
Regimul alimentar: Consum insecte pe care le prinde din zbor, larve, râme sau chiar mici reptile sau pui de p s ri. Atunci când hrana îi prisose te face „depozite” uscate înfigând prada în epi de salcâm sau gl di .
Caractere ecologice Specific stepei i silvostepei îl g sim în locuri deschise cu arbu ti de Rosa, Prunus,Crataegus,, etc.Adesea mai poate fi v zut i în
1098
126preajma culturilor agricole. Niciodat nu poate fi g sit în interiorul p durilor.
Habitate din Anexa I, în care specia
este prezent :- UE 6240* Paji ti stepice subpanonice - UE 6260* Paji ti panonice i vest-pontice pe nisipuri - UE 62C0* Stepe ponto-sarmatice - UE 1530* Paji ti i mla tini s r turate panonice i ponto-sarmatice.
Repartizarea geograficSpecia se g se te în toat Europa mai pu in în jum tatea sudic a Peninsulei Iberice, lipse tedin nord-estul Europei, Insulele Britanice, Islanda i coasta atlantic a Peninsulei Scandinave. Insular apare la vest de Mun iiUrali.La noi se întâlne te în toat ara, mai frecvent în partea de sud: Banat, Oltenia, Dobrogea, dar este numeros i în Podi ul Transilvaniei.
Fig. 2: Distribu ia speciei Lanius collurio
Statutul speciei- Directiva P s ri privind conservarea p s rilor s lbatice (Directiva Consiliului Europei 79/409 EEC, adoptat la 2 aprilie 1979), Anexa 1;- Conven ia de la Berna încadreaz specia în Anexa 1 (Legea nr. 13 din 11 martie 1993) ca fiind specie strict protejat ;- O. U. privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei i faunei s lbatice (29 Iunie 2007) Sfrânciocul ro iatic este inclus în lista de specii a c ror conservare necesit desemnarea ariilor speciale de conservare i a ariilor de protec iespecial avifaunistic ;- IUCN Red List of Threatened Species 2007 - lower risk/least concern.
Prezen a speciei în spa ii protejate:Parcuri, Rezerva ii, SPA-uri sau SCI-uri în care prezen a speciei este cert :- Rezerva ia Biosferei Delta Dun rii- Parcul Natural Lunca Mure ului
- Parcul Natural Por ile de Fier - Parcul Na ional Semenic - Cheile Cara ului - Parcul Na ional Cheile Nerei - Beu ni a- Parcul Na ional Cheile Bicazului - H ma- Rezerva ia Mla tinile Satchinez - Rezerva ia Natural Lunca Timi ului - Rezerva ia Natural Lunca Pog ni ului - Parcul Natural Apuseni - Pesc ria Cefa - P durea R dvan
Evolu ia i starea popula iilor,
amenin rile poten ialePopula iile sunt bine reprezentate i în general stabile, suport relativ bine antropizarea habitatelor, cuib rind chiar i în parcuri. Momentan nu exist amenin ri în ceea ce prive te s n tatea popula iilor de sfrâncioci ro iatici. Putem afirma c num rul perechilor clocitoare a crescut în prezent ca urmare a desp duririlor, vegeta ia arbustifer fiind preferat de aceast specie.
III - Managementul speciei i al habitatului s u
Propuneri la habitatul speciei P strarea arbu tilor la marginea p durilor sau în apropierea suprafe elor agricole sprijinpas rea în g sirea locurilor de cuib rit.
Practici de evitatT ierea arbu tilor din zonele agricole
Exemple de situri cu management
conservativRezerva ia Biosferei Delta Dun rii, Parcul Natural Lunca Mure ului, Parcul Na ional Cheile Bicazului-H ma .
Metode de urm rire i monitorizarePas re activ i g l gioas mai ales în perioada cuib ritului când ambii parteneri pot fi v zu iu or în timp ce vâneaz sau car hrana la cuib. Puii proasp t zbura i din cuib urm resc adul iicâteva s pt mâni, pân devin independen i,timp în care cer într-una de mâncare printr-un sunet caracteristic.
Bibliografie
BRUUN, B., DELIN, H., SVENSSON, L.,Versiunea român MUNTEANU, D., 1999 -Hamlyn Guide: P s rile din România iEuropa, determinator ilustrat, Octopus Publishing Group Ltd, Londra;
127HUSTINGS, F., PÖYSÄ, H., 1997 - The EBCC Atlas of European Breeding Bird. Theier distribution and Abundance, M.J., European Bird Census Council by T&A. D. POYSER;WEBER, P., i colab., 1994 – Atlasul provizoriu al p s rilor clocitoare din România, Publica ie S.O.R., Media , România; Monitorul Oficial al României Romanian Species Information Center, proiect on-line: http://mybiosis.org UNEP-WCMC Species Database, proiect on-line http://quin.unep-wcmc.org http://www.sovon.nl/ebcc/eoa http://www.iucnredlist.org
128
129
Pelecanus onocrotalus Pelican comun
Drd. Pârvulescu Lucian Universitatea de Vest din Timi oara, Facultatea de Chimie-Biologie-Geografie, Departamentul de Biologie.
Tel: +40 766489256, e-mail: [email protected]
Denumirea tiin ific :Pelecanus onocrotalus (Linnaeus, 1758) Sinonimii:Pelecanus roseus (Gmelin, 1789) Încadrare taxonomic :Clasa: Aves
Ordinul: Pelecaniformes
Familia: Pelecanidae
I. Identificarea speciei
Descrierea speciei Cu o lungime de 140-175 cm i o anvergur de 230-330 cm este una din cele mai mari p s ri din România (întrecut doar de Pelicanul cre - Pelecanus crispus). Penajul este alb cu tent roz, ciocul galben cu sac gular galben iar picioarele sunt de culoare roz. Din zbor se pot vedea remigele primare i secundare care sunt de culoare neagr . Coada este alb . Tinerii sunt de culoare gri-crem cu sac gular g lbui i picioare roz maronii.
Fig 1: Pelecanus onocrotalus (Fotografie: ©2007 Lucian Pârvulescu)
Posibile confuziiAdul ii de Pelican comun se deosebesc de adul iide Pelican cre prin culoarea alb-roz i nu alb-cenu ie, culoarea ciocului i a sacului gular galben , picioare roz i nu gri ca la Pelicanul cre . Irisul este ro u i nu alb. Din zbor se diferen iaz u or prin culoarea închis a remigelor. În zbor mai poate fi confundat cu Barza alb (Ciconia ciconia) îns aceasta are ciocul mai sub ire, gâtul drept i picioare lungi.
De asemeni stolurile de migra ie ale berzelor apar în forma ie dezordonat comparativ cu cele de Pelican comun. Tinerii ambelor specii de pelicani din aranoastr sunt foarte asem n tori. Pelicanul comun este gri-crem cu partea dorsal mai închis la culoare cu penajul de pe frunte ce coboar spre cioc într-o form ascu it-triunghiular în timp ce juvenilii de Pelican cre au colora ia dorsal ceva mai deschis iar penajul de pe frunte aproape drept.
II - Biologia, ecologia i situa iaspeciei
Caracterele biologice Reproducerea: Cea mai mare colonie din Europa se afl în Delta Dun rii. Cuib re te pe plaur sau nisip. Femela depune 1-5 ou de un alb-murdar pe care ambii p rin i le clocesc circa o luna de zile, puii fiind îngriji i în cadrul coloniei înc doua luni. Datorit excrementelor acide si sub greutatea p s rii (10-12 kg/individ) plaurii se descompun în câ iva ani, pelicanii fiind nevoi is - i schimbe locul coloniei.
Activitatea: În ciuda dimensiunilor mari se ridic cu u urin de pe ap în zbor. Corpul fiind relativ u or nu le permite s se scufunde dup hran pescuind astfel numai la adâncimea la care ajung cu ciocul i cu gâtul întins. Pentru a u ura aceast opera iune pescuiesc in grup b tând din aripi i strângând în cerc pe tii pe care îi prind cu ciocurile deschise larg în ap .Ziua pot fi v zu i în stoluri mari, deasupra locurilor de vân toare sau cuib rit. Se poate ridica la în l imi mari. Pe uscat se deplaseazgreoi. Pelicanii sunt p s ri migratoare, sosind prin martie i plecând în luna septembrie în Africa ecuatorial , de-a lungul coastelor vestice a Marii Negre, prin Bulgaria i Grecia, spre Anatolia i Israel. Exemplare probabil b trânepot fi v zute în Delta Dun rii i în timpul iernii.
1191
130Regimul alimentar: Toate cele opt specii de pelicani din lume sunt aproape exclusiv ihtiofage, cantitatea de hran zilnic necesarpelicanilor fiind de aproximativ 20 kg. Se hr nesc de regul în ape mici unde se aglomereaz pe tii, capturând mai u orexemplarele bolnave. Prin îndep rtarea pe tilor bolnavi împiedic apari ia mortalit ii în mas idescompunerea cadavrelor, contribuind la prevenirea bolilor.
Caractere ecologiceÎntinderile mari de ap pu in adânc sunt esen iale pentru aceast specie aproape exclusiv ihtiofag . Deltele, lagunele, estuarele situate mai mult sau mai pu in în apropierea coastelor marine sunt favorabile speciei atât pentru hr nire cât i pentru cuib rit.
Habitate din Anexa I, în care specia
este prezent :- UE 1110 Bancuri de nisip acoperite permanent de un strat mic de ap de mare - UE 1150* Lagune costiere - UE 1160 Melele i golfuri
Repartizarea geograficÎn Europa este prezent în arii foarte restrânse în Delta Dun rii, în Grecia pe lacurile Ohrid iPrespa i în Lacul Manici. În migra ie poate fi v zut pe cursul inferior al Dun rii, de-a lungul coastei vestice a M rii Negre sau în Grecia.
Fig. 2: Distribu ia speciei Pelecanus onocrotalus
Statutul speciei- Specie declarat monument al naturii de c treComisia Monumentelor Naturii a Academiei Române; - Directiva P s ri privind conservarea p s rilor s lbatice (Directiva Consiliului Europei 79/409 EEC, adoptat la 2 aprilie 1979), Anexa 1;- Conven ia de la Berna încadreaz specia în Anexa 1 (Legea nr. 13 din 11 martie 1993) ca fiind specie strict protejat ;- O. U. privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei i faunei
s lbatice (29 Iunie 2007) Pelicanul comun este inclus în lista de specii a c ror conservare necesit desemnarea ariilor speciale de conservare i a ariilor de protec ie specialavifaunistic ;- Legea fondului cinegetic i a protec ieivânatului (LEGEA nr. 103 din 23 septembrie 1996), Mamifere i p s ri din fauna s lbaticla care vânarea este interzis ;- Cartea Ro ie a Vertebratelor din România îl men ioneaz ca specie vulnerabil ;- IUCN Red List of Threatened Species 2007 - lower risk/least concern
Prezen a speciei în spa ii protejateCâteva Parcuri, Rezerva ii, SPA-uri sau SCI-uri în care prezen a speciei este cert :- Rezerva ia Biosferei Delta Dun rii- Complexul Razim - Sinoe - Be tepe - Mahmudia - Lacul Belbugeac- Lunca Prutului – Vl de ti - Frumu i a
Evolu ia i starea popula iilor,
amenin rile poten ialeCele aproximativ 3000 de perechi clocitoare de la noi reprezint cea mai mare parte a popula iilor europene de pelicani comuni. Toamna în Delta Dun rii sunt aproximativ 10.000 de exemplare, popula ie format din adul i, subadul i ce nu s-au reprodus i tineri. În trecut mult mai numeros, a suferit în anii 1950-1960 o sc dere masiv pentru ca începând din anii 1970 popula iile s se stabilizeze gra ie ocrotirii integrale de care beneficiaz i ast zi.Num rul lor a fost afectat în special de restrângerea habitatului sau degradarea acestuia, distrugerea cuibarelor sau chiar deranjarea coloniilor. În prezent o cauz a declinului poate fi intoxicarea cu pesticide sau metale grele. În ou le de Pelican comun din Delt a fost detectat prezen a mercurului, a cadmiului în concentra ii îngrijor toare a DDE (Fossi et. al, 1984 citat în Munteanu, 2005). Se tie c DDE-ul reduce rezisten a i scade
num rul de pori din coaja ou lor, favorizând spargerea în timpul clocitului.
III - Managementul speciei i al habitatului s u
Propuneri la habitatul speciei P strarea cu stricte e a calmului în zonele de cuib rit ar evita p r sirea nedorit a coloniei, construirea în timpul toamnei de platforme de stuf în coloniile uzate ar evita problema g siriide noi locuri pentru amplasarea acestora.
131Propuneri referitoare la specieSupravegherea atent în perioada cuib ritului idepistarea precoce a coloniilor pentru fiecare an face ca managementul protectiv s fie mai eficient.
Eventuale urm ri ale acestui
management asupra altor specii Pelicanul comun cuib re te uneori în colonii mixte cu Pelicanul cre iar managementul conservativ este favorabil ambelor specii i chiar a altor specii de p s ri de ap ce clocesc frecvent printre cuiburi de pelicani.
Practici de evitat Pescuitul, vân toarea sau orice alte practici în zonele în care Pelicanul comun i-a instalat coloniile, interzicerea pescuitului cu plase/vâr eîn apropierea coloniilor, interzicerea incendierii stufului.
Exemple de situri cu management
conservativRezerva ia Biosferei Delta Dun rii.
Metode de urm rire i monitorizare Prezen a p s rii este u or de constatat atât în zbor cât i pe ap . O practic curent pentru monitorizarea migra iilor este inelarea puilor cu inele colorate i observarea acestora în anii urm tori, inelarea îns trebuie sa se fac numai de c tre personal autorizat în acest scop.
Bibliografie
BRUUN, B., DELIN, H., SVENSSON, L.,Versiunea român MUNTEANU, D., 1999 -Hamlyn Guide: P s rile din România i Europa, determinator ilustrat, Octopus Publishing Group Ltd, Londra; HUSTINGS, F., PÖYSÄ, H., 1997 - The EBCC Atlas of European Breeding Bird. Theier distribution and Abundance, M.J., European Bird Census Council by T&A. D. POYSER; Monitorul Oficial al României MUNTEANU, D., în N. BOTNARIUC, V. TATOLE, 2005 - Cartea Ro ie a Vertebratelor din România, Academia Român , Muzeul Na ional de Istorie Natural “Grigore Antipa” Romanian Species Information Center, proiect on-line: http://mybiosis.org UNEP-WCMC Species Database, proiect on-line http://quin.unep-wcmc.org http://www.sovon.nl/ebcc/eoa http://www.iucnredlist.org
132
133Abecedar
Alian a: unitate sintaxonomic care regrupeaz mai multe asocia ii vegetale înrudite.
Amenin ri: threat influen natural sau uman (exemplu: practici de management, de amenajare a teritoriului, practici agricole, silvice, modific ri naturale întâmpl toare (ca rezultat al hazardului), viitoare sau previzibile care afecteaz într-o manier cumulat sau separat viabilitatea pe termen lung sau mediu a habitatului sau speciei.
Anexa I* (DH): lista « tipurilor de habitate naturale de interes comunitar a c rorconservare necesit desemnarea zonelor de conservare speciale ».
Anexa I (DP): lista « speciilor men ionate în Anexa I care fac obiectul unor m suri de conservare speciale în ceea ce prive tehabitatul acestora pentru a asigura supravie uirea i reproducerea lor în aria de distribu ie. »
Anexa II (DH): lista « speciilor animale ivegetale de interes comunitar a c rorconservare necesita desemnarea zonelor speciale de conservare ».
Anexa II (DP): lista « speciilor men ionate în Anexa II partea 1 care pot fi vânate în regiunea biogeografic maritim i terestr unde se aplic prezenta Directiv 3. Speciile enumerate în Anexa II partea 2 care pot fi vânate doar în statele membre pentru care au fost men ionate ».
Anexa III (DHFF): aceast Anexa precizeaz« criteriile de selectare ale siturilor care pot fi identificate ca situri de importan comunitari pot fi desemnate ca zone speciale de
conservare »
Anexa III (DP): F r a prejudicia paragrafele 2 i 3, Statele Membre interzic, pentru toate speciile de p s ri vizate în articolul 1, vânzarea, transportul pentru vânzare cât ipunerea în vânzare a p s rilor vii i a p s rilor moarte cât i a oric rei p r i sau produs ob inut de la pas re, u or de identificat .Pentru speciile vizate în anexa III partea a1 - activit ile vizate n paragraful 1 nu sunt interzise , cât i pentru
p s rile care au fost ilicit ucise sau capturate sau dobândite altfel în mod ilicit .
Anexa IV (DHFF): lista « speciilor animale iplante de interes comunitar care necesit o protec ie strict ».
Anexa V (DHFF): lista « speciilor animale ivegetale de interes comunitar a c ror prelevare
din natur i exploatare pot face obiectul unor m suri de management ».
Aria de reparti ie: range teritoriu bine delimitat din punct de vedere geografic în interiorul c ruia exist o unitate taxonomicsau un habitat vizat. Ea poate fi continu sau discontinu . Aria de distribu ie geografic , aria de extindere.
Asocia ii vegetale: plant association concepti unitate de baza a clasific rii fitosociologice
sigmatiste, rezultat al statisticilor unui ansamblu floristic omogen de relevee fitosociologie realizate intr-o regiune. Aceste relevee au în comun un num r de specii ridicat în raport cu num rul total de specii inventariate. O asocia ie vegetal are o arie geografic delimitat , cu condi ii ecologice relativ precise (definite prin amplitudine ecologic , pentru diferi i factori, a tuturor speciilor care constituie un ansamblu specific normal) i se înscrie intr-o dinamic definit a grup rilor de plante.
Clasificarea palearctic : Palaearctic
Classification clasificarea habitatelor care reia clasificarea CORINE Biotopes, dar care o extinde la totalitatea regiunii palearctice (cu gradul de declinare variabil),unde sunt luate în calcul habitatele din Europa de Nord i Europa Central . Habitatele marine i pe terile au fost (sau ar trebui s fie) detaliate în raport cu CORINE. Clasificarea palearctic a f cutobiectul unei publica ii în anul 1996; aceastpublica ie nu reia decât codurile i denumirile habitatelor.
Codul UE: « codul Uniunii Europene» (numit i codul Natura 2000) cod format din 4 cifre,
atribuit fiec rui habitat sau fiec rei specii (taxon) de interes comunitar i indicat în anexele B (habitate din Anexa I) i C (speciile din Anexa II) din formularele standard de date. Codurile Uniunii Europene pentru habitatele din Anexa I se reg sesc i în Manualul pentru
interpretarea habitatelor din Uniunea
Europeana dar i în textul consolidat din Directiva Habitate.
Comunitate: community desemneaz totalul popula iei speciilor care apar in adesea unui aceluia i grup taxonomic i care prezint o ecologie asem n toare i ocup acela i habitat.
CORINE Biotop: proiectul CORINE Biotop a fost lansat în 1985 pentru a furniza informa iifiabile i accesibile despre ecosisteme, habitate i specii vulnerabile importante ca fiind surs
de date pentru evaluarea pe mediu în cadrul Comunitatii. Proiectul viza , alegerea în fiecare ar , inând cont de mediile naturale, ale celor
134mai importante siturile pentru conservarea naturii, utilizând o metodologie comun , iviza i colectarea de date legate de aceste situri. Baza de date CORINE biotop este un inventar de situri naturale majore. În cadrul acestui proiect s-a elaborat un manual care prezint fitocenoze i care a culminat cu editarea unui manual în anul 1991 care prezint habitatele din 12 state membre ale Uniunii Europene din acea perioad . S-a realizat o traducere neoficial pentru Fran a de c tre ENGREF din Nancy (M. Bissardon, L. Guibal et J.-C. Rameau, 1997).
CORINE Landcover: programul a fost lansat în 1985 în Uniunea Europeana. Corine înseamn coordonarea informa iilor despre mediu i era un prototip de func ionare al proiectului referitor la numeroase probleme legate de mediu. Bazele de date din Corine iprogramul sau au fost asigurate de c tre AEE. Unul dintre acestea din urm este un inventar al acoperirii terestre în 44 de clase, i se prezint ca un produs cartografic, la scara de 1:100 000. Aceast baz de date este, din punctul de vedere al func ion rii ,disponibilpentru majoritatea regiunilor din Europa. Baza de date european de referin este de inut de c tre GISCO, sistemul de informa ii geografic al Comisiei Europene, care face parte din Agen ia European de Statistic , Eurostat. ETC/PNB controleaz baza de date Corine (baza de date de produc ie) în numele AEE- ului i furnizeaz baza de date actualizat c treGISCO în fiecare an.
Criterii IUCN: Criteriile determin înscrierea unei specii în Lista Ro ie i explic acest lucru.Criteriul « A » indic faptul c specia a cunoscut o sc dere în efectiv. Criteriul « B » indic faptul c aria ocupat de specie este redus . Criteriile « C » i « D » se bazeaz pe efective în cifre ale popula iilor speciei. Se întâmpl ca înscrierea unei specii în Lista Ro ie s rezulte din mai multe criterii. Categoriile indic gradele de amenin areconform recomand rilor IUCN.
Categoriile i Criteriile IUCN pentru Lista Ro ie au mai multe scopuri precise:
• s ofere un sistem care s poat fi utilizat coerent de diferite grupuri de utilizatori;
• s imbun ta easc obiectivitatea furnizând utilizatorilor orient ri clare vis –a -vis de mijloacele de evaluare a diferi ilor factori care influenteaz riscul de extictie.
• s ofere un sistem care s permit compara iiîntre doi taxoni foarte diferi i;
• s permit utilizatorilor din lista de specii amenin ate s în eleag mai bine demersul pentru a clasifica fiecare specie.
Rolul diferitelor criterii permite înscrierea în categoria în pericol de extinctie (CR), în pericol (EN) sau Vulnerabil (VU); de fiecare dat când un taxon indepline te unul dintre aceste criterii, poate fi clasificat în categoria de amenin are corespunz toare.
CTE/PNB: ETC/NPB [European Thematic
Center for Nature Protection and Biodiversity] Centrul Tematic European pentru Protec iaNaturii i Biodiversit ii. El constituie unul dintre cele 5 centre tematice ale Agen ieiEuropene pentru Protec ia Mediului pe care le asist în munca de colectare, analiz , evaluare i de sintez a informa iei legate de politicile
na ionale i interna ionale pentru mediu idezvoltare durabil . Are rolul de sus inerepentru Directivele P s ri i Habitate.
Directiva « Habitate »: Directiva 92/43 a Cosiliului din 21 mai 1992 pentru conservarea habitatelor naturale a faunei i florei s lbatice. Obiectivul acestei Directive este de a contribui la p strarea biodiversit ii, prin intermediul conserv rii habitatelor naturale a faunei iflorei s lbatice, pe teritoriile europene ale statelor membre pentru care se aplicconven ia pentru diversitatea biologic .
Directiva « P s ri »: Directiva 79/49 a Consiliului din 2 aprilie 1979 privind conservarea pas rilor s lbatice. Obiectivul acestei directive este de a proteja toate speciile de p s ri s lbatice i habitatele speciilor listate, în special prin intermediul desemn rii zonelor speciale de conservare.
Dinamica populatei: population dynamics
proces care caracterizeaz fluctua iilereferitoare în efective i structura unei popula ii în func ie de timp sau de reparti ia ei în spa iu.
DOCOB (document de obiectiv/plan de management): document de orientare stabilit pentru fiecare sit Natura 2000 care define te în special orient rile de management i de conservare, modalit ile de implementare idispozitivele financiare de înso ire a acestora. Documentul de obiectiv trebuie s con in « 1. O analiz care descrie stadiul ini ial de conservare i localizarea habitatelor naturale ia speciilor pentru care au justificat desemnarea sitului […]. Procedurile de monitorizare i de evaluare a m surilor propuse i statutul de conservare al habitatelor naturale i ale speciilor » decretul nr. 2001-1216 din 20 decembrie 2001 legat de managementul
135siturilor Natura 2000 i care modific codul rural, sec iunea 3, art. R.214-24.
E antionarea: sampling tehnic destinatpentru efectuarea de prelevare de material biologic sau mineral (sau un simplu releveu), în special în cadrul cercet rilor ecologice. E antionarea necesit , pe de o parte, recurgerea la o metod i, pe de alt parte la un material conceput convenabil i standardizarea lor . Procedura trebuie s fie stabilit în a a fel încât prelevarea s conduc la un maxim de reprezentativitate statistic i s evite orice experimentare, pentru ca rezultatele ob inute spoat conduce la concluzii semnificative.
EUNIS: (European Nature Information
System) sistem paneuropean de clasificare ierarhic a habitatelor care se dore tecompatibil cu alte sisteme de clasificare europene existente. EUNIS nu abordeaz decât trei niveluri ierarhice ( i în mod excep ional 4). Pentru nivelurile inferioare, EUNIS este completat prin unit i de clasificare palearctice, completate sau înlocuite pe baza informa iilor care reies din programul BioMar în ceea ce prive te habitatele marine. Construc iileclasific rii habitatelor EUNIS se bazeaz pe ini iative precedente (Corine-biotop înso ite de clasific ri palearctice) dar prezint i criterii pentru identificarea fiec rui habitat ifurnizeaz o coresponden pentru alte clasific ri tip.
EUR 15, EUR 25, EUR 27: sub aceastdenumire reg sim i termenul Manualul de interpretare al habitatelor Uniunii Europene
editat de c tre Comisia European . Toate habitatele din Anexa I din Directiva Habitate sunt reluate i definite mai mult sau mai pu in detaliat. Pentru fiecare habitat se indic coduri UE i palearctic corespondent, se propune o defini ie care este completat de o list de specii ghid. Defini iile propuse sunt o parte originale i, o parte, reies din baza de date PHYSIS, care la rândul ei reiese din manualul CORINE-Biotop. Versiunea EUR 15 a acestui manual dateaz din anul 1999 i prive te cele 15 state membre ale Uniunii Europene din acea perioad .O versiune EUR 25 a fost realizat în anul 2003 i cuprinde habitatele din Anexa I, în contextul Uniunii Europene de 25 de state membre. O versiune EUR 27 a fost realizat în anul 2007 i cuprinde habitatele din Anexa I, în contextul l rgirii Uniunii Europene la 27 de state membre.
Evaluarea impactului masurilor de management: evaluation of management
measures impacts evaluarea impacturilor m surilor de management implementate în siturile Natura 2000 în aplicare cu articolul 6
paragraful 1 din Directiva Habitate în ceea ce prive te statutul de conservare al tipurilor de habitate din Anexa I i a speciilor din Anexa II.
Formularul Standard de Date (FSD): « document care înso e te decizia de transmitere a unor propuneri de sit sau hot rârecare desemneaz un sit, elaborat pentru fiecare sit Natura 2000 i transmis la Comisia European de fiecare stat membru. El con ine date care identific habitatele naturale ispeciile care justific alegerea sitului » Circulara DNP/SDEN nr. 2004-1, fi a 5.
Habitatul speciei: habitat of species « mediul definit de c tre factorii abiotici i biotici specifici unde tr ie te specia într-unul dintre stadiile din ciclul s u biologic » (DHFF art 1).Pentru speciile animale, habitatul trebuie sia în considerare în special aria de reproducere, locul de hr nire i de sta ionare a speciei. No iunea de habitat al speciei poate corespunde diferitelor zone. Se disting urm toarele:
- habitatul ocupat de specie în realitate
- habitatul actual disponibil pentru indivizii speciei, fie c este sau nu ocupat ( în caz de neocupare, acest habitat a fost recent ocupat sau este încîn conexiune permanent sau ocazionalcu habitatele ocupate)
- habitatul ( întindere, diversitate, etc.,) necesar pentru supravie uirea pe termen lung a speciei.
Se pune accentul pe aceste ultime dou no iuni în ceea ce prive te evaluarea statutului de conservare al speciei.
Habitat de interes comunitar: habitat of
Community interest habitat natural care figureaz în Anexa I din Directiva Habitate.
Habitat elementar: legat de manualul franceze de interpretare al speciilor ihabitatelor, declinarea unui habitat « generic » corespunde în general la totalitatea asocia iilor vegetale, sau uneori mai multor alian e. Pentru unii exper i, habitatul elementar corespunde unei asocia ii vegetale.
Habitat generic: Habitatele spuse « generice » prezente în Fran a, dupnomenclatura din Manualul de interpretare al speciilor i habitatelor din Uniunea
Euroepana. Acest habitat generic r mâne defini ia « oficial » asupra c reia se face declinarea.
Habitat natural prioritar: priority natural
habitat « tip de habitat natural amenin at cu dispari ia prezent pe teritoriul vizat în articolul
1362 [ teritoriu european al statelor membre unde se aplic tratatul] i pentru a c rui conservare Comunitatea are o responsabilitate special ,inând cont de importan a vis- a- vis de aria de
reparti ie natural inclus în teritoriul vizat în articolul 2. Aceste tipuri de habitate naturale prioritare sunt indicate cu un asterix (*) în Anexa I », DHFF, art 1.
Habitat natural: natural habitat habitat legat de Anexa I. Termenul « natural » nu trebuie luat în sens propriu, a a cum arat defini iadat de DHFF (art 1): « habitate naturale: zone terestre sau acvatice care se disting prin caracteristicile lor geografice, abiotice ibiotice, fie c sunt naturale în întregime sau sunt semi naturale ». Habitat poten ial:corespunde unui habitat care are caracteristici ecologice i biologice care pot ad posti un taxon, în general în aria de reparti ie cunoscutde acesta sau la marginile lui.
Management: management: ansamblu de practici voluntare care au ca obiectiv men inerea sau modificarea condi iilor abiotice i biotice ale unui habitat sau evolu iasa în condi ii controlate.
M rimea unei popula ii: populations size în
sensul strict , num rul de indivizi dintr-o specie care apar in unui aceluia i dem (individ în situa ie panmictic ): în cadrul evalu rii,acest lucru s-ar traduce prin m surareaparametrilor indicatori ai m rimii popula iei la nivel de regiune biogeografic .
Material parental: material dup care se formeaz solul. Materialul parental poate fi un substrat stâncos, materii organice (de exempluSphaigne fibrique), o veche suprafa de sol sau un depozit creat de ap , vânt, ghe ari , erup ie vulcanic sau alunec ri de teren.
PHYSIS: baza de date implementata legata de clasificarea palearctica, care con ine o descriere a habitatelor din regiunea palearctica, unitatile fitosociologice corespondente ireferin e bibliografice.
Popula ia minim viabil (PM): Minimum
Viable Population (MVP) popula ia care are un anumit procent de anse ( în general se ia în considerare de la 95 la 99%) de supravie uire în urm torii 100 de ani (sau 1000) în ciuda varia iilor mediului înconjur tor, derivei genetice sau modific rilor cauzate de om. Pentru mamiferele mari popula ia minimviabil este cuprins între 50 i 500. Când masa corporal cre te, popula ia minimviabil se diminueaz . Aria minim necesar(MAR: Minimum Area Required) pentru a ad posti aceast popula ie este cu atât mai mare cu cât speciile au o masa mai mare i un
teritoriu individual mai întins[...].O popula ieal c rei efectiv este inferior popula iei minime viabile nu este condamnat , cu toate acestea, la dispari ie. Dajoz, 1996 cf « Viabilitatea pe
termen lung a unei specii ».
Popula ia: ansamblul popula iei de indivizi care apar in unei aceea i specii i care ocupaceea i frac iune de biotop i care î i poate schimba liber genele în procesul reproductiv.
Regiune biogeografica: biogeographical
region Regiune care se întinde pe teritoriul mai multor state membre i care prezint o faun ,flor i un mediu biologic condi ionat de factori ecologici cum ar fi climatul (precipita ii, temperatura, etc.,) i de geomorfologie (geologie, relief, altitudine). Delimitarea regiunilor biogeografice de Comisia European s-a bazat pe diferite h r iale vegeta iei prezente în Europa (Noirfalise 1987, Bohn 1994). În cele 25 de state membre ale Uniunii Europene, se disting 9 regiuni biogeografice: alpin , atlantic , pontic ,boreal , continental , macaronezian ,mediteranean , panonic i stepic .
Re eaua Natura 20000:Natura 2000 networkre ea ecologic european care cuprinde toate siturile de importan comunitar desemnate în Directiva « Habitate » i « P s ri ».
Sit de importan comunitar (SIC): site of
Community importance « un sit care, în regiunea sau regiunile biogeografice din care face parte, contribuie semnificativ la men inerea sau la restabilirea unui tip de habitat natural din Anexa I sau a unei specii din Anexa II într-un statut de conservare favorabil i care poate contribui semnificativ la coeren a re elei Natura 2000 amintit în articolul 3, i/sau contribuie semnificativ la men inerea diversit ii biologice în regiunea sau regiunile biogeografice vizate. Pentru speciile animale care ocup teritorii întinse, siturile de importan comunitar corespund locurilor, în cadrul ariei de reparti ie natural a acestor specii, care prezint elemente fizice sau biologice esen iale supravie uirii lor sau reproducerii acestora.. . », DHFF, art. 1.
Specii caracteristice: character
(characteristic) species în fitosociologie, specie vegetal a c rei prezen este mai frecvent (dar nu obligatorie) într-o grupare vegetal (unde contribuie în caracterizare) decât în alte grup ri de acela i nivel ierarhic.
În sens mai larg: specie legat de un habitat sau de ansamblul de habitate i care poate participa la defini ia lui (compunere). Speciile caracteristice se împart în exclusive, elective ipreferen iale.
137Specie de interes comunitar: specie care figureaz în cel pu in una dintre anexele Directivei Habitate (II,IV,V).
Specii prioritare: priority species « specii[…] care, în teritoriu, sunt: în pericol, cu excep ia celor a c ror arie de reparti ie naturalse întinde spre marginea teritoriului i care nu sunt nici în pericol nici vulnerabile în aria palearctic occidental i pentru a c rorconservare Comunitatea are o responsabilitate special in nd cont de importan a ariei de reparti ie natural inclus în teritoriul vizat în articolul 2 » DHFF art 1.
Statut de conservare favorabil: Favourable
Conservation Status (FCS) situa ia unde habitatul/specia prosper (extindere/popula ie)cu bune perspective pentru a se afla în acelea ibune condi ii i în viitor. Faptul c un habitat sau o specie nu este amenin at (adic nu se afl în fa a riscului direct de dispari ie) nu înseamn c se afl într-un statut favorabil de conservare. Obiectivul Directivei este sdefineasc în termeni pozitivi, orienta i c tre o situa ie favorabil , care trebuie definit , atinsi men inut .
Statut de conservare: Conservation Status
(CS) pentru un habitat, « efectul tuturor influentelor care actioneaz asupra unui habitat natural cât i asupra speciilor tipice pe care îl ad poste te, care pot afecta pe termen lung reparti ia sa naturala, structura i func iilecât i supravie uirea pe termen lung a speciilor tipice pe teritoriul vizat în articolul 2 »(DHFF art 1). Pentru o specie , « efectul tuturor influen elor care ac ioneaz / interac ioneazasupra speciei care poate afecta pe termen lung reparti ia i importan a popula iilor pe teritoriul vizat în articolul 2 », DHFF art 1.
inta: target obiectiv sau scop de atins pe un termen mai mult sau mai pu in lung.
UTM: Universal Transverse Mercator. Este un sistem de proiec ie cartografic care se folose te pentru transpunerea suprafe eirotunde a pamantului pe un plan sau o hart cu cât mai pu ine distorsiuni posibile. Sistemul UTM reprezint globul p mântesc împar it în 60 de zone numerotate de la 1 la 60. Fiecare zon acoper 6 grade longitudine.
Zona/loc de hr nire: regiune a domeniului vital din aria unei specii care este esen ialconsacrat pentru hr nire. Sin: zon de hr nire , vezi:”habitatul speciei”.
Zona de protec ie special : (ZPS): SPA(Special Protection Area) sit de importancomunitar desemnat prin Directiva Pas ri. (art 4).
Zona de rapaos/ odihn : zon carecorespunde trecerii speciei în migrare, diferite zone de hr nire vezi « habitatul speciei ».
Zona de reproducere: zona unde se întâlnesc caracteristicile ecologice care permit reproducerea unei specii. Vezi « habitatul speciei ».
Zona Special de Conservare (ZSC): SAC (Special Area of Conservation) « sit de importan comunitar desemnat de statele membre în numele Directivei Habitate
printr-un act reglementar, administrativ i/sau contractual unde sunt aplicate m surile de conservare necesare pentru men inerea sau restabilirea , într-un statut de conservare favorabil a habitatelor naturale i/sau a popula iilor speciilor pentru care a fost desemnat situl, Directiva Habitate, art 1.
138
139
Indexul alfabetic al speciilor
Denumirea latin
Plante
Himantoglossum caprinum( Ou le popii), p.41
Nevertebrate
Austropotamobius torrentium* (Racul de ponoare), p.47Cerambyx cerdo (Croitorul mare al stejarului), p.51
Pe ti
Alosa pontica (Scrumbie de Dun re), p.57Alosa tanaica (Rizeafc de Dun re), p.61Aspius aspius (Avat), p.63Barbus meridionalis( Moioag ), p.65 Cobitis taenia (Zvârlug ), p. 69 Gobio albipinnatus (Porcu or de nisip), p. 71 Gobio kessleri (Petroc), p.73 Gobio uranoscopus (Petroc), p. 75 Misgurnus fossilis ( ipar), p.77
Mamifere
Canis lupus (Lup), p. 81 Lynx lynx (Râs), p. 87 Rhinolophus hipposideros (Liliacul mic cu potcoav ), p. 91 Rupicapra rupicapra (Capra neagr ), p. 95 Ursus arctos (Urs brun), p. 99
P s ri
Alcedo atthis (Pesc ra albastru), p. 105 Charadrius morinellus (Prund ra de munte), p. 109 Dendrocopus medius (Cioc nitoare-de-stejar), p. 113 Dendrocopus leucotos (Cioc nitoare-cu-spate-alb), p. 117 Dryocopus martius (Cioc nitoarea neagr ), p. 121 Lanius collurio (Sfrâncioc ro iatic), p. 125 Pelecanus onocrotalus (Pelican comun), p. 129
140
Denumirea român
Plante
Ou le popii (Himantoglossum caprinum), p.41
Nevertebrate
Croitorul mare al stejarului (Cerambyx cerdo), p.51 Racul de ponoare (Austropotamobius torrentium*), p.47
Pe ti
Avat (Aspius aspius), p.63Moioag (Barbus meridionalis), p.65 Petroc (Gobio kessleri), p.73 Petroc (Gobio uranoscopus), p. 75 Porcu or de nisip (Gobio albipinnatus), p. 71 Rizeafc de Dun re (Alosa tanaica), p.61Scrumbie de Dun re (Alosa pontica), p.57 ipar (Misgurnus fossilis), p.77
Zvârlug (Cobitis taenia), p. 69
Mamifere
Capra neagr (Rupicapra rupicapra), p. 95Lup (Canis lupus), p. 81 Liliacul mic cu potcoav (Rhinolophus hipposideros), p. 91 Râs (Lynx lynx), p. 87 Urs brun (Ursus arctos), p. 99
P s ri
Cioc nitoare-de-stejar (Dendrocopus medius), p. 113 Cioc nitoare-cu-spate-alb (Dendrocopus leucotos), p. 117 Cioc nitoarea neagr (Dryocopus martius), p. 121 Pesc ra albastru (Alcedo atthis), p. 105 Pelican comun (Pelecanus onocrotalus), p. 129 Prund ra de munte (Charadrius morinellus), p. 109 Sfrâncioc ro iatic (Lanius collurio), p. 125
141
Lista de referin a tipurilor de habitate i a speciilor deinteres comunitar pentru care au fost declarate siturile de importan comunitara1
1 - Tipuri de habitate 1110 - Bancuri de nisip acoperite permanent de un strat mic de ap de mare. 1140 - Nisipuri i zone ml tinoase neacoperite de ap de mare la reflux. 1150* - Lagune costiere. 1160 - Melele i golfuri. 1170 – Recifi. 1180 - Structuri submarine create de scurgeri de gaz. 1210 - Vegeta ie anual de-a lungul liniei rmului. 1310 - Comunit i cu salicornia i alte specii anuale care colonizeaz terenurile umede iNisipoase. 1410 - Paji ti s r turate de tip mediteranean (Juncetalia maritimi).1530* - Paji ti i mla tini s r turate panonice i ponto-sarmatice. 2110 - Dune mobile embrionare (în formare). 2130* - Dune fixate cu vegeta ie herbacee peren (dune gri). 2160 - Dune cu Hippophae rhamnoides.2190 - Depresiuni umede intradunale. 2330 - Dune cu Corynephorus i Agrostis.2340* - Dune Panonice. 3130 - Ape st t toare oligotrofe pân la mezotrofe cu vegeta ie din Littorelletea uniflorae i/sau Isoëto-Nanojuncetea.
3140 - Ape puternic oligo-mezotrofe cu vegeta ie bentonic de specii de Chara.3150 - Lacuri eutrofe naturale cu vegeta ie tip Magnopotamion sau Hydrocharition.3160 - Lacuri distrofice i iazuri. 31A0* - Ape termale din transilvania acoperite de lotus (dre e). 3220 - Vegeta ie herbacee de pe malurile râurilor montane. 3230 - Vegeta ie lemnoas cu Myricaria germanica de-a lungul râurilor montane. 3240 - Vegeta ie lemnoas cu Salix eleagnos de-a lungul râurilor montane. 3260 - Cursuri de ap din zonele de câmpie, pân la cele montane, cu vegeta ie din Ranunculion fluitantis i Callitricho-Batrachion.3270 - Râuri cu maluri n moloase cu vegeta ie de Chenopodion rubri i Bidention.3280 - Râuri mediteraneene cu scurgere permanent cu specii din Paspalo-Agrostidion iperdele de Salix i Populus alba.4030 - Tuf ri uri uscate europene. 4060 - Tuf ri uri alpine i boreale. 4070* - Tuf ri uri cu Pinus mugo i Rhododendron myrtifolium.4080 - Tuf ri uri cu specii sub-arctice de salix.40A0* - Tuf ri uri subcontinentale peri-panonice. 40C0* - Tuf ri uri de foioase ponto-sarmatice. 5130 - Forma iuni de Juniperus communis pe tuf ri uri sau p uni calcaroase. 6110* - Comunit i rupicole calcifile sau paji ti bazifite din Alysso-Sedion albi.6120* - Paji ti xerice pe substrat calcaros. 6150 - Paji ti boreale i alpine pe substrat silicios. 6170 - Paji ti calcifile alpine i subalpine. 6190 - Paji ti panonice de stânc rii (Stipo-Festucetalia pallentis).6210* - Paji ti uscate seminaturale i faciesuri cu tuf ri uri pe substrat calcaros (FestucoBrometalia).6230* - Paji ti montane de Nardus bogate în specii pe substraturi silicioase. 6240* - Paji ti stepice subpanonice. 6250* - Paji ti panonice pe loess. 6260* - Paji ti panonice i vest-pontice pe nisipuri.
1 F r îndoial aceast list nu este definitiv . Anumite specii sunt probabil ‘exctinte’ sau se afl pe o list de „rezerv stiin ific ” pe teritoriul român.
14262C0* - Stepe ponto-sarmatice. 6410 - Paji ti cu Molinia pe soluri calcaroase, turboase sau argiloase (Molinion caeruleae).6420 - Paji ti mediteraneene umede cu ierburi înalte din Molinio-Holoschoenion.6430 - Comunit i de lizier cu ierburi înalte higrofile de la nivelul câmpiilor, pân la cel montan i alpin. 6440 - Paji ti aluviale din Cnidion dubii.6510 - Paji ti de altitudine joas (Alopecurus pratensis Sanguisorba officinalis).6520 - Fâne e montane. 7110* - Turb rii active. 7120 - Turb rii degradate capabile de regenerare natural .7140 - Mla tini turboase de tranzi ie i turb rii oscilante (nefixate de substrat). 7150 - Comunt i depresionare din Rhynchosporion pe substraturi turboase. 7210* - Mla tini calcaroase cu Cladium mariscus.7220* - Izvoare petrifiante cu formare de travertin (Cratoneurion).7230 - Mla tini alcaline. 7240* - Forma iuni pioniere alpine din Caricion bicoloris-atrofuscae.8110 - Grohoti uri silicioase din etajul montan pân în cel alpin (Androsacetalia alpinae iGaleopsietalia ladani).8120 - Grohoti uri calcaroase i de isturi calcaroase din etajul montan pân în cel alpin (Thlaspietea rotundifolii).8160* - Grohoti uri medio-europene calcaroase ale etajelor colinar i montan. 8210 - Versan i stânco i cu vegeta ie chasmofitic pe roci calcaroase. 8220 - Versan i stânco i cu vegeta ie chasmofitic pe roci silicioase. 8230 - Comunit i pioniere din Sedo-Scleranthion sau din Sedo albi-Veronicion dilleni pe stânc rii silicioase. 8310 - Pe teri în care accesul publicului este interzis. 9110 - P duri de fag de tip Luzulo-Fagetum.9130 - P duri de fag de tip Asperulo-Fagetum.9150 - P duri medio-europene de fag din Cephalanthero-Fagion.9160 - P duri subatlantice i medioeuropene de stejar sau stejar cu carpen din Carpinionbetuli.9170 - Pãduri de stejar cu carpen de tip Galio-Carpinetum.9180* - P duri din Tilio-Acerion pe versan i abrup i, grohoti uri i ravene. 91AA - Vegeta ie forestier ponto-sarmatic cu stejar pufos. 91D0* - Turb rii cu vegeta ie forestier .91E0* - P duri aluviale cu Alnus glutinosa i Fraxinus excelsior (Alno-Padion, Alnion incanae, Salicion albae).91F0 - P duri ripariene mixte cu Quercus robur, Ulmus laevis, Fraxinus excelsior sau Fraxinus angustifolia, din lungul marilor râuri (Ulmenion minoris).91H0* - Vegeta ie forestier panonic cu Quercus pubescens.91I0* - Vegeta ie de silvostep eurosiberian cu Quercus spp.91K0 - P duri ilirice de Fagus sylvatica (Aremonio-Fagion).91L0 - P duri ilirice de stejar cu carpen (Erythronio-Carpiniori).91M0 - P duri balcano-panonice de cer i gorun. 91Q0 - P duri relictare de Pinus sylvestris pe substrat calcaros. 91V0 - P duri dacice de fag (Symphyto-Fagion).91X0 - P duri dobrogene de fag. 91Y0 - P duri dacice de stejar i carpen. 9260 - Vegeta ie forestier cu Castanea sativa.92A0 - Z voaie cu Salix alba i Populus alba.92D0 - Galerii ripariene i tuf ri uri (Nerio-Tamaricetea i Securinegion tinctoriae).9410 - P duri acidofile de Picea abies din regiunea montana (Vaccinio-Piceetea).9420 - P duri de Larix decidua i/sau Pinus cembra din regiunea montan .9530* - Vegeta ie forestier sub-mediteraneean cu endemitul Pinus nigra ssp. Banatica.
2 - Specii de mamifere 1308 - Barbastella barbastellus (Liliac cârn). 2647* - Bison bonasus (Zimbru). 1352* - Canis lupus (Lup). 1337 - Castor fiber (Castor). 1355 - Lutra lutra (Vidr , Lutr ).1361 - Lynx lynx (Râs).
1432609 - Mesocricetus newtoni (Grivan mic, Hamster românesc). 2612 - Microtus tatricus ( oarece de Tatra). 1310 - Miniopterus schreibersi (Liliac cu aripi lungi). 1366* - Monachus monachus (Vac de mare, Foc cu burt alb ).2633 - Mustela eversmannii (Dihor de step ).1356* - Mustela lutreola (Nori , Nurc ).1323 - Myotis bechsteini (Liliac cu urechi mari). 1307 - Myotis blythii (Liliac comun mic). 1316 - Myotis capaccinii (Liliac cu picioare lungi). 1318 - Myotis dasycneme (Liliac de iaz). 1321 - Myotis emarginatus (Liliac c r miziu).1324 - Myotis myotis (Liliac comun). 1351 - Phocoena phocoena (Marsuin, Porc de mare). 1306 - Rhinolophus blasii (Liliacul cu potcoav a lui Blasius). 1305 - Rhinolophus euryale (Liliacul mediteranean cu potcoav ).1304 - Rhinolophus ferrumequinum (Liliacul mare cu potcoav ).1303 - Rhinolophus hipposideros (Liliacul mic cu potcoav ).1302 - Rhinolophus mehelyi (Liliacul cu potcoav a lui Mehely). 2021 - Sicista subtilis ( oarece s ritor de step ).1335 - Spermophilus citellus (Popând u, ui ).1349 - Tursiops truncatus (Delfin mare, Delfin cu bot gros). 1354* - Ursus arctos (Urs brun). 2635 - Vormela peregusna (Dihor p tat).
3 - Specii de amfibieni i reptile 1188 - Bombina bombina (Buhai de balt cu burta ro ie). 1193 - Bombina variegata (Buhai de balt cu burta galben ).1279 - Elaphe quatuorlineata (Balaur mare). 1220 - Emys orbicularis (Broasc estoas de ap ).1219 - Testudo graeca ( estoas de uscat dobrogean ).1217 - Testudo hermanni ( estoas de uscat b n ean ).1166 - Triturus cristatus (Triton cu creast ).1993 - Triturus dobrogicus (Triton cu creast dobrogean). 2001 - Triturus montandoni (Triton carpatic). 4008 - Triturus vulgaris ampelensis (Triton comun transilv nean).1298 - Vipera ursinii (Viper de step ).4121* - Vipera ursinii rakosiensis (Viper de fânea ).
4 - Specii de pe ti1101* - Acipenser sturio ( ip). 9904 - Alosa maeotica (Scrumbie mic ).2491 - Alosa pontica (Scrumbie de Dun re).4120 - Alosa tanaica (Rizeafc de Dun re).1130 - Aspius aspius (Avat). 1138 - Barbus meridionalis (Moioag ).1141 - Chalcalburnus chalcoides (Oble mare). 2533 - Cobitis elongata (Fâs mare). 1149 - Cobitis taenia (Zvârlug ).1163 - Cottus gobio (Zgl voc).9903 - Eudontomyzon danfordi (Chi car).2484 - Eudontomyzon mariae (Chi car de râu). 1098 - Eudontomyzon spp. 2485 - Eudontomyzon vladykovi (Chi car de râu). 1124 - Gobio albipinnatus (Porcu or de nisip). 2511 - Gobio kessleri (Petroc). 1122 - Gobio uranoscopus (Petroc). 2555 - Gymnocephalus baloni (Ghibor de râu). 1157 - Gymnocephalus schraetzer (R sp r).1105 - Hucho hucho (Lostri ).1131 - Leuciscus souffia (Clean dungat). 1145 - Misgurnus fossilis ( ipar).
1442522 - Pelecus cultratus (Sabi ).1134 - Rhodeus sericeus amarus (Boare). 1998 - Romanichthys valsanicola (Asprete, Poprete). 1114 - Rutilus pigus (Babu c de Tur). 1146 - Sabanejewia aurata (Dunari ).2011 - Umbra krameri ( ig nu ).1160 - Zingel streber (Fusar). 1159 - Zingel zingel (Pietrar).
5 - Specii de nevertebrate 4056 - Anisus vorticulus (Melcul cu cârlig). 4027 - Arytrura musculus.1093* - Austropotamobius torrentium (Racul de ponoare). 4011 - Bolbelasmus unicornis (C r bu ul cu corn). 1085 - Buprestis splendens (Gândacul auriu). 1078* - Callimorpha quadripunctaria.4012 - Carabus hampei (Carab). 4013 - Carabus hungaricus (Carab). 4014 - Carabus variolosus (Carab). 4015 - Carabus zawadszkii (Carab). 4028 - Catopta thrips.1088 - Cerambyx cerdo (Croitor mare). 4057 - Chilostoma banaticum.1044 - Coenagrion mercuriale ( r ncu ).4045 - Coenagrion ornatum ( r ncu ).4030 - Colias myrmidone.4046 - Cordulegaster heros (Calul dracului). 1086 - Cucujus cinnaberinus.4031 - Cucullia mixta.4032 - Dioszeghyana schmidtii.4033 - Erannis ankeraria.1074 - Eriogaster catax.1065 - Euphydryas aurinia.1052 - Euphydryas maturna.4034 - Glyphipterix loricatella.4035 - Gortyna borelii lunata.1082 - Graphoderus bilineatus (Gândac de ap ).4048 - Isophya costata (Cosa ).4049 - Isophya harzi (Cosa ).4050 - Isophya stysi (Cosa ).4036 - Leptidea morsei.1042 - Leucorrhinia pectoralis (Calul dracului). 1083 - Lucanus cervus (R da c , R gacea). 1060 - Lycaena dispar.4038 - Lycaena helle.1061 - Maculinea nausithous.1059 - Maculinea teleius.1089 - Morimus funereus (Croitorul cenu iu). 4039 - Nymphalis vaualbum.4052 - Odontopodisma rubripes (L cust de munte). 1037 - Ophiogomphus cecilia.1084* - Osmoderma eremita (C r bu ).1924 - Oxyporus mannerheimii (Gândac cu aripile scurte). 4053 - Paracaloptenus caloptenoides (Calul dracului). 4054 - Pholidoptera transsylvanica (Cosa ul transilvan). 4021* - Phryganophilus ruficollis (Gândac). 4020 - Pilemia tigrina (Croitor marmorat). 4024* - Pseudogaurotina excellens (Croitor). 4043 - Pseudophilotes bavius. 4026 - Rhysodes sulcatus (Gândac de ap ).1087* - Rosalia alpina (Croitor de fag). 4055 - Stenobothrus eurasius (L cust ).
1451927 - Stephanopachys substriatus (Gândac). 4064 - Theodoxus transversalis (Melc). 1032 - Unio crassus (Scoica de râu). 1014 - Vertigo angustior.1015 - Vertigo genesii.1016 - Vertigo moulinsiana.
7 - Specii de Plante 4068 - Adenophora lilifolia.1939 - Agrimonia pilosa (Turi ).1516 - Aldrovanda vesiculosa (Otr el). 1617 - Angelica palustris (Angelic de balt ).1614 - Apium repens ( elin ).4066 - Asplenium adulterinum (Ferigu , Ruginit ).2132 - Astragalus peterfii (Cosad). 1386 - Buxbaumia viridis.1832 - Caldesia parnassifolia (Limbari ).2236 - Campanula romanica (Clopo el dobrogean). 4070* - Campanula serrata (Clopo el). 2253 - Centaurea jankae (Vine ele, Dioc, Zgl voc).2255 - Centaurea pontica (Vine ele, Dioc, Zgl voc).4081 - Cirsium brachycephalum (P l mid ).2285 - Colchicum arenarium (Brându ).4091 - Crambe tataria (Târtan, Hodolean). 1902 - Cypripedium calceolus (Papucul doamnei, Blabornic). 4074 - Dianthus diutinus (Garofi ).1381 - Dicranum viride.2113 - Draba dorneri (Fl mânzic ).1689 - Dracocephalum austriacum (M t ciune). 1393 - Drepanocladus vernicosus.4067 - Echium russicum (Capul arpelui). 1898 - Eleocharis carniolica.2170* - Ferula sadleriana (Aerel). 2191 - Galium moldavicum.4096 - Gladiolus palustris (Gladiol de balt ).2327 - Himantoglossum caprinum (Ou le popii). 4097 - Iris aphylla ssp. hungarica (Iris). 4098 - Iris humilis ssp. arenaria (Iris). 1758 - Ligularia sibirica (Curechi de munte, G lbenele). 1903 - Liparis loeselii (Mo i oare).1831 - Luronium natans.1379 - Mannia triandra . 1428 - Marsilea quadrifolia (Trifoia de balt ).1389 - Meesia longiseta.2079 - Moehringia jankae (Merinan ).2097 - Paeonia officinalis ssp. banatica (Bujor). 4122 - Poa granitica ssp. disparilis (Firu de munte). 2125 - Potentilla emilii-popii (Buruian cu cinci degete). 2093 - Pulsatilla grandis.1477 - Pulsatilla patens (Dedi ei). 4110* - Pulsatilla pratensis ssp. hungarica (Dedi ei). 1443* - Salicornia veneta.1528 - Saxifraga hirculus (Ochii oricelului). 4087 - Serratula lycopifolia (G lbinare). 1398 - Sphagnum pylaisii.2318 - Stipa danubialis (Colilie). 2186 - Syringa josikaea (Liliac transilv nean, Lemnu vântului). 1437 - Thesium ebracteatum (M ciulie). 2120 - Thlaspi jankae (Punguli ).4116 - Tozzia carpathica (Iarba gâtului). 2300 - Tulipa hungarica (Lalea galben ).
146Mul umiri
Pe aceast cale dorim s mul umim:
Paricipan ilor la diferitele întâlniri preg titoare: Elena GIUREA, Krystyna WOJCIECHOWSKA, Adrian GROZEA, Bogdan B DESCU, Marinel HORABLAGA,
Persoanelor care au furnizat fotografii: Anca DRAGU (pentru furnizarea fotografiei de pe copert - Rhinolophus hipposideros), D. URECHE (Alosa pontica, Aspius aspius, Misgrunus fossilis), V. O EL (Alosa tanaica), SHAO KWANG-TSAO (Cobitis taenia).
Dnei Crina B N EAN i dnei Georgeta ITAN pentru sprijinul acordat în realizarea acestei lucr ri.
Ruxandra CORNICI pentru traducerile din timpul întâlnirilor, multiplele contacte cu autorii acestor fi e cât i pentru traducerea i aranjarea în pagin a documentului final.
147Cit ri de documente
Acest document trebuie citat astfel:
COMBROUX, I., THIRY, E. & TOIA, T. (eds). 2007. Caiet de habitate i specii - Fi e pilot. Editura Balcanic. Timi oara, România, 148p, ISBN 978-973-85742-6-7.
Fi ele trebuie citate astfel:
ARSENE, G., BÎTEA, N., 2007. Himantoglossum caprinum în COMBROUX, I., THIRY, E. & TOIA, T. (eds). 2007. Caiet de habitate i specii - Fi e pilot. Editura Balcanic Timi oara,România. pp 41-44.
B N DUC, D., 2007. Alosa pontica în COMBROUX, I., THIRY, E. & TOIA, T. (eds). 2007. Caiet de habitate i specii - Fi e pilot. Editura Balcanic Timi oara, România. pp 57-59.
B N DUC, D., 2007. Alosa tanaica în COMBROUX, I., THIRY, E. & TOIA, T. (eds). 2007. Caiet de habitate i specii - Fi e pilot. Editura Balcanic Timi oara, România. pp 61-62.
B N DUC, D., 2007. Aspius aspius în COMBROUX, I., THIRY, E. & TOIA, T. (eds). 2007. Caiet de habitate i specii - Fi e pilot. Editura Balcanic Timi oara, România. pp 63-64.
B N EAN -DUNEA, I., 2007. Barbus meridionalis în COMBROUX, I., THIRY, E. & TOIA, T. (eds). 2007. Caiet de habitate i specii - Fi e pilot. Editura Balcanic Timi oara, România. pp 65-67.
B N DUC, D., 2007. Cobitis taenia în COMBROUX, I., THIRY, E. & TOIA, T. (eds). 2007. Caiet de habitate i specii - Fi e pilot. Editura Balcanic Timi oara, România. pp 69-70.
B N DUC, D., 2007. Gobio albipinnatus în COMBROUX, I., THIRY, E. & TOIA, T. (eds). 2007. Caiet de habitate i specii - Fi e pilot. Editura Balcanic Timi oara, România. pp 71-72.
B N DUC, D., 2007. Gobio kessleri în COMBROUX, I., THIRY, E. & TOIA, T. (eds). 2007. Caiet de habitate i specii - Fi e pilot. Editura Balcanic Timi oara, România. pp 73-74.
B N DUC, D., 2007. Gobio uranoscopus în COMBROUX, I., THIRY, E. & TOIA, T. (eds). 2007. Caiet de habitate i specii - Fi e pilot. Editura Balcanic Timi oara, România. pp 75-76.
B N DUC, D., 2007. Misgurnus fossilis în COMBROUX, I., THIRY, E. & TOIA, T. (eds). 2007. Caiet de habitate i specii - Fi e pilot. Editura Balcanic Timi oara, România. pp 77-78.
DUMA, I., 2007. Canis lupus în COMBROUX, I., THIRY, E. & TOIA, T. (eds). 2007. Caiet de habitate i specii - Fi e pilot. Editura Balcanic Timi oara, România. pp 81-85.
DUMA, I., 2007. Lynx lynx în COMBROUX, I., THIRY, E. & TOIA, T. (eds). 2007. Caiet de habitate i specii - Fi e pilot. Editura Balcanic Timi oara, România. pp 87-90.
DUMA, I., 2007. Rhinolophus hipposideros în COMBROUX, I., THIRY, E. & TOIA, T. (eds). 2007. Caiet de habitate i specii - Fi e pilot. Editura Balcanic Timi oara, România. pp 91-94.
DUMA, I., 2007. Rupicapra rupicapra în COMBROUX, I., THIRY, E. & TOIA, T. (eds). 2007. Caiet de habitate i specii - Fi e pilot. Editura Balcanic Timi oara, România. pp 95-97.
DUMA, I., 2007. Usus arctos în COMBROUX, I., THIRY, E. & TOIA, T. (eds). 2007. Caiet de habitate i specii - Fi e pilot. Editura Balcanic Timi oara, România. pp 99-102.
148FR IL , E., 2007. P duri de fag de tip Asperulo- Fagetum în COMBROUX, I., THIRY, E. & TOIA, T. (eds). 2007. Caiet de habitate i specii - Fi e pilot. Editura Balcanic Timi oara,România. pp 29-31.
FR IL , E., 2007. P duri aluviale cu Alnus glutinosa si Fraxinus excelsior în COMBROUX, I., THIRY, E. & TOIA, T. (eds). 2007. Caiet de habitate i specii - Fi e pilot. Editura Balcanic Timi oara, România. pp 33-35.
GROZEA, I., 2007. Cerambyx cerdo în COMBROUX, I., THIRY, E. & TOIA, T. (eds). 2007. Caiet de habitate i specii - Fi e pilot. Editura Balcanic Timi oara, România. pp 51-54.
ILIE, V., 2007. Pe teri în care accesul publicului este interzis în COMBROUX, I., THIRY, E. & TOIA, T. (eds). 2007. Caiet de habitate i specii - Fi e pilot. Editura Balcanic Timi oara,România. pp 23-28.
PÂRVULESCU, L., 2007. Alcedo atthis în COMBROUX, I., THIRY, E. & TOIA, T. (eds). 2007. Caiet de habitate i specii - Fi e pilot. Editura Balcanic Timi oara, România. pp 105-107.
PÂRVULESCU, L., 2007. Charadrius morinellus în COMBROUX, I., THIRY, E. & TOIA, T. (eds). 2007. Caiet de habitate i specii - Fi e pilot. Editura Balcanic Timi oara, România. pp 109-111.
PÂRVULESCU, L., 2007. Dryocopus martius în COMBROUX, I., THIRY, E. & TOIA, T. (eds). 2007. Caiet de habitate i specii - Fi e pilot. Editura Balcanic Timi oara, România. pp 121-123.
PÂRVULESCU, L., 2007. Lanius collurio în COMBROUX, I., THIRY, E. & TOIA, T. (eds). 2007. Caiet de habitate i specii - Fi e pilot. Editura Balcanic Timi oara, România. pp 125-127.
PÂRVULESCU, L., 2007. Pelecanus onocrotalus în COMBROUX, I., THIRY, E. & TOIA, T. (eds). 2007. Caiet de habitate i specii - Fi e pilot. Editura Balcanic Timi oara, România. pp 129-131.
PÂRVULESCU, L., 2007. Austropotamobius torrentium în COMBROUX, I., THIRY, E. & TOIA, T. (eds). 2007. Caiet de habitate i specii - Fi e pilot. Editura Balcanic Timi oara, România. pp 47-49.
ST NESCU, D., 2007. Dendrocopus medius în COMBROUX, I., THIRY, E. & TOIA, T. (eds). 2007. Caiet de habitate i specii - Fi e pilot. Editura Balcanic Timi oara, România. pp 113-115.
ST NESCU, D., 2007. Dendrocopus leucotos în COMBROUX, I., THIRY, E. & TOIA, T. (eds). 2007. Caiet de habitate i specii - Fi e pilot. Editura Balcanic Timi oara, România. pp 117-119.
