Spectrul biogeografic al

Romaniei

Sursa de documentare:

Manea Gabriela, 2011, Elemente de biogeografie, Editura Universitara,

Bucuresti

Spectrul biogeografic cuprinde categoriile de elemente floristice si faunistice dintr-un anumit teritoriu, domeniu biogeografic sau formaţie vegetală, grupate dupa apartenenţa lor areal – geografică şi exprimate procentual.

Spectrul biogeografic actual al României este rezultatul pătrunderilor şi transformărilor înregistrate în flora şi fauna ţării noastre, ca rezultat al modificării condiţiilor de mediu, începând de la sfârşitul terţiarului şi până în prezent.

Spectrul biogeografic se subdivide în: spectrul fitogeografic(categorii de plante cu apartenenta areal - geografica diferita) si spectrul zoogeografic (categorii de animale cu apartenenta areal -geografica diferita).

Spectrul fitogeografic al RomânieiÎn definerea structurii actuale a învelişului vegetal al ţării noastre, pot fi distinse mai multe etape, suprapuse în cea mai mare parte perioadei cuaternare:

•cele mai vechi elemente floristice care se conservă în flora actuala datează de la sfarşitul terţiarului, fiind cunoscute sub numele de relicte terţiare, a căror existenţă pe teritoriul României este destul de controversată ; exemple : ghimpele (Ruscus aculeatus, R. hypoglossum) - Defileul Dunării, dreţele (Nymphaea lotus thermalis - Lacul Peţea ;

•alături de speciile relicte terţiare şi de speciile de răşinoase şi foioase păstrate în refugiile glaciare, în timpul glaciaţiunilor au pătruns elemente arctice, arcto – boreale, alpine, caucaziene si altaice (elemente arcto-alpine : Salix herbacea, Juncus trifidus ; elemente boreale : Picea abies, gălbenele- Ligularia sibirica); dintre relictele glaciare existente în cadrul învelişului vegetal pot fi menţionate : arginţica Dryas octopetala, zâmbrul Pinus cembra etc.;

interglaciarele calde şi uscate au permis pătrunderea elementelor continentale, de stepa ;

în borealul uscat si cald a continuat îmbogăţirea florei în elemente stepice, continentale si pontice (elemente pontice-mediteraneene : micsandra sălbatică Eryssimum odoratum Ehrh., gura lupului Scutellaria altissima L. ) ;

•în atlanticul cald şi umed, s-a produs puternica pătrundere a speciilor mediteraneene si submediteraneene, alături de extinderea din refugiile glaciare locale si revenirea din alte refugii apropiate, a elementelor europene şi central europene (elemente mediteraneene: sadina Chrysopogon gryllus, Primula

columnae Ten.; elemente submediteraneene: păiuşul Festuca xanthina R.S., inul galben Linum uninerve, brânduşa galbenă Crocus moesiacus, iedera albă Daphne blagayana); subatlanticul mai umed si mai racoros a favorizat pătrunderea şi extinderea în continuare a elementelor central-europene şi a elementelor atlantice-oceanice (elemente atlantice – mediteraneene: unghia ciutei Ceterach officinarum, ghimpele Ruscus aculeatus, fluierătoarea Tamus

communis L.);

Micsandra salbatica

Gura lupului

•acestor elemente alohtone, li se adauga aprox. 150 de specii endemice - măceşul de Cozia (Rosa coziae), murul de Banat (Rubus banaticus), garofiţa Pietrei Craiului (Dianthus callizonus), clopoţeii de Cazane (Campanula crassipes) etc.Spectrul biogeografic are un caracter istoric, deci dinamic in timp, fiind permanent susceptibil de modificari.

Modele ale spectrului fitogeografic al României

Pentru teritoriul României, au fost realizate două variante ale spectrului biogeografic, de către Al. Borza (1960) si de către Al. Beldie (1977 – 1979).

După Al. Borza, flora actuală a României cuprinde 3339 de specii spontane, 539 de hibrizi si 184 de specii subspontane, fiind formată din elemente diferite, care s-au adunat treptat, în timp îndelungat.Acest număr de specii, reprezintă aprox. 35% din flora Europei.

Spectrul biogeografic realizat de Al. Borza (1960) cuprinde următoarele categorii de elemente:•eurasiatice şi europene (europene, central europene, eurasiatice) – cca. 40%;•estic sau continental (pontic, pontico-panonic, pontico-siberian, pontico-central asiatic, pontico mediteraneean, sarmatic) – cca. 20%;•nordic şi alpin (arctic, subarctic, boreal, arctic-boreal-alpin, altaic) – 14%•sud-estic (iliric, daco-iliric, balcanic, moesic, daco-balcanic, caucazian, anatolic, tauric) – cca. 10%;•sudic (tropical,mediteraneean, mediteraneean-atlantic, submediteraneean) – 8%;•endemice (dacice) – 4%•cosmopolite şi adventive – 3%•vestice (atlantice, subatlantice, atlantice-mediteraneene) –1%

Al. Beldie distinge în flora cormofitelor din România 3350 de specii (fără hibrizi), încadrate taxonomic în 49 de clase şi 152 de familii (129 de plante spontane si 23 de plante cultivate).Acest număr, raportat la suprafaţa ţării şi la diversitatea condiţiilor geografice atestă o flora relativ bogată, comparativ cu alte teritorii cu condiţii similare.Din punct de vedere biogeografic, Al. Beldie încadrează flora în 66 elemente floristice, incluse în 9 grupe de elemente:•eurasiatice şi europene _ 29%•continentale şi pontice – 21%•circumpolare şi alpine – 14%•sudice şi sud-est europene – 18%•mediteraneene – 6%•endemice – 4%•adventive – 2%•cosmopolite – 3%•atlantice – 3%

Metodologia determinării spectrului fitogeografic al unui teritoriu sau al unei formaţii vegetale

Pentru determinarea spectrului fitogeografic este necesară parcurgerea următoarelor etape:•realizarea inventarului cât mai complet al speciilor floristice, pe baza documentării bibliografice (cele mai indicate în acest sens sunt lucrările care vizează flora teritoriului sau formaţiei vegetale respective) şi a investigaţiilor efectuate pe teren;

•individualizarea categoriilor de elemente fitogeografice, prin însumarea speciilor cu apartenenţă areal-geografică comună (eurasiatice, sudice, continentale, vestice, endemice etc.);

•calcularea ponderii fiecărei categorii de elemente fitogeografice din numărul total al speciilor care vegetează în cadrul teritoriului sau formaţiei vegetale considerate.

•reprezentarea grafică a spectrului fitogeografic, de obicei prin metoda ciclogramelor

Spectrul biogeografic al Romaniei – varianta Al. Borza

Spectrul biogeografic al Romaniei – varianta Al. Beldie

Aceste categorii de elemente nu au o distribuţie uniformă pe teritoriul ţării. •elementele europene şi central-europene sunt frecvente în vestul ţării, în dealuri şi în partea inferioară a munţilor;

•elementele pontice formează mai ales flora stepei, a sărăturilor şi a nisipurilor, fiind frecvente în estul Câmpiei Române, în Dobrogea, apoi în Câmpia Transilvaniei şi în Câmpia de Vest;

•elementele nordice sunt localizate în munţii înalţi, în special în etajul alpin, precum şi în mlaştinile de turbă;

•elementele sud-vestice ocupă câmpiile şi dealurile joase din partea de sud şi de vest a ţării, pătrunzând prin culoarul Mureşului şi în interiorul arcului carpatic;

•elementele sudice, mediteraneene, submediteraneene sunt legate de staţiuni speciale mai calde şi adăpostite, de versanţi, culmi şi platouri calcaroase şi însorite din sudul şi sud-vestul ţării (Oltenia, Dobrogea, Banat);

•elementele cosmopolite şi adventive sunt răspândite larg, mai ales la câmpie şi în regiunile deluroase, fiind condiţionate de activitatea societăţii omeneşti ;

•elementele vestice se intalnesc cu precadere in jumatatea de vest a tarii, fiind localizate în arealele cu precipitaţii mai bogate şi temperaturi moderate;

•endemitele au cea mai mare frecvenţă în masivele montane; spaţiul carpatic reprezintă principala regiune endemogenă din ţara noastră, pe locul al doilea situându-se Dobrogea.

In Uniunea Europeana au fost identificate 9 regiuni biogeografice:

1. alpina2. atlantica 3. pontica4. boreala 5. continentala 6. macaroneziana (NV Africii – I-lele Azore, Canare, Madera , Capului Verde)7. mediteraneeana 8. panonica9. stepica

In Romania se gasesc cinci dintre acestea, conform hartii urmatoare:

În România, vegetaţia se manifestă prin următoarele unităţi zonale latitudinale şi etaje altitudinale:

1. Zona de stepă, între 0 şi 100 m, în câmpiile şi podişurile din sud-estul României, unde se disting două subzone: - stepă cu graminee; - stepă cu graminee şi dicotiledonate;

2. Zona de silvostepă, între 50 şi 150 m, în câmpiile şi podişurile din estul, sudul şi vestul României, unde se disting două subzone:

- silvostepă nordică cu stejari mezofili; - silvostepă sudică cu stejari xerofili;

3. Zona pădurilor de foioase (nemorală) sau a pădurilor de stejari termofili-submezofili - între 100 şi 400 m, în câmpiile, piemonturile şi podişurile periferice regiunii muntos-deluroase

4. Etajul nemoral - intre 300 - 400m şi 1.300 -1.450 m, caracterizându-se prin păduri de gorun si păduri de fag)

5. Etajul pădurilor de conifere (boreal), între 1.300 - 1.450 m şi 1.750 -1.850 m, cu păduri de molid montane şi raristi de molid si zambru;

6. Etajul subalpin, 1.750 - 1.850 m şi 2.000 - 2.200 m, cu tufărişuri de jneapăn, ienupar şi rododendron;

7. Etajul alpin, 2.000 - 2.200 m, cu tufărişuri pitice de Salix, Loiseleuria şi

pajişti de Festuca supina, Carex curvula şi Juncus trifidus.

Ecosistemele naturale şi seminaturale din România totalizează aproximativ 47% din suprafaţa ţării. Te

ECOREGIUNILE DIN ROMANIA

1. Carpaţii Meridionali; 2. Carpaţii Orientali; 3. Munţii Apuseni; 4. Munţii Banatului; 5.

Subcarpaţii Getici; 6. Subcarpaţii de Curbură; 7. Dealurile Banatului; 8. Dealurile

Crişanei; 9. Podişul Getic; 10. Podişul Transilvaniei; 11. Podişul Sucevei; 12. Podişul

Central Moldovenesc; 13. Podişul Dobrogei; 14. Câmpia Moldovei; 15. Câmpia

Someşului; 16. Câmpia Banatului şi Crişurilor; 17. Câmpia Găvanu-Burdea; 18.

Silvostepa Câmpiei Române; 19. Stepa Câmpiei Române; 20. Lunca Dunării; 21. Delta

Dunării.