C. ISTORIE

LUPTA COMUNÀ A MOLDOVEI SI POLONIEI IMPOTRIVA

CAVALERILOR TEUTONI

P. P. I’anaitescu

Este cunoscutà, in linii generale, participarea Moldovei la lupta comuna a popoarelor din ràsàritul Europei, la inceputul veacului al XV-lea, impotriva cavalerilor teutoni din Prusia. A§ezaji in castelele lor intàrite pe pàmìnt slav, cavalerii cruciaci amenin^au prin actiunea lor de expansiune pe poloni, lituani §i ru§i, in independen^a lor de stat. 0 lunga lupta, care s-a terminat abia in veacul al XVI-lea, dar care opreste inaintarea cavalerilor din veacul precedent, a pus capàt acestei primejdii. Ràzboiul de apàrare a fost dus cu puteri unite sub egida Poloniei, de lituani, rusi si moldoveni.

Participarea Moldovei la lupta impotriva cavalerilor teutoni n-a fost pina acum studiata in amànunte si mai ales nu s-au aràtat limile de politica generala, destul de complicate, in care s-a desfàsurat aceastà participare, alàturi de Polonia, la ràzboiul din Prusia. In prezentul artieoi incercàm sa xnfàt;i§àm o analizà a acestor imprejuràri istorice de la sfirsitul veacului al XlV-lea §i ince- putul veacului al XV-lea, in cadrul càrora s-a desfàsurat prima colaborare efectivà a Moldovei cu Polonia.

Situala intcrnaf.ionalà a Poloniei §i a Moldovei intre veacurilc al XlV-lea §i al XV-lea. Relatiile dintre Moldova si Polonia la sfirsitul veacului al XlV-lea §i in veacul al XV-lea au fost considerate de istorici in chip prea siinplu, ca fiind conditionate numai de raportul de for£e intre mica Moldova, pe de o parte, Polonia si Ungaria ca state unitare si moderne, pe de altà parte. In realitate, pentru Moldova nu erau numai doi factori politici externi de care trebuia sa tie seamà. in primul rìnd, mai era §i Litvania, stat feudal, vecin cu Moldova, care avea o politica proprie, adesea deosebità de a Poloniei. Moldova mai trebuia sà £ie seamà si de politica specialà a feudalilor autonomi din Polonia si din alte parti ale complexului feudal din Polonia si Litvania. A tit Polonia cit si Moldova erau monarhii care nu iesiserà incà din faza fàrìinitàrii feudale. In Moldova, sub domnia lui Alexandru cel Run §i a fiilor lui, existau mari seniori stàpini peste numeroase sate, grupate in enclave feudale ; domnul « cel Run » (pentru feudali) domnea intemeiat numai pe « credinta lor » si prin urmare acesti boieri aveau un rol hotàritor in politica tàrii. Polonia era legatà printr-o uniune personalà cu Litvania, de mari feudatari, cneji rusi §i litvani, aproape independenti pe uriasele lor teritorii. In Polonia insàsi erau

15 - c. 330225

formaci feudale cu o intindere egalà sau mai mare ca a Moldovei : Mazovia, Podolia si áltele 1. Cind studiem politica externa a statelor din ràsàritul Europei, intilnim, in veacurile X IV —XV, o complexitate de interese §i tendinee, departe de o politica unitarà si consecventà. De aceea, atit Alexandru cel Bun, cìt si inainta§ii lui, au trecut prin inai multe faze de prietenie si alianjà cu Polonia, alternind cu áltele de dusmànie si neincredere, fiind silici sà-si adapteze atitu- dinea la imprejuràrile vietii feudale din Polonia, Ungaria si Litvania, impre- juràri care se schimbau foarte repede; de aici repetarea la intervale scurte a actelor de omagiu ale Moldovei fa j,à de Polonia, care trebuiau mereu innoite, semn de politica instabilà.

In aceste imprejuràri, se incheie primele acte de colaborare militara a Moldovei cu Polonia.

Prima colaborare cu Polonia impotriva cavalerilor teutoni. De la urcarea in scaunul Poloniei a lui Vladislav Iagello, adicà de la unirea personalà a Poloniei cu Litvania, ràzboaiele polono-prusiene, de aparare impotriva cava- lerilor teutoni, urmate de o ofensivà impotriva lor, se tin lant. Ràzboiul interniitent de la 1386, data unirii polono-litvane, ia forme hotàrite in anii 1395 — 1396. Dupà incheierea unei paci, care este mai degrabà un armisti|iu, urmeazà de la inceputul veacului al XV-lea, pinà la sfirsitul domniei lui Ale­xandru cel Bun in Moldova, inca patru ràzboaie polono-prusiene: primul intre 1402 §i 1404, al doilea in anii 1409 — 1411, cind are loc bàtàlia de la Griin- wald, al treilea in anul 1411 §i al patrulea in 1422. 2

Pentru Polonia, prezenta cavalerilor teutoni in Prusia reprezintà nu numai ìntreruperea legàturilor cu Marea Baltica si cu gurile Vistulei, dar si o primej- die de cotropire. Teutonii, a§ezafi in Prusia veniserà ca reprezentanti ai cru- ciadei impotriva triburilor slave, pàgine. Desi acum, de la crestinarea litva- nilor, nu mai erau pàgìni in aceste pàr^i, totusi cavalerii ì§i continuau actiu- nea de supunere treptatà a slavilor. De aceea, participarea Moldovei la ràz­boaiele cu teutonii, de care se legau interese vitale pentru Polonia, este un fapt de mare importantà in istoria apàràrii Europei ràsàritene, un moment de solidaritate a statelor slave si rominesti.

Prima participare a Moldovei la lupta impotriva cavalerilor are loc in timpul domniei lui Stefan voievod al Moldovei, predecesor al lui Alexandru cel Bun. Stefan sau Stecco (1394 — 1399) fusese ridicat in scaun cu ajutor polon si, precum se stie, el a respins o expedite a regelui Sigismund de Luxemburg impotriva Moldovei3. Despre participarea unui contingent moldovenesc trimis de Stefan-Stefco in ràzboiul cu cavalerii teutoni avem o informatie foarte interesantà, care, dupà cite stim, a ràmas nefolosità de istoricii nostri.

In 1416, in timpul conciliului de la Constanza, cavalerii teutoni ridicà o serie de invinuiri impotriva lui Vladislav Iagello, regele Poloniei, pomenind si de evenimentele mai vechi, de la inceputul domniei acestui rege:

« Cite curse pregàtea regele Poloniei dupà botezul sau (1386) impotriva ordinului cavalerilor, se vede in aceea cà atunci el a dat in càsàtorie pe o rudà a sa lui Stetco, voievodul Valahiei Mici, pentru ca acesta sà-1 ajute cuo mare multime de arcasi impotriva ordinului. Iar acela s-a folosit de ocazie, ràsculindu-se impotriva domnului nostra, regele Ungariei si al romanilor

1 Vezi Polska Akademia, Institut Historii, Historia Polski, 1957, I —1, pp. 617 — 620.2 Historia Polski citata, I —1, pp. 562—583, §i I. D ^ b r o w s k i , Dzieje Polski

sredniotviecznej, II, Cracovia, 1926, pp. 247 — 249, 265 — 268, 278 — 279, 295.3 Cf. P.P. P a n a i t e s e u, Mircea cel Batrin, Bucurest.i, 1944, pp. 235, 248—252.

226

suzeranul sàu, care a fost nevoit sa recurgà la mari vàrsàri de singe crestin si mari cheltueli, pentru a- 1 readuce la ascultare. » 4

Partea de la urmà a textului face aluzie la expedi |ia regelui Sigismund al Ungariei ìmpotriva lui Stecco la 1395. Regele considera pe domimi Moldovei ca vasalul sàu si voia sà-1 scoatà de sub suzeranilatea Poloniei, pe care domnul moldovean o recunoscuae. Dar, partea mai interesantà a plingerii cavalerilor teutoni priveste participarea unei o§ti moldovenesti alaturi de Polonia in ràz- boiul din Prusia din anii 1395 — 1396. Màrturia, sub formà de invinuire, a cava­lerilor este precisa ; Stecco a trimis atunci « o multime de arcasi ìmpotriva ordinului» ; se specificà deci si calitatea acestei ostiri. Stecco a fost legat de Polonia nu numai prin tratatul omagial, ci §i printr-o càsàtorie cu o rudà a regelui, din familia domnitoare a cnejilor litvani, despre care insà nu §tim nimic mai precis. Domnia lui Stecco coincide cu vremea ràzboiului Poloniei cu cavalerii teutoni din anii 1395 — 1396. Acesta este a§adar primul ràzboi din Prusia la care au luat parte si moldovenii ìmpreunà cu polonii ; participarea lor la luptele cu cavalerii dateazà deci dinainte de Alexandru cel Bun, fapt care nu fusese cunoscut pina acum de istoricii nostri. Ràzboiul din 1395 — 1396 a fost purtat in colaborare de Polonia si de Litvania, de§i unii dintre marii feudatari litvani, din motive diferite, trecuserà de partea ordinului teutonic 5.

Indatorirea Moldovei de a ajuta Polonia ìmpotriva cavalerilor teutoni se poate urmàri in textele tratatelor omagiale dintre aceste douà tari. Indato- rirea de a trimite oaste moldovenea^cà ìntr-o regiune a§a de depàrtatà era fireste greu de ìmplinit si constituia o sarcinà si o cheltuialà insemnatà, de aceea ea nici nu apare in primele tratate poiono-moldovene§ti. In tratatul de omagiu dat de Roman voievod regelui Poloniei Vladislav Iagello la 1393, se prevede explicit, desigur la cererea delegatilor moldoveni, cà ajutorul militar datorit de Moldova Poloniei in ràzboaiele cu dusmanii sài nu va trece dincolo de Cra­covia si cà Prusia si Litvania sint excluse dintre tàrile ìmpotriva càrora regele Poloniei ar putea cere ajutor de la vasalul sàu din Moldova, càci, spune tex- tul tratatului: « din cauza depàrtàrii, pe oamenii nostri ii depàseste » (in putere)6. Acest omagiu al lui Roman este anterior ràzboiului polono-teutonic din 1395 — 1396, la care am aràtat cà si moldovenii au luat parte. Ràzboiul amintit intra intr-altà fazà a relatiilor moldo-polone. In adevàr, in omagiul dat de Stefan domnul Moldovei, regelui Vladislav Iagello, la 1395 obligatiile domnului mol­dovean fatà de suzeranul sàu sint extinse, in comparale cu prevederile actului dat de predecesorul sàu. Anume tratatul prevede cà moldovenii vor da ajutor militar Poloniei si ìmpotriva Ungariei, a « voievodului Basarabiei » (prin care se injelegea atunci Tara Romìneascà, unde domnea Mircea cel Ràtrin), impo- triva tàtarilor, a turcilor si a Prusiei (adicà a cavalerilor teutoni) 7. Este lim- pede cà litera tratatului, incheiat cu citeva luni inainte de participarea mol- dovenilor in ràzboiul cu Prusia, a fost executatà de moldoveni, in felul cum am aràtat mai sus.

Domnia lui Alexandru cel Bun inseamnà o stringere a relatiilor intre Polo­nia si Moldova, datorità in special avintului mai mare, pe care 1-au luat la inceputul veacului al XV-lea relatiile comerciale. Totusi clauza ajutorului

4 Codex Vitoldi (ed. A. Prochaska), in Monumenta Medii Aevi historica res gestasPoloniae illustrantia, V I, p. 1027.

6 L.G o l i b i o w s k i , Panowanie Wladislawa Jagelly, I, Var§0via, 1847, pp. 41 — 45.6 M. G o s t à c h e s c u , Docilmente moldovenesti inainte de Stefan cel Mare, II, p. 607.7 Ibidem, I I , p. 612.

227

moldovenesc in Prusia nu a mai fost inclusa in tratatele incheiate de Alexandra cu Polonia, in care se prevede numai un ajutor generai ìmpotriva dusmanilor, iar in actul din 25 mai 1411 se precizeazä in plus si ajutorul ìmpotriva regelui Ungariei. 8

Moldova Mtalia de la Grünwald (1410). ìn condifiunile indicate mai sus nu ne putem a§tepta la participarea Moldovei la räzboaiele din Prusia de la ìnceputul veacului al XV-lea. Nu existä nici un indiciu despre vreo partici- pare a Moldovei la räzboiul polono-prusian din 1402 — 1404, in vremea cìnd Witold mai intretinea legäturi cu cavalerii.

In schimb, unii istorici romìni, nu insä si N. Iorga, au afirmat cä moldovenii au participat aläturi de poloni la lupta de la Grünwald (Tannen­berg), la 15 iulie 1410, una dintre marile lupte de c.avaleri ale evului mediu, in care cavalerii teutoni au fost infrìnfi de coalifia polono-ruso-litvanä 9. De asemenea cel mai recent istorie polon al campaniei de la Grünwald, Stefan Kuczyriski, socoate cä moldovenii se aflau aläturi de poloni, cu un contingent de oaste, in aceastä bätälie l0.

Prezenta moldovenilor in bätälia de la Grünwald, care, cu tot aspectul ei spectaculos, nu a fost decisivä, nu este atestatä de izvoare serioase. Izvoarele istorice privitoare la felul cum a decurs aceastä mare bätälie si la contingentele de oaste care au luptat acolo sint destul de bogate. Cronicile prusiene, ale cavalerilor, enumerä in adevär ìntre du§manii teutonilor §i pe moldoveni. Astfel, cronica lui Iohanes Schiphower spune cä teutonii au avut de infruntat20 000 de moldoveni (valahi), 30 000 de poloni, 24 000 de tatari, 150 000 de turci, 170 000 de rasi moscoviti, 150 000 oastea lui Witold, 230 000 alfi cnezi ucrainieni, deci ìn total 776 000 de oamenìu . Ìn schimb, Niederdeutsche Chronik evalueazä oastea polonä la 300 000 de oameni, la care se adaugä 290 000 de tätari, 150 000 de turci, 150 000 moscoviti, 170 000 din Samogitia, 200 000 ai lui Witold, 150 000 alfi litvani si « dominus Valachiae » cu 200 000. Ìn total 1 490 000 de oameni12. Cronica minoritilor din Prusia pomene§te de asemenea, vorbind de lupta de la Grünwald, oastea compusä din moldoveni (valachi), tatari, ruteni, poloni si litvan i13, iar Historia de ordine Theutonicorum insirä ìntre dusmani, cu prilejul aceleiasi bätälii, ostile din Polonia, Boemia, Silezia, Litvania, Rusia si Valahia 14. Die Danziger Ordenschronik vorbe§te de poloni, tätari, ru§i si litvani, nu insä si de rom ìni15.

8 M. C o s t a c h e s c u , op. cit., I I , p. 637.9 A.D. X e n o p o 1, Istoria romlnilor, I I I (ed. I l i) , pp. 126 — 127; C o n s t. C.

G i u r e s c u , Istoria rominilor, I (ed. Y), p. 505: «Victoria de la Tannenberg din 1410 se datereste in parte si corpului de oaste trimis in ajutor de domnul Moldovei ». N. I o r g a, Istoria rominilor, I I I , p. 327, contesta ìnsa prezenta moldovenilor la Griinwald.

10 ¡"! t e f a n K u c z y n s k i , Wielka wojna z zakonem krzyiackim w latach 1409— 1410, Vai'sovia, 1955, pp. 168—169, 194—195, vorbeste numai ìn treacàt despre partici­parea moldovenilor la bàtalia de la Griinwald §i trimite la doua din cronicile prusiene, analizate de noi mai jos. (Cf. §i p. 507, ìn rezumatul german al cartii lui §tefan Kuc­zynski, din care gresit s-ar putea ìntelege ca Dlugosz, cronicarul Poloniei din secolul al XV-lea, ar fi pomenit prezenta moldovenilor la Griinwald. Diugosz nu aminteste pe moldoveni in aceastà bàtàlie, de altfel nici Kuczyóski nu citeaza ìn text pe Dlugosz cu privire la moldoveni).

11 Scriptores rerum Prussicarum, IV, p. 411.12 Ibidem, I I I , p. 451.13 Ibidem, I I I , p. 459.14 Ibidem, IV, p. 57.15 Ibidem, IV, p. 374.

228

Este dar ca analele prusiene infa^ijeaza o icoanà deformata a bàtàliei, ca sa explice infringerea cavalerilor, s-o arate ca rezultatul unei lupte intre o mica oaste viteazà §i un potop uria? de dusmani, care a coplesit-o. De aici umflarea numàrului dusmanilor pina la cifre ridicole. Dar nu numai numàrul ostenilor este de necrezut, ci §i compozi^ia armatei adverse. Cronicile prusiene vor sa arate pe cavalerii cruciaci in indeplinirea misiunii lor de apàràtori ai credinfei catolice, de aceea subliniazà prezenfa Intre du§mani a pàginilor si schismaticilor : turcii care nu aveau ce càuta in Prusia, tàtarii pàgini, ru§ii §i moldovenii schismatici. Nicàieri in cronicile prusiene, moldovenii nu sint pomeniti in lupta de la Griinwald, ca un element distinct de injirarea suspectà a tuturor popoarelor din ràsàritul Europei. Ei figureazà numai in aceastà lista generalà, care trebuie respinsà in bloc de critica istoricà.

Cronicile care vorbesc de lupta de la Griinwald, in afara celor prusiene, nu pomenesc de participarea moldovenilor. Cronicile rusesti vorbesc numai de litvani §i de poloni16. Intre izvoarele polone, principala màrturie asupra bàtàliei este cea din cronica lui Dlugosz, cu detalii precise asupra compozijiei fiecàreia din cele douà o§ti. Dlugosz nu se màrgine§te sà arate deosebit toate detajamentele cu numele comandantilor respectivi, inarate pe 1 2 coloane de text, dar precizeaza si locul ocupat de fiecare contingent in bàtàlie, la centru si aripi. Cronicarul polon vorbejte de cetele de osteni venite din Podolia, de rusii din oastea lui Witold, care cuprindea un detasament de càlàre^i tàtari. In oastea polonà erau mercenari boemi §i moravi, arataci ca §efii lor, feudatari din Halici §i Mazovia. Se indirà si toate steagurile teutone cu comandante lor, dar nicàieri nu e vorba de moldoveni17. Omisiunea nu e intìmplàtoare, deoarece cronicarul face o analizà completa a o§tii, nici voità, càci Dlugosz simpatizeazà pe moldoveni in scrierea sa §i recunoaste cu lauda participarea moldovenilor ca aliati ai Poloniei in ràzboiul din Prusia 18.

Concluzia noastrà este cà moldovenii n-au participat la lupta de la Griin- wald, ceea ce corespunde cu prevederile de atunci ale actelor de vasalitate, care nu impuneau moldovenilor sà lupte in Prusia, precum §i cu imprejuràrile speciale de politicà generalà din 1410. La acea datà, Sigismund de Luxemburg, regele Ungariei, vecin primejdios al Moldovei, sprijinea pe cavalerii teutoni, cu care era aliat. In asemenea conditami, o pruden^à politicà elementarà dieta lui Alexandru cel Bun sà nu-ji trimità oastea in Prusia, atitind prin aceasta pe puternicul rege al Ungariei si Germaniei.

Tratatul de Lublau (1412). Conjunctura politicà urma sà se schimbe: in urma ràzboiului dintre Polonia si Ungaria din 1411, regele Vladislav obligà pe Alexandru cel Bun sà innoiascà tratatul omagial cu Polonia, la 25 m a i19, tratat in care se prevedea in special alian^a impotriva Ungariei. Dar in anul urmàtor, in fata cresterii primejdiei turcesti, se produce o impàcare intre Polonia si Ungaria. Prin tratatul de la Lublau (oràsel in Slovacia), se ajunge la o in^elegere intre Polonia, Ungaria si Litvania, socotite ca trei puteri separate. Tratatul este indreptat in primul rind impotriva turcilor si trebuie inteles

16 Polnoe sobranie russkih letopisei, V il i , Voskrqsenskaia letopis, St. Petersburg, 1859, p. 86, sub titlul: Despre ràzboiul Litvaniei cu nemtii.

17 I. D l u g o s z , op. cit., 1—2, col. 240—245.18 Vezi mai jos.19 M. C o s t a c h e s c u , op. cit., II, pp. 637—638. Cf. §i C. R a c o v i t a,

Inceputurile suzeranitàtii polone asupra Moldovei, in Revisla istoricà rominà, X, 1940, p. 263.

229

ca un acord asupra tuturor împrejurarilor care privesc o luptä comunä împotriva Irnperiului Otoman. Se §tie cä în tratat se aflä o parte care priveste eventuala impartire a Moldovei intre Polonia si Ungaria, fixindu-se zonele ce ar reveni fiecäreia din cele douä puteri vecine, in a§a fei ca si una si alta sä aibä ieçire la Marea Neagrä 2o. Istoricii romîni mai vechi au socotit aceastä intelegere polono-ungarä ca un act de felonie al regelui Poloniei fa£ä de Alexandru cel Bun, aliatul §i vasalul säu. Este insä de observât cä sensul adevärat al tratatului a fost gresil. Înteles ; aceastä impartire urma sä fie valabilä numai in cazul cind domnul Moldovei ar fi refuzat sä participe la lupta comunä împotriva turcilor. Punctul principal al tratatului de la Lublau, infelesul säu esential, stä într-o cedare a Ungariei faj:ä de Polonia. Ungaria privea Moldova ca pe o tarä vasalä a ei, incä din vremea lui Dragoç, cäpitan al regelui Ungariei in lupta împotriva tätarilor. Dupä ce Moldova devine în 1387, vasala Poloniei, Sigismund de Luxemburg a încercat sâ-çi impuie eu forÇa autoritatea în fara de dincolo de Carpazi, pornind în 1395 o expeditie împotriva lui Stefan voievod, care s-a terminât eu o înfrîngere 21. Acum, întîia oarâ într-un tratat international, Ungaria recunoaçte suzeranitatea Poloniei asupra Moldovei. Aceasta este temelia tratatului, dar se introduce o clauza secundarä, care înseamna o concesie fäcutä regelui Ungariei : daeä domnul Moldovei nu-çi va îndeplini datoria de vasal, adicä daeä nu va participa la apärarea crestinätätii, atunci tara lui va fi impärjjitä pentru a servi ca punct de plecare la râzboiul împotriva turcilor. Exista deci in acel moment o învi- nuire sau o bänuialä ridicatä de Sigismund de Luxemburg, asupra inten^iilor lui Alexandru cel Bun. Credem cä nu este prea greu sä determinäm natura acestei bänuieli, daeä ^inem seamä de momentul politic. Tratatul, cum am spus, este îndreptat împotriva Imperiului Otoman, unde domnea sultanul Musa, fiul lui Baiazid. Precum se §tie, Musa fusese ridicat în scaunul padi- çahilor cu ajutorul lui Mircea cel Bätrin, domnul Tarii Bomînesti22. Mircea era atunci aliatul sultanului pe care- 1 ridicase ca sä släbeascä imperiul, dar oricum era considérât de Ungaria ca prietenul turcilor. Domnul muntean era în acelasi timp protectorul domnului Moldovei, Alexandru cel Bun, care-si datora domnia lui Mircea. Invingätorul de la Bovine « luase la sine » pe Iuga vodä, predecesorul lui Alexandru, ajutind astfei pe acesta sä ia domnia 23. Astfel intelegem bänuiala aruncatä de Sigismund, fostul suzeran al lui Mircea, bänuiala, care-§i face loc în textul tratatului: Oare Alexandru al Moldovei sub influenta vecinului säu din Tara Bomîneascâ, nu va refuza sä lupte aläturi de Ungaria si Polonia împotriva sultanului Musa, aliatul pagìn al lui Mircea cel Bätrin? Cä lucrurile stau asa si cä cel vizat era Mircea, neamintit ìn tratat, pentru cä tara lui nu privea relatiile polono-ungare, se vede din aceea cä într-o eventualä împârtire cuprinsä în actul de la Lublau, în lotul Ungariei, este cuprinsä si Chilia 24».

Moldova urma sä fie impartita numai în cazul cînd s-ar fi dat de partea turcilor. Tratatul de la Lublau nu trebuie deci privit ca un act îndreptat

20 Codex Vitoldi, ìn Monumenta Medii Aevi historica res gestas Poloniae illustrantia, VI, p. 228 si urm.

21 Cf. P. P. P a n a i t e s c u , Mircea cel Bàtrin, Bucure§ti, 1944, pp. 308—320.22 Ibidem, pp. 276 — 282.23 Cronicele slavo-romine din sec. XV— X V I publicate de I . Bogdan, ed. P. P. Pa­

naitescu, Bucure^ti, 1959, p. 14.24 Vezi P. P. P a n a i t e s c u , in « Romanoslavica », I I I , 1958, pp. 95—116.

230

Impotriva Moldovei25, ci insemnàtatea sa in istorie sta ih aceea cà ìntìia oarà se recunoaste oficial din partea Ungariei cà Moldova este vasala Poloniei. Pe de alta parte, tratatul include tot pentru intiia oarà, Polonia in lupta comunà impotriva turcilor §i o apropie in acest chip mai mult de interesele tàrilor romine. in sfxrsit, tratatul sigilind impàcarea ungaro-polonà, inseamnà implicit renun|;area Ungariei de a mai sprijini pe cavalerii teutoni, principalii dusmani ai Poloniei.

Am aràtat mai sus cà Moldova n-a participat la lupta de la Griinwald, pentru cà s-a ferit sà atife pe Sigismund de Luxemburg, aliatul de atunci al cavalerilor teutoni. Acum, dupà tratatul de la Lublau, aceastà piedicà nu mai exista §i o cooperare totalà a Moldovei cu Polonia devenea posibilà. Totusi, in explicarea politicii externe moldovenesti din acea vreme trebuie sà tinem seamà nu numai de relatiile ei cu Ungaria, ci si de cele cu Litvania.

Moldova §i Litvania in primele douà deeenii ale secolului al XV-lea fi al treilea jrazboi cu cavalerii teutoni. De§i Polonia si Litvania erau unite in persoana suzeranului lor, de la alegerea marelui cneaz litvan Iagello ca rege al Poloniei (1386), cele douà state nu fuseserà unificate si duceau o politica adesea divergentà. Mai ales de la 1401, cind Witold-Alexandru, vàrul lui Iagello, e recunoscut ca mare cneaz al Litvaniei, se poate vorbi de aceastà tara ca de un stat cu o atitudine proprie in chestiunile politice ale Europei ràsàritene. Reprezentantul marii nobilimi litvane, care forma o confederate de cnezate autonome, Witold, monarh feudal prin excelen|;à, urmàrea formarea unui regat sub cirmuirea sa, un mare stat rusesc suzeran al tuturor cnezilor, rivai al marelui cneaz de la Moscova. In acest scop a practicat un joc de basculà, aliindu-se la inceput cu cavalerii teutoni impotriva Poloniei, apoi cu Polonia impotriva cavalerilor §i impotriva marelui cneaz al Moscovei, in sfir$it, dupà 1426, cu Sigismund al Ungariei si Germaniei impotriva Poloniei£6. Moldova a trebuit sà tinà seamà de toate fluctua^iile politice ale puternicului ei vecin. Ìncà de la ihceputul domniei lui Alexandru cel Bun, in 1401, cind Witold era prietenul cavalerilor §i adversarul vàrului sàu din Polonia, Alexandru al Moldovei, intr-un act bisericesc de fundare a episcopiei armene din Suceava, nume§te pe Witold « domnul nostru » 27. La aceastà data noul domn al Moldovei nu incheiase ìncà nici un act omagial cu Vladislav Iagello ; primul act de inchinare al lui Alexandru fata de regele Poloniei dateazà din 1402 28. Rezultà de aici cà la inceputul domniei sale, Alexandru se afla mai aproape de Litvania decit de Polonia. Contingente moldovenesti ajutarà in 1406 pe Witold in ràzboiul sàu impotriva Moscovei2B.

Ìntr-o solie adresatà la 1496 de Stefan cel Mare marelui cneaz al Litvaniei, Alexandru, solii se exprimarà astfel : « Domnul nostru, voievodul, aminteste milostivirii voastre despre cei dintìi domni voievozi ai Moldovei si despre cnezii litvani, cum inainta§ii bunicului nostru, Alexandru voievod al Moldovei si ìnaintasii lui Witold, mare cneaz al Litvaniei, au avut ìntre ei fràtie si prietenie si pace » 30. In realitate Moldova n-a putut avea aliante cu ìnaintasii

25 N. I o r g a, Istoria rominilor, I I I , pp. 331—333, serie despre tratatul de la Lu­blau : « Acest act de grosolana tràdare, de làcomie nemasuratà §i de aventuroase iluzii ».

20 I. D j b r o w s k i , op. cit., II, pp. 243—244, 273, 274-277, 292, 309 — 313.27 P. P. P a n a i t e s c u, Hrisovul lui Alexandru cel Bun pentru episcopia armeanà

din Suceava (30 iulie 1401), in Revista istoricà rominà, IV, 1934, pp. 45 — 46.28 M. C o s t à c h e s c u , op. cit., II, p. 627.29 Codex Vitoldi, in Monumenta Medii Aevi VI, p. 136 (scrisoare din 13 octombrie 1406).30 I. B o g d a n , Documentele lui §tefan cel Mare, II, p. 391.

231

lui Witold, care era fiul lui Kiestut, principe pägin, ìnvins si ìntemnitat de Iagello in 1382 S1. E probabil cä expunerea neindeminatecä a solului trebuie in^eleasä de fapt ca o aluzie la un tratat de alian^a, azi pierdut, intre Alexandru cel Bun si Witold, pe care Stefan cel Mare voia sä-1 innoiascä. Altfel nu intele- gem men^ionarea celor doi domnitori in textul soliei, al cärei scop era tocmai o apropiere intre Moldova §i Litvania.

Dupä ìncheierea päcii intre Litvania si Moscova la 1408, Witold devine disponibil pentru lupta comunä impotriva cavalerilor teutoni §i participä aläturi de poloni la lupta de la Grünwald. Am arätat mai sus care era conjunc­ture politica din räsäritul Europei in timpul acestui räzboi, dominata de du^mänia intre Ungaria si Polonia. Abia tratatul de la Lublau, cind Polonia s-a impäcat cu Ungaria, iar Moldova a fost recunoscutä ca vasalä a Poloniei, a schimbat situala. Litvania participase la tratatul din Lublau ca cea de a treia parte contractantä. ìn anul urmätor (1413) are loc unirea de la Horodlo intre Litvania §i Polonia, adicä intärirea actului de unire de la 1386, cu recunoa§terea lui Witold ca mare cneaz autonom §i, ceea ce era mai important, cu recunoas- terea privilegiilor de imunitate feudalä ale nobilimii litvane. Totu§i Witold nu era multumit : se temea de ridicarea puterii polone si urmärea formarea regatului litvan independent 32.

In aceste conditiuni, in 1414, ìncepe al treilea räzboi din secolul al XV-lea intre Polonia §i cavalerii teutoni, care acum nu se mai puteau bizui pe sprijinul Litvaniei, ilici pe al regelui-impärat, Sigismund de Luxemburg. Acest räzboi s-a rezumat la incursiunea unei mari armate polono-litvane in Prusia, la asediul unor cetäji §i la retragerea neasteptatä de pe cimpul de luptä a contingentului litvan, in frunte cu marele cneaz, ceea ce aduce o gravä neintelegere intre Polonia §i Litvania 33. Polonia, rämasä singurä, este obligatä sä incheie pace cu cavalerii teutoni 34.

Despre participarea Moldovei la acest räzboi din Prusia avem o märturie in cronica prusianä a continuatorului anonim al lui Johann von Posillge, care spune cä regele Vladislav a atacat cetätile cavalerilor, aducind cu dinsul « o oaste nenumäratä de litvani, valahi (moldoveni), tàtari, rasi, samojiti si multi necre§tini » 3S. Textul are aspect de exagerare si deformare a proportiilor oastei adverse ca §i cele privitoare la expedi^ia din ràzboiul precedent. E vorba de aceeasi insirare de popoare « necrestine » si schismatice, care lovesc pe « credinciosii cavaleri ». Observäm cä cealaltä cronicä prusianä a vremii, « Die aellere Hochmeister Chronik », vorbind de räzboiul cu Polonia din 1414, nu pomeneste de participarea moldovenilor36. Totusi avem o märturie, tot din sursä prusianä, care pare mai serioasä : marele maestru al cavalerilor teutoni serie episcopului de Wroclaw intr-o scrisoare particularä, chiar in timpul räzboiului, cä dusmanul 1-a atacat « avind in oastea lui rasi, tatari, litvani si moldoveni » 37. Dlugosz, cronicarul polon cel mai bine informat, nu pomene§te de moldoveni in descrierea pe care o face acestui räzboi. El insirä incä o datä cetele ostirii polone cu comandantii lor si pe mercenarii silezieni si boemi,

31 S t. Z a j ^ c z k o w s k i , Dzieje Litwy poganskiej, Liov, 1930, pp. 67 — 68.32 Historia Polski, I —1, p. 580.33 I. D l u g o s z , op. cit., 1 — 2, col. 352 — 358.34 Historia Polski, I — 1, loc. cit.; I. Dlugosz, loc. cit.36 Scriptores rerum prussicarum, I I I , p. 340.36 Ibidem, I I I , pp. 629—630.37 L. G o l f b i o w s k i , Panoivania Wladislawa IagieUy, I, Varsovia, 1846, p. 532.

232

feudatarii din Mazovia. Despre oastea lui Witold nu spune decit cà avea §i un detasament de cavalerie tàtàreascà de citeva mii de oameni, ìnsà nu dà descrierea arnanuntita a cetelor 38.

Socotim totusi posibilà participarea moldovenilor la expeditia impotriva cavalerilor teutoni din 1414, Jinind seamà nu numai de scrisoarea marelui maestru si de lipsa unei detaliate descrieri a oastei lui Witold in cronica lui Dlugosz, ci si de faptul cà imprejuràrile politice erau altele decit cele din vremea bàtàliei de la Griinwald, de vreme ce Sigismund de Luxemburg a ràmas neutru. Moldova se afla acùm tot mai mult sub influenza politicà a Litvaniei. Dupà cum rezultà din analiza de mai sus a textului lui Dlugosz, contingentele moldovenesti trimise in Prusia trebuie sà fi fost inglobate in oastea condusà de Witold. Aceastà oaste s-a retras de la o vreme din ràzboi, din motive politice, pentru cà marele cneaz litvan nu voia ca Polonia sà se ridice prea mult in dauna tàrilor ràsàritene. Motivul cre§terii influenti politice a Litvaniei asupra Moldovei este cedarea de càtre Polonia lui Witold a provin- ciei Podoliei, vecinà pe o granirà intinsà cu Moldova. Cedarea se fàcuse ca pret al incheierii « unirii » de la Horodlo din 1413 39. Am aràtat mai sus cà este foarte probabil cà Moldova avea un tratat de alian^à scris cu Litvania, deosebit de cel ìncheiat cu Polonia. Asa se explicà si expresia « domnul nostru » din scrisoarea lui Alexandru cel Bun, vorbind de Witold, scrisoare care dateazà dinainte de incheierea actului omagial cu Polonia. Si Stefan cel Mare a avut tratate deosebite cu Litvania §i Polonia, §i cu ocazia incheierii celui dintii face aluzie la vechile tratate 40. Asadar, este probabil cà moldovenii, un detasament al lor, au venit in Prusia impreunà cu litvanii.

Legàturile Litvaniei cu Moldova se intàrirà cu prilejul càsàtoriei lui Alexandru cel Bun cu Ringala, sora lui Witold, care a avut loc probabil in 1415 41. Este vorba de o càsàtorie ce urma sà atragà si mai mult Moldova in sfera de influenza a Litvaniei. Ringala era sora iubità a lui Witold, vàduva lui Henric de Mazovia, cea care odinioarà fugise impreunà cu fratele ei, in 1390, la cavalerii teutoni, sà cearà ajutor impotriva lui Vladislav Iagello42.

Alexandru cel Bun cauta sà ducà o politicà de echilibru intre cei doi veri rivali. Ìntìlnirea domnului Mqjdovei cu regele Poloniei la Sniatyn in 1415 este in aceastà privintà o dovadà. Atunci depune Alexandru cel Bun, intiia oarà, omagiul personal regelui care se afla ìntr-un popas in drumul sàu spre Litvania. Peste citeva zile, Vladislav sosi in aceastà Jarà, unde ìsi intàri autoritatea fiind primit cu onoruri regesti de vàrul sàu Witold 43. Litvania intrà din nou sub suzeranitatea regelui Poloniei si depunerea omagiului moldovenesc, chiar in acest moment, nu este o simplà coincidentà.

Moldovenii la asediul Marienburgului (1422). Al patrulea ràzboi polono- prusian din veacul al XV-lea izbucni in 1422, in legàturà cu ràzboaiele husite. In urma uciderii lui loan Hus la Constanta, unde marele reformator al bisericii §i apàràtor al liberiàtilor cehe càzu jertfà sàlbaticei intransigente religioase, cehii se ràscoalà si incep lupta cu ostile trimise impotriva lor de Sigismund

38 I. D l u g o s z , op. cit., p. 352.39 I. D ? b r o w s k i , op. cit., II, pp. 273 — 277.40 Vezi mai sus, p. 231.41 Pentru data acestei casàtorii cf. C. Auner, Episcopio, de la Baia, in Revista

calolicà, IV (1915), pp. 96—97.42 L. G o l i b i o w s k i , op. cit., I, pp. 18—19.43 I. D l u g o s z , op. cit., 1—2, col. 367.

233

de Luxemburg. Legäturile cehilor cu Polonia §i Litvania de la care nädäjduiau ajutor, sint bine cunoscute. Dupä refuzul lui Wladislav Iagello, Witold este ales rege al cehilor, iar partida feudalä moderata §i marele cneaz trimit ca loctiitor al acestuia pe Sigismund Korybutovici, nepot de frate al regelui Poloniei. Sigismund de Luxemburg regele Ungariei, fiind atacat in Boemia, a|i^a iaräsi pe cavalerii teutoni sä inceapä räzboiul cu Polonia si Litvania, fägäduindu-leajutor44. Bäzboiuldin 1422 a fost de scurtä duratä : dupä asediul Marienburgului de cätre trupele polone care nu izbutirä sä ia cetatea, se incheie pacea de la lacul Melny. Principalul beneficiar al tratatului a fost Litvania, cäreia ordinul cavalerilor Ii recunoaste stäpinirea definitivä a provinciei Samogitia 4S.

Participarea Moldovei la cel de-al patrulea räzboi cu teutonii este nein- doielnicä. Ea este amintitä de cronicarul Dlugosz cind vorbeste de asediul Marienburgului: Cetatea Marienburg (Malbork) era principala cetate a cavale­rilor, capitala lor, a§ezatä pe un bra£ al Vistulei lingä Gdansk. Dlugosz poveste§te in chipul urmätor act.iunea moldovenilor : « in aceavreme ostenii voievodului Moldovei, moldoveni (valahi), trimisi In ajutorul regelui Vladislav al Poloniei, numärind 4oo de oameni, au coborit pinä aproape de Marienburg prädlnd si pustiind. Cruciatii care formau garnizoana cetätii Marienburg, i-au atacat nävälind asupra lor cu oaste puternicä. Moldovenii clntärind numärul si puterea du§manilor fa^ä de putinätatea fortelor lor, au cäzut in desnädejde §i au läsat pe seama soartei sä hotäreascä. S-au apucat atunci, dupä ce nu le mai rämäsese altceva de fäcut, sä intre intr-o pädure vecinä si au descälecat ca sä poatä lupta pedestri apärati de frunzi§ si de arbori, dupä cum este obiceiul de luptä si firea acelui popor. Cruciatii convinsi cä moldovenii nu simulaserä fuga, ci sträbätuserä pädurea in toatä lätimea ei, s-au indreptat cu toatä repeziciunea spre pädure, socotind cä vor prinde cu usurintä pe moldoveni, mai ales cä mulp descälecaserä. Insä moldovenii aruncind cu sägetile asupra dusmanilor, ei fiind la adäpost de sägende acestora, le trimit ca o ploaie deasä. Dupä aceea, nävälesc asupra crucia^ilor si pe cei dintii ii ucid sau Ii iau prizonieri, pe ceilalti ii pun pe fugä. Astfel, ìntr-un chip minunat, moldovenii cu o micä ceatä de oamejii au Infrint o oaste mare a dusmanilor §i apoi s-au intors la tabära oastei regale invingätori §i incärcap de präzi. Ca semn al biruintei, ei infäti§eazä regelui Vladislav pe mai inulti dintre prizonierii de seamä, cruciati ai ordinului (teutonic), precum si lefegii §i orä§eni » 46.

Läsind la o parte importanza acestui text, de altfel cunoscut, pentru istoria tacticei moldovenesti, este necesarä o explicatie asupra Imprejurärilor diplomatice In care se produce principala participare a moldovenilor la räzboiul impotriva cavalerilor teutoni.

La 1422, cind s-a produs episodul räzboiului descris mai sus, situatia domnului Moldovei nu era din cele mai sigure. Sigismund al Ungariei era iaräsi aliat cu cavalerii teutoni, ca la 1410, dar de astä datä domnul moldo- vean n-a mai fost silit sä £inä seamä de du§mänia lui impotriva Poloniei,

44 Historia Polski, I —1, p. 582. «Dupä ce Witold a primit coroana Cehiei §i a trimis acolo pe Sigismund Korybut, Sigismund de Luxemburg, supärat, a inceput sä atite ordinul teutón, ca sä loveascä Polonia». Cf. si pp. 583—584. Cf. L. K o 1 a n- k o w s k i , Dzieje Wielkiego ksizstwa litewskiego za JagieAlonöiv, Varsovia, 1930, p. 138.

45 Historia Polski, I — 1, p. 582.46 I. D l u g o s z , op. cit., col. 461 — 462.

234

din cauzà cà regele imparai avea de luptat in Boemia, cu forale husite 47. Dar, pe de alta parte, legàturile Moldovei cu Witold al Litvaniei nu mai erau asa de bune ca altàdatà. Cu doi ani inainte, la 1420, Alexandra trimisese la Wilno, capitala Litvaniei, la curtea lui Witold, pe fiul sàu Ilia? care avea11 ani, probabil ca un fel de zàlog48, dar in curind relatiile Moldovei cu Litvania se stricarà. Alexandra cel Bun divorteazà de Ringala sora lui Witold, in 1421, acordìnd-i o sumà de bani si stàpinirea tirgului Siret 49. Despartirea pare a fi avut mai ales cauze religioase, probabil §i politice50 §i de aceca era sa produca un ràzboi ìntre Moldova si Litvania. Witold supàrat cà Alexandra « a alungat pe sora lui din casa sa », pregàtea o oaste cu care sà nàvàleascà in Moldova 51, iar Sigismund al Ungariei, bucuros de acest conflict, se gràbi sà ofere ajutorul sàu moldovenilor52.

Witold se ìmpàcase din nou cu vàrul sàu din Polonia. Bàtrìnul Vladislav Iagello se càsàtorise tocmai atunci a patra oarà cu cneaghina ucraineanà Sofia (Sonca) din familia Hol§anski, cnezi vasali ai lui Witold. Mireasa fusese aleasà de acesta care ci§tigà astfel o mare inriurire asupra regelui53. In astfel de condifium, Alexandra trebuia sà fie foarte prudent ; el mai avea nevoie §i de ajutorul polon impotriva turcilor care ajunseserà agresivi fajà de Moldova. Tocmai pentru a evita o agresiune litvanà, domnul Moldovei se gràbi sà trimità un detasament de oaste impotriva cavalerilor teutoni, ceea ce ii atrase bunà- vointa regelui Vladislav. Multumirea regelui Poloniei si importanza pe care o acordase el ajutorului moldovean trimis in Prusia, nu s-a manifestat numai in cuvinte de lauda, ci o urmare imediatà a fost cedarea Pocutiei, provincie ortodoxà ruteanà care fusese de mult fàgàduità Moldovei, dar care abia acum, dupà isprava càlàretilor moldoveni la Marienburg, trecu efectiv in stàpinirea lui Alexandra cel Bun. In adevàr, din registrele socotelilor regale polone, rezultà cà in anul 1421 Vladislav Iagello a fàcut apel la orasele din Polonia sà dea o contribute extraordinarà in vederea ràzboiului cu Prusia. !n ordinili regai sint inarate ora§ele pe rind §i intre aceste orase polone figureazà si cele douà din Pocutia: Colomeia si Sniatyn. In anul urmàtor, 1422, cererea regelui adresatà oraselor se repetà in aceiasi termeni, dar din lista ora§elor polone lipsesc acum Colomeia si Sniatyn, dovadà cà trecuserà sub oblàduirea lui Alexandru cel Bun 54. Doi ani mai tirziu, la 1424, Pocutia era tot in stàpinirea Moldovei. Atunci furà trimisi delegatii din Liov la « adunarea moldovenilor de la Sniatyn » 5S, prin care trebuie probabil sà intelegem iarmarocul din acel

47 Vom arata cu alt prilej cà bunàvoinfa aràtatà de Alexandru cel Bun husijilor se datorcijte tocmai dusmàniei lor fata de regele Ungariei.

48 Codex Vitoldi, ¡n Monumenta Medii Aevi, VI, p. 128. Ar putea fi vorba de o confuzie. In acelasi an, la 22 august, intìlnim la curtea regelui Vladislav pe « fratele voievodului Valahiei » (ibidem, XV, p. 553) ; e poate vorba de aceea§i persoanà care a càlàtorit In acel an la ambele curti.

49 M. C o s t à c h e s e u , op. cit., I, pp. 141 — 146.50 A. P r o c h a s k a , Król Wladislaw Jagetto, II, Cracovia, 1908, pp. 186—187,

crede cà despartirea lui Alexandru de Ringala se datore?te influentei lui Sigismundde Luxemburg.

61 Codex Vitoldi, in Monumenta Medii Aevi, VI, p. 547.53 Ibidem, pp. 548—550 §i V. A. U 1 i a n i | k i, Materiali, Moscova, 1887 p. 28.53 I. D 1 u g o s z, op. cit. 1—2, col. 442.64 Codex Vitoldi, in Monumenta Medii Aevi, VI, pp. 1042 — 1044. Cf. P. P. P a n a i-

t e s c u, Legàturile moldo-polone in secolul X V fi problema Chiliei, ìn Romanoslavica, I I I , 1958, pp. 102-103.

55 N. I o r g a, Relatiile cómerciale ale tàrilor noastre cu Lembergul, Bucuresti, 1900, p. 8.

235

oras. Asadar Pocupa a fost cedatà Moldovei tocmai in anul in care are loc episodul luptei biruitoare a moldovenilor la Marienburg, ceea ce nu poate fio coincidenza, ci este desigur urinarea serviciilor aduse de moldoveni in luptele cu cavalerii teutoni.

Se pune insà intrebarea, dacà in afarà de aceste consideraci asupra avan- tajelor de a ci§tiga sprijinul regelui Poloniei, cirmuirea Moldovei de atunci nu avea constiinta unei idei politice superioare privind lupta Impotriva crucia- plor din Prusia. Cavalerii erau duijmanii tuturor « schismaticilor » rusi si moldo­veni, precum ¡ji ai aliatilor Moldovei, Polonia §i Litvania. Moldovenii cunosteau pe cavaleri prin Telatile comerciale precum §i prin solii : la o datà neprecisà, inainte de 1410, e pomenit un Iansveg sol din Moldova care a adus marelui maestru teuton o scrisoare56, iar dupà izbinda de la Grunwald, in 1410, regele Vladislav Iagello acordà negustorilor din Prusia prin privilegiul de la Sztum, deschiderea drumului de corner]; spre Moldova 57.

Nu trebuie sà socotim pe voievozii nostri ?i pe sfetnicii lor de la inceputul veacului al XV-lea necunoscàtori ai situatici internazionale si ai problemelor de politica generalà. Mircea cel Bàtrin avea relajii cu principii musulmani din Asia si a pregàtit schimbarea sultanilor imperiului otoman, in interesul slàbirii presiunii lor asupra Europei. De ce sà nu admitem cà §i Alexandru cel Bun al Moldovei, vecinul sàu, cu sfetnicii lui — in special stind in legàturà cu oràsenii care fàceau corner] in Polonia — a putut sà-§i dea seama de primejdia pe care o prezentau pe atunci pentru Europa ràsàriteanà cavalerii teutoni si cà a lucrat, de acord cu Polonia, pentru inlàturarea acestei primejdii?

Concluzii. Participarea Moldovei alàturi de Polonia, Litvania, Busia la lupta comunà de la sfinitili secolului al XlV-lea §i de la inceputul secolului al XV-lea impotriva cavalerilor teutoni din Prusia constituie o paginà din rolul de istorie universalà a rominilor. Cavalerii teutoni ameninjau existenta statelor feudale formate de popoarele din ràsàritul Europei §i de aceea lupta lor, luptà de apàrare la inceput, apoi ofensivà, trebuie injeleasà ca o luptà pentru independenfà a popoarelor din aceastà parte a Europei. Am aràtat cà parti­ciparea moldovenilor la ràzboaiele din Prusia ìncepe mai devreme decit se stie pinà acum in istoriografia noastrà mai veche, anume cu trimiterea arcasilor moldoveni in ràzboiul din 1395 — 1396. In vremea lui Stefan voievod, predecesor al lui Alexandru cel Bun, avem asadar prima expeditie moldoveneascà in Prusia. In prima parte a secolului al XV-lea participarea moldovenilor la ràz­boaiele polono-teutone se constatà din nou. Bezultatul la care am ajuns in cercetarea noastrà in privinja prezen];ei unui contingent moldovean in marea bàtàlie de la Grunwald (1410), este negativ. La acea datà Sigismund al Ungariei, prieten al cavalerilor teutoni §i adversar al Poloniei, a fost o piedicà la participarea moldovenilor in ràzboiul din Prusia alàturi de poloni. In schimb am ajuns la concluzia cà un contingent de oaste moldoveneascà a luat parte la ràzboiul impotriva cavalerilor la 1414, §i anume in partea din armata aliata aflatà sub comanda lui Witold, marele cneaz al Litvaniei, deoarece la acea datà relatiile intre Moldova si Litvania erau deosebit de strinse. Este bine cunoscut §i istoriografiei mai vechi rolul càlàreplor moldoveni la asediul capi- talei cavalerilor teutoni, Marienburg, la 1422. Am asezat acest episod in cadrul

56 Codex Vitoldi, In Monumenta Medii Aevi, p. 973.57 Pomorze Sredniowieczne, Var§ovia, 1958, p. 305.

236

dip lom atic al vremii, cind se produsese o tensiune politica ìntre Moldova §i

L itvan ia , si cind cea d in tii dintre aceste tari a fost silità sa caute cit m ai m u lt

sprijinul Poloniei. Tot in legatura cu expeditia din 1422 trebuie pusà cedarea

Poculiei de càtre Polonia Moldovei, cedare care fusese fagàduità m ai

de m ult.

OEU JA H B O P b B A M O JIA A BM M M n O JIb U IM IIPO T M B T E B T O H C K M X

p b m A P E n

( Pe3joMe )

OGopoiiiiTejibH an 6op b6a , n ocTeneim o npeBpaTHBmaHCH b HacTynaTejib- HBie bohhbi , npoTHB tc b to h c k h x pi>mapeii, oceBmnx b IlpyccHH Ha pySewe

X I V H X V B B ., o6T.ej],HHHJia nOJIHKOB, JIHTOBIjeB, pyCCKHX H MO,TIflaBaH

b BoeHHHH coio3 , HM6BUIHÌÌ uejibio aam im m , BoeTOHHyro EBpony OT onac-

h o c th OKcnancuii KpecTOHOcu;eB, HanpaBJieHHoii npoTHB cjiaBHH.

B n e p B u e y n a c ra e Mon^aBaH b n p y cc K o ii BotìHe, (JrnKT focene HenaBecT-

HUÌÌ pyMHHCKHM HCTOpiiKaM, OTHOCHTCH K 1395--1396 IT ., KOrjja KHH3b

MojiflaBiiH Oe<|)aH OTnpaBiwi KpynHHìi OTpnn CTpe.iii.uoB npoTHB t 6btohckhx

ptm apeìi, OKaaaB TaKHM 06pa30M noMomb CBoeMy cyBepeHy, nojibCKOMy Kopojiio BjiaAHCJiaBy HreJiJiOHy.

B AOKyMeHTax impero He toboph tch 06 y^acTiiii MOJi^aBan b boììiic

I70JIbUIH C TeBTOHCKHMH pbHjpHMH B 1410 TOfly.

H e K 0 T 0 p H e n p y c c K H e jie T o m ic H ynoM H H a ioT o npncyT C T B H H M OJiflaBaH

b pji/iax n p 0THBHHK0B ptm ape ìi bo BpeMH BuinenaaBaHuoii KaMnaHHH, h o

CBejjeHHH 9TH He 3aCJiy!KIIBai0T flOBepHH, TaK K a i i BOHHCKHe CHJIH npOTHB-

HHKOB HCHHCJIHIOTCH B COTHH THCH1 paT H IIK O B , BKJIIO 'iaH BCe H ap O flH B0CT0H-

i io i i E B p o n t i , aa JK e h T y p o K .

n o n ™ coBpeMeHHan yKasaiiiiHM npyccKHM JieTonHCHM noJibCKaH jieTO-

nucb M . ¿Jjiyrom a, b KOTopoii nepeHHCJiHiOTCH Bce BOHHCKne o6T>eftHHeHHH,

npiiHHMaBmne ynacrae b 9toìì oiiTBe, bo raaBe c iix iiojiKOBOAuaMH, irnqero

He ynoMiiHaeT o MOJiflaBCKHX paTHHKax.

Hanero He ynoMHHaeTCH o hhx h b pyccKHX jieTonHCHx.

OflHaKO, Ha^nman c n 0JibCK0-TeBT0HCK0ìi bo ììhh 1414 ro^a, CHOBa

rOBOpHTCH O MOJIAaBCKHX OTpHJjaX, OTnpaBJieHHHX B IIpyCCHIO B COCTaBe

nOJIbCKHX BOiiCK.

Iia ii;i,eHO nncbMO iipcABOfliiTe.jiH tgbtohckhx pbmapefi, noATBep5K,naioinee

npHcycTBHe MOJi«aBaH b nojibCKOM B oiicK e , aTaKOBaBmeM T o r^a I lp y c c H io .

B 1422 rofly OTpHjj MOJiflaBCKOìi k ohhh ijh b 400 neJiOBeK npnHHJi y^a-

crae b oca^e Kpenocra MapneHSypr h b noSefle, OAepjKaHHOìi b SjiHHiaii-

meM j ie c y , iia^ t 6btohckhmh ptmapHMH, cAejiaBniHMH Bbuia3Ky hs KpenocTH.

B Harpasy 3a 9 tot ,n;o6 jieeTHHH nojjBHr nonbCKHÌi KopoJib yc'rynHJi MojiAaBira o6jiacTb IIoKyijHio, KOTopan AaBHO 6HJia oGenjaHa hm MOJiflaB-

CKOMy KHH/KeCTBy .È cbh3h c 9thm aBTop paccMaTpiiBaeT oSm y io noJiHTHHecKyio oScTa-

HOBKy, oTHOcniHyiocfl k n e p n o f ly o t h x 9KcneAHi^iiH , KOTopan n03B0JiH Jia

hjih Hte nao6 opoT npenHTCTBOBajia, b A p y rn x y c jio B iu ix , M o jiA aB K ii yna-

CTBOBaTb B BOeiIIIHX HOXO^aX npOTHB TeBTOHCKHX p u u ,a p e ìi.

237

LA LUTTE COMMUNE DE LA MOLDAVIE ET DE LA POLOGNE

CONTRE LES CHEVALIERS TEUTONS

(Résumé)

La lutte défensive, devenue avec le temps lutte offensive, contre les chevaliers teutons de Prusse, a groupé, entre le XlV-ème et le XV-ème siècle, les polonais, les lithuaniens, les russes et les moldaves, dans une alliance destinée à défendre l’Europe orientale contre le danger de l’expansion des chevaliers dirigées contre les slaves. La première participation des moldaves à la guerre de Prusse, inconnue jusqu-à ce jour des historiens roumains, date des années 1395-1396, lorsque le prince régnant de Moldavie Etienne a envoyé un détachement important d’archers contre les chevaliers teutons, aidant ainsi son suzerain Vladislav Jagello, roi de Pologne. On ne signale au con­traire aucune participation des moldaves à la guerre de la Pologne contre les chevaliers en 1404, non plus qu’à la grande bataille de Grünwald de 1410. Certaines chroniques prussiennes mentionnent bien des moldaves dans les rangs de leurs adversaires au cours de cette campagne, mais nous les trouvons dans une énumération peu sérieuse de centaines de mille de personnes com­prenant tous les peuples d’Europe orientale, entre lesquels ne manquent pas même les turcs. En échange, la chronique presque contemporaine du polonaisI. Dlugosz, qui énumère tous les contingents ayant pris part à la lutte, avec leurs commandants respectifs, ne parle pas des moldaves, dont le nom n’est pas cité davantage dans la chronique russe. Mais à dater de la guerre polono- teutonne de 1414 on peut parler de nouveau de la présence de contingents moldaves dans l’armée polonaise envoyée en Prusse. Une lettre contemporaine du Grand Maître des chevaliers, atteste la présence des moldaves dans les rangs de l’armée qui a attaqué la Prusse. En 1422, un contingent de 400 cava­liers moldaves prend part au siège de la forteresse de Marienbourg et livre une bataille victorieuse dans la forêt contre les chevaliers teutons, qui avaient fait une sortie hors de la forteresse. En rémunération de ce fait d’armes des moldaves, le roi de Pologne cède à la Moldavie la province de Pocutie, qu’il lui avait promise depuis longtemps. L ’auteur analyse à cette occasion, les conditions de politique générale existantes à l’époque de ces expéditions qui ont favorisé, ou au contraire ont rendu inopportune la participation de la Moldavie aux guerres contre les chevaliers teutons.