07 A Frinculeasa BMJT4 BT - muzeulteleorman.ro Frinculeasa_BMJT4.pdfdespre siturile de la...

MUZEUL JUDEŢEAN TELEORMAN

BULETINUL MUZEULUI JUDEŢEAN TELEORMAN SERIA ARHEOLOGIE

4 - 2012

Editura Renaissance Bucureşti

2012

MUZEUL JUDEŢEAN TELEORMAN

BULETINUL MUZEULUI JUDEŢEAN TELEORMAN. SERIA ARHEOLOGIE 4 COLEGIUL DE REDACŢIE

Dr. Pavel Mirea, Muzeul Judeţean Teleorman - Redactor şef Dr. Ecaterina Ţânţăreanu, Muzeul Judeţean Teleorman - Secretar de redacţie

Dr. Radian R. Andreescu, Muzeul Naţional de Istorie a României Dr. Abraham van As, Leiden University Dr. Douglass W. Bailey, San Francisco State University Dr. Ioana Bogdan-Cătăniciu, Institutul de Arheologie ‘Vasile Pârvan’ Dr. Sabin Adrian Luca, Universitatea ‘Lucian Blaga’ din Sibiu, Muzeul Naţional Brukenthal Dr. Steve Mills, Cardiff University Dr. Cristian Schuster, Universitatea din Bucureşti, Institutul de Arheologie ‘Vasile Pârvan’ Dr. Laurens Thissen, Thissen Archaeological Ceramics Bureau, Amsterdam Tehnoredactare: Pavel Mirea, Pompilia Zaharia Corectura: Ecaterina Ţânţăreanu, Mădălina Dumitru Consultanţi: Steve Mills (limba engleză), Cristi Marin (limba franceză) Coperta: Ac de văl (sec. XVI - jumătatea sec. XVII) din tezaurul descoperit la Brânceni, colecţia Muzeului Judeţean Teleorman; desen Cătălina Dănilă, machetare Pompilia Zaharia Colegiul de redacţie nu răspunde de opiniile exprimate de către autori. Corespondenţa, manuscrisele, cărţile şi revistele pentru schimb se vor trimite Colegiului de redacţie, pe următoarea adresă: MUZEUL JUDEŢEAN TELEORMAN, str. 1848, nr. 1, cod poştal 140033, ALEXANDRIA, jud. Teleorman, ROMANIA sau prin email: [email protected]; [email protected]. Volum editat cu sprijinul Consiliului Judeţean Teleorman

Editura Renaissance 2012 www.editurarenaissance.ro

(Editură recunoscută C.N.C.S.I.S.) Editor: Sorin Alexandru ŞONTEA

Telefon/fax: 031.808.91.97/0744.652118 E-mail: [email protected]

Toate drepturile asupra acestei ediţii sunt rezervate editurii Renaissance şi Muzeului Judeţean Teleorman

ISSN 2065-5290

Tipar: ABSTRACT MEDIA SRL Tel/fax: 031.808.91.97

SUMAR CONTENTS

Laurens THISSEN Starčevo - Criş pottery from TELEOR 003, S Romania Ceramica Starčevo - Criş din TELEOR 003, sudul României …………………………………………………………

5

Radian ANDREESCU Reprezentări ornitomorfe descoperite în aşezarea de la Vităneşti ‘Măgurice’, jud. Teleorman Ornithomorphic Figurines from Vităneşti ‘Măgurice’, Teleorman County ………………………………………

47

Katia MOLDOVEANU Un capac cu mâner antropo-zoomorf descoperit la Vităneşti ‘Măgurice’, jud. Teleorman A Lid with an Anthropo-zoomorphic Handle from Vităneşti ‘Măgurice’, Teleorman County ………………

53

Ion TORCICĂ Piese de tipul ‘coarne de consecraţie’ descoperite în aşezările Vităneşti ‘Măgurice’ (jud. Teleorman) şi Surduleşti (jud. Argeş) ‘Horns of Consecration’ from Vităneşti ‘Măgurice’ (Teleorman County) and Surduleşti (Argeş County) ………………………………………………………………………………………………………………………

59

Cristian Eduard ŞTEFAN, Valentin DUMITRAŞCU, Monica MĂRGĂRIT Restitutiones Archaeologicae: aşezarea de tip tell de la Coşereni ‘Măgura de la Comana’, jud. Ialomiţa Restitutiones Archaeologicae: the Tell Settlement at Coşereni ‘Măgura de la Comana’, Ialomiţa County ………………………………………………………………………………………………………………………

71

Theodor IGNAT, Vasile OPRIŞ, Mădălina VOICU, Radian ANDREESCU, Cătălin LAZĂR Ceramica din locuinţa nr.5 de la Sultana ‘Malu Roşu’. Analiză primară (I) The Pottery from House nr.5 at Sultana ‘Malu Roşu’. Preliminary Analysis (I) ………………………………

101

Alin FRÎNCULEASA Tradiţii şi contacte culturale în nordul Munteniei în epoca eneolitică: despre siturile de la Mălăieştii de Jos (jud. Prahova), Seciu (jud. Prahova) şi Coţatcu (jud. Buzău) Traditions and Cultural Contacts during the Northern Wallachia Eneolithic: the Sites from Mălăieştii de Jos, Seciu (Prahova County) and Coţatcu (Buzău County) ………………………………………………………

133

Daniel GARVĂN, Roxana MUNTEANU Un sceptru cruciform descoperit la Traian ‘Dealul Fântânilor’ (jud. Neamţ) An Eared-type Mace from Traian ‘Dealul Fântânilor’ (Neamţ County) ……………………………………………

167

Ion PĂTRAŞCU Restituiri: Emil Moscalu, Raport asupra săpăturilor arheologice de la Orbeasca de Sus, comuna Orbeasca, judeţul Teleorman Restitutions: Emil Moscalu, Report on the Excavations at Orbeasca de Sus, Orbeasca Commune, Teleorman County ……………………………………………………………………………………………………………………

175

Camelia - Mirela VINTILĂ, Despina MĂGUREANU Notă asupra descoperirilor de sec. II - I a. Chr. din situl arheologic ‘Băneasa - La Stejar’ Notes sur les découvertes du II - I siècle av. ne. sur le site archéologique ‘Băneasa - La Stejar’ ……

183

Bogdan CIUPERCĂ Locuințele așezărilor din Muntenia în secolele VIII-X Settlement Dwellings from the VIII-X Centuries in Walachia ………………………………………………………

197

Ecaterina ŢÂNŢĂREANU Tezaurul de la Brânceni, jud. Teleorman, un tezaur medieval cu monede şi podoabe The Medieval Coin and Adornment Hoard from Brânceni, Teleorman County …………………………………

227

Alexandra GHENGHEA Was there a death gesture during early iron age? A new meaning for the ‘Warrior from Capestrano’ Un gest al morţii în prima epocă a fierului? Un nou înţeles pentru ‘Războinicul din Capestrano’ ………

239

Prezentări de carte Book Rewiews …………………………………………………………………………………………………………………………

251

Ecaterina ŢÂNŢĂREANU Habitat medieval în sud-vestul Munteniei în sec. XIV-XVII. Temeiuri istorice şi arheologice, Publicaţiile Muzeului Judeţean Teleorman I, Editura Renaissance, Bucureşti, 2010, 259 pagini, 60 planşe, abrevieri, bibliografie, sursele ilustraţiilor, indice general, rezumat în limba franceză, ISBN 978-973-8922-80-8 (Ştefan NEDELCUŢĂ-APOPE) ……………………………………………………………………………………………………

251

Joanna R. SOFAER The Body as Material Culture: A Theorethical Osteoarchaeology, Cambridge University Press, Cambridge, 2006, 188 pagini, 11 ilustratii, 3 tabele, ISBN 978-0-521-81822-3 (Mădălina VOICU) ……………………………………………………………………………………………………………………

253

Obituaria Obituary …………………………………………………………………………………………………………………………………

255

Cătalin LAZĂR Amintiri despre un prieten Memories of a Friend ………………………………………………………………………………………………………………

255

Colaboratori Contributors ……………………………………………………………………………………………………………………………

261

Buletinul Muzeului Judeţean Teleorman. Seria Arheologie 4, 2012: 133-165

TRADIŢII ŞI CONTACTE CULTURALE ÎN NORDUL MUNTENIEI ÎN EPOCA ENEOLITICĂ:

DESPRE SITURILE DE LA MĂLĂIEŞTII DE JOS (JUD. PRAHOVA),

SECIU (JUD. PRAHOVA) ŞI COŢATCU (JUD. BUZĂU)

Alin FRÎNCULEASA

Abstract: Northern Wallachia is a hilly area crossed by rivers with varying flows and is bounded on the north by the Carpathian Mountains and on the south by the piemont plain. Eneolithic sites have been discovered on small terraces or at the base of the valleys of some secondary rivers but rarely on hills. These sites have simple (horizontal) or more complicated (vertical) stratigraphies. A habitation model that is generally applicable has not yet been identified. Research in this area has defined the Gumelniţa-Ariuşd and Aldeni II cultural sequence and, following publication, the concept of the Stoicani-Aldeni culture has emerged. This is defined as a cultural mixing of Gumelniţa, Precucuteni and Cucuteni. It is present in northern Wallachia and southern Moldavia and also in southern Basarabia. One theory promotes the local character of Stoicani-Aldeni with early Gumelniţa origins. Since 2000 some research projects have studied evidence for Stoicani-Aldeni at archaeological sites including Mălăieştii de Jos, Apostolache, Seciu and Boboci in Prahova county and Coţatcu in Buzău county. The most important research contributions are from Mălăieştii de Jos, Coţatcu and Seciu. Based on archaeological material from these three sites we will discuss their character and consider the local cultural context.

Rezumat: Nordul Munteniei, delimitat la nord de munţii Carpaţi iar la sud de câmpia piemontană, ce are ca liant zona colinară, este străbătut de râuri cu debite mai mari sau reduse. Situri eneolitice au fost descoperite mai curând pe văile unor râuri secundare, pe mici terase sau la baza acestora, mai rar pe coline. Acestea au stratigrafii simple (orizontale) sau ceva mai complicate (verticale). Deocamdată nu a fost identificat un tipar de locuire care să poată fi aplicat în cazul unei analize. Cercetările derulate de-a lungul timpului au definit pentru acest areal aspectul cultural Gumelniţa-Ariuşd, apoi Aldeni II, pentru ca odată cu publicarea monografiei să fie utilizat conceptul de aspect cultural Stoicani-Aldeni. Acesta a fost definit ca un aspect de sinteză sau de mixtură la baza căruia stau manifestări culturale distincte, respectiv Gumelniţa, Precucuteni şi Cucuteni. Evoluează în nordul Munteniei şi sudul Moldovei, dar şi în sudul Basarabiei. O teorie acceptată ca axiomă precizează caracterul local al acestei manifestări culturale ce evoluează ca un aspect regional al culturii Gumelniţa într-o etapă timpurie a acesteia. După anul 2000, în cadrul unor programe şi proiecte de cercetare, au fost abordate o serie de obiective arheologice atribuite acestui aspect cultural. Evidenţiem cercetările de la Mălăieştii de Jos, Apostolache, Seciu, Boboci în judeţul Prahova şi de la Coţatcu în judeţul Buzău. Cele mai importante contribuţii au fost generate de cercetările de la Mălăieştii de Jos şi Coţatcu, dar şi de la Seciu. Pornind de la materialul arheologic descoperit în cele trei situri vom încerca să dezvoltăm o dezbatere privind caracterul acestora. Câteva consideraţii referitoare la contextul cultural local se vor impune şi vor contribui la dezvoltarea discuţiei.

Keywords: northern Wallachia; eneolithic; pottery; settlements; analogies. Cuvinte cheie: nordul Munteniei; eneolitic; ceramică; aşezări; analogii. Introducere Am definit nordul Munteniei ca areal cultural şi geografic periferic mărginit la nord de Munţii

Carpaţi, iar la sud de câmpia piemontană, ce are ca liant natural zona colinară. Este străbătut de râuri cu debite mai mari sau reduse, ce curg de la nord la sud şi care îşi au izvoarele în munţii Carpaţi. Aşezări eneolitice au fost descoperite pe văile unor râuri secundare, pe mici terase sau la baza acestora, mai rar pe coline (Planşa I). Acestea au stratigrafii simple (orizontale) sau ceva mai complicate (verticale).

În urma cercetărilor derulate de-a lungul timpului a fost precizată evoluţia, în acest areal, a unui aspect regional denumit iniţial Gumelniţa-Ariuşd, apoi Aldeni II (Comşa 1963), pentru ca odată cu publicarea monografiei (Dragomir 1983) să devină uzual conceptul de aspect cultural Stoicani-Aldeni. Acesta a fost definit ca un aspect de sinteză sau de mixtură, la baza căruia stau manifestări culturale distincte: Gumelniţa, Precucuteni şi Cucuteni. Evoluează în nordul Munteniei şi sudul Moldovei, dar şi

Alin FRÎNCULEASA 134

în sudul Basarabiei şi Ucrainei (denumit Bolgrad). A fost stabilit caracterul eterogen al acestei construcţii culturale care se manifestă ca un aspect regional ce evoluează pe un palier cronologic timpuriu al culturii Gumelniţa (Frînculeasa 2007).

După anul 2000, în zona de nord a Munteniei, în cadrul unor programe şi proiecte de cercetare, au fost abordate o serie de obiective arheologice atribuite acestui aspect cultural (Frînculeasa 2008; 2010). Evidenţiem cercetările de la Mălăieştii de Jos, Apostolache, Seciu, Budureasca, Boboci în judeţul Prahova şi de la Coţatcu în judeţul Buzău. Cele mai importante contribuţii au fost generate de cercetările de la Mălăieştii de Jos şi Coţatcu, dar şi Seciu. Siturile de la Apostolache şi Boboci, în cea mai mare parte distruse, au fost doar sondate arheologic. Tot în acest areal a fost abordat situl de la Urlaţi (jud. Prahova) ce pare unul ancorat cultural mai curând văii Dunării Inferioare, deşi nu lipsesc elemente ce pot fi atinse în această discuţie.

Pornind de la cercetările arheologice din siturile de la Mălăieştii de Jos, Seciu şi Coţatcu vom încerca să dezvoltăm o discuţie care să acopere unele aspecte ce privesc ‘personalitatea’ acestora. De asemenea, am selectat aceste trei situri şi pentru elementele comune specifice arealului şi palierului cronologic abordat, dar şi pentru că cercetările de aici se constituie, deocamdată, într-o bază de informaţii relativ bogată, la care am avut acces direct. Elemente suplimentare incluse în acest text au fost generate de accesul la câteva materiale descoperite la Aldeni şi prin bunăvoinţa autorilor, la un text aflat în curs de apariţie (Paveleţ şi Grigoraş 2011). Câteva consideraţii ce vor atinge contextul cultural local se vor impune şi vor contribui la dezvoltarea dezbaterii.

Premise Ca preambul, vom expune câteva consideraţii preliminare, utile discuţiei dar şi discursului: artefactele sunt produse de meşteri specializaţi; unitatea şi standardizarea pe areale

întinse ne dezvăluie o societate (dar şi o economie) în care distribuţia produselor era un fenomen prezent;

producţia de ceramică (şi numai) se realizează în afara aşezării; ‘marfa’ este distribuită pe areale mai largi; nu credem că fiecare aşezare îşi avea meşterul sau meşterii proprii1; aceasta nu exclude punctual producerea, în cadrul aşezării, a unor piese - vase - dar nu la nivel de ‘industrie’;

o cultură este generată de grupuri umane ce evoluează în cadrul unor tradiţii culturale2 şi economice bine definite, contextul fiind asigurat în multe cazuri de limite naturale;

aceste comunităţi pot evolua în peisaje naturale diverse şi le pot modela, ceea ce imprimă caracteristici proprii asupra economiei, dar şi la nivel social;

lipsa unei ‘autonomii culturale’ şi interdependenţa aşezărilor, componente suprapuse de cadre geografice specifice, par să fie două aspecte definite de unitatea culturală;

la marginea unor astfel de arii culturale persistă şi se manifestă tradiţii periferice; sunt generate de comunităţi mai puţin conservatoare cu o dinamică internă importantă, ce asimilează diverse elemente şi în acelaşi timp creează altele proprii ce le definesc; periferia nu are exclusiv o conotaţie peiorativă.

Despre situri Cele trei situri au amplasamente oarecum diferite şi sunt incluse din punct de vedere al

altitudinii în intervalul 290 - 390 m (Planşa I). Cel de la Seciu este amplasat pe coama unui deal, iar cele de la Mălăieştii de Jos şi Coţatcu pe marginea unor terase, la poalele dealurilor (Planşa II). Stratigrafia este ceva mai simplă la Mălăieştii de Jos, care are un nivel de locuire cu mai multe etape ce definesc evoluţia internă a aşezării, cele de la Coţatcu şi Seciu au stratigrafii complexe, specifice aşezărilor de tip tell. Situl de la Seciu are un amplasament ce îl situează deocamdată la altitudinea cea mai mare dintre siturile gumelniţene cunoscute (372 m).

Malăieştii de Jos ‘Mornel’ (jud. Prahova)

Pe terasa ‘Mornel’ în punctul ‘la Bughiu’ a fost identificată la sfârşitul anilor `70 o aşezare eneolitică. Este situată pe terasa primară de pe partea dreaptă a râului Vărbilău (Planşa II.1, 2). E. Comşa şi V. Georgescu au întreprins cercetări de suprafaţă, recuperând material specific, respectiv ceramică, unelte din silex şi piatră, plastică antropomorfă şi zoomorfă, pintadere etc. Acesta a fost încadrat în aspectul cultural Stoicani-Aldeni (Dragomir 1983: 124-125; Comşa şi Georgescu 1983). Din anul 2002 se întreprind cercetări sistematice de către un colectiv format din R. Andreescu,

Tradiţii şi contacte culturale în nordul Munteniei în epoca eneolitică: despre siturile de la Mălăieştii de Jos (jud. Prahova), Seciu (jud. Prahova) şi Coţatcu (jud. Buzău)

135

A. Frînculeasa şi E. Paveleţ (Andreescu et al. 2006; Frînculeasa 2006; 2009; 2010; Frînculeasa şi Niţă 2007).

Seciu ‘La Pompieri’ (jud. Prahova)

În cartierul Seciu, localitate componentă a oraşului Boldeşti-Scăieni, a fost descoperită întâmplător în anul 1974 o aşezare din epoca eneolitică. Situl a fost cercetat de E. Comşa şi V. Georgescu în anul 1976 sau 1978, cercetările având un caracter de sondaj. Alături de ceramică au fost identificate mai multe statuete antropomorfe din lut. Din acest sit provine amprenta unei seminţe de trititicum sp. În anul 2009 au fost realizate cercetări arheologice preventive. Alături de complexe gumelniţene, la baza depunerii eneolitice a fost identificat un nivel de locuire atribuit culturii Starčevo-Criş (Cârciumaru 1996: 114; Frînculeasa 2004: 28, pl. 5/2; 2009; 2011; Frînculeasa şi Negrea 2010; 2010a; Frînculeasa, Mărgărit şi Popa 2010).

Coţatcu ‘Cetăţuia’ (jud. Buzău)

Aşezarea de tip tell este amplasată pe o terasă din stânga pârâului Coţatcu, la cca. 0,8-1 km vest-nord-vest de vârful Grumazi, aproximativ la distanţă egală între fosta localitate Tigoiu şi satul Pleşeşti (Planşa II.3-4). V. Drîmbocianu a realizat cercetări arheologice în anii 1973-1974. Cercetări arheologice sistematice au fost întreprinse între 2006-2009, de către un colectiv format din R. Andreescu, L. Grigoraş, E. Paveleţ şi K. Moldoveanu. A fost descoperit un bogat material arheologic, reprezentat de ceramică, figurine antropomorfe şi zoomorfe, unelte din silex şi piatră, atribuit aspectului cultural Stoicani-Aldeni. În baza tell-ului eneolitic a fost identificat un nivel de locuire atribuit culturii Starčevo-Criş, faza IV (Grigoraş şi Paveleţ 2003; 2007; Paveleţ şi Grigoraş 2006; Andreescu et al. 2008; 2009).

Despre artefacte Descoperirile de la Mălăieştii de Jos, Seciu şi Coţatcu au relevat, alături de elementele

comune palierului cronologic expus discuţiei, existenţa unor materiale arheologice ce au caracteristici, în special tipologice (s.n.), străine mediului geografic în care evoluează aceste aşezări. Mai ales ceramica se constituie într-o categorie de artefacte uşor de selectat şi abordat în cazul acestei teme. Evidenţiem şi reprezentările plastice antropomorfe, dar şi apariţia în zonă a uneltelor din silex specific ‘platformei moldoveneşti’ şi a obsidianului, segmente ale paleo-economiei sau de suprastructură. De asemenea, există complexe arheologice ce denotă anumite comportamente specifice. Vom expune în rândurile de mai jos, oarecum selectiv, elementele ce pot fi considerate repere utile acestui studiu.

Vasele din lut

Din multitudinea de vase am triat numai acele tipuri ce sunt utile şi în acelaşi timp oferă un culoar de discuţie şi argumente care vizează tema propusă. Expunerea segmentului tipologic este una aleatorie, fără o încărcătură cantitativă sau calitativă.

Vase de tip suport. Sunt cunoscute în două variante în această zonă a Munteniei, respectiv de tip colac şi cele cilindrice (asemănătoarea unor olane). Mai există şi categoria de vase de tip altar, dar pe care nu le-am inclus în discuţie. Dacă varianta suporţilor de tip colac este o prezenţă cunoscută în siturile gumelniţene din Muntenia sau Dobrogea, inclusiv în mediul Stoicani-Aldeni (Voinea 2005: pl. 42; Frînculeasa 2011: 40), a doua categorie, a celor cilindrici, până recent nu apărea în tipologia ceramicii gumelniţene sau Stoicani-Aldeni. În monografia aspectului cultural Stoicani-Aldeni, acest model de vas nu este inclus în tabelele tipologice (Dragomir 1983). Aceeaşi observaţie este valabilă şi pentru monografia ceramicii Gumelniţa - Karanovo VI (Voinea 2005).

Suporţi cilindrici au fost descoperiţi la Mălăieştii de Jos (Planşele IX.1-7; X; XIX.1-4), Seciu (Planşele IX.11-12; XIX.6) (Frînculeasa 2009a: pl. 6/10-11; 16/6) şi Coţatcu (Planşele IX.8-9; XIX.5, 7) (Paveleţ 2010: fig. 90). De asemenea, în Muntenia un astfel de vas provine de la Sultana ‘Malu Roşu’ (Planşa XIX.8)3, iar câteva fragmente de la Sudiţi ‘Movila Bălaia’4. Trebuie evocat că în cele trei situri puse în discuţie acest tip de vas are o anumită frecvenţă, ce pare să indice că ne aflăm în faţa unei forme bine cunoscute de către aceste comunităţi. La Mălăieştii de Jos, dar şi la Seciu, astfel de vase au fost identificate în toate nivelurile de locuire. Fără să fie numeroase, totuşi pot fi decelate două variante: cu gurile larg deschise, uşor diferenţiate ca dimensiuni (Mălăieştii de Jos, Seciu) şi cu gurile cu diametre net diferenţiate (Mălăieştii de Jos, Seciu, Coţatcu). Această ultimă categorie prezintă


uneori la gura cu diametrul restrâns, pe partea interioară, o carenă pe care se sprijinea vasul ce era aşezat pe suport; partea cu diametrul mai mare constituia baza suportului. De asemenea, prezintă două perforaţii dispuse simetric la zona de contact dintre gât şi corp. Trebuie remarcat că, deşi forma vaselor suport nu e specifică culturii Gumelniţa, pasta şi arderea ceramicii nu este una apropiată de cea cucuteniană. Mai remarcăm acest tip de vas şi în aşezări Ariuşd (Lazarovici şi Lazarovici 2010), dar şi Petreşti (Paul 1992).

Vasele suport de tip colac au analogii în mediul clasic Gumelniţa (Voinea 2005: pl. 42), dar sunt prezente şi în zona de nord a Munteniei la Brăiliţa (Harţuche şi Anastasiu 1968: fig. 31), Lişcoteanca ‘Movila Olarului’ (Harţuche şi Anastasiu 1976: cat. 197), Coţatcu (Paveleţ 2010), Aldeni (Paveleţ şi Grigoraş 2011). La Mălăieştii de Jos au fost identificate în jur de 10 exemplare (nu toate întregibile), unele având pereţii mai subţiri, altele având pereţii groşi, convecşi spre interior (Planşa X.1-7, 10). Toate au diametre relativ mici (sub 15 cm) şi puteau fi utilizate ca suporţi la vase cu baza îngustă, eventual la cele de formă amforoidală, putând fi făcute corelaţii directe, mai ales că amforele sunt numeroase în respectiva aşezare. Suporţi au fost identificaţi şi la Seciu (Planşa X.8-9, 11) şi Coţatcu (Planşa X.12). Se cunosc astfel de vase şi la Ariuşd (Laszlo 1924: pl. VII/1, 2).

Vase de tip askos au fost descoperite la Mălăieştii de Jos (Planşa IV.1-3) şi Seciu (Planşa IV.5). În cazul primului sit, remarcăm trei astfel de vase, două în locuinţe incendiate (L5 şi L6) şi un al treilea (fragment) într-o groapă (Planşa IV.2). Acest tip de vas, considerat de origine sudică, este prezent în cultura Gumelniţa în etapele A2-B1 (Şimon 1986: p. 15; Marinescu-Bîlcu 1990; Voinea 2005: 46), dar şi în cultura Precucuteni III la Traian, Isaiia, Poduri, Luka Vrubleţkaia, Coşerniţa, Alexandrovka (Marinescu-Bîlcu 1974: fig. 62/2; Sorokin 2001: 82; Monah et al. 2003; Slavchev 2005: 164; Ursulescu şi Tencariu 2007: 136, fig. 9/1). Au fost identificate şi în aşezările Stoicani-Aldeni la Stoicani, Suceveni, Dodeşti (Dragomir 1970, fig. 19; 1983: 80-81), Vulcăneşti (Beilekci 1978: fig. 21/1). Deocamdată acest tip de vas nu a fost evidenţiat în aşezări Gumelniţa A1 de la Dunărea de Jos, supoziţia că ele au fost preluate în mediul Stoicani-Aldeni direct din cultura Gumelniţa A1, nefiind încă susţinută (Dragomir 1983: 81). M. Şimon considera vasul askos în cadrul tipologiei Stoicani-Aldeni ca având origini precucuteniene (Şimon 1986: 15). Existenţa acestuia în aşezări Precucuteni III timpurii la est de Prut, dar şi în aşezări Stoicani-Aldeni, dă aserţiunii o anumită doză de realitate.

Vase de tip rhyton au fost evidenţiate la Mălăieştii de Jos (Planşa IV.6) şi Seciu (Planşa IV.4). Ambele sunt fragmentare, existând şi probabilitatea unei erori de identificare, de aceea nu se impun analize mai sofisticate. Vasele de tip rhyton, deşi sunt descoperiri rare, există în niveluri gumelniţene A2 şi B1 la Căscioarele, Vidra, Sultana, Stara Zagora (Marinescu-Bîlcu 1999-2000: 251-61; Voinea 2005: p. 47). Acestea două par să fie din punct de vedere cronologic ceva mai timpurii şi în acelaşi timp identificate în arealul definit de descoperirile de tip Stoicani-Aldeni.

Amforete au fost identificate la Mălăieştii de Jos şi Coţatcu (Planşa III). Tot în judeţul Buzău, un vas asemănător a fost descoperit la Nenciuleşti, dar pentru care nu se cunoaşte contextul (Frînculeasa 2010: pl. 123/14) (Planşa III.8). O amforetă pictată cu alb-gălbui, în benzi subţiri orizontale sau oblice, din L6 la Mălăieştii de Jos (Planşa III.1, 6), are analogii cu un vas considerat import cucutenian (Planşa III.3, 7) provenind din nivelul gumelniţean A2 de la Brăiliţa (Harţuche 1968: pl. 29/4; Voinea 2005: pl. 100/3b). Un vas asemănător există la Coţatcu (Paveleţ 2010: fig. 87/3) (Planşa III.2, 5). Tipul acesta de vas este prezent frecvent în aşezările Cucuteni A2-A3 (Vulpe 1957; Lazarovici şi Lazarovicici 2010). Vase asemănătoare, dar care au picior mai zvelt, sunt definite pentru mediul cucutenian drept cupe cu picior.

Mai ales în aşezarea de la Mălăieştii de Jos (Planşa V), dar şi la Seciu (Planşa XI.6) au fost descoperite relativ numeroase vase amforoidale întregibile sau fragmentare, care au corpul sferoidal şi gât înalt, dar în acelaşi timp îngust, prevăzute cu torţi, uneori dispuse etajat. Sunt recipiente de dimensiuni medii (25-40 cm înălţime) ce erau folosite probabil pentru lichide. Una din explicaţii poate fi legată de poziţionarea acestor situri. Primul este dispus lângă un râu cu apă nepotabilă, datorită prezenţei unor importante depozite diapire de sare, iar cel de la Seciu este plasat pe un deal, cu izvoare aflate la baza acestuia.

Tigăile sunt vase tronconice cu pereţii scunzi şi oblici (Planşa XI), uneori prevăzute cu o tortiţă triunghiulară ce funcţiona ca un ‘jgheab/ căuş’ de scurgerea lichidului (Planşa XIII.1, 3, 9, 11). Peretele este perforat deasupra acestui jgheab (Planşa XIII/1, 3, 9, 11). Au fost descoperite la Mălăieştii de Jos (Planşa VI.1, 3) şi Seciu (Frînculeasa 2009a; Frînculeasa şi Negrea 2010: pl. 4/5, 6/3), au tradiţii precucuteniene (Marinescu-Bîlcu 1981: fig. 92/70-72; Ursulescu, Boghian şi Cotiugă 2005: fig. 13/2), analogii Gumelniţa (Voinea 2005), dar şi Stoicani-Aldeni (Dragomir 1983: 64; Sorokin 2001: 82). Astfel de vase sunt prezente în sud-vestul Ukrainei, în mediul cultural contemporan (Subbotin 1983: fig. 30/1-4; Skakun 1996: pl. 2/14). Forme asemănătoare de vase, dar fără perete


137

perforat apar la Mălăieştii de Jos (Planşa VI.4-8), Seciu (Planşa VI.10), dar şi la Ariuşd (Laszlo 1924: pl. I/3; XI/1) sau Mărgineni, în mediul Cucuteni A2 (Mareş 2008: 54, cat. 34).

Mai evidenţiem borcanele, categorie de vase de mici dimensiuni (majoritatea sub 10 cm înălţime), ce au gura îngustă, pereţii uşor arcuiţi, umărul carenat şi două tortiţe triunghiulare ataşate de marginea exterioară a carenei, perforate vertical, dispuse simetric (Planşa VII). Un borcan pictat a fost descoperit la Coţatcu (Paveleţ 2010: fig. 87/7) (Planşa VII.5, 11). Un vas asemănător, dar nepictat, a fost identificat la Poduri (jud. Bacău), în nivelul de locuire Cucuteni A2 (Monah et al. 2003: 121/nr. 187) (Planşa VII.4, 10). La Mălăieştii de Jos, dar şi la Bonţeşti (Dumitrescu 1933: fig. 8/13-14; 9/2, 7) acest tip de vas există în două variante diferenţiate de dimensiuni (Planşa VII.1-3, 6, 7-9, 12-13). În aşezări Gumelniţa apare la Căscioarele ‘Ostrovel’, în nivelul de locuire A2 (Voinea 2005: pl. 88/9), iar la Ariuşd a fost semnalat un vas din aceeaşi categorie (Laszlo 1924: pl. XI/4).

Capacele sunt prezente în diverse subtipuri. Mai multe capace de tip ‘calotă’ au analogii în mediul Cucuteni-Ariuşd (Planşele VIII.1-3; XI.1; VIII.7). Remarcăm un astfel de capac identificat în L5 la Mălăieştii de Jos ce acoperea un vas cu picior (Planşele VIII.1; XVIII.7). Capacul şi vasul cu picior aveau două tortiţe agăţătoare perforate verical şi care comunicau, dispuse simetric, ce permiteau suspendarea acestora5. Această asociere este prezentă în mediul cucutenian, un exemplu îl constituie o descoperire din nivelul Cucuteni A2 de la Poduri (Lazarovici şi Lazarovici 2010: fig. 69/c). Un capac asemănător provine de la Seciu (Frînculeasa 2011: pl. 34/4), iar la Coţatcu (Planşa XI.1-2) sunt mai numeroase, inclusiv pictate (Paveleţ 2010: fig. 43/1, 7).

Un tip de vas dezvoltat pe axa verticală, ce are forma unei cupe cu picior, dar care are baza inelară şi evazată, cu fundul perforat a fost identificat la Mălăieştii de Jos (Planşa VIII.6), Seciu Coţatcu, dar şi Aldeni (Paveleţ şi Grigoraş 2011). Dacă cele de la Seciu (Frînculeasa 2010a: pl. 39/7) sau Coţatcu au în partea inferioară o serie de perforaţii grosiere (cu diametre de peste 3-5 mm), cel de la Mălăieştii de Jos (Frînculeasa 2010: pl. 105/13) are o singură perforaţie (aprox. 5 mm). Şi înălţimea acestora de aproape 30 cm se constituie într-un element suplimentar care face dificilă determinarea funcţionalităţii acestui tip de vas. La Aldeni a fost identificat un vas asemănător, pictat bicrom, ce nu are baza perforată (Planşa XVIII.6). Vase cu forme asemănătoare acestuia din nord-estul Olteniei, de la Copăcelu ‘Valea Răii’, au fost legate de exploatarea sării în cultura Starčevo-Criş sau în cultura Glina pentru cele de la Govora (Schuster, Tuţulescu şi Dumitrescu 2010: 262-3, pl. I).

Vase decorate cu motive florale sau vegetale sunt frecvente în mediul cultural Cucuteni, Cucuteni-Ariuşd (Buzea 2010; Lazarovici şi Lazarovici 2010), dar şi în aşezări Stoicani-Aldeni la Bonţeşti (Dumitrescu 1933: fig. 19), Aldeni (Planşa XVII.5-6), iar recent la Coţatcu (Planşa XVII.1-2) (Paveleţ 2010: fig. 96/17) şi Mălăieştii de Jos (Frînculeasa 2010: pl. 102/7; 115/4) (Planşele XI.5; XVII.3-4).

Amintim aici şi pictura cu alb în benzi subţiri prezentă în arealul Stoicani-Aldeni şi în mediul Ariuşd. Considerat element gumelniţean, identificat la Coţatcu (Planşa XVIII.2, 4-5), Seciu, Mălăieştii de Jos şi Aldeni (Planşa XVII.7), îl întâlnim în motive identice în registre dispuse cu predilecţie pe gâtul vaselor Ariuşd de la Ariuşd sau Bod ‘Priesterhugel’ (Lazarovici şi Lazarovici 2010, fig. 30; 31), Păuleni (Buzea 2010: fig. 2; 4), Olteni (Lazarovici şi Lazarovici 2010: fig. 19/a; 21; 22). Vizualizând materialele eneolitice descoperite la Păuleni expuse la muzeul din Sfântul Gheorghe, ceva mai aplicat pe cele publicate (Lazarovici, Luca, Buzea şi Suciu 2000; Buzea şi Lazarovici 2005; Lazarovici şi Lazarovici 2010; Buzea 2010), am încercat să înţelegem premisele definirii în perioada interbelică a descoperirilor de tip Gumelniţa-Ariuşd. Existau materiale publicate de Fr. Laszlo de la Ariuşd şi altele din câteva situri Gumelniţa (Sultana, Căscioarele, Gumelniţa, Glina, Cuneşti), descoperirile de Aldeni (şi Bonţeşti) părând a fi o combinaţie între cele (de la) Ariuşd şi cele atribuite culturii Gumelniţa. Gh. Ştefan evidenţia că „regiunea dealurilor - cel puţin în jud. Buzău şi Râmnicu Sărat (staţiunea de la Bonţeşti) - este zona în care se contopesc cele două mari arii ale civilizaţiei neo-eneolitice din sud-estul Carpato-Balcanic: aria Gumelniţa şi aria Ariuşd” (Ştefan 1943: 163). Prin abordarea puţinelor materiale descoperite şi publicate, datorate stadiului incipient al cercetărilor, a fost doar intuită legătura între cele două arii culturale (Ştefan 1943: 163; 1944: 31). Materialul arheologic publicat recent de la Păuleni sau Bod arată că subiectul ar trebui reluat. În plus, existenţa în aşezările de la Coţatcu, Seciu, dar şi Mălăieştii de Jos a unor materiale ce par să fie influenţate de tradiţii alogene şi atribuite unui orizont cronologic poate uşor anterior etapei Cucuteni A2, par a fi indicii ale unor contacte cu mediul cultural de la nord de Carpaţii Meridionali, în speţă Ariuşd. Legat de elementele transilvănene, remarcăm şi unele vase tronconice, ce au baza îngustă şi care au analogii inclusiv în ceramica Petreşti (Paul 1992: pl. XXIV/8) (Planşa VIII.4-5).

În ce priveşte compoziţia pastei şi modelarea vaselor la Mălăieştii de Jos, un singur vas, ce pare să fie un capac, păstrat fragmentar, are o pastă cărămiziu-portocalie, foarte compactă, cu o


ardere oxidantă foarte bună, asemănătoare cu cea cucuteniană (Frînculeasa 2010: pl. 95/7). Celelalte vase, inclusiv cele de la Seciu poartă semnele unor tehnologii mai curând specifice arealului nord-dunărean. La Coţatcu există ceramică decorată în manieră Cucuteni (Paveleţ 2011: fig. 100/9; 107/10; 108/1, 3; 110/3-5, 7; Frînculeasa 2010: pl. 178/11) (Planşa XVIII.1, 3).

Reprezentări antropomorfe

În cazul acestei categorii remarcăm existenţa la Mălăieştii de Jos a unei statuete bine profilate, cu sânii aplicaţi, cu picioarele lipite, baza circulară (Planşa V.3-5). Piesa iese din tiparul plasticii din acest sit, având analogii în cea cucuteniană (D. Monah 1997). O alta asemănătoare provine de la Apostolache (Frînculeasa 2008a, pl. 4/1) (Planşa XV.6). La Seciu sunt specifice, mai curând, statuetele cu rochie clopot (Frînculeasa 2011: pl. 55/1-4; 57/4-5) (Planşa XIV.3-6). La Mălăieştii de Jos a fost identificată o singură astfel de reprezentare, dar descoperită în afara aşezării (Planşa XIV.1). De asemenea, o piesă provine din cercetările de suprafaţă mai vechi derulate de E. Comşa şi V. Georgescu (Planşa XIV.2)6. Deocamdată la Coţatcu lipsesc astfel de reprezentări. Statuete cu rochii clopot sunt prezente în cultura Gumelniţa, în etapele A2 şi B1, la Căscioarele, Pietrele, Tangâru, Sultana, Blejeşti şi Gumelniţa (R. Andreescu 2002: pl. 30), iar în nordul Munteniei, cu excepţia celor de la Seciu (Frînculeasa 2004: 28, pl. 5/2; Frînculeasa şi Negrea 2010a: pl. 3/1-4) şi Mălăieştii de Jos, au mai apărut la Budureasca (Frînculeasa 2010: pl. 50/9, 185/5) (Planşa XIV.7) şi Boboci (Peneş şi Paveleţ 2001: 11, fig. 1/3) (Planşa XIV.8).

La Mălăieştii de Jos remarcăm prezenţa unui capac cu baza convexă (ascuţită), care avea probabil apucătoare ‘antropomorfizată’ (Planşa V.8) ce apare frecvent în aşezări Gumelniţa (Andreescu 2002: p. 76-77, pl. 58, 59). Un picior din lut de la Mălăieştii de Jos (Frînculeasa 2010: pl. 172/11) pare să fi fost baza unui vas, asemănător celui precucutenian III de la Poduri (Garvăn 2009: 29, fig. 1). Tot din acest sit provine un fragment de vas cu o toartă ‘digitată’, decorată cu patru nervuri ce porneau spre gâtul vasului de la partea ei superioară (Frînculeasa 2006) (Planşa XVI.1-2). La partea superioară a acestor nervuri, între primele două ‘degeţele’, spre dreapta, se află două pastile alveolate. Două vase cu torţi ‘digitate’ au fost identificate şi la Seciu (Frînculeasa şi Negrea 2010: pl. 5/3-4) (Planşa XVI.3-4). Astfel de reprezentări plastice au cele mai apropiate analogii la Dodeşti (Niţu 1971: 80, fig. 6/4) şi la Igeşti-Scândureni (Rotaru 2006: fig. 2/6). Ambele decoruri au două pastile aplicate, diferenţa constă în numărul degetelor, respectiv trei la Dodeşti şi patru la Mălăieştii de Jos. Cea de la Igeşti-Scândureni are 5 ‘pastile’ dispuse în ‘vârful degetelor’. Torţi ‘digitate’ au fost identificate în aşezările Precucuteni III de la Iaşi (Niţu 1971: 80), Luka-Vrubleveţkaia (Niţu 1971: 80), Alexandrovka (Sorokin 2001: 82), Izvoare (nivelul Izvoare II1) (Vulpe 1957: 218, fig. 217/3, 219/2) şi Tîrpeşti (Marinescu-Bîlcu 1974: fig. 84/7-8), în cele atribuite aspectului Stoicani-Aldeni de la Dodeşti, Suceveni (Niţu 1971; 1973-1974), Igeşti-Scândureni şi Gura Idrici (Rotaru 2006: 3-4, fig. 2/6, 3/6) şi în aşezarea Cucuteni A3 de la Hăbăşeşti (Dumitrescu et al. 1954: pl. CXIX/8).

La Seciu a fost identificat un vas antropomorf din care se păstrează doar capul şi gâtul (Planşa V.2). Faţa umană este realist prezentată, ochii alungiţi sunt presaţi în pasta moale, nasul aquilin, urechile (pavilioanele) modelate în relief prezintă mai multe perforaţii, gura este deschisă. Sub buza inferioară prezintă un şir de împunsături. Lipseşte ‘calota’ ce este ‘suplinită’ de gura vasului. Acesta are o carenă/umăr bine profilat ceea ce ar putea fi un indiciu al prezenţei unui capac. Se conservă parţial şi gâtul vasului de formă cilindrică, cu baza uşor evazată. Vase antropomorfe au fost evidenţiate în aşezările gumelniţene de la Vidra, Glina, Pietrele, Sultana, Măgura Jilavei, Gumelniţa şi Grădiştea Ulmilor (Andreescu 2002: 72-3, pl. 53, 54, VI), iar recent la Vităneşti (Andreescu et al. 2009: 78, pl. XI). Reprezentări antropomorfe cu rochie şi vas pe cap au fost descoperite la Gumelniţa şi Glina (Andreescu 2002: pl. 34; Voinea 2005: pl. 109). Acestea erau mai curând vase - suport decât recipiente. În mediul cucutenian sunt rare. De altfel, modelarea ochilor prin adâncirea cavităţii oculare în pasta moale are analogii în mediul cultural cucutenian la Ruginoasa (jud. Iaşi) (Monah 1997: 484, fig. 232/4; Chirica şi Văleanu 2008), dar şi în cel gumelniţean prin reprezentarea antropo-zoomorfă de la Gumelniţa (Andreescu 2002: 111, pl. 1/4).

Mai remarcăm două reprezentări antropomorfe de la Seciu (Planşa XV.9) şi Mălăieştii de Jos (Planşa XV.10). Au formă romboidală, rotunjită, turtită în plan vertical şi circulară în plan orizontal. Sunt realizate din lut şi sunt asemănătoare cu reprezentarea de pe ‘toarta antropomorfizată în formă de phalloi a unui vas din aşezarea de la Gumelniţa (Dumitrescu şi Marinescu-Bîlcu 2001: 116, fig. 5/1).


139

Alte piese

Acul de cupru bilobat de la Seciu, ce ar putea fi şi un indicator cronologic (Planşa XIII.6), apare la nord de Dunăre în etapele A2 şi B1, deşi la sudul fluviului astfel de ace au fost identificate în nivele de locuire contemporane cu etapa A1 (Bem 2000: 162; Mareş 2002; Todorova şi Vajsov 2001).

Pintaderele. De la Seciu provine o pintaderă din lut (Planşa XIII.9) iar de la Mălăieştii de Jos cinci (Planşa XIII.1-5) şi două ‘jetoane’ decorate (Planşa XIII.7-8). Sunt prezente în eneolitic, atât în aşezări Gumelniţa A2 şi Stoicani-Aldeni (Paveleţ şi Grigoraş 2006; Ştefan 2009), cât şi Cucuteni, etapele A2 (Popovici 2006) şi A3 (Istina 2010), dar şi în mediul Ariuşd (Buzea şi Kovacs 2010). Recent au fost catalogate în mediul Cucuteni şi Cucuteni-Ariuşd un număr de 61 de pintadere (Buzea şi Kovacs 2010: 130). Acestea sunt prezente în niveluri de locuire din neoliticul timpuriu, dispar în neoliticul târziu şi le regăsim în eneolitic (Ştefan 2009: 150-151). Deşi există în aşezări Gumelniţa, Stoicani-Aldeni şi Cucuteni, nu au fost încă remarcate în niveluri de locuire atribuite culturilor Boian sau Precucuteni (Popovici 2006).

Legat de apariţia spiralei volute, semnalăm reprezentarea de pe vasul descoperit în context ritual la Caşolţ ‘Poiana în Pisc’ în nivel cultural Petreşti (Paul 1992: pl. XXVII/3), în aşezarea Boian de la Lişcoteanca ‘Moş Filon’ (Sîrbu, Pandrea 2005: fig. 10-11) sau pe alte piese (greutăţi de lut, statuete, vase, ace de păr, ceramică) de la Vităneşti, Sultana, Pietrele, Ovcearovo, Căscioarele, Cuneşti, toate în mediul cultural Gumelniţa (Ştefan 2009: pl. V). La Mălăieştii de Jos acelaşi simbol este incizat pe peretele unui vas (Planşa XII.5), iar la Seciu pe un capac (Planşa XI.7). Spirala volută a fost remarcată la Suceveni în mediul Stoicani-Aldeni pe un vas (Dragomir 1983: fig. 44/3) şi pe peretele unei locuinţe cucuteniene de la Târgu Bereşti (Dragomir 1996: fig. 2/2).

Elemente suplimentare

De la Seciu provin câteva fragmente de oase umane, toate din context nefunerar, din stratul cu depuneri menajere aflat între cele două niveluri de locuinţe incendiate. Osemintele umane identificate în contexte nefunerare sunt apariţii frecvente în aşezările Gumelniţa. Până acum, în mediul cultural Gumelniţa, împreună cu Stoicani-Aldeni, în aşezări au fost identificate 120 de oase izolate, dar şi 41 de morminte (Ion 2008: 109-110)7. Interpretările oscilează între ritualuri antropofage (Lazăr şi Soficaru 2005) sau de tip funerar (Ion 2008: 123-24). Descoperirea, mai ales a unor fragmente de cranii umane, poate fi legată de relativa uşurinţă cu care poate fi identificat acest segment anatomic de către arheologi în timpul cercetărilor (Toderaş et al. 2009), cunoscută fiind metodologia precară de prelevare a materialului osteologic de pe teren şi relevanţa acestuia pentru arheologi. Nu poate fi exclusă şi o conotaţie rituală (Bailey 2005: 330).

La Mălăieştii de Jos au fost descoperite vase ce par să fi fost depuse intenţionat sub podeaua locuinţelor. Au fost identificate vase întregi sub locuinţele 1, 5 şi 6, dar şi în miezul unui posibil cuptor din zona locuinţei 3. Acest obicei este prezent mai ales în mediul cultural Precucuteni şi Cucuteni A (Frînculeasa 2003; 2006). În cazul siturilor Gumelniţa, sub locuinţe a fost evidenţiată prezenţa unor schelete de copii sau părţi din acestea, iar în miezul vetrelor sau al cuptoarelor erau depuse vase, plastică antropomorfă sau alte tipuri de artefacte (Frînculeasa 2003; 2006a).

La Seciu, Coţatcu şi Mălăieştii de Jos, au fost identificate depozite grosiere de material menajer, situaţie des întâlnită în cazul tell-urilor de pe valea Dunării (Popovici et al. 2000; 2003).

Despre cronologie Situl de la Seciu a beneficiat de analiza a două probe trimise spre datare laboratorului din

Poznan (Poznan Radiocarbon Laboratory)8. Ambele s-au făcut pe oase de mamifere, în sistem AMS. Numai o probă a putut fi utilizată, pentru a doua lipsa de colagen a împiedicat realizarea analizei. Proba valabilă (Poz-40632) indică 5455±35 BP (Figura 1). Calibrată, evoluează în intervalul 4356-4245 BC cu o probabilitate de 95%. Aceasta poate fi corelată cu altele obţinute pentru niveluri de locuire Gumelniţa A2 (poate chiar final de A1) şi Cucuteni A2 (chiar şi început de A3) (Bem 2000; 2001). Având în vedere că proba este obţinută din nivelul superior (baza acestuia), putem presupune că primele etape de locuire din aşezarea de aici pot fi încadrate pe acelaşi palier cronologic cu Gumelniţa A1. Deocamdată lipsa unor datări suplimentare face o discuţie detaliată improprie.


Figura 1. Seciu - dată radiocarbon.

Seciu - radiocarbon data. Nu avem încă date absolute pentru aspectul cultural Stoicani-Aldeni. Pentru nordul Munteniei

există una la Lişcoteanca ‘Movila Olarului’ provenită dintr-un nivel de locuire Gumelniţa A1, aflată la 5640±50 BP, calibrată ca interval la 4576-4355 BC (Bem 2000: tabel 1) (Figura 2). Din spaţiul cultural Bolgrad provin două obţinute pentru situl Vulcăneşti II aflat în sudul Basarabiei (MO-417: 5810±150 BP şi LE-640: 5300±60 BP) (Dergacev şi Dolukhanov 2008: 34). Una pare să fie situată pe palierul cronologic Boian-Spanţov - Precucuteni III, cealaltă Gumelniţa A2 (Laszlo 1997; Bem 2000a; 2001). Tot pentru Vulcăneşti există o datare la 5790±150 BP (Bem 2001)9.

Figura 2. Poziţionarea datei de la Seciu în contextul datelor 14C din arealul Stoicani-Aldeni-Bolgrad.

Radiocarbon data from Seciu in the context of Stoicani-Aldeni-Bolgrad 14C dates. Tipologia ceramicii de la Seciu este una ce înglobează elemente proprii mediului cultural

gumelniţean cu cele regionale specifice aspectului cultural Stoicani-Aldeni. Semnalăm aici prezenţa unor vase tipice celor două arii culturale. Deşi distingem şi vase ce par să combine elemente proprii celor două segmente, este dificil să ne pronunţăm în acest sens atât timp cât aspectul Stoicani-Aldeni este la rândul său considerat, în explicaţiile noastre, un amalgam de elemente proprii unor arii culturale diferite. Încă nu am stabilit ce înseamnă ceramica tipică a aspectului cultural Stoicani-Aldeni. Rămâne de observat dacă elementele proprii unor manifestări culturale diverse îşi păstrează în acest areal individualitatea sau suferă modificări impuse de tradiţiile şi tehnicile locale.


141

Pentru Mălăieştii de Jos ar fi de reţinut existența în L5 şi L6 a unor vase care au o oarecare evidenţă cronologică, mai ales dincolo de etapa A1 a culturii Gumelniţa. În această categorie includem vasele de tip askos ce deocamdată sunt apariţii post A1, suporţii înalţi specifici culturii Cucuteni etapele A2 şi A3, Ariuşd şi Petreşti. Aşezarea de la Mălăieştii de Jos poate fi legată de descoperirile atribuite aspectului cultural Stoicani-Aldeni. Evoluează pe un palier cronologic contemporan probabil cu sfârşitul etapei A1, dar mai curând în plină etapă A2 a culturii Gumelniţa. Descoperirile din acest sit se constituie într-un reper important al evoluţiei aşezărilor Stoicani-Aldeni, dincolo de limitele etapei A1 a culturii Gumelniţa (Frînculeasa 2007; 2010: 176-82).

Tell-ul de la Coţatcu, cu nimic diferit de cele de pe valea Dunării Mijlocii şi de Jos, se prezintă într-un etalon al ideilor noastre preconcepute legate de cadrul/contextul natural în care evoluează aceste comunităţi. Este totodată şi un exemplu al perspectivelor cercetării viitoare asupra acestui tip de aşezare în acest areal geografic. Oferă imaginea unor comunităţi în care diversitatea cadrului natural nu era un impediment ci mai curând un avantaj ce a putut fi valorificat.

Câteva consideraţii finale Pentru eneoliticul de la Dunărea de Jos, atunci când s-a urmărit identificarea şi definirea

materialelor arheologice alogene în context local, au fost analizate importurile Precucuteni şi Cucuteni în mediul cultural Gumelniţa dar şi Cernavoda I. Cel puţin în ceea ce priveşte ceramica Cucuteni există o explicaţie legată de uşurinţa cu care aceasta poate fi identificată. Dacă despre relaţia Cucuteni - Gumelniţa există o serie de discuţii expuse de bibliografia relativ extinsă, perspectiva cealaltă este obturată, deşi există elemente ce pot fi abordate.

Nu a existat o discuţie asupra relevanţei importurilor Cucuteni A2 şi A3 la Aldeni sau Coţatcu, în situri considerate Stoicani-Aldeni. Pentru aşezările de la Lişcoteanca, Brăiliţa şi Însurăţei, problematica a fost eludată prin includerea lor în arealul cultural Gumelniţa ‘clasic’, discuţiile fiind arondate segmentului dedicat sincronismelor culturale. Evocând acest aspect putem reduce arealul Stoicani-Aldeni mai spre vest, asigurând ‘culoarul de comunicare’ (nord-sud şi retur) prezumat că a existat la baza dealurilor Subcarpaţilor de Curbură, iar aşezările mai apropiate de gurile Dunării le ‘arondăm’ arealului Gumelniţa ‘clasic’. Pentru numeroasele situri de pe valea Călmăţuiului (Frînculeasa 2008; 2010; 2010a), elemente Stoicani-Aldeni există (inclusiv la Lişcoteanca sau Însurăţei), poate mai accentuat spre izvoare, adică spre vest-nord-vest (Sudiţi, Gherăseni, Moisica, Luciu, Largu). Legat de zona dealurilor nord muntene, cercetările de la Seciu, Urlaţi, dar şi Mălăieştii de Jos au oferit artefacte utile unor studii comparative. Situl de la Urlaţi, plasat la baza dealurilor Subcarpatice, a furnizat material gumelniţean şi puţine elemente Stoicani-Aldeni, deşi geografic este mai apropiat de arealul Stoicani-Aldeni, comparativ cu cele de la Seciu şi Mălăieştii de Jos, aflate mai la vest.

Credem că în relaţia Cucuteni - Gumelniţa, aspectul cultural Stoicani-Aldeni nu este numai un apendice sau liant generat de poziţionarea sa geografică, dar şi un rezultat. Dacă aspectul cultural Stoicani-Aldeni este unul de mixtură, logica impune întrebarea dacă există importuri şi care materiale sunt străine. Putem vorbi de importuri în această relaţie? Cele cucuteniene sau cele gumelniţene? Are acest aspect o anumită autonomie, o ‘personalitate’ sau ne aflăm în faţa unor comunităţi Gumelniţa ce sunt influenţate de cele precucuteniene şi cucuteniene, datorită amplasării acestora în proximitatea lor?

Analizând loturile de ceramică observăm prezenţa unor vase Gumelniţa şi a unora asemănătoare celor Precucuteni şi Cucuteni timpurii, la care se adaugă importurile Cucuteni. Dacă importurile Cucuteni sunt certe, cele ce definesc prezenţe Precucuteni doar se aseamănă. Aceste elemente au generat în fapt, la nivelul percepţiei noastre, acest aspect cultural. Ar trebui să înţelegem de ce obiecte Precucuteni nu pătrund, ca importuri, în aşezările Stoicani-Aldeni, dar în cele Gumelniţa sunt prezente, exemplele, la îndemână, fiind cele de la Vidra (Rosetti 1934: 17-18, fig. 25) sau Măgurele (Roman 1962; 1963).

Există o relaţie bivalentă sau doar una în care elementul gumelniţean primeşte un aport cultural dinspre nord (centrul şi sudul Moldovei)? Unde putem marca o graniţă nordică sau sudică în care elementele de bază îşi schimbă ponderea? Dacă relaţia are un singur sens, atunci înţelegem că ne aflăm în faţa unor comunităţi ce se comportă ca un ‘vortex’ cultural, absorbind influenţe din cealaltă parte. Apoi, dacă elementele definite drept Cucuteni sunt importuri, atunci aspectul Stoicani-Aldeni avea deja un ‘contur cultural’ bine definit, ce devenise inert. Aşa cum am observat la Mălăieştii de Jos, Seciu şi Coţatcu materialele ce au forme timpurii Cucuteni şi adăugăm, Ariuşd, dar care sunt modelate în manieră şi tehnologie locală, arată că ne aflăm în faţa unei evoluţii şi că nu putem trasa, încă, o linie în care acest aspect devine amorf. Influenţaţi, meşterii locali imitau cel puţin formele şi uneori, deşi mai rar, decorurile. Decorul ar putea fi legat de anumite tabuuri şi tradiţii culturale,


segment în care exista probabil un anumit conservatorism. Elementele ce ţin de tehnologia realizării ceramicii (caracteristicile pastei, modul de ardere, calitatea şi tipologia decorului) sunt indicii ale producţiei locale specifice.

Mai remarcăm apariţia unor materiale Stoicani-Aldeni în aşezări Gumelniţa. Exemplul cel mai elocvent este cel de la Măriuţa, în nivelul Gumelniţa A2 final-B1 (Şimon 1986: 28; 1995: 33), dar există descoperiri şi în aşezări Gumelniţa A1 la Glina (Petrescu-Dîmboviţa 1945: 211), Măgurele (Roman 1963: 41 şi urm.), Tangâru (Niţu 1973: 79); A2 la Cuneşti (Anghelescu 1955: 311), Însurăţei (Pandrea, Sârbu şi Mircea 1997: 33), Urlaţi (Frînculeasa, Niţă şi Dumitraşcu 2008, pl. 2), Ploieşti ‘Tabaci’ (Frînculeasa 2010: 127/3-5), Moara din Groapă (Frînculeasa 2010: pl. 127/6-8; Ilie 2011: fig. 23) sau Gumelniţa B1 la Vităneşti (Frînculeasa 2010: pl. 127/1-2). Ceramică Stoicani-Aldeni a fost semnalată şi în aşezările gumelniţene de la Căscioarele şi Gumelniţa (Dragomir 1983: 15).

Referindu-ne la relaţia Stoicani-Aldeni - Precucuteni urmele sunt firave, explicate şi de ne-relevanţa primei componente în uriaşul depozit reprezentat de ceramica decorată Precucuteni dar mai ales Cucuteni. La Târgu Frumos în aşezarea Precucuteni III au fost descoperite vase pictate cu grafit, la care ‘se adaugă alte influenţe provenind din arealul Stoicani-Aldeni’ (Mantu 1998: 116). Pe altarul din lut provenind de la Târgu-Frumos au fost pictate motive geometrice ce au analogii cu piesele romboidale din lut prezente în mediul Stoicani-Aldeni (Ursulescu, Boghian şi Cotiugă 2005, fig. 5/2-3). La Poduri există o serie de vase fragmentare care pot fi inserate aceleiaşi problematici (Frînculeasa 2010: 180).

Dacă abordăm aşezările ca pe unităţi ce definesc grupuri sociale cu un anumit specific, vom constata că cele Stoicani-Aldeni din nordul Munteniei sunt mai apropiate de cele gumelniţene. Aşezările cu mici comunităţi au câteva locuinţe ce ocupă spaţii restrânse şi sunt bine delimitate natural. Au de multe ori stratigrafii mai simple, dar au fost identificate şi tell-uri cu depozite arheologice consistente. Aceste elemente marchează comportamente umane apropiate de cele gumelniţene, când acelaşi spaţiu este reamenajat şi reutilizat în etape succesive, acţiuni ce generau stratigrafii complexe şi depozite arheologice cu grosimi importante, chiar dacă la altă scară decât cele din apropierea Dunării.

Paleoeconomia este puţin cunoscută, cele câteva loturi osteologice analizate, prelevate selectiv, considerăm că nu constituie eşantioane reprezentative. Elementul carpologic este puţin semnalat în zonă. De la Seciu provine o sămânţă de trititicum sp imprimată pe un vas (Cârciumaru 1996: 114), iar la Mălăieştii de Jos seminţe şi fructe de sambucus nigra (Frînculeasa 2009).

Lipsesc deocamdată necropolele. Fără să excludem a priori acest fapt, ar fi prea uşor să căutăm analogii comportamentale în mediul est-carpatic contemporan. Până recent nici în mediul Gumelniţa nu eram foarte convinşi că aşezările au necropole. Atunci când au fost căutate sistematic au fost identificate (vezi descoperirile recente de la Sultana sau Măriuţa şi cele mai vechi de la Vărăşti şi Dridu).

Metalurgia cuprului arată, deasemenea, că aceste comunităţi din nordul Munteniei erau ataşate ‘mediului cultural dunărean’.

Observarea caracteristicilor acestor comunităţi pare să indice conservarea unor elemente proprii mediului sudic, în principal la nivel de structură şi habitat, dar şi înglobarea unora specifice mediului est şi nord-carpatic, consemnate mai ales la nivel simbolic. Elementele expuse indică prezenţa în Subcarpaţii Munteniei a unor comunităţi şi/sau idei dinamice ce aveau o circulaţie intensă, contactele fiind atât cu ‘lumea de peste munţi’ (Transilvania), cât şi cu cele din sudul Moldovei sau de pe aliniamentul Dunării.

Note

1. Se caută să se identifice sursa de lut prin analize fizico-chimice, prelevându-se materie primă din apropierea aşezării. Lutul poate avea acelaşi caracteristici fizico-chimice pe areale întinse care să acopere întregi unităţi geomorfologice, iar multe elemente, datorită arderii, devin volatile. 2. După M. Foucault noţiunea de tradiţie „…conferă un statut temporal singular unui ansamblu de fenomene în acelaşi timp succesive şi identice (sau cel puţin analoage); ne permite să regândim dispersia istoriei sub forma unui acelaşi; ne autorizează să reducem diferenţa inerentă oricărui început pentru a putea să urcăm fără discontinuitate în determinarea indefinită a originii; graţie ei, noi putem să izolăm noutăţile pe un fond de permanenţă şi să le transferăm meritul originalităţii, geniului şi


143

deciziei caracteristice indivizilor” (Foucault 2010: 29). K. Lorentz afirmă că la baza oricărei culturi stă ‘tradiţia cumulativă’ (Lorentz 2001: 82). 3. Descoperire în locuinţa incendiată din nivelul Gumelniţa A2, informaţii R. Andreescu şi C. Lazăr, cărora le mulţumim. 4. Inedit, prelucrare materiale aflate în depozitul Muzeului Judeţean Buzău; mulţumim colegilor de la respectiva instituţie. 5. Aceste două vase erau depozitate în interiorul unui vas de provizii. 6. Ne aflăm în posesia unui lot de fotografii alb-negru ce au aparţinut lui V. Georgescu, cel ce a realizat primele cercetări de suprafaţă în acest sit. Pe majoritatea fotografiilor lipsesc reperele metrice. 7. Nu am luat în calcul şi lotul de la Pietrele ‘Măgura Gorgana’ (jud. Giurgiu) unde au fost descoperite peste 400 de oase umane, între care şi indivizi în conexiune anatomică (Toderaş et al. 2009: 59-60); această inventariere este una provizorie, oase umane neidentificate, probabil zac încă amestecate în depozite arheologice, altele nu au fost prelevate de pe teren etc. 8. Datarea a fost făcută în cadrul proiectului Cronologie şi interacţiuni umane în eneoliticul din sudul României. Gumelniţa - perioadă cheie a preistoriei europene - staţiunile, spaţiul cunoscut şi necunoscut (Chronos) - PNCDI2 92101/01.10.2008. Mulţumim domnului Cătălin Bem, coordonatorul proiectului. 9. Aceasta corespunde primei datări din seria celor două descrise mai sus, fiind probabil cea publicată acum o jumătate de secol - 3860±150BC - transformată şi recalibrată şi la care se face referire inclusiv în monografia aspectului cultural Stoicani-Aldeni (Dragomir 1983: 111).

Bibliografie

Andreescu, R. (2002) Plastica antropomorfă gumelniţeană. Analiză primară, Monografii III, Bucureşti: Muzeul Naţional de Istorie a României.

Andreescu, R., Frînculeasa, A., Paveleţ, E., Nica, T. şi Torcică, I. (2006) ‘Consideraţii preliminare asupra aşezării eneolitice de la Mălăieştii de Jos (Jud. Prahova)’, Mousaios XI: 9-33.

Andreescu, R., Grigoraş, L., Paveleţ, E. şi Moldoveanu, K. (2008) ‘Raport preliminar privind cercetările arheologice din tell-ul neo-eneolitic de la Coţatcu, com. Podgoria, jud. Buzău, Campania 2008’, Mousaios XIII: 41-50.

─── (2009) ‘New discoveries in the Eneolithic settlement from Coţatcu „Cetăţuia”, Buzău County’, Studii de Preistorie 6: 135-47.

Anghelescu N. (1955) ‘Cercetări şi descoperiri arheologice în raioanele Călăraşi şi Slobozia’, Studii şi Cercetări de Istorie Veche VI(1-2): 311-30.

Bailey, D. (2005) ‘On the absence of burial ritual in Cucuteni-Tripolie communities’, în V. Spinei, C.-M. Mantu Lazarovici şi Dan Monah (eds.) Scripta prehistorica, Miscellanea in honorem nonagenarii magistri Mircea Petrescu-Dîmboviţa oblata, pp. 329-39, Iaşi: Ed. Trinitas.

Bem, C. (2000) ‘Consideraţii privind o serie de tipuri de piese din aramă gumelniţene’, Buletinul Muzeului ‘Teoharie Antonescu’ 5-6 (1999-2000): 155-79.

─── (2000a) ‘Elemente de cronologie radiocarbon. Ariile culturale Boian-Gumelniţa-Cernavoda I şi Precucuteni-Cucuteni/Tripolie’, Cercetări Arheologice XI(I), (1998-2000): 337-59.

─── (2001) ‘Noi propuneri pentru o schiţă cronologică a eneoliticului românesc’, Pontica XXXIII-XXXIV: 25-121.

Bielekci, Vl. (1978) Rannii eneolit nizovii Pruta i Dunaja, Chişinău. Buzea, D. şi Lazarovici Gh. (2005) ‘Descoperirile Cucuteni - Ariuşd de la Păuleni Ciuc-Ciomortan

‘Dâmbul Cetăţii’. Campaniile 2003-2005. Raport preliminar’, Angustia 9: 25-88. ─── (2010) ‘Vase cu decor floral descoperite la Păuleni Ciuc - Ciomortan, jud. Harghita’, Angustia 14:

109-28. Buzea, D. şi Kovacs, A. (2010) ‘Pintadere descoperite la Păuleni Ciuc ‘Dâmbul Cetăţii’, judeţul

Harghita’, Angustia 14: 129-40. Cârciumaru, M. (1996) Paleoetnobotanica, Iaşi: Ed. Helios.


Comşa, E. (1963) ‘Unele probleme ale aspectului cultural Aldeni II (Pe baza săpăturilor de la Drăgăneşti-Tecuci)’, Studii şi Cercetări de Istorie Veche XIV(1): 7-32.

Comşa, E. şi Georgescu, V. (1983) ‘Aşezarea neolitică de tip Aldeni II de la Mălăieştii de Sus (jud. Prahova)’, Studii şi Cercetări de Istorie Veche şi Arheologie 34(4): 334-49.

Dergacev V. şi Dolukhanov P. (2008) ‘Black Sea level fluctuations, climat change and neolitisation of the North Pontic area and the Balkans’, Studia in Memoria Ivani Ivanov, The Varna eneolitithic necropolis and problems of Prehistory în Southeast Europe, Acta Musei Varnaensis VI: 19-42.

Dragomir, I.T. (1970) ‘Aspectul cultural Stoicani-Aldeni, consideraţii asupra ceramicii’, Danubius IV: 25-91.

─── (1983) Eneoliticul din sud-estul Moldovei, aspectul Stoicani-Aldeni, Bucureşti: Ed. Academiei R.S.R.

─── (1996) ‘Săpături arheologice la Tg. Bereşti’, Monografia arheologică a Moldovei de sud I, Danubius XVI: 63-82.

Dumitrescu Vl. (1933) ‘La station prehistorique de Bonţeşti’, Dacia. Revue d'archéologie et d'histoire ancienne III-IV (1927-1932): 88-114.

Dumitrescu, Vl., Dumitrescu, H., Petrescu-Dîmboviţa, M. şi Gostar, N. (1954) Hăbăşeşti monografie arheologică, Bucureşti: Ed. Academiei R.P.R.

Dumitrescu, Vl. şi Marinescu-Bîlcu, S. (2001) ‘Noi descoperiri de la Gumelniţa’, Cultură şi Civilizaţie la Dunărea de Jos XVI-XVII: 114-44.

Foucault, M. (2010) Arheologia cunoaşterii (traducere B. Ghiu), Bucureşti: Ed. RAO. Frînculeasa A. (2003) ‘Rit şi ritual în neo-eneoliticul de pe teritoriul României’, Argesis. Studii şi

comunicări, Seria Istorie XII: 7-38. ─── (2004) ‘Plastica antropomorfă şi zoomorfă din epoca neo-eneolitică din patrimoniul Muzeului

Judeţean de Istorie şi Arheologie Prahova’, Cumidava XXVI: 26-46. ─── (2006) ‘Fragmente ceramice decorate antropomorf descoperite în aşezarea eneolitică de la

Mălăieştii de Jos-Judeţul Prahova’, Argesis. Studii şi comunicări, Seria Istorie XV: 31-40. ─── (2006a) ‘Complexe de cult descoperite în aşezările Precucuteni şi Cucuteni (cu privire specială

asupra gropilor de cult)’, Carpica XXXV: 23-38. ─── (2007) ‘Aspectul cultural Stoicani-Aldeni, repere de cronologie relativă’, Peuce, Serie Nouă V: 7-

32. ─── (2008) ‘Epoca eneolitică în nordul Munteniei. O evaluare cultural-istorică’, Mousaios XIII: 7-39. ─── (2008a) ‘Aşezarea eneolitică de la Apostolache, judeţul Prahova’, Anuarul Muzeului de Istorie şi

Arheologie Prahova, Serie Nouă III-IV(11-12) (2007-2008): 19-46. ─── (2009) ‘Descoperiri arheobotanice în aşezarea eneolitică de la Mălăieştii de Jos (jud. Prahova)’,

Buletinul Muzeului Judeţean Teleorman, Seria Arheologie 1: 93-7. ─── (2009a) ‘Vasele din lut descoperite în aşezarea din epoca eneolitică de la Seciu (jud. Prahova)’,

Danubius XXVII: 5-38. ─── (2010) Epoca neolitică în nordul Munteniei (Contribuţii arheologice asupra evoluţiei comunităţilor

umane în epoca neolitică în nordul Munteniei), Ploieşti: Ed. Ploieşti Mileniul III. ─── (2010a) ‘Noi informaţii privind cercetările arheologice de la Sudiţi, com. Gherăseni (jud. Buzău) -

Descoperiri din epoca neo-eneolitică’, Mousaios XV: 23-54. ─── (2011) Seciu - judeţul Prahova un sit din epoca neo-eneolitică în nordul Munteniei, Bucureşti: Ed.

Oscar-Print. Frînculeasa A. şi Niţă L. (2007) ‘Le matériel lithique taillé de l’établissement énéolithique de Mălăieştii

de Jos, département de Prahova. Quelques données préliminaires sur les découvertes des campagnes 2002-2005’, Annales d’ Universite Valahia Târgovişte, Section d’Archéologie et d’Histoire VIII-IX (2006-2007): 139-48.

Frînculeasa A., Niţă L. şi Dumitraşcu V. (2008) ‘Asupra descoperirilor aparţinând culturii Gumelniţa de la Urlaţi (jud. Prahova)’, Acta Musei Tutovensis III: 94-105.

Frînculeasa A. şi Negrea O. (2010) ‘Un sit din epoca neo-eneolitică în zona colinară a Munteniei - Seciu, jud. Prahova’, Buletinul Muzeului Judeţean Teleorman, Seria Arheologie 2, p. 45-68.

─── (2010) ‘Plastica antropomorfă şi zoomorfă din situl neo-eneolitic de la Seciu (jud. Prahova)’, Memoria Antiquitatis XXV-XVI (2008-2009): 115-38.

Frînculeasa, A., Mărgărit, M. şi Popa, E. (2010) ‘About the organic material industry from the Gumelniţa settlement Seciu - Prahova District’, Annales d' Université „Valahia” Târgovişte, Section d'Archéologie et d'Histoire XII(1): 123-38.


145

Garvăn, D. (2009) Cultura Precucuteni, în D. Garvăn, D. Buzea şi A. Frînculeasa (ed.), Precucuteni originea unei mari civilizaţii, Bibliotheca Memoriae Antiquitatis XXII, pp. 23-30, Piatra-Neamţ: Ed. Constantin Matasă.

Grigoraş, L. şi Paveleţ E. (2003) ‘Catalogul statuetelor antropomorfe eneolitice depozitate în Muzeul Judeţean Buzău’, Mousaios VIII: 9-35.

─── ‘Studiu preliminar privind cercetările arheologice efectuate în tell-ul eneolitic de la Coţatcu, com. Podgoria, jud. Buzău’, Mousaios XII: 7-26.

Harţuche, N. şi Anastasiu F. (1968) Brăiliţa, Aşezări şi cimitire omeneşti datând din epoca neolitică până în pragul orânduirii feudale, Brăila: Muzeul Brăilei.

─── (1976) Catalogul selectiv al colecţiei de arheologie a Muzeului Brăilei, Brăila: Muzeul Brăilei. Ilie, A. (2011) ‘Tell settlements on upper of Neajlov River’, în R. Kogălniceanu şi Al.S. Morintz (ed.)

Tells at the Lower Danube, Proceedings of the I Archaeological Symposium, Giurgiu, november 25 th, 2010, pp. 33-70, Giurgiu: Pelican Publishing House.

Ion, A. (2008) ‘Oseminte umane descoperite în aşezări din arealul culturii Gumelniţa’, Studii de Preistorie 5: 109-29.

Lazarovici, Gh., Luca, A.S., Buzea D. şi Suciu C. (2000) ‘Descoperirile Cucuteni-Ariuşd de la Păuleni’, Angustia 5: 103-30.

Lazarovici, Gh. şi Lazarovici, C.M. (2010) ‘Despre fazele A1 ale grupelor Ariuşd şi Cucuteni’, Angustia 14: 27-108.

Laszlo, A. (1997) Datarea prin radiocarbon în arheologie, (editor D. Popovici), Bucureşti: Muzeul Naţional de Istorie a României.

Laszlo, Fr. (1924) ‘Les types de vases peints d'Ariuşd’, Dacia. Revue d'archéologie et d'histoire ancienne I: 1-27.

Lazăr, C. şi Soficaru, A. (2005) ‘Consideraţii preliminare asupra unor oase umane descoperite în aşezarea gumelniţeană de la Căscioarele-Ostrovel’, Cultură şi Civilizaţie la Dunărea de Jos - In Honorem Silvia Marinescu-Bîlcu XXII: 279-316.

Lorentz K. (2001) Cele opt păcate capitale ale omenirii civilizate (traducere V. Poenaru), Bucureşti: Ed. Humanitas.

Mantu, M.C. (1998) Cultura Cucuteni. Evoluţie, cronologie, legături, Bibliotheca Memoriae Antiquitatis V, Piatra-Neamţ.

Mareş, I. (2002) Metalurgia aramei în neo-eneoliticul României, Suceava: Ed. Bucovina Istorică. ─── (coordonator catalog) (2008) Cucuteni culture - Art and religion, Suceava: Publishing House

Lidana. Marinescu-Bîlcu, S. (1974) Cultura Precucuteni pe teritoriul României, Bucureşti: Ed. Academiei R.S.R. ─── (1981) Tîrpeşti From Prehistory to History in Eastern Romania, British Archaeological Reports

International Series 107, Oxford: Archaeopress. ─── (1990) ‘Askoi et rhytons eneolithique des regione balkano-danubiennes et leurs relations avec le

Sud, a lumiere de quelque pieces de Căscioarele’, Dacia. Revue d'archéologie et d'histoire ancienne. Nouvelle Série XXXIV: 5-21.

─── (2000) ‘Rhyta sau vase zoomorfe’, Buletinul Muzeului ‘Teohari Antonescu’ 5-6 (1999-2000): 251-61.

Matasă, C. (1940) ‘Cercetări din preistoria judeţului Neamţ’, Buletinul Comisiei Monumentelor Istorice (1938), fascicola 97 (extras): 29-30.

Monah, D. (1997) Plastica antropomorfă a culturii Cucuteni-Tripolie, Bibliotheca Memoriae Antiquitatis III, Piatra-Neamţ: Ed. Constantin Matasă.

Monah, D., Dumitroaia, Gh., Monah, F., Preoteasa, C., Munteanu, R. şi Nicola, D. (2003) Poduri-Dealul Ghindaru o Troie în Subcarpaţii Moldovei, Bibliotheca Memoriae Antiquitatis XIII, Piatra-Neamţ: Ed. Constantin Matasă.

Niţu, A. (1971) ‘Noi descoperiri de reprezentări antropomorfe în relief pe ceramica Cucuteni A’, Carpica IV: 81-8.

─── (1973) ‘Reconsiderarea Ariuşdului’, Aluta 5: 57-124. ─── (1973-1974) ‘Un vas antropomorf de tip Stoicani-Aldeni de la Suceveni (Galaţi)’, Carpica VI-VII:

7-15. Pandrea, S., Sîrbu, V. şi Mircea, N. (1997) ‘Aşezări gumelniţene de pe Valea Călmăţuiului’, Istros. Serie

Nouă VIII: 27-61. Paul I. (1992) Cultura Petreşti, Bucureşti: Ed. Museion.


Paveleţ, E. (2010) Ceramica Stoicani-Aldeni din aşezările de la Mălăieştii de Jos (jud. Prahova) şi Coţatcu (jud. Buzău), Ploieşti: Ed. Musica Viva.

Paveleţ E. şi Grigoraş L. (2006) ‘Catalogul pintaderelor din colecţia de arheologie a Muzeului Judeţean Buzău’, Mousaios XI: 35-47.

─── (2011) Ceramica Stoicani-Aldeni - Studiu de caz: tell-ul de la Aldeni, com. Cernăteşti, jud. Prahova, Ploieşti: Ed. Musica Viva.

Peneş, M. şi Paveleţ, E. (2001) ‘Aşezarea de la Boboci, comuna Jugureni, judeţul Prahova’, Mousaios VII: 9-15.

Petrescu-Dîmboviţa, M. (1945) ‘Nouvelles données concernant le neolithique carpato-balkanique’, Balcania VIII: 193-215.

Popovici, D.N. (2006) ‘Observations about the pintaderas from the Cucuteni culture area in Romania’, Cercetări Arheologice XIII: 173-87.

Popovici D.N., Randoin B., Rialland Y., Voinea V., Vlad F., Bem C., Bem C. şi Haită G. (2000) ‘Les recherches archeologiques du tell de Harsova (dep. de Constanţa). 1997-1998’, Cercetări Arheologice XI(I) (1998-2000): 13-26.

Popovici D.N., Haită C., Bălăşescu A., Radu V., Vlad F. şi Tomescu I. (2003) Archaeological pluridisciplinary researches at Borduşani-Popină, Târgovişte: Ed. Cetatea de Scaun.

Roman P. (1962) ‘O aşezare neolitică la Măgurele’, Studii şi Cercetări de Istorie Veche XIII(2): 259-71. ─── (1963) ‘Ceramica precucuteniană din aria culturilor Boian-Gumelniţa şi semnificaţia ei’, Studii şi

Cercetări de Istorie Veche XIV(1): 33-51. Rosetti D.V. (1934) ‘Săpăturile de la Vidra-raport preliminar’, Publicaţiile Muzeului Municipiului

Bucureşti 1: 6-60. Rotaru M. (2006) ‘Plastica antropomorfă specifică aspectului cultural Stoicani-Aldeni din aşezări situate

în partea de sud est a judeţului Vaslui’, Acta Musei Meridionalis XXV-XXVII (2004-2006): 1-7. Schuster, C., Tuţulescu, I. şi Dumitrescu, I. (2010) ‘Câteva gânduri cu privire la exploatarea sării în

nord-estul Olteniei. Din preistorie şi până în epoca modernă’, Angustia 14: 261-70. Sîrbu, V. şi Pandrea, S. (2005) ‘Neolithic objects bearing incised on the bottom found in the carpato-

balkan area - analysis and possible signifiance’, Studii de Preistorie 2: 93-114. Subbotin, L.V. (1983) Pamjatniki kultury Gumelnica Jugo-Zapadnoj Ukrainy, Kiev. Skakun, N. (1996) ‘New excavations of a eneolithic settlement in the lower Danube region’, în Gh.

Dumitroaia şi D. Monah (ed.), Cucuteni aujord’hui, Bibliotheca Memoriae Antiquitatis II, pp. 141-58, Piatra Neamţ: Ed. Constantin Matasă.

Slavcev, V. (2005) ‘Precucuteni influences on pottery on the final phase of Hamangia culture’, în Gh. Dumitroaia, J. Chapman, O. Weller, C. Preoteasa, R. Munteanu, D. Nicola şi D. Monah (ed.) Cucuteni, 120 years of researches. Time to sum up, Bibliotheca Memoriae Antiquitatis XVI, pp. 39-54, Piatra-Neamţ: Ed. Constantin Matasă.

Sorokin, V. (2001) ‘Relaţiile între culturile Precucuteni-Tripolie A şi Bolgrad-Aldeni’, Tyragetia X: 81-90. Şimon, M. (1986) ‘Unele probleme ale aspectului cultural Stoicani-Aldeni’, Studii şi Cercetări de Istorie

Veche şi Arheologie 37(1): 5-28. Ştefan, C.E. (2009) ‘A few remarks concerning the clay stamp-seals from the Gumelniţa culture’, Studii

de Preistorie 6: 149-63. Toderaş, M., Hansen, S., Reingruber, A. şi Wunderlich, J. (2009) ‘Pietrele-Măgura Gorgona: o aşezare

eneolitică la Dunărea de Jos între 4500-4250 î.e.n.’, Materiale (Serie Nouă) V: 39-90. Todorova, H. şi Vajsov, I. (2001) ‘Der Kupferzeitliche Schmuck Bulgariens’, Prähistorische Bronzefunde

XX(6): Franz Steiner Verlag. Ursulescu N., Boghian D. şi Cotiugă V. (2005), ‘Problèmes de la culture Precucuteni a la lumiere de

recherches de Târgu Frumos (Dep. de Iaşi)’, în V. Spinei, C.-M. Mantu şi D. Monah (ed.), Scripta Praehistorica. Miscellanea in Honorem nonagenarii magistri Mircea Petrescu-Dîmboviţa oblata, pp. 217-60, Iaşi: Editura Trinitas.

Ursulescu, N. şi Tencariu, F. (2007) ‘Noi date privind arhitectura locuinţelor din cultura Precucuteni’, în N. Ursulescu (ed.) Dimensiunea europeană a civilizaţie eneolitice est-carpatice, pp. 131-156, Iaşi: Ed. Universităţii ‘Al.I. Cuza’.

Voinea, V.M. (2005) Ceramica complexului cultural Gumelniţa-Karanovo VI, fazele A1 şi A2, Constanţa: Ed. Ex Ponto.

Vulpe, R. (1957) Izvoare săpăturile din 1936-1948, Bucureşti: Ed. Academiei R.S.R.


147

PLANSA I. 1 - nordul Munteniei, arealul abordat; 2-3 - poziţionarea siturilor de la Mălăieştii de Jos (1), Seciu (2) şi Coţatcu (3).

1 - Northern Wallachia, the study area; 2-3 - the location of archaeological sites at Mălăieştii de Jos (1), Seciu (2) and Coţatcu (3).


PLANŞA 2. Siturile de la Mălăieştii de Jos (1-2), Seciu (2) şi Coţatcu (3-4).

Archaeological sites at Mălăieştii de Jos (1-2), Seciu (2) and Coţatcu (3-4).


149

PLANŞA 3. Amforete descoperite la Mălăieştii de Jos (1, 6), Coţatcu (2, 5), Nenciuleşti (8) şi Brăiliţa (3, 7) (după Voinea 2005; Harţuche 1968); fragment amforetă descoperită la Mălăieştii de Jos (4).

Small amphorae from Mălăieştii de Jos (1, 6), Coţatcu (2, 5), Nenciuleşti (8) and Brăiliţa (3, 7) (after Voinea 2005; Harţuche 1968); small amphora fragment from Mălăieştii de Jos (4).


PLANŞA 4. Vase askos descoperite la Mălăieştii de Jos (1-3), Seciu (5); fragmente de vase rhyton descoperite la Seciu (4) şi Mălăieştii de Jos (6).

Askos type vessels from Mălăieştii de Jos (1-3), Seciu (5); rhyton type vessel fragments from Seciu (4) and Mălăieştii de Jos (6).


151

PLANŞA 5. Vase amforoidale descoperite la Mălăieştii de Jos.

Amphorae type vessels from Mălăieştii de Jos


PLANŞA 6. Tigăi tronconice descoperite la Mălăieştii de Jos (1-8), Seciu (9-11) şi Coţatcu (13); vas tronconic cu baza perforată descoperit la Seciu (12).

Truncated cone shaped vessels from Mălăieştii de Jos (1-8), Seciu (9-11) and Coţatcu (13); truncated cone shaped vessel with perforated base from Seciu (12).


153

PLANŞA 7. Vase borcan descoperite la Mălăieştii de Jos (1-3, 6, 7-9), Coţatcu (5, 11), Poduri (4, 10) (după Monah et al. 2003) şi Bonţeşti (12-13) (după Dumitrescu 1933).

Jars from Mălăieştii de Jos (1-3, 6, 7-9), Coţatcu (5, 11), Poduri (4, 10) (after Monah et al. 2003) and Bonţeşti (12-13) (after Dumitrescu 1933).


PLANŞA 8. Vase descoperite la Mălăieştii de Jos.

Vessels from Mălăieştii de Jos.


155

PLANSA 9. Vase suport cilindrice descoperite la Mălăieştii de Jos (1-7, 10), Seciu (11-12) şi Coţatcu (8-9).

Cylindrical-stand vessels from Mălăieştii de Jos (1-7, 10), Seciu (11-12) and Coţatcu (8-9).


PLANŞA 10. Vase suport colac descoperite la Mălăieştii de Jos (1-7, 10), Seciu (8-9, 11) şi Coţatcu (12).

Coil-stand vessels from Mălăieştii de Jos (1-7, 10), Seciu (8-9, 11) and Coţatcu (12).


157

PLANŞA 11. Vase pictate descoperite la Coţatcu (1-4), Mălăieştii de Jos (2, 5) şi Seciu (7); vas amforoidal descoperit la Seciu (6), capac decorat de la Seciu (7).

Painted vessels from Coţatcu (1-4), Mălăieştii de Jos (2, 5) and Seciu (7); amphorae shaped vessel from Seciu (6), decorated lid from Seciu (7).


PLANŞA 12. Vase descoperite la Mălăieştii de Jos decorate prin incizie (1-3, 5), incizie şi pictură (4).

Vessels from Mălăieştii de Jos, incised (1-3, 5), incised and painted (4).


159

PLANŞA 13. Pintadere din lut descoperite la Mălăieştii de Jos (1-5) şi Seciu (9); jetoane din lut decorate descoperite la Mălăieştii de Jos (7-8); ac de păr din cupru descoperit la Seciu (6).

Clay pintaderas from Mălăieştii de Jos (1-5) and Seciu (9); decorated clay tokens from Mălăieştii de Jos (7-8); copper hair needle from Seciu (6).


PLANŞA 14. Statuete antropomorfe din lut cu rochie descoperite la Mălăieştii de Jos (1-2), Seciu (3-6), Budureasca (7) şi Băile Boboci (8).

Clay anthropomorphic statuettes with dresses from Mălăieştii de Jos (1-2), Seciu (3-6), Budureasca (7) and Băile Boboci (8).


161

PLANŞA 15. Reprezentări antropomorfe descoperite la Seciu (1-2, 9), Mălăieştii de Jos (3-5, 8, 10) şi Apostolache (6).

Anthropomorphic representations from Seciu (1-2, 9), Mălăieştii de Jos (3-5, 8, 10) and Apostolache (6).


PLANŞA 16. Reprezentări antropomorfe descoperite la Mălăieştii de Jos (1-2, 5-6) şi Seciu (3-4).

Anthropomorphic representations from Mălăieştii de Jos (1-2, 5-6) and Seciu (3-4).


163

PLANŞA 17. Vase decorate cu motive vegetale descoperite la Coţatcu (1-2), Mălăieştii de Jos (5-6) şi Aldeni (5-6); vas pictat cu linii albe subţiri descoperit la Aldeni (7).

Decorated vessels with vegetal motifs from Coţatcu (1-2), Mălăieştii de Jos (5-6) and Aldeni (5-6); painted vessel with thin white lines from Aldeni (7).


PLANŞA 18. Fragmente ceramice cucuteniene descoperite la Coţatcu (1, 3); ceramică pictată cu alb în benzi subţiri descoperită la Coţatcu (1, 4, 5); vas `cilindric´ pictat descoperit la Aldeni (6); vas cu capac descoperit la Mălăieştii de Jos, cultura Cucuteni (7).

Cucuteni potsherds from Coţatcu (1, 3); painted potsherds with thin white bands from Coţatcu (1, 4, 5); ‘cylindrical’ painted vessel from Aldeni (6); Cucuteni lidded vessel from Mălăieştii de Jos (7).


165

PLANŞA 19. Vase suport cilindrice descoperite la Mălăieştii de Jos (1-4), Seciu (6), Coţatcu (5, 7) şi Sultana (8).

Cylindrical support vessels from Mălăieştii de Jos (1-4), Seciu (6), Coţatcu (5, 7) and Sultana (8).

Date post:	15-Jan-2020
Category:	Documents
Upload:	others
View:	5 times
Download:	0 times

07 A Frinculeasa BMJT4 BT - muzeulteleorman.ro Frinculeasa_BMJT4.pdfdespre siturile de la...

Documents