MINISTERUL LUCRĂRILOR PUBLICEŞl AMENAJĂRII TERITORIULUI ORDIN nr. 24/N/ din 19.02.1997 Având în vedere:

­ Avizele Consiliului Tehnico ­ Ştiinţific nr. 156/96; 205/96; 206/96 ­ în temeiul H.G. nr. 456 /1994 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Lucrărilor Publice şi Amenajării Teritoriului, ­ în conformitate cu Hotărârea Parlamentului nr. 12/1996 şi a Decretului nr.591 /1996, ­ Ministrul Lucrărilor Publice şi Amenajării Teritoriului emite următorul

ORDIN Art. 1 ­ Se aprobă:

"Normativ privind calculul coeficientului global de izolare termică la clădiri de locuit" Indicativ C 107 /1­97, "Normativ pentru calculul coeficientului global de izolare termică la clădiri cu altă destinaţie decât cele de locuit" Indicative 107/2­97, "Normativ privind calculul termotehnic al elementelor de construcţie ale clădirilor" Indicativ C 107/3­97, "Ghid pentru calculul performanţelor termotehnice al clădirilor de locuit" Indicativ C 107/4­97 "Normativ privind calculul termotehnic al elementelor de construcţii în contact cu solul: Indicativ C107/5­97

Art. 2 ­Reglementările de la art.1 intră în vigoare la data publicării în Buletinul Construcţiilor. Art. 3 ­Direcţia Programe de Cercetare şi Reglementări Tehnice va aduce la îndeplinire

prevederile prezentului ordin.

MINISTRU

NICOLAE NOICA

MINISTERUL LUCRĂRILOR PUBLICE Şl AMENAJĂRII TERITORIULUI DIRECŢIA COORDONARE, CERCETARE ŞTIINŢIFICĂ Şl REGLEMENTĂRI TEHNICE PENTRU CONSTRUCŢII

NORMATIV PRIVIND CALCULUL COEFICIENŢILOR GLOBALI DE IZOLARE TERMICĂ LA

CLĂDIRILE DE LOCUIT IndicativC 107/1 ­1997

Elaborat de: INSTITUTUL DE PROIECTARE, CERCETARE Şl TEHNICĂ DE CALCUL ÎN CONSTRUCŢII ­ S.A.

Director general: ing. ŞERBAN STĂNESCU Responsabil lucrare: ing. MIHAELA GEORGESCU

Elaboratori: ing. MOSES DRIMER ing. MIHAELA GEORGESCU

Avizat de: DIRECŢIA PROGRAME DE CERCETARE Şl REGLEMENTĂRI TEHNICE

Director: ing. OCTAVIAN MĂNOIU Responsabil de lucrare MLPAT: arh. DOROTEIA COCHECI

NORMATIV PRIVIND CALCULUL COEFICIENŢILOR GLOBALI DE IZOLARE TERMICĂ LA CLĂDIRILE DE LOCUIT

Indicativ C107/1 ­1997

1. OBIECT Şl DOMENIU DE APLICARE 1.1. Prevederile prezentelor reglementări tehnice stabilesc modul de calcul al coeficientului

global de izolare termică (G) care exprimă pierderile totale de căldură la clădirile de locuit. Reglementările tehnice cuprind, de asemenea, valorile normate maxime ale coeficienţilor globali de izolare termică (GN), care se admit la clădirile de locuit.

1.2. Prezentele reglementări urmăresc ca, atât prin concepţia complexă iniţială a clădirii (configuraţie, procent de vi­trare.etc), cât şi prin modul de alcătuire a elementelor de construcţie perimetralesi detaliilor, să se limiteze pierderile de căldură în exploatare, în vederea reducerii consumului de energie pentru încălzirea clădirilor de lo cu i t

1.3. Prevederile prezentelor reglementări se aplică la toate tipurile de clădiri de locuit şi anume:

­ clădiri de locuit individuale (case unifamiliale, cuplate sau înşiruite, tip duplex, ş.a.); ­ clădiri de locuit cu mai multe apartamente;

­ cămine şi internate; ­ unităţi de cazare din hoteluri şi moteluri. Reglementările se referă atât la clădirile noi, cât şi la clădirile existente care urmează a fi supuse lucrărilor de reabilitare şi de modernizare. Clădirile de locuit având magazine sau spaţii cu alte destinaţii la anumite niveluri, vor fi considerate exclusiv aceste spaţii, având în vedere şi pierderile de căldură prin supra­ feţele adiacente.

1.4. Coeficienţii globali de izolare termică ­ G ­ au în vedere: ­pierderile de căldură prin transfer termic, aferente tuturor suprafeţelor perimetrale, care delimitează volumul încălzit al clădirii; ­pierderile de căldură aferente unor condiţii normale de reîmprospătare a aerului interior; ­pierderile de căldură suplimentare datorate infiltraţiei în exces a aerului exterior, prin rosturile tâmplăriei. Coeficienţii globali nu ţin seama de aportul solar şi nici de aportul de căldură datorat ocupării locuinţelor.

1.5.Respectarea prevederilor prezentelor reglementări tehnice este o condiţie obligatorie atât pentru elaboratorii proiectelor, pentru specialiştii verificatori şi experţi atestaţi (exigenţa E), cât şi pentru investitori şi executanţi, conform prevederilor din "Legea privind calitatea în construcţii" ­ nr. 10/1995. Verificarea proiectelor sub aspectul exigenţelor de izolaţie termică şi de economie de energie este obligatorie la obţinerea autorizaţiei de construcţie.

1.6.Verificarea coeficientului global de izolare termică nu anulează obligativitatea efectuării tuturor celorlalte verificări termotehnice cerute de legislaţia în vigoare.

Elaborat de: INSTITUTUL DE PROIECTARE. CERCETARE Şl TEHNICA DE CALCUL IN CONSTRUCŢII I.P.C.T. ­ S.A. Bucureşti

Aprobat de: MLFAT ­ DGRAT ­ DPCRT cu ordin nr. 24/N din 19.02.1997

1.7. Prezentele reglementări tehnice se vor utiliza împreună cu următoarele acte normative: [1] C107/3 ­ 97 Normativ privind calculul termotehnic al elementelor de construcţie ale

clădirilor [2] C107/5 ­ 97 Normativ privind calculul termotehnic al elementelor de construcţie în

contact cu solul. [3] C107/4 ­ 97 Ghid pentru calculul performanţelor termotehnice ale clădirilor de locuit

2. TERMENI, SIMBOLURI, Şl UNITĂŢI DE MĂSURĂ Simbolurile şi unităţile de măsură ale principalilor termeni utilizaţi în prezentele reglementări tehnice sunt date în tabelul 1. Se foloseşte sistemul internaţional de unităţi de măsură (SI), în care:

1W =0,860 kcal/h = 1 J/s 1 m 2 K/W =1,163 m 2 h °C/kcal 1W/(m 3 K) = 0,860 kcal/(m 3 h °C) 1Wh = 3600 J = 0,860 kcal

SIMBOLURI, ŞlUNITĂŢI DE MĂSURĂ ___TABELUL 1 SIMBOLU L

TERMENUL RELAŢIA DE DEFINIRE

UNITĂŢI DE

MĂSUR Ă

1 2 3 4 P Perimetrul clădirii ­ m

A ­ Aria de transfer termic. ­ Aria anvelopei.

­ M 2

Ac Aria construită a clădirii

­ M 2

V Volumul interior, încălzit al clădirii.

­ m 3

N Numărul de niveluri ­ ­

L Temperatura spaţiilor neîncălzite.

­ °C

T„ Temperatura exterioară de

­ "C

T, Temperatura interioară de

­ °C

1 2 3 4 ∆T Diferenţa între

temperatura exterioară şi cea interioară de calcul

Ti.­T.e K

Ca Capacitatea calorică masica la presiune constantă, a aerului

­ J/(kgK)

Pa Densitatea aparentă a aerului

­ kg/m 3

R'm Rezistenta termică specifică corectata, medie, a unui element de construcţie, pe ansamblul clădirii

­ M 2 K/W

U'm Coeficientul de transfer termic corectat, mediu, al unui element de construcţie, pe ansamblul clădirii.

1 W/m 2 K)

L Coeficientul de cuplaj termic al unui element de construcţie

AUm= R A W/K

Φ Fluxul termic A­(T­T) W

r Factorul de corecţie a temperaturilor exterioare

ŢVŢj AT ­

n Viteza de ventilare (numărul de schimburi de aer pe oră).

­ h 1

G Coeficientul global de izolare termică a

­ W/( m3K )

GN Coeficientul global normat de izolare termică a clădirii

­ W/(m 3 K)

3. DETERMINAREA COEFICIENTULUI GLOBAL DE IZOLARETERMICĂ (G)

3.1. Coeficientul global de izolare termică a unei clădiri (G), în ansamblu, reprezintă suma pierderilor de căldură realizate prin transmisie directă prin aria anvelopei clădirii, pentru o diferenţă de temperatură între interior şi exterior de 1 K, raportată la volumul clădirii, la care se adaugă pierderile de căldură aferente reîmprospătării aerului interior, precum şi cele datorate infiltraţiilor suplimentare de aer rece. Coeficientul global de izolare termică se

calculează cu relaţia:

în care: L coeficientul de cuplaj termic, calculat cu

T factorul de corec|ie a temperaturilor exterioare [­]; V volu m ui interior, i ncălzit, al clădi rii [m 3 ]; R'_ rezistenţa termică specifică corectată, medie, pe ansamblul clădirii, a unui element de construcţie[m 2 K/W]; A aria elementului de construcţie [m 2 ], având rezistenţa termică R'm; n viteza de ventilare naturală a clădirii, respectiv numărul de schimburi

de aer pe oră [h' 1 ]; 3.2. Clădirea ­ în concepţia prezentelor reglementări ­ reprezintă un

ansamblu de apartamente, spaţii de circulaţie şi alte spaţii comune, delimitat de o serie de suprafeţe care alcătuiesc anvelopa clădirii şi prin care au loc pierderile de căldură. Anvelopa clădirii separă volumul încălzit al clădirii de: ­ aerul exterior; ­ sol (la plăci în contact direct cu solul, amplasate fie peste cota terenului sistematizat, fie

sub această cotă, precum şi la pereţii în contact cu solul); ­ încăperi anexă ale clădirii propriu­zise, neîncălzite sau mult mai puţin încălzite, separate

de volumul clădirii prin pereţi sau /şi planşee, termoizolate în mod corespunzător (exemplu: garaje, magazii, subsoluri tehnice sau cu boxe, pivniţe, poduri, camere de pubele, verande, balcoane şi logii închise cu tâmplărie exterioară, ş.a.); ­ spaţii care fac parte din volumul constructiv al clădirii, dar care au alte funcţiuni sau

destinaţii (exemplu: spaţii comerciale la parterul clădirilor de locuit, birouri, ş.a.); ­alte clădiri, având pereţii adiacenţi separaţi de clădirea considerată, prin rosturi. Rosturile antiseismice, de dilataţie sau de tasare, atât cele deschise (care nu au prevăzute măsuri de izolare faţă de aerul exterior), cât şi cele închise (la care se prevăd măsuri speciale de etanşare şi izolare termică pe contur), constituie ­ de regulă ­ limite ale volumului clădirii, iar suprafeţele pereţilor adiacenţi rosturilor fac parte din anvelopa clădirii. Fac excepţie situaţiile la care rosturile sunt amplasate în interiorul unui volum unitar din punct de vedere funcţional (de exemplu rosturi la cămine, internate sau, uneori, chiar la unele clădiri de locuit); în aceste cazuri rosturile sunt de tip închis, volumul clădirii se calculează fără a ţine seama de existenţa rosturilor, iar suprafaţa eventualilor pereţi adiacenţi rosturilor nu se includ în anvelopa clădirii. La clădirile compuse din mai multe secţiuni ^case de scară) fără rosturi între ele, volumul şi respectiv anvelopa clădirii se calculează pentru ansamblul acestor secţiuni. în mod similar, la clădirile de locuit individuale, cuplate sau înşiruite, fără rosturi, volumul şi anvelopa se determină pentru ansamblul clădirii. La clădirile fără rosturi, pereţii dintre secţiuni şi dintre locuinţele cuplate sau înşiruite, nu se consideră ca făcând parte din anvelopa clădirilor.

3.3. Aria anvelopei clădirii ­ A ­ se calculează cu relaţia: A= ∑ Aj [m 2 ] (3)

în care: A aria anvelopei, reprezentând suma tuturor ariilor ele­

mentelor de construcţie perimetrale ale clădirii, prin care au loc pierderile de căldură; A.j ariile elementelor de construcţie care intră în alcătuirea anvelopei clădirii şi anume: • suprafaţa opacă a pereţilor exteriori; • suprafeţele adiacente rosturilor deschise şi /sau închise; • suprafeţele ferestrelor şi uşilor exterioare, precum şi ale pereţilor exteriori vitraţi şi ale luminatoarelor; • suprafaţa planşeelor de peste ultimul nivel, sub terase; • suprafaţa planşeelor de peste ultimul nivel, sub poduri;

• suprafaţa planşeelor de peste pivniţe şi subsoluri neîncălzite; • suprafaţa plăcilor în contact cu solul; • suprafaţa pereţilor în contact cu solul; • suprafaţa planşeelor care delimitează clădirea la partea inferioara, de exterior (la bowindouri, ganguri de trecere, etc); • suprafaţa pereţilor şi a planşeelor care separă volumul clădirii, de spaţii adiacente neîncâlzite sau mult mai puţin încălzite, precum şi de spaţii având alte destinaţii, etc.

Ariile care alcătuiesc anvelopa unei clădiri (A,) se determină astfel: • ariile pereţilorsecalculeazâpebazaurmâtoarelordimensiuni:

­pe orizontală, pe baza dimensiunilor interioare ale pereţilor exteriori sau ale celor de la rosturi (lungimile în plan marcate cu linie groasă în fig.D; ­ pe verticală, între faţa superioară a pardoselii de la primul nivel încălzit, până la tavanul

ultimului nivel încălzit (înălţimea H = SH; în fig.2). » ariile tâmplăriei exterioare se iau în calcul pe baza dimensiunilor nominale ale golurilor din pereţi (fig. 1 şi 2); • ariile orizontale (terase, planşee sub poduri, planşee peste subsoluri, plăci pe sol, ş.a.) se calculează pe baza dimensiunilor conturului interior al pereţilor care alcătuiesc anvelopa clădirii (fig.1); • în cazul suprafeţelor înclinate, la determinarea suprafeţelor orizontale şi verticale se va ţine seama de această înclinare.

Aşa cum rezultă din f ig.3, aria anvelopei se determină având în vedere exclusiv suprafeţele interioare ale elementelor de construcţie perimetrale, ignorând existenţa elementelor de construcţie interioare (pereţii interiori structurali şi nestructurali, precum şi planşeele intermediare). 3.4. Volumul clădirii ­ V ­ reprezintă volumul delimitat pe contur de suprafeţele perimetrale care alcătuiesc anvelopa clădirii, şi care sunt precizate la punctul 3.3.

Volumul clădirii ­ V ­ reprezintă volumul încălzit al clădirii, cuprinzând atât încăperile încălzite direct (cu elemente de încălzire), cât şi încăperile încălzite indirect (fără elemente de încălzire), dar la care căldura pătrunde prin pereţii adiacenţi, lipsiţi de o termoizolaţie semnificativă. în acest sens se consideră ca făcând parte din volumul clădirii: cămări, debarale, vestibuluri, holuri de intrare, casa scării, puţul lif tu Iu i şi alte spaţi i comu ne. Mansardele precum şi încăperile de la subsol, încălzite la temperaturi apropiate de temperatura predominantă a clădirii, se includ în volumul clădirii. Nu se includ în volumul clădirii:

­ încăperile cu temperaturi mult mai mici decât temperatura predominantă a clădirii, de exemplu camerele de pubele;

­verandele, precum şi balcoanele şi logiile, chiar în situaţia în care ele su nt închise cu tâmpi arie exterioară. La clădirile cu terasă, în cazul în care casa scării se ridică peste cota generală a planşeului terasei, pereţii exteriori ai acesteia se consideră ca elemente ale anvelopei clădirii. La clădirile cu acoperiş înclinat, în situaţiile în care casa scării continuă peste cota generală a planşeului podului, ca elemente delimitatoare, spre exterior, se consideră pereţii dintre casa scării şi pod şi planşeul sau acoperişul de peste casa scării. La casa scării de la parter, precum şi la holurile de intrare în clădire care au planşeul inferior denivelat, determinarea volumului şi a ariei anvelopei, precum şi a ariilor tuturor elementelor de construcţie care separă aceste spaţii, de subsol şi de aerul exterior (pereţi, planşee, rampe, podeşte), se face cu luarea în consideraţie a acestei denivelări.

3.5. Rezistenţele termice corectate, medii pe ansamblul clădirii, ale elementelor de construcţie (R'J se determină pe baza prevederilor din [1], [2] şi [3], cu luarea în consideraţie a influenţei tuturor punţilor termice asupra rezistenţelor termice unidirecţionale, în câmp curent (R).

3.5.1.Principalele punţi termice care trebuie să fie avute în vedere la determinarea valorilor R'n sunt următoarele:

• la pereţi: stâlpi, grinzi, centuri, plăci de balcoane, logii şi bowindouri, buiandrugi, stâlpişori, colţuri şi conturul tâmplăriei;

• la planşee le de la terase şi de la poduri: atice, cornişe, streaşini, coşuri şi ventilaţii; • la planşeele de peste subsol, termoizolate la partea superioară: pereţii structurali şi nestructurali de la parter şi zona de racordare cu soclul;

• la planşeele de peste subsol, termoizolate la partea inferioară: pereţii structurali şi nestructurali de la subsol, grinzile (dacă nu sunt termoizolate) şi zona de racordare cu

soclul; • la plăcile în contact cu solul: zona de racordarea cu soclul, precum şi toate zonele cu termoizolaţia întreruptă;

• la planşeele care delimitează volumul clădirii la partea inferioară, de aerul exterior: grinzi (dacă nu sunt termoizolate), centuri, precum şi zona de racordare cu pereţii adiacenţi.

3.5.2.Rezistenţele termice corectate, medii, ale suprafeţelor opace ale elementelor de construcţie, se determină pe baza metodei coeficienţilor specifici liniari şi punctuali de transfer termic, în conformitate cu relaţiile de calcul din cap. 7 din [1] şi [2] şi a tabelelor 1...73din[1]şi1...18din[2],

3.5.3.La fazele preliminare de proiectare, influenţa punţilor termice se poate evalua printr­o reducere globală a rezistenţelor termice unidirecţionale (în câmp curent), astfel:

• la pereţi exteriori 20...45% • la terase şi planşee sub poduri 15...25% • la planşee peste subsoluri şi sub bowindouri 25...35% • la rosturi 10.....20 %

3.5.4.La fazele intermediare de proiectare se admite utilizarea metodei simplificate din anexa H din [1],care constă în determinarea mediei aritmetice a rezistenţelor termice calculate pe zone dispuse paralel pe fluxul termic şi pe straturi dispuse perpendicular pe fluxul termic.

3.5.5.Rezistenţele termice ale tâmplăriei exterioare, luminatoarelor şi pereţilor exteriori vitraţi se vor considera conform prevederilor din cap. 9 şi din anexai din [1].

3.6. Pentru mărirea gradului de confort termic ia clădirile de locuit, precum şi în vederea reducerii consumului de energie în exploatare, rezistenţele termice R'n determinate conform pct. 3.5. trebuie să fie mai mari decât valorile Rmin, din anexa 3.

3.7.Factorul de corecţie a temperaturilor exterioare se calculează cu relaţia:

ι = Te Ti Tj Ti

− − (4)

în care: Te temperatura exterioară convenţională de calcul pentru perioada rece a anului, care se consideră în conformitate cu harta de zonare climatică a teritoriului României, pentru perioada de iarnă, din anexa D din [1], astfel:

Zona I Te_=­12°C Zonal II Te=­15°C Zona III Te=­18oC Zona IV Te= ­ 21 oC

Ti temperatura interioară convenţională de calcul pe timpul iernii, care la clădirile de locuit se consideră temperatura predominantă a încăperilor:

T,i= +20 C C

Tu temperatura în spaţiile neîncâlzite din exteriorul anvelopei, determinate pe baza unui calcul al bilanţului termic, efectuat în conformitate cu prevederile d in [1] şi [2],

Tj temperatura în mediul din exteriorul anvelopei care poate fi: Tj=Te sau Tj =Tu

Pentru calcule în faze preliminare de proiectare, valorile ι se pot considera: ι =0,9 la rosturi deschise şi lapoduri; ι =0,5 la rosturi închise, la subsoluri neîncălzite şi la pivniţe, la camere de pubele, precum şi la alte spaţii adiacente neîncălzite sau având alte destinaţii; ι =0,8 la verande, balcoane şi logii închise cu tâmplărie exterioară. ι =0,9 la tâmplăria exterioară prevăzută cu obloane la faţa exterioară. La elementele de construcţie care separă mediul interior (Ti) de mediul exterior, rezultă ι = 1,0.

3.8. La pierderile de căldură prin transfer termic se adaugă pierderile aferente unor condiţii normale de reîmprospătare a aerului interior, precum şi pierderile suplimentare de căldură , aferente infiltraţiei în exces a aerului exterior, care poate pătrunde prin rosturile tâmplăriei. Aceste pierderi, raportate la volumul clădirii V şi la diferenţa de temperatură AT=T­Te, au valoarea 0,34 n[W/m 3 K], în care: n viteza de ventilare naturală a clădirii, respectiv numărul de schimburi de aer pe oră [h­1 ] 0,34 reprezintă produsul dintre capacitatea calorică masică şi densitatea aparentă a aerului: ca=1000W­s/(kg­K) pa=1,23kg/m 3 Ca . pa,=1230W.s/(m 3 K)=1230:3600= 0,34 Wh/(m 3 K) Valorile n se iau din anexa 1, cu următoarele precizări:

• Valoarea n=0,5 h 1 reprezintă numărul minim de schimburi de aer pe oră necesar pentru reîmprospătarea aerului interior în vederea asigurării unor condiţii normale de microclimat. Aceste schimburi normale de aer se realizează: ­prin inerentele neetanşeitâţi ale tâmplăriei; ­prin deschiderea ferestrelor şi uşilor exterioare; ­prin eventualele sisteme speciale de ventilare naturală (de exemplu clapete reglabile pentru priza de aer proaspăt şi alte clapete sau canale verticale de ventilaţie pentru eliminarea aerului viciat).

• Pierderile suplimentare de căldură datorate infiltraţiei în exces a aerului exterior sunt o consecinţă directă a modului de realizare a etanşeităţii rosturilor dintre cercevelele şi tocurile tâmplăriei exterioare. Aceste pierderi sunt legate de acţiunea vântului, precum şi de curenţii de aer interiori şi exteriori, şi sunt în funcţie de următorii factori: ­ expunerea clădirii (simplă sau dublă) sub aspectul infiltraţiilor de aer, respectiv cu

apartamente având ferestre pe una sau pe două faţade; ­ gradul de adăpostire a clădirii, prin existenţa unor obstacole în calea vântului şi a

curenţilor de aer; ­ gradul de permeabilitate a clădirii, în funcţie de modul de etanşare a tâmplăriei exterioare.

Valorile n din anexa 1 cuprind ambele componente ale naturii • pierderilor de căldură, astfel încât numărul de schimburi de aer variază de la valoarea minimă de 0,5 h 1 (fără infiltraţii în exces) la valori de 1,0 ...1,5 h­1, în cazul unor infiltraţii suplimentare mari: La clădiri având mai multe feluri de tâmplarii exterioare, valoarea n se

• determină prin interpolare, în funcţie de ponderea ariilor diferitelor tipuri de tâmplarii.

3.9. Primul termen al relaţiei de calcul (1) poate fi determinat cu relaţia: în care:

V j Lj ι . Σ .=

T V j

∆ ΣΦ.

IW] (6)

3.10 Rezistenta termică medie a anvelopei se poate calcula cu relaţia:

RM= j Lj

Aj η . ∑

∑ M 2 K/W (7)

4. DETERMINAREA COEFICIENTULUI GLOBAL NORMAT DE IZOLARE TERMICĂ (GN)

Coef icientul global normat de izolare termică este stabilit funcţie de:

. numărul de niveluri (N) • raportul dintre aria anvelopei şi volumul clădirii AN). Valorile coeficienţilor globali normaţi ­ valabili pentru toate zonele climatice ­ sunt date în anexa 2. La clădirile având suprafeţe construite diferite de la nivel la nivel (de ex. la clădirile cu retrageri gabaritice), precum şi la cele cu spaţii având alte destinaţii decât locuinţe la unele niveluri sau porţiuni de niveluri, pentru numărul de niveluri N se va calcula o valoare convenţională, cu relaţia:

N= ACMAX

Ac ∑ [­] (8)

în care: Ac aria construită a clădirii, măsurată pe conturul exterior al pereţilor de faţadă (exclusiv logiile şi balcoanele) la fiecare nivel al clădirii [m 2 ]; Aomax cea mai mare valoare Ac d in clăd i re [m 2 ] în acest caz valoarea N poate rezulta ca număr zecimal, încadrarea în anexa 2 urmând a se face prin interpolare.

5. VERIFICAREA NIVELULUI DE IZOLARE TERMICĂ GLOBALĂ Nivelul de izolarea termică globală este corespunzător, dacă se realizează condiţia:

G≤GN [W/m 3 K] (9) Posibilităţile de realizare a acestei condiţii trebuie să fie atent analizate încă de la fazele preliminare ale proiectului, atunci când se face concepţia complexă a clădirii, când încă se mai poate interveni asupra configuraţiei în plan şi pe verticală a construcţiei, precum şi asupra parametrilor ei geometrici. Principalii factori geomatrici, care influenţează asupra coeficintului global G, sunt următorii:

• Raportul P/Ac, în care: P perimetrul clădirii, măsurat pe conturul exterior al pereţilor de faţadă; A. aria în plan a clădirii, limitată de perimetru (aria consruită).

• Gradul de vitrare, exprimat prin raportul dintre aria tâmplăriei exterioare şi aria totală a pereţilor exteriori (partea opacă + partea vitrată);

• Retragerile gabaritice, existenţa bowindourilor, precum şi alte variaţii ale suprafeţelor Ac de la nivel la nivel.

6. RECOMANDĂRI PRIVIND UNELE POSIBILITĂŢI DE ÎMBUNĂTĂŢIRE A COMPORTĂRII TERMOTEHNICE Şl DEREDUCEREA VALORIICOEFICIENTULUI GLOBALDEIZOLARETERMICĂ LA CLĂDIRILE DE LOCUIT

Pentru îmbunătăţirea comportării termotehnice a clădirilor de locuit şi pentru reducerea valorii coeficientului global de izolare termică, se recomanda aplicarea următoarelor măsuri: La alcătuirea generală a clădirii

• la stabilirea poziţiilor şi dimensiunilor tâmplăriei exterioare se va avea în vedere atât orientarea cardinală, cât şi orientarea faţă de direcţia vânturilor dominante, ţinând seama şi de existenţa clădirilor învecinate; deşi nu se consideră în calcule, ferestrele orientate spre sud au un aport solar semnificativ;

• pentru reducerea pierderilor de căldură spre spaţiile de circulaţie comună, se vor prevedea windfanguri la intrările în clădiri, aparate de închidere automată a uşilor de intrare în clădiri, termoizolaţii la uşile de intrare în apartamente, încălzirea spaţiilor comune la temperaturi apropiate de temperatura din locuinţe, ş.a.;

• la pereţii interiori ai cămărilor aerisite direct, se vor prevedea măsuri de termoizolare. La alcătuirea elementelor de construcţie perimetrale:

• se vor utiliza soluţii cu rezistenţe termice specifice sporite, cu utilizarea materialelor termoizolante eficiente polistiren. vată minerală, ş.a.);

• se vor utiliza soluţii îmbunătăţite de tâmplărie exterioară, cu cel puţin 3 rânduri de geamuri sau cu geamuri termoizolante;

• se va urmări eliminarea totală sau reducerea în cât mai mare măsură a punţilor termice de orice fel, în special în zonele de intersecţii a elementelor de construcţie (colţuri, socluri, cornişe, atice), cât şi la balcoane, logii, bowindouri şi în jurul golurilor de ferestre şi uşi de balcon, ş,a.;

• se interzice utilizarea tâmplăriilor cu tocuri şi cercevele din aluminiu fără întreruperea punţilor termice.

In vederea reducerii infiltraţiilor de aer rece • la tâmplăria exterioară se vor lua măsuri de etanşare corespunzătoare a rosturi lor dintre tocuri şi conturul golurilor din pereţi;

• se va utiliza exclusiv tâmplărie de bună calitate şi prevăzută cu garnituri de etanşare; • suprafeţele vitrate, luminatoarele şi tâmplăria fixă vor fi prevăzute cu soluţii de etanşare care să excludă orice infiltraţii;

• la pereţii din panouri mari prefabricate, rosturile dintre panouri vor fi exclusiv de tip "închis" şi vor fi etanşate cu chituri de calitate corespunzătoare, care să confere o siguranţă deplină, atât faţă de infiltraţiile de apă, cât şi faţă de infiltraţiile de aer;

• la elementele perimetrale opace nu se vor utiliza soluţii constructive caracterizate printr­o permeabilitate la aer ridicată.

ANEXA 1

NUMĂRUL SCHIMBURILORDEAER PE ORĂ ­ n ­ h') LACLĂDIRILE PE LOCUIT (conform INCERC ­ Bucureşti)

CLASA DE PERMEABILITATE

CATEGORIA CLĂDIRII

CLASA DE ADĂPOSTIRE

ridicată medie . scăzută neadapostite 1,5 0,8 0,5 moderat adăpostite

1,1 0,6 0,5 Clădiri individuale (case unifamiliale, cuplate sau înşiruite, ş.a.) adăpostite 0,7 0,5 0,5

neadăpostite 1,2 0,7 0,5 moderat adăpostite

0,9 0,6 0,5 Clădiri cu mai multe apartamente , cămine,

dublă expu­ nere adăpostite 0,6 0,5 0,5

neadapostite 1,0 0,6 0,5

moderat adăpostite

0,7 0,5 0,5

simpl ă expu­ nere

adăpostite 0,5 0,5 0,5

CLASA DE ADĂPOSTIRE neadăpostite: Clădiri foarte înalte, clădiri la periferia oraşelor şi în pieţe, moderat adăpostite: Clădiri în interiorul oraşelor, cu minimum 3 clădiri în apropiere, adăpostite: Clădiri în centrul oraşelor, clădiri în păduri.

CLASA DE PERMEABILITATE: ridicată: Clădiri cu tâmplărie exterioară fără măsuri de etanşare. medie: Clădiri cu tâmplărie exterioară cu garnituri de etanşare. scăzută: Clădiri cu ventilare controlată şi cu tâmplărie exterioară prevăzută cu măsuri speciale de etanşare

ANEXA 2 COEFICIENŢI GLOBALI NORMAŢI DE IZOLARE TERMICĂGN[W/(m 3 K)1 LA

CLĂDIRI DE LOCUIT

A/V GN A/V GN NUMĂRUL DE NIVELURI N

M 2/m 3 W/(m 3 K) NUMĂRUL DE NIVELURI N

M 2 /m 3 W/(m 3 K)

0,80 0,77 0,25 0,46 0,85 0.81 0,30 0.50 0.90 0.85 0,35 0,54 0,95 0,88 0,40 0,58 1,00 0.91 0,45 0.61 1,05 0,93 0,50 0,64

1

≥ 1,10 0,95

4

≥0,55 0,65 0,45 0,57 0,20 0,43 0,50 0,61 0,25 0,47 0 55 0,66 0,30 0,51 0,60 0,70 0.35 0,55 0.65 0,72 0.40 0,59 0.70 0,74 0.45 0,61

2

≥ 0.75 0,75

5

≥ 0,50 0,63 0,30 0,49 0,15 0,41 0,35 0,53 0.20 0.45 040 0.57 0,25 0,49 0,45 0,61 0,30 0,53 0,50 0,65 0,35 0,56 0,55 0,67 0,40 0,58

3

≥0,60 0,68

≥10

≥ 0,45 ≥0,59

NOTA: 1 ­ Pentru alte valori A / V şi N, se interpolează liniar. 2 ­ La clădirile care se vor proiecta după 1.01.1998 se reduc cu 10% 3 ­ La clădirile existente care urmează a fi reabilitate şi modernizate, valorile din tabel au caracter de recomandare.

ANEXA 3

REZISTENTE TERMICE MINIME RU, ALE ELEMENTELOR DECONSTRUCŢIE. PE ANSAMBLUL CLĂDIRII

R'mn [m 2 K/W]

CLĂDIRI PROIECTATE

Nr.crt. ELEMENTUL DE CONSTRUCŢIE

până la după 1 Pereţi exteriori (exclusiv

suprafeţele vitrate, inclusiv pereţii adiacenţi rosturilor

1,20 1,40

2 Tâmplărie exterioară 0,40 0,50

3 Planşee peste ultimul nivel, sub terase sau poduri

2,00 3,00

4 Planşee peste subsoluri neîncălzite şi pivniţe

1,10 1,65

5 Pereţi adiacenţi rosturilor închise

0,90 1,10

6 Planşee care delimitează clădirea la partea inferioara, de exterior (la bowindouri, ganguri de trecere, ş.a.)

3,00 4,50

7 Plăci pe sol (peste CTS) 3,00 4,50

8 Plăci la partea inferioară a demisolurilor sau a subsolurilor încălzite

4,20 4,80

9 Pereţi exteriori, sub CTS, la demisolurile sau la subsolurile

2,00 2,40

NOTĂ: La clădirile existente care urmează a fi reabilitate şi modernizate, valorile din tabel au caracter de recomandare.

EXEMPLE DE CALCUL EXEMPLU DE CALCUL NR. 1 Să se verifice coeficientul global de izolare termică pentru o clădire de locuit individuală, cuplată, la o fază preliminară de proiectare.

Clădirea are parter, este alcătuită conform fig. I, şi este amplasată într­un cartier din Bucureşti. înălţimea liberă a parterului ­ între faţa superioară a pardoselii şi tavan ­ este de 2,55 m. Clădirea se proiectează în cursul anului 1997. a)D etermi narea caracte ri stici lo r geometri ce ale cl ăd i ri i:

• Aria plăcii pe sol (A,) si a planşeului sub pod (A2): • A1=A2=17,80.11,80 ­2­1,20.11,00=183,64 m 2 • Perimetrul clădirii:

P=2­(11,80+17,80+2­1,20)=64,00 m • înălţimea parterului: • H=2,55 m • Aria tâmplăriei exterioare:

A3=2­1,80­1,50+2­1,20­1,50+8­0,60­0,60+2­0,90­1,50+ +2­2,10­1,50+6­­0,90­2,40=33,84 m 2 • Aria pereţilor exteriori:

A4=P­H­Â3 A4=64,00­2,55 ­ 33,84=129,36 m 2

• Aria anvelopei: A=2­183,64+33,84+129,36=530,48 m 2

• Volumul clădirii: V=A1 ­H=183,64.2,55=468,282 m 3 b)Determinarea coeficientului G pe baza valorilor R'mln: Se utilizează valorile minime R'm = R'mln conform anexei 3, pentru clădiri proiectate până la 1.01.1998, şi anume:

• pereţi exteriori R'm =1,20m 2 KAA/ • tâmplărie exterioară R'm=0,40mK/W . planşeu pod R'm=2,00m a K/W . placă pe sol R'm =3,00 m 2 K/W

Cu aceste valori, în tabelul 11, se determină termenul ∑ [(A­η )/RM]: _________________________________ TABELUL 11

A R'min ι An R'n,

Nr.crt. Elementul deconstrucţie m 2 m 2 K/

W ­ W/K

1 Placă de sol 183,64 3.00 ­ 61,213 2 Planşeu sub 183,64 2,00 0,9 82,638 3 Tâmplărie

exterioară 33,84 0,40 ­ 84,600

4 Pereţi exteriori 129,36 1,20 ­ 107,80 TOTAL 530,48 1,58 ­ 336,25

1

Pentru viteza de ventilare n, se consideră: • clădire individuală; . moderat adăpostită (în interiorul unui oraş, cu minimum 3 clădiri în apropiere); • clasa de permeabilitate ridicată (tâmplărie exterioară fără

măsuri de etanşare). Conform anexei 1, se consideră: n=1,1 h' 1 Rezultă:

G= 28 , 468 251 , 336 +0,34.1,1=0,718+0,374

G=1,092W/(m 3 K) Se determină:

Conform anexei 2, pentru N = 1 şi A/V ­1,13> 1,10 GN=0,95W7(m 3 K) Rezultă G>GN; în consecinţă, trebuie să se ia unele măsuri de reducere a pierderilor de căldură. c)Determinarea coeficientului G≤GN: Se acţionează numai asupra tâmplăriei exterioare, astfel:

• ferestrele şi uşile de balcon de la camerele de zi şi de la dormitoare se prevăd a se realiza din tâmplărie dublă, din lemn, cu un geam termoizolant şi un geam obişnuit (R'=0,55 m 2 K/W), cu garnituri de etanşare;

• celelalte ferestre se prevăd a se executa din tâmplărie dublă din lemn, cu geamuri obişnuite (R'=0,43 m 2 K/W), fără garnituri de etanşare;

• uşa de intrare este din lemn, opacă, având R'=0,39 m 3 KAA/, fără garnituri de etanşare. In tabelul 12 se calculează rezistenţa termică medie a tâmplăriei: TABELUL12

A R' A/R' Nr.crt. Tipul tâmplăriei

M 2 m 2 K/ W

W/K 1 Uşa de intrare 2,16 0,39 5,538 2 Tâmplărie dublă

obişnuită 6,48 0,43 15,070

3 Tâmplărie dublă cu geam termoizolant

25,20 0,55 45,818

TOTAL 33,84 0,509 66,426

Rezistenţa termică medie:

Rm= KW m R A A 2 509 , 0

426 , 66 84 , 33

/ = =

∑ ∑

R

Se determină noua valoare ∑ [(An)/R'm]: ∑ [(AT)/R'M =336,251­ (84,600 ­66,426)=318,077 W/K

Se determină din anexa 1, noua valoare n, prin interpolare între n=0,6 (clasa de permeabilitate medie) şi n=1,1 (clasa de permeabilitate ridicată), astfel: n=0,6h­' .........A=25,20m 2

n=1,1h­ 1 .........A=8,64m 2 8.64

n=0,6+ (1,1­0,6) 20 , 25 64 , 8

64 , 8 +

=0,728 h 1

Se recalculează valoareaG:

G= 248 , 0 679 , 0 728 , 0 . 34 , 0 282 , 468 077 , 318

+ = +

G=0,927W/(m 3 K)Rezultă: G<GN In concluzie, în condiţiile realizării efective a valorilor R'n ≥ R'mi„ la pereţii exteriori, la planşeul de sub pod precum şi la placa de pe sol, se obţine un coeficient global de izolare termică, mai mic decât coeficientul corespunzător normat. d) Verificarea preliminară a elementelor de construcţie d1) Pereţi exteriori

Grosimea de calcul a stratului termoizolant ţine seama de abaterea negativă admisă: d=48mm­3mm=45mm. Conform [2], rezistenţa termică specifică corectată R' se calculează cu

0,3333=0,0709+0,3485 Ψ Rezultă valoarea maximă admisă pentru coeficientul liniar de transfer termic: Ψ max=0,2624/0,3485=0,753 W/(mK) In consecinţă, trebuie realizat un detaliu al soclului care să conducă la această valoare maximă. în cele de mai sus s­a neglijat efectul, relativ redus, al întreruperii continuităţii stratului orizontal termoizolant în dreptul pereţilor interiori, structurali şi nestructurali. Pentru a ţine seama şi de acest efect, se va adopta un detaliu de soclu având

W 70 , 0 65 , 0 ÷ ≤ Ψ (mK).

EXEMPLU­DECALCULNR.2

Să se verifice coeficientul global de izolare termică pentru o clădire de locuit cu P+2E şi subsol tehnic general, amplasată în centrul oraşului Piteşti. Clădirea are 6 apartamente şi este alcătuită conform fig.11.1 şi II.2. Tâmplâria exterioară este dublă, din lemn, iar uşa de intrare în clădire, precum şi cea de acces în subsol ­ simplă, metalică; tâmplâria nu este prevăzută cu garnituri de etanşare. Temperatura în subsol, determinată pe bază de bilanţ termic, esteTu=+5°C. Verificarea se face la faza finală de proiectare, care se elaborează în cursul anului 1997. a) Determinareacaracteristicilorqeometricele clădirii: Se aplică prevederile din cap.6 din [1] şi ale pct.3.3. şi 3.4. din prezentul normativ:

• Aria pereţilor exteriori (partea opacă+tâmplâria) P=(21,05+11,75) .2=65,60 m H=2,55+2 .2,80=8,15m La produsul P­H se adaugă aria pereţilor exteriori din zona denivelată de la intrare: A1+A2=65,60­8,15+1,05(3,05+2­0,60) A1+A2 =539,10 m 2

• Aria tâmplăriei duble, din lemn A2,=4,05­6+2,16­9+2,97­6+1,44­8+0,36­12 A2,=77,40 m 2

• Aria tâmplăriei simple, metalice (usa de intrare în clădire) • A22=1,80­2,10=3,78 m 2 • Aria totală a tâmplăriei exterioare (A2) • A2=77,40+3,78=81,18 m 2 • Aria părţii opace a pereţilor exteriori (A,1) A,1=539,10­81,18=457,92 m 2 • Aria planşeul terasă (A3) A3=9,35­21,05+0,60­2­10,85+2­3,05­0,60

A3=213,50m 2 Aria planşeului peste subsol (A,) La aria terasei se adaugă diferenţa rezuitată ca urmare a înclinării rampelor dintre cotele ­1.05 şi +1,375 (fig.ll.3.) A,4 = 213,50+(2,24­1,20+1,40­1,85) '(1/0,85­1) A, 4= 214,43 m s Din această arie totală, aria notată cu A4? în fig. II.3. nu este prevăzută cu strat termoizolant. A.4,2=3,75'3,05+(214,43­213,50)= 12,37 m 2 A4,1 =214,43­12,37=202,06 m 2 Aria pereţilor interiori dintre volumul încălzit şi subsol (A5) Această arie se calculează în cadrul figurii II.3. A5=12,39m J în această arie se include şi uşa de acces în subsol (1,60 m 2 ), care se asimilează cu o zonă de perete interior. Aria totală a anvelopei A=A1 ,+A 2 +A 3 ,+A4 +A 5 A=457,92+81.18+213,50+214,43+12,39 A=979,42m 2 Volumul interior, încălzit, al clădirii (V), vezi şi fig. II.3.) V=A3­H+(AC­A0)1.85­A/1,20+1,15­1,05­3,05 V=213,50­8,15+2,12­i,85­2,04­1,20+1,15­1,05­3,05 V=1745,18m 3

b) Determinarea rezistenţelor termice specifice unidirecţionale (R) Caracteristicile termotehnice ale materialelor se iau din anexa A din [1 ] 1) Pereţi exteriori

Pentru stratul de polistiren celular se consideră în calcul grosimea minimă posibilă, având în vedere abaterea admisă (±5mm) faţă de grosimea nominală de 85 mm. d=85­5=80 mm D=85­5=80mm

R= m 630 , 2 93 , 0 05 , 0

044 , 0 08 , 0

60 , 0 355 , 0

24 1

8 1

= + + + + 2 K/W

2) Tâmplăria exterioară . Tâmplărie dublă, din lemn R=0,43

m 2 'K/W /

c) Determinarea rezistentelor termice specifice corectate (R') Se utilizează metoda coeficienţilor specifici liniari şi punctuali de transfer termic; calculul se face pentru elementele de construcţie cu punţi termice: pereţi exteriori, planşeu terasă şi planşeu peste subsol. Detaliile constructive caracteristice clădirii analizate sunt prezentate în figurile 11.1. şi II.­2. şi sunt notate astfel: 1... 6 ­ secţiu ni orizontale (f ig 11.1.) 7... 28 ­ secţiu ni verticale (f ig. 11.2.) Coeficienţii T se extrag din tabelele conţinute în [1], direct sau prin interpolare. Pentru coeficienţii 6,7, şi 26... 28, care au o pondere redusă, valorile Ψ se stabilesc prin comparaţie cu alţi coeficienţi similari, dar la un nivel acoperitor. Lungimile I aferente coeficienţilor Ψ s­au determinat astfel:

• coeficienţii nr. 1. ..4 ­ considerând înălţimea H=8,15 m; • coeficienţii nr. 5,6,12..16 şi 21...28, aferente tâmplăriei exterioare ­considerând dimensiunile nominale ale ferestrelor şi uşilor;

• coeficienţii nr. 10 şi 11 ­ considerând lungimea efectivă a pereţilor interiori respectivi, exclusiv golurile de uşi;

• restul coeficienţilor ­ considerând lungimile desfăşurate din cadrul ariei A, Valorile Ψ şi lungimile I aferente se dau în tabelul 11.1, tabel în cadrul căruia se calcu lează şi valori le Ψ I şi ∑ (Ψ . I). Coeficientul punctual de transfer termic, aferent agrafelor φ 6 s­au preluat din tabelul 71 şi are valoarea: X=0,0039 W/K Numărul de agrafe s­a determinat considerând 4 buc/m 2 : 4.A,=4­457,92=1832buc

χ ∑ =0,0039 ­1832=7,145 W/K Se aplică relaţia (7) din [1]:

A A R R χ ∑

+ • Ψ ∑

+ = 1 1 1

Pe baza valorilor A, R, ∑ (Ψ •1) şi χ ∑ _ determinate mai sus, în tabelul II.2. se determină rezistenţele termice corectate R'.

DETERMINAREA VALORILOR 2(NK­I) PE ANSAMBLUL CLĂDIRII TABELUL 11.1

Ψ I 1 . ψ ELEMENTUL DE CONSTRUCŢIE

Tip coef. Ψ

Tabel din [1

W/mK m W/K

1 2 0,01 32,60 0,326

2 4 0,09 199,80 17,982

3 15 ­0,15 65,20 ­9,780

4 15 ­0,11 67,30 ­7,403

PEREŢI EXTERIORI

5 52 0,15 104,00 15,600

6 ­ 0,43 4,20 1,806

7 ­ 0,48 2,45 1,176

g 41 0,16 57,75 9,240

12 53 0,13 50,40 6,552

13 55 0,40 31,20 12,480

14 55 0,17 31,20 • 5,304

15 55 0,36 1,80 0,648

16 55 0,18 1,80 0,324

17 31 0,24 46,40 11,136

19 23 0,19 89,20 16,948

20 23 0,29 89,20 25,868

21 56 0,34 7,20 2,448

22 56 0,40 7,20 2,880

23 54 0,10 1,80 0,180

25 32 0,39 19,20 7,488

27 ­ 0,45 1,80 0,810

28 ­ 0,30 1,80 0,540

TOTAL 122,553

18 31 0,34 46,40 15,776

24 32 0,29 19,20 5,568

PLANŞEU TERASĂ

TOTAL 21,344

8 41 0,20 57,75 11,550

10 46 0,10 61,48 6,148

11 46 0,20 92,50 18,500

26 ­ 0,25 3,60 0,900

PLANŞEU PESTE SUBSOL

TOTAL 37,098

DETERMINAREA REZISTENŢELOR TERMICE CORECTATE R' TABELUL II.2

A R ∑ (ψ ) χ ∑ R' nr.crt,

ELEMENTUL DE CONSTRUCŢIE m 2 M 2 K/

W W/K W/K m2KA /V

1 Pereţi exteriori 457,92 2,630 122,55 3

7,145 1,51

3 Planşeu terasă 213,50 3,746 21,344 ­ 2,72

4 Planşeu peste subsol 202,06 1,634 37,098 ­ 1,257

d) Determinarea rezistentelor termice medii (R'J Rezistenţele termice corectate obţinute pentru pereţi exteriori şi pentru planşeul terasa reprezintă rezistenţele medii pe clădire (R'=Rm

La planşeul de peste subsol, valoarea R'=1,257 m 2 K/W se foloseşte în continuare în tabelul II.3, în care se calculează rezistenţa termică corectată medie (R'J, a întregului planşeu (zona cu strat termoizolant+zona fără strat termoizolant), folosind relaţia (10) din [1]:

Rm = R A A / ∑

∑

[m' 2 K/W] DETERMINAREA REZISTENŢEI TERMICE R'm LA PLANŞEULPESTE SUBSOL

TABELUL II.3 SUPRAFAŢA A R' A/R'

m 2 m ! K/ W

W/K • Cu strat termoizolant

202,6 1,257 160.74 S • Fără strat

termoizolant 12,37 0,384 32,213

TOTAL 214,4 3

1,11 192,96 1 Rezistenţele termice medii la tâmplăria exterioară şi la pereţii interiori adiacenţi subsolului se

calculează în cadrul tabelelor II.4 şi II.5 DETERMINAREA REZISTENŢEI TERMICE R'm LA TÂMPLĂRIAEXTERIOARĂ

TABELUL II.4 A R' A/R' FELUL

TÂMPLARI E M 2 M 22 K/W

W/K • Dublă din lemn 77,40 0,43 180,00 • Simplă, metalică 3,78 0,17 22.235

TOTAL 81,18 0,40 202,23

DETERMINAREA REZISTENŢEITERMICE R'mLAPEREŢII INTERIORI ADIACENŢI SUBSOLULUI

TABELUL II.5

A R' A/R' SUPRAFAŢA ITT m 2 KA/ W/K

Aa 2,04 0,651 3,134 Ab+A.c 3,23 0,402 8,159 Ac+Ae 5,47 0,443 12,348 Uşa 1,60 0,170 9,411 TOTAL 12,39 0,37 33,052

TABELUL 11.6

A R'm ι (A­x)/R"m nr.crt. ELEMENTUL DE CONSTRUCŢIE

m 2 M 2 K/W

­ • W/K

1 Pereţi exteriori 457,92 1.51 1,00 303,26 2 Tâmplărie exterioară 81,18 0,40 1,00 202,95 3 Planşeu terasă 213,50 2,72 1,00 78,49 4 Planşeu peste subsol 214,43 1,11 0,43 83,07 5 Pereţi interiori

adiacenţi subsolului 12,39 0,37 0,43 14,40

TOTAL 979,42 1,43 ­ 682,17

Viteza de ventilare n se determină pe baza anexei 1 din prezentul normativ având în vedere următoarele caracteristici:

• clădire adăpostită (în centrul oraşului); • clădire cu mai multe apartamente, cu dublă orientare; • clasa de permeabilitate­ridicată (tâmplărie fără măsuri de etanşare). Rezultă: n=0,6h'

G= 18 , 1745 17 , 682 +0,34­0,6=0,39+0,20

G=0,59W/m 3 K

f) Comparaţie cu valorile normateGN şi R'min Coeficientul global normat de izolare termică (GN) se extrage din anexa 2 a prezentului normativ, în funcţie de:

• numărul de niveluri: N=3; . raportul:A/V=979,42:1745,18=0,56 • anul elaborării proiectului: 1997. Rezultă: GN=0,67 W/m 3 K Se respectă condiţia (9) din prezentul normativ, deoarece: G<GN în tabelul 11.7 se prezintă comparativ valorile R'm realizate şi valorile R'min prevăzute în anexa 3 a prezentului normativ, pentru clădiri de locuit proiectate până la 1.01.1998

REZISTENŢELE TERMICE R'mşi R'mln TABELUL 11.7

R'm R'min nr.crt. ELEMENTUL DE CONSTRUCŢIE m 2 K /W

1 Pereji exteriori 1,51 1,20 2 Tâmplărie exterioară 0,40 0,40 3 Planşeu terasă 2,72 2,00 4 Planşeu peste subsol 1,11 1,10 5 Pereţi interiori adiacenţi

subsolului 0,37 *)

*) Nu se normează

Rezultă că la toate elementele de construcţie se respectă condiţia (29) din [1], prescrisă şi la pct.3.6. din prezentul normativ:

R'm ≥ R'min g) Rezistenţa termică medie a anvelopei. Rezistenta termică medie a anvelopei se determină cu relaţia (7):