† Dr. Ioachim BăcăuanulArhiereu Vicar al Episcopiei Romanului

Preot Petru RONCEA(continuare în p. 2)

– pe pagina a 2-a –

NOU! «Sarea pãmântului» poatefi accesatã ºi pe Internet, laadresele www.tirguocna.ro ºiwww. protoieria-onesti.ro

(continuare în p.4)

Publicaþia «Sarea pãmântului»este sponsorizatã de PrimãriaTârgu-Ocna ºi se distribuie gra-tuit, prin intermediul parohiilor.

Apare cu binecuvântarea P. S. Eftimie, Episcopul Romanului,sub îndrumarea duhovniceascã a P. S. Dr. Ioachim Bãcãuanul,

Arhiereu Vicar al Episcopiei Romanului

Anul IV, nr. 2 (14) / aprilie - iunie 2008

Buletin de informare misionar-pastoralã ºi culturalãal parohiilor staþiunii Târgu-Ocna, judeþul Bacãu

��

Un mare profesor de teologie, A.P. Lopuhin, un rus din St. Petesburg-ulsfârºitului secolului al XIX-lea, a scriso Istorie Biblicã în ºase tomuri, redatãnouã, românilor , pin ostenealapatriarhului Nicodim, care a tradus-o,la vremea sa, în limba noastrã. Aflat-am într-unul din tomuri o descriereamãnunþitã a istoriei lui Solomon ºi cea urmat dupã el în Israel, prezentarecare ar putea arunca o razã de luminãpeste vremurile ºi întâmplãrile de aziprin care trecem.

Sfintele Scripturi spun cã – maiînainte de decãderea sa, rod al femeilorstrãine de neamul lui cu care el ºi-aîmpãrþit inima – Solomon domnea pesteîngeri, „pe tronul Domnului, ca rege“ (IParalip 29, 23). Putem însã urmãri cumºi-a pierdut cinstea dinainteaDomnului, o datã cu rãcirea râvnei salepentru slava lui Dumnezeu. Un alt enunþaratã cã „Solomon domnea peste toateregatele, de la râul Eufrat pânã lapãmântul filistenilor i pânã în hotarul

Trãim într-o societate plinã deviolenþã ºi nestatornicie, în care îngeriiori s-au îndepãrtat de oameni ori suntirelevanþi. Totuºi, în aºezãmintele deeducaþie a copiilor avem impresia cãnu s-a instalat criza angelicã.Totdeauna o grãdiniþã de copii neaminteºte de grãdina raiului. Copiiisunt asemãnaþi cu îngerii înaripaþi acãror gesturi nevinovate exprimã

puritatea divinã ºi pacea cereascã. Nuîntâmplãtor Hristos a spus: „Lãsaþicopiii sã vinã la Mine, cãci îngeriilor în ceruri vãd pururea faþa luiDumnezeu”. Aceastã expresie hristicãeste semnul cã, aici pe pãmânt, copilul

Al 80-lea arhipãstor alMitropoliei Moldovei ºi Bucovineieste, din 8 iunie, curent, Î.P.S. Sa,Teofan Savu.

Nãscut la 19 octombrie 1959,în comuna Corbi, judeþul Argeº,într-o familie cu ºapte copii, dincare patru sunt monahi, a condusArhiepiscopia Craiovei ºi Mitro-polia Olteniei din anul 2000 pânãacum.

Colegiul de Redacþie ºi cititoriirevistei «Sarea pãmântului»ureazã noului Arhipãstor alMoldovei ºi Bucovinei începutbun ºi pastoraþie rodnicã spreslava Prea Sfintei Treimi ºibunãstarea Sfintei noastreBiserici,

Întru mulþi ani, Înalt Prea Sfin-þite Pãrinte Mitropolit Teofan!

Nr. 2 / apr - iun 2008 2 SAREA PÃMÂNTULUI

O

† Dr. Ioachim Bãcãuanul / Pedagogii ºi exigenþele divinecontemporane ............................................................... .......... 1

Preot Petru Roncea / Drama lui Solomon ..... .................... 1

Urare ...................................................................................... 1

Preot Cãtãlin Ilie / A cãlãtori în timp este rãu? .................. 3

Dan Sandu / Cu tine-or învia crucificaþii ............. ............. 3

Înv. Florica Vleja / „Lãsaþi copiii sã vinã la Mine!“ ........... 4

Preot Cristian Mazilu / Îmbrãþiºarea ºi sãrutul lui Iuda ....5

Prof. Vasile Nica / Sfinþii Apostoli Petru ºi Pavel... ........... 6

General Dr. Vasile Jenicã Apostol / General episcop doctorPartenie Ciopron................................................................. 7.Georgeta Anuþei / Oraºul meu .......................................... .. 9

Preot Constantin Genes / Aghiasma sau sfinþirea apei......... 10

Prof. Elena Busuioc / Spicul ............................................... 10

Presb. Aurelia Genes / Întoarcerea la Hristos (II) ............. 11

Zânica Mihai / Iubire de Dumnezeu ................................. 12Maicã Sfântã Preacuratã .................................................. 12

Protos. Claudiu Constantion Panþiru / Crucea .... ............. .. 12

Preot Florin Smarandi / Noua ordine mondialã... ............ 13

Prof. Laetiþia Leonte / ªapte ani fãrã pãrintele Pavel Curcuþã ..... 14

Presb. Aurelia Genes / Un zâmbet din eternitate ............. 14

Preot Petru Roncea / Eu sunt Iisus pe care tu Îl prigoneºti ... 17

Presb. Nina Roncea / Doamne, Cel ce pretutindeni ........ 17

Presb. prof. Nicoleta Mazilu / Îndemnuri... ...................... 18

Preot Petru Roncea / Pelerinaj la Crucea de pe Arcaciu ... 18

Preot Dr. Dumitru I. Bodale / Adevãrat slujitor al Domnului . ... 19

Presb. Prof. Ecaterina Capotã / Înalt Prea Sfinþitul Dr. AntoniePlãmãdealã, Mitropolitul Transilvaniei .......................... 20

Prof. Ancuþa Maftei / Ieromonah Savatie Baºtovoi... ....... 22

Prof. Laetiþia pr. Leonte / Cum trebuie înþeleasã «Cântareacântãrilor» .......................................................................... 23

Preot capelan Paul Vamanu / VSã nu uitãm... .................... .. 24

Otilia Þirþoacã / Ziua Porþilor Deschise ........................... 25

Doina Maria Rusu Olaru / Nepreþuita Jertfã ... ........... ...... 25Sã scald în lacrimi ............................................................. 25

Sfatul duhovnicului .......................................................... 26

Jurist Maria Stan / Încã un succes pentru oraºul Târgu-Ocna................................................................................................. 27

Preot Cãtãlin Ilie / Recenzie... ............................................ 28

(urmare din p. 1)

Egiptului“ (III Regi 4, 21). Mai târziu îl vedem mai strâmtorat,anume „rege în Israel“ (Eccl 1, 12), ºi, mai grav, numai „regeîn Ierusalim“ (Eccl 1, 1). În fine, pânã la urmã el a domnitnumai peste toiagul sãu propriu: „ªi aceasta mi-a fost parteadin toatã munca mea“ (Eccl 1, 10). Dupã învãþãtura rabinilor,toiagul ce era în mâna sa îi rãmãsese singura lui moºtenire.

Acest toiag, însã, dupã o legendã arabã, se spune cã afost ros în chip tainic înãuntru de un vierme. ªi acesta eraviermele mândriei, al senzualitãþii ºi al egoismului regeluicare l-a aruncat în mlaºtina deznãdejdii.

O altã legendã vorbeºte despre moartea lui Solomon.Îmbrãcat în costume regeºti, coroanã pe cap, bãtrânulrege, sprijinindu-se pe toiagul ros pe dinãuntru, intrã înTemplu ºi, ca o statuie, privea înmãrmurit în direcþiaheruvimilor. Deodatã, ca un semn al mâniei lui Dumnezeu,el muri. Rãmase încremeni în toiagul sãu ºi nimeni dintreslujitorii Templului nu îndrãznea sã se apropie de el, deºiºtiau cã murise. La un moment dat, de sub o coloanãalergã un ºoarece care începu sã roadã acoperiºul depiele de la capãtul toiagului. Atunci, regele mort se prãbuºio datã cu frângerea toiagului, ºi luxoasa-i coroanã îi furidicatã din praf. Cãci praf ºi cenuºã deveni toatã slavalui pãmânteascã pentru mândria ce i-a ros pe dinãuntrutoiagul moºtenirii sale.

Mi se pare cã astãzi, creºtinãtatea trãieºte drama luiSolomon. Istoria lui Solomon nu-i, oare, istoria noastrã, aoamenilor a cãror inimã ºi voinþã ne-au fost corupte de lux ºide mândrie? Frumuseþea Bisericii Primare ºi înþelepciuniiPãrinþilor nu au reiterat, oare, ascensiunea slavei vestitului«Rege al Pãcii»? O, dacã n-ar fi ros vicleanul vierme ºi toiagulde cârmuire de demult al unora dintre cei chemaþi sãpãstoreascã, ca pe niºte oi, poporul lui Dumnezeu!

Se spune cã, la apogeul puterii, învingi de aceeaºimândrie, Iustinian, construind Biserica Sfânta Sofia, aexclamat: «Solomoane, te-am învins!» ºi, poate, prinzânddin aerul de deasupra fostului Templu un virus al bolii luiSolomon, califul Omar, cu aceeaºi mândrie, privind lamoscheea ziditã de el la Ierusalim, cunoscutã sub denumireade „Casa Stâncii“, a zis: «Iatã, eu aici sunt mai mult decâtSolomon»…

Ca un destin implacabil apasã ºi peste noi din ce înce mai vizibil, slãbiciunea lui Solomon: slãbiciune pentrulux, slãbiciune pentru femei strãine, slãbiciune pentruplãceri ºi mândrie. Un vierme slãbeºte zi de zi viaþanoastrã duhovniceascã. Orgolii ºi pretenþii se nasc cadintr-un pântece al toiagului moºtenirii noastre ros fãrãºtire de viermele lui Solomon, pentru cã, adeseori, nuHristos este toiagul nostru, ci omul cel vechi aºezat îndrepturi. De aici, certuri ºi partide între oameni, cercuride interese ºi invidii între cei mari ºi batjocuri între cei dejos. Lumea se dezbinã: dacã o parte se îndreaptã sprestânga, cealaltã alunecã în dreapta.

Trãim în fiecare zi drama lui Solomon. Mãcar de ne-amtrezi cu o clipã înainte de a deveni toatã osteneala noastrãpraf ºi cenuºã.

Nr. 2 / apr - iun 20083SAREA PÃMÂNTULUI

Întotdeauna m-au fascinatcãlãtoriile în timp, ca pe oricare dintrenoi, dar dupã ce am citit ceva literaturãºtiinþifico-fantasticã ºi apoi ºtiinþificã,am aflat cã aceste cãlãtorii suntimposibile. Mai târziu am descoperitteologia ºi istoria mântuirii, în careaceste cãlãtorii sunt o realitate, însãca orice biruire a firii, ca orice minune,se petrec numai cu intervenþia LuiDumnezeu ºi numai spre slava Sa:„încã ºi pe sfinþii Tãi, mãriþii ºapte tineri,i-ai arãtat vestitori mãrturiei arãtãriiTale în zilele lui Deciu împãratul ºiprigonitorul, pe care i-ai adormit înpeºterã trei sute ºaptezeci ºi doi de aniºi ca niºte prunci ce se încãlzesc lasânul maicii lor n-au suferit nici ostricãciune, spre lauda ºi slava iubiriiTale de oameni ºi spre arãtarea ºiadeverirea naºterii noastre celei de adoua ºi a învierii tuturor” (Rugãciunela bolnavul care nu poate dormi).Biserica are numeroase pilde carevorbesc despre astfel de cãlãtorii. Sezice cã la o mãnãstire era uncãlugãr care de mulþi ani sechinuia sã înþeleagã un versetdin Scripturã, anume acela cã„o mie de ani înaintea Ta eca o zi” (Psalmi 89, 4). Însimplitatea lui cãlugãrul seîndoia: cum o sã fie o mie deani ca o zi? Aºa ceva esteimposibil. Într-o zi s-a luat dupão pasãre care cânta o melodiecopleºitor de frumoasã, ca uncântec de vrajã. Când s-aîntors pe înserat, nu l-a maicunoscut nimeni. Trecuse treisute de ani!

Într-o zi am avut revelaþiaunei cãlãtorii în timp, fãrãintervenþia miraculoasã a luiDumnezeu aºa cum apare înexemplele date. Eram cumaºina: un bãtrân îmbrãcaturât fãcea semne largi cumâna ca sã opresc sã-l iau.Cum sã iau un bãtrân murdar

în maºina mea aproape nouã,impecabil de curatã? ªi m-am întrebat:„Ce ºansã mai au bãtrânii aceºtiapãrãsiþi de societate sã pãtrundã înlumea noastrã? Fie ºi numai pentrucâteva minute cât dureazã de obiceio cãlãtorie la ocazie?” Acel om s-atrezit în viitor cu un dezavantaj uriaº:fãrã maºinã nouã ºi curatã! Nu maispun: fãrã calculator, fãrã mobil etc.Fãrã sã vreau, mi-au venit în mintecuvintele Mântuitorului: „Adevãrat zicvouã, întrucât aþi fãcut unuia dintr-aceºti fraþi ai Mei, prea mici, Mie Mi-aþi fãcut.”(Matei 25,40). Atunci amînþeles cã aceste cãlãtorii în timp suntposibile. Cãlãtoria din viitor spre trecuteste cãlãtoria de la cel cu un pasînainte spre cel rãmas în urmã prinsãrãcie, lipsã, boalã etc. Mai mult:Hristos nu numai cã ne aratãposibilitatea trecerii acestei bariere atimpului spre trecut, dar ne ºi îndeamnãs-o facem, cu promisiunea moºteniriiÎmpãrãþiei Cerurilor. Cãlãtoria din

trecut în viitor este cãlãtoria pe careo face, de exemplu, sãracul Lazãr îndorinþa lui de întâlnire cu bogatul petãrâmul dragostei în perspectiva vieþiiveºnice. Un fel de trãire aici pe pãmânta Raiului înainte de Rai, a comuniuniidin Împãrãþie înainte de Împãrãþie: oinvitaþie adresatã de cei „din trecut”,rãmaºi în urma „timpului prezent”,pentru a trãi împreunã cu toatãomenirea viitorul veºniciei.

A cãlãtori în timp cred cãînseamnã a coborî în universul fiecãruiom, a lua parte la durerile ºi bucuriilelui, aºa cum Însuºi Mântuitorul a intratîn timpul nostru, mâncând cu noi,plângând cu noi, suferind cu noi. Îndecursul unei vieþi, putem sã facematâtea cãlãtorii în timp, câþi oameniîntâlnim în calea vieþii noastre. Numaiaºa putem încetini aceastã fugãcontinuã ºi din ce în ce mai rapidã spresfârºitul lumii, în care timpul seaccelereazã ºi anii devin ca lunile,lunile ca sãptãmânile ºi sãptãmânile

ca zilele, dupã cum prooro-ceau bãtrânii.

În Sfânta Liturghie, Tainãa comuniunii prin excelenþã,trãim în prezent „aducându-ne aminte […] de toate celece s-au fãcut pentru noi: decruce, de groapã, de înviereacea de a treia zi, de înãlþareala ceruri, de ºederea de-adreapta, ºi de cea de-a douaºi slãvitã iarãºi venire”.(Rugãciune în tainã, rostitã depreot înainte de cântarea „PreTine Te lãudãm”). Ne aducemaminte sau retrãim ceva ce nus-a întâmplat încã. Aceastaînseamnã cã în Liturghiesuntem deja dincolo de timpulacestei lumi, suntem înVEªNICIE. Cãlãtorim în timp,în veºnicie, dar numai în DuhulSfânt.

Preot Cãtãlin ILIE

Din ranã expulzând ca sfântul AgaftonMã miroase carnea ta a învierePicurii de rouã mã tocmesc uitare la cantonUnde mor troiene fãrã clopote de lapte ºi de miere.

ªi de patimi sub pãmânt cresc ades poemeCunoscuþi de cãtre noi, solii unui veac de brumãGura ta cu rai mã rupe-n anatemeVãd plângând, secunda luminând postumã.

N-a trecut atâta vijelie ºi fiinþã-n marcãPiatra mea cioplitã cu-n blestem în mânãLa ce bun cã-mi sunã din sintagme parcãSfânta filã arsã-n buze ºi de slovã spânã?

De unde vii, Cezarã asprã, din care somn de mãrdurere?Fãrã pacea unui august topind fibulei AthosulPlimbã-þi cumpãna prin cuiul unui Crist de înviereªi mã doare-a iad prin sânge, iar, pre mine,pãcãtosul.

Dan SANDU

SAREA PÃMÂNTULUI4Nr. 2 / apr - iun 2008

vizualizeazã prezenþa lui DumnezeuCel nevãzut ºi exprimã neprihãnireaîngerilor între omeni. De aceea,pãrinþii ºi educatorii au fost investiþi deDumnezeu cu darul special sãmodeleze „îngeri” în perspectivaasemãnãrii cu Dumnezeu.

Între datoriile sacre alepedagogilor este ºi aceea de a sãdiîn fiinþa copiilor credinþa în Dumnezeuºi a se ocupa de sãnãtatea spiritualãa umanitãþii. Uluitoare este putereaexemplului educatorilor ºi pãrinþilor încreºterea copiilor. Se ºtie cã, pânã lao anumitã vârstã, pãrinþii ºipedagogii sunt exemple supremede maximã autoritate ºi relevanþã.În sprijinul acestei afirmaþii osugestivã parabolã mi se pare plinãde semnificaþie:

„Un mare cascador a hotãrât sãdea un spectacol în aer liber. Anunþula stârnit curiozitatea multor copii ºitineri, care s-au precipitat la loculspectacolului. Cascadorul, fãrãplasã de securitate, anunþã cã vatrece pe o sârmã peste o marecascadã. Prima încercare îi reuºeºtecascadorului în mod strãlucit, spreentuziasmul copiilor ºi al celor defaþã. Dar acrobatul îºi anunþã intenþiapentru o a doua tentativã, de dataaceasta ducând o roabã cu el pesârmã. Mulþimea urmãreºte cuemoþie reprezentaþia ºi aplaudãentuziasmatã a doua reuºitã. Acumcascadorul îºi anunþã o a treiatentativã, de apogeu. Va purta înroaba sa pe oricine se va oferi dinmulþimea numeroasã a spectatorilor.Renumele lui de mare acrobat eramondial. În ciuda faimei ºi a celordouã spectaculoase izbânzi, nimeni

din mulþime nu vrea sã se urce înroabã. O liniºte se instaleazã pestetoþi. Deodatã tãcerea este curmatãde un copil care acceptã sã urce înroaba acrobatului. A treia încercareeste iniþiatã cu participarea copiluluiºi se desfãºoarã domol subrespiraþia întretãiatã a mulþimii,încheindu-se cu o a treia izbândã.Au urmat momentele fulminante aleaplauzelor ºi ale gloriei. În centrulatenþiei însã nu mai era cascadorul,ci copilul. Reporterii, ziariºtii curioºidau nãvalã întrebându-l: „ªi nu þi-afost fricã? Ai avut încredere înnenea?”... Copilul rãspunde liniºtit:„Cum sã-mi fie fricã! Doar acestaeste tatãl meu!”.

Iatã puterea infinitã de fascinaþiepe care o exercitã pãrintele saueducatorul asupra copilului! Cel ce seocupã de educaþia copiilor devineoglinda vie, modelul suprem, orizontulultim spre care priveºte copilul. Iardacã modelului însuºi îi lipseºteconturul voit de Dumnezeu, copiluluiîi lipseºte accesul la însuºi chipul luiDumnezeu. El cautã în pedagogcalitãþile care existã în Dumnezeu.Dumnezeu Însuºi a pus în el aceastãaspiraþie spre valorile divine ºi dacãEl nu le gãseºte concretizate, estepentru cã pãrintele sau educatorul nusunt adeseori ce trebuie sã fie:„formatori de îngeri”.

Iatã ce mare responsabilitateaveþi, voi, pedagogilor, în creºterea ºieducaþia copiilor!

Nu uitaþi niciodatã cã în mâinilevoastre, în gesturile voastre de fiecarezi stã viitorul lumii ºi mersul de mâineal istoriei!

Vã binecuvântãm pe toþi ºi vãasigurãm de toatã dragostea în HristosIisus!

(urmare din p. 1)

„Lãsaþi copiii ºi nu-i opriþi sã vinã laMine, cã a unora ca aceºtia esteÎmpãrãþia ceerurilor“ (Matei 19, 14).Sunt cuvintele Mântuitorului IisusHristos rostite în vremea când El erape acest pãmânt, venit prin Duhul Sfântpentru mântuirea oamenilor. ªi toþiprietenii lui Dumnezeu sunt, ca ºiHristos Înuºi, ocrotitori ai copiilor.

Semnificaþia acestei chemãriadresate oamenilor ne face sãînþelegem cã, faþã de fiinþele umanecãzute în pãcat de la Adam ºi Eva, doarcopiii cei nãscuþi ºi botezaþi sunt fãrãde pãcat, mai ales în prima etapã dedezvoltare normalã, între 0 ºi 2-3 ani,aºa-numita „prima perioadã acopilãriei“, perioadã în caredependenþa totalã ºi nevoia de ajutora copilului oferã cele mai mariposibilitãþi de înrâurire educativã,calmul ºi liniºtea climatului familial cese imprimã adânc în formarea lui ca„OM“. Când, din nefericire, mor copiiimici, aceºtia devin „îngeri“ în Împãrãþialui Dumnezeu, tocmai pentru faptul cãsunt fãrã de pãcat. Dar ce grozãvieeste o ambianþã familialã neadecvatãcare lasã urme adânci în sufletulcopiilor pentru toatã viaþa!

Se ºtie cã familia este nucleul debazã în formarea, dezvoltarea ºiconsolidarea societãþii umane dinfiecare naþiune, prin taina cãsãtorieidintre bãrbat ºi femeie, act conºtientºi responsabil ce impune acceptarea,când pornesc la acest act, a chemareade a deveni „pãrinþii“ unor copii care vorperpetua, prin urmaºii urmaºilor lorneamul omenesc din care fac parte.

Pentru aceasta, pãrinþii trebuie sãcunoascã „A.B.C.-ul bio-psiho-pedagogic“ ºi unele metode ºi procedeede educaþie în familie care se desfãºoarãîn câteva perioade de creºtere ºidezvoltare normalã a copilului :

– prima etapã între 0 ºi 2-3 ani,prima perioadã a copilãriei ;

– a doua perioadã de la 3 la 6-7ani, a copilãrei mici ;

– a treia perioadã de la 6-7 ani la10-11 ani, sau a ºcolarului mic ;

– a patra perioadã între 10-11 aniºi 16-18 ani, perioada pubertãþii.

Astfel ajunge tânãrul la majorat, bunsau rãu, dupã cum a fost modelat,crescut ºi educat în familie, ºcoalã,bisericã ºi societate, aceºti factori

Nr. 2 / apr - iun 20085SAREA PÃMÂNTULUI

Gesturi de mare tandreþe –îmbrãþiºarea ºi sãrutul – sunt frecventîntâlnite în relaþiile interumane ºi sigurcã ele au menirea sã demonstreze cãîntre cele douã persoane implicate suntdeja relaþii ideale, amicale, conºtienþichiar. Obiceiul vine din veacuriancestrale, dar se manifestã cu maimultã constanþã astãzi. Se îmbrãþiºeazãºefi de state ºi guverne, dar ºi simpliprieteni sau cunoscuþi. Toþi probabil vorsã arate cã între popoarele lor sau întreacele persoane existã relaþii bazate peîncredere, respect ºi în ultimul rânddragoste reciprocã.

Dar vorba lui Creangã, „Bine-ar fisã fie bine!“ Din experienþa vieþii de zicu zi constatãm cã de cele mai multeori aceste gesturi nu se justificã ºi maimult ascund o realitate care dacã arputea fi descifratã, ne-ar dezamãgiprofund.

Sensul vieþii cu adevãrat creºtinepresupune ce-i drept iubire, respect ºirecunoºtinþã. Relaþiile bazate pe acestevalori sunt admirabile ºi creeazã opunte de legãturã stabilã între oameni.Sãrutul ºi îmbrãþiºarea ca forme deexteriorizare a unor astfel desentimente sunt expresia fizicã ºispiritualã a douã inimi omeneºti. Deaici derivã puritatea ºi frumuseþea lorîn relaþiile dintre soþi, pãrinþi ºi copii,fraþi ºi prieteni.

Dezamãgirea este mare însã, cândastfel de gesturi nu sunt sincere, ci aula bazã interese perfide ºi josnice. Estedezamãgirea pe care a avut-o ºiMântuitorul Hristos, Care, Atotºtiutorfiind, dupã ce a fost îmbrãþiºat de Iuda,S-a adresat acestuia spunând:„Prietene, cu o sãrutare vinzi tu pe FiulOmului?“ Adicã Iisus îi aratã clar cãgestul sãu e nesincer, e fals ºi are osingurã semnificaþie de sinceritate, ceaunui trãdãtor ºi a unei trãdãri.

ªtim cã acest apostol îºi începusede mult sã-ºi falsifice nu numai sensulapostoliei, dar ºi sensul vieþii luipersonale. Ca apostol, el vedea înacþiunea Domnului o restaurarea uneiîmpãrãþii pãmânteºti în care el îºiaºtepta rostul sãu de slujbaº cu rang

înalt, din care sã profite la maxim subaspect material. Evanghelia chiar spunecã: „Pungã avea ºi ce se strângea,întrânsa punea. Iuda nu era deci decâtun oportunist stãpânit de latuiraeconomicã a momentului. El puteacâºtiga prin gestul sãu trãdãtor niºtebani. ªi de data aceasta îºi disimulapatima sub aparenþa unui gest nobil.

Atâþia oameni de astãzi, miºcaþi detragedia la care a ajuns Iuda prin ispitacelor treizeci de arginþi, încearcã sã-lreabiliteze reprezentându-l ca pe ounealtã a economiei dumnezeieºti înopera mântuirii. Ei spun cã fãrãtrãdarea lui, Iisus n-ar fi fost prins, n-arfi pãtimit, n-ar fi murit ºi n-ar mai fi înviat.Numai cã însuºi Iuda se opunereabilitãrii sale prin înfricoºãtoareatrezire a conºtiinþei ºi gestul disperatal sinuciderii sale.

Astfel de indivizi, precum Iuda, maitrãiesc printre noi ºi acum. Uniisãvârºesc astfel de gesturi singuri, alþiio fac prin mijlocitori în schimbul unorsume de bani, alþii prin complici cu carear putea sã-ºi împartã ceva mai multdecât niºte simpli arginþi.

Deci gestul trãdãtor al lui Iuda esteîntâlnit des în zilele noastre, începândcu falsitatea îmbrãþiºãrii ºi a unui sãrut,continuând cu formalismul sterp alatâtor creºtini, morala convenþionalã asocietãþii, moralismul ipocrit al multorconducãtori ºi terminând cu gesturiîndreptate împotriva Bisericii ºiîmpotriva Patriei.

Putem spune în consecinþã cã„Iuda cel modern“ l-a depãºit cu multpe vânzãtorul Domnului, prin dialecticape care i-o pune la îndemânã filozofiacurentã a timpului, capabilã sã justificecu aceeaºi mãsurã ºi eroismul ºitrãdarea.

Dar mai presus de toatenemerniciile omeneºti, stãruie pentrueternitate adevãrul mântuirii prin JertfaDomnului ºi îndreptarul fãrã greº carerezultã de aici ºi care face ca eroismulsã fie eroism, iubirea, iubire, iartrãdarea, trãdare.

Preot Cristian MAZILU

indispensabili ºi responsabili înfoermarea „OMULUI“.

Prima etapã între 0 ºi 2-3 ani

Imediat dupã naºtere, copilul estepus în faþa necesitãþii de adaptare la noulmediu de viaþã. Persoanele din jur ºi,în special, mama, trebuie sã-i satisfacãprincipalele nevoi biologice : hranã(alãptare), odihnã (somn), cãldurã,curãþenie etc., pentru dezvoltarea fizicãarmonioasã care treptat determinã ºidezvoltarea pe plan psihic. Trebuieînconjurat de dragostea mamei ºi afamiliei cu civinte afectuoase, zâmbeteºi mângâieri pentru formarea funcþiilorpsihice.

Ce mare greºealã fac unii pãrinþicare nu ºtiu sã zâmbeascã copilului lordin faºã, pentru cã aºteptau un bãiat ºia venit o fetiþã (cazul este foartefrecvent). Aceºtia nu-ºi dau seama cãatitudinea lor este plinã de venin pentruomul de mâine care-ºi va detesta nunumai copilãria, dar ºi pe pãrinþi.

Recomand pãrinþilor care, din dorinþade a avea „copii minune“, vor sã forþezelucrurile, sã nu le cearã sã facã ce le esteimposibil, sã nu se alarmeze pentru uneleîntârzieri“, în cazul în care nu sunt preamari, sã fie înþelegãtori faþã de manifestãrilecopiilor care nu întotdeauna le sunt pe plac.

Pe la douã luni, copilul începe sãzâmbeascã, în jur de ºase luni apucãobiectul oferit, între cinci-ºapte luni îi aparprimii dinþi, între op ºi douãsprezece luniîncepe sã vorbeascã,între opt ºicincprezece luni se târãºte ºi apoi stã înpicioare ºi îºi ia singur jucãriile. Dupã unan începe sã fie „curat“, pe la optsprezeceluni foloseºte singur linguriþa ºi se poatehrãni ca persoanele mari, exemplepermanent pentru ei, cântã ºi deosebeºteculorile. Treptat se intereseazã de altepersoane ºi obiecte din jur, punând mereuîntrebare „ce-i asta?“. Este datoria adulþilorsã-i rãspundã cu rãbdare.

Între doi ºi trei ani apar aspecte alemodului de a gândi propriu, a dori, a voi,exprimate prin dialoguri de opoziþie.Carcatreisticã este acum ºi frica ce le-oinoculeazã pãrinþii folosind ameninþãrile :„vine bau-bau“, „te mãnâncã omul negru“etc., procedeu dãunãtor ce conduce latimiditate, stãri de neliniºte ºi dezechilibru.

(va urma)Înv. Florica VLEJA

Nr. 2 / apr - iun 2008 SAREA PÃMÂNTULUI6

Toatã suflarea creºtinã ºtie cã pe29 iunie, în fiecare an, Biserica facepomenirea sfinþilor Petru ºi Pavel.Pentru cei care privesc cusuperficialitate aceastã sãrbãtoareprecum ºi numele celor doi Apostoli,ziua de 29 iunie nu reprezintã decât unreper calendaristic ºi o abstractãamintire a Sfinþilor celor de demult. Daroprindu-ne o clipã ºi privind cu luareaminte spre viaþa ºi învãþãturile lor, vomdescoperi noi surse de putere, vigoare,luminã ºi luciditate în mersul nostrucãtre Dumnezeu.

V ieþile Sfinþilor Apostoli nuconstituie numai un valoros materialinformativ despre ceea ce au pututface o anumitã categorie de oameni;cercetate cu de-amãnuntul, eleuimesc, ºochezã, pun pe gânduri ºidescoperã orizonturi nebãnuiteoamenilor care cautã cu sinceritatesensurile adânci ale existenþei. Ori decâte ori citeºti epistolele SfinþilorApostoli ºi Faptele lor ai certitudineaconexiunii la Adevãr, la autentic ºi lavitalitatea ce se revarsã din nesfârºitulfluviu al iubirii lui Dumnezeu. Prinmodelul ºi pilda vieþii lor ni se deschidferestre spre realitãþile ce se aflãdincolo de hotarele acestui veacnestatornic.

Sfântul Apostol Petru, când asimþit chemarea Mântuitorului, a lãsattotul ºi a urmat Lui participând astfella destinul dumnezeiesc al Învãþãtoruluisãu. A meritat? Da! ªi acest adevãr îlstrigã Marele Apostol în toatemãrturisirile sale despre ceea ce aînsemnat viaþa sa trãitã alãturi de Iisus– Înþelepciunea ºi Putereadumnezeiascã. A auzit cuvintele pe carear fi dorit sã le audã profeþii de odinioarãºi nu le-a auzit, a vãzut minunile pe carenimeni altul nu le-a mai fãcut înainte deDomnul Iisus Hristos. A vãzut slava luiIisus în muntele cel sfânt ºi tot aici aauzit mãrturisirea Tatãlui din ceruridespre Fiul Sãu Preaiubit. A cunoscutbunãtatea covârºitoare a lui Iisus maiales dupã Învierea Sa din morþi când Ise adreseazã personal ºi-i aminteºtediscret de pãcatul lepãdãrii sale. ªi

aceasta nu pentru a-l mustra, ci pentrua-i da certitudinea iertãrii ºi reprimirii saleîn ceata Apostolilor.

Toate aceste amintiri dãltuite înmemoria lui Petru au cãpãtat o voce atâtde puternicã ºi o rezonanþã atât deînaltã încât nici închisoarea, niciameninþarea cu moartea, niciameninþãrile stãpânitorilor care s-auridicat ca niºte ºuvoaie de ape împotrivalui, n-au putut potoli beþia lucidã cu careMarele Apostol a vestit lumii pe Iisus,Mântuitorul Lumii. Dar ce spun de toateacestea când nici moartea pe cruce prin

care Apostolul Petru a preamãrit peDumnezeu nu a putut stinge focul iubiriidumnezeieºti aprins în inima ucenicului?

Dar ce vom spune despre SfântulApostol Pavel a cãrui chemare laapostolat este pentru toþi oamenii omãrturie despre ceea ce înseamnãpocãinþa ºi convertirea? Cu ce cuvintevom lãuda minunea prin care ura luiîndreptatã împotriva creºtinilor într-unmoment de strãfulgerare se schimbãtotal, neclintit ºi definitiv în dragoste faþãde fraþii creºtini ºi faþã de Iisus Cel carel-a chemat la o misiune aºa de mãreaþã?Ce vom spune de înãlþimea sfinþeniei lacare a ajuns înãlþându-se pânã la al

treilea cer, de cãlãtoriile lui misionareîn care a îndurat atâtea lipsuri, suferinþe,bãtãi? Ce vom spune de acea dragostenepãmânteascã faþã de Iisus prin caretoate aceste dureri se schimbau îndesfãtare ºi bucurie? De mãreþia vieþiisale Sfântul Ioan Gurã de Aur spunea:„Cum voi putea face faþã mãreþiilorlaudelor lui, când un singur suflet areadunate, în mod covârºitor, toate virtuþileomeneºti, ºi nu numai pe celeomeneºti, ci ºi pe cele îngereºti?”(Cuvântul I la Sfântul Apostol Pavel)

Sf. Pavel spunea: „Cãlcaþi pe urmelemele întrucât ºi eu calc pe urmele luiHristos!” Dar cine se poate ridica laaceste înalþimi ameþitoare ºi strãineexperienþelor noastre? Vom rãspundedoar atât: Începi sã imiþi un mod de viaþãcând îl iubeºti. ªi îl iubeºti atunci cândîl cunoºti. Este o îndeletnicire minunatãa credincioºilor aceea de a citi cu luareaminte vieþile ºi învãþãturile sfinþilor sprea le cunoaºte, a le iubi ºi urma. Modulde viaþã a omului este în mare parteprodusul învãþãturilor pe care le audeºi le citeºte. Chiar Sf. Ap. Pavel spuneacã în inima noastrã se naºte ºi sporeºtecredinþa atuci când primim în eacuvintele învãþãturilor sfinte (cf. Rom 10,14-17).

Amintirea Sfinþilor Apostoli Petru ºiPavel ia cu asalt comoditatea ºiindiferenþa noastrã faþã de suflet, faþã deDumnezeu. Ea stârneºte acea furtunã,singura în stare sã spulbere idolii aºezaþipe nesimþite pe piedestalul vieþii

noastre.Numai aceastã furtunã ºiavalanºã poate aduce în locul comoditãþii,indiferenþei ºi diferitelor pãcate, liniºteanetulburatã ºi bucuria limpede ce izvorãscdin viaþa închinatã lui Dumnezeu. În acestunivers de tainã se realizeazã ucenicianoastrã ºi comuniunea fericitã cuDumnezeu, înscriindu-ne astfel pe caleaarãtatã de Sfinþii Apostoli. Când în inimanoastrã se va naºte aceastã dorinþã, cândvom sorbi cu dragoste din apa cealimpede a învãþãturilor Evangheliilor,rugãciunile Sfinþilor Apostoli Petru ºi Pavelne vor veni în ajutor.

Prof. Vasile NICA

Nr. 2 / apr - iun 20087SAREA PÃMÂNTULUI

În primãvara anului 2008, vizitând,cu prilejul unei importante sãrbãtorireligioase, Catedrala EpiscopieiRomanului, am citit cu atenþie toateinscripþiile de o inestimabilã valoareistoricã existente aici ºi mi-am amintitcu emoþie faptul cã au trecut 46 de anide când Colegiul Electoral Bisericescl-a numit episcop al Romanului ºiHuºilor pe generalul în rezervã Dr.Partenie Ciopron, care, dupã oîndelungatã ºi rodnicã misiune înArmata Românã, a activat în aceastãcalitate timp de 16 ani.

Aºa s-a înfiripat gândul autoruluiacestor rânduri de a face cunoscutecititorilor câteva aspecte semnificativecare sã ne aminteascã de vrednicia,devotamentul, credinþa ºi eficienþa cucare un înalt prelat al Bisericii OrtodoxeRomâne ºi-a slujit þara sub faldurilegloriosului drapel de luptã tricolor, celcare l-a însoþit permanent, pretutindeni,pe ostaºul român, în demersul sãu istoriclegendar de apãrare a independenþei ºisuveranitãþii þãrii, a însãºi fiinþei naþionalea poporului român.

La români, încã din vechime,Armata ºi Biserica au fiinþatconcomitent, s-au ajutat reciproc, s-audezvoltat împreunã, s-au înrâurit unape alta ºi s-au adaptat vremurilordevenind alcãtuiri trainice ºi folo-sitoare societãþii ºi civilizaþiei din vatrastrãmoºeascã. Ele au slujit intereseleneamului ºi ale creºtinãtãþii, au asiguratstabilitatea internã ºi identitatearomânilor ºi au participat la toatemomentele istorice importantederulate în spaþiul românesc ºi, uneori,în cel învecinat. Numai în rãstimpulultimelor douã secole, oºtenii ºi preoþiiromâni au participat la douã revoluþii,1821 ºi 1848-1849, la douã uniri, 1859ºi 1918, la patru rãzboaie, 1877-1878,1913, 1916-1919 ºi 1941-1945. Armataºi Biserica, influenþând starea ºievoluþia societãþii, au conferit acesteiapecetea creºtinismului, putereacontinuitãþi ºi forþa uimitoare de aînfrunta în rãstimpul a peste douã

milenii vitregiile care ne-au totîmpresurat ºi asediat.

Întrucât Biserica Ortodoxã Românãs-a identificat mereu cu idealurilespirituale ºi naþionale ale poporului,aceasta nu putea rãmâne deoparte cândfiii þãrii erau chemaþi la arme. Animatde o asemenea convingere, Ministrul deRãzboi, generalul Ion Rãºcanu,adresându-se Parlamentului României înaprilie 1921, arãta cã „Armata nu sepoate dispensa de serviciul sufletescnepreþuit al preoþimii“, iar IPS Sa PimenGeorgescu, tot cu acelaºi prilej, subliniacã „este absolut necesar sã seorganizeze un serviciu preoþescpermanent al Armatei“.

Ca urmare, prin Legea ºiRegulamentul privitoare la organizareaclerului militar cuprinse în înaltul decretregal din 18 iunie 1924, se admiteau, încadrele Armatei, „preoþi militari activide orice rit pentru necesitãþileconfesionale ºi ale dezvoltãriisentimentului religios“.

S-a instituþionalizat, de asemenea,o structurã distinctã care includea laMinisterul de Rãzboi InspectoratulClerului Militar, având în frunte unepiscop militar cu gradul de general debrigadã numit „Episcop de Alba Iulia“.

Între 1921 ºi 1949, EpiscopiaMilitarã a fost pãstoritã de patruarhierei. Primul, protopop Dr. VasileSaftu, numit episcop la 21 decembrie1921, nu a trecut pragul hirotonirii ºinici pe acela al investirii ºi instalãrii lacârma Episcopiei Armatei, întrucât asurveni o boalã apoi decesul, la 18aprilie 1922. I-a urmat episcopul militarTeculescu Iustinian care fusese, timpde 22 de ani, protopop de Alba Iulia, în1918 organizase, cu alþi unioniºti,Gãrzile Naþionale Române, fusese alespreºedinte al Consiliului NaþionalRomân ºi fãcuse parte, ca senator, dinprimul Parlament al României Mari.

În perioada 1925-1937, aceastãînaltã demnitate a fost exercitatã deepiscopul general de brigadã Dr. IoanStoia. Cu toate meritele incontestabile

ale celor doi înalþi ierarhi, arhiereul celmai dinamic, priceput, eficient ºicunoscut structurilor Armatei Românea fost generalul de brigadã Dr. Partenieªtefan Ciopron, veteran a douã rãzboaiemondiale, care a trãit în perioada 1896-1980 ºi a pãstorit peste o sutã de preoþimilitari ºi întreaga Armatã Românã timpde peste un deceniu, respectiv din anul1937 pânã la desfiinþarea episcopieimilitare, în anul 1948.

Episcopul Partenie Ciopron a vãzutlumina zilei la 30 septembrie 1896, însatul Pãltiniº, judeþul Botoºani. A trãit84 de ani, cea mai mare parte a vieþiisale fiind dedicatã vieþii monahale ºioºtirii române cãreia i-a fost soldat întimpul Primului Rãzboi Mondial, ºiepiscop militar cu grad de general debrigadã în anii grei ai celei de a douaconflagraþii mondiale. Dupã termina-rea celor patru clase primare, în satulnatal, pãrinþii lui Partenie ªtefanCiopron, oameni ºtiutori de carte,agricultori din tatã în fiu, cinstiþi ºi oneºti,credincioºi ºi pãstrãtori ai obiceiurilorstrãmoºeºti, au hotãrât sã-ºi dea bãiatulla ªcoala de Cântãreþi Bisericeºti dinDorohoi pe care a absolvit-o în varaanului 1916. Având vârsta de 20 de ani,tânãrul dascãl bisericesc care ºi-aefectuat o bunã practicã la bisericuþadin sat, a fost încorporat la 1 noiembrie1916 în regimentul 29 Infanterie dinDivizia 8 Infanterie cu care a participatla luptele care au avut loc în PrimulRãzboi Mondial, distingându-se prindisciplinã, voluntariat ºi încurajareacamarazilor cãzuþi în luptã, dar ºi princuraj ºi un neþãrmurit devotamentpentru glia strãbunã pe care a apãrat-ocu arma în mânã la Coºna ºi Oituz. La29 iulie 1917, fruntaºul Petre Cioprona fost grav rãnit de o schijã a unuiproiectil de artilerie, motiv pentru carea fost evacuat la ambulanþa Diviziei 8Infanterie, apoi la un spital al Armatei,

General Dr. Vasile JenicãAPOSTOL

(continuare în p. 8)

Nr. 2 / apr - iun 2008 8 SAREA PÃMÂNTULUI

din oraºul Tecuci. A suportat custoicism ºi cu credinþã în Dumnezeucele câteva intervenþii chirurgicale laacre a fost supus. Dupã o lungãconvalescenþã, soldatul Petre Cioprona revenit la partea operativã aRegimentului 29 Infanterie unde a fostavansat sergent. A fost demobilizat la1 aprilie 1921, adicã dupã patru ani ºiceva de stagiu militar în armainfanterie. Cu livretul militar în buzunar,cu cicatricea unor rãni pe corp ºi custagiul militar complet satisfãcut, PetreCiopron ºi-a îndreptat paºii cãtrepãltiniº, fiind mulþumit cã a contribuitla lupta pentru pãstrarea fiinþei naþionaleºi apãrarea meleagurilor bãtrâneiMoldove, pe care le-a udat în ziua de29 iulie 1917 cu sângele sãu.

Atras de viaþa monahalã, având ºiconsimþãmântul pãrinþilor, PetreCiopron s-a retras la mânãstireaSlatina, din judeþul Suceava, unde, înziua de 21 mai 1921, a fost cãlugãrit ºicu acest prilej a adoptat numele dePartenie. În acelaºi an, a fost hirotonitdiacon ºi, pentru pregãtirea sabisericeascã, a fost trimis sã urmeze,în anii 1922-1929, cursurile SeminaruluiTeologic „Veniamin Costache“ din Iaºi,instituþie cu o deosebitã reputaþie ºi careasigura elevilor masa zilnicã ºi cazareaîn cãminul instituþiei subvenþionate deArhiepiscopia Iaºiului.

Silitor, ascultãtor, muncitor ºi cumult bun-simþ, Partenie Ciopron ºi-acâºtigat repede simpatia colegilor declasã, mai toþi fii de þãrani veniþi al Iaºidin satele bãtrânei Moldove, precumºi aprecierile profesorilor, toþi absolvenþiai Facultãþii de teologie din oraºul de lapoalele Copoului.

La absolvirea seminarului, în anul1929, diaconul Partenie Ciopron a fostclasificat pe primul loc, în promoþia sa de28 de absolvenþi. În continuare proaspãtulabsolvent al Seminarului«VeniaminCostache» ºi-a desãvârºit studiile în anii1929-1933, urmând Facultatea de Teologiedin Cernãuþi. Dupã terminarea celor patru

ani de studii ºi îndeplinirea unui stagiu deun an, Partenie Ciopron a fost fãcut, în1934, preot, iar în anul urmãtor a fost trimissã urmeze Seminarul PedagogicUniversitar din Iaºi, pe care l-a frecventatcu frumoase rezultate în anii 1933-1936.În aceºti ani, preotul Partenie Ciopron ºi-a pregãtit teza de doctorat pe care asusþinut-o în cadrul Facultãþii de Teologiedin Cernãuþi, în anul 1937, ºi i s-a decernattitlul ºtiinþific de „doctor în teologie alUniversitãþii din Cernãuþi“. La sfârºitulanului 1937 a fost hirotesit arhimandrit.Unul din bunii sãi colegi de facultate, preotulMircea Micu din Brãila, scria în anul 1937despre arhimandritul Partenie Ciopron:„Era socotit ca o stea a acesteifacultãþi, iubit ºi respectat de studenþi,stimat ºi apreciat de profesori, rãsplãtitde aceºtia la examene cu cel mai buncalificativ. Distincþie a luat la exameneleanuale, distincþie a luat la licenþã ºidoctorat.“

Dintre funcþiile îndeplinite înperioada studiilor, amintim doar pe celemai importante: funcþionar laCancelaria Mitropoliei din Iaºi,Consilier referent ºi exarh almânãstirilor din Moldova; preot laCatedrala Mitropoliei din Iaºi, profesorde ºtiinþe religioase la Liceul Teoreticde Fete din Iaºi. În septembrie 1937,în urma decesului episcopului ArmateiRomâne, Ioan Stroia, Sfântul Sinod alBisericii Ortodoxe Române l-a ales pearhimandritul Partenie Ciopron sãcontinue activitatea fostului episcopmilitar. Ca urmare, în ziua de 24septembrie 1937 a fost numit episcopal Armatei Române, iar prin DecretRegal a fost avansat în gradul degeneral de brigadã. În aceastã calitate,a desfãºurat o bogatã si rodnicãactivitate pe plan organizatoric ºieducaþional, timp de peste zece ani, iarroadele muncii sale s-au resimþit dinplin cu prilejul restaurãrii a zeci debiserici în Basarabia, care fuseserãdistruse de comuniºti ºi a sute de slujbeoficiate în garnizoanele de reºedinþã aleunitãþilor militare, în lãcaºele de

închinãciune ºi la cimitirele eroilor pedrumurile de luptã ale armatei noastrede la Prut pânã la Caucaz ºi Stalingrad,în anii 1941-1944; ºi din PodiºulTransilvaniei pânã la Podiºul Boemiei,în anii 1944-1945.

Un mare merit al generalului debrigadã, episcop militar Partenie Ciopron,consta în sporirea numãrului de preoþimilitari de la 8 câþi erau în toamna anului1937 la 108, în vara anului 1943, acestoraacordându-li-se grade militare de cãpitansau maior. Tot generalul de brigadãPartenie Ciopron a introdus examenul deselecþie ºi concurs pentru recrutareapreoþilor militari, reuºindu-se ca în câþivaani (1939-1943) sã se aducã în cadrulArmatei noastre „elemente de valoaredin generaþia de preoþi tineri, ieºiþi de pebãncile Facultãþii de Teologie“, dupã cumsingur arãta într-un document de epocãpãstrat în arhiva Ministerului ApãrãriiNaþionale. Generalul de brigadã,episcopul Partenie Ciopron, ºi cei pesteo sutã de preoþi militari au adusbinecuvântarea miilor de militari care s-au avântat în luptã, miilor de rãniþi aflaþipe paturile de suferinþã ale spitalelor decampanie ºi a oficiat serviciile divineeroilor cãzuþi vitejeºte la datorie.

A rãmas în memoria multor generaliºi ofiþeri ai Armatei Române, slujbaoficiatã la Cimitirul Ghencea degeneralul de brigadã episcopul PartenieCiopron ºi un sobor de preoþi militari înziua de 19 septembrie 1941, cu prilejulînmormântãrii generalului de divizie „postmortem“ Alexandru Ioaniþiu, caredeþinuse funcþia de ºef al Marelui StatMajor al Armatei Române, rãpus în ziuade 17 septembrie 1941, lângã Odesa, deelicea unui avion militar. La ceremoniafunebrã organizatã dupã regulamentelemilitare, au participat ºi mareºalul IonAntonescu, conducãtorul statului ºiArmatei Române, generalul de divizieConstantin Pantazi, subsecretar de statla Departamentul Apãrãrii Naþionalepentru Armata de Uscat, inspectoriigenerali de arme, numeroºi generali ºiofiþeri din garnizoana Bucureºti ºi

(urmare din p. 7)

Nr. 2 / apr - iun 20089SAREA PÃMÂNTULUI

locuitori ai Capitalei, care au dorit sã-lînsoþeascã pe ultimul sãu drum pegeneralul Alexandru Ioaniþiu.

Una dintre impunãtoarele slujbeînchinate eroilor patriei de cãtregeneralul de brigadã episcop PartenieCiopron a avut loc în ziua de 25octombrie 1941, cu prilejul înmormântãriiîn parcul „Sevcenko“ din oraºul Odesa,a generalului de divizie „post mortem“,Ion Glogojanu, comandantul Diviziei 10Infanterie din Dobrogea ºi 78 de ofiþeri,subofiþeri, gradaþi ºi soldaþi, cãzuþi ladatorie, în ziua de 22 octombrie 1941, laorele 17:45.

Amintim cititorilor cã oraºul Odesaa fost cucerit de trupele ArmateiRomâne în urma unor lupte grele cares-au desfãºurat între 8 august ºi 16octombrie 1941. În timpul acþiunilor aparticipat un numãr de 240.223 demilitari dintre care au cãzut pe câmpulde luptã 90.020 de morþi, rãniþiºi dispãruþi. La 16 octombrie1941 în funcþia de comandantmilitar al garnizoanei Odesa afost numit generalul de brigadãIon Glogojanu, comandantulDiviziei 10 Infanterie, care a fostînsãrcinat sã apere litoralulmaritim de la Odesa pânã lalimanul Nistrului. Câteva zile maitârziu, la 20 octombrie 1941,generalul Ion Glogojanu ºi-ainstalat punctul de comandã aldiviziei în clãdirea careaparþinuse G.P.U. sovietic. La22 octombrie 1941, însã, la orele17:45, clãdirea a fost aruncatã înaer de agenþii N.K.V.D., lãsaþide comandamentul sovietic încatacombele oraºului. În urmaputernicei explozii ºi-au gãsitmoartea 78 de militari români ºigermani în frunte cu generalulIon Glogojanu ºi-au fost rãniþi alþi57 de militari, dintre care 7 aufost germani. Douã zile ºi douãnopþi (22-24 octombrie 1941) audurat operaþiunile de scoatere amilitarilor de sub dãrâmãturi,

deoarece clãdirea a fost completdãrâmatã de suflul exploziei.Înmormântarea a avut loc în ziua de25 octombrie 1941, dupã un ceremonialprevãzut în regulamentele militare ºi înprezenþa unor generali ºi ofiþeri dincomandamentul Armatei Române, iaroficierea slujbei religioase s-a fãcut deepiscopul militar Partenie Ciopron,ajutat de câþiva preoþi ai unitãþilor deinfanterie din compunerea Diviziei 10Infanterie. Generalul de brigadãepiscop Partenie Ciopron a oficiatimpunãtoare slujbe religioase lacimitirele eroilor de la Þiganca, de laSimferopol, în Crimeea, de la Novorosikºi Nalcik, în Caucaz, de la Oarba deMureº ºi Carei, în Transilvania, de laZvolen, în Slovacia.

Dupã terminarea celui de-al DoileaRãzboi Mondial ºi reîntoarcereaunitãþilor Armatei noastre în

garnizoanele de reºedinþã, generalul debrigadã episcop Partenie Ciopron,ajutat de preoþi militari ºi de AsociaþiaNaþionalã „Cultul Eroilor“, a desfãºurato susþinutã muncã pentru strângereaeroilor înhumaþi pe locurile undecãzuserã la datorie ºi reînhumarea lorîn cimitirele oraºelor ºi satelor precumºi oficierea slujbelor creºtineºti.

În toamna anului 1948, odatã cunumirea la conducerea MinisteruluiApãrãrii Naþionale a generalului EmilBodnarãº, Inspectoratul Clerului Militardin cadrul acestui minister a fostdesfiinþat, iar preoþii militari în fruntecu generalul de brigadã PartenieCiopron au fost trecuþi în rezervã. Dela aceastã datã, episcopul a acþionattimp de câþiva ani în cadrul PatriarhieiRomâne, iar apoi, la cererea sa, s-aretras la Mãnãstirea Sf. Ioan cel Noude lângã Suceava, unde a dus o viaþã

impusã de canoanele mãnãstirii.Un important eveniment din

viaþa episcopului Dr. PartenieCiopron a avut loc în ziua de 18februarie 1962, la vârsta de 66 ani.În aceastã zi Colegiul ElectoralBisericesc, l-a numit episcop alRomanului ºi Huºilor, activând înaceastã calitate timp de 16 ani. La1 ianuarie 1978, din cauza uneigrele suferinþe, a fost nevoit sã-ºitrãiascã ultimele zile din viaþã laMãnãstirea Vãratec.

Atinsese vârsta de 84 ani,când, la 28 iulie 1980, generalul debrigadã în retragere, cel de-altreilea episcop militar PartenieCiopron a închis ochii, în liniºteamirificã care domneºte de veacuriîn preajma Mãnãstirii Vãratec. S-auscurs aproape trei decenii demutarea de la noi a acesteipersonalitãþi bisericeºti, iar militariiArmatei Române îi omagiazãnumele ºi faptele închinându-icâteva pagini, în semn derecunoºtinþã pentru prodigioasa saactivitate ca episcop al ArmateiRomâne.

ORAȘUL MEU

Așezat între coline, cu brazi și pini,Orașul pare ca o cetate veche

La care oameni de pretutindenea vinSă admire o oază fără pereche.

Cetate străveche de peste un veacÎn ea își găsesc ades’ vindecareDe bolile care par fără de leac

Mulţime de oameni în mina de sare.

Mănăstire înaltă pe Măgura susCu maici și duhovnici cu sfântă trăire

Prin slujbele sacre așază nespusÎn suflete pace și dor de sfinţire.

În mica cetate la tot pasul suntLăcașuri în care poţi sta la-nchinareȘi tineri și vârstnici se roagă și-aprind,

De sufletul celor plecaţi, lumânare.

Orașul de care acum vă vorbescSe cheamă Târgu-Ocna, cum bine se știe,

Pe-altarul vieţii aici își trăiescDestinul părinţii și fiii-n vecie.

Georgeta ANUŢEI

10Nr. 2 / apr - iun 2008 SAREA PÃMÂNTULUI

Am vorbit în numerele anterioareale revistei noastre despre ierurgii îngeneral, ierurgii legate de naºtere ºibotez ºi ierurgii legate de sfârºitulvieþii.

În activitatea pastoralã a preotului,una dintre cele mai solicitate slujbe decãtre credincioºii Bisericii noastreOrtodoxe este aghiazma sau slujbasfinþirii mici a apei. Ea face parte totdin categoria ierurgiilor despre care vomrelata în rândurile urmãtoare.

Cuvântul „aghiazmã” vine dingreceºte ºi înseamnã „sfinþire”.

La noi, prin acest cuvânt se înþelegeatât apa sfinþitã, cât ºi slujba în cadrulcãreia se sfinþeºte apa.

Ea se sãvârºeºte cel mai des,deoarece apa a fost consideratã totdeaunaca una dintre cele patru elemente careintrã în alcãtuirea cosmosului (apa,pãmântul, aerul ºi focul).

Pe de altã parte, apa este cel mai multîntrebuinþatã în viaþa de familie saugospodãreascã. Ea este ºi mijloc ºisimbol al curãþirii, atât fizice, cât ºispirituale. Prin sfinþire de cãtre slujitori, apadevine purtãtoare a harului Duhului Sfânt,cãpãtând putere de curãþire ºi sfinþire.

Aghiazma este de douã feluri:mare ºi micã.

AGHIAZMA MICÃ

În unele pãrþi se mai numeºte„sfeºtanie”, cuvânt de origine slavonãcare înseamnã „luminare” sau slujbaluminãrii.

Este bine de ºtiut ca atunci cândsolicitãm sãvârºirea aghiezmei încasele noastre, în ziua respectivã sãnu mâncãm nimic pentru a puteagusta din ea.

Locul unde se sãvârºeºteaghiazma micã este: în bisericã, încasele credincioºilor, uneori la râuri ºifântâni, în grãdini, la þarinã sau oriundesolicitã credincioºii.

Sãvârºitorul este episcopul ºipreotul.

Timpul când se sãvârºeºte: eapoate fi sãvârºitã ori de câte ori cercredincioºii, dar cãrþile de cultrecomandã mai ales în zilele de post,adicã miercurea, vinerea sau lunea,dar se poate înþelege cã ea poate fi

sãvârºitã cu acelaºi efect în orice altãzi a sãptãmânii.

Este de asemenea recomandat caaceastã slujbã sã se facã în posturilede peste an, dar efectul ei este acelaºica ºi în perioada de peste tot anul.

De obicei sfeºtania este cerutã înlegãturã cu anumite evenimente sauîntâmplãri deosebite din viaþa familieicum ar fi:· punerea temeliei unei case· renovarea locuinþei sau curãþenia

generalã fãcutã în locuinþã· mutarea într-o locuinþã nouã sau

într-o altã locuinþã· sfinþirea unei fântâni· sfinþirea troiþelor· sfinþirea unei maºini· sfinþirea crucii de la mormânt· împlinirea unei vârste rotunde din

viaþã sau cãsãtorie· începutul anului nou· începutul anului bisericesc· înainte de nuntã

· dupã o înmormântare· pentru unele boli ale vieþuitoarelor· pentru bunul mers al casei, atunci

când se constatã efectul uneilucrãri sau influenþe diavoleºti, aunui lucru necurat, piedicã în calearealizãrii unor gânduri ºi idealuricurate.Toate aceste evenimente nu sunt

legate neapãrat de perioadele de postsau de ziua întâi a lunii.

Cartea noastrã de slujbã,Aghiazmatarul, ne sfãtuieºte astfel:„ªtiut sã fie cã prea bun ºi folositor desuflet obicei este sã se facã în bisericãºi în case… sfinþirea apei la toate zilelede întâi ale lunii… ºi prin stropirea cuea duhurile cele viclene ºi tot lucrul rãuse gonesc, se iartã pãcatele cele micide peste toate zilele, adicã nãlucirilediavoleºti, gândurile cele rele; mintease curãþeºte de lucrurile cele spurcateºi se îndrepteazã spre rugãciune; bolilele goneºte ºi dã sãnãtate sufleteascã

ºi trupeascã.(…) Pentru aceasta,datori sunteþi voi, preoþilor, sã vã învãþaþienoriaºii ca sã o primeascã pe ea cucredinþã spre marele lor folos.”

Ce este necesar sã avempentru sãvârºirea slujbeiaghiezmei:

Dacã se sãvârºeºte în casacredincioºilor, se aºazã o masãacoperitã cu o faþã de masã curatã, înapropierea icoanei. Pe ea se aºazã unsfeºnic cu o lumânare sau trei, ocandelã aprinsã, dacã este posibil, unvas cu apã, sfeºtocul sau pãmãtuful debusuioc, un vas pentru tãmâie ºi tãmâia.

Efectele ei sunt binecunoscute decãtre credincioºi: ea alungã demoniiºi bolile, ajutã la însãnãtoºirea trupuluiºi îndepãrtarea tuturor curselor celuirãu, la sfinþirea ºi binecuvântareacaselor ºi a tuturor celor de trebuinþã.

AGHIAZMA MARE

Se sãvârºeºte la Boboteazã, înamintirea Botezului Domnului de cãtreIoan în Iordan. Se mai poate sãvârºiºi în Ajunul Bobotezei.

I se spune „aghiazmã mare” pentrucã aceastã apã are o putere deosebitãprintr-o dublã epiclezã (rugãciune desfinþire), ºi care se sãvârºeºte chiar în

SPICUL

Eu m-am rugat de-ai mei părinţiCa să mă ia la secerat

Să văd și eu un lan de grâuCu spic mare și rod bogat.

S-aud glasuri de păsăreleCu trilurile fermecate

Să urmăresc cum cântă-n slăviPe Domnul cel fără-de-moarte.

Răspuns-a tata: măi, copile,În lunga zi a lui Cuptor

Să rabzi căldurile fierbinţiEste un lucru foarte greu.

Doresc să merg oricum ar fiLanul de grâu eu să-l privescȘi bobu-n palmă să-l mângâi

Ce are-un Prunc sculptat pe el.

E Pruncul Sfânt, îmi spune mama,Trimis de Bunul DumnezeuSă ne hrănească pe pământȘi noi să Îl slăvim mereu.

Prof. Elena BUSUIOC

4 Nr. 2 / apr - iun 200811SAREA PÃMÂNTULUI

ziua în care Domnul nostru Iisus Hristosa sfinþit apele prin Botezul Sãu în Iordan.Însãºi slujba ei este mai solemnã.

Efectele ei se aratã prin rugãciunearostitã de preot: „ªi-i dã ei darul izbãviriiºi binecuvântarea Iordanului. Fã-o pedânsa izvor de nestricãciune, dar desfinþenie, dezlegare de pãcate, vindecarede boli, diavolilor pieire, îndepãrtareaputerilor celor potrivnice, plinã de putereîngereascã. Ca toþi cei ce se vor stropiºi vor gusta dintr-însa sã o aibã sprecurãþirea sufletelor ºi a trupurilor, sprevindecarea patimilor, spre sfinþireacaselor ºi spre tot folosul de trebuinþã.”

Pentru aceste calitãþi, ea sepãstreazã nestricatã vreme îndelungatã,rãmânând tot aºa de proaspãtã, decuratã ºi de bunã la gust, ca ºi atuncicând a fost scoasã din izvor.

O parte din aceastã aghiazmã sepãstreazã în bisericã ºi este folositã depreot în anumite împrejurãri.

În casele credincioºilor sepãstreazã la loc de cinste, în vase desticlã curate. Credincioºii gustã din ea,pe nemâncate, timp de 8 zile de laBoboteazã, în zilele de post ºi ajunaresau la sãrbãtori mari, aºa cum nesfãtuieºte Pr. Prof. Ene Braniºte.

Cei opriþi de la Sfânta Împãrtãºaniese pot mângâia luând aghiazmã mare,cu binecuvântarea preotului. Mai întâise ia – pe nemâncate – aghiazmã mareºi apoi anaforã.

În caz de boalã, bolnavii gustãaghiazmã sau se stropesc cu ea pepãrþile bolnave ale trupului spre a ajutala tãmãduire.

Când înlocuim aghiazma veche cualta nouã, ea trebuie vãrsatã la un loccurat pentru a nu fi pângãritã.

Ca o concluzie, putem spune cãaghiazma, cea micã ºi cea mare, princalitãþile pe care le primeºte în cadrulslujbei, este un izvor de sfinþire, debinecuvântare, de tãmãduire, dealungare a duhurilor rele, de tãrie, desfinþire a caselor.

Prin stropirea cu aceastã apãsfinþitã, ne rugãm ca Dumnezeu „sã netrimitã binecuvântarea Sa care spalãîntinãciunea patimilor, sã cercetezeneputinþa noastrã ºi sã tãmãduiascãbolile noastre cele sufleteºti ºi trupeºti.”Apoi ne rugãm ca Domnul „sã pãzeascãpe robii Sãi ºi Sã le împlineascã toatecele de trebuinþã ºi sã le fie lor milostiv.”

Preot Constantin GENES

În numãrul trecut al revistei vãprezentam cartea „Întoarcerea laHristos” de Ioan Ianolide ºi vã enu-meram motivele pentru care estenecesarã lectura acestui documentistoric plin de învãþãturã creºtinã…

Pentru cei care n-au timpul sã olectureze, continui cu evocarea altorportrete de eroi-martiri ºi aexperienþelor lor de viaþã…

Dintre ele, se remarcã GheorgheJimboiu care, între 1944-1949,condusese studenþimea din Braºov înlupta contra comuniºtilor ºi serefugiase în munþi.

„Viaþa în munþi era grea. Þaraera înfierbântatã ºi gata sã serãstoarne, dar avea nevoie deajutor din afarã, care însã nu avenit . De multe ori eroismulromânilor a fost zidul de apãrareal Europei, când împotrivabarbarilor, când împotriva turcilor,acum venise rândul ruºilor.

Eram însã sub ocupaþie ruseascãºi fãrã sprijin militar. Nu era deconceput o acþiune contrare-voluþionarã. Fãrã a avea nici o ieºire,românii au fost arestaþi în valuri.Întemniþarea lor a anihilat oricerezistenþã în popor ºi astfel s-a pu-tut construi SOCIALISMUL.”(pag.152)

Torturat, a rezistat prin rugãciunela Dumnezeu. A primit 15 ani demuncã silnicã ºi, adus la Tg. Ocna, seruga mult, cerceta cãrþile sfinte, spiritulsãu de sacrificiu nu avea margini.Dumnezeu îi dezvãluia adâncaorânduire a lumii ºi a omului. Acontribuit la formarea conºtiinþeicreºtine ºi a fost o pildã de dârzeniesufleteascã.

„Adesea a stat laolaltã cu oamenirãi ori cu delatori care l-au chinuit ºil-au provocat, dar pe care i-a dominatcu bunul lui simþ, cu tactul lui iscusit,cu marea sa putere de a iubi.” (…)

S-a stins, conºtient, împãcat, fãrãoscilãri ºi încredinþat cã în lume va biruiHristos.

Este înmormântat fãrã cruce încimitirul politic din Aiud, pãmânt carea primit o bunã parte din floareaneamului românesc din acest secol”(pag. 154).

Cei care l-au cunoscut suntconvinºi cã a murit în stare desfinþenie.

D. Bordeianu mãrturiseºte:„Acest martir a fost pentru minemodelul de neegalat a ceea ce trebuiesã fie ºi sã facã omul pentrumântuirea lui ºi a neamului care l-aconceput. (…) A fost desãvârºit dintoate punctele de vedere. Era un îngerîn chip de om”.

O altã figurã remarcabilã, nu prinsfinþenie, de data aceasta, ci printragism, între deþinuþii penitenciarului-sanatoriu Tg. Ocna a fost pastorulevreu RICHARD WURMBRAND,cel care avea sã treacã pe rând, de laateism, fiind un fanatic comunist, laluteranism, pentru ca în cele din urmãsã devinã creºtin…

In 1946 a avut loc o conferinþã aconfesiunilor din România, convocatãde Ana Pauker, evreicã ºi condu-cãtoare a comuniºtilor, la care rabinul-ºef ªafran a negat dumnezeirea luiHristos, menþionând cã ei, evreii, suntpoporul ales!

Wurmbrand a luat cuvântul. Aînceput prin a evoca originea saiudaicã, apoi a mãrturisit cum a ajunscreºtin, în fine a trecut la atac împotrivalui ªafran, a pãcatelor ºi a necredinþeipoporului evreu pe care le-a dezvãluitcum numai un evreu poate sã o facã.

– Voi sunteþi vinovaþi! – a strigatel. Pãcatele voastre au urcat pânãla cer. Voi urâþi, voi uneltiþi, voi

(continuare în p. 15)

Presb. Aurelia GENES

12Nr. 2 / apr - iun 2008 SAREA PÃMÂNTULUI

Ce rezonanþã are acest cuvântIUBIRE! „Când spui «iubire» spui«Dumnezeu». Dacã fericirea supremãva consta în iubirea pentru Dumnezeu,fiecare clipã a vieþii noastre va fi oposibilitate de a rãspândi iubirea ºibucuria“ (Lazarev).

Dacã Dumnezeu a iubit atât de multlumea încât L-a dãruit pe Fiul Sãu canoi sã avem viaþa veºnicã, cum ar trebuisã rãspundem noi acestei mari iubiri?

Trebuie sã simþim, trebuie sã ºtimcã pe drumul vieþii noastre nu putemmerge fãrã iubire. Sã ne amintim careeste prima poruncã datã de Dumnezeu:„Iubeºte pe Dumnezeul tãu din toatãinima ta ºi din tot cugetul tãu!“

Dacã eu încep sã dispreþuiesc pe celslab în credinþã, dacã urãsc pe cel caremi-a jignit sentimentele, sufletul meu seva înrãi ºi acest lucru mã va îndepãrtade Dumnezeu. Dacã Dumnezeu ar fipãrtinitor, soarele nu ne-ar mai încãlzi petoþi deopotrivã. Sã cãutãm sã nedesprindem de lucrurile materiale de caresuntem legaþi ºi sã eliberãm mai multãiubire. Pentru cã Dumnezeu este iubire.

Dar noi ce facem cu iubirea luiDumnezeu? O respingem, o refuzãmîndreptându-ne cãtre tãrâmulîntunericului. Unde este smerenia,unde este flacãra care face vieiubirea de Dumnezeu? Am irositdarurile înalte pe care mi le-a datDumnezeu, am irosit bucuria ºilumina conþinute în acest cuvântDUMNEZEU care, conform LegiiDumnezeieºti, trebuia sã construiascãîn noi marele ADEVÃR.

Noi trãim de pe o zi pe alta,mergând la Bisericã, ascultândCuvântul lui Dumnezeu poate cusmerenie, poate cu evlavie, dar cândajungem acasã uitãm gândurile noastre,

îndreptându-se spre lucruri materialeprotestând de multe ori înpotriva luiDumnezeu Creatorul nostru.

În loc sã punem apã florilor iubiriilui Dumnezeu, noi le lãsãm sã moarã

MAICÃ SFÂNTÃPREACURATÃMaicã Sfântã Preacuratã,Regina cerului albastru,Steaua noastrã luminatã

Umple-mi sufletul sihastru.

Masã celora sãrmani,Alinare în durere,

Toiagul trecerii prin aniBãtrânilor fãrã putere.

Locaºul fericirii lumii,Aleasã a lui Dumnezeu,

Lumina dulce-a rugãciuniiPrimeºte-mã la sânul tãu!

Picurã, Maicã, din stelePeste mine harul tãu,Fii lumina vieþii meleªi mã apãrã de rãu.

Fã-i din lacrimi, nestemateCând ar picura sã cânte,

Dãruind seninãtateSufletului care plânge.

neprotejate, neîngrijite. Apostolii nu-Lurmeazã pe Iisus din teamã sau pentrurãsplata veºnicã. Ei Îl urmeazã pentruiubirea nemãrginitã descoperitã întimpul petrecut împreunã pe pãmânt,de la staulul din Betleem pânã laCrucea de pe Golgota. Când Îl priveau,iubirea se aprindea în sufletele lor.

Poate pentru unii, cuvântul „IUBIRE“nu a însemnat decât un sentiment, oemoþie, o pasiune omeneascã pe care nuam separat-o, nu am conºtientizat-o.Acum trebuie sã gândim altfel pentru cãÎl cunoaºtem pe Iisus, Fiul iubit a luiDumnezeu, Care ne-a fost dãruit din multaiubire a lui Dumnezeu. El nu este numaiIUBIRE, ci este Sfânta Treime în unitatecare înseamnã IUBIRE, ÎNÞELEP-CIUNE, PUTERE – TATÃL ºi FIUL ºiDUHUL SFÂNT!

Toatã fericirea vieþii o dã iubireade Dumnezeu, pentru cã este cel maicurat, cel mai puternic sentiment alspiritului omenesc. Cultivând iubirea deDumnezeu în sufletul nostru, rãsaretemerea de Dumnezeu care nesmereºte, gândindu-ne la înfricoºataJudecatã ºi la dobândirea Slavei luiDumnezeu.

Sã ne gândim cã putem pierde totulîntr-o clipã, ce ne mai rãmâne? Nerãmâne cel mai important lucru,IUBIREA DE DUMNEZEU, carerãmâne în noi ºi valoreazã mai multdecât toate bogãþiile lumii. Sã trãim,deci, iubindu-L din toatã inima noastrãpe Dumnezeu! Amin.

Zânica MIHAI

Crucea nu e chip cioplitªi nici idol pãgânesc,Ea-i Altarul cel sfinþitPentru neamul creºtinesc.

Când pe ea S-a rãstignitFiul Tatãlui, Hristos,

Cu-a Lui sânge-a mântuitPe tot omul pãcãtos.

Crucea nu e semn de chinNici ocãrii instrumentNu-i nici vieþii-amar veninNici al morþii ornament.

Ci ea-i armã ne nenfrânt,Contra ei nu-i nici un leac,Cine-o poartã pe pãmântCu credinþã-i viu în veac.

Protos. Claudiu ConstantinPANÞIRU

Nr. 2 / apr - iun 2008 13SAREA PÃMÂNTULUI

În viitorul apropiat se preconizeazãcã întreg pãmântul va fi condus de ungrup de oameni foarte puternic, care vaforma un guvern la nivel mondial. Scopulacestui grup este înfiinþarea unei noiordini mondiale (NWO - new worldorder). Gruparea va fi atât de puternicã,încât nimeni nu va putea sã îi facã faþã.Grupul Bilderberg reprezintã tristarealitate a celor care ne conduc dinumbrã.

Sterilizarea, eugenia ºi, mai ales,reducerea populaþiei actuale a planeteipânã la 15-20 % din cât avem azi, adicãsã nu depãºeascã 500 de milioane!Acesta este doar unul din planurile deviitor ale acestei organizaþii ultrasecrete.

Oamenii vor deveni sclavi ai celorcare vor conduce lumea. Þãrile, ca formãde organizare, sunt un lucru careaparþine trecutului. Orice formã deindependenþã a persoanei este înpericol. Familia ºi chiar individul în sinesunt în pericol de dispariþie. Se doreºteexterminarea a nu mai puþin de 80% dinpopulaþia actualã a lumii. Oraºele vordeveni niºte închisori în care toþi locuitoriivor fi foarte bine monitorizaþi. Legãturiledintre oraºe vor fi foarte strict observate,astfel încât nicio activitate umanã nu vamai fi independentã. Super computerevor cataloga ºi investiga oamenii.Numele, reacþiile, culoarea ochilor,înãlþimea, greutatea, absolut totul va fimonitorizat ºi þinut sub strictã observaþie.Puterea celor care vor conduce lumeava fi atât de puternicã, încât nu va puteafi niciodatã provocatã. ªtiinþa ºidezumanizarea va fi legea celor care vorprelua puterea asupra lumii.

Presa trage un semnal dealarmã

În aproape toatã presa occidentalã,incluzând aici ºi Internetul, au apãrutdiverse ºtiri despre „pericolulBilderberg“. Un film documentar realizatrecent a fost postat pe internet înlegãturã cu acest caz. În continuare,am sustras cele mai importante idei aleacestui film impresionant.

Grupul BilderbergGrupul Bilderberg a fost înfiinþat în

1954 la Hotelul Bilderberg din Olanda,de prinþul Bernhard al Olandei. Dinaceastã organizaþie fac parte cam 180de personalitãþi politice, culturale,

economice, universitare, mass-mediadin aproape 50 de þãri. Bill Clinton a fostchemat, la summitul Bilderbergers dela Baden Baden din Germania din 1991unde, dupã interviu, a fost propus sãcandideze la Preºedenþia Americii. În1992, Clinton a fost ales PreºedinteleSUA. Tony Blair a fost chemat lasummitul Bilderbergers din Grecia înanul 1993. În iulie 1994 a devenitPreºedintele Partidului Laburist, iar în1997 a fost „ales“ Primul Ministru alMarii Britanii.

Jacques Santer, chemat sã i se iaun interviu în 1991 la Baden Baden afost „ales“ Preºedintele UniuniiEuropene în 1995, deºi fuseseîndepãrtat de la Conducerea Statuluipentru corupþie. Romano Prodi, membrual Comitetului Director Bilderberg încãde la mijlocul anilor ‘80, la mitingul diniunie 1999 din Portugalia i s-a spus cãva fi „ales“ Preºedintele UniuniiEuropene. A depus jurãmântul caPreºedinte în Septembrie 1999. LordulGeorge Robertson a fost chemat lamitingul Bilderbergers din Scoþia în anul1998. În August 1999 a depusjurãmântul ca Secretar General alNATO. Lista ar putea continua.

Triere umanãPlanul cel mai important al acestei

organizaþii este faptul cã populaþia lumiiva trebui sã atingã numãrul de 500milioane de oameni, din cei 6 miliardecât suntem astãzi. Introducerea demicrocipuri în þesutul uman se practicãdeja în unele locuri. În viitor, fãrã aceste„însemnãri“, nu vom putea nici mãcarsã mergem la cumpãrãturi. Totul va fiînregistrat ºi þinut strict sub control.Scanarea feþei, cititul buzelor ºianalizarea mersului va fi una dinpreocupãrile de bazã ale„programatorilor“ noºtri.

Modelul ChinaPolitica ONU ºi implicit a grupului

Bilderberg este aceea de a urmamodelul Chinei. În aceastã þarã esteinterzis sã ai mai mult de un copil pefamilie. Cei care îndrãznesc sã facã maimulþi copii sunt obligaþi sã plãteascãamenzi destul de mari statului. Uniichiar ajung sã fie închiºi pentrunerespectarea acestei legi diavoleºti iarfemeile sunt obligate la avort. Tot în

China se petrec lucruri care întrec oriceimaginaþie. Aici existã adevãrate taberede laboratoare umane, în cadrul cãroraoamenii sunt folosiþi drept cobai. Prininventarea a tot felul de formule chimicevor sã schimbe însãºi structura fizicã aomului.

Împãrþirea speciei umane în douãÎn 1910 se spunea cã în viitor se

vor folosi droguri pentru a þine controlulasupra populaþiei. Astãzi, la aproape80% din populaþia lumii i se prescrie sãconsume sub diferite forme droguri, celemai multe dintre ele sub formã deantidepresive. Prin injectarea unorcombinaþii chimice, se doreºteîmpãrþirea speciei umane în douã:conducãtorii ºi supuºii. Conducãtorii vorfi atât de bine modificaþi genetic încât orevoltã a celor obiºnuiþi se va asemãnaunei rãscoale a oilor împotriva ciobanilor.

Investiþii de miliarde de dolariAceste organisme care se ocupã de

controlul asupra populaþiei sunt foartebine sprijinite material. Magnatulamerican Ted Turner a fãcut donaþii deaproape 4 miliarde de dolari acestuiorganism. 30 de miliarde se spune cã arfi donat ºi cel mai bogat om din lume,Bil Gates, aceluiaºi organism subpretextul cã doneazã banii pentruajutorarea copiilor din lumea a treia. Altmagnat, Warren Buffet - cunoscutfilantrop a oferit ºi el 37 de miliarde. „Credcã lumea va fi mult mai bunã atunci cânddoar 10 sau 20% din populaþia lumii vamai rãmâne“, spunea Eric Pianka de laAcademia de ªtiinþe din America.Aceeaºi organizaþie care se ocupã decontrolul populaþiei se dã dreptapãrãtoarea vieþii pe pãmânt. Tot ei susþincã aceasta ar trebui sã devinã noua religiea lumii. O religie care pretinde cã dincauza înmulþirii omului, dioxidul de carbonal pãmântului se rarefiazã iar pãmântuldevine tot mai neîncãpãtor.

Susþinem cã toate aceste lucrurisunt posibile, deoarece lumea merge totînspre mai rãu. Nu admitem cã acestelucruri nu existã, însã noi trebuie sã ledãm oamenilor soluþia: Iisus Hristos. Potsã ne ia totul. Dar un singur lucru nu ni-l pot lua: pe Iisus Hristos ºi BisericaSa. Dacã rãmânem în Biserica luiHristos, indiferent câþi vom rãmâne, astane va duce la liman.

Documentare: Preot Florin SMARANDI

14Nr. 2 / apr - iun 2008 SAREA PÃMÂNTULUI

În urmã cu ºapte ani, închidea ochiipentru eternitate cel ce a fost preotulPAVEL CURCUÞÃ.

Era pe 23 mai 2001, în ajunulÎnãlþãrii Domnului.

Dupã ce a dat ultimele poveþe celordragi ºi dupã ce a cerut sã i se citeascãrugãciuni, a ºtiut cã misiunea sa peacest pãmânt se încheiase ºi a zissimplu ºi rugãtor: „Lãsaþi-mã sã mãduc!”.

ªi, într-adevãr, a plecat spreveºnicie, înconjurat de cei dragi… Erafoarte ataºat de familie, de rude, deprieteni, de credincioºi, care, la rândullor, nu l-au uitat, ci l-au pãstrat însufletele ºi în rugãciunile lor…

În vasta sa carierã a reparat, apictat, a sfinþit mai multe biserici… darmai presus de toate a zidit sufleteleoamenilor… De aceea, în serile depriveghere de la cãpãtâiul sãu dinbisericã, nu e de mirare cã s-au rugatºi au cântat pentru sufletul sãu copiiorfani de la ªcoala Nr. 1…

Copiii aceia ne-au dat o lecþie deiubire… Pãrintele le fusese ca un „tatã”pentru ei ºi acum îºi arãtaurecunoºtinþa…

Viaþa sa a fost foarte zbuciumatãºi avea sã treacã prin grele încercãriîncã din tinereþe, cãci a cunoscut detimpuriu ororile comuniste… Un„Iuda” avea sã-l vândã pentru ideilesale creºtine care l-au costat doi anide detenþ ie grea în lagãre lecomuniste din care doar Dumnezeul-a scãpat, cãci îl vroia un Apostolal Sãu…

Au fost ani grei, de care n-avea sãaminteascã nicicând, tocmai deaceea…

Vorba poetului gãlãþean ValeriuGorunescu:

„Viaþa mea,O clipã de-ar fi fost sã fie,Am întrerupt cu ea o veºnicie,

În ziua de 10 mai, curent, ne-amadunat mai mulþi la picioarele crucii cestrãjuieºte mormântul pãrintelui PavelCurcuþã, la biserica Domneasca din Tg.Ocna, de ºapte ani de zile.

ªapte ani! Au trecut greu, au trecutrepede? Aprecierea este subiectivã. Darau trecut, fãrã sã-l mai vedem în bisericaPrecista Mare, fãrã sã-l mai întâlnim pestradã, aºa maiestos cum era.

De ºapte ani nu-i mai întâlnimprivirea binevoitoare, aducãtoare deîncredere în bine, princredinþa ºi speranþa în mareabunãvoinþã a Domnului.

De ºapte ani nu-i maiauzim duioasele rugãciuniînãlþate pentru binecre-dinciosul popor român depretutindeni, de ºapte aninu-i mai urmãrim predicile,rostite din inimã ºi mergândla inimã!

Pãrintele Pavel Curcuþãa pãstorit aici, ca fiu alacestor plaiuri.

S-a nãscut la 30 martie1930, în localitatea Vâl-cele-Tg. Ocna, ca prim fiuîntre cei doisprezece copiial lui Ion ºi Maria Curcuþã.

Studiile le-a început însatul natal, apoi la presti-giosul seminar teologic „Sf.Gheorghe“ din oraºulRoman, iar pe cele univer-sitare, la Bucureºti, laFacultatea de Teologie.

Întreruperea anilor de studiu, dincauza regimului comunist care alegeape cei mai buni români, pentru a-i chinuiîn închisori, îl determinã sã susþinãlicenþa abia în iunie 1956.

A pãstorit în parohiile: Coºnea-Bacãu, Lãloaia-Comãneºti, Bacãu,Ghimeº-Fãget –14 ani, ºi la parohiaPrecista Mare-Tg. Ocna, timp de 27de ani pânã la obºtescul sãu sfârºit.

Pe unde a trecut, a lãsat urmefrumoase; a reconstruit biserici înGhimeº-Fãget ºi în oraºul Tg. Ocna.Pe toate le-a împodobit ºi sfinþit, oferind

mari sãrbãtori enoriaºilor sãi ºi nunumai ºi lãsând nume de frumoasãpomenire în toate localitãþile.

Era un preot cultivat ºi tot mereucitea, documentându-se.

Înzestrat de Dumnezeu cu multedaruri: cinste, bunãtate, milostenie,corectitudine, rãbdare – „ocean derãbdare“, cum se spune despre SfântulNectarie – a slujit cu adâncã sfinþenie,încât strecura în inimi adevãrate trãiriduhovniceºti. Se supãra ºi ridica tonul

numai când vedea atacateSfintele Taine, Ortodoxia saudrepturile sfinte strãmoºeºti.Aici nu era îngãduitor ºi nuaccepta compromisuri.„Doamne, buzele mele veideschide ºi gura mea va vestilauda Ta!“ S-a conformatacestui verset 16 dinbinecunoscutul psalm 50.

A fost ºi un duhovnic cuvocaþia preoþiei. Când rostea:„Iatã aici, de faþã, este ºiMântuitorul...“ te pãtrundea,Îl vedeai aievea ºi eraipregãtit pentru primirea TaineiSf. Spovedanii. Canonul datera îndreptar ºi mântuire. Prinîntreaga sa comportare, adovedit cã era conºtient cã nenaºtem ºi trãim aici, dar nupentru aici; pe acest pãmântsuntem oaspeþi, oaspeþi lamasa Domnului.

Întreaga-i înfãþiºaredescoperea un om integru, un „sfântprintre oameni“, cum îl numeaucredincioºii.

Despre timpul de detenþie nu s-aplâns niciodatã; a suferit cu credinþã înDumnezeu ºi Dumnezeu l-a ajutat.„Nãdãjduieºte în Domnul ºi fã bunãtateºi locuieºte pãmântul ºi hrãneºte-te cubogãþia lui“ (Ps. 36, vers. 3).

Acestei personalitãþi luminoase îiaducem piosul nostru omagiu, acum latradiþionala pomenire de ºapte ani!

Mai 2008, Tg.Ocna

Prof. Laetiþia pr. LEONTE

IN MEMORIAM

Nr. 2 / apr - iun 2008 15SAREA PÃMÂNTULUIAm ispãºit cu suferinþi o mie,Am ispãºit cu câte-o bucurie…”ªi într-adevãr, avea sã rãscumpere

vremea, propovãduind, cu timp ºi fãrãtimp, învãþãturile credinþei Ortodoxepânã la suflarea lui cea mai de peurmã…

Era în Spitalul de Oncologie de laCluj, operat, la reanimare ºi predicacelor din jur din patul sãu de suferinþã…Aºa se face cã unul din pacienþi s-ahotãrât sã se cãsãtoreascã religiosabia atunci, deºi o viaþã trãise doarcununat civil…

Cei ce i-au stat în preajmã de-alungul anilor au putut învãþa de la el,printre altele, ce este SMERENIA… Odovadã este ºi faptul cã în cererea sade pensionare cãtre Prea Sfinþit, în finalmenþioneazã:

„Mulþumesc Bunului Dumne-zeu pentru harul preoþiei pe caremi L-a încredinþat de am pãstorit laparohiile menþionate, rugându-L sãmã ierte de toate l ipsurile ºipãcatele, iar pe Prea Sfinþia VoastrãVã rog sã-mi daþi dezlegare ºibinecuvântare arhiereascã, mul-þumindu-Vã din toatã inima pentrutot ajutorul pe care mi l-aþi dat…”

Pentru toate acestea, rudele ºi ceiapropiaþi sufleteºte lui s-au adunat înziua de 10 mai 2008 în cimitirul bãtrâneibisericuþe „Domneasca” spre a înãlþa orugã la Dumnezeul pe care L-a slujittimp de 44 de ani pentru ca sufletulsãu sã primeascã plata pe mãsuraostenelilor sale…

De aceea, de acolo de sus, el ne-atrimis un zâmbet, acelaºi zâmbet caldpe care îl avea ori de câte ori rudele ºiprietenii îl înconjurau în diferite ocazii….

A iubit istoria, geografia, lecturafoarte mult din orice domeniu… A scrisconstant în revistele bisericeºti centrale,dar mai presus de toate L-a iubit peDumnezeu ºi pe aproapele…

De aceea, nu-l vom plânge, ci doarîi vom duce dorul, cãci el a spus ºi afãcut ce avea de spus ºi de îndeplinit,acum e rândul nostru sã-i urmãmexemplu… Dar fi-vom noi oare laînãlþimea lui? Rãmâne de vãzut…

Presb. Aurelia GENES

împilaþi, voi minþiþi împotriva luiHristos ºi a Bisericii Sale. Aþipierdut dreptul de popor ales prinuciderea lui Hristos ºi nu vã rãmânedecât sã vã pocãiþi ºi sã vã în-creºtinaþi! Cãci Cel pe care Îl prigo-niþi este Cel vestit patriarhilor ºiproorocilor. În afara lui Hristos nuaveþi mântuire!” (pag.165)

Ana Pauker a dat ordin sã fieîntreruptã radiodifuzarea discursuluiiar el a fost scos de ai lui pe furiºfiindcã evreii îl aºteptau sã îl ucidã…

Arestat în 1948, sub un nume fals,este condamnat la douãzeci de ani demuncã silnicã ºi astfel ajunge la Tg.Ocna. Aici îºi va întãri credinþa ºi vaafla rãspunsuri la frãmântãrile sale dela Valeriu Gafencu…

Astfel, la întrebarea lui: „E maibine cum a spus Iisus, ori cum a spusMarx?”, Valeriu îi rãspunde:

„– Marx cutremurã un secol. Elaºeazã lumea pe fãgaºul materi-alismului ateu, care vede universul ºiomul ca un mecanism. Aplicareaprincipiilor lui în societate duce larobie, tiranie politicã ºi mutilareaspiritualã a indivizilor. Iatã ce esteMarx pentru omenire” (pag.167).

Aflã treptat alte rãspunsuri, ceeace-l ajutã ca, la rândul sãu, atunci cândeste adus un evreu talmudist, a cãruiurã împotriva creºtinilor s-a dezlãnþuitviolent, sã-l combatã cu vehemenþã încredinþa sa, ceea ce-i atrage uraacestuia…

Au loc dialoguri foarte interesantedespre poporul evreu, creºtinism,politicã, istorie… purtate între Valeriu,Richard Wurmbrand ºi evreultalmudist.

Dupã aceastã confruntare,Valeriu i-a spus:

„– Domnul pastor cunoaºte foartebine adevãrul, rãmâne numai sã sestatorniceascã în el”, lucru ce îl va ºi

face dar din pãcate, doar pentru operioadã de timp…

Între timp, Valeriu Gafencu îºisimte sfârºitul ºi, plin de o tainicãbucurie lãuntricã, dã ultimele poveþedeþinuþilor ce veniserã sã-l vadã:

„– În primul rând, gândul ºisufletul meu se închinã Domnului.Mulþumesc cã am ajuns aici. Mergla El. Vã rog mult sã-L urmaþi, sã-Lslãviþi ºi sã-L slujiþi. Sunt fericit cãmor pentru Hristos. Lui îi datorezdarul de azi. Totul e o minune. Eu plec,dar voi aveþi de purtat o cruce greaºi o misiune sfântã. (…) Veþi aveamulte necazuri. Fiþi tari în credinþã,cãci Hristos îi va birui pe toþivrãjmaºii. Îndrãzniþi ºi rugaþi-vã!Pãziþi neschimbat Adevãrul, dar sãocoliþi fanatismul (..). Sã-i iubiþi ºi sã-islujiþi pe oameni. Au nevoie de ajutor,cãci duºmani prãdalnici cautã sã-iînºele. Ateismul va fi învins, dar sãfiþi atenþi cu ce va fi înlocuit!”(pag.189)

Povara acestui legãmânt avea sãfie dusã mai departe de Ioan Ianolidecare a supravieþuit încercãrilor ce auurmat ºi, conºtient de misiunea ce i-oîncredinþase Dumnezeu, mãrturisea:

„Mã rog fierbinte lui Dumnezeusã-mi ajute ºi rog pe oameni sã seopreascã o clipã din iureºulameþitor al vieþii ºi sã cugete maiadânc la rostul lor.” (pag.185)

Acest strigãt este adresat ºi nouãºi, dacã îl urmãm, vom putea ºi noimãrturisi, ca ºi el:

„Am luptat cu gândurile, am luptatcu trupul meu, am luptat cu lumea.

La sfârºitul acestei amarniceexperienþe, numai Hristos rãmâne viu,întreg ºi veºnic în mine. Bucuria meae deplinã: Hristos. M-am dãruit Lui ºiEl m-a fãcut om. Nu-L pot defini, darEl e totul în toate. Slavã dau lui HristosDumnezeu ºi Om!” («Mãrturisireautobiograficã», pag.18).

(urmare din p. 11)

Nr. 2 / apr - iun 2008 SAREA PÃMÂNTULUI 16

Este arhicunoscutã istoria convertiriiSfântului Apostol Pavel. Asta nu numaipentru frumuseþea ei, ci poate ºi pentrufaptul cã de mai multe ori se repetãpovestirea ei în cursul Noului Testament.În textul Apostolului care se citeºte laSfânta Liturghie a sãrbãtorii SfinþilorÎmpãraþi Constantin ºi Elena este a treiarelatare a convertirii sale. Desigur cã nuîn faþa aceluiaºi auditoriu Sfântul Pavelîºi repeta modul convertirii, cãci îºi dãdeaseama cã asta înseamnã de acumaltceva decât mãrturisire ºi el era un omsfânt, iar sfântul nu devine ridicolniciodatã. Acum era în faþa regelui Agripa,care tocmai venise, îm-preunã cu sorasa, Berenice, sã salute pe noul procuratoral iudeii, numit Porcius Festus. Acestaluase locul lui Felix, care fusese chematla Roma, în urma unei rãzmeriþe iudaiceînãbuºite în sânge de armata romanãcomandatã de el. Felix închisese peApostol ºi l-ar fi putut elibera dacã acestai-ar fi dat bani. De fapt, când l-a scos pePavel sãi vorbeascã despre Dumnezeului ºi soþiei sale Drusila, nu pentru cã-Liubea pe Dumnezeu a fãcut aceasta, saupentru cã nevestei sale, fiind din neamuliudeilor, i-ar fi plãcut sã audã pe cinevavorbind despre Dumnezeul pãrinþilor ei.Ci socotea cã poate Pavel îi va strecuraîn buzunar vreun pumn de arginþi, ca sã-l facã scãpat. Dar procuratorul nu ºtiacã Sfântul nu cautã mijloace josnice sprea se izbãvi de la moarte. ªi, pe cândPavel zãcea în temniþã, pe Felix însuºi l-aajuns pedeapsa lui Dumnezeu. Festuseste numit în locul lui ºi acesta îlancheteazã iarãºi pe Apostol.

Mult mai înþelept decât procuratoriidinaintea lui, Festus înþelege vicleniaiudeilor când îi cere sã-l aducã pe Pavelde la Cezareea la Ierusalim ca sã fiejudecat de Sinedriu. ªi-a dat seama cã

aceºtia îl vor nimici încã înainte de aajunge la Ierusalim, aºa de plini de urãerau împotriva lui. De aceea, mergând elînsuºi la Cezareea, stã de vorbã cuApostolul, ºi acesta, profitând de un dreptal sãu de cetãþean roman, cere sã fiejudecat de Cezar, la Roma. Iisus fusesesocotit nevinovat de moarte de cãtrePilat; acum, Festus, la fel, a înþelesdespre acuzatul Pavel (Fapte 25, 25) cãn-a fãcut nimic vrednic de moarte. Deaceea Apostolul se gândeºte cã totuºi

stãpânitorul roman judecã mult mai dreptdecât cel iudaic. Afirmându-ºi decicetãþenia romanã cu drepturile ei, cuaceasta, tulburarea din Ierusalim sestinse cu ruºine. Dar, mai înainte de apleca spre Roma, Sfântul Apostol Pavelavea sã mai rosteascã o predicã mai-marilor Iudeii din vremea aceea.

Regele Agripa II, dimpreunã cu soralui, Berenice, tocmai sosirã la Cezareeasã salute pe noul procurator. Festus îiprezentã situaþia poporului tulburat dediscursul unui întemniþat pe nume Paveldespre „un oarecare Iisus mort, de CarePavel zice cã trãieºte“ (Fapte 25, 19).Dorind sã-l audã, Pavel avu ocazia sãvorbeascã încã o datã despreconvertirea sa, de data asta în faþa unuiauditoriu select.

Discursul sãu ultim în Iudeea adovedit încã o datã geniul predicatorialal Apostolului. Întâi l-a pregãtit pe regesã-l asculte cu atenþie, aducându-iaminte de educaþia primitã ºi desprecunoºtinþele sale cu privire la obiceiurileºi neînþelegerile iudeilor. Apoi povesti cefanatic era el, Apostolul, ca fariseu,luptând împotriva creºtinilor ºi a nãdejdiiacestora cã Mesia a venit în persoanalui Iisus Hristos din Nazaret. Dar ºi cuma ajuns sã creadã cu tãrie acest adevãr,în urma minunii neuitate de pe drumulDamascului. De aici, textul Apostoluluicitit la Liturghia sãrbãtorii Sfinþilor ÎmpãraþiConstantin ºi Elena îºi urmeazã cursul.Celor mai mari adunaþi în sala dejudecatã, tribunilor ºi bãrbaþilor de frunteai cetãþii, Sfântul Pavel trebuia sã levorbeascã despre lucruri pe care le-avãzut cu ochii lui, nicidecum ceva dinînchipuire. Dar deja din primele relatãriale minunii Apostolul le mutã privireadincolo de orizontul raþiunii. Cum ºi-ar fiputut închipui ascultãtorii o strãlucire mai

Apostolul sãrbãtorii Sfinþilor Împãraþi Constantin ºi Elena (Fapte 26, 12-20)

„ªi, în felul acesta, mergând ºi la Damasc, cu putere ºi cuînsãrcinare de la arhierei, am vãzut, o, rege, la amiazã, în caleamea, o luminã din cer, mai puternicã decât strãlucirea soarelui,strãlucind împrejurul meu ºi a celor ce mergeau împreunã cumine. ªi noi toþi cãzând la pãmânt, eu am auzit un glas care-mi zicea în limba evreiascã: «Saule, Saule, de ce Mã prigoneºti?Greu îþi este sã loveºti în þepuºã cu piciorul?» Iar eu am zis:«Cine eºti, Doamne?» Iar Domnul a zis: «Eu sunt Iisus, peCare tu Îl prigoneºti. Dar, scoalã-te ºi stai pe picioarele tale.Cãci spre aceasta M-am arãtat þie: ca sã te rânduiesc slujitor

ºi martor ºi al celor ce ai vãzut, ºi al celor întru care Mã voiarãta Þie, alegându-te pe tine din popor ºi din neamurile lacare te trimit, sã le deschizi ochii, ca sã se întoarcã de laîntuneric la luminã ºi de la stãpânirea lui satan la Dumnezeu,ca sã ia iertarea pãcatelor ºi parte cu cei ce s-au sfinþit, princredinþa în Mine». Drept aceea, rege Agripa, n-am fostneascultãtor cereºtii arãtãri; ci mai întâi celor din Damasc ºidin Ierusalim, ºi din toatã þara Iudeii, ºi neamurilor le-am vestitsã se pocãiascã ºi sã se întoarcã la Dumnezeu, fãcând lucrurivrednice de pocãinþã.“

Doamne, Cel cepretutindeni

Doamne, Cel ce pretutindeniEºti cu-al Tãu popor alesFii cu noi pân’ la venirea

vremii sfântului cules.

Fã-ne sã urmãm credinþaBunilor strãmoºi curaþiCa sã fim ºi noi de Tine

Ca ei binecuvântaþi.

ªi ne dã, Iisus, la urmã,un sfârºit biruitor

Sã ajungem la CununãÎntr-o clipã ºi-ntr-un zbor.

Sã ne veselim deapururiCânt divin sã-Þi înãlþãmªi-mpreunã cu toþi sfinþii

Veºnic sã Te adorãm.

Presb. Nina RONCEA

Nr. 2 / apr - iun 2008 17SAREA PÃMÂNTULUI

puternicã decât a soarelui la zenit? Saucum sã creadã cã Dumnezeu din cervorbeºte evreieºte, o limbã obscurã dintr-unþinut atât de rãzvrãtit al Imperiului Roman?ªi totuºi Sfântul Pavel continuã cu atâtaelocvenþã uimitoare pledoaria sa pentruîntoarcerea tuturor oamenilor laDumnezeu, prin pocãinþã, încât auditoriulîl socoti nu numai nevinovat de ceea ceera osândit (Fapte 26, 31-32), ba chiaraproape cã erau înduplecaþi sã devinã ºiei creºtini, însuºi Agripa zicându-i astalui Pavel (vers. 28).

Mai târziu, peste aproape treisecole, un alt împãrat avea sã ascultecuvântul Evangheliei ºi sã devinã creºtin.O, ce minuni a fãcut apoi acest împãrat!Cum au cãzut lanþurile de pe mâinile ºipicioarele Bisericii, când ÎmpãratulConstantin a crezut în Hristos! Într-unmod mai presus de minte i-a vorbit ºi luiDumnezeu. Dar Constantin a crezutpropovãduirii Crucii de pe bolta cereascã.Troparul sãrbãtorii Sfinþilor Împãraþi leagãprovidenþial convertirea lui Constantin dea lui Pavel: „Chipul Crucii Tale pe cervãzându-l ºi ca Pavel chemarea nu de laoameni luând, cel între împãraþi apostolul

Tãu, Doamne, împãrãteasca cetate înmâinile Tale o a pus, pe care pãzeºte-ototdeauna în pace, pentru rugãciunileNãscãtoarei de Dumnezeu, Unule,Iubitorule de oameni“. Întocmai ca ºiînaintaºul sãu, Saul din Tarsul Ciliciei,Constantin a înþeles cã, împotrivindu-seBisericii, Imperiul L-a prigonit pe Hristos.Sentinþa datã lui Saul odinioarã la porþileDamascului: «Eu sunt Iisus, pe Care tu Îlprigoneºti» revine în semnul Crucii pefirma-mentul Imperiului în vremea luiConstantin, în lacrima icoanei batjocoritede iconoclaºti, în urmele lãsate de degetullui Dumnezeu peste trupul Istoriei.Fiecãruia din noi iubirea lui Hristos ni s-aadresat, mãcar o datã în viaþã, cu acestcuvânt al redeºteptãrii noastre spirituale:„Eu sunt Iisus, pe Care tu Îl prigoneºti“.

Câþi l-am urmat pe Agripa ºi câþi dintrenoi pe Constantin? Cã-L prigonim cu toþiipe Iisus, suntem conºtienþi, vai, ceprigonire cruntã încã îndurã azi Hristosdin partea creºtinilor!

Cititorule, îþi rãsunã ºi þie în urechiacest suspin al iubirii rãstignite în moddeosebit adresat conºtiinþei tale? Iei tuseama la ceea ce Domnul îþi porunceºte

sã faci, mai ales pentru mântuireaaltora?

E foarte important ceea ce reþineSfântul Pavel din prima lui întâlnire cuIisus. Sau, mai bine-zis, ceea cerepetã el cu fiecare mãrturisire aconvertiri i sale. Anume, scopulconvertirii care nu este doar mântuirealui, ci, mai ales, a altora. Ce înseamnãasta decât cã nimeni nu se poatemântui în manierã egoistã, nimeni nuse poate face pãrtaº Jertfei mântuitoarea lui Hristos doar ocupându-se de sine,ci numai împreunã cu ceilalþi în mijloculcãrora trãieºte sau este rânduit sãajungã? Saul avea sã fie trimis laneamuri sã le deschidã ochii pentru ase putea întoarce de la întuneric laluminã, de la stãpânirea lui satan laDumnezeu. Sfinþii Împãraþi „Constantin,astãzi, cu maica sa, Elena, Crucea auarãtat lemnul cel preacinstit, care esteruºinea iudeilor ºi arma credincioºilorasupra celui potrivnic…“ (Condac).Imperiul, care, odinioarã, cunoºteaputerea cuvântului Sfântului Pavel,acum recunoaºte slava Crucii prinlibertatea Bisericii.

Deşi se spune că nu e bine să daisfaturi decât atunci când ţi se cer,consider că pentru copiii noştri şi

pentru elevii noştri, oricând suntem îndreptăţiţi, bamai mult – suntem obligaţi să facem acest lucru.

Îndemnurile sau sfaturile au drept scopînnobilarea fiinţei umane; evident este vorba doarde aspectele pozitive, morale şiconstructive ale povăţuirilor pe carele formulăm…

Tinerii – soţ şi soţie – sunt primiicare au statut de educatori ai propriilor copii. Seştie cât de valoroasă este educaţia în perioadaprimilor 7 ani din viaţa copiilor. Dacă nu se faceeducaţ ie temeinică, asiduă, corectă ş iconsecventă, în deplină concordanţă cu legeamorală şi în spiritul credinţei vor apărea foartecurând rezultatele nedorite (neînţelegeri mai multsau mai mult pronunţate între părinţi şi copiii lor,lipsa de respect din partea copiilor, ignorareaunor responsabilităţi sau îndatoriri tot ale celormici în cadrul familiei,. Nemulţumiri mai mult saumai puţin profunde ş.a.), toate având drept cauzăprincipală lipsa comunicării – pentru că pe aceastase construieşte educaţia adevărată şi valoroasă!

Când e vorba de sinceritate, omenie,bunătate şi chiar de respect e bine să facemreferire la dorinţele şi gândurile noastre şi la copiiinoştri. De ce? Pentru că fiecare dintre acesteelemente pot fi considerate drept etaloane, aşa

după cum spune o vorbă din popor: „Îţi doresc şiţie ce-mi doresc şi mie!“ Ba, mai mult, după cum„Vorba dulce mult aduce!“ este mult mai uşor săîmbinăm cele două idei.

AŞADAR: Cred cu tărie că e bine să-iîndemnăm pe copiii, pe nepoţii, elevii sau doar peprietenii noştri mai mici (asupra cărora încă mai

are efect mai pregnant educaţia, formarea devaloare) cam aşa:

„Copile, fii bun – pentru ca să poţi fi fericit! Cei răinu pot fi fericiţi. Ei pot avea satisfacţii, plăceri, norocchiar, dar fericire nu. Nu, pentru că în primul rând ceirăi nu pot fi iubiţi, apoi alte motive decurg automat…Norocul şi celelalte „pere mălăieţe“ care se aseamănăcu el, vin de-afară, de la oameni, de la împrejurări,asupra cărora n-ai nicio stăpânire şi nicio putere, pecând fericirea, adevărata fericire în tine răsare şi-ntine înfloreşte şi leagă rod, când te-ai pregătit pentruea. Însă pregătirea este o operă de fiecare clipă,când pierzi răbdarea, împrăştii tot ce-ai înşirat şi iartrebuie s-o iei de la început. De aceea şi vezi aşa depuţini oameni fericiţi. Atâţia cât merită.

Dacă nu ne-am iubi pe noi aşa fără de măsură,dacă n-am face atâta caz de persoana noastră şidacă ne-am dojeni de câte ori am minţit, am făcut oaltă faptă urâtă sau ne-am examina mai critic, atunci Presb. prof. Nicoleta MAZILU

am ajunge să răzuim din noi partea aceea demândrie, necinste murdară, de lăcomie…

Se ştie că durerea e un minunat sfătuitor.Cine-i mai deschis la minte trage învăţătură şidin durerile altora.

Copile, am încredere în voinţa ta! Rămânesă ştii doar ce să vrei. E normal şi de admirat

să-ţi dai seama că autoobservareaduce la mustrarea de sine şi reuşeştisă-ţi cauţi singur drumul cel adevăratşi cel mai valoros!

Deci, copile, mustră-te şi îndreaptă-te defiecare dată când eşti egoist, sau rău, sauinvidios, sau necinstit! Fii aspru cu tine însuţi,drept cu prietenii şi suflet larg cu cei răi!

Încearcă să te faci mic şi neînsem-nat decâte ori deşteptăciunea te determină să fii maimândru sau să te lauzi ostentativ!

Sufletul tău, copile, trebuie înnobilat cu unîndemn care pleacă tot din sufletul meu de părintesau educator! Să nu faci nicio faptă a căreiamintire te-ar putea face să roşeşti! Cel mai maretriumf, cel mai mare sprijin şi deplina mulţumire oreprezintă o conştiinţă curată sau inima curată!

Treptat, înţelepciunea crescândă a vârsteişi credinţa în Dumnezeu te vor ajuta să fii unînvingător cu sufletul senin.

18Nr. 2 / apr - iun 2008 SAREA PÃMÂNTULUI

Partea sudicã a dealurilor cestrãjuiesc urbea Târgu-Ocnei ,dincolo de Gãlean, se avântã sprecer cu un pisc ce strãjuieºte intrareaîn satul Viiºoara, pisc numit Arcaciu,poate datoritã poziþiei prielnicearcaºi lor de odinioarã care-ºiapãrau moºtenirea din valealungându-i pe cotropitori cu sãgeþiletrase de aici cu vitejeascã putere.

Ca-n palmã se vãd de-acoloîmprejurimile pânã departe. Toatã valeamedianã a bazinului Trotuºului îi stãacestui pisc la picioare. Providenþial afost gândul ca în vârful acestui pisc sãse înalþe o cruce sub care sã se plecetoatã linia orizontului ºi care sã nelumineze nopþile mohorâte. De o vremeîncoace, Crucea de pe Arcaciu împarteraze luminoase cu bucurie negrãitã.Fãrã zgârcenie, fãrã odihnã. Pentru

locuitorii Viiºoareieste simbol albiruinþei vieþiiasupra morþii, daraceeaºi valoare opoartã pentru noitoþi cei care nebucurãm de vede-rea ei izvorândrazele curcubeuluide la soare-rãsare,peste întinderea

oraºului nostru ºi adunându-le la soare-apune, pe piscul Mãgurei, în sanctuarulnostru mânãstiresc.

Ca paroh al Viiºoarei, trebuia sãpun, împreunã cu obºtea parohiei,început acestui curcubeu al iubiriidumnezeieºti ºi cum se putea mai altfeldecât prin provocarea unui pelerinaj peaceastã Golgotã a parohiei, o proce-siune liturgicã de la bisericã la Cruce,

a d e v ã r a tdrum al du-rerii amin-tindu-l pe celcãtre VârfulC ã p ã þ â n i idin VinereaPatimilor deacum douãmilenii.

F ã r ãmultã larmã,

începutul a fost destul de impresionant.Ne-am pornit în Duminica Crucii, atreia din Postul Mare, curent, pe laceasul al nouãlea. Pelerinaj adevãrat,cu emoþii ºi rugãciuni. Cu o cruce înfrunte, cu preoþi gata de rugãciune, cumulþime de pelerini pregãtiþi pentrujertfã. Copii, tineri ºi bãtrâni purtaþi deacelaºi gând. Credincioºi nu numai dinViiºoara, ci ºi de mai departe, pânãunde vestea ºoptitã a aflat uºi deschiseºi inimi aºteptând în rugã strãfulgerãriduhovniceºti.

Din loc în loc ne-am oprit pentrurugãciune. Câte o ectenie pentrunevoile pelerinilor a fost înãlþatã sprecer, cu toþii ridicându-ne ochii spremunþi, vorba Psalmistului, spre Cruceace ne aºtepta bucuroasã în pisculArcaciului.

Iatã-ne ajunºi. Splendida imaginea lumii ne era la picioare. Ajunºi laCruce, am ieºit din lume, suntemdeasupra ei. Cele petrecute aici trebuiasã fie ºi ele mai presus de lume. Adicãduhovniceºti, liturgice.

Ce mici eram lângã falnicaCruce! Dar ce fermecãtor este unAcatist al Sfintei Cruci cântat într-oastfel de convingere! Aºa l-amînãlþat cãtre Preabunul Dumnezeu,rugându-ne pentru bunãstareasfintelor lui Dumnezeu biserici carese înºirau înaintea ochilor noºtri ca

Nr. 2 / apr - iun 2008 19SAREA PÃMÂNTULUI

niºte perle luminoase în þesãturacolinelor ce-mpletesc cununã Arca-ciului.

Am fãcut parastas pentru odihnaveºnicã a celor adormiþi. Pelerinii auurcat cu ei ofrande pentru pomenire,

sã aibã fiecare prilej de comuniunetainicã cu cei plecaþi din lume.

În sfârºit, preoþii prezenþi auîmpãrtãºit, la timp potrivit, hranãduhovniceascã. De lângã Cruce, peînãlþime, în stare de jertfã, de ostenealãdin partea tuturor. Împreunã vibrândcuvântul cu pâlpâirile lumânãrilorstrãjuind Crucea de jur-împrejur, cuadierea unui vânt subþire anunþând

venirea serii ºi vremea coborâriinoastre.

Vom mai urca, neapãrat. Poate ºimai mulþi, nu se poate sã nu se fi aprinsîn atâþia dorul dupã retrãirea viselor dinrugãciune. ªi preoþi mai mulþi, ºi

credincioºi aidoma. Pe 14 septembrie,de sãrbãtoarea Înãlþãrii Sfintei Cruci,va fi urmãtorul pelerinaj la Crucea depe Arcaciu. Tot de la ora când Hristosªi-a dat duhul, la ceasul al nouãlea, adicãla ora 15:00. Cu aceeaºi evlavie, ca laun nou început.

Sã nu uitãm!

Preot Petru RONCEA

La biserica „Sfântul Ioan Botezã-torul” pãstorea un preot cu multãcredinþã ºi predare lui Dumnezeu. El îºiducea viaþa în mare simplitate,cumpãtare, post, rugãciune ºi împlinireadragostei creºtine. La fiecare SfântãLiturghie predica plin de râvnã ºiînflãcãrare cuvântul lui Dumnezeu.Totuºi avea duºmani. Unii dintrecredincioºi, care nu mergeau la bise-ricã, nu înþelegeau viaþa virtuoasã a luiºi-l vorbeau de rãu.

Cât priveºte predica ºi toatã lucrareapastoralã, îl criticau zicând:

– Aºi, ce crezi cã lucreazã saupredicã din convingere? Parcã simtecele ce spune ºi face? Este prefãcut.Face numai paradã de înþelepciune,este interesat sã atragã cât mai multãlume la bisericã. Aceste vorbeclevetitoare ajungeau ºi la urechilepãrintelui, dar el nu se supãra. κi vedeamai departe de grija sufleteascã aenoriaºilor, cu aceeaºi râvnã ºi dragoste

ca mai înainte. De câte ori vreun prietenîi spunea despre cele ce se vorbesc pesocoteala lui, el rãspundea:

– Gura lumii este rea, fiule, dacãne vom potrivi la astfel de nimicuri, arînsemna sã se opreascã lucrareaDomnului. Dumnezeu ºtie gândurile ºisentimentele fiecãruia. Eu nu mãînfricoºez de vorbele oamenilor, mi-efricã de Dumnezeu dacã nu-mi voi facedatoria, dacã nu-mi voi împlini misiuneala care m-a chemat Domnul.

Într-o zi, unul din admiratoriipãrintelui, s-a întâlnit cu câþiva din ceice criticau toatã activitatea sfinþiei sale.A început o discuþie aprinsã între ei. Lasfârºit, el le rãspunse astfel:

– Orice vorbe rele veþi spuneîmpotriva pãrintelui, eu tot voi rãmâneun credincios al Bisericii ºi voi avea celemai bune aprecieri pentru sfinþia sa. Eusunt convins cã pãrintele nostru esteun suflet ales, este un profundcredincios care ºi-a închinat cu totulviaþa Domnului. Nu înþeleg pentru ce-ltot vorbiþi de rãu. Ceea ce faceþi voi, esteo pornire diavoleascã; satana vãîndeamnã sã purtaþi în lume astfel deminciuni pentru ca sã se opreascãlucrarea duhovniceascã de la bisericanoastrã. Mai bine aþi veni regulat labisericã decât sã vã þineþi de astfel devorbãrii. Sã-l vedeþi cum slujeºte, sã-lauziþi ce frumos ºi convingãtor vorbeºteºi vã veþi schimba pãrerile despre el.

În prima Duminicã dupã aceastãdiscuþie, toþi au venit la bisericã. A începutpredica. Privirile tuturor erau aþintite înfaþa preotului. El vorbea cu atâta cãldurã,credinþã ºi putere de convingere, cã faþalui a devenit strãlucitoare ºi lumina ochilorsãi îi strãpungea pe toþi ca o sãgeatã,încât clevetitorii lui s-au uimit. Ieºind dinbisericã ºi întâlnindu-l pe omul cu carevorbiserã, i-au spus:

– Nimic de spus. Într’adevãr preotulacesta este un slujitor curat al luiDumnezeu. Am vãzut cum îi strãluceauochii ºi faþa; hotãrât cã este stãpânit deputerea Duhului Sfânt. Felul cum slujeºteºi cum vorbeºte, însufleþirea cu care apãrãadevãrata credinþã ºi toatã înfãþiºareasfinþiei sale aratã cã are o inimã plinã decredinþã, dovedeºte cã trãieºte ceea cepredicã. Noi am avut pãreri greºite, fiindcãnu cunoºteam ce înseamnã sã fie cinevastãpânit de puterea lui Dumnezeu. Daracum ne-am încredinþat cã sfinþia sa esteslujitorul adevãrat al Domnului.

Pr. Dr. Dumitru I. BODALE

Nr. 2 / apr - iun 2008 SAREA PÃMÂNTULUI20

În noiembrie 2007, cu frumoasãdedicaþie, exprimatã „în semn de aleasãpreþuire“, distinsul academician prof. dr.doc. C. Marinescu din Iaºi mi-a oferit ocarte consacratã Î.P.S. AntoniePlãmãdealã, ilustrul prelat ºi cãrturaral Bisericii Ortodoxe Române trecutla cele veºnice, de care l-a legat ocolaborare ºi amiciþie de aproape unsfert de veac pe „Altarul Spiritului“pentru promovarea ºi afirmareavalorilor istoriei ºi culturii naþionale.

Cartea tipãritã pe adevãr, cu literãsfântã ºi substanþã academicã, seafirmã pe un potenþial de învãþãturã,de cuget ºi simþire, de mare interespentru istoria ºi cultura naþionalã,ecumenism ºi valorile morale.

Cartea elogiosului academicianConstantin Marinescu se distingeprintr-o muncã de scriitor înplenitudinea conþinutului ca istoric,sociolog cu peste 50 de ani deactivitate academicã, cu peste 50 decãrþi ºi sute de articole publicate.Aceastã carte poate fi o carte amodelelor în morala spiritual-patrioticã, mai ales acum, în condiþiileactuale ale mileniului, ale globalizãrii,recrudescenþei pentru noua generaþie– o carte integratã în sfera culturiinaþionale cu o contribuþie de ines-timabilã valoare educativã pentru toatevârstele. Ca fond ideatic, este deo-sebit informaþionalã cât ºi de educaþiesocio-profesionalã ºi familialã.

Valoarea atât de grãitoare aacestei cãrþi „In memoriam“ (înepistolar) între doi academicieni: unmirean academician ºi o faþãbisericeascã, Înalt Prelat, esteonoratã ºi confirmatã în prefaþa cãrþiisemnatã de Î.P.S. Daniel, PatriarhulRomâniei, ºi care pe prima paginã înimagine înmâneazã academicianuluiC. Marinescu „Diploma de Vrednicie“aducându-i elogii ca profesoruniversitar de drept, om de vastãculturã, membru al AcademieiOamenilor de ªtiinþã din România,SUA, Belgia, Bulgaria, Rusia ºiRepublica Moldova, care, ca un devotatcredincios al BOR, împreunã cufamilia, este ctitor principal la 15biserici ºi mânãstiri moldave din Iaºi,Galaþi, Slãnic Moldova, precum ºicolaborator al revistelor Mitropoliei

Moldovei ºi Transilvaniei încã înaintede 1989. Pentru cititorul elevat,

interesat de înalta culturã umanã întimp, reflectatã de marile idealuri chiarla optica contemporanã modernã caredeschide multe întrebãri asupratemeiniciei formãrii omului, invitã la unproces de gândire ºi bun discer-nãmânt, în acelaºi timp ºocant pemultiple planuri. Pentru cititor, este unîndrumar, un îndreptar în moralasocial-patrioticã ºi religioasã.

Dintr-un imbold psihic ºi cerebral,cu un crez estetic ºi un cult al muncii,captivatã de valorile creatoare înscriseîn interesele mele ca modele peparcursul timpului trãit, cu tot entuzi-asmul pe un suport moral al demnitãþii,

m-am prosternat îndemnuri lorexemplare ce se desprind din aceastãmare carte sub formã de dialogepistolar între douã capacitãþi deînaltã culturã ºi suflu naþional,

patriotic, de buni români. Cu respectºi profundã simþire româneascã ºimai ales de credinþã în DumnezeulCare ne-a creat, Înalt Prea SfinþitulAntonie Plãmãdealã ne spune:„Dumnezeu, El Însuºi S-a numit peSine pentru noi «Calea, Adevãrul ºiViaþa»… Iisus n-a învãþat nicãieri ºia ºtiut totul. Gândirea Lui a fost unpermanent apel la logicã ºi la bun-simþ“. Cartea de referinþã are odeosebitã semnificaþie pentru viaþaspiritualã româneascã, reflectândrelaþiile de colaborare ºtiinþificã ºipublicisticã, pe parcursul a douãdecenii, între Î.P.S. Dr. AntoniePlãmãdealã, Mitropolitul Transil-vaniei, ºi Academician Prof. Univ. Dr.Doc. Constantin Marinescu, Pre-ºedintele „Ligii Culturale PentruUnitatea Românilor de Pretutindeni,Departamentul Moldova.

Cele peste 25 de scrisoriadresate de Înaltul Prelat al Transi-lvaniei interlocutorului sãu din Iaºireliefeazã cu pregnanþã domeniilefundamentale prevalate de comu-nicare ºi dialog dintre cei doiepistolari ºi anume: istoria ºi culturanaþionalã în schimb de cãrþi personaleºi recenzarea reciprocã, motivaþieprincipalã a corespondenþei între ceidoi autori – colaborare care cu timpula devenit multivalentã ºi a creatcondiþiile pentru o veritabilã amiciþie,precum rezultã din corespondenþa

anilor 1984-2004. Î.P.S. Antoniemulþumeºte cordial pentru exegezeleelaborate de prof. C. Marinescuconsemnate asupra activitãþii salepublicistice: „Ca întotdeauna, scrisorileDvs. îmi aduc bucurii. Dincolo de ºtirileculturale, ele vin cu inima Dvs. mareºi cu dãruirea Dvs. muncii de luminarea poporului nostru. De câte ori vãdpublicaþii cu numele Dvs., textul mãdelecteazã“. Corespondenþa ambilorpune în luminã unele necazuriprovocate de incorectitudinea unorgazetari ai vremii care îi plagiau textele,publicarea Înaltului Prelat fiind ºi unelelucrãri despre foºtii deþinuþi politici,

Nr. 2 / apr - iun 2008SAREA PÃMÂNTULUI 21

colaborãri cu oameni de seamã, deexemplu, Prof. Univ. Dr. Vasile Netea,eminent istoric ºi cãrturar ardeleancondamnat la 12 ani închisoare deregimul comunist, reputate perso-nalitãþi ca academician istoric ªt.Pascu, clujean, agresat de minoritãþilemaghiare dupã 1989, fãrã protecþiafizicã a autoritãþilor de profil (cuintervenþii i s-a acordat totuºi o gardãde corp) ºi numit pe bunã dreptate«Patriarhul istoricilor români dinperioada postbelicã» împreunã cu alþifii iluºtri ai Transilvaniei, patrioþineînfricaþi printre care ºi GabrielÞepelea, profesor cu o eticãremarcabilã. În toaterelaþi i le de dialog seremarcã o muncã descriitor plinã de respon-sabilitate în plusul didac-ticismului academic,exces de umanitate,obiec-tivitate chiar întimpul opresiunilor ne-drepte pe aspecte istoriceºi religioase de interesºtiinþific ºi naþional.

De exemplu, în„Epopeea Marii Uniri“Constantin Marinescu,pedagogul, istoricul,sociologul din Iaºi,capitala spiritualã a României, nucomenta (în extenso) conþinutulscrisorilor scrise cu har teologic,duhovnicesc ºi literar de ÎnaltuluiPrelat, lãsând aceasta pe seamaexegeþilor operei sale. Cu toate cã nus-au întâlnit ºi nu au convorbitniciodatã pe viu, ci doar pe AltarulSpiritului, fãcând schimb de idei, ei ºi-auconfruntat opiniile ºi ºi-au fãcutconfesiuni epistolare. Pentru succesulsãu de rezonanþã internaþionalã, Î.P.S.Antonie, basarabean de origine, princontribuþia sa la apropierea românilordin Diaspora, aflaþi departe de þarã, agãsit „un modus vivendi“ de legãturãdominând deosebirile de opinii dintreromânii de pretutindeni, luptând înmisiunea sa pentru cauza româ-nismului, neobosit rãspunzând precummarele muzician George Enescu: „Mãodihnesc de muncã prin muncã“.

Dacã Istoria este cartea decãpãtâi a Neamului, dacã Biblia esteCartea cãrþilor, aportul MitropolituluiAntonie Plãmãdealã relevã inter-pretarea preceptelor Bibliei ºi prin

articolele publicate sãptãmânal, înprestigioasa revistã «Flacãra» a luiAdrian Pãunescu, aducând ocontribuþie inestimabilã la opera deeducaþie creºtin-ortodoxã a românilorde toate vârstele. Înaltul Prelat a fostinteresat de lucrãrile academicianuluiConstantin Marinescu cu caracternaþional-sociologic, precum: „Ligaculturalã ºi Unirea Transilvaniei cuRomânia“, „Naþiunea ºi conºtiinþanaþionalã în lumea contemporanã“prezentate de Înalt Prea Sfinþia Sa încelebra rubricã «Semnalãm» pe carea întreþinut-o ani de-a rândul în revista«Telegraful Român» de la Sibiu,

împreunã cu alte contr ibuþ i i îndomeniul pedagogiei cultural-naþionale. De mare valoare este ºicartea „Dascãli de cuget ºi simþireromâneascã“ ce descrie situaþiadramaticã a românilor din Transilvaniaîn perioada dualismului austro-ungar1874-1918, acte ºi corespondenþãrãmase de la Elias Miron Cristea,primul patriarh al României, curefer inþã de mare ut i l i tate înstrãinãtate, mai ales când veciniinoºtri revizioniºti maghiari se întreccu gluma.

ªirul epistolelor între cei doiacademicieni a continuat ºi dupã anul2000, ca expresie a colaborãrii ºiamiciþiei, cu toate cã Î.P.S. Sa era gravbolnav.

Îndrãznesc a spune cã, profundimpresionatã, în 2003, l-am vãzut înscaun cu rotile la Mânãstireabrâncoveneascã Sâmbãta de Sus.

Constantin Marinescu, pentru anii2000-2004, semnaleazã douãmomente ale colaborãrii: 1. Urãrilecordiale ale Î.P.S. Antonie ce i-au fost

adresate la împlinirea vârstei de 75 deani pe care le-a publicat împreunã cucele ale Î.P.S. Daniel, MitropolitulMoldovei ºi Bucovinei, în carteaomagialã: „Prof. Univ. Dr. Doc.Constantin Marinescu, un model devrednicie ºi conduitã universitarã“tipãritã la Universitatea de Stat dinBacãu.

Patriarhul României, Dr. DanielCiobotea, apreciazã în f inal cãMitropolitul Antonie Plãmãdealã „afost un înþelept pãstor misionar pentruoamenii de culturã, atât de misionarîncât a devenit prietenul lor, mai alesal celor care nu-l uitã niciodatã, o

personal i tatea mult i -valentã de reputaþ ienaþionalã ºi internaþio-nalã“.

Ca un adagio lasuccinta recenzie a cãrþii,pentru prestigiosul autorC. Marinescu, nãscut laGalaþi, pe când era rectormi-a cunoscut activitateaca profesor de muzicã. În1969 am reprezentatoraºul Galaþi în concursartistic pe þarã, dirijândcorala ºcolii cu acom-paniament de orchestrãcu valsul vremurilor

„Dunãrea albastrã“ de Johan Strauss,spectacol radio-televizat la TeatrulDramatic, preºedintele juriului,celebrul Ioan Dacian, director alTeatrului de operetã Bucureºti, în finala acordat nota 10 excepþional ºi unpremiu în bani ºcolii mele pentruinstrumente muzicale. A fost succesulmeu de apogeu. Când în Iaºi, în 1989,am prezentat vernisajul expoziþiei melede picturã în sala «Rotonda» aInstitutului de Medicinã ºi Farmacie,elogiatã în presã de renumitul critic deartã Aurel Leon, printre participanþii deapreciere a fost ºi Prof. Univ. C.Marinescu care, cunoscându-miactivitatea artisticã din Galaþi, aexprimat: „Ce frumoasã simbiozã întremuzicã ºi picturã!… Urmeazã-þibrazda!“

Aceastã remarcabilã personalitate,îndrãgind meleagurile trotuºene, plinede istorie ºi poezie, a fãcut substanþialedaruri în odoare de cult la biserica dinSlãnic Moldova.

Prof. presb. Ecaterina CAPOTÃ

Nr. 2 / apr - iun 2008 SAREA PÃMÂNTULUI22

«Cu Domnul spre Golgota» - Pelerinii pe Drumul Crucii

Nu cu mult timp în urmă pe piaţa de cartereligioasă din România şi-a făcut apariţia unnume nou, acela al Ieromonahului SavatieBaştovoi. A cucerit publicul cititor încă de laprimele volume publicate. Lucrările sale nu suntfilozofice, nu-ţi trebuie o înaltă pregătire teologicăpentru a le înţelege, ci din contra, se adreseazăomului simplu, fără prea multă cunoştinţă decarte, dar cu o înaltă trăire sufletească.

Ieromonahul Savatie, pe numele său demirean Ştefan Baştovoi, este născut laChişinău, în familia unui profesor de filozofie,propagandist al ateismului ştiinţific. Până a-Ldescoperi pe Dumnezeu, Ştefan Baştovoi aîmpărtăşit concepţiile tatălui său, fiind şi el studentla Facultatea de Filozofie a Universităţii de Vestdin Timişoara, pe care a abandonat-o. În 1999a fost tuns în monahism, primind numeleSavatie, apoi hirotonit ierodiacon, iar în 2002ieromonah. Vieţuieşte în Mănăstirea „ NaştereaDomnului” din Eparhia Edineţ şi Briceni, înRepublica Moldova.

Volumele sale aduc în prim plan omulsimplu, omul deznădăjduit, neînţeles, careîncearcă să pătrundă taina dragostei luiDumnezeu. „ Orice om tânjeşte să fie înţeles,dar se simte înţeles numai de cel care îlremarcă şi îi vorbeşte de calităţile sale ascunse,pe care alţii nu le observă. A vedea calităţileascunse este o însuşire a celor care au unexerciţiu spiritual permanent, la care nu se poateajunge fără ajutorul lui Dumnezeu. Dragosteaînseamnă a fi aspru cu tine, dar îngăduitor cuceilalţi.”

Romanul „Nebunul” apărut la edituraChathisma în 2006 are ca personaj principalun călugăr care reuşeşte să vadă numai calităţileoamenilor. Dur cu el însuşi (la cei şaizeci deani, treizeci i-a petrecut în pustie unde a dus oviaţă aspră), călugărul Simeon dovedeşte onemăsurată iubire de oameni, dorind să-i ajutepe toţi să dobândească Împărăţia lui Dumnezeu.Volumul nu este o operă aghiografică, ci o prozăartistică, scrisă cu toate tehnicile necesare uneiastfel de realizări. Romanul are ca sursă deinspiraţie viaţa Sfântului Simeon cel Nebun întruHristos din Edessa. Spaţiul de desfăşurare alacţiunii este Emesa, cea mai însemnată cetatea Siriei, acţiunea petrecându-se în secolul alVI-lea. Alături de Nebunul Simeon în roman

apar şi alte personaje întruchipând comedianţi,prostituate şi cerşetori, care oglindesc societateabizantină a acelei perioade, surprinzând totodatăfrământările şi căderile dintotdeauna ale sufletuluiomenesc. Nebunul apare în oraş peneaşteptate, într-o dimineaţă, încins cu o funiedin vlăstare de finic de care era legat un câinemort. Mergea ţanţoş pe străzile Emeseiarătându-le locuitorilor câinele despre carespunea că este împăratul lor. Crezându-l nebunoamenii nu-l înţelegeau şi râdeau de el, nebunulînsă dorea să le arate prin câinele mort patimilece-i stăpânea pe ei, slăbiciunile firii omeneşti cetrebuiau biruite. Singura care se milostiveştede bătrânul nebun este o femeie din ceatacircarilor, care îl hrăneşte. Nebunul nu zăboviprea mult alături de ea şi rătăci pe străzile cetăţii,impresionat de râsul deşănţat al comedianţilor.Nu mai auzise de mult un asemenea râs şi i sepăru foarte urât, considerând că atunci cândomul zâmbeşte faţa i se luminează şi te facesă-l iubeşti, dar când râde nestăpânit faţa i seurâţeşte. Continuându-i rătăcirile prin oraş,nebunul intră într-o biserică unde vindecă fărăsă-şi dea seama, pe fata unei femei bogatecare era îndrăcită. Se aciuează pe lângăbiserică amestecându-se printre cerşetori.Avea obiceiul ca atunci când venea vreun ommai bine îmbrăcat să se ia după el şi să spunătot felul de lucruri necuviincioase, nu de puţineori luând bătaie de la slugi, lucru care nu-l făceasă se lase de nebuniile lui. Nebunul nu se ruşinasă-i imite şi să facă haz nici de preoţii sau diaconiicare profitau de statutul lor pentru a se îmbogăţi.Cerşetorii se bucurau de prezenţa nebunului,care putea fi prostit uşor. Dacă îl băteau, elîncepea să arunce în ei cu tot ce avea, uneorichiar cu bani, astfel el îşi împărţea cu ei câştigulsău, într-un mod neînţeles. Acest gest veneadin iubire, iubire pe care, din smerenie, oascundea sub haina nebuniei.

Bătut din porunca diaconului Anastasie,cel de care nebunul nu înceta să facă haz pentrucă era lacom, este îngrijit de diaconul Ioan, celcare dă dovadă de o nemăsurată dragoste faţăde aproape şi nu se dă în lături să primească încasa sa un cerşetor nebun. Acesta descoperăînsă adevărata faţă a călugărului Simeon şiîncearcă să-i înţeleagă gesturile, descoperindcă nu hainele schimbă pe om, ci dragostea.

Dragostea este cea care l-a determinat pecălugărul Simeon să acţioneze astfel,dragostea şi adânca smerenie. Dupăînsănătoşire, nebunul s-a reîntors în stradă undecontinua prin giumbuşlucurile sale să îndreptepe cât mai mulţi. Pilduitoare este ghicitoarea pecare o spune într-o zi „Fericit este împăratulcare domneşte peste supuşii săi. Împăratul estemintea, iar supuşii sunt simţurile omului. Fericiteste omul a cărui minte stăpâneşte pestesimţurile sale şi le face să lucreze numai ceeste bine şi folositor.” De o nemăsurată dragostedă dovadă şi cât timp îngrijeşte dansatoarea dela circ, care fusese înjunghiată de unul dintrecircari. Îi aduce dansatoarei nu numai tămăduiretrupească, ci şi sufletească, rupând-o astfel dinghearele pierzării. O învaţă ce este dragosteaadevărată, spunându-i că nu trebuie să ceremde la Dumnezeu ceea ce putem face noi caoameni. „ Lui Dumnezeu îi este mai plăcut cândom pe om se ajută, pentru că aşa se înmulţeşteîn lume dragostea.”

Aflând despre călugărul nebun mulţidoreau să-l cunoască. Aşa s-a întâmplat şi cupatru călători veniţi de departe să-l vadă penebun. Acestora el le vorbeşte despre slavadeşartă, astfel explicându-le comportamentulsău. „Omul cuprins de slavă deşartă trăieşte înînchipuirile sale şi din pricina asta nu vedeadevărul. Slava deşartă se bucură de sine şinu are timp să se bucure de celălalt, de aceeaea este un păcat împotriva dragostei”.

Prin bunătate şi dragoste, prin smerenieşi rugăciune(„Ce frumoşi sunt oamenii cândse roagă, gândea bătrânul”), nebunul a reuşitsă îndrepte mulţi păcătoşi, multora le-a arătatcalea cea dreaptă spre împărăţia lui Dumnezeu.Rămânând în pustie se mântuia doar pe el.Venind în lume, smerindu-se sub chipulnebunului, aşa cum şi Mântuitorul S-a smeritluând „chip de rob”, călugărul Simeon a adusmultora mântuirea.

Pilduitor romanul Ieromonahului SavatieBaştovoi. Utilizând un limbaj simplu, carteaeste scrisă aproape ca un scenariu de film,oferindu-ne o lectură uşoară şi deosebit decaptivantă, susţinând atenţia cititorului pânăla ultima frază.

Profesor Ancuţa Elena MAFTEI

Nr. 2 / apr - iun 2008SAREA PÃMÂNTULUI 23

Dragã Marie,

Într-una din discuþiile noastre, mi-aimãrturisit teama cã ar fi trecutã greºit„Cântarea cântãrilor“ printre cãrþile sfinte.

Rãspund aici, pe larg, de pelãmuririle date de Înalt PreasfinþitulMitropolit Bartolomeu Anania.

Într-adevãr, aceastã carte a luiSolomon, prezentã între cãrþile SfinteiScripturi, duce la o interpretare profundgreºitã, pentru cei care nu-i cunoscadâncimea de cugetare.

„Cele douã personaje, El ºi Ea(Iubitul ºi Iubita, Fratele ºi Sora, Mireleºi Mireasa) apar în ipostaze din celemai disparate... ca în jocurileprenupþiale ale perechilor pãmântului,cu toate acestea, nimic vulgar, nimicîntinat, nimic care sã atenteze lafrumuseþea, curãþenia ºi demnitateafiinþei umane“ (Bartolomeu Anania,Cântarea cântãrilor, 1998, Introducere).

Locul ei între cãrþile Sfintei Scripturiîi acordã creditul unei cãrþi inspirate,care trebuie cititã ºi interpretatãalegoric; este relaþia dintre Iahve ºipoporul ales.

De multe ori întâlnim, în alte pãrþiale Sfintei Scripturi, aceastã cuplare aobºtei lui Israel, logodnica luiDumnezeu ºi bãrbatul care-i acordãocrotire ºi iubire, cât timp îi estecredincioasã.

În Noul Testament sunt numeroaselocurile în care Domnul Hristos estenumit „mire“ apostolii nu pot fi triºti „câttimp este mirele cu ei“ ( Mt 9, 15). IoanBotezãtorul se numeºte pe sine„prietenul mirelui“ (In 3, 29), iar Bisericaeste numitã „mireasa lui Hristos“.

În literatura patristicã, Origen,copleºit de misterele poemului, l-acomentat, Rufin îl traduce în latineºte,iar Fericitul Augustin calificã lucrarealui Origen a fi o capodoperã.

„Cântarea cântãrilor esteasemãnatã cu «Sfânta Sfintelor» ºimesajul alegoric ne indicã relaþia Hristos-Bisericã. Ambele personaje – noteazãOrigen – Mirele ºi Mireasa sunt douãsimfonii acordate.“ Sf. Grigore de Nyssavede în mireasã un simbol al sufletuluiomenesc în ardoarea iubirii dintre el ºiDumnezeu, ce duce la uniunea divino-umanã.“ (Nae Ionescu)

Aceste temeiuri duhovniceºti dinCântarea cântãrilor vor fi exemplificatede mulþi pãrinþi filocalici (Martin

Mãrturisitorul, Nichita Stithatul, IonScãrarul, Simeon Noul Teologic º.a.).

Relaþia aceasta misticã suflet-Dumnezeu este cântatã în literaturaliricã a Sf. Ioan al Crucii (Sec. XIX), darºi de români ca de exemplu VasileVoiculescu. El precizeazã deosebireadintre eros – dragostea carnalã ºi agape– iubire spiritualã.

Citind câteva versuri, cu gândulla interpretarea datã de sfinþi, vomînþelege pe deplin sensul adevãrat alCântãrii cântãrilor.

Cap.I, Vers l: „Alintul tãu mai bundecât vinul

ªi e mireasma mirurilor taleVers II: ...Stã regele culcat în

aºteptareDin mir de nard eu rãspândesc

mireasmã.Cap. III, vers 2: ...Precum e crinul

între spini,Aºa-i iubita mea între codane.(Comparaþia aceasta aminteºte de

puritatea Bisericii Dumnezeuluiadevãrat, dintre atâtea concepþiireligioase greºite.)

Vers. 3...Precum e mãru-n arboriipãdurii

Aºa-i iubitul meu între feciori.(ªi imediat aratã superioritatea

poporului ales dintre celelalte neamuri.)Vers 16...Iubitul meu e-al meu, eu

sunt a luiEl turma lui ºi-a paºte printre crini.(Biserica lui Dumnezeu este a

poporului credincios, acesta duce oviaþã curatã).

Cap.3, Vers 7...Cine-i acel ce dinpustiu se-nalþã

Ca o coloanã fumegândã,Amestec viu de smirnã ºi tãmâieDin arta fãcãtorilor de mir.Cap.4, vers.7...Frumoasã eºti,

iubito, de pe-a-ntregulªi-n tine întinare nu se aflã.(ªi iar rãspunde iubitul-credinciosul,

afirmând cã în Bisericã nu se aflã).Vers. 9...Tu inima din mine mi-ai

robit-o,O! Sora mea. Mireasa mea!(Aici nu se dezvãluie clar cã nu este

vorba de o iubitã pãmânteascã, cãci onumeºte „sora ºi mireasa mea!“. Aºacum mirele se uneºte – pe viaþã – cusoþia, aºa ºi credinciosul rãmâne fiu alBisericii pânã la moartea sa.)

Vers. 15: ...Tu-mi eºti izvorâtoarede grãdini

Fântânã-mi eºti de apã vieCe curge ºipotindã din Liban.Cap. 5, vers. 2: ...Deschide-mi,

sora mea, iubita mea,(ªi aici i se adreseazã cu sora mea,

iubita mea, cerându-i sã-l primeascã înBiserica sfântã.)

Vers. 6: ...Iubitului eu uºa i-amdeschis,

Dar el pierise, frãþiorul meu.(La fel i se adreseazã ºi Biserica

celui care vrea sã urmeze învãþãtura Sa:„Iubitul meu, frãþiorul meu“. Îi spune„frãþior“ cãci simte cã sunt nãscuþi dinacelaºi Pãrinte-Dumnezeu-Creatorul.)

Vers. 12: ...rostirea lui e toatã doardulceaþã

ªi totu-n el plãcut.Aceasta e iubitul meu!O! Fete ale Ierusalimului!Cap. 6, vers. 2: ...iubitul meu n-a

pogorât întru grãdina lui,Acolo-ntre rãzoare de miresme,Sã-ºi pascã turma ºi s-adune crini.Vers. 3: ...Dar una este porumbiþa

mea,Desãvârºita mea.Ea una este maicii saleAleasa celei ce-a nãscut-oFecioarele o vãd ºi-o fericesc…(Iubitul vine între credincioºi, între

cei preabine credincioºi, sã-i îndrume „sã-i pascã“ ºi s-adune, nestricate,curate flori – crinii).

Cap. 7, vers. 17: ...În zori de ziuãs-alerge prin vii

ªi via s-o vedem dac-a-nfloritªi florile dac-au roditªi rodiile dac-au dat în floare.(sã urmãm roadele bune ºi

frumoase ale activitãþii Bisericii).Cap.8, vers. 1: ...O! tu, de mi-ai fi

fost un frate,Hrãnit la sânul maicii meleSã te sãrut în vãzul tuturorªi nimeni sã mã poarte defãima.(Dorinþa arzãtoare a credincioºilor

este de a intra în Biserica DomnuluiDumnezeului adevãrat, pe care oiubeºte aºa de mult, încât nimic ºinimeni nu o pot atinge ºi desfiinþa.)

În speranþa cã am adus o lãmurireîn aceastã problemã, adaug îndemnul:Aºa de mare sã fie ºi iubirea noastrãfaþã de Biserica Lui Hristos!

Luna mai, anul 2008, Tg. Ocna

Prof. Laetiþia pr. LEONTE

24Nr. 2 / apr - iun 2008 SAREA PÃMÂNTULUI

‚‚‚‚‚

����� �����

Uitarea este un fenomen asupracãruia mulþi specialiºti ºi-au îndreptatatenþia ºi studiul. S-ar putea spune cãuitarea este o manifestare psihicãspecific umanã. Aceasta are un rolcompus ºi diferit în viaþa omului. Astfel,este fireascã uitarea suferinþei naºteriiprin care trece mama care dã viaþãpentru ca sã-ºi îndrepte atenþia cãtreplãpândul nou-nãscut. Este normalãuitarea unei suferinþe sau a uneiintervenþii chirurgicale complicate maiales dacã aceasta s-a desfãºurat subanestezie generalã ºi dacã rezultatuleste satisfãcãtor. Dar, oare, estefireascã ºi potrivitã uitarea jertfeiînaintaºilor sau a actelor martirice alecreºtinilor din toate timpurile de cãtrenoi, cei ce trãim aceste zile?

Suntem mereu prea ocupaþi deprezent ºi de material. Am devenit preauºor dezinteresaþi de tot ce înseamnãtrecut ºi de valorile moral-religioase aleacestuia. Doar cei care se ocupã deistorie sau cautã stabilitate pentruprezent ºi viitor mai aruncã o privirespre trecut.

Dintre toate instituþiile din þarã,doar Biserica, care se bucurã deîncrederea românilor în toatesondajele, dar care este acuzatãmereu cã nu face mai mult pentruasistenþa socialã, se uitã cu respect lavalorile trecutului. De aici îºi extrage

Preot capelan Paul VamanuPenitenciar Spital Tg. Ocna

adevãrurile de credinþã care au fostapãrate cu preþ de sânge ºi care i-audat vigoare, pânã acum, timp de douãmilenii. Cum ar putea Bisericavreodatã sã-L uite pe HristosÎnvãþãtorul ºi Mântuitorul sau sã-ºiuite înaintaºii cu vieþuirea lor sfântã ºipilduitoare?

Sau cum ar putea uita Bisericajertfa bine plãcutã a generaþiilor demartiri care în toate timpurile ºi dintoate neamurile s-au adus prinos debunã mireasmã duhovniceascã? Prinpomenirile care se sãvârºesc mereu,prin slujbele ºi praznicele specialînchinate acestora, credincioºiipãstreazã, prin Bisericã, vie legãturaîntre trecut ºi prezent pentru viitor.

Mulþi creºtini au trebuit sãplãteascã un preþ scump, de sânge,pentru ca Biserica sã fie astãzi ceeace este. În cazul neamului românesccredinþa noastrã a trebuit, de maimulte ori ºi în diferite timpuri ºigeneraþii, sã fie mãrturisitã cu preþulsângelui vãrsat. Pot fi amintiþi alãturiSfinþii de la Niculiþel, Sfinþii Epictetºi Astion, Sfântul Montanus preotulºi soþia sa Maxima, Sfântul SavaGotul, Sfântul Ioan Românul, Sfinþiiierarhi Ilie Iorest ºi Sava Brancovici,Sfinþii preoþi Moise Mãcinic ºi Ioandin Galeº sau Sfinþii ConstantinBrâncoveanu cu fiii sãi ºi sfetnicul

Ianache. În istoria relativ recentã aþãrii ºi a Bisericii naþionale poate fiamintitã cu cinste jertfa din perioadaateist comunistã a celor care s-ausacrificat pentru adevãrul decredinþã. Mulþi sunt aceºtia ºi mulþidintre ei sunt deja aºezaþi în rând cucei care au mãrturisit credinþa cupreþul propriei vieþi. Multe dintrepenitenciarele þãrii s-au fãcut, întrecut, martore la nenumãratefãrãdelegi sãvârºite în numele a falseideologii nepotrivite caracteruluiromânului. În prezent, cine doreºtepoate sã afle cu surprindere sau cudurere despre suferinþele creºtinilordin sistemul carceral al regimuluicomunist ºi despre dorinþa deneînþeles a conducerii comuniste dea elimina elita þãrii doar pentru a faceloc prigoanei ºi terorii. Pentru cei ceuitã, istoria se poate repeta, spune ovorbã înþeleaptã. Bine este când neaducem aminte, cu respect, de ce aufãcut înaintaºii noºtri pentru ca noisã fim mai buni creºtini astãzi.Biserica ne este mereu alãturi ºi neîndeamnã sã nu uitãm, aºa cum niciea nu uitã ºi-i ajutã constant, mai alesde sãrbãtori, pe cei aflaþi în necazurisau în lipsuri, în penitenciare sau pepat de suferinþã.

Aºadar, îndemnul Bisericii seadreseazã tuturor: sã nu uitãm…

Nr. 2 / apr - iun 2008 25SAREA PÃMÂNTULUI

Vineri, 30.05.2008, la Centrul deReeducare Tg. Ocna a avut loc acþiunea„Ziua Porþilor Deschise” cu tema 1 IUNIE– ZIUA INTERNAÞIONALÃ A COPILULUI.Scopul acesteia a fost de a informamembrii comunitãþii despre misiunea ºirolul Centrului de Reeducare Tg. Ocnaîn recuperarea tinerilor care au încãlcatlegea ºi cã acest lucru este posibil doardacã în eforturile de reinserþie socialãsunt implicate, în mod constant, familiileminorilor, instituþiile din comunitate,organizaþiile guvernamentale ºi negu-vernamentale specializate în asistenþaminorilor delincvenþi.

Cu aceastã ocazie au fost invitaþireprezentanþi ale instituþiilor colabo-ratoare implicaþi în derularea activitãþilor

cu caracter educativ, care sã facilitezereintegrarea psiho-socialã a minorilordelincvenþi: Primãria Tg. Ocna, ClubulElevilor Tg. Ocna, ºcolile ºi liceul din Tg.Ocna, Asociaþia „Oastea Domnului”,Asociaþia „Familia”, Asociaþia „ªcolarulMic”, Biblioteca „R. Rosetti” Oneºti,Centrul de Prevenire, Consiliere ºiEvaluare Antidrog Bacãu, Serviciul deProbaþiune de pe lângã Tribunalul Bacãu,Serviciul Umanitar pentru Penitenciare –filiala Moldova, Congregaþia „SlujitoarelePreacuratei de Parma”, Serviciul deAsistenþã Socialã Oneºti ºi reprezentanþiai mass-mediei locale.

Programul acþiunii a cuprins:· Prezentarea Centrului de

Reeducare Tg. Ocna ºi a principalelor

activitãþi derulate în parteneriat, iar pebaza acestora s-au purtat discuþii pentruderularea unor noi activitãþi cu caractereducativ;

· A urmat vizitarea spaþii lorCentrului de Reeducare Tg. Ocna: sãlide clasã, baza sportivã, dormitoare,cabinetul medical, sãli pentru activitãþieducative, ocupaþionale, informaticã,vizionare filme ºi croitorie;

· În final a fost prezentat unspectacol artistic susþinut în colaborare,de cãtre formaþiile de muzicã ºi teatru aleminorilor Centrului ºi copii de la grãdiniþa„Piticot“ ºi liceul „C. Negri” Tg. Ocna.

Otilia ÞIRÞOACÃ

Încă de la primii oameni pe care i-a creatDumnezeu s-au pornit neascultarea şi păcatul.Adam şi Eva au mâncat din pomul oprit, laîndemnul şarpelui, şi Dumnezeu i-a alungat dinRai spunând Evei: „Voi înmulţi mult necazuriletale…“. Iar lui Adam i-a zis: „Pentru că ai ascultatvorba femeii tale şi ai mâncat din pomul oprit,când ţi-am poruncit: «Să nu mănânci!», blestematva fi pământul pentru tine! Cu osteneală să tehrăneşti… În sudoarea muncii tale îţi vei mâncapâinea până când te vei întoarce în pământul dincare ai fost luat, căci pământ eşti şi în pământ tevei întoarce!“ (Fac 3, 149 ce grele cuvinte, cegrea pedeapsă pentru neascultare: moartea!Dureros o fi fost pentru Adam şi Eva ceea ce auauzit, dar Dumnezeu, în marea Sa bunătate, lefăgăduieşte un Răscumpărător (Fac 3, 15).

Aşadar, încă de la primii oameni a fost datăfăgăduinţa în Răscumpărătorul păcatelor şiAcesta n-a fost altul decât Fiul lui Dumnezeu,Domnul nostru Iisus Hristos.

Ar trebui să ne gândim cu cutremur şi cufrică la acest fapt şi anume că Domnului Iisus I-afost hotărâtă soarta spre jertfire pentru păcatelelumii încă dintru începuturi. El trebuia să fie JertfaSupremă.

O, dar oamenii n-au ţinut cont de poruncilelui Dumnezeu şi au căzut mereu în mari şi grelepăcate, încât Dumnezeu n-a mai putut suferiaceasta şi a hotărât nimicirea lumii prin potop.Dumnezeu S-a căit că l-a făcut pe om. Darprintre atâţia păcătoşi care erau pe faţapământului s-a găsit un om drept şi neprihănitcare mergea pe calea Domnului (Fac 6, 5-8).Acel om era Noe.

După pierderea omenirii prin potop, urmaşiilui Noe au umplut pământul, dar au început iar săpăcătuiască şi iar au supărat pe Dumnezeu,neumblând în căile Lui.

Dumnezeu a ales pe Avraam şi seminţia lui şi l-anumit popor ales ca să păstreze credinţa ceaadevărată şi nădejdea în Răscumpărătorul. Câtepagini dureroase nu avem în Vechiul Testament cucele petrecute cu oamenii în neascultarea lor deDumnezeu. Întâmplările cu Lot şi cetăţile Sodoma şiGomora care au fost arse de Domnul cu foc şipucioasă, apoi robia egipteană cu vremea lui Moiseşi toate întâmplările amare din pustie. Când au avut

regi, cum au greşit adesea evreii înaintea luiDumnezeu. Să ne amintim de vremea lui David şi alui Solomon, de întâmplările din vremea lui IlieProorocul şi a ucenicului său Elisei. Apoi deprevestirile proorocilor din vechime, mai ales celeale lui Isaia cu privire la decăderea poporului, darşi la venirea Răscumpărătorului.

Iar când ne gândim la cât a suferit Fiul luiDumnezeu pentru noi, oare cât ar trebui să fiefapta noastră bună, credinţa şi mulţumirea noastrăcătre Dumnezeu, către Mielul Jertfei Care a primitsă-Şi dea viaţa pentru noi şi sângele să Şi-l versepe Cruce pentru spălarea păcatelor noastre?

Oare a socotit cineva vreodată câtăascultarea r trebui să aibă ascultarea de poruncileDomnului ca să poată egala iubirea nespusă aMântuitorului? Nu, niciodată nu vom putea egalaacesta! Suntem prea mici, prea slabi în credinţăşi păcătoşi, dar măcar să încercăm a trăi dupăvoia lui Dumnezeu.

Să ne rugăm ca Dumnezeu să ne luminezemintea, sufletul şi inima ca să ne învrednicim atrăi o viaţă plăcută Lui. Când va veni ca Judecător,nu va mai fi vreme de pocăinţă pentru cei care„au adormit în păcate“. Cât mai e vreme, să netrezim, rugându-L pe Domnul să ne ierte păcateleşi poate vom observa şi noi privirea caldă aMântuitorului inundându-ne inimile şi topindgheţarii patimilor ce strâmtorează viaţa noastră.

Fie ca Domnul Iisus Răscumpărătorul să-Şireverse în inimile noastre iubirea Lui nesfârşită casă-I putem înţelege cu evlavie nepreţuita-I Jertfăadusă pentru iertarea păcatelor noastre.

Doina Maria RUSU OLARU

Sã scald în lacrimi…Sã scald în lacrimi faþa meaªi sufletul meu cu suspineCa astfel sã mã poþi ierta

ªi sã mã poþi primi la Tine.

ªi trupul tot de s-ar puteaCu-o lacrimã scãldat sã fieCãci numai astfel vina mea

Spãlatã fi-va pe vecie.

Sã pot scãpa de lanþul greuCe strâns de patimã mã þine

Cãci vreau, Mântuitorul meu,Viaþa s-o trãiesc cu Tine.

26Nr. 2 / apr - iun 2008 SAREA PÃMÂNTULUI

Într-o vineri, în timp ce spovedeaucenicii, aºa cum fãcea în fiecaresãptãmânã, pãrintele Ioan a fostchemat de urgenþã la un spital, sãîmpãrtãºeascã un bolnav.

O femeie îmbrãcatã în haine foarteelegante l-a întrebat:

– Cam în cât timp veniþi, pãrinte?– Cam în douã ore.Femeia a ieºit din Bisericã ºi s-a

suit într-o maºinã scumpã ºi a plecat.S-a întors cu puþin înaintea pãrintelui ºia început sã citeascã.

Când a vãzut-o, pãrintele aîntrebat-o:

– Nu te-ai plictisit?– Nu, am fost ºi am mâncat o pizza,

ºi m-am plimbat puþin în parc.– Ce citeºti?– O istorie a sociologiei.Pãrintele a început sã spovedeascã

din nou. Dupã ce a spovedit-o pefemeie, a venit rândul unei bãtrâne:

– Pãrinte, sunt tare tulburatã. Am totjudecat-o pe femeia asta dinainte ºi nu amliniºte. Ce cautã bogaþii ãºtia la Bisericã?Aþi auzit cã a fost la pizza, în timp ce noivã aºteptam aici. Aþi vãzut ce maºinã are?Dacã ar vinde-o, ar sãtura mulþi sãraci. ªicât de scump se îmbracã…!

– Nu e bine cã ai judecat-o.Femeia asta se nevoieºte mai multdecât tine.

– Cum aºa, pãrinte?– Ia spune, de câþi ani vii la bisericã?– De zece ani.– Când erai de vârsta acestei

femei, ce fãceai?– Nu aveam treabã cu biserica,

trãiam numai pentru mine ºi pentrufamilia mea. Nu credeam în Dumnezeu.

– Cu banii cum o duceai atunci?– Prost. Mâncare puþinã. Haine

frumoase cumpãram rar…– Dupã ce te-ai apropiat de

Bisericã þi-a fost greu sã posteºti?– Nu. Cum sã îmi fie? Am mâncat

la fel de bine. Ba chiar mâncarea depost mã îngraºã.

– Asta dacã mãnânci fãrã mãsurã.Acum, ascultã-mã. Femeia asta este

vãduva unui ministru. A avut trei maºini.A pãstrat-o pe cea mai veche. Pecelelalte douã le-a vândut ºi banii i-adonat pentru ridicarea unei Biserici. Avrut sã o vinde ºi pe asta, dar i-am spussã nu se grãbeascã, ca sã nu-i parãrãu dupã aceea. Va veni vremea cândse va obiºnui sã meargã cu autobuzulºi o va vinde. Sau poate îºi va lua omaºinã mai ieftinã. Sã ºtii cã ºi pe ea omustrã conºtiinþa cã sãracii mor defoame ºi ea circulã cu o aºa maºinã.

– Bine. Maºina, dar hainele?– Femeia asta, pânã sã se apropie

de Bisericã, adicã pânã acum un an,îºi cumpãra lunar haine, încãlþãminte,farduri ºi toate prostiile. De unde dezile nu ºi-a cumpãrat nimic. O partedin haine le-a dat de pomanã ºi ºi-apãstrat numai câteva. Nu pentru cã evãduvã de 5 ani. Dacã nu s-ar fiapropiat de Bisericã, s-ar fi mãritat dejadin nou cu un mare patron. Se varecãsãtori cu un om cât se poate desimplu, dar cu un suflet mare. Nu s-auitat la starea lui materialã ºi nu s-apurtat cu el ca ºi cum condiþia ei socialãi-ar oferi o anume superioritate.

– Bine, dar sã mãnânci pizza în zide post?

– În primul rând ar trebuie sã ºtiiºi tu cã existã pizza de post. Esteadevãrat cã e bine sã cãutãm nu numaisã mâncãm bucate de post, ci ºi sãmâncãm ceea ce nu ne oferã mariplãceri gastronomice. Înfrânarea nu enumai de la carne, brânzã ºi ouã. Ci ºide la ceea ce stârneºte lãcomia. Pentrumine, pentru tine ºi pentru mulþi alþii,pizza e o mâncare aleasã. Dar nu egreu sã-þi dai seama cã, la delicateþelepe care ea le mânca înainte, pizza pecare o mãnâncã e semn de mareînfrânare. Nu toþi oamenii nu pot fijudecaþi dupã aceleaºi criterii, Ceea cepentru tine e o mâncare obiºnuitã, sãzicem o porþie de salatã orientalã,pentru un sãrac care scotoceºte pringunoaie e o masã de sãrbãtoare.

Dumnezeu ne judecã pe fiecare înparte dupã caracteristicile, talanþii,

slãbiciunile ºi luptele fiecãruia. Acestaeste un alt motiv pentru care nu trebuiesã ne judecãm unii pe alþii; pentru cãniciodatã nu putem ºti dacã cel pe careîl judecãm dupã criterii înºelãtoare nue mult mai sporit decât noi în viaþaduhovniceascã.

Ca sã nu lungim vorba: Tu, dupãce te-ai apucat de Bisericã, nu ai luatasupra ta o cruce foarte grea. Pe cândea, chiar dacã pare o fiinþã comodã,trece printr-o schimbare foarteprofundã. Încet-încet, renunþã la totceea ce nu-i este de folos. Ea ar fi vrutsã o facã într-un ritm ºi mai rapid, darnu am lãsat-o eu tocmai pentru ca nucumva, mai apoi, sã cadã în deznãdejdeºi sã jinduiascã dupã cele pe care le-apãrãsit. Cu ce te-ai ales cã ai judecat-o? Cu nimic. Dacã vrei sã temântuieºti, vezi-þi de viaþa ta ºi nu îimai judeca pe alþii.

♣♣♣Într-o searã, la uºa casei parohiale

în care locuia pãrintele Ioan a bãtutcineva. Deschizând, pãrintele a vãzuto studentã pe care cu câteva zile înurmã o convinsese sã nu facã avort.Tatãl pruncului plecase din þarã ºi seîntoresese la familia lui, în Iran. Familiafetei se chinuise multã vreme sã oconvingã sã renunþe la sarcina nedoritã,dar pãrintele avusese rãbdare cu ea ºio sfãtuise sã nu facã acest groaznicpãcat.

– Iertaþi-mã cã vã deranjez atât detârziu, pãrinte, dar trebuie sã îmi spuneþiun cuvânt de întãrire. Nu mai puteamaºtepta pânã mâine, sunt fãcutã praf.

– Ce s-a întâmplat, ai ucis copilul?– Nu, pãrinte, Doamne fereºte!

Am o ispitã mare ºi am nevoie de sfatulsfinþiei voastre. Altfel nu îndrãzneamsã vã deranjez la ora asta. Stau numaiun minut, dacã îmi permiteþi.

– Mã deranjai dacã fãceai cine ºtiece trãznaie; dacã pot sã îþi fiu de folos,nu mã deranjezi, mã bucuri.

(culese din Patericul mirenilor)

Nr. 2 / apr - iun 2008 27SAREA PÃMÂNTULUI

La începutul lunii martie 2008, afost lansatã o nouã cerere de depunerede proiecte pentru finanþare prinProgramul PHARE 2006 CoeziuneEconomica ºi Socialã – Schema deinvestiþii pentru sprijinirea sectoruluipublic în sectoare prioritare de mediu– (Schema de granturi: Investiþiipublice în sectoarele de mediu),domeniul „Gospodãrirea apelor ºi aapelor uzate“. Termenul de depunerea documentaþiilor la Agenþia deDezvoltare Regionalã Nord-Est,pentru evaluare, a fost 25 aprilie2008.

Prin Ghidul solicitantului,proiectele întocmite trebuie sãrãspundã obiectivului general dinPlanul Naþional de Dezvoltareprivind îmbunãtãþirea sistemelorpublice de gospodãrire a apeloruzate precum ºi Planului Regionalºi Local de acþiune pentruprotecþia Mediului, valoareagrantului pe care îl acordã Comuni-tatea Europeanã putând fi de pânã la 1million de Euro/proiect.

Analizând starea precarã asistemului de canalizare din zonacentralã a oraºului, între str. MihaiEminescu ºi str. Maior Roºiþã,vechimea ºi numãrul de avarii din reþea,prin H.C.L. nr. 9/20.03.2008, s-aaprobat întocmirea documentaþiei definanþare pentru proiectul „Reabilitareaºi extinderea reþelei de canalizare înstaþiunea turisticã Tg. Ocna, judeþulBacãu“, proiect ce va contribui lacreºterea calitãþii vieþii ºi va avea unimpact pozitiv asupra sãnãtaþiipopulaþiei oraºului nostru.

Prin Studiul de fezabilitate întocmitpentru acest proiect, se prevedeînlocuirea conductelor de canalizare peo lungime de 3.340 ml, extindereacanalizãrii pe o lungime de 145 ml,construirea unei staþii de pompe, a 70cãmine de vizitare precum ºi o conductãde refulare pe o lungime de 230 ml,toate lucrãrile urmând a fi efectuatepe domeniul public, dupã finalizare

numarul beneficiarilor crescând cu 350de cetãþeni.

Valoarea totalã a proiectului, aºacum a rezultat din Studiul de fezabilitate,este de 951.905 Euro din care 779.996Euro sunt costuri eligibile pe care leva finanþa Comunitatea Europeanã(89%), 85.779 Euro cheltuieli eligibilepe care le va acoperi Consiliul Local(11%). Suma de 171.909 Euroreprezintã cheltuieli neeligibile, dar

necesare proiectului, ºi va fi suportatãdin bugetul local.

Studiul de fezabilitate ºi indicatoriitehnico-economici ai acestui proiect aufost aprobate prin H.C.L. nr. 20/10.04.2008, iar cofinanþarea de 11%ºi cheltuielile neeligibile, prin H.C.L. nr.21/10.04.2008.

Documentaþia a fost depusã laADR Nord-Est în data de 24 aprilie2008, iar prin adresa nr. 2563/29.05.2008 am fost înºtiinþaþi cã, înurma evaluarii, proiectul nostru a fostpropus pentru finanþare, semnareacontractului de grant urmând a avealoc la sfârºitul lunii iunie 2008.

În aceeaºi zonã centralã,urmeazã a începe implementareaproiectului „Reabilitare reþeaalimentare cu apã în staþiuneaturisticã Tg.Ocna“, finanþat cufonduri prin Programul PHARE2005, cu termen de finalizare în lunaaugust 2009.

Ne face plãcere sã informãmcititorii acestei reviste cu privire launele dintre cele mai importante

realizãri ale autoritãþii publice locale dinultima perioadã.

Astfel , vã informãm cã lasfârþitul lunii mai a fost dat înfolosinþã noul „Pod pietonal“ pesterâul Trotuº, în lungime de 120 ml, ceface legãtura oraºului cu ParculMãgura ºi cartierul Gura Slãnic. Înaceeaºi perioadã a fost realizatã ºi„Calea de acces“ cãtre cartierulPãcuri, ambele lucrãri fiind finanþate

cu fonduri de la bugetul local.O dorinþã mai veche a

locuitorilor oraºului nostru, dar ºio necesitate impusã de statutul destaþiune turisticã, privind siguranþarutierã, a fost realizatã prinamplasarea unui numãr de 2semafoare în zona ªcolii nr. 1 ºi aColegiului „C. Negri“ ºi 11sisteme de avertizare pietonalã înzonele cele mai tranzitate.

A fost reamenajatã „Fântânaartezianã“ din Piaþeta «C. Negri»,

cuprinzând jocurile de apã ºi iluminatulambiental.

Lucrãrile la proiectul „Dezvoltareaºi modernizarea zonei de agrementParc Mãgura Tg. Ocna“ sunt în grafic,urmând a se finaliza la sfârþitul luniiseptembrie 2008. În grafic sunt ºilucrãrile la proiectul „Colectareselectivã ºi transport deºeuri în zonaturisticã Tg. Ocna“, iar pentru blocul F13 a fost finalizat proiectul tehnic,licitaþia pentru desemnarea firmei cese va ocupa de lucrãrile de construcþiefiind planificatã pentru data de12.06.2008.

Suntem conºtienþi cã mai avemmulte de fãcut pentru binele oraºului ºia locuitorilor sãi. De aceea vã asigurãmcã suntem hotãrâþi sã vã ascultãmpropunerile ºi, în limitele competenþelorpe care le avem, ne vom strãdui caacestea sã devinã realitãþi. Solicitãriledumneavoastrã vor fi permanent înatenþia noastrã.

Întocmit,jurist Maria STAN

NR. 14 / ian- feb, 2001 28Nr. 2 / apr - iun 2008

Colegiul de Redacþie

SAREA PÃMÂNTULUI

Preºedinte: P.S. Eftimie, Episcopul RomanuluiVicepreºedinte: P.S. Dr. Ioachim Bãcãuanul, Arhiereu VicarConsultant: P.C. Preot Constantin Alupei, Protoiereu de Oneºti

Revista «Sarea pãmântului» se aflãsub ascultarea duhovniceascã

a Episcopiei Romanului.Articolele spre publicare se primescprin membrii Colegiului de Redacþie

ºi nu se returneazã.

Colaboratori: preoþii, profesorii ºi oamenii de sufletºi de culturã ai staþiunii Târgu-Ocna ºi de pretutindeni

Redactori: Preot Vasile Panþiru, Preot Cristian Mazilu,Preot Constantin Genes

Adresa Redacþiei: Preot Petru Roncea,B-dul Republicii, Bl. F3, Sc. A, Ap. 7,

Târgu-Ocna, Jud. Bacãu;tel. 0234/340481; 0741/089798

e-mail: petruroncea@yahoo.com

Redactor-ºef fondator: Preot Petru Roncea

Corector: Presb. prof. Nicoleta Mazilu Tipãrit la S.C. MAGIC PRINT S.R.L. OneºtiTel/Fax 0234-319.810

ISSN 1841-7760

Raportul 6 cãrþi pe 4 ani este unraport supraunitar, ceea ce înseamnã cãPãrintele Petru Roncea a scris mai multde o carte pe an în ultima perioadã. Amînceput cu o prezentare cantitativã pentrua ajunge la una calitativã: toate cãrþilesfinþiei sale sunt cãrþi de zidiresufleteascã, în special predici ºi meditaþiila Duminicile de peste an, la sfinþi ºila anumite evenimente din viaþaBisericii. Ultima sa carte se numeºte„Pecetea Apostoliei mele – exegezela apostolele duminicilor de peste an”ºi conþine 57 de meditaþii la apostoleleduminicale, iniþial publicate în foaia„Iisus Biruitorul” în anul 2006.

Meditaþie cu meditaþie, poatescrise imediat dupã citirea saupredica despre Apostolul din fiecareDuminicã, deci „încercate” în faþaauditoriului, s-au adunat într-o singurãcarte ºi oferã acum cititorilor operspectivã unitarã asupra mesajuluisfânt al cuvântului lui Dumnezeu.

Trebuie sã recunoaºtem cãApostolul, deºi este rânduit înainte deEvanghelie, fãcând parte din Liturghiacatehumenilor – de pregãtire, este demulte ori trecut cu vederea, atât de cãtrecredincioºi care nu reþin nimic sau mainimic din el, dar ºi de cãtre preot carenu vorbeºte sau vorbeºte rar despreînvãþãturile din scrierile Sfinþilor Apostoli.De aceea cartea Pãrintelui Petru esteo carte deosebitã: ne trezeºte ! Citindacasã o meditaþie la un Apostol vomtresãri, efectiv ne vom trezi, atunci când îlvom auzi citindu-se în Bisericã, pentru cãauzim ceva despre care am citit dinainte.Aceastã cunoaºtere sau aceastã bucurieduhovniceascã a înþelegerii unei lecturisfinte, de fapt a Cuvântului, ne poateancora în Cer dupã cum însuºi autorulspune pe coperta a patra: „Nãdejdea ni-e

Preot Petru Roncea: „Pecetea Apostoliei mele –exegeze la apostolele duminicilor de peste an”,tipãritã cu binecuvântarea P. S. Dr. IoachimBãcãuanul, Arhiereu-vicar al Episcopiei Romanului,Editura „Oastea Domnului”, Sibiu, 2008, 280 pag.

pentru suflet ancorã legatã de malulveºniciei, tocmai pentru cã-ºi nutreºteexistenþa cu credinþa în Cuvântul luiHristos care ne-a fãcut nespus de marifãgãduinþe cu Locaºurile de Sus. Corabiaaflatã în furtunã s-ar nimici dacã cârmaciul

n-ar arunca o ancorã, legând astfel corabiade vre-o stâncã pe care crede cã o va aflaîn apele din preajma sa. Hristos, mergândîn Cer, este ancora noastrã, El estenãdejdea noastrã. Prin El noi suntemancoraþi în Cer.”

„Pecetea Apostoliei mele” este,citind-o, conºtientizarea cã fiecare este

pecetluit ca apostol, vestitor. Femeiasamarineancã a vestit cu atâta putereîncât a scos toatã cetatea la Fântânalui Iacob pentru a-L asculta pe Hristos.Dacã o femeie desfrânatã a devenitapostol ºi a orientat atâþia oameni spre

Hristos, ce vor face 1000 (dupã tirajulcãrþii) de oameni conºtienþi cã odatã,la botez, au fost pecetluiþi cu „Peceteadarului Sfântului Duh?”

Pr. Conf. Univ. Dr. ConstantinNecula pune de asemenea un cuvântbun pentru Pãrintele Petru când scrieîn prefaþã: „Scriiturã densã, cu un stilsobru ºi fãrã înflorituri – lucru carenu-i scade din calitatea mãrturisitoare- acrivicã în informaþie, predica astfelconsemnatã în paginile acestei cãrþiaduce cititorului nu doar un plus deinformaþie exegeticã, mai ales în cepriveºte textul Apostolului carecuprinde pericope alese din scrierileSfinþilor Apostoli, din epistolele lor.”

Dacã aceste puþine cuvinte nu v-audeterminat sã daþi o mai mare atenþieApostolului din fiecare Duminicã sauv-au fãcut sã exclamaþi: „Încã o cartepe care nu am timp s-o citesc!” vãîndemn sã descoperiþi cu câtãblândeþe, dar ºi fermitate vi seadreseazã autorul în meditaþia laApostolul din Duminica a 7-a dupãRusalii: „Cititorule, oricare-ar fiplãcerea ta, împlineºte-þi-o! De-þi

place sã ocãrãºti, ocãrãºte! De-þi placesã asculþi, ascultã! Orice-ai face faþã detrimiºii lui Hristos sã faci cu plãcere.Numai ia seama sã-þi fie plãcerea sprezidire, iar nu spre dãrâmare.”

Preot Cãtãlin ILIE

,,Să nu uităm că suntem urmaşii pescarilor, fariseilor,făuritorilor de corturi, şi mai ales a Celui care S-a hrănit încasa unui tâmplar.’’58

Sfântul Ioan s-a adresat însă şi muncitorilor smeriţi:,,Vreau ca şi robii şi roabele, văduvele sărace, negustorii,hamalii, ţăranul, toţi să mă înţeleagă.’’59

În predica de la înălţare, ţinută în Basilica din Antiohia, Ioansalută cu bucurie pe preotul - agricultor:,,Mă uit în această sfântă zi de mare sărbătoare la prezenţafraţilor noştri coslujitori, care nu reuşesc să deosebească deceilalţi muncitori ai cetăţii noastre. Sau îi vezi cum înjugă boii,sau în acelasi timp urcă la altar să cultive sufleteleîncredinţate lor, sau îi vezi cu cosorul în mână tăind spiceledin lan, sau purificând sufletele oamenilor prin vorbele lor.’’60

Sfântul Ioan nu admite nicicum lucrarea cabotinilor şi acircarilor care induc lumea în eroare cu scamatoriile lor:,,Diogene nu-i mai plăcut ca fachirii care înghit cuie sau îşimănâncă opincile; orice muncă care nu aduce roade nutrebuie lăudată.’’61

Omul, chipul lui Dumnezeu, este maestru sub un Stăpân.Sfântul Ioan situează omul între Dumnezeu – Pantocrator şilumea creată pentru el. Tendinţa eshatologică a Sfântului Ioanîl face să afirme adesea cu tărie că sfârşitul omului nuînseamnă ridicarea unei cetăţi terestre trecătoare, ci a cetăţiiveşnice care ne ajută să depăşim cele trecătoare. Fiecare sălucreze ca şi călugării în mănăstire fără să se îngrijească decele trecătoare ale vieţii acesteia. Fiecare creştin trebuie sălucreze pentru construcţia cetăţii spirituale. Rugăciunea estelucrarea care face să se întărească cetatea cerească:,,Nu vă cer să rămâneţi şapte, opt zile fără să lucraţi, ci daţi-mi totuşi două ore pe zi, restul păstraţi-le pentru voi.’’ 62

,,Eşti muncitor? Cântă psalmi atunci când lucrezi. Nu o faceînsă cu voce tare, ci fă-o în sufletul tău. Poţi fi în atelierul tăuca într-o mănăstire.’’63

După Sfântul Ioan orice creştin are o profesie; să fie creştin,dar un creştin care trebuie să aibă lucrarea rugăciunii:,,Biserica lui Dumnezeu se trezeşte în mijlocul nopţii să-iofere lui Dumnezeu jertfă de laudă. Deci scoală-te şi tu! Veiobiecta: sunt obosit, am lucrat toată ziua, nu pot să mă scol.Oare oboseala ta se compară cu a metalurgistului carelucrează din greu în cea mai mare parte a nopţii? Deschide-ţideci un atelier spiritual nu pentru a fabrica ceaune saucăldări, ci pentru prelucrarea sufletului, care zace în noapteapăcatului. Aruncă-l deci în creuzetul spovedaniei...’’64

Dumnezeu a dat omului pământul ca să-l lucreze şi să-lstăpânească sub mâna binecuvântătoare a Creatorului.Sfântul Ioan, zice că, înainte de toate omul trebuie să aibăgrijă ca să participe la viaţa Biserici:,,Nimeni să nu aibă o proprietate de pământ fără biserică.Credeţi că e o cheltuială fără rost? Construiţi o biserică fie eamodestă şi mică, Moştenitorul o va lărgi şi mări.’’65

,,Un sat care are o bisericuţă seamănă cu paradisul luiDumnezeu.’’66

Două teme asupra muncii domină gândirea Sfântului IoanGură de Aur:

- întreaga creaţie este oferită în dar omului;- omul oferă în schimb chipul său transfigurat lui

Dumnezeu;