Partea 2 Pregătirea predicilor expozitive 5) Procesul explicării 6) Schiţă şi structură 7) Tiparul ilustrării 8) Practica aplicării 9) Introduceri, încheieri şi tranziţii
Partea 3 O teologie a mesajelor cristocentrice 10) O abordare a predicării din perspectiva răscumpărării 11) Dezvoltarea predicilor de răscumpărare
Anexe
2
Partea 1 Principiile predicării expozitive
� Nobleţea predicării � „Despre cele jertfite idolilor, ştim că «toţi aveţi cunoaştere». Cunoaşterea duce
la mândrie, în timp ce iubirea zideşte (I. Cor. 8.1) � Scopul predicării: creşterea în har a celorlalţi; înaintarea cauzei Evangheliei � Predicarea îşi atinge scopul spiritual nu datorită abilităţilor sau înţelepciunii
predicatorului, ci datorită puterii Scripturii proclamate (I Cor. 2.4-5; II Cor. 3.5). � Nu calităţile mesagerului, ci eficacitatea adevărurilor conţinute în mesajul lui
Dumnezeu transformă inimile. � Duhul Sfânt – Cuvânt: împlineşte scopurile mântuitoare şi sfinţitoare.
Cuvântul lui Dumnezeu
creează: „Dumnezeu a zis: «Să fie lumină!» Şi a fost lumină” (Gen. 1.3); „Căci El a zis şi s-a făcut, El a poruncit şi s-a zidit” (Ps. 32.9)
controlează: „Cel ce trimite cuvântul Său pământului; repede aleargă cuvântul Lui; Cel ce dă zăpada ca lâna, Cel ce presară negura ca cenuşa, Cel ce aruncă gheaţa Lui, ca bucăţelele de pâine; gerul Lui cine-l va suferi? Va trimite cuvântul Lui şi le va topi; va sufla Duhul Lui şi vor curge apele” (Ps. 147.4-7).
convinge: „Cred ei (proorocii mincinoşi) cu visele lor, pe care şi le povestesc unul altuia, să facă uitat, poporului Meu, numele Meu, aşa cum au uitat părinţii lor numele Meu pentru Baal? Proorocul care a văzut vis, povestească-l ca vis, iar cel ce are cuvântul Meu, acela să spună Cuvântul Meu adevărat. Ce legătură poate fi între pleavă şi grăuntele de grâu curat, zice Domnul? Cuvântul Meu nu este el, oare ca un foc, zice Domnul, ca un ciocan care sfarmă stânca?” (Ier. 23.27-29).
Îşi atinge scopurile: „Precum se coboară ploaia şi zăpada din cer şi nu se mai întoarce până nu adapă pământul şi-l face de răsare şi rodeşte şi dă sămânţă semănătorului şi pâine spre mâncare. Aşa va fi cuvântul Meu care iese din gura Mea; el nu se întoarce către Mine fără să dea rod, ci el face voia Mea şi îşi îndeplineşte rostul lui” (Is. 55.10-11).
depăşeşte slăbiciunea umană: Pe când se afla în închisoare, apostolul Pavel s-a bucurat de faptul că indiferent dacă alţii predică Cuvântul „fie de ochii lumii, fie din toată inima”, lucrarea lui Dumnezeu merge înainte (Filipeni 1.18)
1 Cuvânt şi mărturie
3
Hristos - Cuvântul � Logosul. Mesajul inseparabil de Persoana Lui (In. 1.1-3; Col. 1.16; Evrei 1.3)
� Unitate Logos-logos
La fel cum lucrarea iniţială de creaţie are loc prin cuvântul rostit al lui Dumnezeu, şi lucrarea noii creaţii (răscumpărarea, restaurarea cf. Dumitru Stăniloae) are loc prin Cuvântul viu al lui Dumnezeu: � „El, după voia Sa, ne-a născut prin cuvântul adevărului ca să fim rod al
făpturilor Lui” (Iacov 1.18); � „Întrucât v-aţi curăţit sufletele prin ascultarea de adevăr pentru o dragoste
frăţească sinceră, iubiţi-vă stăruitor unii pe alţii, cu o inimă curată, fiindcă aţi fost născuţi din nou, nu dintr-o sămânţă pieritoare, ci nepieritoare, prin cuvântul cel viu şi nepieritor al lui Dumnezeu” (I Petru 1.22-23);
� „Străduieşte-te să te înfăţişezi înaintea lui Dumnezeu ca un om priceput, care împarte drept cuvântul adevărului” (2 Tim. 2.15);
� „Cuvântul lui Dumnezeu este viu şi puternic, mai tăios decât orice sabie cu două tăişuri, el pătrunde până unde se despart sufletul şi duhul, încheieturile şi măduva, şi este în stare să judece gândurile şi dorinţele inimii. Nici o fiinţă nu este ascunsă în El, toate sunt goale şi descoperite înaintea ochilor Săi, în faţa Lui vom da socoteală” (Evrei 4.12);
� „Căci eu nu mă ruşinez de Evanghelie, pentru că ea este puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea oricui crede, mai întâi a iudeului, dar şi a grecului. Fiindcă în Evanghelie se descoperă dreptatea lui Dumnezeu, din credinţă spre credinţă, după cum este scris: cel drept va fi viu prin credinţă” (Rom. 1.16).
Predica expozitivă poate fi definită ca un mesaj ale cărui structură şi idei sunt inspirate dintr-un text biblic, care acoperă întregul conţinut al textului şi care explică elementele şi contextul acestuia cu scopul de a identifica principiile durabile pentru credincioşie în gândire, trăire şi închinare intenţionate de Duhul Sfânt, cel care a inspirat textul.
� Predica expozitivă foloseşte elementele textului în contextul său pentru a explica sensul pasajului biblic respectiv.
� Acest tip de predicare este extrem de important pentru predicatorul începător şi viaţa obişnuită a Bisericii.
� Scopul de bază pe care îl avem ca predicatori expozitivi nu este să comunicăm părerile noastre personale, filozofiile altora sau diverse speculaţii, ci să arătăm cum anume dezvăluie Cuvântul lui Dumnezeu voia Sa pentru cei uniţi cu El prin Fiul Său, Adevărul lui Dumnezeu, proclamat în aşa fel încât oamenii să-şi dea seama că respectivele concepte sunt inspirate din Scriptură şi să le poată aplica la vieţile lor reprezintă centrul eforturilor predicatorului expozitiv.
4
Predicarea expozitivă reprezintă autoritatea Cuvântului. Se adresează căutării omului după autoritate şi sens. „De aceea îi mulţumim fără încetare lui Dumnezeu fiindcă, primind cuvântul pe care l-aţi auzit de la noi, nu l-aţi primit ca pe un cuvânt al oamenilor, ci, aşa cum este într-adevăr, ca pe cuvântul lui Dumnezeu, cuvânt care lucrează în voi, cei care credeţi” (I Tes. 2.13). Fără autoritatea Cuvântului, predicarea devine o căutare nesfârşită de tematici, de terapii şi de tehnici care câştigă adepţi, promovează toleranţă, militează pentru o cauză sau alină îngrijorări. Raţiunea umană, obiectivele sociale, consensul popular şi convingerile morale personale devin resursele predicatorului lipsit de „convingerea istorică potrivit căreia ceea ce spune Scriptura, spune Dumnezeu”. Opiniile şi sentimentele ce determină conţinutul predicării căreia îi lipseşte autoritatea biblică sunt aceleaşi forţe care, într-o cultură schimbată, într-o generaţie viitoare sau într-o inimă rebelă, pot nega validitatea aceloraşi concepte.
Predicarea expozitivă prezintă lucrarea Duhului. „Prin urmare, staţi pregătiţi, cu
mijlocul încins cu adevărul, îmbrăcaţi cu platoşa dreptăţii, şi încălţaţi, gata pentru vestirea evangheliei păcii. Luaţi şi coiful mântuirii şi sabia Duhului, care este cuvântul lui Dumnezeu. în toate rugăciunile şi cererile voastre, rugaţi-vă în Duhul, mereu. Vegheaţi la aceasta cu toată stăruinţa, rugându-vă pentru toţi sfinţii. Rugaţi-vă şi pentru mine, ca atunci când vorbesc, să mi se dea cuvânt, să fac cunoscută cu îndrăzneală taina Evangheliei, al cărei sol în lanţuri sunt eu. Rugaţi-vă să vestesc Evanghelia cu îndrăzneală, aşa cum trebuie” (Efes. 6.14-20). „Fiindcă Dumnezeu, cel care a spus: Să strălucească lumina din întuneric, este şi cel care a strălucit în inimile noastre, ca să lumineze cunoaşterea slavei lui Dumnezeu prin chipul lui Iisus Hristos. Purtăm această comoară în vase de lut, ca puterea nemărginită să fie a lui Dumnezeu şi nu de la noi” (II Cor. 4.6-7).
Riscuri: succesul la amvon � neglijarea rugăciunii. �Succesul la popor nu este neapărat echivalent cu eficacitatea în lucrarea duhovnicească.
Eficacitatea mărturiei. Predicarea bună înseamnă să te dai la o parte din calea
Cuvântului, pentru ca El să-şi poată face lucrarea. „Nu dăm nimănui prilej de poticnire, ca să nu fie defăimată slujirea, ci ne arătăm în toate ca nişte slujitori ai lui Dumnezeu, prin multă răbdare în suferinţe, în nevoi şi strâmtorări, în bătăi, temniţe, răscoale, în trudă, vegheri şi posturi, prin curăţie, cunoaştere, îndelungă răbdare, bunăvoinţă, prin Duhul Sfânt, prin iubirea neprefăcută, prin cuvântul adevărului şi puterea lui Dumnezeu: prin armele dreptăţii, cele de atac şi cele de apărare, în cinste, dar şi în dispreţ, în defăimare cât şi în bunul renume; priviţi ca nişte înşelători, deşi suntem sinceri; ca nişte necunoscuţi, deşi suntem cunoscuţi; ca nişte muribunzi deşi, iată, trăim; ca nişte condamnaţi, deşi nu suntem încă daţi la moarte; ca nişte oameni întristaţi, dar întotdeauna veseli; ca nişte săraci, deşi îi îmbogăţim pe mulţi; ca unii care nu au nimic, deşi stăpânim totul” (II Cor. 6.3-10).
5
����
1.Logos: conţinutul verbal al mesajului, inclusiv structura şi logica lui 2.Pathos: elementele emoţionale ale mesajului, inclusiv pasiunea, fervoarea şi
sentimentul pe care vorbitorul le transmite, iar ascultătorul le experimentează
3.Ethos: caracterul aparent al vorbitorului, conturat în primul rând pe baza preocupării sale mărturisite pentru beneficiul ascultătorului. Aristotel credea (lucru confirmat de numeroase studii moderne) că etosul este elementul cel mai puternic al mesajului persuasiv: „Faptele tale vorbesc atât de tare, încât nu se mai aude ce spui”.
„Noi ştim, fraţi iubiţi de Dumnezeu, cum aţi fost aleşi, fiindcă Evanghelia noastră nu a ajuns la voi numai prin cuvânt (logos), ci şi cu putere, prin Duhul Sfânt şi cu deplină convingere (pathos), pentru că ştiţi cum am fost (ethos) între voi, pentru voi” (I. Tes. 1.5). Confirmarea Scripturii (p. 37-38 de trecut):
� I Tes. 2.3-8 şi 11-12 � 2 Tim. 2.15-16 şi 22-24 � I Tim 4.12-13, 15-16 � Tit 2.7-8 � 2 Cor. 6.3-4 � Iacov 1.26-27 � Iacov 3.13
Componentele mesajului evanghelic
Cum am trăit
Convingeri profunde
Cuvinte
ETOS PATOS LOGOS
BIBLIA
Traiectoria Evangheliei
Traiectoria Duhului Sfânt
Traiectoria ascultătorului
Predicarea hristocentrică consideră că întreaga Scriptură este o revelaţie
a planului de răscumpărare a lui Dumnezeu şi abordează fiecare pasaj în acest context – model pe care l-a
iniţiat chiar Iisus (Lc. 24.27)
Devino ceea ce predici şi apoi predică-L pe Hristos din tine”
(Joseph Ruggles Wilson)
6
FSC este acea condiţie umană comună pe care o împărtăşesc credincioşii contemporani cu cei pentru care sau despre care a fost scris textul şi care necesită harul lui Dumnezeu.
Partea 1 Principiile predicării expozitive 2 Cerinţele predicării
Adevărul nu este o predică
De ce credeţi că un mesaj organizat în jurul următoarelor afirmaţii nu are prea multe şanse să intre în categoria celor mai deosebite predici din istorie?
1. Zidurile Babilonului erau înalte de 105 m şi late de 25 m. 2. Erezia gnostică din Colose conţinea elemente de
hedonism şi ascetism extrem 3. Cuvântul grecesc care defineşte conceptul de „dezbrăcare”
din Filipeni 2.7 este kenosis.
Nevoia de UNITATE
���� Câte subiecte are o predică? Unul singur!
Motive pentru unitate. � Vorbitorii au nevoie de focalizare � Ascultătorii au nevoie de focalizare
E mult mai uşor să prinzi în mână o minge de baseball decât un pumn de nisip, chiar dacă ambele cântăresc aproximativ la fel.
Întrebări fundamentale pentru o predică expozitivă � Despre ce vorbeşte autorul? � Ce spune despre subiectul abordat?
Predica trebuie să surprindă tema, scopul sau ideea centrală a autorului şi să o aplice astfel ca adevărul lui Dumnezeu să troneze peste eforturile noastre.
Testul orei 3 dimineaţa: Imaginează-ţi că eşti trezit din somn de către soţie, de colegul de cameră sau de un credincios din biserică cu întrebarea: „Despre ce este vorba în predica de azi, părinte?”. Dacă nu poţi da un răspuns concis, probabil că predica este coaptă doar pe jumătate. Gândurile pe care tu nu ţi le poţi aduna la ora 3 dimineaţa, nu le vor putea pricepe nici alţii la ora prânzului.
Identificarea scopului pasajului. Până nu am identificat scopul unui pasaj, nu suntem gata să predicăm despre adevărurile conţinute în el.
FSC: focalizarea asupra stării căzute dezvăluie scopul textului şi al predicii. Cu ce scop a inclus Duhul Sfânt aceste cuvinte în Scriptură? Care erau luptele, preocupările, slăbiciunile oamenilor cărora le-a fost adresat iniţial mesajul?
7
Stabilirea FSC Ex. O FSC definită prin sintagma „necredincioşia faţă de Dumnezeu” nu este nici pe departe mai impresionantă ca întrebarea: „Cum îmi pot păstra integritatea cu un şef care nu are aşa ceva?” Un mesaj despre „lipsa rugăciunii în tiparele de viaţă ale societăţii” nu va stârni conştiinţa şi nu va înflăcăra voinţa la fel ca: „De ce ne chinuim să ne rugăm dacă problemele vieţii de familie fac rugăciunea foarte necesară?”
Feluri FSC � Păcate precum neiertarea, minciuna sau rasismul reprezintă FSC dintr-un pasaj, dar
nu întotdeauna FSC trebuie să fie un păcat. Întristarea, boala, aşteptarea întoarcerii lui Dumnezeu, nevoia de a şti cum să împărtăşim Evanghelia sau dorinţa de a fi părinţi mai buni nu sunt păcate, dar sunt nevoi pe care le avem din pricina stării noastre căzute şi despre care Scriptura vorbeşte. Lăcomia, răzvrătirea, pofta, lipsa de responsabilitate, proasta isprăvnicie sau mândria, şi subiecte precum dificultăţile întâmpinate în creşterea unor copii evlavioşi, identificarea voii lui Dumnezeu sau descoperirea darurilor spirituale sunt potrivite pentru o predică.
� FSC poate fi enunţată în mai multe moduri corecte într-o predică. Deci, predicatorii pot rosti predici foarte diferite din acelaşi pasaj.
� FSC să rămână fidelă textului: 1. Ce spune textul? 2. Care sunt problemele spirituale pe care le-a abordat (în contextul său)? 3. Care sunt problemele spirituale pe care le au în comun ascultătorii cu cei
cărora li s-a adresat/sau despre care a fost scris textul?
Aplicarea Oamenii au dreptul să întrebe: „De ce mi-ai spus lucrul acesta?”. Dacă nici măcar predicatorul nu ştie (sau nu s-a sinchisit să afle) ce legătură are adevărul predicii cu viaţa, atunci oamenii nu numai că nu vor face legătura, dar totodată se vor întreba de ce s-au mai ostenit să asculte. Când Pavel i-a spus lui Tit: „Tu însă spune lucrurile care se potrivesc cu învăţătura sănătoasă” nu s-a referit la nişte principii teologice. În fraza următoare, Apostolul începe să explice care sunt acele lucruri „care se potrivesc cu învăţătura sănătoasă”: „Bătrânii să fie treji, demni de cinste, cumpătaţi, sănătoşi în credinţă, în dragoste şi în răbdare. Bătrânele, de asemenea, să aibă o purtare cum se cuvine sfinţilor, să nu fie bârfitoare şi nici robite de vin mult. Ele trebuie să îndemne la bine, să le îndrume pe cele tinere să-şi iubească bărbaţii, să-şi iubească copiii, să fie cumpătate, curate, să aibă grijă de casa lor, să fie bune, supuse bărbaţilor lor, ca să nu fie defăimat cuvântul lui Dumnezeu. pe cei tineri, de asemenea îndeamnă-i să fie cumpătaţi, în toate arătându-te că tu însuţi eşti model de fapte bune. Dă dovadă de învăţătură neschimbătoare, demnă, arată că ai cuvânt sănătos, ireproşabil, pentru ca cei ce se împotrivesc să fie ruşinaţi şi să nu aibă nimic rău de spus despre noi” (Tit 2.2-8).
8
� Predicarea biblică trece de la comentariul exegetic şi prezentarea doctrinei la învăţătura practică. Predicarea fără aplicare poate fi de folos minţii, însă predicarea întărită de aplicare duce la slujirea lui Hristos. Aplicarea face din Iisus sursa şi scopul îndemnurilor dintr-o predică, dar şi centrul învăţăturilor Sale.
� Enunţarea FSC la începutul unei predici, poate pregăti în mai multe feluri drumul pentru partea aplicativă. Predicatorul poate atinge o rană spirituală sau emoţională astfel încât să ofere tămăduirea biblică, poate identifica o suferinţă astfel încât să aducă mângâierea lui Dumnezeu, poate scoate l lumină un pericol pentru a impune o poruncă biblică sau poate condamna un păcat pentru a-i oferi păcătosului nădejdea iertării.
� „Dumnezeu este bun” nu constituie o predică. Dar a vorbi despre îndoiala pe care o avem cu privire la bunătatea lui Dumnezeu atunci când trecem prin necazuri şi a demonstra pe baza textului cum trebuie să ne raportăm faţă de bunătatea Lui, atunci există predică. Lipsa aplicării produce frustrare + „Şi ce-i cu asta?”; „Cui îi pasă?”. Face ca adevărurile din Scriptură să pară rupte de realitatea vieţii de astăzi.
� Un student – povesteşte autorul – m-a sunat recent ca să-mi ceară ajutorul fiindcă biserica reacţiona din ce în ce mai prost la predicile sale. „Duminica trecută, în timpul predicii”, a spus acela, „oamenii s-au uitat la mine ca nişte buşteni. Unde greşesc?”. L-am rugat să-mi povestească puţin despre predica din ziua aceea. El a descris-o folosind cele trei puncte principale ale schiţei sale:
1. Noe a fost înţelept. 2. Noe a fost neînfricat. 3. Noe a fost credincios.
„Înţeleg” i-am răspuns. „Dar de ce le-ai spus lucrurile acestea?”. A urmat o pauză lungă.
� Noi nu suntem doar mânuitori ai informaţiei, noi suntem lucrători ai transformării. Hristos doreşte să restaureze inimile oamenilor!
9
Partea 1 Principiile predicării expozitive 3 Prioritatea textului
Dosarul predicii: idei din citirea obişnuită, din experienţa zilnică; citate relevante, articole decupate din ziare, descoperirile exegetice, ilustrările, rezumatele. Dosarele sunt resurse extraordinare pentru pregătirea mesajului în săptămâna dinaintea predicării. Chiar dacă nu vei folosi toate informaţiile din dosar, existenţa lor va elimina mare parte din presiunea pregătirii săptămânale a predicilor. Predicatorii care nu folosesc dosarele de predică recurg la clişee pentru că nu au timp să găsească idei importante în cele câteva ore săptămânale pe care le pot dedica pregătirii predicii.
Predicarea în serie Avantaje: aprofundarea textului; abordarea subiectelor sensibile, fără a leza pe cineva din biserică; economie de timp; comunitatea va învăţa să vadă structura Bibliei, spre a nu o mai considera o colecţie de maxime, învăţături şi povestiri Dezavantaje: predicatorul nu are abilităţi spre a realiza progresul; plictiseală etc.
Precauţii � Nu evita textele familiare. � Nu căuta texte cu înţeles obscur. � Nu folosi texte discutabile (cărţi neinspirate).
Instrumente ajutătoare: Biblii de studiu; Dicţionare, instrumente gramaticale de analiză; Concordanţe; Biblii tematice; traducerile Bibliei
10
Principii pentru interpretarea unui pasaj � Foloseşte metoda gramatical-istorică � Studiază contextul istoric, cultural şi literar � Stabileşte contextul răscumpărării
11
Partea 1 Principiile predicării expozitive 4 Elementele expunerii
Prioritate: SĂ INFORMEZE
Organizare Exegeză
Predicare Ilustrare Aplicare
INFORMAŢIE
Prioritate: SĂ EXPUNĂ
Organizare Exegeză
Predicare Ilustrare
APLICARE
Expunere
Predicatori pot părea inteligenţi (şi se pot bucura de respect),
dar în aceeaşi vreme vor părea demodaţi,
irelevanţi şi nepăsători.
Aplicaţia nu este doar o adăugire finală la discuţie sau o parte
secundară a acesteia, ci este lucrul cel mai important ce trebuie
făcut.
12
Tiparul
„Şi începând cu Moise şi cu toţi Profeţii şi le-a tâlcuit/explicat toate Scripturile care vorbeau despre El” (Lc. 24.27). „Oare nu ne ardea inima în noi când ne vorbea pe drum şi ne explica Scripturile?” (Lc. 24.32)
„În exilul babilonean, Israel uitase Legea lui Dumnezeu şi limba în care fusese dată: „Şi a deschis Ezdra cartea înaintea ochilor a tot poporul, căci el se afla mai sus decât tot poporul şi când a deschis el cartea, tot poporul stătea în picioare în piaţă. Mai întâi Ezdra a binecuvântat pe Domnul, marele Dumnezeu şi tot poporul, ridicându-şi mâinile, a răspuns: Amin! Amin! Şi plecându-se, s-a închinat, înaintea Domnului până la pământ. Apoi Iosua, Bani, Şerebia, Iamin, Acub, Şabetai, Hodia, Maaseia, Chelita, Azaria, Iozabad, Hanan, Pelaia şi leviţii au tâlcuit poporului legea, stând fiecare la locul lui. Ei citeau lămurit bucăţi din cartea legii lui Dumnezeu, iar bucăţile citite le lămureau şi poporul înţelegea cele ce se citeau” (Neemia 8.5-8).
„Până când voi veni, dedică-te citirii Scripturii, îndemnându-i şi învăţându-i pe cei credincioşi” (I Tim. 4.13).
„Vesteşte cuvântul, stăruie la vreme potrivită dar şi nepotrivită, mustră, îndeamnă, cu multă răbdare şi în toată învăţătura” (II Tim. 4.2).
„Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Şi învăţaţi-i să păzească tot ce v-am poruncit” (Mt. 28.19-20).
13
Elementele componente. Echilibru. Variaţie
Explicare
Ilustrare
Aplicare
O abordare generică
Variaţia componentei în expunere
Ilustrare
Aplicare
O abordare personalizată
Explicare
Explicare Explicare
Ilustrare Ilustrare
Aplicare Aplicare
14
Cuvântul Înţelesul Trimiterea (exemplu) parash A distinge, a preciza în mod
clar (posibil a traduce) Neemia 8.7-8
sekel A prezenta sensul sau înţelesul
Neemia 8.7-8
bin A face să înţeleagă (a face distincţia în minte, cu scopul de a folosi)
Neemia 8.7-8
nabi Cineva care îşi varsă focul sau face un anunţ mânat de un imbold divin (un profet)
Deuteronomul 13.1; 18.20 Ieremia 23.21 c. Numeri 11.25-29
hozeh Cineva care străluceşte sau se încălzeşte (un vizionar sau un profet)
Amos 7.12
roeh Cineva care vede (un profet)
I Cronici 29.29; Isaia 30.10
qohelet Cineva care anunţă sau predică
Ecclesiastul 1.1
qara A anunţa Isaia 61.1
Atitudinile
Autoritatea divină exprimată de la amvon
� Să nu folosim: „Consider că aceasta înseamnă...”; „După părerea mea de aici ar trebui să înţelegem...”; „Cred că...” etc.
� Să folosim: „Biblia afirmă că...” � Predicarea lipsită de autoritate face ca Biserica să tânjească în
continuare după vocea divină. Vieţile omeneşti, alterate de păcat, dezorientate de cultură şi zdrobite de tragedii nu au nevoie de o „voce nesigură”. Autoritatea Cuvântului ne permite să spunem oricui lucrurile cele mai neplăcute fără să ne scuzăm, însă aceeaşi autoritate ne dă voie să vorbim cu blândeţe, fără să subminăm mesajul.
� Unii vorbesc de parcă ar încerca, prin eforturile lor, să dea autoritate Cuvântului, în loc să se încreadă în puterea lui naturală de a atinge sufletul.
Un stil biblic
15
basar A aduce veşti bune Psalmul 40.9; Isaia 61.1 nataph A picura, a rosti cuvinte Ezechiel 20.46; Amos 7.16;
Mica 2.6, 11 kerusso A vesti ceva despre un
împărat sau poruncile sale Romani 10.14-15; I Corinteni 1.21-23; II Timotei 4.2 (peste 70 de apariţii în total)
euangelizo A aduce veşti pline de bucurie
Luca 4.18; cf. Fapte (peste 40 de apariţii)
diermeneuo A dezvălui înţelesul, a descrie
Luca 24.27-32
dianoigo A deschide, a divulga în amănunt
Luca 24.27-32
dialegomai A argumenta, a discuta, a conversa
Fapte 17.2-3
paratithemi A pretinde, a pune alături (folosit pentru a descrie modul în care a utilizat Iisus parabolele)
Matei 13.31
Logos Cuvânt sau zicală Matei 13.19-23 rhema Cuvânt sau mesaj Romani 10.17
I Petru 1.25 diagello A declara Luca 9.60 katangello A proclama Fapte 4.2; 13.5 parresiazomai A predica, a vorbi cu
îndrăzneală Fapte 9.27-29
elencho A da în vileag, a corecta, a convinge, a mustra
II Timotei 4.2 Tit 1.9; 2.15
epitimao A mustra sau a avertiza la modul serios
II Timotei 4.2
parakalo A încuraja, a mângâia, a apăra (lit. a chema de partea sa ca apărător)
II Timotei 4.2; cf. Fapte 14.22
paramuthia Mângâiere, încurajare, consolare
I Corinteni 14.3
martureo A depune mărturie Fapte 20.21; cf. I Ioan 4.14 homologeo A spune acelaşi lucru, a fi
de acord cu, a afirma sau mărturisi un adevăr
I Timotei 6.12
homileo A conversa, a vorbi cu cineva, a se implica într-o conversaţie (aceasta este cuvântul grecesc de la care provine termenul homiletică)
Fapte 20.11
laleo A vorbi Marcu 2.2,
16
cf. I Corinteni 2.6-7 didasko A învăţa pe alţii Fapte 5.42 epilusis Desfacere sau dezlegare;
explicaţie a ceva ce este ascuns sau greu de înţeles
II Petru 1.20
suzeteo A analiza împreună, a discuta, a dezbate
Fapte 9.29
apologia Apărare verbală Fapte 22.1; Filipeni 1.7,16; II Timotei 4.16; I Petru 3.15
metadidomi A împărtăşi Evanghelia ca pe un dar
I Tesaloniceni 2.8; cf. Romani 1.11; Efeseni 4.28
Îndrăzneală şi smerenie
Asemănare cu Hristos
TEME: � Cum sunt folosite explicarea, ilustrarea şi
aplicarea în Predica de pe Munte (Matei 5-7) şi în discursul rostit de Ştefan înaintea Sinedriului (Fapte 7.2-53)
� Studiaţi cum şi de ce diferă tonul Evangheliei între Matei 23 şi Fapte 17.16-31
17
Partea 2 Pregătirea predicilor expozitive 5 Procesul explicării
6 întrebări critice
1) Care este înţelesul textului?
2) Cum pot şti ce înţeles are textul?
3) Care au fost cauzele ce au determinat scrierea textului?
4) Ce avem noi în comun cu cei pentru care (despre care) a fost
scris textul şi/sau cu autorul acestui text?
5) Cum ar trebui să reacţioneze oamenii de azi la adevărurile din
acest text?
6) Care este modul cel mai eficace în care pot comunica înţelesul
textul?
4 paşi necesari
1) OBSERVAREA: citeşte, citeşte şi reciteşte & roagă-te
2) INTEROGAREA: Cine? Ce? Când? Unde? Cum? De ce?
FĂ EXEGEZA PASAJULUI (ce spune el?) SCHIŢEAZĂ PASAJUL (Care sunt relaţiile sale interne?) SCHIŢE:
� SCHIŢE GRAMATICALE (relaţiile dintre cuvintele unei propoziţii)
� SCHIŢE MECANICE (relaţiile dintre propoziţii şi fraze) � SCHIŢE conceptuale (în tratarea mai multor versete sau
capitole: o afirmaţie = rezumatul mai multor propoziţii ) ÎNCADREAZĂ TEXTUL (UNDE SE POTRIVEŞTE EL?)
� CONTEXT ISTORIC � CONTEXT LOGIC-DOCTRINAR � CONTEXT LITERAR
3) RELATIONAREA
4) ORGANIZAREA: � succesiune şi ordine � epuizează şi acoperă întregul spectru al textului � subliniază şi subordonează ideile
18
Ex. 1:
Iisus
a murit
(v. 1) Înaintea lui Dumnezeu şi înaintea lui Hristos Iisus care are să judece viii şi morţii şi pentru arătarea şi Împărăţia Sa te rog fierbinte: (v. 2) Propovăduieşte Cuvântul Ştăruieşte asupra lui la timp şi la netimp mustră, ceartă, îndeamnă cu toată blândeţea şi învăţătura
Schiţe gramaticale
păcătoşi
Propovăduieşte Cuvântul
pentru
cei
Ex. 2:
Domnul a auzit strigătul
căci meu
Schiţa mecanică tradiţională (II Timotei 4.1-2)
Schiţa mecanică alternativă (II Timotei 4.2)
stăruieşte la timp şi la netimp
mustră, ceartă, îndeamnă cu toată blândeţea şi învăţătura
19
II Samuel 11-12.23
I. David a dat dovadă de neascultare A. A comis adulter (11.1-5) B. A comis crimă (11.6-26)
II. Dumnezeu l-a convins de păcat A. A trimis un profet (12.1-6) B. A identificat păcatul regelui (12.7-12) C. A precizat pedeapsa care îl aştepta pe rege (12.11-12, 14)
III. David s-a pocăit A. Şi-a mărturisit păcatul (12.13) B. Şi-a exprimat regretul (12.15-17) C. A acceptat disciplina (12.18-23) D. Şi-a reînnoit ascultarea (12.20)
� Până când predicatorul nu reafirmă (citând sau reformulând) acea porţiune din text care confirmă enunţul legat de înţelesul textului, cuvintele au tendinţa de a se amesteca în minţile ascultătorilor.
� Povestirea evenimentelor biblice descrise într-un pasaj, cu multă forţă şi cu detalii senzoriale
� Descrierea unei scene, a unui personaj etc. � Definirea termenilor (ex. agape, eros, philia etc.)
� Observaţiile exegetice: înţelesurile adânci ale textului � Atenţie! Să nu ne etalăm erudiţia, ci să ţinem cont de posibilităţile
ascultătorilor! Dacă nimeni nu ştie ce e aoristul, de ce să ne mai prefacem că menţionarea lui clarifică înţelesul textului?!
� Alege dovezile cele mai puternice şi mai concise. � Atenţie! Nu toate lucrurile trebuie demonstrate. � „Predicatorul nu trebuie să încerce niciodată să explice ceva ce
el însuşi nu a înţeles...” (Rayburn).
� Afirmă ceea ce ştii şi arată de unde ştii! Noi luminăm o cărare spre înţelesul textului, astfel ca alţii să vadă adevărul Scripturii, să-l urmeze până la originea lui şi să-i confirme autoritatea în vieţile lor.
Prezentarea
Reafirmarea
Naraţiunea
Descrierea şi definirea
Exegeza
Raţionamentul
Mai multă lumină
21
� Acelaşi pasaj � structuri diferite � predici diferite
I. Istoria îngrijirii săracilor în Biserică II. Istoria îngrijirii săracilor în popor
III. Nevoia de îngrijire a săracilor în ziua de azi (Deşi este inspirată din text, tema se împarte în funcţie de natura subiectului pe care predicatorul decide să-l abordeze şi nu în funcţie de împărţirile textului)
I. Trebuie să ne împotrivim poftei firii pământeşti (v. 16a) A. Pofta firii este materialismul B. Pofta firii a distrus credinţa lui David
II. Trebuie să ne împotrivim poftei ochilor (v. 16b) A. Pofta ochilor este senzualitatea B. Pofta ochilor a afectat curăţia lui David
III. Trebuie să ne împotrivim lăudăroşeniei vieţii (v. 16c) A. Lăudăroşenia vieţii este mândria B. Lăudăroşenia vieţii a distrus smerenia lui David.
Tema şi punctele principale provin din textul explicat, însă elementele de dezvoltare (adică subpunctele) sunt inspirate din alte pasaje sau surse.
I. Dragostea lui Dumnezeu este mai mare decât păcatul A. Mai mare decât păcatele din trecut (v. 31-33) B. Mai mare decât păcatele din prezent (v. 34)
II. Dragostea lui Dumnezeu este mai mare decât împrejurările A. Împrejurările pun la încercare dragostea lui Dumnezeu (v. 35-36) B. Împrejurările nu pot stinge dragostea lui Dumnezeu (v. 32, 37)
III. Dragostea lui Dumnezeu este mai mare decât Satan A. Dragostea lui Dumnezeu e mai mare decât puterile spirituale (v.
38) B. Dragostea lui Dumnezeu este mai mare decât puterea lui Satan
Partea 2 Pregătirea predicilor expozitive 6 Schiţă şi structură
Schiţa unui mesaj tematic (predica tematică): Grija pentru cei săraci (inspirat din Ps. 82.3-4)
Un mesaj textual despre împotrivirea faţă de lume (inspirat din I In. 2.16)
Schiţă expozitivă: Siguranţa dragostei lui Dumnezeu (din Romani 8.31-39)
22
� UNITATE � CONCIZIE � ARMONIE:
� PARALELISM: Cuvintele paralele fac ca mesajul să se refere în permanenţă la tema sa centrală, atrage atenţia asupra ideilor importante şi subliniază conceptul central al fiecărui punct principal, evidenţiind cuvintele-cheie, care se schimbă.
Ex.: I. Rugaţi-vă, pentru că rugăciunea vă va deschide inima II. Rugaţi-vă, pentru că rugăciunea va atinge inima lui Dumnezeu. III. Rugaţi-vă, pentru că rugăciunea va cuceri inimile altora.
� SIMETRIA � PROGRESIA etc. � PUNCTUL CULMINANT (ROSTUL ÎNTREGII DISCUŢII)
� Fidelitate faţă de text � Observare directă şi evidentă a textului � Relaţie cu o Focalizare pe Starea Căzută (FSC) � Mişcare înspre un punct culminant � Aplicare la viaţa reală
� Formele de predicare narative (Oamenilor le plac poveştile, pildele). � Metodele de comunicare în masă: predicarea la televizor, la radio
(Oamenii care abia reuşesc să nu adoarmă duminica dimineaţa în biserică, sunt gata să asculte pe cineva predicând, la radioul din maşină etc.)
Modelul expozitiv tradiţional Modelul de comunicare în masă (numit şi aplicativ)
Afirmarea punctului principal Afirmarea punctului principal 1. Subpunct Dovadă imediată, explicaţie sau
Aplicarea Aplicarea Dezvoltată Particularizată Evaluată şi explicată Conectată cu Scriptura
24
� Mintea are nevoie de concret pentru a ancora abstractul. � Ilustrările fac o exegeză a Scripturii în termenii condiţiei umane,
facilitând o înţelegere a Cuvântului lui Dumnezeu cu toată personalitatea.
� Stârnesc interesul. � Fac Cuvântul mai accesibil etc.
Motive greşite pentru a ilustra
� Predicatorii care folosesc ilustrarea pentru a distra oamenii, distrug de fapt fundamentul mesajelor pe care le transmit!
� Oamenii tânjesc după discernământ spiritual, nu după spectacole emoţionale ieftine!
Motive bune pentru a ilustra
� Criza predicării � Curentele culturii � Pe urmele înaintaşilor � Calea spre înţelegere � Călăuzirea Scripturii � Calea Stăpânului (Hristos a urmat un tipar străvechi – tradiţia
rabinică, Haggadah = calea istorisirii, diferită de Halakah, calea meditării raţionale asupra legii).
Cum ilustrăm?
� Extrage o experienţă din viaţă � Spune o istorisire
� Fii creativ în introducere � Foloseşte detalii vii şi pertinente � Transpune cuvintele-cheie � Creează criza � Dă sens încheierii
Precauţii � Foloseşte ilustrările cu prudenţă � Foloseşte ilustrările ca un păstor
� Foloseşte informaţii corecte � Fereşte-te de ilustrări neadevărate sau incredibile
Partea 2 Pregătirea predicilor expozitive 7 Tiparul ilustrării
De ce ilustrăm?
25
� Păstrează echilibrul � Ancorează-te în realitate � Nu comite neglijenţa de a da în vileag, de a divulga sau de a
pune pe cineva într-o situaţie jenantă � Nu face haz pe seama nimănui, cu excepţia ta � Nu te pune pururea pe tine (familia ta) în centrul atenţiei � Dă dovadă de bun gust şi fereşte-te de lucrurile sensibile � Sfârşeşte ce ai început
Surse pentru ilustrări � Sisteme de descoperire: programe pe calculator, servicii de tip
abonament, dosarul predicii � Sisteme de recuperare: arhivează ilustrările
Temă: Alege un subiect şi creează o ilustrare care să folosească cel puţin trei din cele cinci simţuri.
26
� Predicarea nu este doar proclamarea adevărului revelat, ci adevărul aplicat.
� Aplicaţia vizează atitudinea şi comportamentul. � Aplicarea justifică expunerea. � Aplicarea ajută la focalizarea expunerii.
� Ce (îndemnuri specifice) � Unde (situaţii specifice) � De ce (motivaţia) � Cum (abilitarea)
Dezvoltarea aplicaţiei pentru Punctul Principal
Partea 2 Pregătirea predicilor expozitive 8 Practica aplicării
Funcţiile aplicării
Componentele aplicării
Componentele aplicării
Explicaţie
Ilustraţie
Aplicaţie
Afirmarea punctului principal
Afirmaţie rezumativă
Afirmaţie rezumativă
Concepte şi termeni explicativi Direcţionare spre ilustraţie
Concepte şi termeni explicativi Direcţionare spre ilustraţie
Termeni-cheie ai subpunctelor care produc „Caracteristică istructivă”
27
� Introduceri � Încheieri � Tranziţii
� Să stârnească interesul pentru mesaj. � (Specialiştii contemporani în comunicare susţin că ascultătorii
decid de obicei în primele 30 de secunde ale unei prezentări dacă îi interesează ce va spune vorbitorul)
� Oratorul roman Quintilian: „o introducere greşită e ca o faţă desfigurată”.
� Captivează-le atenţia! S-ar putea să nu mai ai o a doua şansă! � Implică-le imaginaţia. � Implică-le sentimentul de uimire. � Implică-le aprecierea pentru trecut. � Implică-le teama de viitor. � Implică-le mânia. � Implică-le compasiunea.
� Să prezinte subiectul mesajului. � Să aducă subiectul în plan personal.
� La începutul predicii, ascultătorii trebuie să înţeleagă că le vorbeşti lor, despre ei înşişi. Ridică o întrebare, investighează o problemă, identifică o nevoie, deschide un subiect vital despre care vorbeşte pasajul.
� Contrar omileticii tradiţionale, care păstrează aplicaţia pentru încheiere, aplicaţia începe de la introducere.
� Să pregătească enunţul şi implicit cuprinsul predicii. � A nu se confunda introducerea cu re/citirea textului din
Scriptură � Menţionarea pasajului din Scriptură are loc în introducerea
tradiţională – nu prin re/citirea textului, ci prin precizarea modului în care textul abordează FSC.
Partea 2 Pregătirea predicilor expozitive 9 Introduceri, încheieri şi tranziţii
Componente
Scopul introducerilor
28
Stârneşte atenţia Duhoarea era de nesuportat. Cartierul acela din
oraş părea sărac şi după standardele din Haiti, iar în timp ce străbătea piaţa, liderul misionar
Introdu subiectul Lupta cu suferinţa copleşitoare din lume
John Alexander nu voia să-şi deschidă ochii pentru că nu dorea să vadă suferinţa din jurul său. Mâncăruri oribile vândute pe stradă, într-un orăşel mizer fără canalizare; mulţimea atât de densă încât abia se putea mişca; şi copii cu părul roşcat. Ştia că, de obicei, copiii din Caraibe nu au părul roşu decât atunci când trăiesc într-o stare de înfometare. Întreaga situaţie îl dezgusta şi-l aducea parcă în pragul disperării.
Notă: Cuvintele-cheie (în italic) din enunţ se regăsesc pe tot parcursul introducerii
Mai văzuse aşa ceva, în alte ţări, în alte călătorii. Dar de data aceasta a scris: „N-am mai putut suporta. M-am dus acasă şi am tras un pui de somn. Câteodată mă gândesc că mi-ar plăcea să dorm tot restul vieţii. Nu că aş avea tendinţe sinucigaşe. Dar mi-ar plăcea cu siguranţă să mă pot izola cumva de adevăr”. Viziunea realităţii înaintea ochilor deschişi ai lui Alexander era prea mult pentru o inimă împovărată în ziua aceea.
Nu-mi plac cuvintele misionarului, la fel cum nu-mi place de cel care le-a scris, dar înţeleg de
Afirmarea FSC: Dorinţa de a-ţi închide ochii ca să nu vezi suferinţa
unde izvorăsc ele. Cu toţii cunoaştem ispita de a nu dori să ne deschidem ochii şi să vedem suferinţa din lume, pentru că ne este teamă că priveliştea ne va copleşi. Cunoaşteţi şi voi acest sentiment. Fie că este vorba de suferinţa în vieţile voastre, din vieţile celor dragi ai voştri
Aducerea în plan personal: Identificarea sentimentelor şi a preocupărilor ascultătorilor cu FSC
sau din vieţile celor cărora le plângeţi de milă, cunoaşteţi dorinţa aproape copleşitoare de a vă închide ochii pentru a nu vedea disperarea şi de a trage un pui de somn. Nu avem energia să înfruntăm lucrurile pe care nu avem puterea să le oprim. Nici resemnarea, nici disperarea nu sunt însă un răspuns biblic la suferinţa umană. Dumnezeul
Analiza unei introduceri în predică
29
atotputernic, care nu-Şi ascunde vederea de Conectarea cu Scriptura suferinţa noastră, le oferă celor credincioşi mai
mult sens şi lumii noastre mai multă speranţă decât poate oferi uitarea din timpul somnului. Aici , în capitolul al patrulea din Amos, profetul lansează acest semnal de trezire: Deschideţi-vă ochii ca să vedeţi suferinţa lumii acesteia,
Enunţul pentru că Dumnezeul cel atotputernic foloseşte credincioşia în vedere ca să învingă disperarea.
� Relatări de interes uman (vezi ex. de mai sus: John Alexander) � Când subiectul este prea problematic, presant etc. acest tip de
introducere poate da senzaţia că banalizează lucrurile. � Declaraţii simple:
� Când ascultătorii sunt deja pregătiţi pentru a asculta subiectul predicii, o simplă declaraţie poate lua locul unei introduceri.
� Ex. „Astăzi aş vrea să vă vorbesc despre felul în care bârfa dăunează bisericii noastre şi despre ceea ce ar trebui să facem noi în sensul acesta”.
� Afirmaţii uluitoare � Ex.: „Printre noi se află un criminal... Da, vorbesc foarte serios.
Tocmai ieri a ucis pe cineva. A crezut că nu-l vede nimeni, dar s-a înşelat. Am aici o mărturie scrisă din partea unui martor ocular şi o voi citi. Iată ce spune ea: „Oricine urăşte pe fratele său, este ucigaş” (I Ioan 3.15).
� Nu poţi folosi acest tip de introducere în fiecare săptămână � Întrebări provocatoare
� Ex.: „Poate o femeie care lucrează să fie şi o mamă bună? Ce spuneţi? Ce spune Biblia?”
� Ex.: „Ce anume aşteaptă Dumnezeu de la tine atunci când nu îţi mai iubeşti partenerul de căsnicie?”
� Liste � Enumerarea de obiecte, idei sau persoane astfel încât să
dezvăluie conceptul central al predicii. � De ex. în filmul „Sunetul muzicii” copiii cântă: „Picăturile de
ploaie călduroase şi mustăţile pisicilor, ceainicele din aramă strălucitoare şi mănuşile călduroase din lână” = cântecul spune că plăcerile simple fac viaţa suportabilă.
Tipuri de introducere
30
� Ex. pt. predică: o listă de nenorociri prezentată la începutul predicii � nesiguranţa existenţei umane face ca viaţa fără credinţă să fie insuportabilă.
� „Un tată, întruchiparea fermităţii părinteşti, clocoteşte în suspiciunea propriului său eşec de tată, pentru că nu poate suporta şi cu atât mai puţin să înţeleagă izbucnirile de furie ale fiului său” etc.
� Alte opţiuni: citate interesante, statistici şocante, relatări biblice cu descrieri contemporane, fragmente de corespondenţă, pilde, poezii, ilustraţii etc.
� Cele mai mari greşeli: recapitularea istorică şi cea literară (sau logică). Nu în introducere!
� Deosebeşte introducerea „textului” biblic Crearea dorinţei aprinse Creştinii sunt rareori nesiguri cu privire la
porunca lui Hristos de a ierta – şi de multe ori sunt bântuiţi de propria lor incapacitate de a ierta. Dacă ştii ce înseamnă să-ţi deteşti propria amărăciune.... dacă vrei să ştii cum poţi lăsa otrava să se scurgă din sufletul tău... atunci pasajul acesta este pentru tine.
Scurtă contextualizare Nu trebuie să-ţi fie ruşine de faptul că ai nevoie să asculţi, fiindcă aici, în Matei 18, Iisus le spune ucenicilor Săi cum să rezolve problema neiertării din inimile lor. Dacă eşti la fel de uman precum au fost ei, citeşte împreună cu mine lucrurile pe care cu toţii trebuie să le cunoaştem.
� Ascultătorii îşi amintesc de obicei finalul predicii mai bine decât orice parte a ei.
� Ultimele 60 de secunde sunt de obicei momentele cele mai dinamice într-o predică de calitate.
� Odată ce ai ajuns la final, opreşte-te!
� Poezii şi citate. � Optimism � Anticlimaxul (o singură încheiere într-un mesaj) � Întrebările retorice � Revenirile (la materialul amintit în introducerea predicii sau la
porţiuni de la începutul mesajului. Găseşte o altă cale de a încheia în punctul unde ai început).
� Pregătirea încheierii în stil profesionist.
Scopurile încheierilor
Sugestii cu privire la încheieri
Introducere
Concluzie
Puncte principale
32
� Cu ajutorul tranziţiilor, predicatorul demonstrează relaţia dintre introducere şi cuprinsul mesajului, dintre diversele părţi componente ale cuprinsului şi dintre concluzie şi tot ceea ce o precedă.
� De cele mai multe ori sunt conexiuni logice, dar tranziţiile sunt totodată şi legături de factură psihologică, emoţională şi estetică.
� Afirmaţii de împletire: Nu doar... ci şi.... este forma fundamentală de tranziţie: ex.: „Dacă acest lucru este adevărat, atunci iată care sunt implicaţiile...”, „Imaginea noastră nu va fi completă până când nu vom privi şi la...”
� Întrebări dialogale: „Ce urmează?” „Oare ce ar putea însemna acest verset?” „De unde ştim ce înţeles are versetul acesta şi mai clar în propria noastră experienţă?”
� Listele şi numerotările. Este preferat să se folosească alte forme de tranziţie decât numerotările. Ascultătorii se vor chinui să îşi amintească care idee era pe locul 4, 5 etc. Să nu spui „în al treilea rând” dacă nu ai enunţat primele două rânduri!
� Zugrăvirea de imagini. O simplă referire la „cealaltă faţă a monedei” zugrăveşte o imagine care îi atenţionează pe ascultători de faptul că predicatorul urmează să creeze un contrast între două idei.
� Afişiere şi ramificaţii (între introducere şi cuprins) • Afişierele sunt serii de afirmaţii foarte succinte care definesc
punctele principale (folosind de obicei cuvinte-cheie) în ordinea apariţiei acestora.
� Să nu faci acelaşi lucru de fiecare dată! � Nici o abilitate nu poate substitui lucrarea Duhului
Tranziţiile
Tipuri de tranziţii
Măsuri absolute
33
„Dacă predici un mesaj care ar fi acceptat şi de membrii unei sinagogi sau ai unei biserici unitariene, atunci mesajul tău are ceva fundamental greşit. Predicarea cu adevărat creştină este unică. Şi ceea ce o face unică este omniprezenţa unui Hristos care mântuieşte şi sfinţeşte. Iisus
Hristos trebuie să Se afle în centrul oricărei predici pe care o rosteşti (...). Predica cu rol de edificare trebuie să fie întotdeauna evanghelică; aceasta o face să fie morală şi nu moralistă şi o cataloghează drept inacceptabilă într-o sinagogă sau biserică unitariană. Când spun evanghelică, mă refer la faptul că importanţa morţii şi a învierii lui Hritos (...) reiese foarte clar din predică. Nu trebuie să-i îndemni pe credincioşi să facă tot ce le cere Biblia ca şi cu ar putea îndeplini acele cerinţe prin forţele proprii, ci numai în
virtutea puterii mântuitoare a Crucii şi a puterii şi prezenţei lăuntrice, sfinţitoare a lui Hristos în Persoana Duhului Sfânt. Pentru a fi creştină, orice predică de edificare trebuie să ia pe deplin în considerare harul lui Dumnezeu manifestat în mântuire şi în sfinţire” (Jay E. Adams, Preaching with purpose: A Comprehensive Textbook on Biblical Preaching). O FOCALIZARE BIBLICĂ ASUPRA PREDICĂRII � „...pentru că iudeii cer semne, iar grecii caută înţelepciune, dar noi Îl
vestim pe Hristos cel răstignit, care pentru iudei este piatră de poticnire, iar pentru neamuri nebunie, însă pentru cei chemaţi, iudei sau greci, Îl vestim pe Hristos, puterea lui Dumnezeu şi înţelepciunea lui Dumnezeu” (I Cor. 1.22-24)
� „...pentru necredincioşi, cărora dumnezeul lumii acesteia le-a orbit gândurile necredincioase, ca să nu înţeleagă lumina Evangheliei slavei lui Hristos, cel care este Chipul lui Dumnezeu. Căci noi nu ne vestim pe noi înşine, ci pe Iisus Hristos Domnul, noi fiind slujitorii voştri pentru Iisus” (II Cor. 4.4-5).
� „Iar eu cu nimic nu m-aş mândri – Doamne fereşte! – în afară de crucea Domnului nostru Iisus Hristos, prin care lumea este răstignită pentru mine şi eu pentru lume” (Galateni 6.14).
Cum introducem poziţia centrală a lui Hristos, când numeroase pasaje din Vechiul Testament şi chiar din Noul Testament nu fac referire la cruce, înviere, Duhul Sfânt sau harul eliberator al lui Dumnezeu?
Partea 3 O teologie a mesajelor hristocentrice
10 O abordare a predicării din perspectiva răscumpărării
34
� Dezvăluirea prin text. Un text poate face referire directă la Hristos sau
la un aspect al lucrării Sale. � Dezvăluirea prin tipologie. Lucrarea de răscumpărare a lui Hristos
este evidentă şi prin tipurile din Vechiul Testament (vezi şi trimiterile din Noul Testament la persoane, evenimente etc. din V.T.)
� Dezvăluirea prin context. Nici un text nu este izolat de celelalte sau de mesajul general al Bibliei. Vezi modul în care textul relaţionează cu alte texte, mesaje, evenimente şi evoluţii din jurul său. Revelaţia lui Dumnezeu este progresivă, însă revelaţia iniţială nu o contrazice pe cea finală. Pasajul are unul sau mai multe puncte focale: 1. prezice lucrarea lui Hristos; 2. pregăteşte lucrarea lui Hristos; 3. rezultă din lucrarea lui Hristos.
RECUNOAŞTEREA MESAJELOR (PREDICILOR) CARE NU-L AU PE HRISTOS ÎN
CENTRU � MESAJE DE TIP „FIŢI CA...”. După ce identifică trăsăturile exemplare
ale anumitor personaje biblice, predicatorii le cer ascultătorilor să fie ca acestea (Moise, Daniel, Petru etc.). Problema excesului de predicare biografică este că ignoră atenţia acordată de Biblie imaginii pătate pe care o are aproape orice patriarh sau sfânt în paginile sale. Dacă ar fi să-l întrebăm pe David pe cine ar trebui să imite creştinii, credeţi că răspunsul ar fi „Pe mine!”? Totodată, nu le suntem de folos altora dacă îi încurajăm să fie ca Iisus fără să le reamintim că standardele Sale sunt întotdeauna mai presus de ei/noi în lipsa harului Său.
� MESAJE DE TIP „FIŢI BUNI”. Cu ce greşim dacă le spunem oamenilor să fie buni? Prin mesaje de tipul „Nu fuma, nu te împrieteni cu cei ce fac lucruri rele” (sau chiar mai sofisticat:„Înnoieşte-ţi inima făcând ceea ce porunceşte Dumnezeu”), oamenii vor presupune că îşi pot înnoi relaţia cu Dumnezeu, prin faptul că manifestă un comportament adecvat. Chiar şi când comportamentele recomandate de Biblie sunt prezente la credincioşi, dacă predicatorul omite sursa (Hristos), îi face pe oameni să îşi pună încrederea în propriile lor fapte. Omul are tendinţa de a-şi evalua progresul personal în sfinţire: Cum am trăit astăzi? Am fost destul de bun? Am rănit pe cineva? Şi totuşi, adevărul Evangheliei este că sfinţirea se bazează pe lucrarea eternă a lui Iisus.
� MESAJE DE TIP „FIŢI DISCIPLINAŢI”: „Rugaţi-vă mai mult, citiţi Biblia mai mult, mergeţi mai des la biserică, aveţi un timp de părtăşie cu
35
Dumnezeu”. Dacă sunt obligaţi să explice din punct de vedere teologic aceste îndemnuri, puţini sunt cei ce afirmă că într-adevăr cred şi ei că practicarea acestor discipline creştine îi va ridica pe oameni în faţa lui Dumnezeu. Tot aşa puţini l-ar contrazice pe credinciosul care spune: „Am avut o zi groaznică. Totdeauna păţesc aşa când mă trezesc prea târziu şi nu mai am timpul de părtăşie cu Dumnezeu”. De ce? Pentru că mulţi dintre noi trăim ca şi cum disciplinele pe care ni le impunem ne-ar face acceptabili înaintea lui Dumnezeu sau ar câştiga bunăvoinţa Lui. Pentru că identitatea noastră este atât de legată de respectarea practicilor religioase, ne simţim nevrednici dacă ne-am neglijat timpul zilnic de rugăciune sau dacă ne-am abătut de la program. Credem că ziua ar fi fost mai bună dacă am fi fost mai conştiincioşi. Sigur că neglijarea rugăciunii creează impresia îndepărtării prezenţei lui Dumnezeu. Însă denaturarea credinţei şi a predicării apare odată cu „credinţa” că disciplinele îndepărtează mânia lui Dumnezeu sau îi cumpără bunăvoinţa.
� CUVÂNTUL FINAL. Mesaje de tipul „fiţi” care conţin doar învăţături morale sugerează că noi suntem capabili să ne schimbăm prin forţele noastre. De aceea, însoţiţi aceste mesaje! Oamenii nu le pot îndeplini fără lucrarea trecută, prezentă şi viitoare a lui Hristos: „Din El, prin El şi pentru El sunt toate” (Romani 11.36). În Hristos, prin Duhul Sfânt! Condamnarea greşelilor şi încurajarea pioşeniei, îi va convinge poate pe oameni de imperfecţiunile lor sau îi va împinge înspre autosuficienţă, iar adevărata evlavie va rămâne departe de ei.
36
� Urmăreşte firul răscumpărător. Preocuparea sinceră de a ajunge la sfinţenie şi/sau modul de a impune curăţia morală, produce multă învăţătură nepotrivită, transformând activitatea umană în fundamentul poziţiei noastre faţă de Dumnezeu. S-ar putea să-i încurajăm pe oameni să-şi îmbunătăţească relaţiile, să-şi rafineze etica ori să-şi pună ordine în obiceiuri, dar dacă nu spunem ceva despre puterea Duhului care „toate le împlineşte” n-am făcut nimic.
� Aşează temeliile răscumpărării! � Identificare cu starea căzută. Ascultătorii sunt asemenea şvaiţerului – fiinţele lor spirituale au goluri pe care numai Dumnezeu le poate umple. Fiinţele căzute nu pot vindeca adevărata stare căzută printr-un act de voinţă personală.
� Specifică focalizarea asupra lui Hristos. Unitatea istoriei răscumpărării este istoria lui Hristos. expunerea este hristocentrică atunci când dezvăluie natura esenţială a lui Dumnezeu de Proniator, Mântuitor, Susţinător al nostru.
� Identifică scopul legat de răscumpărare: viaţa în Hristos.
� 3 paşi pentru o expunere hristocentrică Model:
I. Identifică principiile de răscumpărare evidente în text A. Dezvăluie aspecte ale naturii divine care asigură
răscumpărarea B. Dezvăluie aspecte ale naturii umane care necesită
răscumpărarea II. Stabileşte cum trebuiau aplicate aceste principii de răscumpărare
în vieţile ascultătorilor/cititorilor iniţiali ai textului III. Aplică principiile de răscumpărare la vieţile oamenilor
contemporani în lumina trăsăturilor sau a stării umane comune pe care credincioşii contemporani le împărtăşesc cu ascultătorii/cititorii iniţiali.
Partea 3 O teologie a mesajelor hristocentrice
11 Dezvoltarea predicilor de răscumpărare
Metode de expunere bazate pe răscumpărare
Măsuri ale expunerii bazate pe răscumpărare
37
Model non-răscumpărător:
I. Renunţă la păcat II. Urmează-L pe Dumnezeu într-o stare de neprihănire nouă
III. Condu-i pe alţii la o neprihănire adevărată Model răscumpărător al fundamentului:
I. Dumnezeu dăruieşte neprihănirea noastră II. Cere neprihănirea pe care o dăruieşte Dumnezeu
III. Mărturiseşte neprihănirea pe care o dăruieşte Dumnezeu � Acest tip de mesaj arată că acţiunea lui Dumnezeu de a dărui este
fundamentul pentru neprihănirea noastră. Tot El o şi înmulţeşte. Mesajul îi cheamă pe oameni la ascultare, abia după ce a stabilit că sursa neprihănirii est Dumnezeu.
Model răscumpărător al dezvoltării:
I. Mărturiseşte că Dumnezeu dăruieşte neprihănirea care îţi lipseşte II. Recunoaşte că Dumnezeu dăruieşte neprihănirea care îţi lipseşte
III. Cere ca Dumnezeu să-ţi dăruiască neprihănirea care îţi lipseşte Model răscumpărător de cotitură:
I. Renunţă la orice păcat II. Ajută-i pe alţii să renunţe la orice păcat
III. Bazează-te pe Dumnezeu care va împlini neprihănirea în toţi. � Acest tip de mesaj clarifică obligaţiile şi binecuvântările ascultării, însă
afirmă că respectarea acestor porunci este imposibilă fără lucrarea de mântuire şi sfinţire făcută de Dumnezeu.
Predicarea orientată spre har:
� Harul în pofida păcatului nostru � Harul care anulează vina păcatului � Harul care învinge puterea păcatului � Harul care obligă la sfinţenie.
Modelul fariseilor: Vinovăţia ≠› anulată de sentimentul de vinovăţie + schimbarea comportamentului = acceptarea din partea lui Dumnezeu (Dumnezeu îi iubeşte şi îi favorizează pe cei a căror neprihănire este mai mare decât a altora).
38
Modelul creştin: Vinovăţia ≠› anulată prin har = acceptarea din partea lui Dumnezeu � produce pocăinţă + slujire şi dragoste Mijloacele schimbării
� Să ne îndepărtăm de soluţiile omeneşti şi să căutăm purtarea de grijă a lui Dumnezeu.
� Rugăciunea, încrederea în Providenţă, meditarea asupra cuvântului Său, participarea la sacramentele Lui, acţionarea pe baza adevărurilor Sale, căutarea sfatului şi supravegherii altor credincioşi (duhovnicul, n.M.C.).
� Credinţa că suntem făpturi noi în Hristos (II Cor. 5.17 etc.)
39
ANEXA 1 O FILOZOFIE A EXPUNERII
� În trecut: oratoria: modul corect de a gesticula, de a sta, de a vorbi � Astăzi: exprimarea naturală. � Adevărul exprimat într-o manieră consecventă cu personalitatea
predicatorului Obstacole în calea expunerii
� Imitaţia la amvon (credem că predicarea noastră ajunge la apogeu când vom vorbi ca strămoşii noştri sau ca marii predicatori)
� Timiditatea în public Componentele expunerii
� Vocea: Volum – Diversitate - Intensitate Microfonul. Învaţă să nu depinzi de dispozitivele electronice ca să te faci auzit.
Utilizarea microfonului
Păstrează umerii şi faţa îndreptate spre microfon în timp ce îţi răsuceşti corpul ca să te adresezi diverselor segmente ale bisericii
� Gestica:
• contactul vizual • include pe toată lumea • expresia feţei • gestica mâinilor • poziţia
Manifestarea entuziasmului autentic pentru lucrurile în care crezi cu tărie este singura regula de neînlăturat a expunerii excelente
Zona de mişcare a predicatorului
Microfon
40
ANEXA 1 O FILOZOFIE A STILULUI
� un stil natural � un stil simplu � un stil autentic � un stil creativ � un stil curajos
41
ANEXA 3 METODE DE PREGĂTIRE
Citate Statistici Ilustraţii Termeni-cheie Informaţii comentarii Etc.
Roagă-te
Exersează
Restrânge forma la schiţă
Scrie cuprinsul predicii
Scrie încheierea şi introducerea
Plasează materialul de dezvoltare în schiţă
Creează o schiţă omiletică
Culege materialul de dezvoltare
Analizează anumite aplicaţii specifice
Cercetează textul
Identifică FSC
Citeşte şi meditează asupra ideii principale
a textului
Pregătire spirituală
Blocuri interschimbabile
Enunţ, Puncte principale
Revino, dacă e necesar
Istorie gramatică schiţă exegetică probleme etc.
42
ANEXA 4 METODE DE PREZENTARE
I. Opţiuni de bază pentru prezentarea predicilor A. Citire B. Recitare C. Improvizare D. Combinarea celor de mai sus
II. Opţiuni pentru predicile scrise în totalitate A. Un manuscris complet citit de la amvon
1. Avantaje a. Certitudinea pregătirii b. Precizia exprimării
2. Dezavantaje a. Dăunează contactului vizual b. Limitează spontaneitatea şi libertatea de exprimare c. Tendinţa de a vorbi într-un stil „scris” d. Timpul îndelungat necesar pregătirii
B. Un manuscris complet memorat şi recitat de la amvon
1. Avantaje a. Precizia exprimării b. Încurajează contactul vizual
2. Dezavantaje a. Dificultatea memorării materialului (pt.
majoritatea predicatorilor) b. Exprimare rigidă c. Timpul îndelungat pregătirii
C. Un manuscris complet studiat, exersat şi transformat într-o schiţă, iar mesajul predicat pe baza schiţei scrise sau memorate
1. Avantaje a. Asigură pregătirea completă a ideilor b. Păstrează contactul vizual c. Păstrează un stil de expunere spontan
2. Dezavantajul principal: timpul îndelungat necesar pregătirii
III. Opţiuni pentru predici scrise parţial A. Un manuscris aproape complet: în care cele mai multe părţi
importante sunt scrise complet, iar unele pasaje sunt sub formă
43
de schiţă. Principalele avantaje: vezi II.C., cu un timp de pregătire mai redus
B. Mesaje sub formă de schiţă (diverse tipuri) 1. Schiţa extinsă
a. Pe baza schiţei extinse se improvizează în mod repetat în particular, astfel încât la final, mesajul este memorat şi apoi recitat în public
b. Schiţa extinsă este exersată în particular pentru familiarizare, după care este prezentată de la amvon, unde are loc improvizarea
c. Schiţa extinsă este exersată, apoi transformată în schiţă simplificată, după care este prezentată de la amvon, unde are loc improvizarea parţială
Avantaje: � Cu cât schiţa este mai extinsă, cu atât pregătirea ideilor
este mai completă � Cu cât schiţa este exersată mai mult, cu atât exprimarea
este mai precisă � Cu cât predicatorul este mai dependent de o schiţă
extinsă, cu atât exprimarea în predică va fi mai rigidă şi contactul vizual mai limitat.
� Poate fi utilizată în toate modurile în care este folosită şi cea extinsă
� Pentru organizarea ideilor atunci când nu există timp suficient sau când nu e nevoie de o pregătire formală a mesajului
Avantaje & dezavantaje: � Exprimare spontană � Pregătire rapidă � Exprimare imprecisă � Pot încuraja superficialitatea în pregătirea ideilor � Pot duce la extreme în ce priveşte lungimea sau
scurtimea predicii (în funcţie de personalitatea predicatorului)
C. Idei de pregătire mesajelor scrise parţial şi a schiţelor � Foloseşte alinieri diferite, caractere diferite (bold, italic
� Scrie notiţele de foi care să încapă uşor în Biblie, dacă nu ai amvon
� Înlătură de la vedere tot ce poate crea confuzie (nu încurca notiţele!)
IV. Opţiuni pentru predicile nescrise A. Schiţa mintală: ideile fundamentale structurate în minte B. Improvizaţia: mesaje nepregătite, rostite pe loc din cauza unor
presiuni de conjunctură V. Sugestii pentru predicarea din memorie
A. Foloseşte acelaşi paralelism şi concizie în formularea punctelor principale şi a subpunctelor, astfel încât memorarea „cuvintelor-cheie” să asigure reconstituirea întregii predici
B. Foloseşte ilustrarea unui punct principal formulat „tradiţional” ca să declanşezi memoria.
C. Parcurge predica de câteva ori în particular înainte de a o predica în public
45
ANEXA 5 DIVIZIUNI ŞI PROPORŢII Componenta predicii Durata medie Numărul de pagini
tipărite
Conţinutul scris al unei predici de 30 de minute, care include introducerea textului biblic, introducerea predicii, cuprinsul predicii şi încheierea predicii se va întinde de obicei pe 7,5-8 pagini (fără a include textul biblic şi comentariile improvizate)
46
ANEXA 6 MESAJE DE CĂSĂTORIE
� Predică dintr-un text adecvat: � Geneză 2 � Proverbe 31.10 ş.u. � I Corinteni 13 � Efeseni 5.21-33 � Filipeni 2.3-11 � Coloseni 3.18-19 � I Ioan 4.16 � I Petru 3.1-7
� Fii scurt (în medie 7-10 minute) � Fii personal
� Adresează-te cuplului (dar vorbeşte suficient de tare încât să te audă toată biserica)
� Este bine dacă începi cu câteva detalii personale legate de cuplu pe care să le corelezi cu un adevăr al Evangheliei despre căsătorie
� Nu zugrăvi o imagine ideală a familiei, ci prezintă instituţia căsătoriei cu realism şi respect
� Nu dezvălui lucruri care ţi-au fost mărturisite în secret, însă aplică mesajul la cuplul pe care îl ai în faţă
� Dezvoltă o temă şi nu face o expunere verset cu verset � Poţi face excepţii atunci când cuplul solicită o predică formală � Însoţeşte-ţi mesajul cu ilustrări, aplicaţii utile
� Încurajează (cele mai multe îndemnuri specifice pentru viaţa de căsătorie trebuie abordate mai înainte de consilierea premaritală; acum nu este momentul să ţii lecţii de planificare a bugetului, de viaţă sexuală, de aplanarea conflictelor)
� Este momentul să fii în favoarea căsătoriei creştine şi nu împotriva problemelor societăţii legate de căsătorie
� Nu te concentra asupra neputinţei cuplului de a respecta anumite indicaţii precise din cadrul consilierii premaritale.
� Concetrează-te asupra răscumpărării � Prezintă-L pe Hristos ca Cel ce leagă căsătoria, liant al relaţiilor � Proclamă iertarea lui Dumnezeu ca model pentru iertarea
noastră etc. � Explică foarte clar implicaţiile Crucii pentru căsătorie
47
ANEXA 7 MESAJE DE ÎNMORMÂNTARE Principii pentru mesajele funerare
� Oferă mângâiere şi atinge-i pe oameni cu speranţa Evangheliei (Nu critica şi nu ţine lecţii!).
� Fii scurt (5-10 minute). În unele contexte, statutul celui decedat şi/sau împrejurări deosebit de tragice pot impune un mesaj mai lung.
� Laudă-L pe Dumnezeu mai mult decât pe cel decedat. (Recunoaşte harul lui Dumnezeu în loc să preamăreşti realizările umane. Deşi este potrivit să dai mulţumire lui Dumnezeu pentru binele pe care l-a realizat prin viaţa defunctului, ai grijă să nu sugerezi că acceptarea divină se bazează pe bunătatea omului – acesta este mesajul pe care lumea îl aude aproape inevitabil).
� Preamăreşte Crucea (Nu este o predică de evanghelizare. Cu toate acestea, predicatorii au ocazia să se adreseze mai multor necredincioşi prezenţi la eveniment. Adevărurile Evangheliei trebuie prezentate clar, deoarece ele au legătură cu condiţia fundamentală a fiecărui om).
� Nu afirma că decedatul a mers în iad sau în Rai. � Rosteşte adevărurile simple cu sinceritate. (Nu este momentul pentru
tratate teologice. Adevărurile simple ale învierii trupului şi ale reunirii bazate doar pe harul lui Dumnezeu sunt lucrurile cele mai convingătoare, pline de sens şi aducătoare de mângâiere. Nu te teme să laşi Cuvântul să-şi facă lucrarea!).
Conţinutul mesajului funerar (Începe pe plan personal şi continuă pe o treaptă mai înaltă)
� Începe cu o observaţie personală legată de cel decedat sau de familia sa. (Comunică-le membrilor familiei că îţi pasă de ei şi de preaiubitul lor. Adresează-te familiei în mod direct şi îngăduie-le celorlalţi să te audă).
� Leagă observaţia personală de un adevăr evanghelic evident în textul citit.
� Dezvoltă tema nădejdii pe care o au creştinii în faţa morţii, pornind de la tema pe care ai prezentat-o şi de la pasajul pe care l-ai citit
� Toate mesajele funerare trebuie să includă explicaţii despre victoria lui Hristos asupra păcatului şi a morţii, despre nădejdea învierii credincioşilor şi despre nevoia tuturor de a accepta această Evanghelie, prin credinţă.
48
� Explică faptul că decedatul şi-a pus speranţa în Hristos şi nu în bunătatea sau în realizările omeneşti.
� Exprimă bucuria pe care o au acum credincioşii decedaţi, dar confirmă în acelaşi timp dreptul celor dragi de a plânge despărţirea prin care trec.
� Încheie pe un ton de speranţă, afirmând siguranţa biruinţei lui Hristos. Precauţii
� Fereşte-te de exprimări de genul: „Ne-am adunat aici pentru a sărbători plecarea în glorie a lui Ion Popescu”. (Este multă suferinţă. Iisus a plâns când S-a aflat faţă în faţă cu moartea. Noi nu trebuie să abordăm grozăvia destinului final al lumii căzute fără speranţă, dar nici fără recunoaşterea durerii reale pe care o produce).
� Oferă mângâiere şi înţelegere familiilor celor care nu erau cunoscuţi ca oameni credincioşi. (Poţi spune că îţi pare rău de pierderea suferită de familie şi că te îndurerează necazul lor. Tot aşa cum insensibilitatea ta nu ar fi o proclamare a Evangheliei, nici întristarea ta nu încurajează la necredincioşie. Dacă ai dubii cu privire la starea spirituală a celui decedat, predică pur şi simplu binecuvântările Evangheliei oferite celor care au credinţă, fără să spui că persoana decedată se afla sau nu în aceeaşi postură).
� Evită să exagerezi afirmaţiile despre viaţa frumoasă pe care a trăit-o defunctul.
� Nu folosi înmormântarea ca pe o ocazie de a-i duce în cer pe prieteni şi rudenii cu ajutorul vinovăţiei.
� Scopul tău principal este să dai mângâiere, să aduci nădejdea celor dragi care se confruntă cu durerea morţii, nu să evanghelizezi. Totuşi adevărurile de evanghelizare sunt prezente.
� Ioan 14.1-4 � Romani 14.8 � I Corinteni 15 � II Corinteni 1.3-51 � II Corinteni 4.17-5.1 � Filipeni 1.21 � I Tesaloniceni 4.13-18 � Apocalipsă 20.11-21.4
49
ANEXA 8 MESAJE DE EVANGHELIZARE
� Predicatorul nu vorbeşte doar ca să comunice nişte informaţii � El pledează cauza Domnului şi solicită în verdict. � „Predică în aşa fel încât, dacă oamenii nu-şi vor urî păcatul, să
te urască pe tine” (Martin Luther către Phillip Malanchthon) � Vorbim cu scopul de a obţine o reacţie din partea oamenilor � Construim o predică prin care solicităm această reacţie specifică � Avem nevoie de: pasiune autentică & rugăciune pentru lucrarea
Duhului Sfânt Principii generale
� Predica să fie una biblică � Să fie pozitivă (Evanghelia nu se bazează pe „trebuie să/nu
trebuie să”) � Să fie clară, simplă (Nu folosi jargonul sau o teologie
complicată) � Aspecte: Lucrarea lui Hristos; Nevoia omului; Reacţia
personală � Să fie relativ scurtă � Să transmită un mesaj foarte important � Foloseşte abordări diferite pentru ascultătorii mai informaţi şi
mai puţin informaţi � Pe cei cunoscători provoacă-i cu imperfecţiunile personale, cu
lucrurile pe care ei le consideră „nedemne de încredere” � Nu le cere oamenilor să răspundă în moduri care depăşesc
