TRIBUNA 146 PANTONE 711 U rosu PANTONE 711 U rosu 1 Black Black Revistã de culturã • serie nouã • anul VII • 1 - 15 octombrie 2008 2 lei Evenimentul traducerii Judeþul Cluj Profil de scriitor Ion Simuþ Cluj-Napoca, Centrul istoric Orhan Pamuk Un comentariu de Vianu Mureºan Claudiu Groza Teatru european la Brãila Radu Þuculescu Duel teatral bilingv la Sf. Gheorghe Ilustraþia numãrului: fotografii aeriene de Socaciu Stefan www.revistatribuna.ro
Transcript
TRIBUNA 146
PANTONE 7711 UU rrosu
PANTONE 7711 UU rrosu 11
Black
Black
R e v i s t ã d e cc u l t u r ã • s e r i e nn o u ã • a n u l VV I I • 1 - 11 5 oo c t o m b r i e 2 0 0 8 2 lei
Întâlnirea organizatã de revista Astra, pe tema„Revistele de culturã ca obiect de consumcultural” mi s-a pãrut iniþial ca fãcând parte ºi ea
din genul acelor dezbateri cu un titlu îndeajuns degeneral încât sã frizeze un confortabil non-subiect,în/prin care invitaþii pot sã vorbeascã despre „orice”fãrã teama de „a da pe dinafarã”. M-am gândit cãtotuºi, pe de altã parte, tema aceasta pare sã fie unsemn de însãnãtoºire sau, mai bine spus, pare sã seînscrie în simptomatica unei noi boli, astfel încâtcel puþin tinerii se vor simþi uºuraþi sã treacã de laobsedanta „literaturã sub comunism” la maiactualele ºi atât de puþin înþelesele probleme aleconsumului de masã. Surpriza plãcutã a venit dinpartea organizatorilor care, cum s-ar zice, chiar auvenit „pregãtiþi”, prezentând un raport privind„Comportamentele de consum ale populaþiei dinBraºov”. O simplã rãsfoire a acestui document aavut efectul de a aduce participanþii cu picioarele pepãmânt, în cazul în care ar fi existat persoanedornice de „evadãri culturale”. În cazul frecvenþeilecturii revistelor, documentul arãta negru pe albcã, jumãtate din populaþie nu citeºte reviste (a nuse înþelege reviste culturale, e vorba de orice fel dereviste), iar preferinþa de top a celeilalte jumãtãþieste, desigur, „Femeia de azi”, urmatã de „Practic înbucãtãrie” ºi „Cosmopolitan”.
Astfel, în mod original, odatã stabilit „statutul”de non-existenþã al celor prezenþi, discuþiile audemarat, menþinându-se extrem de focalizate peobiect… din moment ce „subiectul” dispãruse…dacã îmi este permisã gluma. Cel mai surprinzãtora fost pentru mine sã descopãr o dorinþã unanimãa tuturor reprezentanþilor revistelor culturale de a fi„consumaþi”. Desigur, problema e delicatã: pentruacest gen de reviste cititorul este mai rãu decât unvrãjmaº (cu un vrãjmaº intri vrei-nu vrei în contact),fiind un soi de alergic care nu suportã genul dediscurs pe care-l livreazã mai sus numitele reviste.Fãrã a ne plasa de partea „apocalipticilor” sau„integraþilor”, dupã vorba lui Eco, trebuie totuºiremarcat cã a oferi un text consumabil înseamnã alivra o decodificare, o simplificare a mesajului pânãla a ajunge aproape la nivelul unei informaþii carese poate „verifica referenþial”. Rubrica meteo este,din acest punct de vedere, consumabilaconsumabilelor: textul poate fi verificat printr-oprivire pe geam. Ori, le-ar fi foarte greu de explicatcititorilor-alergici cam ce ar trebui sã vadã pe geam,sau la ce ar trebui sã se uite în cazul textelorculturale, mai ales cã rãsfoind orice revistã de acestgen poþi gãsi o puzderie de texte care nu se potnici citi, nici consuma nici chiar de „specialiºti”,darmite de alþii. Mi se pãrea cã înainte de a vorbide „distribuþie”, „bugete” ºi „proiecte de finanþareeuropene” ar trebui sã ne oprim puþin la uluitoareacapacitate de a produce „non-sens” ºi kitsch arevistelor culturale. Fraze alambicate în stil„fenomenologic” (veritabile mostre de cabotinismcultural), tot soiul de poezele de doi bani, elogii saureglãri de conturi între persoane „necunoscute”
cariazã constant calitatea revistelor „noastre”. Înciuda trivialitãþii/cretinelii revistelor glossy, ele punla dispoziþie cititorului cel mai larg bun de consum,cel mai consumat drog „de când lumea ºipãmântul”: sensul. În calitate de jurnaliºti, ºi nu decreatori (sau „genii”), probabil cã sensul ar trebui sãfie prima noastrã grijã, iar mai apoi ceea ceînseamnã a-l consuma în mod cultural (unii arspune chiar cã cei doi termeni nu s-ar puteaasocia). Chiar ºi aºa revistele culturale ar rãmâne,dupã cum au fost gata sã admitã câþiva dintre ceiprezenþi la Poiana Braºov, de circulaþie extrem demicã… eternul „noi între noi”. Unul dintreparticipanþi povestise de o întâlnire cu liceenii careerau ferm convinºi cã „toþi scriitorii români suntmorþi”. Pentru ei toþi scriitorii români încãpeauprobabil în galeria de fotografii de pe pereþiiholurilor. Un indiciu clar despre sensibilitateexclusivã cãtre „brand” al tinerei generaþii. Chiardacã revistele culturale ar trãi din fabricarea ºiservirea pe bandã de branduri (gen Coelho), înprezenþa consumului s-ar sufoca cultura, cãci oculturã de branduri e una care nu produce„alternativã”, ci în cel mai bun caz niºte „niºe”.Poate într-un stil anacronic gen Adorno putem sãne mai lamentãm de faptul cã arta/cultura nu maie capabilã sã producã nicio negaþie care sã nufoloseascã sistemului. Într-o epocã post-dialecticãprecum a noastrã, construcþiile literare de calitatecare se mulþumesc sã sugereze cititorului, maidegrabã decât sã-i livreze sentimente gata fãcute(Eco) fiind devansate masiv de imagine, care econstruitã din start pentru a „provoca”. Arta n-amurit într-un joc dialectic aºa cum credea Hegel, ciodatã cu ea (dialectica). Astfel, dupã cum observaNicolae Prelipceanu, îngrijorarea „umaniºtilor” faþãde lipsa de interes cu care e privitã lectura e poate„depãºitã”, cãci „a trecut Renaºterea, începe EvulMediu” ºi „rezistenþa prin culturã”. Acum, ca ºiîntotdeauna, o mare masã de oameni au trãit ºitrãiesc foarte bine fãrã culturã, iar cei cu pregãtireumanistã joacã acum acelaºi rol pe care SfântulBernard îl juca când spunea cã „pictura estlaicorum literatura”.
Nu pot sã închei decât îndoindu-mã de spuselelui Andrei Bodiu pe care îl citez: „cred cã e foarteimportant cã aceste reviste apar – toate – pentru cãele contribuie în mod esenþial la acoperirea uneizone culturale pe care nimic altceva nu o poateacoperi. Ele chiar dacã nu sunt citite, existã ºi dau oanumitã dimensiune unei naþiuni […] ele þin deinima, de structura, de coloana vertebralã aRomâniei”. Cu tot respectul pentru poetul AndreiBodiu, cred cã dacã structura ºi coloana se întreþincu aceste „reviste care nu se citesc” suntem tareaproape de mai vechea, dar suculenta „inimã marecât un cur”… asta ca sã citãm ºi vioara întâi aculturii române de consum.
În fiecare luni, de la ora 22:10,scriitori, critici, traducãtori, editori
sunt invitaþi la
Radio-grafii literareUn talk-show de literaturã
contemporanã
Radio România Cultural
101,0 FM22 TRIBUNA • NR. 146 • 1-15 octombrie 2008
La începutul anilor ’90, în oraºul premontanunde-am copilãrit, librãriile moþãiau liniºtite,coperþile colorate vindeau bine. Amor ºi
science-fiction, spionaj ºi-ocultism, politologie ºiyoga, western ºi capã ºi spadã, românul cumpãracu devotament cartea ºi nu doar, ca-n Ciocoiivechi ºi noi, pentru a avea cu ce-ºi tapeta rafturilebibliotecii. Entuziasmul pentru presaindependentã, emoþionalã ºi colericã, era dublatde interesul pentru cãrþile necenzurate,„interzise”, erotice º.a.m.d. Pentru cîþiva ani afuncþionat chiar, la intrarea unuia din centrelecomerciale, chioºcul de unde vînzãtoarea blondãm-a fericit cu prima ediþie Cioran – al cãreiposesor astfel am devenit. Dintr-o librãrieultracentralã aveam sã cumpãr, în curînd, pur ºisimplu din milã, un volum cartonat cusupracoperta de-un portocaliu spãlãcit. Asta,faptul cã fusese tipãrit în ’90 ºi cã autorul trecuse-ntre cei drepþi pe 22 decembrie 1989 m-au fãcutsã-mi procur, prin toamna lui ’92, extatica ediþieromâneascã a prozelor lui Samuel Beckett, întranspunerea lui Constantin Abãluþã. Márquez ºiKundera mã lãsau rece, autorul lui Molloy, luiMercier ºi Camier pãrea sã scrie numai pentrumine. Senzaþia asta mi-o mai crease doar, cucîþiva ani înainte, lectura celor douã volumeCamus apãrute-n BPT.
Tribul nostru micuþ ieºea de la ºcoalã ºi, dupãhalta obligatorie la patiseria din colþ, se strecuraca o iscoadã apaºã-n librãrie, scanînd noile titluriSF ale editurii Nemira sau din colecþia „SvenHassel”. Cumpãram un volum pe care-l citeam peurmã toþi, cãci rar aveam bani sã luãm doi acelaºititlu. M-am împrietenit, imprevizibil, cu “fizicia-nul” clasei în clipa în care mi-a împrumutat, pen-tru cîteva zile, Viseazã androizii oi electrice?,cultissima operã semnatã Philip K. Dick ºiecranizatã – voi afla mai tîrziu – cu acelaºi succesde inconformistul cineast britanic Ridley Scott.
Dar librãriile sufereau în epoca aceea – ºi înClujul zilelor noastre ºi azi – de-o maladie ciu-datã, al cãrei mister l-ar fi dezlegat, poate, realiza-torii serialului Zona crepuscularã. Parterul blocu-lui-turn devenea, peste noapte, din librãrie maga-zin de haine second-hand (“Molia veselã”). Sauagenþie de turism. Sau bãcãnie. Alta-ºi restrîngea
activitatea, împãrþind un timp spaþiul c-o firmãimportatoare de flori din Olanda, pentru ca încele din urmã sã i-l cedeze cu totul, sfîrºind ca unpin sugrumat de iederã. Tribul cititorilor ado-lescenþi se rãrise. Adulþii viermuiau în mizeriaRomâniei lui Iliescu, ameninþaþi de ºomaj. Pe co-perþile din rafturile puþinelor librãrii praful sestratifica, vînzãtoarele-ºi cãutau o slujbã nouã. Înbuzunarul de la spate al jeanºilor peticiþi purtam,în permanenþã, o micuþã antologie de poeziemodernã spaniolã (numai bunã de vrãjit ofetiºcanã de la liceul pedagogic). Costa cîtevamonezi. Devenisem un fel de cititori-arheologi,încercînd sã descoperim, în aerul stãtut, titlurimai vechi ºi mai ieftine, preþioase dar fãrã lipici lapublic. Unul din cele mai bune volume de poezieromâneascã aºa l-am procurat. Vorbesc despreLuminã de la foc, de Ion Stratan, apãrut la CarteaRomâneascã în 1990. Se deschidea cumva preadelicat ºi vizionar pentru “minunata lume”-n careabia pãºeam:
Era atît de la-nceput cã mareaEvaporatã, ne privea de susªi fundul ei de leghe ºi nisipuriDe-abia fusese netezit ºi pusEra atît de la-nceput cã timpulSe-ncovrigase, leneº implodîndIar spaþiul spongios, fãrã de filmulÎntinderii, nu mai era, pe cîndIntrasem deja la liceu cînd am aflat, prin “tele-
fonul fãrã fir” al camarazilor, evenimentul cesurescita, de douã-trei zile, cititorii veritabili dintîrg: în pivniþa casei memoriale “Anton Pann”,seara, de la ora 18, se va deschide librãria“Humanitas”; editura va oferi gratuit cãrþi prim-ilor sosiþi. Sufocat de importanþa clipei, de aerulreligios cu care doamnele parfumate ºi domniibãrboºi se-nghesuiau prin porþile vechi de lemn,aveam sã prind ºi eu cîteva volume semnate deEugen Ionescu. Note ºi contranote ºi Rãzboi cutoatã lumea: îmi amintesc perfect azi. Cititorii“pãltiniºeni” lichidaserã, cînd am intrat, titluriledin Þuþea, Eliade, Blaga sau Noica. La care visa-sem atîta, laolaltã cu alþi liceeni fãrã lovele, fãrãnoroc. Librãria Humanitas (botezatã în scurt timp“Virgil Ierunca”) a restaurat atunci ceva din bla-
zonul ºtirbit al oraºului ºi a stîrnit din nou, ca-ntr-un celebru film cu David Bowie ºi SusanSarandon, foamea generaþiilor de cititori.
Între timp am schimbat domiciliul ºi-amcunoscut alte localitãþi prin intermediul librãriilor,anticariatelor ºi bibliotecilor lor. Spune-mi cîtelibrãrii ai, ca sã-þi spun ce (fel de) oraº eºti.Apropo, circulã vorba cã la Oradea, ca ºi în altecentre urbanistice din þarã, nu mai existã astãzinici o librãrie. În Cluj, în zona centralã cele maimulte au falimentat. “Humanitasul” a plecat înbejenie, cãutîndu-ºi alt sediu, iar “Diverta” – cucinismul nu ºtiu cãrei verigi lipsã din evoluþia pri-matelor – restrînge, de la an la an, spaþiul rezervatficþiunii sau cãrþii de specialitate, în favoarea vol-umelor de poveºti repovestite de povestitori idioþiºi a duzinelor de cutii cu filiforme pãpuºi Barbie:împotriva esteticii acestora, mãrturisesc, n-am niciun dinte... Remarcabila abundenþã editorialã,bunãtãþile de traduceri cu care ne rãsfaþã, înultimii ani, Polirom, Humanitas, Curtea Veche,Paralela 45, Art, Idea Design & Print, Limes º.a.sînt de gãsit, mai degrabã, în suburbii, în mall-urile de la margine. Acolo, librãriile “Cãrtureºti”sau “Libri” au spaþiu de etalare & ademenire, ase-meni suratelor occidentale. Cultura ºi, de fapt,mai toatã viaþa oraºului freamãtã – cum bineobserva Alexandru Vlad într-un editorial din Vatra – la mall. Mallul e matca energiilor noastre,analgezicul frustrãrilor, depresiilor sau plicitiselii.Noul hedonism românesc a acaparat, iatã, ºi-aceastã piaþã, spre stupefacþia pasionaþilor înetate, a nostalgicilor cãrora faþadele vechilorclãdiri ale Clujului le provoacã, încã, reverii bibliofile.
În ce mã priveºte, voi muri probabil cunostalgia acelui chioºc din placaj alb, pringeamlîcul cãruia o librãreasã blondã mi-a înmînat,contra unei modeste sume de bani, Silogismeleamãrãciunii de Emil Cioran, în prima lor ediþieromâneascã. Ediþie pe care n-am reuºit, la vîrstaaia, s-o mai recuperez din ghearele unui punkercretin ºi pentru care, dacã-l voi prinde vreodatã,-l voi face s-o plãteascã. Cu vîrf ºi îndesat.
33
Black Pantone 2253 UU
Black Pantone 2253 UU
TRIBUNA • NR. 146 • 1-15 octombrie 2008 33
ªtefan Manasia
Librãria sau florãriaeditorial
Calea Turzii
foto: ªtefan Manasia
Ofelia ProdanCartea micãTimiºoara, Editura Brumar, 2007
Obunã parte din poemele Ofeliei Prodan(Cartea micã, Editura Brumar, 2007) seconstituie dupã principiul aglutinãrilor
imagistice, concentrate în jurul unui nucleunarativ, iar tensiunea liricã este aici rezultatul uneimixturi bine dozate de real ºi himeric, carecucereºte ºi contrariazã în acelaºi timp. Poetainventeazã mici anecdote lirice, personaje pline destranietate, secvenþe de cinema mut, concepute înmaniera producþiilor suprarealiste: “tata nu-ºi maiîncape în piele// stã pe marginea patului/ învelitîntr-o pãturã groasã/ ºi miºcã precum un copildin/ picioarele durdulii tãiate/ lângã el/ unlighean cu sânge ºi apã// ºi un ghemotoc decârpe murdare/ gãlbui// are douã riduri adânci pefrunte/ ºi nasul nefiresc de subþire// reflectorul îiluceºte pe chelie/ iar tata nu-ºi mai încape înpiele/ de fericire” (reflectorul). Acum timpulpredilect al poetizãrii e seara, moment detranziþie, care ºterge graniþele dintre real ºifantasmagoric, iar actul poetic se defineºte ca oproducþie de intangibil, de impalpabil, defantomatic: “vã dau lucrurile pe care le aºteptaþimai ales seara/ când mâinile voastre cautã locuristrâmte pentru odihnã/ se rup de corp ºi desoare/ se freacã una de cealaltã/ pînã cândscârþâie ca douã suprafeþe lucioase/ vã daulucrurile acestea/ pe care atât le-aþi aºteptat/ cumintea treazã/ între blocuri cabluri negre prinmetrouri/ prin birouri încãrcate cu lehamite/ pebãnci sub chioºcuri se infiltreazã/ mintea careurlã/ urletul celui treaz care ºtie cã mâinile lui/perfect netede nu pot apuca lucrurile aºteptate-aici seara-mai ales seara” (intro). FantasmeleOfeliei Prodan vor lua astfel fizionomia figurine-lor infantile; iar dioramele ei “cu fetiþe” (amintinduneori de poemele Cristinei Ispas) separticularizeazã prin aerul lor de mister, cãci totulse desfãºoarã aici dupã acelaºi principiu al
“filmului mut” sau al pantomimei, limbajul egestual, concretizându-se într-o “artã a dansului”pe jumãtate graþioasã, pe jumãtate burlescã: “Luluºi-a chemat prietenele în spatele/ blocului ºi le-aarãtat încã nu începuse ploaia/ doar fulgere maribrãzdau cerul/ le-a arãtat prietenelor ciufulite cubuze rujate/ pe furiº/ chiloþeii ei mici albi/ ele seuitau aºa curioase strângeau palmele umede/ nuºtiau ce sã zicã se foiau/ ºi a început sã plouã/Lulu plângea/ toate fetiþele stãteau nemiºcate peiarbã /în ploaie/ cuminþi ca niºte pãpuºi/ ºinimeni nu ºtia cã Lulu plânge” (fetiþele). Reversulparadisurilor infantile sunt scenele de spital, careevocã o umanitate autistã, devoratã de maladiinecunoscute ale inconºtientului: “Când au adus-ope Lidia toatã /lumea se agita. Ea stãtea pemarginea/ patului cu ochii cãscaþi imobili ºi/pãrul acela negru lung îi alunecase/ în mâini ºimâinile ei stãteau desfãcute/ parcã aºteptândceva. Au întins-o pe pat/ au învelit-o ºi ea aadormit uºor ca un/ copil obosit. Dimineaþalângã pat se/ împãºtiase un mãnunchi de pãrnegru ºi/Lidia mergea ca prin vis cu braþeleîntinse/ pipãind pereþii ºi un batic cenuºiu pecapul/ plecat” (pãrul). Tocmai aceastã lume ainconºtientului, cu fauna ei teriomorfã, constituie,în versurile Ofeliei Prodan principala sursã deanxietate; de aceea actul poetic dobândeºte acumceva din virtuþile unui exorcism, el e asociatregresiunii în zonele obscure ale psiheei, care duce la revelarea ºi anihilareadublului tenebros. O anihilare provizorie însã ºiincompletã, de vreme ce eul obscur e, simultanaproape, resuscitat, sub forma “mãºtilor“ ºi a“spectrelor” care populeazã din abundenþã texteleautoarei: “parcã intrasem într-o pivniþã/ ºi dintoate colþurile mã pândeau ochi fosforescenþi/rãsãreau tot felul de moviliþe din pãmânt/ ºi eraliniºte/ o liniºte din aceea când te aºtepþi sã seîntâmple ceva// atunci mi-a sãrit ea în faþã/ eraînaltã roºiaticã/ coastele îi ieºeau prin piele/ pãruli se zburlise// ºi numai dintr-un instinct/ am scospuºca/ am ochit/ am tras/ am omorât-o// apoi
am luat-o în braþe/ ºi atât am plâns/ cã numaidumnezeul ei ºtie în câte trupuri am reîncarnat-o”(fiinþa mea ciudatã). În virtutea acestui programminimal, autoarea va evita, în general, poeziaconfesivã, o ciudatã teamã de sine pare sã-iparalizeze disponibilitatea de a se rosti, astfelîncât ciclul doi într-o lume, love story într-otonalitate dezabuzatã ºi obositã, constituiedeocamdatã, în cartea Ofeliei Prodan, excepþia.Acum poeta se introspecteazã, îºi descoperãzonele interioare de umbrã, “gãurile negre” aleinconºtientului: “þi-aº fi putut spune cã sunt/fericitã acum, cã am trecut de ceva/ cumplit, cevacare mã absorbea/ ca o gurã neagrã în faþacãreia/ stãteam încremenitã, incapabilã/ sã fac ceamai micã miºcare/ aº fi putut, însã am tresãrit”(senzaþii). Aºa cum se poate vedea, tonul estelipsit de patetism, constatativ, aproape indiferent,trãirea devine schizoidã, poemele consemnând olentã ºi progresivã înstrãinare de sine: “îndimineaþa aceea/ toate chioºcurile erau închise/pe strãzi se întinde ceaþa/ ca un gând blestemat/pe chipul meu pielea se întunecase/ corpul meuera un corp strãin (Ceaþa). Simþurile se tocesc,sensibilitatea e aproape de colaps, ritualul erotic esupus bagatelizãrii ºi demistificãrii: “câtãînþelegere poþi cãpãta când nu mai simþi/ apoilumea asta care te mângâie/ încãpãþânatã// ºi nuse va afla niciodatã/ dragostea va fi carcerã/cartea micã rãmâne închisã/semnul undeva// fãrãmâini/ te vei transforma într-un ºarpe orb /caredoar cu limba va ispiti femeile//baba aceea care s-a chircit de râs/nu de bãtrâneþe/ a vãzut lumea”(cartea micã). Iar, din acest moment, poeziadevine o formã de terapie, o medicinã a animei, oartã de a convieþui cu golul care ia forma unuimonstru antropomorf, ce devoreazã lucrurile ºioamenii: “într-una din zile totul va fi altfel/ mãvoi trezi în patul alb ºi îngust/ cu mâinile ºipicioarele reci/ o razã subþire de luminã/ vadespica peretele din faþa mea/ doar eu voi vedeadincolo/ acel om uriaº fãrã ochi/ îl voi priviliniºtit/ pânã voi ºti cã e timpul sã/ trec înorbitele lui/ goale” (dincolo). Iar “cartea micã” aOfeliei Prodan capãtã astfel tot mai mult aspectulunui manual de supravieþuire.
44
Black Pantone 2253 UU
Black Pantone 2253 UU
44 TRIBUNA • NR. 146 • 1-15 octombrie 2008
cãrþi în actualitate
Octavian Soviany
Manual de supravieþuire
Richard Rorty, Gianni VattimoViitorul religieiPiteºti, Editura Paralela 45, 2008
Colecþia de studii socio-umane a Paralelei 45furnizeazã titluri din ce în ce mai tari înmaterie de filozofie contemporanã. Jacques
Derrida, Felix Guattari, Jean Baudrillard, GianniVattimo ºi Richard Rorty sunt doar câþiva dintreprotagoniºtii seriei, una dintre cele mai solide decare are parte cultura românã la ora actualã.
Dintre titlurile de ultimã orã ale colecþieiamintite face parte ºi opusculul Viitorul religiei,carte-pretext, ce ia în discuþie din douã perspec-tive diferite una ºi aceeaºi realitate: ineficienþapracticã a radicalismului secularizãrii, fapt cereiese atât din analiza discursurilor teiste, cât ºi acelor ateiste, care sunt deopotrivã de dogmatice în
faþa cãii de mijloc, ce instituie religia ca preocu-pare privatã. În baza unor paradoxuri evidente alecotidianului, cei doi reputaþi gânditori, Rorty ºiVattimo, formaþi în medii atât de diferite, ana-lizeazã credinþa/ prejudecata în infailibilitateaideii lor despre existenþa/ inexistenþa luiDumnezeu a celor douã categorii de discursuri demai sus. De aceea, filosoful italian GianniVattimo se gãseºte îndreptãþit sã afirme cã – înmod ciudat – secularizarea îi pare a fi “trãsãturaconstitutivã a unei autentice experienþe reli-gioase”.
În aceastã viziune, împãrtãºitã ºi de RichardRorty, este evident cã “opera iubirii”, conþinutã înmesajul evanghelic se împlineºte tocmai prin ceicare intrã în conflict deschis cu religia creºtinãpentru doza de fanatism ºi de intoleranþã a aces-teia în raport cu ideile celorlalþi. “Gândirea tare”
fundamentatã pe expresia violentã a metafiziciitradiþionale izvorâtã din triada greco-iudeo-creºtinãa fost mereu repudiatã de cei pe care Vattimo îiclasificã drept “demascatorii” Occidentului, cate-gorie în care intrã Copernic, Newton, Darwin,Nietzsche, Freud ºi mulþi alþi neînþeleºi vizionariai modernitãþii.
Interesant lucru, – ºi Rorty îl remarcã –, viziu-nile celor doi protagoniºti ai volumului de faþã,unul catolic, celãlalt ateu, se reunesc – în ciudadiferenþelor – în premisa eliminãrii controverselordintre ateism ºi teism, în favoarea unui sentimentreligios, al unei prezenþe capabile “sã satisfacãpropria-ne singurãtate”.
Punctând atât diferenþa specificã, cât ºiapropierea fundamentalã dintre cei doi, RichardRorty ne oferã succint panorama utopiei contem-porane, care poate fi admiratã în toatã splen-doarea deziluziei practice:
“Deosebirile dintre Vattimo ºi mine se reduc lacapacitatea lui de a sesiza sacrul într-un eveni-ment trecut ºi modul meu de a avea sentimentulsacrului ca pe ceva care poate sãlãºlui doar într-unviitor ideal. Vattimo crede cã hotãrârea luiDumnezeu de a se transforma din stãpânul în pri-etenul nostru este faptul decisiv de care depind
Dupã secularizare, gargarauniversalitãþii
Graþian Cormoº
eforturile noastre actuale. Simþãmântul lui privi-tor la sacru e legat de amintirea acelui fapt ºi depersoana care l-a întrupat. Simþãmântul meu priv-itor la sacru, în mãsura în care am unul, e legatde speranþa cã într-o bunã zi, într-un mileniunedeterminat, descendenþii mei îndepãrtaþi vortrãi într-o civilizaþie globalã în care iubirea va fi,fãrã sforþãri, singura lege”.
Deºi frumoase, ideile celor doi gânditori suntutopice. Ei sperã, iar Rorty o declarã chiar expli-cit, într-un fel de paradis terestru la care umani-tatea, fãrã caste ºi clase, constituitã dintr-un pu-blic cult ºi informat va ajunge în mod progresiv.Realitatea ne convinge cã lucrurile merg cu vitezãameþitoare în sensul opus, iar istoria Occidentuluise confundã – aºa cum bine au anticipat ºi averti-zat Nietzsche, Heidegger, Adorno, Baudrillard,Debord º.a. –, cu istoria nihilismului ºi a ima-nenþei totale, blocatã de orizontul devenirii canaturã-marfã sub impactul unei tehnologii tot mairafinate care sfârºeºte prin a serializa orice com-portament.
Nici nu mã mirã cã aceºti doi mari gânditorisunt atât de în vogã la ora actualã pentru cã prinei “spiritul timpului” filosofeazã fãrã sã le cearãvoie. Probabil inconºtient ºi cu o naivitate speci-ficã omului de culturã occidental, Rorty ºiVattimo, în ciuda anvergurii lor filosofice, recitãcliºeele gândirii de-a gata, tipice discursului occi-dentalo-centrist care, sub masca universalizãriidrepturilor omului, trateazã umanitatea celuilalt,a diferitului, ca pe o valoare de schimb, desacra-lizatã, uºor de subordonat intereselor mercantile.
Vattimo ne spune ca un bunicuþ amabil cã“singurul adevãr pe care Scriptura ni-l dezvãluie,acela care, în decursul vremii, nu suportã niciodemitizare – deoarece nu e un enunþ experimen-tal, logic, metafizic, ci e un apel practic – esteadevãrul iubirii, al lui caritas”. Însã, din toatãaceastã gargarã idealistã despre viitorul sentimen-tului religios ca solidaritate, caritate ºi ironie (laadresa fanatismului), nu putem reþine mai nimicpalpabil, deoarece, în fapt, oamenii devin în modvizibil tot mai ignoranþi, mai egoiºti, mai manipu-labili, mai uºor de aservit intereselor politico-eco-nomice ale marilor corporaþii.
Emanciparea este ceea ce se predicã, ºi eadevine realã pentru mase, din pãcate, doar lanivelul dorinþelor vestimentare, al spectacoluluimediatic omniprezent, al tehnologiei avansate. Înrealitate, atât la nivelul fiecãrei þãri, cât ºi în ceeace priveºte raporturile globale ale circuitului decapital, cresc pe zi ce trece discrepanþele dintrebogaþi ºi sãraci, iar probleme ca înarmarea, polu-area, consumarea iraþionalã a resurselor rãmân laordinea zilei. Oare aceastã concentrare de capitalreal ºi simbolic în mâna tot mai puþinora, sã fie“opera iubirii”? Misterul revelãrii divine în istorieîi include ºi pe cei 500.000 de copii irakieni morþica urmare a embargoului american? Sunt între-bãri deloc metafizice în faþa cãrora pun pariu cãgânditorii ca Rorty ºi Vattimo ar rãmâne per-plecºi!
Volumul se încheie cu un dialog al celor doifilosofi contemporani mediat de Santiago Zabala,care este ºi îngrijitorul ediþiei de faþã. La fel ca ºiîn restul cãrþii, problemele atinse sunt de maximinteres, însã modul în care ele sunt contextua-lizate suferã de naivitate, în cel mai bun caz.
Cãtãlina CadinoiuNuferii mor în cadãBucureºti, Editura Cartea Româneascã, 2008
Am descoperit, în concediul ãsta, douã newentries în materie de poezie tipãritã la noi.Apãrute-n 2008, la editura Cartea
Româneascã, volumele Blank de Vlad Moldovanºi Nuferii mor în cadã de Cãtãlina Cadinoiupromit (ºi-i obligã pe autori), în egalã mãsurã,foarte mult, avînd în spate douã premii care le-auînlesnit publicarea: manuscrisul Blank a obþinutpremiul pentru debut al CR pe 2007, iar Nuferiimor în cadã – despre care voi scrie în continuare– a fost distins cu premiul pentru poezie laconcursul de manuscrise pentru tinerii sub 35 deani, organizat de Uniunea Scriitorilor dinRomânia în anul 2007.
Se spune cã-n ultima vreme milenariºtii (saudouãmiiºtii = autorii sosiþi pe „peronul” vieþiiliterare în cca. 2000) ar fi secãtuiþi ºi blazaþi,dupã ce au explorat, prea adesea într-o manierãnarcisiacã, pînã la saturaþie, marginalitatea ºiefectul de autenticitate, (auto)biografia ºi istoriilemici. Acuzaþi – în dulcele stil al calomnieimioritice – fie de pornografie, fie de egocentrismsau mizerabilism, milenariºtii sînt priviþi, mainou, cumva compasional, asemenea bolnavilordintr-o clinicã de oncologie. „Formula” lor n-aprins, slavã Domnului!, ne întoarcem voioºi sprelirism, spre sentiment. În epoca vitezei digitale, onouã promoþie literarã freamãtã în blockstart-uri,abia aºteptînd sã-i înlocuiascã pe „milenariºtii”hipersexuali ºi agresivi. Dacã observaþia ar fi venitdin partea lui, sã numim absolut la întîmplare,Alex. ªtefãnescu sau a lui Eugen Uricaru, aº fitrãit – ca omul de la munte într-un poem deSandburg – liniºtit mai departe, însã cel care ia-nmînã rigla ºi traseazã dezvoltarea noii poezii este(în dublã ipostazã, de agent de marketing ºiinstanþã criticã, pe coperta a patra a Nuferilor...)nimeni altul decît poetul Liviu Ioan Stoiciu, pecare-l preþuiesc: „Se confirmã în dinamica poezieiromâneºti cã la maximum zece ani se schimbãsensibilitatea esteticã ºi gustul critic. În 2008putem sã ne despãrþim liniºtiþi de «douãmiismul»agresiv-minimalist (visceral-licenþios, confundat cuun autenticism mistificat) ºi sã îmbrãþiºãm poezianoilor debutanþi, de genul aceleia scrise deCãtãlina Cadinoiu, a «gîndurilor negîndite»,senine”.
Ei, da!, asta m-a hotãrît pe loc sã citescvolumul ºi sã vãd cine va cîºtiga: agentul demarketing sau vocea criticã. Personal, am dorit caamîndoi.
Primul ciclu al volumului se deschide cupoemul omonim Nina din pahar: versuri pline deforþã, care creeazã impresia aia de prospeþime, devoce auroralã, ce-l convinsese pe LIS: „Firesc ar fi,Nina, ca digul sã-þi aducã herghelii de cai subunghiile negre/ cînd tu îl strigi pe Maliuc./Gemenii cautã sub nuferi grãdinile suspendate aleSemiramidei/ ºi se întorc acasã spunînd/ «Mamã,n-am gãsit decît un cuib de bizam/ ºi un plaurfãrã ouã de lebede, ca un hadîmb!»”. Cîtevapagini mai încolo, alt vers frumos ºi curat: „dinnechezatul cailor de baltã lebedele îºi varsã aripileîn toamnã” (Liliacul a înflorit în octombrie).Versurile astea, ºi altele, nu foarte numeroase învolumul pe care l-am citit de douã ori, sîntsuficiente pentru a schiþa o vastã monografiefantasmaticã a Deltei, o arheologie a grindurilor
ºi a lumii din „Subcetate”. Chipurile pescarilorapar tumefiate ºi iluminate, înfrumuseþate demizerie, ca într-un reportaj de Geo Bogza.Cãtãlina Cadinoiu-i descrie la cald, într-osolidaritate lipsitã de emfazã, ºi ãsta e un atu pecare sper cã-l va folosi cum trebuie în urmãtorulvolum. Biografia irumpe în paginile acestui primciclu cu o anume forþã expresivã, trãdatã doar destîngãcia în asumarea unui stil. ªarjelesuprarealist-expresioniste (amintindu-mi versurile„de tinereþe” ale lui Cosmin Perþa) se întretaie cumodeste încercãri de versificaþie ritmatã, ce nu aunimic în comun cu ritmul „spart”, dezarticulat alunor poeþi cu psihologie de tipul Maiakovski sauIanuº. Nu ºtiu cum a premiat juriul strofe precumaceasta: „Apusul stã în cleºti pe sîrmã,/ pantofiiîºi au blugul rupt ºi tocul ros/ prin hainelepescãreºti întoarse pe dos/ o vãd pe mama cu lutîn mînã:/ «Casa noastrã se dãrîmã»” (Aproaperuine timpul). Ritmul ºi rimele cãznite, facile arputea fi valorizate în – ceea ce aº numi – poeziede liceu, de adolescenþã, de carte poºtalã trimisãdin tabãrã veriºorului drag etc. Ar mai fi dereproºat structura versurilor albe, ce mizeazã peincoerenþã ºi ilogism, pe sarabandã metaforicã,într-un fel de suprarealism rãu înþeles corcit cu un„ºaizecism” deloc subtil, cu o limbã poezeascãasemãnãtoare aceleia ivite din grafomania luiNichita Stãnescu. În paginile-i de umpluturã, spercã se-nþelege. M-au mai þinut la distanþã demaºinãria textualã referinþele „înalte”, puzderia deErinii ºi Clitemnestra, Hölderlin ºi Blaga, Verdi ºiKandinsky ºi încã alþii ºi altele ce-ar fi fãcut binesã stea departe de cartea lumii Deltei, de pelicaniºi bizami, de pescarii pe care aº fi vrut „sã-icitesc” mai mult. Inserturile culturale, livreºtianihileazã umanitatea simplã din Nuferii mor încadã.
Urmãtoarele douã cicluri ale volumului, MamaMaria ºi Orbii danseazã în Subcetate ziua, pe laprînz, sînt din ce în ce mai diluate, anulînd (cemai rãmãsese din) energia iniþialã,contaminatoare, din primele pagini ale cãrþii.Versuri admirabile se învecineazã cu fãcãturi.Poemele pierd din claritate în dauna unuipsihedelism kitsch. Poeta foloseºte o topicãnefireascã, necontrolatã, fãcînd – cu atît mai mult– sã strãluceascã puþinele poeme atent lucrate,precum Mama Maria I ºi II.
Cãtãlina Cadinoiu este o poetã fãrã îndoialãtalentatã ºi reuºeºte, în cîteva rînduri, sãconstruiascã versuri memorabile. Pe care leanuleazã ºi le masacreazã însã cu înverºunareatinereþii (pentru care o invidiez). Juriul a premiatazi versuri frumoase ºi o anume întoarcere întimp în poezia româneascã, alegere desigurînsoþitã de argumente. Dar „douãmiizeciºtii” (cumîi alintã LIS) sînt doar o linie subþire de cãldurã,la orizont.
55
Black Pantone 2253 UU
Black Pantone 2253 UU
55TRIBUNA • NR. 146 • 1-15 octombrie 2008
Premii pentru debutanþiªtefan Manasia
66
Black Pantone 2253 UU
Black Pantone 2253 UU
66 TRIBUNA • NR. 146 • 1-15 octombrie 2008
Problema traducerii ºi difuzãrii literaturiiromâne în strãinãtate este de mulþi ani, cumse ºtie, dintre cele mai dezbãtute. S-a scris ºi
se scrie mereu despre slaba, încã, prezenþã acãrþilor noastre peste graniþe, se fac comparaþiiamare ºi invidioase cu literaturile vecine, se audlamentaþii, ies la suprafaþã cam aceleaºi complexe,oscilând între extrema unei autoflagelãri dejamecanice ºi stereotipe pe tema marginalizãrii,lipsei de competitivitate valoricã, - ºi cealaltã, aunui orgoliu ce aruncã, tot în virtutea unor inerþii,vina ignorãrii realelor valori româneºti pe seamaîngâmfãrii, de data asta a culturilor mari, careprivesc de sus ºi neglijent spre mica provincieeuropeanã care suntem.
Obsesia de a fi tradus în limbi de circulaþie,absolut fireascã de altfel, nu e nouã nici ea. A ficunoscut «la Paris» a fost idealul multor scriitoriai modernitãþii noastre, iar mai aproape de noi,sub regimul comunist, rubricile de «prezenþeromâneºti peste hotare» cãpãtaserã statut depermanenþã în periodice importante despecialitate, trãdând aceeaºi febrilã preocupare. Base ajunsese, cum se ºtie, ºi la afiºarea unor false«prezenþe», precum cea a «operelor» genialuluitovar㺠Nicolae Ceauºescu, promovate zgomotos,dar fãrã niciun ecou în mediile (ne)receptoare...Ca ºi abandonate acum – ºi nu e bine - asemeneainformaþii mai apar din când în când doar înocazii speciale, în legãturã cu participarea la câte-un târg internaþional de carte, în câte-un interviucu autorii promovaþi de cutare editurã, sau prinbunãvoinþa vreunui comentator ce va fi vizitat olibrãrie din strãinãtate, unde mai poate fiidentificat vreun autor român. Multe evenimenteeditoriale de realã însemnãtate trec însãneobservate, victime ale unei atenþii româneºticiudat distributive, cãreia nu-i convine, din priciniadesea foarte subiective ºi «lumeºti», cã un scriitoranume a luat-o înaintea altora, drept care seimpune atenuarea ecoului pozitiv din jurul«prezenþei» sale peste aceleaºi vãmi. S-ar zice cãtradiþionala meteahnã naþionalã de a pune cât maimulte piedici confratelui care ar putea reuºiînaintea ta mai funcþioneazã: capra din curteavecinului trebuie sã moarã mereu, întruconfirmarea marii Înþelepciuni. Campania jenantãanti-Cãrtãrescu, dupã încheierea impunãtoareitrilogii Orbitor, spune multe, fãrã a reuºi sã
blocheze, totuºi, frumoasa receptareinternaþionalã ºi traducerea ei în continuare.
Ieºind, însã, din zona zicãtorilor cu tâlc, felulcum se face politicã culturalã la acest nivel altraducerii de carte româneascã în afara þãriirãmâne o chestiune discutatã ºi discutabilã. Secuvine, desigur, înregistratã cu satisfacþie iniþiativarelativ recentã a Institutului Cultural Român de afi lansat un program mai articulat în acest sens,procedând la selectarea ºi finanþarea unortraduceri de titluri reprezentative, în urmaconsultãrii cu specialiºti în materie, editori etc.Primele rezultate încep sã se ºi vadã. (Dacã numã înºel, s-au cerut, în mod ciudat, ºi propuneriºi din partea autorilor de toatã mâna despre cecred ei cã ar fi frumos sã li se traducã dinoperã...).
Oficialitãþile noastre au început sã-ºi deaseama cã nu se pot face paºi serioºi pe acest terenîn afara unei susþineri sistematice, nu doar lanivelul publicitãþii (era sã zic al propagandei), alinformãrii – ºi ea încã destul de deficitarã - aediturilor strãine despre piaþa româneascã decarte, ci ºi la cel al participãrii financiare lapublicarea cãrþilor considerate ºi semnificative, ºivaloroase, ºi... vandabile. Alte þãri, nu mai bogateca a noastrã, procedau de mult timp aºa. Noi amrealizat, însã, destul de târziu cã procedeul nu edeloc nepotrivit, ci are o perfecã îndreptãþire ºi cãeste adesea chiar indispensabil pentru a introduceîn circuitul universal opere ºi autori altminteritrecuþi cu vederea, în ciuda valorii lor efective.Cum asemenea scrieri nu oferã editorilor strãinigaranþia unui succes comercial, dincolo, eventual,de cel de stimã, intervenþia forurilor responsabilede soarta cãrþii româneºti (ca ºi din orice altã þarãmai puþin luatã în seamã de „metropolele”culturale ºi editoriale) e fireascã ºi necesarã:traducãtorii trebuie plãtiþi la standarde europenede cãtre editurile care acceptã un asemeneaangajament, tiparul ºi difuzarea costã ºi ele...
Desigur, se vor putea întotdeuna gãsi cusururiîn materie de selecþie a titlurilor (s-au ºi gãsit, cuo mai micã sau mai mare dozã de rea-voinþã). Seva invoca (e acum la modã) greºita sau zadarnicacheltuire a „banilor publici” pentru scrieriapreciate de unii negativ, chiar dacã sunt totalincompetenþi în materie, cum s-a întâmplat curecentul scandal provocat de o expoziþie de artã
de la New York. (Simetria cu minunatele vremuricând câte o vrednicã þesãtoare sau un strungarfruntaº protestau sub texte redactate de alþii,contra ideilor nesãnãtoase ale unui scriitornealiniat, e destul de clarã). Diverse interese degrup pot intra, de asemenea, în joc. Cârtealanepricepuþilor demagogi, cam prea numeroºi lanoi, nu va înceta, desigur, curând... Consecvenþaºi transparenþa dezbaterii critice privind selecþiacãrþilor cu adevãrat reprezentative se cuvin,aºadar, asigurate, ºi nu mai puþin importante suntalte elemente ale acestei politici culturale, dacãdorim ca ea sã ajungã la rezultatele scontate.
Cum am remarcat ºi cu alte ocazii, nu oricecarte are, evident, ºansele unei bune receptãri înstrãinãtate doar pentru cã este demnã de situat înrafturile prestigioase ale literaturii române. Ca sãnu cadã pe un sol neprielnic, o acþiune deserioasã prospectare a pieþii externe trebuie ºi eaurmatã coerent, fiindcã succesul difuzãrii depindeadesea de factori foarte diverºi, unii deloc legaþide spaþiul literar ºi cultural. Conteazã conjuncturapoliticã, semnalele ce atrag atenþia pe alte planuriasupra respectivei þãri, date ce se asociazã ºitipului de interes cultural ce e de „ghicit” înspaþiile de primire. S-a vãzut foarte limpede acestlucru în zilele imediat urmãtoare rãsturnãrilor dindecembrie 1989, când, publicatã la o micã – darserioasã - editurã din provincia francezã, o carteprecum Patul lui Procust a lui Camil Petrescu – casã dau un singur exemplu - a avut un foarte bunecou. Un mare eveniment cultural sau politic, deexemplu (importante dezbateri internaþionale peteme majore, ilustrate, eventual, ºi în spaþiul dereflecþie ºi creaþie românesc, expoziþiireprezentative, ilustrând curente artistice la careau participat ºi români, curente de idei dominantela un moment dat, în istorie, filosofie, tendinþeliterare ce focalizeazã atenþia în culturilereceptoare ºi la care ar putea fi asociate ºi numeromâneºti etc.) poate atrage ºi „afluenþi” veniþidinspre noi. Succesul obþinut în alte arte decâtcea a literaturii, cum ar fi recentele încununãri alenoii cinematografii româneºti, ar putea atragepropunerea unor cãrþi înrudite ca problematicã,începând cu respectivele scenarii... Ar fi fost deîncercat... Este, aceasta, ºi o chestiune demobilitate ºi de promptitudine a rãspunsului venitdinspre mediile jurnalistice ºi literare româneºti laasemenea evenimente punctuale, foarte atent ºirapid înregistrate ºi exploatate în Occident. E deluat în calcul în asemenea cercetãri de terencultural ºi ceea ce s-ar putea numi, nu neapãratpeiorativ, o anumitã „modã”, interesul pentru unanumit tip de literaturã, manifestat preponderentla un moment dat într-un spaþiu cultural sau altul.Poate conta – cine ºtie? - ºi lansarea în grup aunor scriitori de cãtre o editurã strãinã, într-ocolecþie cu profil relativ unitar.
Pentru toate acestea este însã nevoie în primulrând de o informare atentã a strãinãtãþii, atât prinfilialele institutelor culturale româneºti dinstrãinãtate, cât ºi din partea editurilor. Acesteaîncep sã se miºte mai bine în ultima vreme,promovând un numãr de autori reprezentativi, cuocazia târgurilor internaþionale de carte, dar ºiprin relaþii directe cu case de editurã strãine.Procesul trebuie, însã, accelerat, informarealãrgitã, continuitatea demersurilor asiguratã.Lipseºte încã impresariatul literar organizat.
Pe de altã parte, e bine cã s-a cam renunþat latraducerea în þarã, de cãtre români neasistaþi devorbitori nativi al limbii-þintã, a unor cãrþi deliteraturã. Practica, aproape generalizatã în
Ion Pop
Din nou despre traduceriordinea din zi
Strada Donath, în partea stângã-jos Casa Radio
77
Black Pantone 2253 UU
Black Pantone 2253 UU
77TRIBUNA • NR. 146 • 1-15 octombrie 2008
trecutul apropiat, a tãlmãcirilor locale, cuinevitabile desincronizãri faþã de limba vie, înpermenentã evoluþie, s-a dovedit, de altfel,pãguboasã, iar scãderilor de nivel estetic li s-auadãugat ºi cele ale unei difuzãri ca ºi nule pepiaþa externã. De aceea, atenþia sporitã acordatãmai nou nu doar traducãtorilor consacraþi dinstrãinãtate ai literaturii române, ci ºi, mai ales,tinerilor ce doresc sã se formeze ca viitoritãlmãcitori, e de salutat. Cât mai multe burseoferite unor oameni interesaþi de limba ºi decultura noastrã, înmulþirea întâlnirilor cu editoristrãini (cum s-a procedat nu foarte de mult cufrancezii), invitarea unor jurnaliºti literari pentrudocumentare ºi dezbateri etc. s-ar impune.
Rãmâne, însã, doar relativ însuºitã ideea cãsunt de cãutat ºi de convins cu precãdereediturile cât de cât recunoscute, nu de totmarginale, pentru ca difuzarea ºi, implicit,receptarea cãrþii sã aibã loc în mod adecvat. Nuse va reuºi, desigur, întotdeauna, dar idealulacesta ar fi. Cãci e evident faptul cã publicareaunei cãrþi la Suhrkamp sau la Gallimard areºansele unui impact cu mult mai mare decâtapariþia într-o editurã marginalã ºi fãrã „marcã”.
Nu mi se pare, apoi, deloc de neglijat dejavechea propunere a înfiinþãrii unor librãriiromâneºti în capitalele cele mai receptive, printradiþie, faþã de România. De ani de zile se totpropune inaugurarea unui asmenea spaþiu laParis, dar pânã acum nu s-a realizat nimic.Exemplul librãriei poloneze din centrul capitaleifranceze rãmâne mereu prilej de invidieadmirativã. Ar fi de dorit ºi pentru cartearomâneascã un loc în care sã se afle pe rafturitoate traducerile, noutãþile în materie de tipãrituride la noi, o dotare informaticã în stare sãdeschidã ferestrele unei informaþii largi ºi cât maiconvingãtoare despre ceea ce ar merita cuadevãrat luat în seamã din literatura ºi culturaromânã. Ar veni în sprijin aici albumele de artã ºighidurile turistice, înregistrãrile de muzicãtradiþionalã ºi modernã, ar fi ºi un spaþiu deîntâlniri cu scriitori, lansãri de cãrþi, mici expoziþiispecializate de carte etc.
Se va spune cã toate acestea costã, din nou,„bani publici” ºi cã ei nu trebuie „risipiþi” pentrute miri ce. Aºa este, doar cã prezenþa culturalã aunei þãri rãmâne, totuºi, cea mai convingãtoare ºiîn lumea de azi, chiar în condiþiile în care s-arzice cã minunata „mondializare” a schimbatradical prioritãþile, în favoarea altor profituridecât cele ale spiritului. Din pãcate, scriitorul ºiomul de culturã român în general, nu este luat înseamã la adevãrata sa valoare nici acasã la el,unde cãrþile, originale sau traduceri, sunt totfoarte prost plãtite sau nici nu suntrecompensate, unde editorii specializaþi încep sãnu mai lucreze din cauza aceleiaºi lipse de atenþiepentru truda din spaþiul creaþiei spirituale, undesubvenþiile pentru tipãrirea ºi, mai ales, pentruachiziþionarea de cãtre biblioteci a cãrþilor suntîncã mult prea mici. E tot o chestiune de politicãculturalã... Când aceastã politicã se va aºeza, înfine, pe drumul cel bun, luând exemplu de la þãrinu prea mari nici ele, precum Irlanda, sauBelgia, care-ºi onoreazã scriitorii cum se cuvine ºiîi sprijinã substanþial ºi în afirmarea lor pestefrontiere, se va putea vorbi cu adevãrat ºi deºanse sporite de recunoaºtere a scrisului românescîn afarã. Se pare cã mai e de aºteptat pânãatunci.
Întrebarea este dacã, realmente, „noul val” aexistat altfel decât ca o furtunã de nisip stârnitãîn fanzine, prin revistele studenþeºti, adicã în
mediile marginale unde PCR permitea publicareaunor asemenea autori ºi texte. Rezultã de aici ori cãautorii au fost mai mulþi ºi mai consistenþi,întruchipând realmente un reviriment, ori cã nicinu poate fi vorba despre aºa ceva. Or, din acestpunct de vedere, aº paria pe intuiþia lui CornelRobu, cãzând de acord cã împrospãtareadomeniului s-a produs în anii ’80, ºi încã dindirecþii multiple – Iaºi, Bucureºti ºi Timiºoara fiind,probabil, centrele de excelenþã ale acestei afirmãri -,dar cã ea putea fi reflectatã mai comprehensiv încuprinsul cãrþii. Amintesc aici doar cazul serialuluicomic de pretext SF – ori a celui SF elaborat înmanierã comicã – de Ioan Groºan, Planetamediocrilor, rãmas în afara discuþiei aplicate aexegetului, în pofida succesului din revista ªtiinþã ºitehnicã, a editãrii lui în anii ’90 ºi a recenteireeditãri de la Polirom. Romanul groºanian preia ºiironizeazã o serie de cliºee ale SF-ului autohton, darºi ale pretenþiei regimului Ceauºescu de aimplementa o revoluþie tehnologicã într-o Româniepe care tocmai o decupla de la fluxul cunoaºterii depe mapamond. El a fost, de altfel, un produs care,lunã dupã lunã, a putut apãrea într-un periodiccenzurat de partid, tipãrit la Bucureºti ºi accesibil întoate chioºcurile, realizând astfel o performanþã dedifuzare mai mare decât tot ceea ce a apãrut dupãdesfiinþarea, în anii ’70, a colecþiei de foiletoaneconsacrate genului. Chiar dacã persiflarea lui IoanGroºan atinge, cu un drum, nu numai Româniadictaturii gongorice, ci ºi convenþiile literare în careCornel Robu crede, ea merita un profil, cãcidiversifica abordãrile genului într-o linie încercatãanterior de timiºoreanul Laurenþiu Cerneþ. Groºanapare în trei locuri în antologia de faþã. Prima oarã,el se înºiruie – alãturi de George Ceauºu – într-olinie de producþie dezavuatã de Robu, care vorbeºtedespre „... toate aceste pestriþe galiþe balcanice” care„rãmân irecuperabil în afara [subl. C. R.] sf-ului, nusunt, pur ºi simplu, science fiction” (p. 200). Arrezulta, din aceastã formulare surprinzãtor dedispreþuitoare, cã SF-ul urmeazã ºi alte reguli decâtcele ºtiute intuitiv sau învãþate de practicanþii orifrecventatorii genului. A doua referire lãmureºte ceanume lipsea producþiilor excluse din SF pentru a-iaparþine: the sense of wonder. „Mai mult sau maipuþin insensibil la acest «sense of wonder», acelaºigeneric scriitor român este ... de-a dreptul supra-dotat la capitolul «sense of humour»...” (p. 337).Or, cu tot respectul pentru autenticul ºtiutor careeste Cornel Robu, îmi permit sã constat cã sense ofwonder existã, dupã Karl Jaspers, ºi la originilefilosofiei, în timp ce teologul Rudolf Otto punea laizvoarele trãirii sacrului senzaþia de mysteriumtremendum nu prea îndepãrtatã de ceea ce autorulpostuleazã.
Ar rezulta de aici, cel puþin în lectura mea, cãpoetica SF articulatã – consistent ºi coerent – deCornel Robu, pornind de la o sensibilitate modernãalimentatã abundent cu lecturi din Schiller ºirezonând la ideea sublimului artistic, rãmâneexcesiv de restrictivã ºi constrângãtoare, acþionândcastrator, ca orice formulare aprioricã, atunci cândvine vorba despre estimarea unei cazuistici artisticeproliferante, de mare diversitate, cum este ºi firescîn cazul literaturii dornice de originalitate. CornelRobu izgoneºte din SF ironia, satira, parabolahohotitoare, visând probabil, ardeleneºte, la temple
cu pilaºtri solizi ºi bolte întunecoase, pline de odezirabilã maiestate însã fãcute numai pentru ceicare suportã bine frigul ºi umezeala.
Este o discuþie care abia poate începe, mãgândesc. ªi aceasta numai pentru cã acum, destulde recent, au apãrut ºi teoretizãrile lui Cornel Robuîn forma coerentã, articulatã, pe care o aºteptam,mulþi dintre noi, de atâta vreme. În orice caz, oricâtar pãrea de paradoxal, cele douã decenii care s-auscurs de la cãderea lui Ceauºescu, în care CornelRobu abia a apucat de ºi-a articulat meticulos ºitemeinic volumele ºi profilul de critic ºi istoricliterar al SF-ului autohton, nu sunt încã un rãstimpsuficient pentru a estima producþia optzeciºtilor,decât dacã o asimilãm cu publicaþiile de la Ed. Albatros ºi Ed. Univers din acel moment.Menþionez doar în treacãt, ºi numai pentru cã apar,la rându-mi, în companii onorante, în enumerãrilede autori ale volumului discutat aici, cã nicipovestirile mele SF nu au apãrut încã în volum,cum nu s-au tipãrit nici ale altora pe care îi ºtiu.Regretatul Constantin Cozmiuc se va bucura, dupãtoate semnele, de un volum antologic la Ed. Bastion, tot acolo unde se gândeºte ºiAlexandru Pecican sã îºi publice prozele. Ce vreausã spun este cã lipsesc, deocamdatã, în bunã parte,documentele literare legate de o generaþie de autoricare se aflã încã în plinã activitate, nu neapãrat SF.
Rândurile de mai sus salutã, cum se poateînþelege, un critic al SF-ului de formaþie, rigoare ºialurã weimarianã, o prezenþã binevenitã, cu unrelief marcat, pe planeta SF-ului românesc. Ele vorsã observe însã cã, alãturi de lectura printr-o astfelde sensibilitate criticã se pot produce ºi altele,argumentate printr-o altã aºezare în raport cucanonul literar adoptat deja în domeniu, capabilã sãformuleze alte rigori în raport cu cele dejaasamblate. De ce nu am socoti, de pildã, cãliteratura SF este literaturã, pur ºi simplu, deschisãînspre toate angulaþiile ºi aºezãrile auctoriale înraport cu subiectul, dar în recuzita cãreia estenecesar sã figureze prezenþa ori referinþa „oblicã”,indirectã, la obiecte, evenimente, atitudini ºiambianþe puse pe seama viitorului, lumiloralternative, progreselor tehnico-ºtiinþifice? Cu saufãrã sense of wonder, permiþând acroºarea înconvenþia fantasticului – aºa cum îl înþelege TzvetanTodorov -, a magicului (mai aproape de Solaris-ullui Lem), a comicului (ca la Groºan ºi Ceauºu, bachiar ºi în romanul lui Alexandru Ungureanu, înunele texte ale lui Ovidiu Bufnilã), o asemenealiteraturã nu cred cã ar fi sãrãcitã prin absenþasenzaþiei de sublim. Nu doar sublimul provoacã, seºtie, catharsis. ªi, la urma urmei, nici catharsis-ul nueste singurul efect estetic prezent în universul artei.Reîntoarcerea la poetica aristotelianã este, desigur,necesarã, însã nu ºi suficientã.
Marea absenþã în domeniul SF-ului, dupã 1989,nu pare sã fie atât literatura originalã a autorilorromâni science-fiction, ºi nici publicul pentru aºaceva. Cu adevãrat absent este mãcar un critic cu oaltã sensibilitate faþã de fenomen, care sã fie aptatât de recontextualizarea cuvenitã, cât ºi dereconsiderarea perspectivei asupra autorilor ºitextelor. Deocamdatã, Cornel Robu ne oferãversiunea fortificatã estetic a lecturii moderne pecare ºi Mircea Opriþã ne-o punea la dispoziþie. Ceeace nu este deloc puþin.
SF românesc alternativimprimatur
Ovidiu Pecican
„Teribila întrebare <<cine anume sunt>>trãieºte atunci în mine ca un corp în întregimenou, crescut în mine cu o piele ºi niºte organe ce-mi sunt complet necunoscute. Rezolvarea eieste cerutã de o luciditate mai profundã ºi maiesenþialã decât a creierului.” Cine anume sunt?se întreabã personajul-narator din Întâmplãri înirealitatea imediatã, cum a fãcut-o de altfel chiarM. Blecher însuºi de nenumãrate ori ºi cere cudisperare un rãspuns, implorã o soluþie. Iatã oîntrebare care instituie o problemã ontologicã ºi otemã literarã frecventã în acea epocã în EuropaCentralã. Criza identitãþii constituie, de asemenea,unul dintre cele mai productive toposuri aleexegezei blecherine ºi nu este acesta momentuloportun pentru reluarea lor, ci doar pentru apropune o abordare diferitã prin prisma teorieiidentitãþii expusã de Paul Ricoeur în studiul din1990, Soi-même comme un autre. Modelul nara-tiv al sinelui elaborat de hermeneutul francez dãposibilitatea unei reinterpretãri ºi reactualizãri aproblematicii ontologice a primului roman scrisde Blecher ºi totodatã a unei explicaþii a specificu-lui structurii narative a acestuia ºi a modernitãþiiformulei experimentate de Blecher.
Identitatea - uun cconstruct nnarativÎn volumul Soi-même comme un autre, Paul
Ricoeur elaboreazã o teorie narativã a identitãþii,folosind modelul eului ficþional ca bazã pentrudefinirea celui personal. O astfel de teorieporneºte în mod implicit de la ipoteza sineluireprezentat drept construct, naraþiune a sinelui ºipresupune faptul cã întâmplãrile (interioare ºiexterioare) izolate ale vieþii unui individ devincoerente ºi semnificative în contextul naraþiuniicare le înglobeazã, devenind, deci, episoade
narative ale poveºtii personale recunoscutã caatare ºi elaboratã de „sine”, întocmai cumidentitatea narativã se constituie în ºi dinorganizarea naraþiunii. Spaþiul narativ asigurã unuipersonaj fictiv posibilitatea de identificare, deunicitate datoritã unui numãr de trãsãturidistinctive pe care le posedã ºi dezvoltã pemãsurã ce se deruleazã firul/firele epice, dar maiales datoritã coerenþei narative, noþiunetransferatã de Ricoeur la nivelul organizãriiinterioare a sinelui.
Folosind în mod inspirat etimologia latinã acuvântului identitate, Ricoeur reuºeºte sãintegreze ºi sã explice deosebit de sugestiv înconceptul de identitate personalã cele douãcoordonate oarecum contradictorii care stau labaza acestuia: similaritatea cu ipostazeleanterioare ºi diferenþa faþã de sinele anterior ºifaþã de ceilalþi. Hermeneutul francez distinge întreidentitatea IDEM ºi identitatea IPSE, cele douãcomponente interdependente ale identitãþii.Identitatea IDEM reprezintã nucleul dur, centrul,forma stabilã, constantã ºi permanentã în timp aidentitãþii, pe când identitatea de tip IPSEînglobeazã ºi chiar stimuleazã schimbarea,alteritatea, desemnând variaþiile, zona dinamicã asinelui. Cele douã „feþe” ale identitãþii personalenu existã independent în persoane diferite, cicoexistã în interiorul aceluiaºi individ, întreþinândo relaþie tensionatã ºi totuºi echilibratã careelaboreazã continuu sinele ºi-l conservã în modunitar. Relaþia dintre cei doi poli tensionaþi ºitotuºi echilibraþi ai eului este întreþinutã într-unspaþiu narativ, cel al povestirii personale, care seaseamãnã perfect celui narativ ficþional.
O astfel de teorie, a identitãþii narative,prezintã nenumãrate avantaje, atât pentru
înþelegerea ºi aprofundarea identitãþii personale,umane, cât ºi pentru identitatea ficþionalã, apersonajelor literare ºi a relaþiei simbiotice pe careaceasta o întreþine cu acþiunea, cãci aºa cumafirmã Ricoeur: „Le récit construit l’identité dupersonage, qu’on peut appeler son identiténarrative, en construisant celle de l’histoireracontée. C’est l’identité de l’histoire qui faitl’identité du personage.”
Mi se pare deosebit de interesantã ºi foartebeneficã o abordare prin prisma acestei concepþiia identitãþii narative a romanului lui M. BlecherÎntâmplãri în irealitatea imediatã ºi în modparticular a modului în care se construieºtenaraþiunea conturând identitatea personajuluinarator. Încã din momentul publicãrii, formulahibridã a acestei scrieri a provocat controverse.Majoritatea comentatorilor a integrat-o speciei„jurnalului”, „confesiunii”, datã fiind folosireapersoanei întâi naratoriale, sublimarea episoadelorepice, dar ºi din cauza asimilãrii abuzive anarativului cu epicul. O explicaþie mult maiveridicã o oferã însã teoria identitãþii narative alui Ricoeur, care afirmã interdependenþa dintreidentitatea personajului ºi naraþiunea care oconstruieºte, astfel încât „criza identitãþii”personajului nu putea rãmâne fãrã urmãri lanivelul elaborãrii naraþiunii pe care ocondiþioneazã ºi o constituie. Romanul Întâmplãriîn irealitatea imediatã nu este altceva decâtnaraþiunea (povestea) construirii unei identitãþi,de fapt a încercãrii ultime ºi disperate de aînchega o identitate dispersatã, astfel încât crizaidentitarã a naratorului homodiegetic nu putearãmâne fãrã ecou la nivelul naraþiunii înseºi,dispersia identitãþii provocând pierdereaatributelor narative.
Întâmplãri în irealitatea imediatã este onaraþiune homodiegeticã de tip auctorial, conformtipologiei lui Jaap Lintvelt, care înglobeazã la niveldiegetic o suitã de amintiri ale unor întâmplãri,experienþe, senzaþii, obsesii ale unui personaj-narator nenumit, organizate prin intermediulprocedeului memoriei afective, din care seîncheagã autentic ºi tulburãtor un sine, un euschizoid, o identitate narativã. Scopul acestei„autoficþiuni” (în sens terapeutic) ne este revelatdirect de una dintre afirmaþiile auctoriale ale
88
Black Pantone 2253 UU
Black Pantone 2253 UU
88 TRIBUNA • NR. 146 • 1-15 octombrie 2008
eseu
Întâmplãri în irealitatea imediatã sau modelul naratival identitãþii
Ada Brãvescu
Max Blecher Autoportret
Biserica Sf. Petru
99
Black Pantone 2253 UU
Black Pantone 2253 UU
99TRIBUNA • NR. 146 • 1-15 octombrie 2008
naratorului-personaj: „Când din nou ºi din noumã gândesc la aceste câteva lucruri, încercândzadarnic sã le încheg în ceva ce aº putea numipersoana mea (...); cînd mâna mea încearcã sãscrie aceastã ciudatã ºi neînþeleasã simplicitate,atunci mi se pare, o clipã, ca unui condamnatcare o secundã îºi dã seama, altfel decât tuturoroamenilor din jurul lui de moartea care îl aºteaptã(ºi ar vrea ca zbaterea lui sã fie altfel decât toatezbaterile din lume, reuºind sã-l libereze), cã dintoate acestea va ieºi deodatã cald ºi intim un faptnou ºi autentic care sã mã rezume clar ca unnume ºi sã rãsune în mine cu un ton unic,nemaipomenit, care sã fie acel al înþelesului vieþiimele...” Naratorul homodiegetic al romanuluiÎntâmplãri în irealitatea imediatã îºi afirmãintenþia de a-ºi închega o identitae, de a dobândiun NUME prin scris, printr-o poveste. Actulscrierii ca modalitate de recuperae a eului sedovedeºte a fi un demers central al biografiei, darºi al prozei blecheriene.
Prima scenã cu care se deschide naraþiuneaînfãþiºeazã ceea ce naratorul însuºi numeºte „ocrizã”, iar criticii literari au completat „aidentitãþii”: „Când privesc mult timp un punct fixpe perete mi se întâmplã sã nu mai ºtiu nici cinesunt, nici unde mã aflu. Simt atunci lipsaidentitãþii mele de departe ca ºi cum aº fi devenit,o clipã, o persoanã cu totul strãinã. Acestpersonagiu abstract ºi persoana mea realã îmidisputã convingerea cu forþe egale.” În acestfragment ni se descrie ceea ce conformconceptului de identitate narativã, elaborat deRicoeur, putem numi sciziunea idemitãþii deipseitate, ipseitatea a pierdut în acest momentsuportul idemitãþii, tensiunea dintre cele douãforme atingând punctul maxim, producând astfelruperea echilibrului identitar al sinelui. La nivelterminologic, „persoana realã” a naratoruluiblecherian se suprapune identitãþii IDEM, iar„personagiul abstract”, alter-ul, identitãþii IPSE.Aceastã sciziune schizoidã se produce denenumãrate ori pe parcursul copilãrieipersonajului narator fiind determinatã de anumitespaþii, unele malefice, altele benefice, numiteastfel în funcþie de tipul de crizã determinat.Crizele în care suspendarea idemitãþii provoacãspaimã, angoasã, disperare sunt cauzate despaþiile malefice, în timp ce acelea benefice suntînsoþite de sentimentul de euforie, exuberanþã, desenzaþia de integrare perfectã, de apartenenþã laacel loc. Aceste crize sunt provocate, doar
aparent, de anumite locuri, cauza lor principalãfiind, de fapt, ceea ce ar putea fi numit oidemitate slabã, adicã o non-similaritate cuipostazele anterioare ale sinelui, dar ºi, în modsecundar, lipsa validãrii sinelui de cãtre celãlalt, deun grup social, ceea ce duce la exacerbareadimensiunii ipseitãþii pânã la a eluda idemitatea.
Idemitatea slabã este cauzatã, dupã cum sepoate deduce din povestea personajului-narator,de lipsa de coerenþã a biografiei, dar ºi de lipsaintegrãrii sociale, personajul nu aparþine sau nusimte cã aparþine unui grup anume, are o familiede care nu se simte legat ºi pe care nu omenþioneazã decât accidental, nu posedã deci oidentitate socialã, ceea ce submineazã identitateainterioarã, profundã. Lipsa identitãþii sociale,exterioare este semnalatã în text prin lipsa unordate biografice concrete, mai ales prin lipsanumelui, dar ºi a altor elemente descriptive.Despre acest personaj-narator nu ºtim decâtcâteva detalii despre înfãþiºarea lui de copil; era„un bãiat înalt, slab, palid, cu gâtul prea lungieºind de sub gulerul prea larg al tunicei. Mâinileatârnau dincolo de hainã ca niºte animaleproaspãt jupuite. Buzunarele plesneau de hârtii ºiobiecte.” De asemenea, este menþionatã o familieprietenã pe care o frecventeazã în adolescenþã ºiun prieten cel mai probabil imaginar - Walter.
Idemitatea slabã a personajului narator dinromanul Întâmplãri în irealitatea imediatã estesubliniatã ºi de imaginea mulajului de cearã alinteriorului urechii, descoperire care îl determinãsã înþeleagã cã existã „doar ca simplu vid ce sedeplaseazã de ici-colo fãrã rost”, prin pastauniformã a materiei. Acelaºi narator areconvingerea cã „în definitiv nu existã nici odiferenþã bine stabilitã între persoana noastrãrealã ºi diferitele noastre personagii interioareimaginare”, afirmaþie ce subliniazã încã o datã,dacã mai era nevoie, dezechilibrul dintredimensiunea IDEM ºi cea IPSE a sinelui acestuipersonaj-narator, dezechilibru ce favorizeazãipseitatea, fracturând astfel identitatea. Oconsecinþã a „crizei identitãþii” este pierdereasimþului realitãþii, altfel spus ºtergerea frontiereidintre subiect ºi obiect. Aceastã rupturã aindividualitãþii conºtientizatã de narator s-amanifestat încã din copilãrie, crizele staumãrturie, ºi a determinat o continuã cãutare aidentitãþii, diverse încercãri de apropriere a uneialte identitãþi, a unui IPSE care sã se transformeîn IDEM. Consider cã personajul-narator îºi
exploreazã la maximum latura IPSE, dorindu-ºi sãfie altcineva sau altceva, sã-ºi suprapunã sinele peun alter. Ar accepta cu cea mai mare bucurie sãfie un clovn, o paiaþã mecanicã într-o vitrinãcuratã ºi luminatã, o figurinã de cearã dinpanopticum, propria sa fotografie, un pom, ostatuie, chiar ºi o fiinþã a noroiului, orice altcevadecât o fiinþã mutilatã, estropiatã identitar.
Testând un întreg arsenal de strategii dedobândire a unei alte identitãþi ºi eºuând lamenta-bil, deoarece unei fiinþe umane nu-i este dat sã-ºialeagã identitatea, ci doar sã o accepte pe cea cares-a constituit prin ºi în sine, fie ea ºi scindatã,fracturatã, naratorul blecherian înþelege cã nicio-datã nu va putea deveni un altul ºi astfel încearcãprogramatic sã-ºi reconstruiascã propria idemitateprin intermediul naraþiunii personale, al „autoficþi-unii”. El este ceea ce-ºi aminteºte despre sine ºiceea ce scrie, nareazã despre sine în aceastãnaraþiune numitã Întâmpãri în irealitateaimediatã. Aceasta este cea din urmã strategie derecãpãtare a identitãþii, este ºi singura cu ºanse dereuºitã, întrucât organizarea narativã a amintirilorpe baza memoriei dã coerenþã ºi unicitate sinelui,similaritate cu ipostazele sale anterioare (copil,adolescent, tânãr), atât cât se poate în cazul uneifiinþe cu deficienþe identitare. Astfel încât, crizeledin copilãrie, sexualitatea precoce, prietenia cufamilia Weber devin episoade narative semnifica-tive, parte a naraþiunii „oficiale” personale, deci,parte a sinelui, idemitate, deºi nu total restabilitã.
Tipul de naraþiune confesivã, subiectivã,fragmentarã a romanului se explicã astfel prinsimbioza dintre identitatea personajului-naratorconstruitã în naraþiune ºi naraþiunea însãºi care sehrãneºte din aceastã identitate. Naraþiunea edeposedatã de anumite atribute narative, tocmaipentru cã înregistreazã, se constituie din crizaidentitãþii personajului, din dispersarea ei. Acelaºilucru se poate spune despre nenumãrate altenaraþiuni, homodiegetice în special, un exemplude referinþã fiind naraþiunea Omul fãrã însuºiri alui Robert Musil, unde pulverizarea identitãþiipersonajului produce pulverizarea formei narative.
Biserica de lemn din Parcul Etnografic “R. Vuia”
Cart. Mãrãºti, Biblioteca Judeþeanã “O. Goga”
1100
Black Pantone 2253 UU
Black Pantone 2253 UU
1100 TRIBUNA • NR. 146 • 1-15 octombrie 2008
þîpuriturã
prietenilor poeþi din Maramureº
Mã!eu cînd am fãcut Maramureºul,zice Dumnezeu,m-am rãzgîndit de trei oriºi abia a patra oarã l-am inventatnu mai era lut nu mai era piatrã nu mai era lemnnu mai era apãnimic nu mai eraa trebuit sã deschid din nou cerurile ºi direct din Raicu tot cu oºenicu tot cu Gutîicu tot cu Sãpînþasã confecþionez Maramureºul!
Mã!da’ nu l-am gãtatºi tot lucrez la el n-am pic de odihnãmai am de cioplit cîteva porþi ºi o troiþãDuminica stau ºi-l privescpot fi întrezãrit cînd nu plouãcu desagi înfloraþi ºi cu clopplutind ca un personaj din Rousseau Vameºulpe deasupra lui!
Mã!zice Dumnezeueu sunt un coconîn fiecare noapte împreunã cu îngeriicu arhangheliicu heruvimii ºi serafimiicoborprin paratrãznetul bisericii din Ieudºi cu un cuþitaº de lemnrãsfoiescpînã la dimineaþãcãrþile vechi de la stranã ºi cîntãm Aleluia!
Haleluya!cum ar spune Leonard Cohen.Bãtrînii dieci pe care îi auziþila Liturghiesunt doi dintre eiîi cheamãMihail ºi Gavriilstau de cîteva zile în grãdinã sub prunila Deseºti de la ei am învãþat ºi eu sã beau dimineaþa cîte un pãhãruþ de horincã.
Mã!zice Dumnezeuca sã fiu sincer nici nu vreau sã-l terminpentru cã în acest cazar trebui sã-l abandonezcad uneori pe gînduri ºi îmi curg lacrimiºi mi-e foarte dragmi-e tare dragam hotãrît într-o zi sfîrºitul lumiiapocalipsadar de pe-acum mã cuprinde milaºi, credeþi-mã, voi face cumva voi gãsi pe Lot moroºanul
ºi focul îl voi stinge pe loccu o þîpuriturã din Oaº.
ºi ca sã vedeþi ºi voicã nu-i gataîl voi striga, aici la Sighet, pe nume: Maramu!Mã!Maramu!
cocoºulel nu stã pe gardel stã în fereastrã ºi cîntãare gîtul lung ºi douã picioare vopsite în verdeºi se miºcã aproape hidraulicglasul lui e un clopoþel de arginte un artefact, spun trecãtoriie un faraon, spun vecinii de la etajul nouãuneori seamãnã cu un buchet de trandafirile-a cîntat tuturorºi acum toþi, dar absolut toþiîi doresc moartea din toatã inima îi doresc moarteamarea mîhnire precum o furtunã a pus stãpînire pe ele cocoºul de tablã, ruginit,dar trãieºteura lor urcã ºi coboarã pe scara richtercerºetorul karole indiferentîn rest nimeni nu recunoaºte nimicdoar un copil cu o trompetã argintiestrigã nu e artefactnu e faraonel e, totuºi, oameni buni, cocoºul lui kefa
melci aaborigenicum se aºeazã cuminþi toate în adîncul inimiiºi cum sar precum arcurile de oþel în sus ºi înlãturicînd nici nu te aºtepþisau te aºtepþi mai puþinsau deloccum înfloresc floricelele sub formã de confetiverzi ºi colorateasemenea insignelor sovietice ºi la fel ca talisma-nul barbarilorºi cum se ofilesc pe loc cînd toamna ca o coropiºniþã întunecatã sapã nestingheritãgaleriile negre între mormintele proaspeteconfuzia e ascuþitã ºi are douã lamele aidomafoarfeciiºi taieîntocmai ca vulturii asiaticiplutim pe cerul albastruîn sfîrºit pregãtiþi sã zburãm înspre þãrile caldenici nu ºtim cã nu suntem aºteptaþi nicãierinici nu ºtim cã nu mai facem parte din speciamigratoarelore greu de spus pentru cã într-adevãr e greu deînþelesde fapt definiþia despre noi e un cliºeu înºurubat ºi þinut strîns între menghinele auriide fapt suntem mici ºi neînsemnaþisemãnãm foarte mult cu pilitura de fierºi realitatea e cu totul ºi cu totul altapeste rîu stã magnetul uriaº precum munteleîntr-o bunã zi o sã fim cu toþiidar absolut cu toþiiai Lui.
poezia
Ioan Pintea
Intrase sã se uºureze într-o toaletãuniversitarã. Nevoia lui era de ordinmicþional, dar evitã pisoarul propriu-zis,
optând pentru un separeu. Nu era decent sã facãpipi cu uºile întredeschise (cãci anevoie deînchis). Vechi gãinaþuri aderaserã temeinic laporþelanul de un alb rugos al scoicii; încât, cândjetul de urinã se întâlni cu unul dintre ele, i sefãcu un fel de greaþã. Lichidul galben fãceaparte, încã, din propria lui persoanã (pars prototo!) ºi avu senzaþia cã atinge cu degetelemonticelul brun. Era mai bine dacã treaba ºi-ar fifãcut-o cu mãnuºi.
Trase mânerul cum ai trage semnalul dealarmã într-un tren uitat pe-o linie moartã. Sespãlã pe mâini, se ºterse (în buzunarele de lapalton) ºi ieºi, cât putu de repede, din cloacã.
În faþa uºii, un coleg inoportun îºi suflanasul într-o umedã batistã, de dimensiunile uneibasmale, rãsucind-o ca pe un fitil. N-avu încotroºi-i strânse mâna, întinsã ca o cârpã udã. Aceeaºiagreabilã senzaþie ca în cabina amintitã, pepereþii cãreia citise, printre inscripþiileestudiantine, una galeºã: SUG PULA ELEGANT,ºi sub ea, în replicã virilã: Và FUT ÎN GURÃDE MUIªTI!
Când scãpã, în fine, de shake-hand-ulcolegului umidifiat, îi trecu, din nou, toaleteipragul: robinetul, însã, se blocase.
O porni spre casã, ponosit. La Electrotehnicã, pe zid, un ditamai graffito
apodictic:Cum acest hipocoristic, Gabi, e, în românã,
unul ambigen, se gândi la bisexualitate, ca la ounicã ieºire din dilemã; ba chiar, ca unul cepreda Istoria Presei, – la bãtrânul Ion Heliade-Rãdulescu, cu-al sãu Jurnal de ambe sexe.
Or, nu fusese, oare, odinioarã, „Scrieþi,bãieþi!” tocmai deviza-i proprie?...
Aºa ºi noi, scriem pe ce-apucãm: suntem, cutoþii, niºte scribãieþi.
emoticon
Scribãieþii (I)
Mama mea m-a adus pe lume, la 4 iunie1944, nu într-o mare fericire, cu multãdificultate. Ambianþa era de rãzboi, tatãl
meu concentrat, ºi doar graþie unui medicspecialist în domeniu, ajuns miraculos prinbombardamente de la Timiºoara la Topolovãþ,“problema” s-a putut încheia cu bine. De pe lavârsta de patru ani îmi amintesc de ea gardându-mã mai peste tot, pe unde mã duceam cu slabeputeri ºi multã inconºtienþã. Mã teroriza puþin cuacel “ulei de peºte”, dizgraþios la înghiþire, pentrustimularea poftei de mâncare, mã învãþaserugãciunea “Îngerelul”, pe care o rosteam cu vocetare înainte de a mã culca. Când eram bolnav, cufebre mari, tradiþionalele mele amigdalite, seîntindea în patul de alãturi, cu douã, trei rânduride pijamale uscate ce urmau sã ia locul celorîmbibate de transpiraþia provocatã depiramidoane, aspirine, peniciline uleioase saucristaline. Era o fire mai degrabã veselã, nu seþinea frumoasã ºi se obiºnuise cu mai mult saumai puþine resemnãri, cu “demnitatea” de a fi ceamai importantã “doamnã din sat”... soþiadoctorului Pora. De vorbit, vorbea cu toatã lumea,dar de o asemenea manierã, încât nimeni nusãrea peste gard în curtea ei. ªi maica Ana, ºibaba Ruþa, ºi Maria, ºi Vuºca, instinctiv pãstrauniºte distanþe pe care prezenþa “doamnei” leimpunea. Pe la nunþile localnicilor, invitatãîmpreunã cu tatãl meu, nu se prea ducea, iar încaz cã totuºi se comitea gestul, nu zãboveauacolo mai mult de o orã, maximum douã. Îmiaduc aminte de atitudinea ei ferm-îngheþatã, când“la domiciliu” - asta sã fi fost prin ’51, ’52,tovarãºii de la Securitate ne-au ars o percheziþie.În timp ce cãpitanii cu mâini groase ºi picioarescurte rãscoleau peste tot prin camere, eu stãteamlângã mama, nemiºcaþi amândoi ca ºi stanele depiatrã. Pesemne cã fusese dat un ordin ca nimenidin familie sã nu vorbeascã, sã nu gesticuleze, sãnu facã paºi în vreo direcþie. ªi-n vreme ce cãrþilezburau din bibliotecã, erau rãvãºite saltelele dinpaturi, se verificau cutii, sertare, noptiere, unuldintre “oaspeþii rãscolitori” s-a îndreptat spremine, cu gând ori sã-mi vorbeascã, ori sã mã iacu el în vreo zonã mai izolatã a casei, pentru amã supune, conform obiºnuinþelor, unuiinterogatoriu. La prima atingere a mea de cãtrebinevoitorul tovarãº, cãci omul zâmbea în aceleclipe, mama s-a smuls din tãcerea-i de pânã atunciºi aproape i-a strigat intrusului perfid... “Ce vreþisã aflaþi de la el, când habar nu are despre ce evorba?!”... Bruta s-a retras, tãcerea s-a reinstalat,scotocirile au mai continuat o vreme.
În timpurile cu adevãrat grele, mai cu seamãpentru intelectuali, când dinspre tovarãºul Stalin,încã în viaþã, bãteau vânturi mai mult decâtîngheþate, în nu puþine seri, mama se fofila prinspatele perdelelor pentru a vedea dacã nu cumva“cineva” se afla sub ferestrele camerelor noastre,pentru a asculta, eventual a ºi vedea ce se petreceînãuntru, dincolo de ziduri. Dacã i se pãrea cevasuspect, spunea ºoptit, dar imperativ, în direcþiatatãlui meu... “Iuliu, stinge radioul, gata pentruseara asta”... ºi “Vocea Americii” înceta sã se maiaudã, bãtrânul aparat “Tefag” devenind pentru ovreme, cum spune Lucian Blaga, ...“mut ca olebãdã”...
Din aducerile mele aminte îndepãrtate, mamamã certa rareori ºi, în orice caz, nu pentrufleacuri. Reacþiona mai dur, la nivel de voce, dacã
umblam pe la prize, mânuiam chibrite, sau mãpreumblam prin preajma fântânii. O fântânãurâtã, jos, un ochi verde de apã, extrem de adânc.Mai aveam probleme ºi la traversarea ºoselei, cãcideºi circulaþia nu era mare, nu se prea puneaproblema, ca ºi acum, de altfel, a unui condusmai prudent prin localitãþi.
Nu-mi aduc aminte din prima copilãrie camama sã mã fi mângâiat prea des sau sã fremetede bucurie în jurul meu. În anii liceului ºi maitârziu ai facultãþii, raporturile dintre noi erau deoameni “în toatã firea”. Calde, oneste, chiar dacãuneori se mai ajungea ºi la mici izbucniri ner-voase. Cu siguranþã mama îºi avea mâhnirile ei,în ce mã priveºte, eu avându-le pe ale mele. Satulîn care i s-au scurs tinereþea ºi maturitatea,Topolovãþul, îl cunoºtea ca în palmã, având destulde mult de-a face cu þãranii. Când ne revedeamdupã despãrþiri mai îndelungate, aveam partenegreºit din partea ei de “istorisiri”, scurte darextrem de hazoase, de fapt întâmplãri rurale, deregulã sentimentale. Idile ilegale descoperite pringrajduri, ºuri, sau prin lanurile de cucuruz, pânde,cu sau fãrã rezultat, ale unor soþi sau soþiigeloase, trageri de pãr femeieºti, afurisenii, acolounde se iveau ocaziile: nunþi, botezuri, simplehore de Duminecã. Avea ºi mama reþeaua ei deinformaci de ambe sexe. Cel mai mult o amuzapreoteasa, Hortensia, la nivel de diminutiv ºimângâiere, Tensi. Femeia grasã, greu de suportatvara, o vizita rar, dar atunci “ºedinþele” se întin-deau pe durata a douã, trei ore.Vrute ºi nevruteîþi era sortit atunci sã auzi. Ba cã pentru niºtemoºteniri obstrucþionate se va duce direct la“Moº Groza”, ba cã-i va scrie lui Stalin direct laKremlin cã în Topolovãþ se furã, în sfârºit, cã areambiþia sã devinã vatmanã pentru a arãtaautoritãþilor cum se conduce, cu adevãrat, untramvai. Îi mai spunea mamei, asta ca o deli-catesã, cã e veriºoarã cu Împãratul Chinei, la care,în caz de mari nevoi, ar putea apela. Toate aceste“baliverne” ale satului mama le prelua cu unumor larg, transmiþându-mi-le, dupã cum am maispus, ºi mie. De asemenea, din douã, trei cuvintereuºea sã realizeze un portret. Prindea întotdeau-na esenþialul, ºi nu arareori poreclele ei sedovedeau de neclintit timp îndelungat.
Despre sfârºitul ei nu mai vreau sã vorbesc. Afost lung ºi foarte dureros. Evocatã sumar în aces-te rânduri, ea nu revine din þãrâna în care se aflã,ci din înalte, complicate vãzduhuri, ce freamãtã,poate, doar sub tâmplele mele.
Dar trebuie clar sã mãrturisesc cã pe lângãmama mea naturalã, care a stat de strajã multãvreme în spatele meu, cãci aºa îi porunceauinstinctele, am mai avut una, care purta epoleþipe umeri, grad de locotenent-colonel, gardându-mã ºi ea, timp de ºase ani, cam între ’8o-’86. ªtiudin documente CNSAS cã o chema Delia Melnic.Mã îndrãgise mult ºi ca un duh care nu se aratã,mã supraveghea prin “îngeri”, ... informatoriiLeonida, Loretta, Radu, sursa Ionuþ ºi posibil ºialþii. Dacã pe mama naturalã o mai supãrasem cuumblatul pe la prize, pe la cãlcãtorul electric, cumama locotenent-colonel Delia, lucrurile erau cumult mai grave. Cum era posibil ca un tânãr, maicu seamã profesor, auzi, ºi de istorie, nici taifunulGustav n-ar accepta infracþiunea, sã se superechiar pe cei mai iubiþi conducãtori pe care þaraasta fericitã i-a avut vreodatã. Sã spui tu, furnicã
nemernicã, sã îndrãzneºti sã zici cã în patrie eteroare, cã te sufocã cultul personalitãþii, cã teconduc la nivele mai joase toate speþele de licheleºi imbecili, sã mai susþii cã istoria e falsificatã, cãalegerile, în fapt, nici nu existã, cã “munca patri-oticã” e o robotã barbarã impusã copiilor, cãtrãieºti într-o puºcãrie ºi câte ºi mai câte. Pe dreptcuvânt cã dupã astfel de abateri mama-colonel s-asupãrat ºi prin argaþii sãi ºi-a întocmit ei un caiet,mie un dosar, ca la un moment dat sã mã poatãtrage niþeluº de urechi. Mã gândesc însã, acumcând lucrurile încep a fi topite de timp, cã pentruerorile comise, mama epoletatã putea sã fie faþãde mine ceva mai asprã. Spre exemplu, sã punãdoi haidamaci, cu mai puþine stele pe umeri, sãmã pândeascã dupã vreun colþ, într-o searã cândmã întorceam acasã... “Ascultã, mã, dã-ne oþigarã”... “Îmi pare rãu, dar n-am...” “Pãi de ce n-ai, mã?...” ºi arde-l pe intelectual... Sau în vari-anta contrarã: “Þine, bã, niºte þigãri, sã fumezi ºitu...” “Pãi, mã scuzaþi, dar nu sunt fumãtor...”“Cum, mã, îndrãzneºti sã nu fii fumãtor?...” ºi ce-ar fi urmat, se ºtie... Asta într-o primã variantã,dar mai putea fi una, cu mult mai neplãcutã... Sã-þi intre în casã doi indivizi, echipaþi tehnic, subpretext cã-þi verificã telefonul sau cine ºtie ce fireelectrice... ºi cu aceastã minunatã ocazie sã-þiplaseze te miri pe unde niscai microfoane sauîntr-o carte ori sub niºte haine derizoria sumã de100 de dolari.
Cea de a doua mea mamã, colonel DeliaMelnic, era mare maestrã în astfel de acþiuni.Sunt mâhnit, totuºi, cã pe mama-colonel n-amputut-o cunoaºte personal. Poate sã fi fost pelângã o vajnicã mânuitoare de mãciuci ºi opasionatã de pictura lui Van Gogh, muzica luiHändel, poezia lui Trakl, porþile sculptate de prinMaramureº, poate chiar de “pãsãrile mãiestre” alelui Brâncuºi. Din pãcate, lucrurile acestea nu preacred c-o sã le mai ºtiu vreodatã, cãci imediat dupã’90, mama mea cea de a doua, cea cu epoleþi,vreau sã mai precizez cã s-a stabilit pur ºi simpluîn Elveþia. Poate stã cu Alpii în faþã ºi cu niscairemuºcãri în spate...
1111
Black Pantone 2253 UU
Black Pantone 2253 UU
1111TRIBUNA • NR. 146 • 1-15 octombrie 2008
Douã mame...proza
Mircea Pora
M-am nãscut într-un oraº plin de porticuri, în1922.Am deci 44 de ani, pe care nu-i arãt câtuºi depuþin(nu mai departe de ieri, doi sau trei soldaþi,într-un boschet de centurã,mi-au dat 24 – bieþi flãcãi care l-au luat pe-uncopildrept cineva de vârsta lor);tatãl meu a murit în ’59,mama trãieºte.Plâng ºi acum de fiecare datã când mã gândescla fratele meu Guido,partizan ucis de alþi partizani, comuniºti(fãcea partea din partidul Acþiunii;eu sunt cel care îl sfãtuise sã se înscrie acolo,el începuse Rezistenþa în rândurile comuniºtilor),în niºte munþi blestemaþi, la o graniþã despãduritãdin Prealpii cei pustiiþi, cu dealuri mici, cenuºii.În ce priveºte poezia, am început sã scriu la ºapteani:dar nu eram precoce decât dupã voinþã. Eram un “poet de ºapte ani” – ca Rimbaud –dar numai în viaþã.Acum, într-un sat aflatîntre mare ºi munte,unde izbucnesc mari furtuni,
iarna plouã mult,în februarie munþii par limpezi ca sticla,rãsãrind dincolo de crengile jilave,apoi peste ºanþuri se ivesc primãverile inodore,iar vara, parcelele mici de porumbalterneazã cu cele de lucernã, de un verde sum-bruconturându-se sub cerul de un albastru pastelca un peisaj misterios oriental.Acum, în satul acesta se gãseºte o ladã plinã cumanuscriseale unuia dintre numeroºii copii poeþi.
Cel mai important lucru din viaþa meaa fost mama– cãreia i s-a adãugat, acum, doar Ninetto.În ’42, într-un oraº unde þinutul meu nataleste într-o asemenea mãsurã el însuºiîncât pare un tãrâm de vis,cu marea sa poezie a non-poeticului,un furnicar de þãrani ºi meºteºugari,trai bun, vinuri bune, carne bunã,oameni cuviincioºi ºi robuºti, un pic vulgaridar sensibili,în acest oraº am publicat primul meu volum deversuri,cu un titlu conformist, Poesie a Casarsa,
dedicat, din conformism, tatãlui meu,care l-a primit în Kenya,unde era prizonier, victimã ignarãºi lipsitã de spirit critica fascismului.Când l-a primit, ºtiu cã a simþit o imensã plãcere:eram mari duºmani,dar duºmãnia dintre noi þinea de destin, era dincolo de noi.ªi, ca semn al urii noastre, semn ineluctabil,semn care, pentru o anchetã ºtiinþificã,nu minte– nu poate minþi –,aceastã carte care îi era dedicatãfusese scrisã în dialect friulan!Dialectul mamei mele!Dialectul unei lumi micuþepe care nu putea sã nu o dispreþuiascã –dar ºi sã o accepte cu rãbdarea unui tatã...ªi asta din cauza unei contradicþii anterioare:una dintre cele care, de asemenea, nu-i pot înºelape oamenii de ºtiinþã!În locul unde se vorbea acest dialectse îndrãgostise el de mama mea.Astfel, prin ea, lumea aceea micuþã, inferioarã,þãrãneascã, sãracã, pe care-o dispreþuia,l-a transformat în sclav:dar, nici de data aceasta, el nu a înþeles.Nu ºtia cã aceastã iubire devenise stãpânul sãu, aceastã iubire care, prin intermediul unei femei-copilfrumoase (mama mea!), cu un piept frumos ºi un suflet prea inocent,de înger nepregãtit sã trãiascã altundeva decâtîntr-un sat,îi spulberase toate certitudinile moralede biet bãrbat pregãtit sã fie el stãpânul.Astfel cã acest dialectera ceva diabolic.Centrul a o mie de contradicþii.ªi cea mai usturãtoare dintre toate era cã nuputea fi admis,fiind consfinþit de editarea ºi de paginile candidealeacestei plachete de versuri al cãrei Autor erafiul sãu de douãzeci de ani.Nu puteam aºadar nici mãcar sã începem – datfiindcã ele erau inadmisibile –examenul acestor contradicþii, ce au fostca niºte nori negri, ca niºte tunete înspãimântãtoare,semn al înfrângerii totale ºi al morþii
1122
Black Pantone 2253 UU
Black Pantone 2253 UU
1122 TRIBUNA • NR. 146 • 1-15 octombrie 2008
Evenimentul traducerii
Un ttext mmarca PPPP“Contestã-te pe tine însuþi” ar putea fi o maximã la care mã întorc tot mai des, ºi care sunt sigur cãnu l-ar fi lãsat indiferent nici pe Pier Paolo Pasolini, el nefiind doar un uriaº cineast ºi unul dintremarii scriitori din Novecento, ci ºi o conºtiinþã care a trãit într-o frãmântare continuã, în artã ca ºi înviaþã, conºtient cã între ele existã o legãturã ombilicalã. Tensiunea ºi vitalismul lui Pasolini suntdeopotrivã inspiratoare ºi inaugurale, fiindcã, în absenþa lor, arta nu e decât butaforie sau necrozã.
“Omnivorã” (dupã formula lui Enzo Siciliano dintr-un eseu publicat în 1965 în Prima della poesia) ºiatotcuprinzãtoare, poezia lui Pier Paolo Pasolini pare în stare sã înglobeze picturã, istorie, fapte de viaþã,politicã ºi cinematografie, fãcându-ºi loc cu voracitate, dincolo de contradicþia ei de fond (aceastã poezie aideologiei este de fapt o formã sincreticã între ermetism, ca formã de expresie a burgheziei, ºi noul stilhrãnit de ideologia marxistã) într-o lume în care atât barierele expresivitãþii ºi ale limbajului, cât ºi spectrulsocial inacceptabil cereau o revoluþie: libertatea stilisticã atât de cãutatã ºi de atent investigatã în eseuri decãtre Pasolini.
Destul de puþin cunoscut, lungul poem autobiografic Who iis mme. PPoeta ddelle cceneri a fost scris în 1966la New York, ca un rãspuns, se pare, la o serie de interviuri filmate cu Jean-André Fieschi (Pasolinil’enragé). Titlul indicat iniþial pe manuscrisul gãsit de Enzo Siciliano dupã moartea lui Pasolini era Who isme, cu subtitlul Poeta delle ceneri (Poetul cenuºii).
Text neterminat (sau poate lãsat dinadins într-o suspensie ce-l prelungeºte la nesfârºit), acest poemamplu ºi de o sinceritate lipsitã de orice artificiu, pune toate problemele majore ale receptãrii ºi înþelegeriiunui uriaº scriitor ºi cineast, organizându-se, de-a lungul a câteva zeci de pagini, într-o succesiune demomente în care funcþioneazã ºi ca autobiografie versificatã, ºi ca descriere plinã de graþie a naturii friu-lane, ºi ca reflecþie asupra formelor ºi a limbajului, ºi chiar ca puternic gest de revoltã politicã, adunând,aºadar, toate faþetele personalitãþii, mereu uimitoare, a lui Pier Paolo Pasolini.
Sã mai spun, în încheiere, cã nu mã consider un traducãtor profesionist, ºi cã am fãcut de la început opromisiune sã traduc numai cãrþi ºi autori care au marcat momente, repere importante ale formãrii mele.O semi-concesie am fãcut cu romanele lui Philippe Claudel, traduse pentru Polirom (Suflete cenuºii, 2007ºi Raportul lui Brodeck, 2008), nu pentru cã nu ar fi vorba de un prozator valoros, dimpotrivã, ci fiindcã,dacã eu i-aº fi fost redactor de carte, i-aº fi sugerat sã taie câteva zeci de pagini din fiecare volum. Înprezent traduc, tot din francezã, un superb roman al lui Tahar Ben Jelloun, Aceastã orbitoare absenþã aluminii, care a luat în 2004 valorosul premiu IMPAC. ªi îmi doresc foarte mult ca, în viitorul apropiat, sãpot traduce în româneºte doi scriitori la care þin foarte mult: Jean Genet ºi René Daumal, cu Pompefunebre, respectiv Marea beþie. Pentru Poetul cenuºii m-am sprijinit ºi pe traducerea francezã, Qui je suis, alui Jean-Pierre Milelli.
Cred cã ar fi extraordinar dacã ar apãrea în sfârºit ºi la noi o antologie care sã cuprindã ce are mai bunPier Paolo Pasolini în cele ºapte volume de versuri dintre 1954 ºi 1975. E uimitor cã asta nu s-a întâmplatpânã acum, nici în comunism, nici dupã, fiindcã Pasolini este un mare poet.
Claudiu KKomartin
Who is me. Poetul cenuºiiPier Paolo Pasolini
1133
Black Pantone 2253 UU
Black Pantone 2253 UU
1133TRIBUNA • NR. 146 • 1-15 octombrie 2008
pe fondul orizontului luminos al orgoliuluiunui tatã prizonier.Sigur, la sfârºitul rãzboiuluis-a întors în Italia, cu volumaºul de versuri friulaneîn valizã.Relicvã sacrã, amintire de familie,atestare a grandorii,fie ea ºi numai viitoare.Trebuie sã mai spun cã tatãl meuera de acord cu fascismul. ªi iatã cea de-a doua contradicþie, una publicã, de astã datã:fascismul nu tolera dialectele, semne ale unitãþii nedesãvârºite a locului în care m-am nãscut,realitãþi inadmisibile ºi neruºinateîn ochii naþionaliºtilor.De aceea, despre cartea mea nu s-a scris nimic înrevistele oficiale.Iar Gianfranco Contini a trebuit sã-ºi trimitã articolul(cea mai mare bucurie literarã din viaþa mea)la un ziar din Lugano.
Odatã cu sfârºitul fascismului,începu ºi sfârºitul tatãlui meu.Ceea ce spun aici despre fascism este un alibi,prin care justific ºi ura mea,nedreaptã, faþã de acest biet om:ºi mai trebuie sã spun cã este o urã amestecatã închip oribilcu compasiunea.Acum când, fãrã sã o merit, am 44 de ani – aproape vârsta pe care o avea elîn vremeaprimelor mele poeme –,îl vãd în afara istoriei mele personale,într-un episod care îmi este cu desãvârºire strãin,în care sunt un erou obiectiv vinovat.Pentru cã trebuie sã-mi amintesc cã,dincolo de dragostea mea iniþialã pentru mama,a existat o dragoste pentru el:ºi era o dragoste senzualã.Trebuie sã-mi amintesc primii mei paºi de copilan-dru de trei aniîntr-un oraº pierdut printre munþi,cu aer uºor austriac,aproape de izvoarele unui fluviupurtând un nume ce aminteºte de rãzboi ºi demizerie,un fluviu cu apã limpede între mari plaje,la poalele munþilor, – paºii mei micuþi pe marginea unui drumbãtut de un soare care nu avea legãturã cu viaþamea,ci cu viaþa pãrinþilor mei,cãtre ºanþul în care tatãl meu, un bãrbat tânãr,
se pregãtea sã urineze...Mai trebuie sã adaug,pentru a încheia aceastã poveste – care detoneazãîn întregul poemului meu – cã aceste versuri friulane sunt cele mai frumoaseversuri ale mele(împreunã cu cele scrise pânã la 23-24 de ani,publicate mai târziu sub titlul La meglio gioventù,ºi cu versurile scrise în italianã în aceeaºiperioadã,nãscute din aceastã profundã elegie friulanãde masochist,exhibiþionist ºi masturbator, printre duzii ºi viile privite cu cel mai neprihãnit ochi din lume);aceste versuri se intituleazã L’ Usignolo dellaChiesa Cattolica,iar falsetul lor încã este o muzicã atroceºi subtilãcare, de acolo de jos, mã fascineazã ºi mã atrage-napoi.Nu vã pot spune nimic altceva despre perioadapetrecutã în acest þinut al furtunilorºi al ciuboþicii cucului,o fãrâmã de Orientla graniþa mic-burghezã cu Austria:jurnaliºti italieni fasciºtisau doar anticomuniºti o vor face, poate, într-o bunã zi.
Am fugit împreunã cu mama,doar cu o valizã ºi câteva bucurii care se dovedirãfalse,luând un trenlent precum trenurile de mãrfuri, prin câmpiafriulanãacoperitã de un strat uºor ºi tare de zãpadã.Ne îndreptam spre Roma.Plecam, aºadar, abandonându-l pe tatãl meulângã o sobã în jurul cãreia stãteau strânºioamenii sãrmani,cu vechea lui manta militarãcrizele oribile de furie de ciroticºi obsesiile lui paranoice.Am trãit aceastã paginã de roman,singura din viaþa mea:pentru restul,am trãit în sânul unui poem liric,ca posedat de el.Aveam printre manuscrise ºi primul meu roman:era perioada filmului Ladri di biciclette,iar oamenii de litere descopereau Italia.(Acum nu mai sunt un om de litere,îi evit, nu am nimic de-a facecu premiile ºi revistele lor.)Ajunserãm la Roma,ajutaþi de un unchi blând,cãruia îi semãn în unele privinþe:
eu trãiam aºa cum poate trãi un condamnat la moartegândindu-mã mereu la lucruripe care le purtam ca pe o povarã – dezonoare, ºomaj, mizerie.Mama a trebuit sã lucreze pentru un timp cadãdacã.Iar eu nu mã mai vindecam de acest rãu.Pentru cã sunt un mic-burghez,ºi nu ºtiu sã zâmbesc ca Mozart...Într-un film – intitulat Uccellacci e uccellini –am încercat, e drept, sã fac comedie,suprema ambiþie pentru un scriitor,dar nu am reuºit decât în partepentru cã sunt un mic-burghezºi am tendinþa sã dramatizez totul.
Cum am devenit marxist?Ei bine... mergeam printre floricele primãvãratice, albe ºi azurii – din acelea care aparchiar înainte ca acaciasã se umple de flori parfumate precum carneacare se descompune în dogoarea sublimãa celui mai frumos anotimp –ºi scriam pe malul unor iazuri care sunt numite,în þinuturile mamei mele,printr-unul dintre acele cuvinte intraductibile,fonde,împreunã cu fiii þãranilorcare se scãldau cu inocenþã(pentru cã erau impasibili în faþa vieþii lorîn vreme ce eu îi credeam conºtienþide ceea ce erau),scriam poemele din L’ Usignolo della ChiesaCattolica.Era în ’43:în ’45 totul se schimbã.Aceºti fii de þãrani îºi puserã într-o zi un fularroºu la gâtºi merserãspre reºedinþa cantonului, cu porþileºi micile sale palate veneþiene.În felul acesta am aflat cã erau zilieri,ºi cã aveau patroni. M-am alãturat lor ºi l-am citit pe Marx.
Mare e spiritualismul tãu, America!Dar va fi ºi mai marecând inocenþa lui se va elibera de iluzii.Îl iubesc pe Ginsberg:a trecut atât de mult timp de când nu mai citisempoemele unui poet frate– cred cã de pe vremea când,în acest þinut al furtunilor ºi al ciuboþicii cucului,am citit cântecele greceºti ale lui Tommaseoºi pe Machado.Niciun artist, în nicio þarã, nu este liberpentru cã este o negare vie.Pound merge la închisoare precum Siniavski ºiDaniel,iar Lennon a scandalizat lumea întreagã,chiar ºi pe ruºi, cred.Cât despre mine,un nevinovat nu e crezut niciodatã.De altfel, este prea ocupat sã se gândeascãla un fluviu cu apã limpede între mari plajede la poalele munþilor,un fluviu ce curge sub soarele pãrinþilor sãi,în alte vieþi,în vieþi interpretate diferit,într-un alt sens al vieþii,care nu este nici mãcar al viselor,dacã viaþa noastrã nu e decât o umbrãpeste viaþa adevãratã, pe care nu o cunoaºtem.
La Roma, din 1950 ºi pânã astãzi, în august 1966,nu am fãcut decât sã sufãr ºi sã muncesc
cu voracitate.Am predat, dupã un an de ºomaj ºi de agonie,într-o micuþã ºcoalã privatã,pentru douãzeci ºi ºapte de dolari pe lunã:între timp, tatãl meu ni se alãturaseºi nu aduserãm vorba niciodatã de fuga noastrã– a mamei ºi a mea.A fost un lucru normal, o miºcare în doi timpi.Am locuit într-o casã fãrã acoperiº, netencuitã,o casã de sãrmani, la extrema periferie,lângã o închisoare.Vara, praful îþi ajungea pânã la brâu;iarna, locul devenea o mlaºtinã.Dar era Italia,Italia nudã, colcãitoare,cu flãcãii ºi femeile ei, cu mirosurile de iasomie ºi de supã sãrãcãcioasã,cu apusurile peste câmpurile scãldate de Aniene,cu munþi de gunoaieºi, în ce mã priveºte,cu visele mele integre de poezie.În poezie, totul putea avea o rezolvare.Mi se pãrea cã Italia,descrierea ºi destinul eidepindeau de ceea ce scriam euîn acele versuri impregnate de o realitate imediatãºi nu mai puþin nostalgicã,pe care o câºtigasem cu sudoarea frunþii.Faptul cã aveam o culturã bogatãºi eram plin de dragostenu avea nicio importanþã.Faptul cã erau zile când nu aveam nici mãcar osutã de lireca sã mã radavea o importanþã mult mai mare:situaþia mea financiarã era, în vremea aceea,sub numeroase aspecte,similarã cu a oamenilor în jurul cãrora trãiam.Asta ne fãcea cu adevãrat fraþi,sau cel puþin semeni.Astfel am putut, cred, sã-i înþeleg cu adevãrat.
Iar pentru a-nþelege romanele mele intraductibile,citiþi prefaþa lui Oscar Lewis la romanul sãu:despre asta e vorba.La fel, ºi burghezia italianã poate fi rasistã.Nu avusese încã prilejul,un cât de mic prilej,dar romanele mele au asmuþit-o.Am trãit ceea ce trãieºte un negru la Chicago:teroarea.Dar eu uit repede,ºi toate terorile au devenit un lucru, un lucru special, acel lucru.ªi astfel am pus-o deoparte ºi am îndurat-o înmãruntaie,pânã am fãcut un ulcer,de care, cu siguranþã, mai devreme sau mai târziu, voi muri.Murdarã loviturã pentru visul neîntreruptal tinereþii mele!
În jurul meu, burghezia italianã este o bandã deasasini.ªi nu sper, desigur, la o primire mai bunãdin partea burgheziei americane.
În lumea capitalului, viaþa este un pariupe care îl câºtigi sau îl pierzi:aceasta e condiþia umanã a laicitãþii burgheze.Cel care se descoperã, sau care mãrturiseºte,sau nu se teme de ridicol,sfârºeºte prost: aºa e legea.Dragi americani, non-pacifiºti ºi non-spiritualiºti,adicã enormã majoritate dreptcredincioasã,Dumnezeul vostru este un idiotca orice cetãþean mediucare îºi doreºte din toate puterileºi din tot sufletulsã fie precum ceilalþi:din cauza acestei iubiri nebune pentru egalitate,el urãºte egalitatea.Care dintre voi a plânspentru tânãrul grec condamnat la moartepentru obiecþie de conºtiinþã?Faceþi-vã un scurt examen de conºtiinþã:cine nu a vãrsat nicio lacrimã este un porc. (...)
Încã nu sînt foarte gustate în literatura noastrã –ºi le sînt atribuite doar cîtorva inºi originali –jocurile cu limba românã. ªi totuºi încercarea
de-a revoluþiona forma graficã ºi componenþalexicalã a expresiei ar merita poate o privire maiatentã. Mai ales începutul secolul XX, prinCaligramele lui Apollinaire sau experimenteleavangardei, a prelungit o direcþie de virtuozitateformalã. Ulterior, grupul francez de la “Oulipo”(Ouvroir de littérature potentielle – Atelierul deliteraturã potenþialã) ºi-a dedicat activitateasurprinzãtoarelor variaþiuni formale. Noii artiºtierau interesaþi de poeziile construite prinpermutãri de cuvinte (de pildã metoda S + 7, încare toate substantivele din text erau înlocuite prinal ºaptelea substantiv gãsit în dicþionar), poemeleinspirate de teoria mulþimilor din matematicã,literatura combinatorie ºi stereotipizatã, ca soluþiede evadare din criza limbajului etc. Georges Pereca plãsmuit un întreg roman, La Disparition, fãrã afolosi niciodatã litera “e”. Tot el a scris ºi Lesrevenentes, în care singura vocalã utilizatã este“e”.
Pe aceeaºi linie a experimentelor formale teri-biliste de la “Oulipo”, s-ar putea consemna ºibizarul Singular Pleasures (1988), în care american-ul Harry Mathews descrie, în diferite stiluri deexpresie (general poetic, retoric etc.), 61 de scenediverse, în care 61 de persoane diferite ca vîrstã,
ocupaþie, naþionalitate, situare geograficã etc. semasturbeazã.
Mai cunoscutã însã e sfidarea lui RaymondQueneau, care în Exerciþii de stil s-a ambiþionat sãexprime, în 99 de variante, povestea unei cãlãtoriide dimineaþã cu autobuzul prin Paris ºi scurtaceartã aferentã acestei expediþii citadine. Îmiamintesc cu amuzament cã, pe la jumãtatea anilor’90, m-am ambiþionat sã traduc mica bijuterie înprozã. La început n-am avut probleme cu litotele,cuvintele compuse, anagramele, onomatopeele ºialexandrinii, dar m-am blocat definitiv pe la jumã-tate, cînd am ajuns la permutãri ºi elenisme. Înceea ce mã priveºte, mi-am luat revanºa ulteriorfaþã de Queneau, traducîndu-i alte douã cãrþi,Zazie în metrou ºi Sîntem mereu prea buni cufemeile. În schimb Exerciþiile sale de stil au apãrutpe româneºte acum cîþiva ani, în traducerea unuicolectiv de specialiºti coordonaþi de RomulusBucur.
Un alt partizan declarat al experimentelorlingvistice este Umberto Eco, cel care a avut prile-jul sã-ºi facã publice cãutãrile profesionale, atît înopera sa ºtiinþificã de semiotician, cît ºi în creaþialiterarã, ca romancier. Dar Umberto Eco e toto-datã ºi traducãtorul quenienelor Exerciþii de stil. Înprefaþa ediþiei bilingve, franco-italiene, Eco neoferã importante explicaþii legate de sfidãrile cu
care s-a confruntat ºi de libertãþile pe care ºi le-aluat faþã de original. Considerînd relatarea diversi-ficatã a cãlãtoriei cu autobuzul mai ales ca pe ostimulantã competiþie formalã, în planul expresiei,scriitorul-traducãtor italian se ia la întrecere cuautorul permutaþionist francez. El considerã cãfidelitatea faþã de original trebuie limitatã doar lacantitatea finalã, a celor 99 de variante propuse.Altminteri, în corpul textului, concurenþa demãiestrie artisticã trebuie acceptatã. “De exemplu,dacã în HHoméotéleutess Queneau a creat aliteraþii,punînd 27 de cuvinte sã se termine în «-ule», de cenu putea traducãtorul sã încerce un dublu exer-ciþiu (unul terminat în «-ate» ºi celãlalt în «-ello»),realizînd în primul 28 de cuvinte, ºi în al doilea30? Iar cînd Queneau se joacã formînd parechemide 34 de cuvinte, de ce sã nu-l repetãm cu 67 decuvinte? Cred cã ºi Queneau, dacã ar fi rescrisexerciþiul dupã cîþiva ani, ar fi vrut sã sedepãºeascã pe sine însuºi ºi nu-i lipsea imaginaþialexicalã pentru a o face foarte bine. Astfel m-amjucat, în aceste cazuri ºi în altele, de-a «perfecþio-nistul» – ºi cred cã am procedat într-o fidelitate despirit.”
Iatã de pildã capitolul Lipogramã, în care R. Queneau se amuzã prezentînd aventura dinautobuz, într-o relatare unde nu apare niciodatãvocala “e”. Umberto Eco îi preia mecanismul ludicºi creeazã, în italianã, nu mai puþin de cincilipograme diferite, în care textele vor fi succesivlipsite de cele cinci vocale: “a”, “e”, “i”, “o”, “u”.
De altminteri lipograma, foarte îndrãgitã ºiintens practicatã de partizanii grupului “Oulipo”,
Exerciþii de stilLaszlo Alexandru
constituie nu doar un simplu exerciþiu amuzant.Prin performanþele lexicale ºi metrice pe care leimplicã utilizarea sa, îi atrage atenþia artistuluiasupra exigenþelor draconice ale expresiei. Este înmãsurã sã-i semnaleze unui traducãtor cît deimportantã e respectarea conþinutului ideatic altextului literar, chiar ºi în condiþiile variaþiilor saleformale.
Pentru a sublinia aceastã idee, Umberto Eco îºiprelungeºte explicaþiile ºi în recenta sa carte dedi-catã problemelor traductologiei: A spune camacelaºi lucru. Experienþe de traducere. De draguldemonstraþiei, scriitorul reia o cunoscutã poezie alui Eugenio Montale:
Spesso il male di vivere ho incontrato:era il rivo strozzato che gorgoglia,era l’incartocciarsi della fogliariarsa, era il cavallo stramazzato.
Bene non seppi, fuori del prodigioche schiude la divina Indifferenza:era la statua nella sonnolenzadel meriggio, e la nuvola, e il falco alto levato.(“Cu-al vieþii rãu ades m-am întîlnit: / era rîu
gîtuit ce clocoteºte, / era o frunzã ce se rãsuceºte/ uscatã, era calul prãvãlit. // Bine n-am cunoscut,decît minunea / ‘ntredeschizînd divina Indiferenþã:/ era statuia calmã-n somnolenþã / de-amiazi,norul, ºi ºoimul în înãlþimi zvîrlit.” – vezi EugenioMontale, Poezii, trad. M. Papahagi, Cluj, Ed.Dacia, 1988, p. 32)
Problemele structurii poetice, care se ivesc încalea traducãtorului, sînt destul de evidente: el eobligat sã construiascã, la rîndul sãu, douã strofe acîte patru versuri, respectînd mãsura endecasi-labului (cu excepþia ultimului vers unde, pentru ase sublinia inclusiv pe plan formal deschiderea ºielansarea ideaticã, se “sparge” constrîngerea ende-casilabicã). Apoi, un bun traducãtor va trebui sãmenþinã structura stranie a rimei fals-îmbrãþiºate(ABBA CDDA), cu distonanþa manifestã din versul5. Sã includã de douã ori cîte un enjambement,care prelungeºte imaginile din versurile 3-4 alefiecãrei strofe. Sã pãstreze, pe cît posibil, ali-teraþiile dure, aspre, edificate în jurul consoanelorsiflante.
Dar ce-i mai rãmîne de fãcut bietului traducã-tor, atunci cînd pe marginea acestei poezii, dejaatît de complicate formal, mai vine ºi UmbertoEco ºi – pentru a demonstra cã opera poeticãpoate fi desfãcutã ºi reconstruitã, cu mici variaþiu-ni de suprafaþã, fãrã a i se altera mesajul de pro-funzime – realizeazã cinci lipograme diverse, princare extrage succesiv cele cinci vocale ale limbiiitaliene, “a”, “e”, “i”, “o” ºi “u”, din þesãtura textu-
lui montalian?!1 Mai existã vreo ºansã de-a firedatã poezia – ºi versiunile ei ludice ulterioare –într-un mod cît de cît rezonabil?
Acestei ultime întrebãri am încercat sã-i dau unrãspuns, în timp ce transpuneam în limba românã
cartea lui Umberto Eco despre ºtiinþa traducerii.Iniþial descurajat de anvergura sfidãrii profesionale,am hotãrît sã pãstrez, fãrã alte intervenþii saucomentarii, doar varianta italianã a lipogramelorconstruite de semioticianul torinez pe margineapoeziei lui Montale. Dupã o vreme, însã, mus-trãrile de conºtiinþã (da, se manifestã probabil ºiaºa ceva de-a lungul traducerii unei cãrþi) m-auîndemnat sã ridic mãnuºa, sã accept sfidarea ºi sãreconstruiesc pe româneºte lipogramele, respectîndtotodatã ºi precedentele exigenþe poetice ale textu-lui. Au rezultat urmãtoarele versiuni:
Fãrã AA: Cu rãul vieþii deseori mã întîlnii: / fierîu gîtuit ce clocoteºte, / fie o frunzã ce serãsuceºte / cãzutã, ori mînz ce jos se prãvãli. //Binele nu-l vãzui, decît minune / lucind inert înceru-ntredeschis: / sculpturã fu zãcînd indiferentã-n vis / de prînz ºi norul ºi ºoimul înzbor sus prin tãrii.
Fãrã EE: Cu rãul din viaþã iar m-am întîlnit: /cînd înfundat rîul gîlgîitor stã, / cînd frunzabãtrînã-i în copac arsã / rãsucit, ori calul josprãvãlit. // Bunul tot nu-l vãzui, doar un miracol/ pîlpîitor prin divinul abstract: / statuia cîndcalmã zãcînd intact / la amiazã, ori norul, oriºoimul în sus harnic zvîcnit.
Fãrã II: Soarta, cu rãul, ce des m-a frãmîntat: /era, tot astupat, pîrîu de munte, / era o frunzãveºtedã, pe punte / cãzutã, era calul jos rãsturnat.// Eu bun n-am cunoscut, decît scãpat / în lumede zeeasca delãsare: / era sculpturã calmã-nprosternare / la prînz, sau norul, sau vulturul înzbor la cer nãlþat.
Fãrã OO: Cu-al vieþii rãu ades m-am întîlnit: /era rîu gîtuit ce tînguieºte, / era ºi frunza ce serãsuceºte / uscatã, era calul prãvãlit. // Bine n-amcunoscut decît minunea / lucind inert în ceru-ntre-deschis: / era statuia indiferentã-n vis / de prînz ºibriza ºi vulturul în sus la cer zvîrlit.
Fãrã UU: Boala vieþii ades am întîlnit: / era
torent blocat ce clocoteºte, / podoaba din copacce jos sfîrºeºte / chircitã, era ºi cal prãvãlit. //Bine-n veci n-am zãrit, decît miracol / dezvelit dedivina indolenþã: / plãmadã visînd în somnolenþã/ de amiazã ºi nor ºi ºoim în tãrie pe cer zvîcnit.
“Oulipienele” exerciþii de stil sînt destinate,pînã la urmã, sã echivaleze pe plan artistic cu unfel de campionate mondiale pentru paraplegici. Elevor sã demonstreze cã se poate scrie performant,chiar ºi atunci cînd – sau mai ales atunci cînd – serenunþã cu deliberare la anumite instrumente alescrisului: literele. Iar pe un traducãtor îl potîndemna, dupã cum tocmai a demonstrat-oUmberto Eco, sã nu piardã din vedere esenþalucrului, chiar rãmînînd foarte atent la variaþiile desuprafaþã. Expresia ºi conþinutul sînt cei doi fraþirivali ai operei literare, disputîndu-ºi întîietateapentru a ne cuceri atenþia ºi admiraþia.
1 Senza A: Spesso il dolor di vivere l’ho intuito: /fosse il rivo insistito che gorgogli, / fosse il seccocontorcersi di fogli / combusti, od il corsiero inde-bolito. // Bene non seppi, fuori del prodigio / cheschiude un cielo che si mostri inerte: / forse l’idoloimmoto su per l’erte / del meriggio, od il corvo chevoli, e l’infinito. Senza E: Talora il duolo cosmico ho incontrato: /dico il rivo strozzato qual gorgoglia / quando l’ac-cartocciarsi di una foglia / l’ingolfa, od il cavallostramazzato. // Bontà non vidi, fuori d’un prodigio /dischiuso da divina noncuranza: / dico la statua inuna vuota stanza / abbagliata, o la nuvola, o il falcoalto librato.Senza I: S’è spesso un mal dell’essere mostrato: /era un botro strozzato, od un batrace / che nel pad-ule è colto da un rapace / feroce, era il cavallo stra-mazzato. // Al ben non credo, fuor del lampo ebéte /che svela la celeste obsolescenza: / era la statua nellasonnolenza / dell’estate, o la nube, o un falco altolevato.Senza O: Sempre nel mal di vivere t’imbatti: / vedil’acqua in arsura che si sfibra, / i pistilli e gli stamid’una fibra / disfarsi, ed i cavalli che tu abbatti.//Bene? Che sappia, c’è la luce scialba / che schiudela divina indifferenza / Ed hai la statua nella stu-pescenza / Di quest’alba, e la nube, se l’aquila silibra.Senza U: Spesso il male di vivere ho incontrato: /
era il rivo strozzato che gorgoglia / era l’incartoc-ciarsi della foglia / riarsa, era il cavallo stramazza-to. // Bene non seppi, salvo che il prodigio / cheostenta la divina indifferenza: / era l’icona nellasonnolenza / del meriggio, ed il cirro, ed il falcoalto levato.
Ceva bântuie prin oraºul de Fum – adunã cuduzinile fete zvelte, frumoase ºi catifelateca pãpuºile. Þipetele lor jalnice ... þipetele
lor jalnice de pãpuºi ... faþa uneia e brusc foarteaproape, ºi cad! peste ochii ei ficºi pleoapele cremcu gene rigide, trântindu-se zgomotos ca niºteobloane; Jessica simte prelunga reverberare acontra-greutãþilor de plumb care i se prãvãlescparcã prin cap în timp ce pleoapele i se deschidrepede. Se trezeºte la timp sã mai audã ultimeleecouri bubuind departe pe urmele exploziei,austere ºi tãioase, un sunet de iarnã ... Roger setrezeºte ºi el pentru o clipã, mormãie „Nebuniamã-sii”, îºi clatinã capul cufundându-se înapoi însomn.
Jessica bâjbâie cu braþul întins, mângâind cumânuþa oarbã ceasul care ticãie, stomacul de pluºros al ursuleþului ei panda, Michael, o sticlã delapte goalã din care se iþesc florile stacojii de aliorculese dintr-o grãdinã aflatã la o milã depãrtare;se întinde spre locul unde ar trebui sã fie þigãrileei, dar nu-s. Pe jumãtate ieºitã de sub pãturã, esuspendatã între douã lumi, o tensiune albã,atleticã în încãperea friguroasã. Ei, ce sã-i faci ... îlpãrãseºte în vizuina lor caldã, se miºcã înfriguratãhâhâhâ în întunericul granulat pe duºumeaua delemn care parcã s-a contractat din cauza iernii,
alunecoasã ca gheaþa sub tãlpile ei.κi gãseºte þigãrile pe podeaua salonului,
printre pernele aºezate în faþa ºemineului. Hainelelui Roger zac risipite peste tot. Pufãind o þigarã,închizându-ºi un ochi sã nu-i intre fumul, faceordine, ridicã draperia de camuflaj, încearcã sãvadã afarã prin gheaþa depusã pe geam, afarã, înzãpada plinã de urme de vulpi, iepuri, câini fugiþide mult de acasã, pãsãri de iarnã, însã nicio urmãde om. Canale secate brãzdate în zãpadã ducînspre copaci ºi spre oraºul al cãrui nume nicimãcar nu-l cunosc. κi ascunde circumspectã þigaraîn palmã, sã nu i se întrevadã licãrul, cu toate cãordinul de camuflaj a fost ridicat cu multesãptãmâni în urmã, ºi face deja parte dintr-un alttimp, dintr-o altã lume. Camioane întârziate segrãbesc cãtre nord ori cãtre sud în noapte,avioanele umplu cerul ºi apoi se scurg sprerãsãrit, înspre un soi de liniºte.
S-ar fi împãcat oare cu o camerã de hotel, cuformularele de evacuare, sã fie percheziþionaþi încãutarea aparatelor foto ºi binoclurilor? Casa asta,oraºul ãsta, traiectoriile lor intersectate sunt atâtde vulnerabile în faþa armelor germane ºi aordonanþelor britanice ... aici nu te simþi înpericol, dar Jessica ºi-ar dori sã mai fie ºi alþii prinpreajmã, ºi aici sã fie cu adevãrat un sãtuc,
sãtucul ei. Reflectoarele ar putea rãmâne, sãlumineze noaptea, ºi baloanele antiaeriene grase ºiprietenoase sã populeze zorii – totul, chiar ºiexploziile îndepãrtate ar putea rãmâne aºa, dacãn-ar avea un scop anume ... dacã n-ar murinimeni ... oare lucrurile n-ar putea fi astfel? Doarfreamãt, sunet ºi luminã, o furtunã de varãapropiindu-se (cum ar fi sã trãieºti într-o lume încare ãsta ar fi evenimentul cel mai agitat al zilei),doar tunete binevoitoare?
Jessica s-a ridicat deasupra propriului ei corp,privindu-se pe sine privind noaptea, planând înpijamaua albã cu pantaloni albi ºi perniþe deumãr, satin lucios pe pãrþile dinspre noapte alecorpului ei. Pânã când o sã cadã una aici, destulde aproape ca sã conteze, sunt în siguranþã înhãþiºul acesta de lujere albãstrii-argintii care seîntind în amurg sã atingã ori sã mãture norii,masele verzui-maronii în uniforme la sfârºituldupã-amiezelor, oameni împietriþi, cu ochii îndepãrtãri, îndreptându-se în convoaie sprefronturi, spre destine mãreþe care, ciudat, au atâtde puþin de-a face cu ei doi ... nu ºtii cã-i rãzboi,proasto? ba da dar – aici e iat-o pe Jessica înpijamaua moºtenitã de la sora ei, iatã-l pe Rogerdormind gol puºcã, dar unde e rãzboiul?
Pânã-i va atinge. Pânã va cãdea una. ªuierulunei bombe obiºnuite le va da timp sã se punã laadãpost, o rachetã însã va cãdea înainte s-o audãvenind. O fi biblicã treaba asta, o fi înfricoºãtoareca o veche poveste din nord cu spiriduºi ºi zâne,dar nu e Rãzboiul, nu e marea bãtãlie dintre bineºi rãu pe care o raporteazã radioul în fiecare zi. ªinu existã niciun motiv, pur ºi simplu, sã nucontinue ca pânã acum...
Roger a încercat sã-i explice statisticilebombelor V: diferenþa dintre distribuþia lor peharta Angliei, aºa cum ar vedea-o un înger dinceruri, ºi ºansele lor, aºa cum apar ele pe pãmânt.Aproape a înþeles; aproape îi înþelege ecuaþiaPoisson, ºi totuºi încã nu le poate concepeîmpreunã – nu-ºi poate aºeza calmul silit de toatezilele alãturi de numerele pure, ºi sã le vadã peambele în acelaºi timp. Pãrþi din ele se desprind,se pierd, revin.
– Care e ecuaþia doar pentru îngeri, Roger? Dece nu putem face noi ceva, aici jos? N-ar puteaexista ºi o ecuaþie pentru noi, ceva care sã neajute sã gãsim un loc mai sigur?
– De ce sunt înconjurat, rãspunde el, astãzi cuobiºnuita lui minã înþelegãtoare, doar deanalfabeþi în statisticã? Nu existã nicio cale,scumpo, atâta timp cât densitatea medie a
1166
Black Pantone 2253 UU
Black Pantone 2253 UU
1166 TRIBUNA • NR. 146 • 1-15 octombrie 2008
Thomas Pynchon
Curcubeul gravitaþiei (fragment)
Argument
Funny thing, nu m-am gândit niciodatã cã o traducere ar avea nevoie de vreun argument, ºi înorice caz (neluându-i aici la socotealã pe editori, ei, da, au adesea nevoie de argumente), faptul cãunii oameni au citit unele cãrþi care le-au plãcut, ºi pe care vor sã le dea mai departe altora, mi se
pare suficient. Citeºte ºi dã mai departe tradus. Acum cã sunt întrebat de ce m-am apucat sã-l traducpe Thomas Pynchon, câteva „rãspunsuri”, în afarã de cel generic-suficient de mai sus, îmi bâzâie prinminte. De pildã:
Rãspunsul de complezenþã: pentru cã Gravity’s Rainbow e un mare roman – cel mai „importanttext literar de la Ulysses încoace”, cum îl numea criticul Tony Tanner, autorul primei monografiidespre Thomas Pynchon – un roman care meritã sã fie cunoscut de cititorii români care nu cunosclimba englezã, dintre care mulþi vor fi fãcut deja cunoºtinþã cu Pynchon prin Strigarea lotului 49 ºi V.
Rãspunsul pragmatic 1: Pentru cã existã.Rãspunsul pragmatic 2: Pentru cã editura Polirom a spus „da”.Contra-rãspunsul cinicului de serviciu (recurent): „Te-ai legat la cap când nu te doare, ºi n-o sã-l
termini niciodatã.” Cinicul de serviciu s-ar putea sã aibã dreptate.Rãspuns „circumstanþial”: Nebuloasa care-l înconjoarã pe Thomas Ruggles Pynchon va fi avut iniþial
un cuvânt de spus. Cum cã: Pynchon nu apare niciodatã în public, nu dã interviuri, nu-i place sã fiefotografiat (toate fotografiile pe care le avem sunt din tinereþe), a fost elevul lui Nabokov de care-ºiamintea numai soþia lui Nabokov, a trecut de la studiul ingineriei la literaturã, etc. etc. Mitul omulPynchon a fost spulberat întrucâtva în 1998, când o echipã de la CNN l-a gãsit în doi timpi ºi treimiºcãri, ºi i-a filmat uluirea de-a da nas în nas cu o camerã de filmat. Dacã vã intereseazã cum aratãThomas Pynchon la 60 de ani, un fragment se gãseºte pe youtube. Dupã ce l-am vãzut, l-am ºi auzit,într-un episod din The Simpsons, jucându-ºi propriul rol ºi purtînd pe cap o pungã de hârtie. Vocea luiPynchon, glumind „Have your picture taken with the reclusive author”, sunã cu totul altfel decât mãaºteptam.
Rãspuns personal: pentru cã am citit primele optzeci de pagini din Gravity’s Rainbow de trei oripânã mi-am dat seama cam despre ce e vorba, ºi am putut trece mai departe.
Rãspuns final: pentru cã, mi-am spus când m-am apucat, sã fiu al naibii dacã n-o sã încerc sãtraduc pasaje precum: „Glimpsing in the gowns your own reflection once or twice, halfway fromshadow, only blurred flesh-colors across the peau de soie, urging you in to where you can smell themildew’s first horrible touch, which was really the idea – covering all the trace of her own smell,middleclass bride-to-be perspiring, genteel soap and powder. But virgin in her heart, in her hopes”.Încercaþi sã simþiþi ritmul acestei fraze.
Rareº MMoldovan
P.S. ªi pentru cã existã în Curcubeul gravitaþiei o serie de „limericks ale Rachetei”, din care citezunul:
There once was a fellow named RitterWho slept with a guidance transmitter.It shriveled his cock,Which fell off in his sock,And made him exceedingly bitter.
Thomas Pynchon
loviturilor e constantã. Pointsman nici mãcar nuînþelege lucrul ãsta.
Rachetele se distribuie într-adevãr deasupraLondrei aºa cum prezice ecuaþia lui Poisson dinmanual. Pe mãsurã ce se primesc datele, Rogeraduce tot mai mult cu un profet. Cei dinDepartamentul Psi privesc lung în urma lui pecoridoare. Nu e precogniþie, ar vrea el sã anunþepentru toatã lumea în sala de mese ... am pretinseu vreodatã a fi ceea ce nu sunt? Tot ce fac e sãintroduc valori într-o ecuaþie bine cunoscutã,puteþi s-o cãutaþi în carte ºi sã faceþi voi înºivãcalculele ...
În micul sãu birou domneºte acum o hartãlicãritoare, o fereastrã deschisã înspre un alt peisajdecât iarna în Sussex, cu nume scrise pe ea ºistrãzi ramificate ca pânza de pãianjen, o nãlucãde cernealã a Londrei, liniatã în 576 de pãtrãþelede câte un sfert de kilometru pãtrat fiecare.Loviturile rachetelor sunt redate prin cercuri roºii.Ecuaþia Poisson ne va spune, pentru un numãrtotal de lovituri alese la întâmplare, câte pãtrãþelenu vor fi lovite deloc, câte vor fi lovite o datã, dedouã, de trei ori, ºi aºa mai departe.
O retortã Erlenmeyer bolboroseºte pe aragaz.Lumina albastrã se repede rãpãind, încâlcindu-sedin nou în fluxul seminþelor din recipient. Pebirou ºi pe podea zac vechi manuale ferfeniþite ºitratate de matematicã. O fotografie a Jessicãi seiþeºte de sub vechiul sãu aparat foto Whittakerand Watson. Pavlovianul cãrunt, slab ca un þâr, seopreºte lângã uºa lui Mexico din mersul sãuîncordat, în drumul de dimineaþã cãtrelaboratorul unde-l aºteaptã câinii cu maxilareleexpuse, din fiecare fistulã deschisã, curatã, sepreling picãturi argintii de iarnã ce umplupaharele de carton cerat ºi eprubetele gradate.Înãuntru, aerul e albastru de la fumul de þigarã,stãtut ºi scârbos de la mucurile reaprinse întimpul turelor negre de dimineaþã. Dar trebuie sãintre, trebuie sã-ºi bea obiºnuitul pahar matinal defiere.
ªtiu amândoi cât de ciudatã pare legãtura lor.Dacã a existat vreodatã un Anti-Pointsman, acelae Roger Mexico. Nu atât din cauza cercetãrilor îndomeniul parapsihologiei, admite doctorul.Tânãrul e devotat matematicii ºi metodei, nubãtutului în tãblia mesei ºi reveriilor. Dar îndomeniul dintre zero ºi unu, dintre non-ceva ºiceva, Pointsman nu poate poseda decât cifrelezero ºi unu. Nu poate supravieþui, ca Mexico,undeva între ele. Urmându-l pe maestrul I. V.Pavlov, îºi imagineazã cortexul cerebral ca pe unmozaic de elemente minuscule care sunt fie activefie inactive. Unele se aflã mereu într-o excitaþieluminoasã, altele într-o inhibiþie întunecatã.Contururile de luminã ºi întuneric se tot schimbã.Dar fiecãrui punct i se permit doar douã stãri:trezie sau somn. Unu sau zero. „Însumarea”,„tranziþia”, „iradierea”, „concentrarea”, „inducþiareciprocã” – toatã mecanica pavlovianã acreierului presupune prezenþa acestor puncte bi-stabile. Însã Mexico deþine domeniul dintre zeroºi unu – mijlocul pe care Pointsman l-a exclus dinconvingerile sale – probabilitãþile. O ºansã de 0.37ca, la sfârºitul numãrãtorii, un anumit pãtrat depe hartã sã sufere o singurã loviturã, 0.17 pentrudouã ...
– Nu-þi poþi ... da seama de pe harta asta,întreabã Pointsman oferindu-i lui Mexico unadintre þigãrile Kyprinos Orient pe care lepãstreazã în buzunãraºe secrete în toate halatelelui de laborator, care locuri vor fi mai sigure, maila adãpost de atacuri?
– Nu.– Dar totuºi ...– Fiecare pãtrat are aceleaºi ºanse de-a fi lovit
din nou. Loviturile nu se grupeazã. Densitateamedie e constantã.
Nu e nimic pe hartã care sã indice contrariul.Doar o clasicã distribuþie Poisson, cernutã calm,curat peste pãtrate, exact cum ar trebui ...dezvoltându-ºi forma prevãzutã ...
– Dar pãtrãþelele care au fost deja lovite demai multe ori, vreau sã zic ...
– Îmi pare rãu. Asta se numeºte eroareaMonte Carlo. Indiferent câte au cãzut într-unanumit pãtrat, ºansele rãmân aceleaºi caîntotdeauna. Fiecare loviturã e independentã detoate celelalte. Bombele nu sunt câini. Nu existãlegãturã între ele. N-au memorie. Nu existãcondiþionare.
Drãguþ lucru, sã-i spui asta unui pavlovian. Eoare obiºnuita rãcealã infatuatã a lui Mexico, sauchiar ºtie ce spune? Dacã nimic nu leagã între eleloviturile rachetelor – dacã nu existã arc reflex,nici Legea Inducþiei Negative ... atunci ...Pointsman merge la Mexico în fiecare dimineaþãca la o operaþie dureroasã. Tot mai îngrozit deînfãþiºarea cuminte de bãiat de cor a lui Roger, deglumele lui studenþeºti. Dar e o vizitã pe caretrebuie s-o facã. Oare cum de e în stare Mexicosã se joace atât de în largul sãu cu acestesimboluri ale aleatoriului ºi spaimei? Nevinovat caun copil, poate nici nu-ºi dã seama – poate – cã înjocul lui distruge încãperile elegante ale istoriei,ameninþã însãºi ideea cauzalitãþii. ªi dacã întreagageneraþie din care face parte Mexico sunt la fel?Va fi Lumea Postbelicã doar o serie de„evenimente” create de la un moment la altul?Fãrã legãturi? E oare sfârºitul istoriei?
– Romanii – asta se întâmplase într-o searã încare Roger ºi Reverendul dr. Paul de la Nuit seîmbãtaserã împreunã, sau cel puþin pastorul eraafumat – preoþii din Roma anticã aºezau o sitã pedrum ºi apoi aºteptau sã vadã care fire de iarbãaveau sã rãsarã prin ochiurile ei.
Roger a vãzut imediat legãtura:– Mã întreb, spuse el cãutându-se prin
buzunare, de ce dracu’ nu gãseºte niciodatã cândîi trebuie, a, uite ...dacã ºi asta ar urma o ecuaþiePoisson ... sã vedem ...
– Mexico.Pastorul se aplecã înspre el, cu ostilitate
vãditã.– Foloseau firele crescute prin ochiurile sitei
pentru a vindeca bolnavi. Sita era un obiect sacrupentru ei. Tu ce-ai sã fac cu sita pe care ai aºezat-o peste Londra? Cum ai sã foloseºti lucrurile care-þi cresc în reþeaua asta a morþii.
– Nu te înþeleg.E doar o ecuaþie ...Roger vrea cu adevãrat ca oamenii sã ºtie
despre ce vorbeºte. Jessica înþelege lucrul ãsta.Când oamenii nu pricep, adesea faþa i se albeºteºi se înnegureazã, ca ºi cum s-ar afla dincolo degeamul mânjit al unui vagon de tren în timp cebariere vag argintate coboarã, spaþiile alunecãîntre el ºi ceilalþi sã-l separe ºi mai mult de ei, sã-isubþieze ºi mai tare singurãtatea. Ea a ºtiut dinprima lor zi împreunã, de când el se întinsese sã-ideschidã portiera Jaguarului, atât de sigur cã eanu va intra în maºinã. I-a vãzut singurãtatea:întipãritã pe chip, ºi între mâinile lui înroºite, cuunghii roase.
– Pãi, nu e cinstit.– Ba e foarte cinstit, rãspunde Roger, acum
cinic ºi pãrându-i atât de tânãr. Toþi sunt egali. Auaceleaºi ºanse de-a fi loviþi. Egali în ochii rachetei.
La care ea îi aruncã privirea ei de Fay Wray1,cu ochii rotunzi ºi gura roºie gata sã se deschidãîntr-un þipãt, pânã când el izbucneºte în râs.
– Hai, gata.– Uneori ... dar ce vrea sã spunã?Cã el trebuie sã fie mereu drãguþ, sã aibã
nevoie de ea ºi sã nu mai fie niciodatã ca acum,heruvimul statisticii plutind în vãzduh, care n-afost de fapt niciodatã în iad dar vorbeºte ca ºicum ar fi unul dintre îngerii cei mai cãzuþi.
Era într-o zi, pe malul iazului de lângã„Nãluca Albã”, Roger o luase haihui, sugândþurþuri de gheaþã, culcându-se ºi fluturându-ºibraþele ca sã facã îngeri în zãpadã, chiuind.
– Vrei sã spui cã el nu ºi-a plãtit ..., îºi ridicaseprivirea sus, sus de tot, faþa arsã de vânt aPiratului pãrea cã se terminã-n ceruri, ºi buclele eicare-i cãzuserã peste faþã o împiedicau sã-i vadãochii cenuºii ºi stãpâniþi. Era prietenul lui Roger,nu se juca ºi nu voia sã-l sape, nu ºtia nimic,presupuse ea, despre asemenea bãtãlii duse înpantofi de dans – ºi oricum nici nu trebuia sãºtie, pentru cã ea deja flirta, cochetã nesuferitã ceera ... ei, nimic serios, însã ochii aceia în care nudistingea mai nimic niciodatã erau atât deameþitori, pur ºi simplu grozavi, chiar aºa ...
– Cu cât sunt mai multe V2 acolo aºteptândsã fie trimise încoace, spuse cãpitanul Prentice,evident cu atât mai multe sunt ºansele lui de-aprinde una. Sigur, nu poþi spune cã nu-ºi dã ºi elobolul. Dar n-o facem toþi?
– Aºa, dãduse Roger din cap când ea îi relatasemai târziu conversaþia, el gânditor, privind în gol,e din nou blestemata aia de nebunie calvinistã.Plata. De ce trebuie sã formuleze totul întermenii unui schimb? Ce vrea Prentice, un alt soide Propunere Beveridge2, sau ce? Sã li se atribuietuturor un Coeficient de Amar! Minunat – seprezintã în faþa Comisiei de Evaluare, primescatâtea puncte pentru cã sunt evrei, atâtea pentrucã au fost într-un lagãr de concentrare, pentru cãau pierdut câte-un picior ori braþ, ori vreun organvital, câte-o soþie, o iubitã, un prieten apropiat ...
– ªtiam c-o sã te superi, a murmurat ea.– Nu m-am supãrat. Nu. Are dreptate. E ieftin.
Bun, dar atunci ce vrea – se învârte furios însalonaºul înghesuit, întunecos, cu pereþi acoperiþide portretele rigide ale câinilor de vânãtoarefavoriþi, la aret în câmpuri care n-au existatniciodatã decât în anumite fantezii despre moarte,pajiºti tot mai aurii pe mãsurã ce uleiul de inîmbãtrâneºte, mai tomnatice, mai necropoliticechiar decât speranþele antebelice într-un sfârºit altuturor schimbãrilor, o lungã dupã-amiazã staticãºi potârnichea luându-ºi etern zborul într-un vârtej
1177
Black Pantone 2253 UU
Black Pantone 2253 UU
1177TRIBUNA • NR. 146 • 1-15 octombrie 2008
Thomas Pynchon
neclar, cãtãrile luându-i urma de-a curmeziºuldealurilor viorii pânã în cerul palid, bunul câinealertat de mirosul etern, explozia de deasupracapului lui mereu pe punctul sã se întâmple –aceste speranþe atât de vãdite ºi vulnerabile întablouri încât Roger, chiar ºi în cel mai ieftinnihilism al sãu, nu s-a îndurat sã le dea jos, sã leaºeze cu faþa spre tapet – ce aºteptaþi cu toþii dela mine când lucrez toatã ziua cu nebuni sadea,Jessica ofteazã, O, lasã-mã, ridicându-ºi picioareledrãgãlaºe în fotoliu ... ãºtia cred în supravieþuireasufletului dupã moarte, în comunicarea dintre ominte ºi alta, în profeþii, clarviziune, teleportare –chiar cred, Jess! ºi ... ºi ... ceva îl împiedicã sãcontinue. Ea îºi uitã enervarea, se ridicã dinfotoliul moale, ornat cu imprimeuri de Paisley, îlîmbrãþiºeazã, ºi cum de ºtie, muntele lui Venus ºicoapsele ei calde sub fustã îl apasã dogorindaproape ºi-l trezesc, ultimele urme de ruj se pierdpe cãmaºa lui, pe muºchi, în atingerile pieliinãucite, bete, îmbujorate – cum de ºtie ea exactce vroia el sã spunã?
Între o minte ºi alta, în seara asta târzie lafereastrã, în timp ce el doarme, îºi aprinde încã oþigarã preþioasã de la cea dinainte, o umpledorinþa de a plânge pentru cã-ºi vede atât de clarlimitele, ºtie cã nu-l va putea apãra vreodatã atâtcât trebuie de ceea ce ar putea veni din cer, delucrul pe care el nu fusese în stare sã i-lmãrturiseascã în ziua aceea (cu alei înzãpezitescârþâind sub tãlpi, arcade de copaci încovoiaþi, cubãrbi de gheaþã ... vântul scutura cristalele dezãpadã: fiinþe viorii ºi portocalii înfloreau pegenele ei lungi), ºi de domnul Pointsman ºi de asa ... a sa ... mohorealã, pe care o sesizeazã decâte ori îl întâlneºte. De neutralitatea lui de omde ºtiinþã. De mâinile lui care ... se cutremurãgândindu-se la ele. Sunt ºanse acum sã se iveascãdin zãpezi ºi tãcere siluete duºmãnoase. Tragedraperia de camuflaj. Mâini care ar putea foartebine tortura oameni ca pe câini ºi n-ar simþiniciodatã durerea...
Vulpi ascunse la pândã, potãi laºe, astea sunttraficul din astã searã, ºoptitor în curþi ºi pestrãduþe. Bârâind obraznic ca un avion devânãtoare, o motocicletã ocoleºte satul pe ºosea,îndreptându-se spre Londra. Marile baloaneplutesc în cer ca niºte perle uriaºe, ºi aerul e atâtde neclintit încât ninsoarea scurtã de azidimineaþã e încã pe cablurile de oþel, prelungi
acadele de mentã, ºerpuind albe prin mii de metride noapte. ªi oamenii care ar fi putut dormiacum în casele pustii, oamenii spulberaþi, uniipentru totdeauna ... viseazã ei oare oraºeluminate pretutindeni de felinare nocturne,viseazã Crãciunuri privite din nou cu ochii unuicopil, ºi nu oi grãmãdite una într-alta, atât devulnerabile pe coasta golaºã, atât de albite destrãlucirea crâncenã a Stelei? Sau viseazã cânteceleatât de amuzante, atât de drãguþe ºi de adevãrateîncât nu ºi le pot aminti dupã ce se trezesc ...viseazã la pace ...
– Cum era? Înainte de rãzboi?ªtie cã trãise pe atunci, era o fetiþã, însã nu
asta vrea sã spunã. La radio, pe BBC HomeService, se aud prin bruiaj Variaþiunile FrankBridge3, care îi perie creierul încâlcit, are ºi osticlã de Montrachet, un cadou de la Pirat, care serãceºte în fereastra bucãtãriei.
– Ehei, îi spune el luându-ºi o voce spartã debãtrân þâfnos, cu mâna slãbãnoagã întinzându-ses-o ciupeascã neruºinat de sân, fãtucã, depinde decare rãzboi vorbim, ºi ia uite-l, uh, îh, cu baleleadunate la colþul gurii, alunecând într-o dârãargintie, ºmecher mai e, are experienþã cuglumiþele astea dezgustãtoare ...
– Nu fi nesimþit, Roger, vorbesc serios. Nu-miamintesc.
Îi vede gropiþele adâncindu-se la colþurilebuzelor, un zâmbet ciudat la auzul vorbelor ei.Aºa o sã fie la treizeci de ani ... o imaginefulgurantã, mai mulþi copii, o grãdinã, o fereastrã,voci Mami, ce-i ... castraveþi ºi cepe maronii peun fund de lemn, flori de morcov sãlbaticpresãrate cu galben orbitor întinderea unei pajiºtiadânci, foarte adânci ºi vocea lui ...
– Tot ce-mi amintesc eu e cã era o epocãridicolã. Copleºitor de ridicolã. Nu s-a întâmplatnimic. O, ba da, a abdicat Edward al VIII-lea. S-aîndrãgostit de ...
– ªtiu, am citit ºi eu revistele. Dar cum era?– Era ... era al naibii de ridicol, ºi-atât. Te
îngrijorai pentru lucruri care nu ... Jess, chiar nu-þiaminteºti?
Jocuri, ºorþuleþe, prietenele ei, un pisoivagabond negru cu lãbuþe albe, vacanþe cu toatãfamilia la mare, saramurã, peºte prãjit, cãlãrit pemãgãruºi, tafta de culoarea piersicii, un bãiat pecare-l chema Robin ...
– Nimic care sã fi pierit pentru totdeauna, pecare sã nu-l pot regãsi.
– Aha. Pe când amintirile mele ...– Da?Zâmbesc amândoi.– Luai o groazã de aspirine. Beai sau erai beat
mai tot timpul. Erai preocupat sã-þi asortezivestoanele cu pantalonii. Îi dispreþuiai pe cei dinclasele sociale superioare dar te strãduiai cudisperare sã te comporþi ca ei ...
– ªi degetul mic, nu face nimic, fiindcã e pitic ..., Jessica chicoteºte când el se întinde s-oatingã în coastã, în locul în care ºtie cã nusuportã sã fie gâdilatã. Se chirceºte, zbãtându-sesã scape în timp ce el rateazã avântat ºi se izbeºtede spatele canapelei, dar cu o frumoasã revenire oprinde de gleznã, de cot, ea de-acum gâdilicioasãpeste tot ...
Dar brusc loveºte o rachetã. O explozieteribilã, nu departe de sat: toatã þesãturavãzduhului, a timpului, schimbatã dintr-o datã,fereastra împinsã de suflul exploziei înãuntru seloveºte cu zgomot de tocul de lemn, în timp cetoatã casa se cutremurã încã...
Inimile le bat asurzitor. Timpanele întinse depresiunea prea mare le þiuie dureros. Un treninvizibil vuieºte aproape, deasupra acoperiºului,îndepãrtându-se ...
Stau nemiºcaþi acum, precum câinii dintablouri, tãcuþi. Ciudat, nu sunt în stare sã seatingã unul pe celãlalt. Moartea s-a ivit la uºacãmãrii: stã ºi-i priveºte rãbdãtoare, de fier, ºiparcã le-ar spune ia încercaþi sã mã gâdilaþi pemine.
1 Actriþã americanã (1907-2004), cunoscutã mai alespentru rolul Ann Darrow din King Kong (1933).2 Numitã dupã lordul William H. Beveridge, pro-punerea în cauzã (formulatã în raportul „Insurgenþasocialã ºi serviciile aliate”, 1944) prevedea asistenþasocialã aliatã pentru refugiaþii de rãzboi în funcþie deprincipiul „cei din urmã vor fi cei dintâi”: refugiaþiicare suferiserã cel mai mult erau primii îndreptãþiþi sãprimeascã ajutor.3 „Variaþiuni pe o temã de Frank Bridge”, o compoziþiea lui Benjamin Britten din 1937.
traducere de Rareº MMoldovan
1188
Black Pantone 2253 UU
Black Pantone 2253 UU
1188 TRIBUNA • NR. 146 • 1-15 octombrie 2008
Grupaj realizat de ªtefan MManasia
Cart. Mãnãºtur, Biserica Calvaria
1199
Black Pantone 2253 UU
Black Pantone 2253 UU
1199TRIBUNA • NR. 146 • 1-15 octombrie 2008
„…pictorul înzestrat va vedea întotdeauna caiiaºa cum îi vede Dumnezeu, indiferent dacã va sta cu ochii deschiºi sau închiºi.” (Orhan Pamuk, Mã numesc Roºu, p. 403)
Vrei, nu vrei, când începi sã citeºti unscriitor dupã ce a luat premiul Nobel,împresurat de aura acelui prestigiu îl citeºti
altfel. Altfel decât înainte sã-l ia, altfel decât peceilalþi autori oricât de apreciaþi care n-au premiul.De ce? Personal fac asta dintr-o naivitate ºi înbaza unei prezumþii. Naivitatea celui ce nu-ºipermite sã punã sub semnul întrebãrii criteriiledupã care premiul a fost acordat, admiþând întotalitate întemeierea lor. Deci, admit încurajatde-un a priori cã am de-a face cu un vârf alliteraturii. ªi prezumþia cã în literaturã cel puþin,când e vorba de un prozator Nobelul se acordãpentru arta scriiturii, adicã stil, construcþienarativã, concepþie, ºi mai puþin pentrufrumuseþea unei poveºti ori calitãþile ei paideice.Deci nu voi urmãri o poveste, nu voi aºtepta sãmã impresionez cu lecþii de umanism ºi viaþã –cãci nu confund scriitorul nici cu preotul, nici cupedagogul – ci voi cãuta sã identific stilul în careea a fost compusã. Îl voi trata, adicã, ca pe-unartist al compoziþiei literare, fãrã sã ignor vreoclipã cã în fondul acesteia se pot gãsi ideifilosofice dintre cele mai profunde, intuiþii fertile,o viziune asupra lumii dintre cele mai rafinate ºiinteresante.
Cunosc buni povestitori, precum Paulo Coelhode exemplu, cãruia-i savurez cãrþile, din caredesprind ºi o anume filosofie, poate chiar oînþelepciune de viaþã, în care gãsesc seducþieepicã, scenarii ºi personaje care mã fac sã le-ndrãgesc, ºi cu toate astea nu-l consider unscriitor major, pentru cã arta scriiturii lui estetotalmente convenþionalã ºi foarte simplã.Desãvârºitã în simplitatea ei (precum miniaturileislamice despre care va fi vorba imediat, în cartealui Pamuk). Extaziat de parabole ca un bunic fãrãºcoalã, exotic cu orice preþ, autenticist în dozenarcotice se dã-n vânt dupã înþelepciuni pierduteºi vânturã cu o plãcere delirantã apoftegmeînãlþãtoare. Veritabil VIP global, aleargã neobositdin þarã-n þarã pentru a instala gnoza în cugetelefanilor, lãsând în urmã-i popoare de lihniþi aiLuminii Celei Veºnice. De la altitudineainegalabilei sale notorietãþi, rãcorit pe sub poalede editori trompetiºti de pe toate meridianeleinteresaþi sã-i valorifice osânza, suferã decomplexul Marelui Înþelept, cãruia-i revine sãizbãveascã mulþimile de ignoranþã. Ceea ce-laruncã-n postura de-a livra uneori, cu gravitatesapientã ºi cu licãriri de mag în privire, cele maipuerile cliºee cu iz „trezitor”. La el totul se înscrieîn schema în care eul narativ omniscient, convinsde suveranitatea lui, se-aºeazã pe jilþ în faþacititorului ºi începe sã depene: dragii moºului, osã vã spun ce s-a întâmplat odatã cu niºte oamenica noi… vorbeºte ºi vorbeºte suflând peste timprotocoalele povestirii, scenariile se deruleazãoarecum liniar într-un spaþiu omogen ºi etanº,într-un moment al lor, ºi toatã lumea respectãconvenþia auctorialã. Adicã, de-o parte sunt eu,autorul, care ºtie tot ce se-ntâmplã, are toatãputerea ºi ultimul cuvânt întotdeauna; de cealaltã
voi, personajele, care faceþi ce spun ºi voiesc eu.Relaþia nu se inverseazã niciodatã, nu schimbãmnimic în planul acestei convenþii. Astfel deconstrucþii narative în spaþii literare euclidieneexistã pretutindeni în lume, în toate epocile, încantitãþi copleºitoare. Cu ele, literatura ar fistagnat în balta ei fermecatã în care vieþuitoarelesporesc în numãr, nu ºi în specie. N-ar fi descriso istorie, n-ar fi evoluat, iar prin evoluþie înþelegcompoziþie, stil, arhitecturã narativã. Într-o culturãprecum cea actualã, în care ºtiinþele opereazã cuspaþii neeuclidiene sau chiar paradoxale, adicãpractic imposibile, dar configurabile geometric, încare se fac formalizãri ºi aplicaþii diverse alebenzii Möbius, acest tip de scriiturã nu face decâtsã multiplice epigonic, sã sporeascã piaþa epicã cunoi produse. O poveste se adaugã altor sute ºimii. În acest fel literatura nu merge nicãieri, chiardacã suma naraþiunilor sporeºte. Mai mult decât apropune sensuri, semnificaþii ºi idei noi, care pânãla urmã þin de scheletul abstract al culturii, careare finalitate hermeneuticã, important este sãinventezi specii narative noi, sã aduci produse cen-au mai existat. Asta însemnând un stil nou. Nupoveºti noi, nu întâmplãri nemaipomenite cu eroiºi eroine, cu zâne ºi extratereºtri nemaivãzuþiînseamnã inovaþie literarã, ci compunerea unornoi structuri epice, a unor moduri neprofesate de-a distribui o întâmplare.
Unui scriitor atât de bun cum e Orhan Pamuknu-i mai poþi face complimente. Îmi propun sãdescâlcesc stilul sãu narativ, limitându-mã la osingurã carte, Mã numesc Roºu (editura CurteaVeche, 2006). Cred cã relaþia cea mai potrivitã cuo carte o ai în momentul în care þi se dezvãluienu povestea, nu ideea, ci concepþia ei creatoare,altfel spus reþeta stilisticã. Cine vrea sã aflepoveºti, n-are nevoie de literaturã, dupã cum cineciteºte literaturã nu mai este simplu cãutãtor depoveºti. Eventual cãutãtor de reþete, stiluri,moduri în care se alcãtuiesc poveºtile. Deseneleanimate ºi filmele expun acelaºi gen deîntâmplãri, exprimã aceleaºi idei precumliteratura. Însã maniera în care o fac, limbajul ºistilul de exprimare diferã complet. La urmaurmei, ºi aceasta va fi o tezã de bazã a studiuluide faþã, stabilirea autoritãþii ºi distribuþia euluinarativ constituie obiectivul principal al arteiscrisului. În povestire, în scriitura clasicã, laCoelho ºi alþii ca el, existã un eu narativ univocevoluând într-o singurã perspectivã, care ocontroleazã fãrã sã interfereze cu lumea epicã.Înþeleg prin lume epicã realitatea obþinutã înconvenþia mutualã cã ceea ce se spune existã, cutimpul, locul ºi întâmplãrile de rigoare.
S-o luãm pe cât se poate sistematic.
Mai îîntâi, despre ce e vorba în aceastã carte?Despre o faimoasã ºcoalã de picturã otomanã decurte care aduna cei mai buni dintre maeºtrii ºielevi, peste optzeci, patronatã de Sultanul MuratIII (1574-1595) la palatul Topkapi ºi condusã devenerabilul miniaturist Osman. Unul dintreminiaturiºti, poreclit Delicat, cel mai priceput înaurire este omorât. Se ºtie cã aceºtia lucrau lailustrarea paralelã a douã cãrþi, cerute de Padiºah.Una, Cartea ceremoniilor, ce urma sã ilustreze
sãrbãtoarea publicã prilejuitã de circumciziaprinþilor, la care-a luat parte toatã suflareaIstanbulului ºi-a durat cincizeci ºi douã de zile,comandatã ºefului de atelier, maestrul Osman,adept al stilului de picturã tradiþional, transmis dela legendarul miniaturist persan Seyyt Mirek, prinlucrãrile elevului sãu Behzad, format la ºcolile dinHerat ºi Tabriz, care au influenþat profund artaotomanã. Cealaltã carte, oarecum secretã, este co-mandatã printr-un fost ambasador al Padiºahuluiîn Veneþia, poreclit Unchiul, ºi conþine numaizece miniaturi, însã acestea concepute într-un stilnou, influenþat de maeºtrii italieni. În aceasta,prin abila manipulare a miniaturiºtilor de cãtreUnchiul, inclusiv prin bani, se adoptã perspectiva,umbra ºi portretul, elemente nu numai exclusedin arta tradiþionalã islamicã, dar considerateeretice, subversive, în mãsurã sã corupã credinþa,moravurile ºi sã ducã, în cele din urmã, chiar ladegenerarea civilizaþiei islamice. Cartea trebuia sãfie gata pânã în anul 1000 al Hegirei, urmând sãfie dãruitã de Padiºah Dogelui Veneþiei cu prilejulaniversãrii mileniului islamic, dorind sãdemonstreze lumii cã maeºtrii ºcolii lui de picturãnu sunt cu nimic mai prejos decât artiºtiieuropeni. Aºadar cei mai buni patru dintreminiaturiºti, toþi prezenþi în cartea lui Pamuk cuporeclele date de maestrul Osman – anume:Delicat, Fluture, Barzã, Mãslinã, fiecãruiarevenindu-i o zi fixã din sãptãmânã în care aveaonoarea de-a însoþi maestrul de la domiciliu laatelier – lucreazã în afara atelierului la carteaUnchiului, care-i plãteºte foarte bine, ceea ceatrãgea pizma neîmpãcatã a ºefului ºcolii. Mai-marele miniaturiºtilor ºi Unchiul se duºmãnescriguros, cu acel tip de durabilitate pe care o dãimportanþa demnitãþii publice ºi divergenþaconcepþiilor despre artã. Unul întruchipatradiþionalismul, viziunea canonic-hieraticã înpicturã, celãlalt se fãcea apostolul inovaþiei dupãmoda apuseanã. Dincolo de faptul cã-l consideraun corupãtor malefic al tradiþiei artistice, Osmannu putea ierta Unchiului cã, din pricina lui, care-lcontaminase pe suveran cu ereziile artisticeprofesate-n Apus, a fost solicitat sã copieze unportret al Padiºahului fãcut dupã moda maeºtrilorveneþieni. Neavând încotro, la comandasuveranului s-a supus, dar fãrã convingere.
Dupã vreo patru zile de la dispariþia luiDelicat Efendi toatã lumea vorbeºte în Istanbul decrima secretã. Chiar sultanul fusese informat.Cadavrul, gãsit într-un puþ, este înmormântat în
Vianu Mureºan
Crimã ºi erezie în lumeaminiaturiºtilor
cartea strãinã
2200
Black Pantone 2253 UU
Black Pantone 2253 UU
2200 TRIBUNA • NR. 146 • 1-15 octombrie 2008
cadrul unei ceremonii ce-adunã lume aleasã.Moartea miniaturistului preocupã autoritãþile, darºi mai mult pe ºeful de ºcoalã, maestrul Osman,ºi pe Unchiul, ambii interesaþi sã-ºi finalizezeproiectele. Cei doi se-ntâlnesc chiar laînmormântarea miniaturistului, rezumându-ºicontactul lipsit de empatie la un schimb desaluturi reci. Urmãrind atent mulþimea, Unchiulare intuiþia cã asasinul e printre cei mai îndureraþiparticipanþi la petrecanie, cã este unul dintremaeºtri ºcolii de miniaturã, care va face tot cepoate pentru a împiedica finalizarea cãrþii„tainice”: „Ucigaºul lui Delicat Efendi era unuldintre cei mai de seamã maeºtri din atelierulSeraiului ºi se afla în faþa mea, în mulþimea careurca povârniºul spre cimitir. Eram convins în aceaclipã ºi cã ucigaºul îºi va continua lucrareadiavoleascã ºi zavistia, cã era vrãjmaºul cãrþii pecare o plãsmuiam ºi cã, foarte probabil, venea pela mine pe-acasã, sã primeascã de lucru, fãurindminiaturi ºi alte picturi pentru cartea mea.” (p.135) Dar nu numai atât. Se pare cã în spatelecrimei stã o conspiraþie ce leagã prin iþe ciudateactivitatea publicã ºi artisticã a miniaturiºtilor deo sectã tradiþionalistã, al cãrei lider fanatic, HusretHogea din Erzurum, combãtea în termeniapocaliptici Occidentul ºi influenþele acestuia înarta ºi moravurile islamicilor. Delicat Efendi eraadeptul sectei lui Husret Hogea, asculta transpuspredicile acestuia ºi îl informa despre alunecãrileartistice ale miniaturiºtilor, sub influenþa maleficãa Unchiului, ºtiind cã predicatorul are destuioameni gata sã omoare pentru credinþa lor. Dejocul lui Delicat Efendi depindea pacea în atelierulde miniaturã ºi finalizarea lucrãrilor în curs.Numai cã în acest joc a fãcut câteva mutãrigreºite, a divulgat niºte taine. Greºeli de careceilalþi miniaturiºti nu rãmân strãini, înþelegândtotodatã cã poate fi ameninþatã ºi opera ºi viaþalor. Trebuie aflat cine a fãcut crima ºi de ce.Cãutarea ºi prinderea criminalului nu numai cãnu e simplã, dar antreneazã dupã sine o crimãnouã. Este omorât Unchiul ºi din casa lui e furatãlucrarea cea mai importantã din carteaPadiºahului, cea care ar fi trebuit sã reprezinteportretul acestuia fãcut dupã „metoda maeºtrilorfrânci”. În anumite aprehensiuni ale lui, Unchiulpresimte cã va fi omorât, nu ºtie de cine, poatechiar de Negru, cã planeazã pâcla morþii deasupracapului sãu, vinovat fiind de coruperea miniaturiiprin influenþa pe care-o avea asupra Padiºahului:„Îmi imaginam, la rãstimpuri, cã vrea sã-mi dea
cu vãtraiul în cap ºi sã mã ucidã. Asta, pentru cãurma sã înstrãinez miniatura de privirea luiDumnezeu. Pentru cã urma sã trãdez picturile devis ale maeºtrilor din Herat ºi întreaga datinã aminiaturii. Pentru cã-l convinsesem pe PadiºahulNostru sã facã acest lucru.” (p. 159) Misterulsporeºte, miza elucidãrii lui de asemenea.
Împletitã cu intriga poliþistã, în cartea luiPamuk aflãm ºi o deloc comunã poveste dedragoste. Ca sã vedem despre ce-i vorba trebuie sãmai introducem câteva personaje. Unchiul are ofiicã, ªeküre, reputatã pentru inteligenþa ºifrumuseþea ei deopotrivã, care se cãsãtorise înurmã cu mai mulþi ani cu un spahiu de familieabhazã. Iatã cum îºi caracterizeazã soþul: „Era unbãrbat minunat, brunet, cu pielea foarte albã ºiochii verzi; avea braþe puternice, însã, de fapt eraneprihãnit ºi întotdeauna tãcut, ca un copiladormit. Poate pentru cã-ºi irosise întreaga forþãucigând oameni în luptã ºi adunând prãzi derãzboi, aveam impresia nedefinitã cã mirosea asânge; acasã însã, era supus ºi liniºtit ca ofemeie.” (p. 64) Acesta a obþinut multã glorie înrãzboaiele la care a participat, reuºind sã obþinãgrade militare înalte, proprietãþi ºi avere. Însã aplecat acum patru ani la rãzboi ºi nu s-a maiîntors. Dupã toate datele, a murit. Moartea însãn-a fost confirmatã, deci soþia nu e nici vãduvã,dar nici cu bãrbat. Pentru a fi eliberatã decãsnicie, trebuiau doi martori care sã spunã înfaþa cadiului cã l-au vãzut mort sau, dupã operioadã de absenþã nejustificatã a soþuluicãsãtoria se prescria, femeia putându-se recãsãtori.Aveau doi copii, cel mai mare ªevket, cel mai micOrhan, ºi ªeküre locuiau în continuare în casasoþului ei. Dupã doi ani de la plecarea soþului înrãzboi, bãnuind cã e mort, fratele acestuia,Hasan, îndrãgostit pe furiº de cumnatã, ca ºicum rudenia l-ar fi legitimat întrucâtva începe sãexerseze ticuri conjugale. O pândeºte pe-ascunsul,tânjeºte pe faþã, îºi exprimã în calambururiamorul, ba se-apucã de-o-nghesuie pe la colþuri cumâinile dibace ºi rãsuflarea sacadatã. Între eiexista o anume afecþiune, ea jucându-se înrãstimpul mãritiºului cu sentimentele lui ºiadmiþând chiar ipoteza, cã dacã bãrbatul i-a muritîn luptã ar putea deveni soþi într-o bunã zi. Darnu acum. Sincerã cu dorinþele ei, soþie la rece aunui soþ ce nu mai vine de atâþia ani, nu sesfieºte sã admitã cã se viseazã uneori ocrotindu-lla ºoldu-i cald pe Hasan nerãbdãtorul. Numai unvis fugar de-al ei, cãci în fapt el era prea înfocat ºin-avea stil. Ea se închipuia iubita legendarãmenitã sã dãinuie în stampe nemuritoare. Caatare îl lasã sã fiarbã în zeama lui catarã,aþâþându-i focul la rãstimpuri viclean gãsite: „Aîncercat de câteva ori sã mã prindã la înghesuialã,sã mã sãrute, sã mã pipãie, mi-a spus cã soþulmeu nu se va mai întoarce niciodatã, cã mã vaucide, a proferat ameninþãri, a plâns ca un copil,iar eu am înþeles cã, date fiindu-i graba ºinerãbdarea, nu mã voi putea mãrita niciodatã cuel, pentru cã n-avea timp de acea dragosteadevãratã ºi nobilã despre care se povesteºte înlegende.” (p. 67)
Dupã o iniþiativã de hãrþuire nocturnã dinpartea lui Hasan, exasperatã ªekure alerteazãcasa. Cu excesele de isterie teatralã bine jucatã,îndelung gânditã, indicã în direcþia nefericituluicumnat ce-i bântuie iatacul ca un duh necurat ºidrept consecinþã, cu acceptul ruºinat al socrului,se întoarce împreunã cu cei doi copii la casatatãlui. Mamã nu mai avea de mult, iar ceilalþifraþi îi muriserã. Aici se revede cu vãrul ei, penume Negru, pe care nu-l vãzuse de doisprezeceani, timp în care el fusese cu treburiadministrative în Persia. Acum tatãl ei îl
rechemase la Istanbul sã-l ajute la finalizarea cãrþiitainice. Veri, desigur, copii a douã surori, ambelemoarte între timp, ªeküre ºi Negru nu suntnumai rude. O veche pasiune le marcasepubertatea. Ca orice tânãr ce-a vãzut-o mãcarodatã, Negru se îndrãgostise de varã-sa pe când eaavea doar doisprezece ani, jumãtate vârsta de-acum. Ca învãþãcel miniaturist ºi-a închipuitamorul lor în versiunea legendarilor Hüsrev ºiªirin (din Cvintetul scriitorului iranian Nizami).Adicã, a substituit chipurile ºi numeleîndrãgostiþilor legendari cu propriile chipuri ºinume, executând o miniaturã pe care-o oferãinsidios ºi stângaci fetei, asumând astfel printransfer calitatea exemplarã a acelei iubiri. Simplu,gestul voia sã spunã ºi noi suntem ca ei. Odatãcu aceasta, desigur, aflã toatã casa. Drept urmarea imprudenþei scandaloase, tânãrului i sesugereazã sã plece, din casã ºi din Istanbul. S-a-ntâmplat demult, dar încã n-au uitat niciunul.Acum, cã el a revenit, primul semn din partea eia fost sã-i trimitã prin Ester, negustoreasa cubocceaua, poºtaºul secretelor inimii ºicolportoarea zvonurilor stringente, foaia cu aceaminiaturã copilãreascã. Fãrã niciun alt mesaj. Însãel, expus oricãrei iluzii, ca îndrãgostitul,interpreteazã în felul lui, anume ca o chemaresecretã: „…am vãzut gestul lui ªeküre de a mi-oretrimite ca pe o miºcare din acel joc de ºah aldragostei pe care îl urzea cu mãiestrie pentrumine.” (p. 77) Vãzând-o, dupã doisprezece ani,cuprinsã de freamãt în rama geamului, privind pe-nserat în direcþia pe unde el trecea cãlare pecalul lui alb, a avut revelaþia cã se reproduce oscenã din idila exemplarã a miniaturii. Un semnîncurajator, ºi-a spus. Dupã mai multe vizite lacasa Unchiului cu scopul lucrului la cartea tainicã,lui revenindu-i sã scrie textele ce însoþescminiatura, Negru primeºte constant semne deatenþie de la cea pe care-o iubea, trimiþându-irãvaºe secrete prin copilul mai mic, Orhan, cucare se ºi împrieteneºte în acest fel. ªeküre nudoar cã e interesatã, dar îl spioneazã constant,neastâmpãratã, printr-o gaurã prevãzutã îndulapul din perete. Într-una din desele eiindiscreþii, ochiul ei femeiesc observã un detaliu,probabil foarte important de vreme ce îl relateazãsuspinând. Vede brãcinarul umflat al lui Negru, încare închipuirea ei efectueazã un ºliþ dând laivealã niºte dimensiuni ce-i suscitã dulcileînfiorãri. Comparând instinctiv, fãrã sã vrea,fãlosul instrument cu cel al bãrbatului pierdut,Negru iese-n avantaj. De departe, cum se zice. Defoarte departe. Va avea prilejul sã se asigure nupeste multã vreme, când îºi oferã o întâlniresecretã la casa evreului spânzurat, unde sedezlãnþuie toatã gama gestualã a îndrãgostiþilor –îmbrãþiºãri pripite, sãruturi zãbavnice cuincursiuni ale limbii, pipãieli la sânii durdulii ºi-nalte locuri dragi, suptul sfârcurilor etc. Dar ºioferta neîntârziatã a unei felaþii, neconsumatepractic, pentru cã în momentul în care ªeküreînþelege scopul cu care Negru îi revelã aceadihanie, cunoaºte un regretabil moment deinhibiþie, repezindu-l cu ciudã: „M-am ridicat înpicioare, l-am împins cât colo ºi-am început sã þipla el, fãrã sã-mi pese cã avea sã se întristeze.” (p.209) Ne putem imagina cã l-a beºtelit, fãcându-lporc, neruºinat, pervers ºi-n alte feluri doarpentru a-ºi oferi un lung rãgaz observaþional, cumâinile încleºtate punitiv de cel refuzat. Pãcat, arzice unele, viaþa nu-þi pune pe tavã prea des astfelde ocazii. Dar trebuie înþeleasã, e prima lorîntâlnire, ºi ea este o femeie cuviincioasã. Când aigânduri serioase cu cineva, imaginea conteazã.
(continuare în numãrul urmãtor)Sensul giratoriu, Cart. Mãrãºti
2211TRIBUNA • NR. 146 • 1-15 octombrie 2008
– Domnule Ion Simuþ, care este rolul criticuluiºi al istoricului literar: de informator al cititoruluisau de formator de opinie, de gust, de atitudineesteticã ºi/ sau civicã?
– E tradiþionalã disocierea între rolul criticuluiliterar ºi cel al istoricului literar. Criticul literar sevede mai bine în prezent, în arenã, activitatea luie de asemenea naturã încât înseamnã implicare înactualitatea imediatã. Când ajunge, târziu, sã fieformator de opinie, de gust ºi de atitudineesteticã sau civicã, înseamnã cã a dobândit unprestigiu public ºi o autoritate moralãrecunoscute. Nu orice tânãr critic, îndatã ce aintrat în arenã, poate spera sã ºi influenþeze pealþii, dacã nu e luat în seamã, nu are creditsuficient. Trebuie sã treacã un timp, sã seacumuleze dovezi de competenþã esteticã ºimoralã, pânã ce un critic devine influent, crezutºi, eventual, urmat. Nu existã, într-un interval dedouã-trei decenii, mai mult de doi-trei astfel decritici. Informaþia literarã se obþine astãzi uºor decãtre cine o cautã ºi o vrea - pentru misiuneaunui critic e un rol secundar. Dar trebuie sã fie elînsuºi suficient de bine informat asupra cãrþilorcare apar la un moment dat, pentru ca opinia luisã aibã credibilitate, termeni de comparaþie,argumente, perspectivã. Unul dintre defectele celemai frecvente ale criticilor literari este acela cãsunt cititori de cãrþi izolate, autori de cronici saude recenzii, dar incapabili sã vadã fenomenulestetic al transformãrii literaturii ºi a publicului, înansamblul lor. Un critic trebuie sã fie ºi un bunsociolog al literaturii, cunoscãtor de cazuriindividuale, dar ºi de simptome colective - astaare în comun cu istoricul literar, care lucreazãabstras din actualitatea imediatã. Dar ºi istoriculliterar trebuie sã fie capabil sã vadã serii ºigrupuri, cum spunea Dan Culcer, unul dintrecriticii deceniului opt, pe care meritã sã ni-lreamintim. Criticul ºi istoricul literar se întâlnescpe domeniul sociologiei.
– Nu ºtiu cum scrieþi (greu, uºor, chinuit etc.),ºtiu doar cã textele dumneavoastrã se citesc cuextrem de multã plãcere, aproape ca ºi textelebeletristice (cele bune, evident!). Aºa „vã vine“,acesta este stilul dumneavoastrã „natural“, saueste impus - captatio benevolentiae adresatãcititorului?
– Mã bucur dacã e adevãrat cã textele mele secitesc cu plãcere, cel puþin unele dintre ele. Amscris la început greu ºi chinuit, din cel puþin douãmotive: nu-mi era limpede ce vreau sã spun ºiapoi nu aveam experienþa scrisului. Aceasta eetapa de la „Echinox“, din anii 1975-1978, etapaformatoare. Cred cã m-am limpezit treptat,ajungând dupã mulþi ani sã scriu relativ uºor. Eimportant sã-þi formulezi opinia cât mai clar ºimai cinstit. Dacã în literaturã sinceritatea nu
conteazã, important fiind efectul estetic, în criticãse simte sinceritatea sub forma unei onestitãþiverificabile. Poþi sã greºeºti uneori: dacã eºti sincerºi onest, nu-þi pierzi creditul. Nu existã critic sãnu fi greºit, important, pentru cariera lui, e cum eperceputã aceastã eroare, care poate deriva dinincompetenþã, excesivã rigoare, corupþie (da,corupþie a gustului, din interes conjunctural!) saudintr-o situare inadecvatã.
– Nu v-a ispitit beletristica? Nu ascundeþi unroman (sau mai multe) în sertar?
– Din pãcate, nu. Nu ascund niciun roman însertar, nici mãcar o nuvelã sau vreo prozãtextualistã. Am, în schimb, sute de pagini rãzleþecu idei fugare, schiþe de opinii, articole, atitudini,cãrora nu le gãsesc întotdeauna noima, nu le maipot pune în contextul în care s-au nãscut, pentrua le întrezãri posibila dezvoltare. Bãnuiesc cã aºatrebuie sã arate sertarul unui prozator, ca al meu:doldora de note ºi însemnãri, titluri posibile, cãrþicãutate ºi trimiteri preluate, proiecte, frazeneterminate, cuvinte, surse bibliografice, nume descriitori, notiþe de toate felurile, multe inutile sauinutilizabile. La intervale mari, încerc sã-mi punîn ordine însemnãrile de sertar, dar sfârºesc prin ale abandona în dezordinea în care s-au adunat.
– M-am gândit la prozã (mã refer la întrebareaanterioarã) ºi pentru cã - dupã cum înºivãafirmaþi, nu lipsit (din pãcate) de argumente -, lacât de în suferinþã este poezia astãzi, a scrieversuri pare mai degrabã o pierdere de vremedecât orice altceva... Este poezia o pierdere devreme?
– Nu am denigrat niciodatã poezia, înprincipiu, din prejudecatã, din rãutate sau din...dogmatism. Ar fi fost o dovadã de prostie. Amsemnalat numai faptul cã genul liric ºi-a pierdutprimul rang pe care îl avea în neomodernismulnostru, coincident cu perioada comunistã. Dinpãcate, se scrie din ce în ce mai prost, nu numaipoezie, dar ºi prozã sau criticã, pentru cã sepublicã fãrã discernãmânt, orice ºi oricum. Înpoezie se vede cel mai repede lipsa de talent.Asta nu înseamnã cã nu se prefigureazã sau nu secontureazã un fenomen poetic nou, glosat caatare de cãtre cunoscãtori. Dar publicul poeziei s-a subþiat foarte mult. Am spus cã poezia vadeveni religia unei secte din ce în ce mai restrânse(afirmaþia poate fi gãsitã în volumul meu din1994, Incursiuni în literatura actualã) ºi, dinpãcate, aceastã previziune s-a adeverit. Am spuscã nu cred ca un tânãr poet, afirmat dupã 1990,sã devinã un mare scriitor, cum s-a întâmplatînainte de 1989 cu Nichita Stãnescu, AnaBlandiana sau Mircea Dinescu. A apãrut sauputem spera sã aparã un poet de talia lor?
– Vi s-a întâmplat sã „scãpaþi hãþurile“ ºi sã vãlãsaþi purtat de sentimente (sau resentimente!) înatitudinile, în aprecierile critice?
– Poate cã da, dar nu-mi place sã-mi amintesc.Lucrurile sunt amestecate, în sensul cã am fostjignit, deci provocat. E inevitabil ca o polemicã,oricât de bine intenþionatã, sã degenereze, iar euam purtat multe polemici. Acum sunt din ce înce mai puþin tentat sã intru în asemeneaclenciuri. Din pãcate, nimeni nu învaþã nimic dinele. Sunt un simplu spectacol, uneori dizgraþios,pentru o galerie frivolã.
– Nu v-a ispitit gândul sã scrieþi o istorie aliteraturii române? Dacã da, detaliaþi. Dacã nu,este vorba cumva despre „complexul“ Cãlinescu…sau Alex ªtefãnescu?
– Cu o istorie a literaturii române în gândtrebuie sã lucreze orice critic sau istoric literarserios. Nu pot sã detaliez, mi-ar lua prea multtimp ºi spaþiu, poate chiar cât mi-ar trebui sã oscriu. Orice Istorie... memorabilã creeazã un reperimpresionant, dacã nu un complex. Nu vãd cevarãu în faptul de a avea complexe, important e sãþi le recunoºti ºi sã þi le tratezi. Nu ar suna ca oinfatuare sã spun cã nu am complexul Cãlinescu?L-aº avea ºi dacã nu aº recunoaºte. Pe Alexªtefãnescu îl admir, cu sentimentul dialoguluifiresc. Istoria... lui înseamnã unul dintre acelerepere necesare, la care ne putem raporta cufolos, pentru a avea sau pentru a ne formarelieful valorilor.
– Dintre confraþii critici, pe cine „invidiaþi“?Cine vã este mai apropiat?
– Îi invidiez pe mulþi, dacã prin invidie s-arînþelege un sentiment pozitiv de admiraþie faþã decineva care nu e ca tine ºi nici tu nu vei putea fivreodatã ca el. Avem în critica actualã numeroasepersonalitãþi pe care le-am resimþit catalitice:Nicolae Manolescu, Eugen Simion, Ion Pop, Alexªtefãnescu, Cornel Ungureanu, Mircea Martin,Matei Cãlinescu, Paul Cornea, Eugen Negrici. Dingeneraþia mea, m-am simþit foarte apropiat deRadu G. Þeposu, colegul meu de facultate, depromoþie, de „Echinox“ ºi de multe altele. Amsuferit la dispariþia lui o rupturã dureroasã, care
profil de scriitor
„Nu existã critic sã nu figreºit, important, pentru cariera lui, e cum e perceputãaceastã eroare“
de vorbã cu criticul literar Ion Simuþ
m-a afectat profund. Acum simt o afinitate cuNicolae Bârna ºi Marian Victor Buciu, doi criticicare ar merita sã se bucure de mai mult credit.Avem preferinþe comune, mã raportez colegial lamodul lor de a gândi.
– Poate sã fie criticul imparþial, detaºat,obiectiv etc.? Ce gireazã/ susþine/ garanteazã/legitimeazã actul critic?
– Un critic, dacã þine sã fie imparþial, detaºat,obiectiv, reprimându-ºi subiectivitatea, riscã sã-ºiînãbuºe personalitatea. Stilul sãu devine neutru,cenuºiu. Un exemplu bun ar fi PompiliuConstantinescu. Alþi critici „obiectivi“ ºi-aucolorat discret stilul cu subtexte ironice, cum auprocedat ªerban Cioculescu ºi Alexandru Piru,aproape uitaþi astãzi, pe nedrept. Jocul de-aobiectivitatea în criticã e mai riscant. Singurulnostru câºtigãtor în acest stil obiectiv este TituMaiorescu. Jocul de-a subiectivitatea e maiinteresant ºi mai profitabil. L-au practicat toþicriticii noºtri mari, E. Lovinescu, G. Cãlinescu.Existã victime numeroase, critici mãrunþi, ºi de-oparte, ºi de alta - ºi obiectivi uscaþi sau ofiliþi, ºisubiectivi deºãnþaþi sau egocentrici.
– Cred cã da, dar iarãºi, ca ºi în cazulpolemicilor sau resentimentelor despre care m-aþiîntrebat anterior, mi-ar fi greu sã le rememorez ºisã le reevaluez. E o problemã de nuanþe, nu deerori flagrante, aºa cum le vãd eu acum.
– „L-am întâlnit ieri pe Ion Simuþ. Venise dela Oradea fiind într-o comisie de doctorat. Emereu plin de energie ºi conectat firesc ºidefinitiv la viaþa literaturii. Lipsit de morga ºiaroganþa universitarului parvenit, are mai curândaerul unui breslaº de lux care a fãcut o artã dinnobila sa meserie. Critica sa exhibã tocmaipriceperea orgolioasã a meseriaºului absolut. Scrieriguros ºi temeinic, conformându-se arhitectoniciiprestabilite a textului, cam aºa cum ai construiun artefact. E însã alert, cu o expresivitateglacialã, lãsând impresia impecabilului. Îmi placela el în special fermitatea opiniilor, întotdeaunade bun-simþ. Nu are obsesia adevãrului unic, cisimþul dreptãþii ºi al dialogului civilizat.“ (Cât) Vãrecunoaºteþi în acest portret schiþat de PetruPoantã, publicat în urmã cu câteva numere înTribuna?
– Mã puneþi într-o situaþie delicatã: cum sã mãdetaºez de un portret creionat în multe liniipozitive? Nu pot decât sã-i mulþumesc lui PetruPoantã pentru imaginea favorabilã, imprimatã cumultã generozitate în paginile revistei Tribuna.Sunt rãvãºit de multe neliniºti care deocamdatãnu se vãd. Dar sã trecem peste ele, bine cã nu sevãd. ªi, pentru cã veni vorba despre ea, trebuie sãspun cã îmi place revista Tribuna - e una dintrecele mai vii din momentul actual, o situez în listaprimelor mele trei-patru preferinþe. Am încercataici, în urmã cu doi-trei ani, sã susþin o rubricãsub titlul „Simptome“, din care a ieºit, cuîmbogãþiri, cea mai recentã carte a mea:Simptomele actualitãþii literare, apãrutã laînceputul anului 2008, în contul lui 2007, înBiblioteca revistei Familia.
Interviu realizat deIoan-PPavel AAzap
În decembrie se împlinesc 40 de ani de laapariþia primului numãr al revistei Echinox. Depatru decenii ea continuã sã aparã, mereu tînãrã
ºi surprinzãtoare, regenerînd constant ºi cu unanume ritm fenomenul echinoxist. Însã, dupã 1989,echinoxismul, ca idee de culturã, a cristalizat masivºi spectaculos în cãrþile ºi carierele universitare alemultora dintre reprezentanþii sãi. Facultãþile deLitere, de istorie ºi filosofie ale universitãþilor dinArdeal sînt dominate în prezent de spiritulechinoxist, de altfel ca ºi revistele din aceste centre(Cluj, Oradea, Sibiu, Tîrgu Mures, Alba-Iulia).Împrãºtiaþi odinioarã prin diferite localitãþi dinprovincie, echinoxiºtii s-au regrupat în cîteva oraºecu energia ºi mentalitatea unor coloniºti,actualizînd vocaþia fondatoare a grupãrii originare.Unul dintre ei este Ion Simuþ, profesor de liceupînã în 1989, stabilit ulterior la Oradea. Aici,împreunã cu Ioan Moldovan ºi Traian ªtef,reabiliteazã revista Familia consacrîndu-se însã ºicarierei universitare. Performanþele criticului literarsînt consecinþe ale acestei duble competenþe: pe deo parte, critica de atitudine, curentã, axatã pefenomenul literar actual; iar pe de alta, cercetareariguroasã, de naturã academicã, concentratã pestudiul monografic ºi de sintezã. Deºi în anii dinurmã a surprins adeseori lumea literarã prinpercutanþa ºi singularitatea unor opinii referitoare lametamorfozele ºi simptomele literaturiicontemporane în ansamblul sãu, criticul rãmînespecializat îndeosebi în generaþiile afirmate înaintede revoluþie. Implicat cu discernãmînt în campaniarevizuirilor ºi în polemicile asupra canonului, elreciteºte fãrã prejudecãþi literatura din comunism,identificîndu-i aproape chirurgical valorile legitimateestetic ºi necontaminate de ideologia oficialã. A pusastfel o anumitã ordine în special în spaþiul prozeiºi a dat unele dintre cele mai substanþiale analizeale romanelor din deceniile ºase ºi ºapte. Ion Simuþeste în fond adeptul ideii de “creºtere” organicã aliteraturii, drept pentru care e mereu atent la relaþiadintre rupturã ºi continuitate ºi întotdeaunacircumspect faþã de manifestele radicale. În istoriaunei literaturi nu existã nici vacuitãþi nici inovaþiiabsolute. Perioada comunistã este evaluatã dintr-oasemenea perspectivã, criticul avînd chiarconvingerea cã, prin “vîrfurile” sale, literaturaacestei epoci se sincronizeazã cu literaturaeuropeanã, respectiv universalã. La sfîrºitul anuluitrecut a apãrut astfel volumul Valenþe europene aleliteraturii române contemporane, Ion Simuþ fiindcoordonator ºi coautor. Lucrarea este actualizareaunui proiect de cercetare asumat de cadreledidactice ºi cîþiva doctoranzi de la Facultatea deLitere din Oradea. Pe scurt, ea îºi propune “oselecþie judicioasã a acelor tendinþe literareromâneºti ce intrã în rezonanþã cu tendinþeleeuropene”, adresîndu-se “ariei tematice deintersecþie între cultura româneascã ºi culturaeuropeanã“. În fapt, avem de-a face cu o ambiþioasã încercare de sintezã “dinperspectiva tendinþelor ºi a tectonicii interne”, cuaplicarea criteriului estetic în selecþia valorilor(scriitorilor). Aºadar, Ion Simuþ propune o imaginea literaturii contemporane ca “fenomen viu”, ostructurã “dictatã de însãºi evoluþia literaturii depînã acum”. Aici sînt cîteva dintre valorile ºi
tendinþele europene ale literaturii noastre: “I. Modernism ºi postmodernism în literaturaromânã contemporanã (ªtefan Aug. Doinaº,Nichita Stãnescu, Marin Sorescu, Leonid Dimov,Nicolae Breban, Augustin Buzura, D.R. Popescu,Norman Manea, ªtefan Bãnulescu, George Bãlãiþã,Mircea Cãrtãrescu); II. Tendinþe ale romanuluiromânesc în convergenþã cu romanul european(Nicolae Breban, Augustin Buzura, D.R. Popescu,Norman Manea, ªtefan Bãnulescu); III. Experienþepostmoderniste ale poeziei de la Mircea Ivãnescu lageneraþia ’80: Mircea Cãrtãrescu, Florin Iaru, TraianT. Coºovei, Ion Mureºan, Marta Petreu, MagdaCârneci); IV. Proza intelectualistã, oniricã ºi experi-mentalã (Dumitru Þepeneag, M.H. Simionescu,ªtefan Agopian, Mircea Nedelciu, GheorgheCrãciun); V. Livresc, ironie ºi autoreflexivitate înliteratura contemporanã (poezie ºi prozã): MirceaIvãnescu, Leonid Dimov, George Bãlãiþã, M.H. Simionescu, Rada Petrescu, Marin Mincu; VI. Utopie ºi antiutopie (Alexandru Ivasiuc, BujorNedelcovici); VII. Tema apocalipticã în romanuleuropean ºi în romanul românesc (Dan Stanca, Al.Ecovoiu, Petru Cimpoeºu, Dan Perºa); VIII. Prozanoului val (Radu Pavel Gheo, Dan Lungu, FilipFlorian etc.). Repere pentru posibile circumscrierieuropene”. Lista ar putea fi mai cuprinzãtoareavertizeazã autorul ei ºi, într-adevãr, ea ecompletatã ºi în “Argumentul” ºi în conþinutulpropriu-zis al lucrãrii; dar, în comentariile prezenteea este totodatã ºi ciuntitã, dintre scriitorii incluºifiind doar cîþiva analizaþi. Despre tablou în sine sepot spune multe. Trecînd peste faptul cã sîntexcluse dramaturgia ºi critica, sã menþionez maiîntîi cã el are creditul unei autoritãþi criticeconfirmate. Spirit independent ºi obiectiv, IonSimuþ, are amplombul unui foarte bun cunoscãtoral literaturii române. Evaluãrile sale nu sînt viciatecu siguranþã de criterii extraliterare. Cît despre“structura” ca atare, ea este în primul rînd oipotezã de lucru, un fel de schemã orientativã, careacoperã în mare fenomenul literar contemporan.Riscurile ei sînt aceleaºi cu ale oricãrei alte încercãrisimilare de sistematizare a acestui fenomen, astfelcã ea ar deveni contestabilã numai prin oferta uneialternative. Faptul cã schema tipologicã ºi tabloulautorilor rãmîn flexibile se observã din cuprinsulpropriu-zis al lucrãrii. Un capitol întreg, de pildã, sereferã la “experienþele exilului”, fiind comentaþi aiciscriitori precum Monica Lovinescu, GabrielaMelinescu, Petru Popescu, Herta Muller, AndreiCodrescu º.a. În alte contexte beneficiazã de ana-lize aplicate Constantin Þoiu, Gellu Naum,Costache Olãreanu sau Edgar Papu. În “Zece (plusunu) romane pentru Europa (1948-1989)”, capitolaparþinînd lui Ion Simuþ, pe lîngã romancieriicuprinºi în tablou, mai apar C.V. Gheorghiu,Mircea Eliade, Vintilã Horea, Octavian Paler, SorinTitel. Existã, în sfîrºit, cîteva articole tematice încare sînt convocate o mulþime de alte nume decîtcele amintite. Trebuie sã admitem, totuºi, cã listalui Simuþ este ºi efectul unei exigenþe criticeîntrucîtva subiective. Oricum, ea constituie “hard”-ul proiectului ºi cel puþin Ana Blandiana sauGabriela Adameºteanu nu pot lipsi. Promoþia ’70,apoi, e omisã aproape integral, deºi unii dintrereprezentanþii ei au deja o anumitã circulaþie în
2222
Black Pantone 2253 UU
Black Pantone 2253 UU
2222 TRIBUNA • NR. 146 • 1-15 octombrie 2008
Literatura românã contemporanã în perspectivãeuropeanã
Petru Poantã
2233
Black Pantone 2253 UU
Black Pantone 2253 UU
2233TRIBUNA • NR. 146 • 1-15 octombrie 2008
Europa cu traduceri neasistate din þarã. Cumspuneam, însã, intenþia lucrãrii constã în relevareaunor valenþe europene ale literaturii contemporaneprin cîteva analize aplicate. Cuprinsul ei este diferitfaþã de structura propusã de Ion Simuþ, dar, înansamblu, se conformeazã reperelor configurateacolo. În fond, nu-i vorba despre o sintezã însensul tare al cuvîntului, ci de o culegere dearticole avînd ca punct de fugã tema genericã aproiectului. În ordinea apariþiei în volum autoriisînt: Dana Sala, Crenguþa Gânscã, Teodor Mateoc,Roxana Coldea, Ion Simuþ, Marius Miheþ, IoanDerºidan, Ioana Revnic, Valentin Chifor, AntoniaPâncotan, Floarea Mateoc, Magda Danciu,Ecaterina Hanþiu, Florin Cioban, Paul Magheru,Maria Ioana Sarca, Graþian Cormoº, Liana Cozea,Delia Radu, Adina Pruteanu, Alin Creangã ºiAndrei Simuþ. E o echipã redutabilã, cu consacraþisau pe cale de afirmare. Cu patru excepþii, eiaparþin mediului universitar, astfel cã o anumitãunitate metodologicã, sã zicem, se produce tocmaiprin formaþia lor academicã. Se înþelege, pe de altãparte, cã articolele nu au toate aceeaºi consistenþã,ele diferind în funcþie de experienþa criticã afiecãrui autor. Se detaºeazã în context articolele luiIon Simuþ. Comentariile la cele unsprezece romane“pentru Europa” au expresivitate incisivã ºiprestantã a unor texte definitive despre acesteopere. Mirabilul “colet” conþine urmãtoarele: C.V.Gheorghiu, Ora 25; Mircea Eliade, Noaptea deSînziene; Vintilã Horea, Dumnezeu s-a nãscut înexil; Nicolae Breban, Animale bolnave; D.R.Popescu, F; Radu Petrescu, Matei Iliescu; M.H.Simionescu, Nesfîrºitele primejdii; Octavian Paler,Viaþa pe un peron; Sorin Titel, Femeie, iatã fiul tãu;Augustin Buzura, Refugii; Norman Manea, Pliculnegru. Na-i ce le reproºa acestor opþiuni, mai alescã în lucrare sînt comentaþi ºi alþi prozatori: GeorgeBãlãiþã, Constantin Þoiu, Mircea Nedelciu,Costache Olãreanu, I. Groºan, Nora Iuga º.a.Despre celelalte articole: ele sînt în general binescrise, cîþiva dintre autori fiind de mai multã vremeconsacraþi, cu cãrþi publicate. Majoritatea au încomun efortul de a identifica posibile interferenþeale scriitorilor români cu scriitori din literaturaeuropeanã (universalã). Unele se aventureazã într-un soi de comparativism destul de precarmetodologic ºi nu întotdeauna relevant. Credibilerãmîn, ca demonstraþie criticã, articolele CrenguþeiGânscã (despre Marin Sorescu ºi “Vãrul” Prevert) ºial lui Teodor Mateoc, despre acelaºi M. Sorescu ºiamericanul Edgar Lee Masters. Cel din urmã esteautorul celebrei cãrþi Antologia orãºelului SpoonRiver. “Tematic, formal ºi stilistic”, teritoriul ei liricva cristaliza, dupã ºaptezeci de ani, într-o altã vi-ziune, în volumul La lilieci al poetului român.Comparaþia rezistã mai degrabã formal, însãasocierea celor douã nume poate fi productivãmediatic. Prin urmare, lucrarea coordonatã de IonSimuþ cuprinde cîteva eºantioane substanþiale care,pentru o privire din afarã, pot da seama desprediversitatea, dinamismul ºi dimensiunea existenþialãdin literatura românã contemporanã. Analizele cri-tice, remarcabil conceptualizate, interfereazã ºi ele,aproape deloc colonial, cu limbajul critic occidental,dînd credibilitate “iluziei” sincronismului. În sfîrºit,ar mai fi de observat cã din cele vreo 360 de paginiale volumului doar 50 sînt consacrate poeziei(Nichita Stãnescu, Gellu Naum, Leonid Dimov ºiMarin Sorescu). Nu-i exclus ca un asemeneadezechilibru sã corespundã orientãrii actuale acititorilor, cu un interes accentuat pentru prozã,dar, altminteri, el distorsioneazã realitateafenomenului contemporan.
religia
Contextul religios ºi social actual este marcatde un paradox ºi de o provocare. Paradoxulrezidã în faptul cã vârsta deja înaintatã a
modernitãþii – care, în funcþie de data de naºtere,oscilieazã între trei ºi cinci secole – nu estedeterminantã pentru impactul ºi importanþadimensiunii religioase. Oricât de mult ar fi crezutunii cã progresul tehnic ar atrage inevitabil ºi o„maturizare” a omului, identicã aºadar cuscoaterea lui de sub influenþa marilor poveºtiexplicative ale credinþei, iatã cã triumful raþiuniinu este în egalã mãsurã moartea religiei.Dimpotrivã. Raþiunea îºi redescoperã rãdãcinilereligioase în timp ce argumentul religios nu sesfieºte sã împrumute din metodele ºi termeniidiscursului raþional. În ciuda eroziunii credinþeiinstituþionale, a Bisericilor ºi confesiunilor istorice,omul credincios de azi coabiteazã fertil cufilosoful, omul de ºtiinþã ºi politicianul. Acestfenomen îndreptãþeºte pe unii sã defineascã epocanoastrã drept una a post-secularizãrii. Sã nufacem însã confuzii ºi pe baza lor sã tragemconcluzii eronate. Conflictul îndârjit dintreputerea profanã ºi autoritatea spiritualã, schemãfondatoare a modernitãþii, nu este suspendatcomplet, ci adus cumva la zi. O astfel deadaptare este urmarea nemijlocitã a constatãrii cãîn ciuda binefacerilor evidente ale civilizaþiei,omul nu uitã complet de binecuvântãrile aºezãriisale spirituale. Aceastã memorie profundã esteînsã permanent periclitatã de amnezia pe termenscurt, cea care face posibilã provocarea în faþacãreia ne gãsim: homo religiosus nu a murit, însãnu este conºtient de datele dogmatice, culturale ºisimbolice ale identitãþii sale. Nu îºi reneagãobârºia, dar nici nu o cunoaºte cu adevãrat. Deaici derivã disponibilitatea ca în numele uneireligiozitãþi neprecizate sã se angajeze în negocieriale propriului profil spiritual sau, dimpotrivã, sãîºi absolutizeze ignoranþa.
Cãutarea omului religios de la început desecol XXI pare sã fie cauþionatã aºadar de douãsoluþii extreme. Prima este intens discutatã maiales dupã atentatele din 11 septembrie 2001:deturnarea identitãþii religioase prin simplificareavinovatã a unor conþinuturi stratificate timp desecole ºi îmbogãþite de generaþii întregi. Dinaceastã atitudine la intersecþia ignoranþei cusimplismul se naºte ceea ce în mod curentnumim fundamentalism. Prin fundamentalismînþelegem lipsa de nuanþe, respingerea oricãreiabordãri critice venite din afarã, dar ºi dininteriorul comunitãþii de credinþã, negarea valoriiºi demnitãþii celor de altã religie ºi, în final,disponibilitatea, argumentatã ºi încurajatãteologic, de a distruge ºi ucide. Violenþa esteridicatã la rang de slujbã, de ritual, în timp ceteroristul (aºa cum îl percepem noi) este, de fapt,un celebrant al convingerilor duse pânã la ultimaconsecinþã. Chiar dacã se aflã la polul opus, adoua soluþie este deopotrivã de comodã:deschiderea faþã de orice, oricine, oricum ºi
oricând. Înclinaþia spre sincretism a lui homoreligiosus parþial amnezic explicã enorma creºterea pieþei de carte de tip New Age ºi în general a„produselor spirituale”, de la masaj cu pietremagice la concedii în templele din junglã. Religiaeste o ofertã printre altele. Urmând regulile debazã ale pieþei, consistenþa ofertei diferã radicalde la un ofertant la altul. Invocat pânã la exces,principiul toleranþei religioase este caricaturizatprin jumãtãþi de informaþii, pseudo-cunoºtinþe ºiun amestec bizar de credinþe, superstiþii, angoase,idei politice, diete curative ºi simbolurireinterpretate. Dacã fundamentalismul estevarianta viciatã a identitãþii ferme, a geografieireligioase locale, atunci sincretismul este variantapervertitã a sintezei, a deschiderii cãtreuniversalitate.
Pe acest fundal puternic polarizat se deruleazãºi dialogul din interiorul marilor familii religioase.Cât priveºte dialogul inter-confesional dininteriorul Creºtinismului, criza manifestã princare trece acesta de aproape douã decenii poate fimai bine înþeleasã ºi datoritã confruntãrii publicede azi dintre cele douã soluþii extreme. Acuzaþiade fundamentalism este concuratã de acuzaþia desincretism. Dacã prima nu este valabilã, atuncieste cu siguranþã a doua. Între cele douã pare sãnu mai existe spaþiu pentru o a treia soluþie, cutotul distinctã, capabilã sã nu cedeze niciabsolutismului identitar, dar nici metadiscursuluiegalizator. Formula este, trebuie sã orecunoaºtem, extrem de incomodã. Ea presupuneo cunoaºtere realã, profundã ºi onestã, fãrãidealizãri sau simplificãri, a propriei identitãþi, darºi a celei care defineºte pe ceilalþi, participanþi saunu la dialog. Pentru a o practica, aceastã soluþietrebuie sã fie capabilã sã accepte punerile închestiune, criticile la adresa traseului teologic ºiistoric al propriei Biserici sau confesiuni ºi laadresa altora. În fine, a treia cale mai presupuneceva imposibil de învãþat doar din cãrþi: asumareaunui traseu spiritual personal în acord cuidentitatea comunitãþii de credinþã din care faciparte, însã de o manierã deschisã. Pentru a opunefundamentalismului fundamentele asumate încunoºtinþã de cauzã ºi sincretismului identitateacapabilã de dialog, este nevoie în egalã mãsurã denobleþe ºi maturitate, generozitate ºidiscernãmânt, seninãtate ºi fermitate.
teologie socialã
A treia cale.Dincolo de fundamentalism ºisincretism
Radu Preda
2244
Black Pantone 2253 UU
Black Pantone 2253 UU
2244 TRIBUNA • NR. 146 • 1-15 octombrie 2008
dezbateri & idei
Era o searã rãcoroasã de aprilie, ceaþã ºidestul de multã lume în metroul dinBudapesta. Cum în mijlocul de transport în
comun era cald, mã aºez aproape de unul dintregeamurile deschise; pe bancã, doi bãrbaþi de vreo45 de ani. Unul dintre ei îi zice celuilalt înromânã: „Mâine ãºtia intrã în UE, sã vezi ce greuo sã le fie în vreo 2-3 luni. Le creºte Uniuneapreþurile, le mãreºte impozitele”. Rãspunsul vineprompt, cu o gravitate mult mai mare decât aceluilalt: „Da, dar vor merge în Vest fãrã vize,fãrã vamã. Sã vezi ce se ieftineºte mâncarea ºipoate ne creºte ºeful ºi nouã salariile, cã doar îlpun ãia de la Uniune. Au avut ei ceva discuþii deintrã aºa repede”. Primul revine: „Dar noi de cenu intrãm?”. „Pentru cã ãia din Parlament ºiGuvern îs corupþi ºi proºti. Nu ai vãzut ce dormgraºii? Nici nu îmi vine sã mai deschidtelevizorul, noroc cã ajung acasã târziu ºi nuprind decât pe final ºtirile, mã enervez mai rãu.Nici la alegeri nu mã duc”. Metroul opreºte înstaþie ºi urcã mai mulþi pasageri printre care ºi treinegri: „ªi ãºtia fac parte din Uniune?” sunãimediat întrebarea însoþitã de un zâmbet pe faþã aunuia dintre cei doi. „Nu, ãºtia au venit sã o ducãmai bine. Îþi dai seama cã la ei acolo e mai rãu.Or fi de pe lângã deºertul ãla Sahara. Nu au niciierburi sã mãnânce”. „Deci, se poate mai rãudecât la noi acasã”, concluzioneazã celãlalt. „Damã, normal. De ce crezi cã avem noi în þarãchinezi ºi africani? Pleacã de la mai bine? Îs canoi, ne ducem unde vedem mai bine ºi putem”.
Decembrie 2006, seara dinaintea Anului Nou,în centrul Clujului. Mã vãd cu un vechi amic ºi îlîntreb ce face peste douã zile, când va „deveni”european. Începe sã îmi explice cã el se simþeaeuropean ºi pânã acum, cum cã acest pas trebuiafãcut din 2004, împreunã cu toate celelalte statefoste comuniste. Concluzia lui: acum s-a fãcutdreptate, UE ne-a reprimit dupã ani de aºteptareîn care meritam acest lucru. Nu m-am abþinut sãîntreb: „De ce meritãm?”. Rãspunsul a venit mairepede decât îl aºteptam: „Mereu am fost o þarãeuropeanã, între rãzboaie eram democraþie, amavut legãturi bune cu toate þãrile europene
(probabil se referea la cele vestice), suntemcreºtini ºi avem tradiþii istorice comune”. „Careeste salariul tãu? Ai studii superioare, presupun cãai salariu bun. În plus, nu eºti bugetar, lucrezi înfirmã privatã” întreb în continuare ºi anticipez unrãspuns pozitiv. „6 milioane, dar e bine, sunt doarde un an angajat”. Fac rapid un calcul ºi îmi dauseama cã el are mai puþin de un sfert din bursamea de studiu (într-o þarã a UE) care nu necesitãexperienþã ºi nici 8 ore pe zi. Îi comunic acestlucru ºi reacþioneazã: „În doi-trei ani se vorschimba lucrurile ºi la noi, o sã vezi cã UE ne vaajuta. Preþurile nu pot creºte la nesfârºit fãrã sãmãreascã salariile. ªi dacã într-un an-doi nu sevede nimic, plec dincolo”.
Septembrie 2008, Florenþa, în autobuz, de laPonte Vecchio cãtre garã. Compostez biletul ºi mãaºez. Doi români pe la 30 de ani discutau înpicioare, tare (se auzeau deºi autobuzul face unanumit zgomot pe strãzi). Întrebarea unuia dintreei rãsunã cunoscut, amintindu-mi de aniistudenþiei când aveam dileme similare: „Maifacem biletele? Sunt doar trei staþii”. „Trebuie sãle facem, e 50 de euro amenda dacã ne prind ºicontroleazã des cã e zonã plinã de turiºti. Nu sejoacã ãºtia, nu poþi da ºpagã ca la noi”. „ªi de lanoi de la lucru au prins mai mulþi ºi nu auscãpat. Aºa e în UE – foloseºti, plãteºti. Cã numai merge aºa cu statul”. „Acum 5 ani când amvenit, nu erau aºa rãu. Nu fãceau controale dese,te mai lãsau sã scapi” continuã unul. De când amînceput noi, polonezii ºi bulgari sã venim, nu maisunt aºa”. Autobuzul intrã într-o zonã cunumeroºi turiºti. Unul dintre cei doi abordeazãsubiectul: „Vezi dacã sunt în UE, fac o grãmadãde bani de pe urma turiºtilor. Domul ãsta efrumos, dar ºi noi acasã avem multe lucrurifrumoase, diferite. La noi de ce nu vin turiºti? Îþizic eu de ce: nu am intrat de mult în UE, nu ºtiunemþii, spaniolii ºi francezii ce avem cã ar venitoþi. Îi gãseºti peste tot pe unde e un copac maidiferit sau o casã mai cu moþ”. Celãlalt îl aprobã„Nu ºtim sã ne vindem marfa. Degeaba le zicmereu italienilor pe care îi ºtiu sã meargã în
România cã au ce vedea. Drumurile îs proaste ºinu au cum sã vadã multe. Cum ajungi lamânãstirile din Moldova? Cu trenurile aleajegoase ºi pe drumurile fãrã asfalt? Sau cum neîntreþinem noi locurile? La mine în sat avem oºcoalã frumoasã, construitã acum 100 de ani.Numai anul trecut au primit ceva bani de la UEsã o refacã frumoasã cum era. Trebuie sãaºteptãm dupã banii altora? Dacã mai pui lasocotealã cã nici nu aratã la televizor despreRomânia în turism, ne ºtiu numai dupã crime,violuri ºi tâlhãrii cã asta se aratã la noi. ªi ei iaude la televiziunile noastre ºi aratã. De când suntaici nu am auzit un italian sã îmi spunã cã avemo þarã frumoasã, ºtiu însã de corupþie, de sãrãcie,de inundaþii, de secetã”. „Da, mã. Ai dreptate. Osã vezi cã în câþiva ani se schimbã. Ne e nouãmai greu cã suntem la început, dar ºi italienii aupãþit la fel dupã rãzboi, ei îmi zic. O sã ne sãltãmîncet-încet ºi atunci nu mai stãm printre strãini”.
Nu putem rãspunde în câteva rânduriîntrebãrii din titlu, dar putem reflecta asupracâtorva idei generale derivate din cunoaºtereacomunã a procesului de aderare ºi integrarecomunitarã. Deºi nereprezentative ºi subiective,aceste mici discuþii surprinse între concetãþenisunt ilustrative pentru modalitatea în care mulþiromâni percep rolurile ºi funcþiile relaþiei dintreRomânia ºi Uniunea Europeanã (UE). Pentru uniidintre noi a însemnat deschiderea frontierelor(implicit o posibilitate de lucru în exterior) ºi auprofitat de acest lucru atât studenþii aflaþi în afaragraniþelor, cât ºi milioanele de români ce muncescde ani buni în strãinãtate. În acelaºi timp, UEînseamnã mai mulþi bani investiþi în þarã, iarproiectele de dezvoltare ruralã ºi de infrastructurãrealizaþi cu bani europeni stau mãrturie acestuilucru. Lista efectelor pozitive continuã cuposibilitãþile multiple de promovare a þãrii învederea turismului: accesibilitatea informaþiilorpentru turiºti ºi eliminarea procedurilor de intrareîn România pentru cetãþenii UE. În plus, la nivelpolitic ºi economic, UE reprezintã un factor depresiune ºi expertizã care poate înlesnidezvoltarea economicã ºi stabilitatea democraticãpe termen mediu ºi lung. Într-adevãr, eºecurileUngariei ºi Cehiei din perioada ce a urmataderãrii (anticipate oarecum de cetãþaenul dinmetroul budapestan) au reprezentat reculuri petermen scurt. Succesele înregistrate de cãtre UEpe plan economic în cazul Irlandei (care înmomentul aderãrii era un stat sãrac) ºi politic încel al Spaniei ºi Portugaliei (tinere democraþii înmomentul aderãrii) sunt indicatori ai potenþialuluicadrului unic european.
Dacã toate aceste elemente puteau fi derivatecu uºurinþã din cele menþionate de interlocutoriidialogurilor de mai sus, sã analizãm partea maipuþin vizibilã a lucrurilor sau asupra cãrora nu seinsistã foarte mult în mass-media. Revenind la oidee exprimatã anterior, creºterea economicã ºinivelul de trai al românilor nu poate creºte doarca urmare a aderãrii la UE. Acceptarea în familiaeuropeanã implicã în plan economic anumiteangajamente: reforme, competiþie corectã pe piaþã,limitarea intervenþionismului ºi creºterea eficienþeiproducþiei. Fãrã a intra în detalii economice,existã trei aspecte relevante ce trebuie reþinute defiecare dintre noi. În primul rând, instituþiilestatului sunt actorii principali ºi responsabiliiprimari pentru modalitatea în care funcþioneazãlucrurile. Nu putem aºtepta miracole europene
Sergiu Gherghina
Ce este UE?
Centrul oraºului, Catedrala Sf. Mihail
Relaþia dintre filosofie ºi arhitecturã este totatât de importantã pe cât este de ignoratã.Printre domeniile extra-filosofice ºi care
constituie obiectul reflecþiilor epistemologice,arhitectura ar trebui sã fie cel mai important. Darîn mod uimitor aceasta constitue subiectul celmai puþin abordat, cel mai puþin tratat în ºtiinþeleumane ºi sociale: la fel de bine în epistemologieca ºi în sociologie; aceasta din urmã s-a formatdin filosofie în secolul al XIX-lea ca majoritateaºtiinþelor umane. Se predã filosofia teatrului,filosofia limbajului comun, filosofia bãþului dechibrit ºi alte elucubraþii de acest gen, însã nuexistã cursuri de filosofia arhitecturii. Blaga(Trilogia culturii) ºi Eliade (Tratat de istoriareligiilor) sunt printre foarte puþinii filosofi înlume, care sã fi speculat în mod original ºipertinent pe tema spaþiului, concept crucial înarhitecturã.
Totuºi filosofii considerã arhitectura dreptmodel ºi exemplu de urmat în construcþiaorganicã a discursurilor lor, în elaborarea planuluide reflecþie, în articularea pãrþilor unui text, încoerenþa argumentãrii, în armonia ºi profunzimeaideilor sau în proiectul de cercetare. Analogia esteatât de puternicã încât atunci când vorbesc desprefilosofie ºi arhitecturã, anticii se referã la armoniaºi vitalitatea corpului uman: „Un discurs trebuieconstruit ca o fiinþã vie, cu un corp care sã-i fiepropriu, cu cap ºi picioare, cu mijloc ºiextremitãþi, toate pãrþile bine proporþionate întreele ºi cu ansamblul” (Platon, Fedru, 216c).Noþiuni ca arhitectonica ºi arhitecturologia au fostforjate tocmai pentru a se indica aceastã relaþie.Dacã primul termen transpune caracteristicilearhitecturii în diferitele domenii ale filosofiei(metafizica, etica, estetica, logica, filosofia politicãetc.), aºa cum prevãzuse Kant, cel de-al doilearelevã doar de epistemologie.
Miza este importantã deoarece arhitectura seaflã în serviciul omului ºi priveºte omul în totceea ce face: comportamentele sale, felul lui de afi, de a munci, de a se odihni, de a se adãposti,viziunea sa despre lume, maniera sa de a acþionaasupra naturii, raportul sãu cu lumea imediatã,dar ºi cu lumea cosmicã. Pe scurt, schimbareaarhitecturalã este solidarã cu modificareastatutului omului (înþeles ca individ ºi deasemenica societate). Este deci important: sã ne întrebãmcare sunt presupoziþiile filosofice la lucru în cazularhitecturii înþeleasã ca activitate; sã explicãmnoþiunile subiacente ca spaþiul, locuinþa,adãpostul, casa, clãdirea, oraºul, satul, podurile,obiectele, planul, proiectul, perspectiva etc.; sãanalizãm dificultãþile apãrute cu ocaziainterpretãrii simbolice a construcþiilor; sã stabilimrelaþiile dintre teoriile arhitecturale ºi concepþiilefilosofice; sã deducem consecinþele sociologice,epistemice, etice ba chiar estetice. Spaþiul redusnu ne permite o analizã aprofundatã a acestorchestiuni; ne vom rezuma aici la consideraþiigenerale, dar esenþiale.
De aceea, mai întâi o sã dãm o definiþie aarhitecturii, fie ea succintã ºi sprijinitã peetimologie; dupã aceea o sã rezumãm câtevareflecþii sociologice ºi antropologice desprearhitecturã; ceea ce ne va permite sã fixãmorientãrile specifice învãþãmântului filosofic ºi
sociologic care ar trebui sã aibã drept obiectarhitectura; acestea pot fi regrupate în patru axe:epistemologie ºi metodologie; eticã ºitehnoºtiinþe; antropologie ºi sociologie; esteticã ºiurbanism; în fine, o sã concludem prin câtevaremarci care þin de pedagogia unui astfel deînvãþãmânt, care relevã în acelaºi timp desociologie, de antropologie ºi de filosofie moralã,pentru cã este vorba sã facem astfel încât omul sãevolueze, sã-l ameliorãm prin educaþie, pentru aconstrui cu bine viaþa sa în societate, pentru a-lface sã fie liber ºi resposabil.
1. Definiþie ºi terminologie
Arhitectura este o formã de expresie umanã araþionalizãrii concrete, materiale a lumii cu scopulcreãrii unor spaþii locuibile. Arhitectura înþeleasãca produs este cel mai bun exemplu de cumlogos-ul informeazã materia conform nevoilorpractice ale omului. Prin imaginaþie, concepþie ºicreaþie, cu ajutorul planului ºi al proiectului setrece de la ceea ce este doar posibil (potent, lat.potentia) la ceea ce este în act, perfect, împlinit(gr. entelecheia). Cum aºa? Conform unormodele ideale, arhetipale (Ideile) ºi prin mimésis,prin imitaþie, ar fi spus Platon; sau prin producþie(gr. poïésis) ºi acþiune (gr. energeia), ar fi spusAristotel.
Oricât de succintã ºi imperfectã ar fi aceastãdefiniþie, ea nu contrazice etimologia. Termenul„arhitecturã” împrumutat din derivatul latin„architectura” (1504), evolueazã de la tehnicã laartã, aºa cum se întâmplã chiar cu termenul„artã”. În secolul al XVII-lea se distinge întrearhitectura civilã ºi arhitectura militarã. Sevorbeºte deasemeni de arhitecturã navalã, însãprin extensie (secolul XVIII). Prin metonimiearhitectura înseamnã un edificiu sau dispoziþiaacestuia (1596). Prin metaforã cuvântuldesemneazã principiul de organizare, structuraunui ansamblu complex (secolul XVI) ºi mai alesatunci când se vorbeºte despre corpul uman(secolul XVII). Aceastã ocurenþã pregãteºtenoþiunea de structurã care va fi la baza unuicurent de gândire, structuralismul din secolul XX.
Cel care face arhitecturã este arhitectul (dinlatinul architectus, 1510); la origine este unelenism. Grecescul arkhitectôn vine de la arkhi-(arhi-; ºef, vechi, suprem) ºi tektôn (dulgher,constructor de corãbii). Rãdãcina indoeuropeanãînseamnã „a lucra cu toporul, a construicheresteaua, ºarpanta”. Acesta este mai alesconstructorul ºi meºterul zidar. Dupã aceea, însecolul XVII, arhitectul devine un specialist, unprofesionist; începând cu secolul XIX, acestaînseamnã ºi artist, capabil sã conceapã unedificiu, sã-i deseneze planul ºi sã conducãexecutarea acestuia. Încã din secolul al XVI-lea areloc o puternicã valorizare a conceptului, camaestru, ca ºef suprem sau ca Dumnezeu: MareleArhitect al lumii (1572), Dumnezeu arhitect allumii (Leibniz), arhitectul divin (Bossuet),arhitectul suprem (secolul XIX). În prezent sevorbeºte despre arhitect-inginer.
2255
Black Pantone 2253 UU
Black Pantone 2253 UU
2255TRIBUNA • NR. 146 • 1-15 octombrie 2008
atât timp cât Parlamentul nostru este mult maiocupat cu urmãrirea preºedintelui ºi acoperireaminiºtrilor corupþi (colegi de partid) decât cureglementãrile europene în domeniul Justiþiei(rapoarte discutate pe larg în intervenþiileanterioare din Tribuna). Guvernul are caprincipalã preocupare gesturile electorale ºinegocieri cu diverse partide pentru a trecepropriile legi prin legislativ. Specializareaminiºtrilor ºi calitãþile lor manageriale au devenitdeja semi-utopii, iar performanþele nu pot decâtsã întârzie (este o criticã adresatã multiplelorguverne post-decembriste, nu în specialactualului). Rezumând, problemele instituþionalede la nivelul autoritãþilor statale (incluzândcorupþia) sunt cele ce afecteazã definitiv parcursulnostru european, oficialii de la Bruxelles ºiStrasbourg nu pot interveni direct, o fac indirectprin rapoarte negative.
În al doilea rând, lipsa de informarereprezintã o problemã realã ºi din aceasta decurgmajoritatea stereotipiilor despre sistemuleuropean: aºteptãm lucruri bune sau blamãm UEfãrã a îi cunoaºte potenþialul sau atribuþiile. Înpresã apar deseori informaþii trunchiate, scrise depersoane cvasi-informate, care conduc deseori ladeformarea percepþiei referitoare la situaþiaexistentã. UE este complexã din punct de vedereinstituþional ºi trebuie cunoscutã ca atare. Avemtendinþa sã simplificãm ºi sã cãutãm explicaþii sausoluþii simple pentru probleme complicate.Avantajele de a fi în Uniune sunt însoþite deresponsabilitãþi de ordin economic, social ºipolitic. Crearea unei economii de piaþãcompetitive, reformarea sistemului educaþional,justiþiar ºi sanitar, crearea infrastructurii,diminuarea corupþiei sau depolitizarea instituþiilorsunt carenþele identificate deseori de cãtre oficialiieuropeni. Ignoranþa conduce la percepþiideformate ºi permite incompetenþilor sã nereprezinte. De exemplu, a fost nevoie de un nouraport european pentru ca foºti miniºtri corupþisã fie anchetaþi. Un alt exemplu este cel alalinierii preþurilor la standarde europene. Cei ceargumenteazã în aceastã direcþie se concentreazãdoar pe o faþã a monedei, cealaltã fiindreprezentatã de creºterea veniturilor ca rezultat alinvestiþiilor strãine (efect direct al aderãrii la UE)ºi sporirea competiþiei pe piaþa româneascã.
Fãrã a încerca identificarea unui rãspunsexhaustiv referitor la ceea ce înseamnã UE, amoferit câteva perspective asupra acestui termenmai mult utilizat decât cunoscut. Fiecare dintrenoi îºi formeazã o pãrere despre una dintre celemai menþionate þinte politice ºi economice dinultimii ani. Sã nu uitãm cã românii sunt foarteîncrezãtori în potenþialul UE fãrã a ºti exact ceeste aceasta. Trebuie sã reflectãm asupra faptuluicã 25 din cele 27 de state membre ale UE suntsituate mai bine economic decât noi, cã avemprogrese semnificative de fãcut pentru a ajunge lastandardele dorite de marea noastrã majoritate ºicã avem datoria de a înþelege de ce nu facem paºimai mari în direcþia doritã. Însã, toate acesteaîncep cu o cunoaºtere, fie ea ºi parþialã, aprocesului european. Când vom oferi un rãspunsîntrebãrii din titlu, vom înþelege responsabilitãþileºi avantajele prezenþei noastre în UE.
remarci filosofice
Jean-Loup d’Autrecourt
Filosofia ºi arhitectura. Sfaturi pentru arhitecþi
Pe scurt, arhitectura înþeleasã ca activitate esteo reconfigurare raþionalã a lumii conform uneiviziuni proprii omului ºi cu ajutorul unormateriale naturale sau artificiale, dupã proiecteconcepute conform unor modele (principiulimitatio) sau produse de imaginaþie, prin purãcreativitate. Activitatea se desfãºoarã cu ajutorullegilor perspectivei, ale geometriei descriptive, alearmoniei, ale coerenþei ºi ale necesitãþii interne,pentru a servi în mod practic ºi util omul, încrearea propriilor sale spaþii. Utilizarea socialã estevastã: adãpost, locuinþã, habitat, apãrare, odihnã,locuri de întâlnire ºi de reuniune, locuri sacreunde se practicã ritualuri, spaþii de viaþãcomunitarã ºi socialã, locuri de muncã, spaþiiculturale ºi de distracþii etc. Însã dimensiuneaesteticã nu este deloc neglijabilã; arhitecturaprezintã elemente de frumuseþe, de majestate, degraþie, de grandoare, inutile ºi gratuite.
Astfel, conform faimosului tratat dearhitecturã anticã al lui Vitruve: „Componentelearhitecturii sunt ordonarea (lat. ordination),numitã în greacã taxis; dispoziþia (lat. dispositio)pe care grecii o numesc diatesis; euritmia,simetria, frumuseþea nãscutã din acord (lat. decor)ºi distribuþia (lat. distributio) numitã în greacãoikonomia. Doar trei din aceste elemente relevãîn mod specific de arhitecturã: ordinatio,dispositio ºi distributio (De l’Architecture, livre I,2, 1-8). Arhitectul roman insistã pe relaþia dintreutil ºi frumos: „Vom stabili construcþiile în funcþiede soliditate, utilitate ºi frumuseþe” (idem, I, 3,2).
2) Arhitectura în societãþileprimitive ºi contemporane
Arhitectura înþeleasã ca practicã raþionalã aomului, care construieºte o nouã lume, ordoneazãºi astfel se opune a ceea ce este haotic ºi iraþional.Arhitectura reprezintã în planul artificial ceeea ceviaþa reprezintã în planul natural, adicã expresiaunei auto-organizãri, a unei auto-realizãri socialeºi culturale care se opune haosului, dezordinii,morþii, ba chiar legilor fizice ale naturii. Legeaentropiei, de exemplu, aratã cã starea de echilibrua unui sistem fizic, atunci când are maximum deentropie, corespunde stãrii de dezordine totalã;orice sistem organizat tinde cãtre o stare haoticãde echilibru, dacã nu se intervine. De aceeatrebuie sã consumãm energie, sã facem apel lainteligenþã ºi la creativitate pentru a ne auto-organiza în comunitãþi urbane, de exemplu,pentru a ne opune haosului. Spaþiul esteconceptul central al arhitecturii, însã nu vomputea face aici economia tuturor concepþiilor de-alungul timpului. De aceea, mi se pare mult maiinteresant sã comparãm rapid niºte perspectivearhitecturale opuse: societãþile arhaice caremarcheazã începutul arhitecturii ºi societãþileindustriale (sau post-industriale) contemporane, încare trãim.
a) OOmul ssãlbatic,, oomul aarhaic ººi vvalorizareasspaþiului
La origini lumea era haoticã, spaþiul era amorf,vag, omogen, nedefinit. Cu mult înaintea omuluiarhaic a existat omul sãlbatic, „omul cavernelor”.Cum trãia acesta? Unde se adãpostea? Cunoºteatehnicile de construcþie a locuinþelor? A încercatsã construiascã prima cabanã? Rãspunsurile laaceste întrebãri sunt mai degrabã speculative. Amputea spune cã omul sãlbatic trãia încã în haos,într-o lume neorganizatã, deoarece spaþiul erapentru el omogen ºi nediferenþiat. El se adãposteaîn grote deoarece nu ºtia sã organizeze spaþiul, sã
sacralizeze locul, pe scurt sã creeze lumea. Acestaera încã confundat în naturã, se confunda cu ea,fãcea parte integrantã. Astfel, simbolismul grotei,care persistã în imaginarul nostru, sprijinã aceastãidee.
Grota cu semnificaþia ei de adãpost paradisiac,loc liniºtit de pace ºi de securitate, de bucurie, deplãcere, de fericire, aminteºte locul originiinoastre, pântecul matern protector (G. Bachelard,La Terre et les rêveries du repos, p. 185).Analogia nu se reduce doar la simplele asemãnarimorfologice, pe care orice speolog le poateconfirma. Loc de trecere, de comunicare cuprofunzimile pãmântului, peºtera reprezintãlegãtura între luminã ºi tenebre, între zi ºi noapte,între viaþã ºi moarte, între eros ºi tanatos. Este unloc încãrcat de simbolism religios ºi mitologic.Acest simbol ambivalent pare sã se fi pierdutodatã cu trecerea omului la forme socialeevoluate, atunci când omul a avut iniþiativa de a-ºi construi el însuºi primul adãpost, primacabanã. În realitate simbolismul nu s-a degradat,ci doar a fost ocultat, deoarece încã i se maipãstreazã urmele (ex. Platon, Republica, Cartea aVII-a, Alegoria peºterii). În acest moment detranziþie, când omul face apel la arhitecturã, seopereazã trecerea de la starea de naturã la stareade culturã.
Contrar omului sãlbatic, pentru omulsocietãþilor arhaice spaþiul nu este omogen,pentru cã prezintã rupturi, fracturi (Eliade, Sacrulºi profanul, cap. 1 Spaþiul sacru ºi sacralizareaLumii). Existã pe de-o parte, locuri interzise, tabu,unde nu au acces decât anumiþi iniþiaþi: locuriconsacrate, sacralizate, configurate din punct devedere simbolic; în afara acestor locuri existãspaþiul profan, accesibil, care reprezintã spaþiulcomun, locul public al vieþii cotidienne a uneicomunitãþi. Pe de altã parte, existã spaþiiexterioare, amorfe, îndepãrtate, periculoase, carenu sunt organizate, deoarece sunt necunoscute.Astfel aceastã heterogeneitate a spaþiului esteperceputã de omul primitiv ca o opoziþie întrespaþiul real, consistent, saturat de fiinþã, care este„adevãrat” ºi spaþiul inform cãruia îi lipseºtefiinþa, care este neconsistent, fiind perceput caireal, iluzoriu ºi periculos.
Aceastã rupturã spaþialã se aflã la origineastructurãrii spaþiului în jurul unui ax fix, axcentral, care permite prin urmare organizarealumii. Astfel percepþia dualitãþii conceptualefiinþã/nefiinþã, atât de preferatã de grecii antici,fondeazã ontologic lumea. O concepþie mitologicãºi filosoficã despre lume se aflã deci la bazaorganizãrii sociale (trib, comunitate sãteascã etc.).Omul arhaic, faþã de omul sãlbatic, face aºadarun efort dosebit pentru a ieºi din haosul naturalîntr-o lume culturalã.
În societãþile „primitive” se face distincþie deciîntre teritoriul locuit ºi spaþiul necunoscut ºinedeterminat care-l înconjoarã. Existã o rupturãspaþialã care desparte lumea adevãratã, cunoscutã,de lumea necunoscutã, periculoasã; aceasta dinurmã este asimilatã cu lumea tenebrelor, cu„lumea cealaltã”. De unde ºi opoziþia. Pentru a-ºiapropria un teritoriu, pentru a-l lua în stãpânire,acesta trebuie consacrat ºi astfel recreat. Însã oriceconsacrare echivaleazã cu un act mimetic, orepetiþie a unui eveniment primordial, a actuluicosmognic iniþial, actul de creaþie ab initio.Elementele fundamentale ale acestui act religios ºimitologic sunt: centrul, axa centralã, sus-jos,interior-exterior, rãsãritul ºi apusul soarelui; acesteelemente organizeazã proiectul arhitectural atât încazul unei case cât ºi în cazul unui sat. Prinurmare, activitatea arhitecturalã se desfãºoarã ca oactivitate fondatoare a lumii ºi dupã modele
cosmice! Fãrã sã fi ºtiut, omul arhaic era unarhitect, pentru cã începuse sã construiascãlumea, sã organizeze spaþiul lumii sale.
De aceea omul „primitiv” a elaborat tehnici deorientare în spaþiu (direcþie, sens, densitate,texturã), care sunt tehnici de edificare ºi devalorizare a spaþiului: pe scurt, este vorba despretehnici arhitecturale având ca bazã povestirilemitologice, gesturile primordiale ale zeilor ºi aleeroilor exemplari. Este motivul pentru care, laînceput, aceastã activitate nu este perceputã cafiind pe de-a întregul artificialã, adicã specificumanã; ci este o activitate efectuatã cu ajutorulsau prin intermediul zeilor (conform tuturormiturilor fondatoare).
b) OOmul ccontemporan ººi ddevalorizareasspaþiului
Regãsim simbolismul ancestral al grotei însocietãþile contemporane (societãþile industriale ºipost-industriale), sub forma pivniþei subterane,încãrcatã cu aceleaºi mistere, cu aceleaºiambiguitãþi (fricã ºi plãcere, fascinaþie ºi repulsie,vise, fantasme ºi coºmare); ca mormânt ºiînchisoare, dar deasemeni ca sursã de viaþã,depozit ºi rezervã de hranã, fundament, bazãsolidã a clãdirii, adãpost. Cu toate acestea,distanþa este foarte mare între concepþia omuluiarhaic despre casa-cosmicã, integratã în naturã, ºiconcepþia contemporanã alienantã a arhitecþilorsecolului XX. Le Corbusier vorbeºte despre „casa-maºinã”, care se vrea autonomã, care în fond sesustrage lumii naturale, care pare ruptã de lumeîntr-un fel de tendinþã de claustrare arificialã. Dinacest motiv ea nu poate fi niciodatã cu adevãratautarhicã aºa cum este gospodãria tradiþionalã, deexemplu. De ce? Pentru cã depinde detechnologie, de artificiu. Plecând de aici, suntuºor de închipuit aberaþii de genul „casa-uzinã”sau „oraºul-uzinã”; nu mai vorbim despre „oraºul-ºantier” care este deja o realitate, pentru cãaglomeraþiile urbane sunt în permanentãschimbare deconstructivistã (construcþie,demolare, renovare, modificare, reparare ºi totaºa).
Astfel, omul societãþilor moderne se situeazãîn aceastã dialecticã constituitã, pe de-o parte, dinnostalgia unui paradis pierdut ºi, pe de altã parte,dintr-o fericire viitoare promisã de progresultehnoºtiinþific. Între omul „fericit” al cavernelor,„sãlbaticul bun” ºi omul contemporan al „oraºelorradioase”, ceea ce îi leagã întotdeauna, în ciudaschimbãrilor istorice, este deºirarea între nostalgiaoriginii a Epocii de aur, pe de-o parte ºi visulutopic al Republicii ideale, pe de altã parte.Turismul se serveºte de cea dintâi, munca ºiprogresul depind de cea de-a doua. Zeii sauMarele Arhitect o concepuserã pe prima,arhitectul-inginer ºi cercetãtorul contemporanisunt ataºaþi celeilalte.
Grenoble, aprilie 2008
(continuare în numãrul urmãtor)
2266
Black Pantone 2253 UU
Black Pantone 2253 UU
2266 TRIBUNA • NR. 146 • 1-15 octombrie 2008
2277
Black Pantone 2253 UU
Black Pantone 2253 UU
2277TRIBUNA • NR. 146 • 1-15 octombrie 2008
Poeticitatea operei lui Palladio e un subiect maivechi pe care îl reia în 1972 ºi în 1979 RosarioAssunto într-o conferinþã la Centrul
Internaþional de Arhitecturã Andrea Palladio dinVicenza ºi respectiv o prelegere la AcademiaOlimpicã. Cele douã texte în fuziune reprezintã uncapitol în Oraºul lui Amfion ºi oraºul lui Prometeu– carte apãrutã numai în 1983. Acest capitol –Arhitectura ca poezie, subintitulat O contribuþiepalladianã, remodeleazã tema reprezentativitãþii,cum o trasase Argan ºi îl explicã pe AndreaPalladio prin Cusanus. Assunto citeazã studiul luiArgan din 1930, Palladio ºi critica neoclasicã,pentru comentariile acestuia referitoare la câtevapasaje din Goethe. Încredinþat dereprezentativitatea absolutã, elocventã a arhitecturiilui Palladio – „poezia ca realitate poate sã însemneo reabilitare esteticã a aparenþei, ce poate fi înarhitecturã mai mult decât funcþie, dupã cum înlimbaj expresia este mai mult decât comunicare.” –Assunto forþeazã teoria lui Argan, numind aceastãlume poetizatã „oraº în întregime poezie, adicãoraº fãrã prozã”. Assunto acceptã cã existã un stilscris, o scriiturã proprie lui Palladio: afirmaþia însãe indirectã ºi instrumentalã, cum fusese ºi la G.M. Cantacuzino în 1943, ºi se referã la un textal lui Hofmannsthal. A exprima (fie poetic) oesteticã palladianã nu înseamnã a scrie palladian.Un stil palladian al scrisului nu e pentru romantici,ci pentru scriitorii cerebrali, cum este Goethe.
Dar, tocmai sub impulsul acestui poet cãruia ise refuzã scrisul lui Palladio, Assunto figureazãpalladian oraºul poetic (sau, ca sã-l parafrazãm peCantacuzino, oraºul-sonet):
„Oraºul ideal, ba am zice chiar lumea idealã alui Palladio, a cãrei realitate Hofmannsthal anumit-o visul lui Palladio... Ne gândim la aceapicturã în care Canaletto, poate cã sub impulsulunei sugestii venite de la Algarotti, a pictat podulRialto aºa cum l-a proiectat Palladio, peste unCanal Grande imaginar, de pe care se zãreºte într-oparte bazilica din Vicenza, iar dincolo un palatpalladian de folosinþã particularã; ºi o întreagãmulþime de statui se îngrãmãdesc pe coameleclãdirilor, pe baluºtrii corniºelor; ºi sã îmbinãmaceastã viziune fantasticã cu aceea, foarte realistã,de care oricine se poate bucura – atâta timp cât vafi Veneþia, iar tehnologia nu o va distruge – numaidacã se aºeazã cu faþa spre Piaþetã ºi îmbrãþiºeazãdintr-o singurã privire toatã arhitectura sacrã
palladianã: San Giorgio, biserica delle Zitelle,Mântuitorul... ºi cine ne va împiedica sã neînchipuim acolo, în zare, nu recentele ºi oribilelecoproprietãþi din Lido, ci colinele înverzite pe carese înalþã Rotonda, gânditã ºi construitã la timpulsãu în vecinãtatea unui fluviu navigabil? Nu seîndreptau oare cãtre lagunã ambarcaþiunile pe care,în 1786, Goethe le vedea de pe Rotondã despicândapele râului Bacchilione, deplasându-se de laVerona cãtre Brenta?”.
Sigur pe sine, cu lipsa de inhibiþii, consistenþaºi logica lui Palladio din Quatro libri, Assunto preiaun algoritm din pictura lui Canaletto ºi suprapunepeste acest capriccio venetiano o realitate urbanis-ticã, apoi una textualã, tratând pomenitele edificiicare in situ nu sunt vizibile simultan dintr-unpunct comun, ca pe tonuri cromatice, dupãmetoda lui Palladio care suprapunea elementele dearhitecturã în plan. Fiecare din clãdirile lui Palladioe pastiºa a cel puþin douã temple, sau, mai exact, evorba de faþade aplicate templelor începute deSansovino; atât de impersonal este totul încâtVeneþia plãnuitã de Palladio, ca o faþadã aplicatãpeste faþadã, are mai multe straturi, ca aceleaizvorâte prin uleiuri, o genezã expusã cu rãcealã,un ordin mare lângã un ordin mic, pe un piedestalcomun, generând o aporie tehnicã; Palladio facecolaje într-o Veneþie care nu existã, în maniera salipsitã de extaze inutile; fãcute strãvezii, acestetemple se aºeazã unele în faþa altora, ies unele prinaltele ºi încremenesc într-o poziþie intermediarã, înformele lor lapidare, care nici mãcar n-au dispus depiatrã, decât ca de o peliculã; îngerul dintr-unpoem de Trissino pare sã se încreadã în concreteþealor scenograficã, senza emozioni. Colajul veneþianal lui Assunto, cu Palazzo della Ragione ºi cuRotonda, îºi gãseºte coagulantul în statuilesuspendate, alegorice: aproape toate proiectele luiPalladio le conþin; ele rãmân totdeaunasubordonate ºi nu disturbã discursul arhitectural.Privitori tãcuþi, aceste personaje sunt adunatedeasupra oraºului – pe Rotondã, la San Giorgio ºiIl Redentore, pe bazilica vicentinã (unele statui s-aumai adãugat aici, în conformitate cu planul luiPalladio, abia în secolul al 17-lea) ºi chiar deasupraschemei grandioase a podului Rialto aºa cumapãrea el în acel plan înfrânt, irosit, risipit, pierdutde Palladio prin concurs, în favoarea lui Sansovino(cãruia îi aparþine Rialto in situ): a fost primaînvingere dintr-un ºir, la Veneþia. În viziunea de
faþã numai La Zitelle – nemãrturisitã de Palladio –nu are statui. În orizontul panoramei Assuntoaºeazã Rotonda din textul lui Goethe, din acelaºi21 septembrie seara, 1786, în continuarea descrieriicasei Cogollo. Întoarcerea la aceeaºi zi a jurnaluluise leagã semnificativ, cu siguranþã, tot de numelelui Canaletto. În lumina lui matinalã (senzaemozioni!) se scaldã oraºul ideal din Arhitectura capoezie. Cu toatã solemna tãcere a statuilor, tabloullui Canaletto propune o Veneþie palladianã maiseninã decât Veneþia refuzatã din planurile dearhitecturã ale lui Palladio.
„O materializare a dezaprobãrii” gustuluiveneþian, Redentore, San Giorgio ºi Zitelle sunt, întextul cantacuzin Palladio (1928), numai urmele„Veneþiei imaginate (...) un univers al pietrei ºiapei, ameninþãtor, taciturn ºi recules”. Veneþiaînchipuitã, cum o citeºte Cantacuzino din celecâteva excepþii edificate ºi din planurile respinse, efoarte îndepãrtatã de capricciul luminos, cu tabloude Canaletto, conceput de Rosario Assunto mulþiani mai târziu. „La Veneþia, Palladio iese învins”:întunecata concluzie îl îndeamnã pe G.M.Cantacuzino sã se întoarcã în expunerea sa cãtreVicenza – oraºul oportun, în întregime palladian.
Veneþia palladianã (fie luminoasã sau amarã) emai mult un efect livresc decât o realitate in situ.Palladio nu e evident în Veneþia (San GiorgioMagiore sau Redentore ºi Zitelle sunt oaze,excepþii). Vorbim de o Veneþie de hârtie aºa cum seciteºte ea printre rânduri din memoriile lui Palladioîncifrate în forma acestui tratat de arhitect. Dintreoaze, Goethe o alege pe aceea care contrasteazã celmai evident cu lipsa de provincialitate ºi cuteatralitatea Veneþiei: „câteva arcade ale uneimãnãstiri neisprãvite îl pun pe gânduri”, o plãcerecu totul austerã în abundenþa excentricã a oraºului.G.M. Cantacuzino se referã la comentariileinflamate ale lui Goethe din 8 octombrie 1786,despre Santa Maria della Carità – un proiectpalladian mai mare construit numai în parte, dincare n-a mai rãmas decât o aripã dupã un incendiudin 1630. „Planul era prea vast pentru epoca aceea”conchide Goethe. G.M. Cantacuzino întãreºteaceastã afirmaþie într-un sens ce o desprinde decontextul ei iniþial: „În realitate, planul lui Palladioera prea vast pentru orice epocã”. Carità e ultimulproiect arheologic al lui Palladio, un proiect clasic,care nu are încã nimic din tendinþele dinamice aleperioadei picturale. Ultimul plan livresc1 are însã,aºa cum îl prezintã Goethe, o îndrãznealãpiranesianã. În faþa celor douã rânduri de arcadecuminþi sub etajul scund ce le încheie,Cantacuzino se mirã de Goethe cum începe sãfigureze de-a dreptul prin peisajul clãdit, pe care-lºterge – o galerie cu arcade, ziduri ºi multe ferestre.
La Rialto, cu faþa înspre San Marco, RosarioAssunto vede San Giorgio, Zitelle ºi Redentore,figurând astfel un capriciu. Puþin mai la dreapta,lãrgind unghiul privirii sale capriccioase, ar fi vãzutºi Carità, dar austerã ºi lipsitã de statui. Palladio leprevãzuse la nivelul balcoanelor unei aripi parcursede coloane gigantice, dar ele nu s-au mai ridicat.
Note:
1 La San Giorgio ºi Redentore Palladio a fãcut un saltstilistic faþã de Carità. Unele elemente însã trãdeazãimposibila rupturã de stilul arheologic pe care îl aso-ciem acum atât de limpede cu Bramante. La SanGiorgio, Palladio încearcã o rezolvare pe care odesãvârºeºte numai la Redentore, a problemei ridicatede Bramante, care consta în contradicþia zid-pilaºtri înpunctul de încruciºare a naosului cu partea transversalãa bazilicii.
Lucia Roman
Douã Veneþii închipuite Un oraº fãrã prozã ºi un oraº taciturn
Capriccio de Canaletto
Dupã Convenþia din 4 septembrie, avantajulrepublicanilor a fost motivat de numireasurprizã a tinerei ºi energicei doamnei
Sarah Palin. Dar în timp ce America a continuatsã plonjeze în recesiune, iar cei doi candidaþi aurevenit la poziþia lor obiºnuitã, umãr la umãr,nimic nu pare a fi reuºit sã-i convingã peamericani sã pãrãseascã bârlogul majoritãþiitãcute. Niciuna din pasiunile tinerei candidate lapostul de vicepreºedinte, hocheiul, vânãtoarea,familia, petrolul, ori comparaþia flamboaiantã cuun pitbul totemic nu s-a tradus în procenteridicate în sondaje pentru Partidul Republican, celpuþin pânã acum. Uraganul de pe Wall Street azguduit strategia minimalistã pe care JohnMcCain a creionat-o în palidul discursul deacceptare. Însã, cu ajutorul apariþiei doamneiPalin, respectiva strategie s-a întremat în cele dinurmã, ridicând ºi de partea electoratuluirepublican mult aºteptatul stindard al schimbãrii.O schimbare prea puþin pregãtitã, bunã de pusdoar în vitrinã, fãrã sã reuºeascã performanþa de atãia suflul democraþilor. Ceea ce s-ar fi pututîntâmpla dacã inocenþa candidatului republican îndomeniul economic nu ar fi fost datã pe faþã,sincer dar inoportun.
Republicanilor nu le rãmân acum prea multede fãcut. Iar dacã luãm în seamã retoricaeconomicoasã (pentru a spune doar atât), ceîncheagã discursurile celor doi nominalizaþi, numai sunt nici multe de spus. Decât sã sedemonstreze cu vigoare ºi graþie virtuþileconservatorismului într-un „dulce stil nou”. Dupãcum, John McCain, cel imprevizibil ºi rebel, adovedit prin strategia sa, ferindu-se însã sã atingãvreuna din bubele din capul actualei conduceri. ªicum, în spiritul aceleaºi nobile prudenþe a evitatsã se treacã la vivisecþia imaginii PartiduluiRepublican, aºteptând ca victoria în alegeri sãºteargã amintirea certurilor sale cu vechiirepublicani. Cãlãtoria lui McCain de la periferiapartidului spre centrul acestuia, seamãnã cu lungasa întoarcere din prizonierat. Tenacitatea ºirãbdarea l-au salvat tocmai atunci când totulpãrea pierdut. Îi vor fi ele utile ºi de data aceasta?Secvenþele anterioare ale vieþii sale spun cã da,deoarece pentru McCain virtuþile ºi ceea ce lereuneºte, caracterul, nu au cãzut în desuetudine.De la Edmund Burke încoace, caracter înseamnãpentru conservatori respectarea „tradiþiei”, însensul unei morale sociale coezive care sã ghidezeacþiunea unui ins, chiar dacã acesta a „mãrºãluitdupã propria sa cadenþã”, cum spunea McCain îndiscursul de acceptare al nominalizãrii.
Înclinaþia lui John McCain pentru valoriletradiþiei e transparentã în veneraþia sa publicãpentru sacrificiu, onoare, patriotism. Acestea nusunt pentru el doar vorbe ce þin de cald înmomentele când situaþia internaþionalã se„rãceºte”. Deobicei, despre eroism se tace. Suntmomente însã, când tãcerea poate fi maielocventã decât orice discurs. Altfel, în viaþa de zicu zi, vorbirea despre eroism pare sã sepotriveascã mai mult cu atmosfera þeapãnã ºiplicticoasã a ocaziilor oficiale când se acordãînalte distincþii militare, decât cu hedonismulsocietãþii de consum unde plãcerea de a trãi a
devenit obligaþie. Nu trebuie sã ne amãgim cãvom cãdea de acord cu înþelesurile eroismului dinprezent, ori mai ales, din trecut. Imaginaþi-l depildã, pe Che Guevara, teroristul pãduriiboliviene, eroul tricourilor „cool” faþã în faþã cuMcCain, eroul reîntors viu din lagãrul vietnamez.Oricum s-ar privi lucrurile, eroismul lui JohnMcCain nu este cel al unui aventurier. Stã înlogica simþului comun ca eroismul sã fie legat denumele unei patrii. O patrie existã structural înbiografia candidatului republican, care, dacã ºi-aînceput cariera sub arme, nu îºi cautã acum loculcel mai înalt în administraþia þãrii sale, pentru a-ºiomorî timpul. Între arme ºi politicã nu e doarfaimosul adaggio al lui Clausewitz, ci untemperament de luptãtor. Forþa unei eventualepreºedenþii McCain ar sta în acordul de onoare almilitarului ºi strategiile omului politic, ceea ce arfi un atuu nesperat pentru siguranþa naþionalã.
Faþã de rezerva de-acum strategicã de eroism alui McCain, curajul doamnei Palin de a acceptanominalizarea postului de vicepreºedintã este de otemeritate juvenilã. Este limpede cã „eroismul”jucat al lui Sarah Palin þine de interesele de acapta mãcar o parte din fostul electorat al luiHillary Clinton, lucru improbabil, având în vedereversiunea de feminism la care aderã cea dintâi.Siajul mediatic al „torpilei” Palin lansate spredemocraþi a avut un efect tonic asupra echipajuluirepublican care a navigat de o bunã bucatã devreme doar sub comanda pilotului automat. Cutoate acestea, efectul Palin nu va fi unul deduratã. Ideea de a avea o „doamnã de fier” pelocul doi al puterii americane este simultan unatuu ºi un risc pentru McCain. Dacã despreBarack Obama se spunea cã ar putea reînviaconflictul rasial, Sarah Palin ar putea divizaputernic electoratul feminin, ceea ce ar produceun rezultat contrar celui dorit. (The Economist,September 13-19, 2008).
Ascensiunea doamnei Palin dispune de toateingredientele pentru a se crede cã alegerea eimizeazã pe apelul adresat americanilor obiºnuiþi,cei care alcãtuiesc „talpa þãrii”. Ea însuºi semândreºte cu o asemenea descendenþã, care arputea fi mai îndreptãþitã, îndreptãþirea majoritãþii,sã spunã „poporul suntem noi”. Faþã decosmopolitismul democraþilor, ori faþã de sclipirilelor de elitism, populismul republican cere prinvocea doamnei Palin întoarcerea americanilor lascara faptelor pilduitoare. Apetit nutrit în cazullui Sarah Palin de o educaþie religioasã de care seface mult caz. Deþinãtoarea unei diplomeuniversitare în jurnalism (Universitatea din Idaho)ºi câºtigãtoare unui concurs de frumuseþe, ceacare se numea pe atunci Sarah Heath se consideradin copilãrie înzestratã pentru „comunicare”.Atrãgãtoarea walkyrie republicanã nu a avut însã,înainte de a fi aleasã, niciun dialog substanþial cuMcCain, fiindcã nu conta pe posibilanominalizare a senatorului de Arizona.(Newsweek, September, 6). Un eventual dialogsecret, ar fi putut avea loc însã cu cercurilepetroliere republicane care privesc spre Alaska caînspre o minã energeticã. O speculaþie doar, carear limpezi decizia enigmaticã a nominalizãriiguvernatoarei de Alaska. Dacã autorul deciziei nu
este McCain, tensiunile interne ale republicanilorvor ieºi din nou din umbrã.
Mai sunt ºi alte fisuri în oglinda retrovizoare adoamnei Palin. Strategia localã a guvernatoarei edatã de un partid excentric, PartidulIndependenþei din Alaska, stilul ei autonomist aconstat în lobbyul susþinut pentru împrumuturimasive din rezerva federalã, iar experienþainternaþionalã a candidatei republicane se rezumãdoar la vizitarea unei singure þãri strãine:Kuwaitul. Sarcina fiicei sale necãsãtorite ºizvonurile despre un abuz în funcþie nu sunt debun augur pentru imaginea puritãþii în numelecãreia candidata republicanã a descins direct dintundrã.
Cuplul McCain-Palin pare, cu toate acestea,mai echilibrat decât cel democratic. Un echilibrucare ar putea fi destabilizat în zilele urmãtoare,cãci se va confrunta cu cea mai dificilã parte acampaniei electorale. Îi va fi necesar sã înarmezecu legendara voinþã de a învinge a eroilorfrontierei pentru a se elibera de poverileadministraþiei Bush. Altfel, schimbarea va fi doaruna din feþele continuitãþii.
2288
Black Pantone 2253 UU
Black Pantone 2253 UU
2288 TRIBUNA • NR. 146 • 1-15 octombrie 2008
rezonanþe
Marius Jucan
Oferta republicanã ºi dulcele ei stil nou
John McCain
2299
Black Pantone 2253 UU
Black Pantone 2253 UU
2299TRIBUNA • NR. 146 • 1-15 octombrie 2008
Odatã cu venirea toamnei, începe ºisezonul premiilor literare, subiect inconturnabilpentru o rubricã ce se ocupã cu bârfa literarã decalitate. Numai la noi cele mai importantedistincþii de acest fel sunt acordate – nu se ºtiebine de ce – spre sfârºitul primãverii. În MareaBritanie ºi Franþa, discuþiile din presã privindselecþionarea titlurilor pentru premiile ManBooker ºi Goncourt se înteþesc. Vom încerca sãspicuim câte ceva, în aºteptarea anunþãrii oficialea câºtigãtorilor.
Cel mai important premiu britanic pentruprozã din Regatul Unit, Man Booker Prize – laceas de sãrbãtoare, fiind vorba de cea de apatruzecea ediþie – va fi decernat la 14 octombrie.Deocamdatã s-a ajuns la faza „listei scurte”, ceeace înseamnã cã din aproximativ 200 de titluriluate în considerare la primul triaj au fost reþinuteºase. Acestea sunt, potrivit listei publicate de TheIndependent, The Clothes on Their Backs(Hainele de pe ei) de Linda Grant, The SecretScripture (Scriptura secretã) de Sebastian Barry,The Northern Clemency (Clemenþã nordicã) dePhilip Hensher, A Fraction of the Whole (Ofracþiune din întreg) de Steve Toltz, The WhiteTiger (Tigrul alb) de Aravind Adiga ºi Sea ofPoppies (Marea de maci) de Amitav Ghosh. Cudouã excepþii – Sebastian Barry (despre care amscris în aceastã rubricã) ºi Amitav Gosh, numelele sunt cvasi-necunoscute cititorilor români. Defapt, doi dintre aspiranþi, Aravind Adiga ºi SteveToltz, sunt debutanþi. Presa britanicã se aratãsurprinsã mai ales de faptul cã cel mai recentroman al lui Salman Rushdie – rãsfãþatul Booker-ului, care i-a fost acordat pentru Midnight’sChildren în 1981, pentru ca ulterior sã primeascã„The Booker’s Booker” la 25 de ani de lapublicarea romanului, dar ºi „The Best of theBookers”, dintr-o listã de 41 de cãrþi laureate cuacest premiu), The Enchantress of Florence(Vrãjitoarea din Florenþa) nu a ajuns pe listascurtã, fiind considerat mult sub valoarea altorscrieri ale autorului anglo-indian. Alte absenþenotabile sunt romanul lui Michelle de Kretser,
The Lost Dog (Câinele pierdut), dar mai alesdramatica poveste a irlandezului Joseph O’Neill,Netherland (Lumea de dincolo), un roman despreimpactul terorismului („nine-eleven”) asupra vieþiicotidiene, mult discutat ºi apreciat de criticã.Preºedintele juriului, fostul ministru MichaelPortillo, a negat cã „hat-trickul” realizat deRushdie cu Midnight’s Children ar fi inluenþat învreun fel (negativ) pãrerile juraþilor. De altfel,comentariile cititorilor de pe site-ul lui TheGuardian aratã cã neincluderea lui Rushdie acauzat mai degrabã bucurie ºi satisfacþie decâtrevoltã. Dar câþi dintre aceºti cititori or fifundamentaliºti? Ceilalþi romancieri majori aiMarii Britanii nu au creat, se pare, operesemnificative în anul trecut. Aºadar, premiantulva fi ales dintre doi englezi, doi indieni, unirlandez ºi un australian. Într-un articol din TheIndependent, Boyd Tonkin observã cã juriul s-aorientat spre romanele dificile din punctul devedere al tehnicii narative, dar prietenoase faþã decititor (reader friendly), care se concentreazãasupra destinului individului aruncat de colo colode valurile istoriei. Un membru al juriului,scriitoarea Loise Doughty, recunoaºte cãpreferinþele au mers spre romanele stufoase,predominant epice, captivante ºi plãcute la citit.Nu e o noutate, dar de data aceasta existã indiciicã perioada istoricã preferatã ar fi cea athatcherismului ºi a anilor imediat premergãtori.Romanul lui Hensher îºi recruteazã personajeledin mica burghezie a unui oraº industrial(Sheffield), iar cel al Lindei Grant, având ca eroiimigranþi din Europa de Est în Londra anilor ’70,combinã tensiunile sociale existente în Angliaacelor vremuri cu tragediile mult mai vaste ºiprofunde ale dezrãdãcinaþilor, unii dintre eivictime ale Holocaustului. Aravind Adiga expuneaspectele imunde ale unui miracol economic princonfesiunile satirice ale unui bãiat de la þarã ajunsmare afacerist la New Delhi, iar Amitav Goshamestecã aventurile marine din timpulRãzboaielor Opiului din secolul XIX cu onecruþãtoare criticã post-colonialã. Disperarea din
romanul lui Sebastian Barry – în care porþiuni dinistoria Irlandei sunt povestite prin intermediuljurnalelor unei nonagenare ce ºi-a petrecut o mareparte a vieþii într-un azil ºi prin însemnãrilemedicului ei curant – ilustreazã tendinþa actualã aliteraturii irlandeze de a furniza revelaþii despreistoria colectivã, sfâºiind vãlul tãcerii careacoperea suferinþele produse de evenimentele dintrecutul recent al acestei naþiuni. AustralianulSteve Toltz a scris un mare roman epic,refolosind, cu o irezistibilã vervã comicã,structurile genului picaresc îndrãgit de Smollet ºiSterne. Va avea Irlanda încã un premiu ManBooker? Se pare cã da, de vreme ce majoritateacomentatorilor – dar ºi casele de pariuri – îiacordã cele mai mari ºanse lui Sebastian Barry.Dar vom ºti cu siguranþã abia în 14 octombrie.
Academia Goncourt, citim în Le Monde, afãcut publicã, la 9 septembrie, lista selecþieipreliminare pentru premiul pe care îl va decernala 10 noiembrie, din care reþinem: Une éducationlibertine de Jean-Baptiste Del Amo, Le Silence deMahomed de Salim Bachi, Le rêve de Machiavel,de Christophe Bataille, C’était notre terre deMathieu Belezi, Un brilliant avenir de CatherineCusset, Une nuit a Pompéi, de Alain Jaubert, Jourde souffrance, de Catherine Millet, La Traverséedu Mozambique par temps calme, de PatrickPluyette ºi multe altele. Observãm deocamdatã cãnici pe listele franceze nu figureazã prea mulþiautori cunoscuþi. Nici romancieri foartemediatizaþi, precum Régis Jauffret, autorulromanului Lacrimosa, comentat cu aprindere înpresã, ori Amélie Nothomb, eternã mare favoritãa acestui premiu. Porneºte în cursã cu destuleºanse, dupã cronicarul de la Le Figaro littéraire,Mathieu Belezi, autor al unui roman cu suflularg, de mare forþã narativã, care reflectã istoria acinci generaþii de „français d’Algérie”. Dar ºiSalim Bachi cu al sãu roman bigrafic avându-ldrept protagonist nici mai mult, nici mai puþin,decât pe Mahomed. Ideea judicioasã a tânãruluiautor, scrie Mohammed Aïssaoui în Le Figarolittéraire, este de a nara viaþa Profetului (vãzutãprin ochii a patru martori ai faptelor sale) ca pecea a unui erou al timpului sãu. Rezultatul ar fimagistral. Mai mult decât o biografie, ceea ce nise oferã este un portret total al fondatoruluiIslamului ca mare conducãtor politic ºi militar,administarator, fiinþã profund religioasã, idealistcare-ºi urmãreºte fãrã scrupule þelul. Bachi acâºtigat deja un Goncourt pentru romanul dedebut, Le Chien d’Ulysse.
Înscris, cu romanul Die morawische Nacht(Noaptea moravã), în cursa pentru cîºtigareaDeutscher Buchpreis, prestigiosul premiu literargerman care va fi decernat în octombrie la Târgulde Carte de la Frankfurt, Peter Handke le-aexpediat organizatorilor o scrisoare prin care îºianunþã retragerea din aceastã competiþie, care i-arfi putut aduce 25.000 de euro. De data aceastapasul înapoi nu este fãcut din motive politice –Handke este cunoscut ca simpatizant al luiMiloºevici ºi al cauzei sârbe în general –, ci,explicã scriitorul austriac, pentru a lãsa cale liberãtinerilor autori.
Sezonul premiilor literareIng. Licu Stavri
flash-meridian
Cart. Mãrãºti, bulevardul 21 decembrie 1989
Cosmonauþilor ruºi le-a stat gândul la planetaMarte încã din copilãrie. Din copilãria lor,dar ºi din copilãria acestui sport riscant, care
este zborul cosmic, devenit între timp o mareafacere internaþionalã. Este ceea ce aflãm astãzi dela Valentina Tereºkova, prima femeie-astronaut alumii, cea care în luna iunie 1963 a pilotat nava„Vostok-6”, dând ocol Pãmântului vreme de aproapetrei zile. Avea 25 de ani, un dosar proletar „beton”,în care va fi tras la cântar nu doar împrejurarea cãlucrase într-o fabricã de textile, ci ºi faptul cã-ºipierduse la doi ani tatãl, tractorist-tanchist, pefrontul sovieto-finlandez. Au mai contat, fãrãîndoialã, pasiunea ei pentru paraºutism ºi niºtecaracteristici fizice cerute – din pricina condiþiilorprecare ale cabinei unei nave spaþiale din epocã –tuturor celor dornici sã zboare în Cosmos: erascundã ºi avea sub 70 de kilograme greutate.
Timpul trece pentru toþi, iar tânãra cosmonautãde odinioarã ºi-a sãrbãtorit în primãvara anului2007, în calitate de doamnã venerabilã, 70 de ani.Dacã zborul i-a fost girat odinioarã de însuºi NikitaHruºciov, care i-a devenit ulterior ºi naº la nunta cuAndrian Nikolaev (alt cosmonaut), amintirea ºipomenirea acelui zbor au rãmas în seamapreºedintelui Putin. Acesta a invitat-o la reºedinþa sade lângã Moscova, scoþând-o astfel dintr-un relativanonimat în care ajunsese prototipul de odinioarã alfemeii cosmice, ca multe alte stele ale UniuniiSovietice dupã prãbuºirea imperiului glorios. Laînaltele felicitãri, Tereºkova a rãspuns prin
reconfirmarea publicã a dorinþei sale de a-ºi serviþara pânã la capãt. Oricât de uimitor ne-ar pãrea,acest ultim serviciu l-ar vrea exprimat tot înaventura cosmicã: un zbor spre Marte, fie ºi capasager, cu bilet plãtit, chiar dacã nedublat de unulde întoarcere.
Actualele proiecte ale NASA presupun instalareaprealabilã a unei baze pe Lunã, în jurul anului2020, de la care sã porneascã misiunea umanã spreMarte. Nu mai curând, însã, de 2037, cândValentina Tereºkova ar urma sã împlineascãfrumoasa vârstã de 100 de ani. Agenþia SpaþialãEuropeanã, cu programul „Aurora”, are ºi ea învedere o intenþie de debarcare pe Marte, în 2030.Tereºkova câºtigã astfel ºapte ani, dar tot ar aveaatunci vreo 93.
Ruºii nu stau nici ei cu mâinile în sân. Ba s-arputea spune cã ei se grãbesc cel mai tare. Cel puþincu proiectele, întrucât sperã sã poatã trimite spreMarte o navã cu ºase cosmonauþi cândva, între2016 ºi 2020. Într-un alt program, propus sprederulare cu Agenþia Spaþialã Europeanã, echipajul arfi alcãtuit doar din trei temerari, însãrcinaþi sãdescindã pe suprafaþa planetei Marte timp de douãluni, pe parcursul unei cãlãtorii de un an ºijumãtate. Data plecãrii în aventurã e greu deanticipat, fiindcã totul depinde de niºte fonduri învaloare de 20 de miliarde de dolari, din care Rusiase angajeazã sã strângã o treime, iar celelalte douãtreimi rãmân pe seama partenerilor europeni. Seacceptã cã ruºii n-au încã o navã spaþialã capabilã sã
execute misiunea marþianã, dar ar putea s-oconstruiascã împreunã cu Europa în cadrulprogramului „Kliper”, la concurenþã cu americanii,care produc în acest scop nava spaþialã „Orion”.
În sfârºit, ruºii au intrat într-o recentã colaborarecu chinezii, a treia naþiune care ºi-a trimis prin forþeproprii un om în Cosmos, în persoanaastronautului Yang Liwei. Programul comun constãîn plasarea unui mic satelit chinezesc la bordul uneirachete expediate de ruºi spre satelitul marþianPhobos, în preajma cãruia drumurile participanþilortereºtri se despart: Beijingul e interesat deexplorarea împrejurimilor planetei, în vreme cesavanþii moscoviþi aºteaptã întoarcerea navei lor cuprobe de sol prelevate de pe satelit. Cum se vede,nici pe linia acestei colaborãri nu se întrezãreºte ograbnicã debarcare umanã pe Marte. Cu atât maimult cu cât, în ciuda entuziasmului arãtat ºi de uniiºi de ceilalþi la semnarea contractului, mai rãmân deînvins niºte reþineri de ordin politic, mai noi ºi maivechi, strãmutate acum pe terenul economiei ºi altehnologiilor de vârf.
Ca simplã vorbã de duh, dorinþa exprimatã deValentina Tereºkova mi se pare frumoasã ºiemoþionantã, dar, ca speranþã realã, fãrã nicio ºansãde a se împlini. Probabil cã în cazul ei sponsoripentru biletul unic s-ar gãsi – deºi un drum relativscurt, pânã la Staþia Spaþialã Internaþionalã, costãcirca douãzeci de milioane de dolari. Numai cãproiectul prea seamãnã cu „cronica unei morþianunþate” (ca sã-l citez în fugã pe Márquez), chiardacã misiunea, cu pretendenta la bord, ar plecaspre planeta roºie mâine. Tereºkova e un mit alPãmântului. Am convingerea cã nu va fi predatãCosmosului, va rãmâne cu noi pe Pãmânt.Perspectiva marþianã cade în seama altor generaþiide astronauþi.
3300
Black Pantone 2253 UU
Black Pantone 2253 UU
3300 TRIBUNA • NR. 146 • 1-15 octombrie 2008
Mircea Opriþã
ºtiinþã ºi violoncel
Tereºkova vrea pe Marte
Vidul smãlþuit ºi lustruit sârguincios dejurnaliºti ajunge sã ia ochii mulþimii. Dacãmai e ºi ambalat adecvat, el devine o
bombã: mediaticã, mondenã, ºtiinþificã. Nuartileriºtii ar trebui sã se salute cu urarea „mii debombe!”, ci jurnaliºtii, cãci ei îºi doresc ºi fabricãla tot pasul „bombe”, adicã texte care sã sarã dinpaginã ºi sã spargã plictisul existenþial. Judecânddupã febrilitatea aproape nebunã cu care jurnaliºtiifabricã ºi îmbracã ºtiri senzaþionale s-ar pãrea cãsuntem o societate în pragul colapsului. Noroc cuacceleratorul mediatic în stare sã ne mai activezefuncþiile vitale, sã ne mai întreþinã interesul pentruviaþa ternã pe care o ducem cu toþii. Elitiºti,strâmbãm din nas la kitsch-ul artistic, dar,consumatori inocenþi de senzaþional, nu neîntrebãm cât kitsch mediatic produc ziariºtii. ªidacã ar fi sã-l evaluãm, am ajunge la nesfârºitelanþuri de muþi pitoresc poleiþi în cascade vuindde enormitãþi bine fixate în mentalul colectiv ca oilustratã cu un peisaj atractiv dintr-o râvnitãdestinaþie turisticã. Dacã ar fi vorba despre unsimplu spot publicitar, am închide concesiv ochiiinflamaþi de atâta sclipici mediatic, ºtiut fiind cãodatã ajunºi la destinaþie, realitatea de acoloconþine mai mult gri decât poleialã. Exemple?Doar unul emblematic pentru multe din staþiunilenoastre balneare: pliante policrome cu OcnaSibiului, mizerie ºi depozitãri dezgustãtoare depeturi ºi gunoaie când ajungi la faþa locului. Darasta e o altã temã.
Vâlva stârnitã de Evenimentul îmbulinat al luiCristoiu cu gãina care a nãscut pui vii împingeproblema în altã direcþie. Cristoiu s-a arãtat foarteamuzat de subiect ºi a comentat cã autorii deaceste ºtiri nãstruºnice „sunt un fel de Marquez ºispaþiul creat de ei un Macondo românesc”.Rezultã cã jurnaliºtii agreaþi ºi promovaþi trebuiesã înainteze curajos în imaginar, pot chiar sã punãîn paginã, nestingheriþi, fantasticul extravagant,anihilând astfel graniþa arificialã dintre real ºifictiv. Ce fel de presã informativã va fi ºi astarãmâne de apreciat în funcþie de gradul denaivitate al fiecãruia. Parcã Ion Cristoiu dã crezarecelui care spune cã are un radio implantat înmãsea cu care prinde Europa Liberã? Nici vorbã.Se amuzã ºi el. Aºa se ajunge de la presainformativã la cea de amuzament.
Se pare cã nu pentru a se amuza au tipãrit ceide la Frankfurter Allgemeine Zeitung în ziuaexperimentului cu acceleratorul de paricole LargeHadron Collider o mare patã neagrã. Sau mai ºtii?Gaura neagrã, sfârºitul lumii sunt înscrisuri care sevând bine. Fie cã te bagã în groazã, fie cã teamuzã. Iluzionarea e cã vei fi bine informat decãtre profesioniºti. Or oamenii din presã n-auinhibiþii când e vorba sã facã din þânþar armãsar.Asta þine tot de profesionalism? Nu prea îmi vinesã cred, deºi... talentul zburdalnic întregeºtemeºteºugul. Ei, specialiºtii din mass-media,opereazã frecvent cu sintagme bombastice aºaîncât trecerea de la „nunta secolului” (Moni ºi Iri)
sau „divorþul secolului” (Mihaela Rãdulescu deElan Schwartzenberg) la „testul mileniului” nuînseamnã altceva decât a pune în evidenþã câtevabaloane de sãpun purtate de vântul interesului dea face rating. Cât kitsch gras e aici, Dumnezeule!Ce conteazã, spun patronii, dacã se vinde bine.Cei care au luat-o în serios cu acceleratorul LHC,s-au repezit la cel mai scump laborator din lume,în Elveþia, ca sã transmitã pornirea acestuia de la„faþa locului”. Dezamãgire totalã! Muncacercetãtorilor e lipsitã de spectaculozitate. În locde „asocierea evenimentului cu o iminentãapocalipsã”, au concluzionat cã cercetãrileoamenilor de ºtiinþã nu prezintã niciun interesmediatic. Aºa cã s-au întors cu buza umflatã.
În schimb, scormonind intens prinreverberaþiile ajunse la suprafaþã în urmacoliziunilor din interiorul tunelului, au dat peste oceartã între doi savanþi, specialiºti în fizicaparticulelor. Unul din ei, Stephen Hawking,imobilizat într-un scaun cu rotile, cunoscut înpresã pentru pariurile fãcute cu privire la acestecercetãri ºtiinþifice, a spart „balonul mediatic”. El aspus cã acceleratorul e „o simplã jucãrie pentrufizicieni”. Al doilea, Peter Higgs, l-a atacat peHawking pentru pariurile sale. Intervenþia luiMatthew Chalmers, editor la New Scientist, vinetocmai la timp pentru a lãmuri într-un fellucrurile. El se întreabã cu justificatã îngrijorare:„Oare omenirea a plãtit 6,5 miliarde de europentru ca niºte fizicieni aroganþi sã-ºi verificepariurile?” La atât sã se reducã tot scandalul?Shakespeare ar fi pus diagnosticul presei actualeanimate de asemenea augmentãri Mult zgomotpentru nimic. Un diagnostic obiectiv, s-orecunoaºtem cinstit.
Apocalipsa mediaticãzapp-media
Adrian Þion
Multe spectacole pe texte dramatice dinzona Balcanilor, teatre din tot spaþiulsud-est european, experienþe comune ori
de schimbat cu ceilalþi, un public generos ºidornic de teatru au configurat a treia ediþie afestivalului brãilean, unul din cele mai coerent„asamblate” evenimente de gen din România, aºîndrãzni sã spun.
S-au jucat la Brãila, în 2008, spectacole dinºase þãri balcanice ºi din Israel – þarã levantinã,aºadar „asociatã” ariei noastre –, de diverseanverguri sau putirinþe, semnificative, însã, maitoate, pentru evoluþia – sincron-europeanã, trebuiesã precizez – a teatrului de aici cu tendinþaspectacologicã ºi dramaturgicã extrem-contemporanã. Coerenþa festivalului brãilean, decare voi da seamã în continuare, e meritulselecþionerului ºi directorului de festival DoinaPapp, a Teatrului „Maria Filotti” din Brãila –principalul organizator –, reprezentat de o echipã„logisticã” admirabilã ºi, în bunã mãsurã – ºi-miface realã plãcere sã scriu asta – autoritãþilorlocale, care ºi-au asumat festivalul ca pe o marcãlocalã, sper cã pe termen lung. Oferta a fost pemãsura investiþiei, aºa-zicând, cu inerente excepþii,evident, pe care le voi semnala ca atare.
Omul-pernã de Martin McDonagh, în regia luiRadu Afrim ºi producþia teatrului-gazdã a deschisseria de spectacole.
Dramaturgul irlandez este cunoscut înRomânia, având chiar o anume vogã, prin textelesale în care se dezvãluie un univers liminar,promiscuu, cu sistemul de valori etice þãndãri, olume perifericã, tenebroasã. Omul-pernã faceoarecum figurã aparte în creaþia sa, prin fineþeaintrigii, emoþia direct-conþinutã ºi edificareasemanticã laborioasã.
Temele liminare nu lipsesc din acest text, niciviolenþa, însã ce atrage atenþia mai mult este oanume traumã indus-ontologicã. Sintagma „Viaþacopiazã literatura” este mottoul acestei piese.
Katurian este un scriitor de povestiri, cu unfrate retardat. Dupã o serie de crime care au locexact ca în bizarele sale proze scurte, el eanchetat de doi poliþiºti brutali, într-un univers cuinflexiuni kafkiene. Ce-i leagã pe toþi aceºtioameni este faptul cã au fost abuzaþi în copilãriede propriii lor pãrinþi. Defularea este diferitã, înschimb. Katurian ºi-a ucis pãrinþii ºi scrie povestiricu copii torturaþi ºi uciºi, fratele lui comiteteribilele crime asupra unor copii, exact cum eraudescrise în proze, iar unul din poliþai, patologic-brutal, practicã tortura ca metodã de purificareinterioarã.
În universul traumatic al anchetei stranii seinsinueazã filonul literaturii, al poveºtii, mai alescea cu omul-pernã, care-i învaþã pe copii sã sesinucidã, pentru a nu suferi în viaþã. ªi, deºipovestirile sale sunt teribile, Katurian ar preferasã-ºi vadã fratele executat, apoi sã fie ucis larându-i, doar ca sã salveze povestea. De fapt, însã,el îºi va ucide, precum omul-pernã, poate, fratele,pentru a-l feri de trauma unei poveºti cu final denesuportat, finalul unei naraþiuni fãrã final.
Oricât de poetic sunã rezumatul de mai sus, elreproduce exact, cât poate fi reprodus, splendidul
text al lui McDonagh, splendid înscenat de RaduAfrim. Splendid înscenat întrucât simplu,ingenios, emoþionant, fidel atmosferei piesei,proaspãt ºi autentic.
Deºi textul are o anume expozitivitate ºi eîndeajuns de static pentru a fi greu de manevratscenic, Afrim a gãsit formula idealã a dinamiciispectaculare. Evoluþia celor patru protagoniºti seface în centrul scenei, pe o masã-tarabã, destul deînaltã pentru a permite diverse „acrobaþii” întonul dispoziþiei psicho a poliþiºtilor, deasupra saudedesubtul sãu. Fundalul este alcãtuit dintr-ostructurã alveolar-pãtratã, simplã, în „separeurile”cãreia executã diverse miºcãri, o întreagãcoregrafie a senzaþiilor, a „recepþiei” intrigii, maimulþi adolescenþi, agili, graþioºi, sculptural-expresivi. „Nervul” spectacolului e dat ºi de celecâteva momente de dans, cel de început peminunatul song al Adei Milea, Degeþele, ori demomentul parodic de show TV susþinut deMihaela Trofimov („Bunã seara, Brãila! Bunãseara, Maria Filotti!”). Astfel, deloc strident,întregul capãtã dinamica vizualã necesarã pentruca spectatorul sã priveascã, concentrat, ºi sãrezoneze, empatic, la întâmplãrile de pe scenã.
Radu Afrim a construit spectacolul cu oechipã de tineri remarcabili prin disponibilitãþi.
Textul lui McDonagh a fost tradus cu un simþliterar ºi teatral notabil de Miruna Suru, teatrologde formaþie clujeanã, care a realizat o transpunerede mare frumuseþe stilisticã, surprinzând toatecontextele ºi subtextele lexicale într-un ansamblufluent ºi purtãtor de mesaj. Ar merita ca aceastãpiesã sã fie publicatã ºi într-un volum.
Cosmin Florea, autorul decorului, AnamariaPavel, creatoarea costumelor, ca ºi „figuranþii”Septimiu Stoica, Claudiu Urse, Valentin Burlacu,George Crinta, Eliza Turtoi, Georgiana Nedelcu ºiCosmin Cosma sunt liceeni, ceea ce nu i-aîmpiedicat sã lucreze/sã joace absolutprofesionist, spre entuziasmul viu al colegilor lordin salã.
Cei patru protagoniºti din rolurile principalesunt ºi ei tineri actori sau studenþi, deja însãformaþi, perfect distribuiþi în roluri ce pretindfineþe, nuanþe, lumini ºi umbre, pentru cãMcDonagh nu are personaje inocente. EugenJebeleanu a pus excelent în valoare ambiguitateavicios-traumatic-culpabilã a personalitãþii luiKaturian, scriitorul-criminal, secondat molatic-fermecat de Michal (Emilian Oprea), fratele adeptal Omului-pernã. De cealaltã parte, Tupolski(Liviu Pintileasa) ºi Ariel (Alin Florea), au fostcuplul de poliþiºti la fel de ciudaþi ca ºi anchetaþii,primul exponent al unei implacabile ordini, cetrebuie sã fereascã lumea de primejdia literaturii,al doilea sadic-volatil, capabil de cele maineaºteptate copilãreli, un fel de poliþist în joacã,la fel de periculos, însã. Patru roluri bune, patruactori în stare de ele.
Omul-pernã este, trebuie sã recunosc, unul dinspectacolele care m-a marcat în primul rândintim, ca spectator, ca om. Un spectacol atât dedens, prin oferta sa textualã, vizualã dar, mai ales,semanticã, încât îmi doresc deja sã-l revãd,
descãrcat de obligaþii profesionale. Un spectacoldin care se reþin replici, situaþii, scene,interacþiuni, stãri interioare. Ale tale, ca privitorempatic, ca ascultãtor al crudei ºi totuºiirezistibilei poveºti. E Omul-pernã o povesteemo?, m-am întrebat dupã spectacol. Cred cã, însensul superior al denaturatului termen, în sensulde experienþã vitalã unicã, catharticã, hiper-senzitivã, de avertisment iniþiatic, este…
Dar e o pãrere de spectator.
Vorbind ddespre BBalcani. ÎÎn EEuropaProgramul festivalului brãilean a inclus ºi uncolocviu dedicat teatrului balcanic, cu extinsã par-ticipare internaþionalã. Punctele de vedere, expe-rienþele ºi proiectele avansate/evocate/prezentateau conturat un profil distinct al zonei, în dialogînsã cu miºcarea teatralã europeanã. Legãtura afost de altfel fãcutã de Franco Ungaro, directorulTeatrului Koreja din Lecce (Italia), instituþie caredesfãºoarã deja programe comune cu teatrulalbanez ºi cel din spaþiul ex-iugoslav. Colaborareaa dus deja la crearea unei companii multi-naþionale, care a produs Visul unei nopþi de varãde Shakespeare. Un accent mai tranºant asupraconceptului de „teatru balcanic” a pus dramatur-gul ºi esteticianul Stefan Capaliku (Albania), care-ineagã conotaþiile estetice, dar le acceptã pe celesociale: „În Balcani, vecinãtatea înseamnã demulte ori cã ceea ce e drept pentru unii e crimi-nal pentru alþii”, a spus el, referindu-se la temati-ca specialã a dramaturgiei balcanice. În acelaºispirit, prelungind ideea, a vorbit ºi regizorul croatIvan Leo Lemo. „Este important sã trecem deidentitatea localã, pentru cã avem o mitologiecomunã, care ne leagã”, a spus Lemo, care aprezentat în festival spectacolul Marlene Dietrich.Cã în spaþiul balcanic mai existã probleme a sem-nalat ºi criticul sârb Dragana Boskovici, remar-când însã buna colaborare teatralã sârbo-albanezã,în ciuda recentei crize kosovare. Un proiect aparteau prezentat reprezentaþii teatrului din ªumen(Bulgaria), unde are loc anual un festival dedicatexclusiv pieselor noi bulgare, jucate în premierãabsolutã ca spectacole-lecturã sau producþii aleteatrelor de la sudul Dunãrii.
Au mai participat la colocviu, cu intervenþiisemnificative, Maºa Mihailovici de la TeatrulDramatic din Belgrad, regizorul grec LefterisGiovanidis, criticul Doina Papp ºi scriitoareaIoana Ieronim, ambele specialiste înteatrul/literatura balcanic(ã).
Deloc formal sau conjunctural, colocviulbrãilean a permis un schimb viu de idei ºiiniþierea unor proiecte comune într-o zonãgeograficã cu legãturi încã prea rigide sau friabile.
3311
Black Pantone 2253 UU
Black Pantone 2253 UU
3311TRIBUNA • NR. 146 • 1-15 octombrie 2008
Claudiu Groza
teatru
Spre Europa, prin Balcani (I)Festivalul „Zile ºi nopþi de teatru european laBrãila” ediþia a III-a, 7-14 septembrie 2008
Ce înseamnã TAMper2? Are rezonanþedestul de... exotice. Poate pentru unii, loculunde se desfãºoarã, chiar prezintã oarece
tente exotice... Concret, este vorba despre osalutarã iniþiativã a actorului Florin Vidamski,directorul teatrului “Andrei Mureºanu” din Sf.Gheorghe. La fiecare început de stagiune, invitãdoi regizori, unul din Ungaria ºi altul dinRomânia. Regizorii vin cu unul sau mai multeansambluri iar ”duelurile” pot începe. Este vorba,dupã cum aþi priceput de la bun început, despreo confruntare artisticã între spectacolele montatede cei doi invitaþi, cu discuþii între spectatori ºirealizatori la sfîrºitul fiecãrei reprezentaþii. Dintr-oastfel de întîlnire, de cîºtigat are, în primul rînd,publicul din Sf. Gheorghe, un public alcãtuit dinspectatori români ºi maghiari care, timp de cîtevazile, vorbesc aceeaºi limbã, a scenei, a arteiteatrale. Cãci arta (dupã cum o ºtim din moºistrãmoºi...) ar trebui sã nu aibã frontiere...
Anul acesta, cei doi regizori invitaþi s-au numitGianina Cãrbunariu din Bucureºti, capitalaRomâniei ºi Bodo Viktor din Budapesta, capitalaUngariei. (Am fãcut aceste ”specificaþii”, pentru anu crea confuzii în rîndul eventualilor cititori dinstrãinãtate ai revistei Tribuna). Gianina ºi Viktorau multe puncte comune. Amîndoi nu pot fiîncorsetaþi într-o anumitã formulã. Amîndoi sînttineri, amîndoi scriu ºi texte dramatice care semodificã pe parcursul repetiþiilor prin intervenþiileºi sugestiile actorilor, devenind aproape colective,amîndoi iubesc improvizaþia, amîndoi sînt într-ocontinuã ºi febrilã cãutare de noi modalitãþi deexprimare regizoralã, amîndoi încearcã sã disecerealitatea imediatã prin mijloace specifice arteiteatrale (gest, vorbã, muzicã, proiecþii, dans...),amîndoi mai cred în puterea de comunicare aartei.
mady-baby.edu este un spectacol de GianinaCãrbunariu jucat de Teatrul Mic, cam de vreopatru ani încoace. Textul (aparþinînd regizoarei) acunoscut numeroase traduceri. Tema este unaveche ”de cînd lumea”, ºi destul de generalã
pentru a fi ”aplicabilã” în numeroase zonegeografice. Adolescenta-femeie ca marfã. Mirajulunui trai mai bun într-altã þarã ºi duritatea uneirealitãþi mistificate. O adolescentã care ajungedincolo ºi este exploatatã (trafic de carne vie) deproprii compatrioþi, tineri ºi ei. Nu ”acþiunea”(cu situaþii mereu previzibile) este cea caresurprinde, ci acurateþea replicilor, tãioase ca unbrici, ºi punerea în scenã plus jocul actorilor, totuldesfãºurîndu-se într-un ritm de-a dreptul palpitant,ameþitor. Cam de cinci luni, Bodo Viktor ºi-aînfiinþat o companie teatralã proprie, cu actoritineri porniþi sã improvizeze pe cele mai diverseteme. Aºa s-a nãscut spectacolul Suflete moartedupã Gogol. Un spectacol interactiv, lipsit dedecor, în care actorii improvizeazã pe o ”temãdatã”, actualizînd textul gogolian, în funcþie deinspiraþia de moment ºi de reaþia spectatorilor. ªi tot în funcþie de aceastã ”inspiraþie”, este ºireuºita spectacolului.
Sado-Maso Blues Bar (Teatrul Foarte Mic,Bucureºti) e un text semnat de Maria Manolescu,o dramaturgã în viitorul cãreia GianinaCãrbunariu are mare încredere. Specatolul sedesfãºoarã într-un gang (sugerînd o stradã) întreziduri de beton ºi simulacre de practicabile. Unspectacol al urbanului delirant, necruþãtor desadic faþã de orice manifestare sentimentalã.
Mautocatamdispãrut, spectacolul lui BodoViktor cu Teatrul Katona Jozsef, Budapesta, estedupã romanul Procesul de Kafka. Un specacolrãscolitor, cu o construcþie absurdã a scenelor, cuo întrepãtrundere de forme ºi stiluri, cu oadevãratã maºinãrie de torturã care-l toacã mãruntpe nevinovatul Jozef K., fãrã ca cineva sã priceapãde ce. Un spectacol care dã mãsura talentuluiregizoral al lui Bodo Viktor.
TAMper2, aflat la cea de a doua ediþie, a avutºi noi iniþiative. Un juriu alcãtuit din AlexandruDabija, Marian Popescu ºi Florin Vidamsky, aoferit bursa TAMper2, o ºansã pentru tineriiregizori absolvenþi de a lucra într-un teatru
profesionist. Prima bursã a revenit anul acesta luiCristian Ban, absolvent al Facultãþii de teatru ºiteleviziune din Cluj, clasa Mona Chirilã ºi LaurianOniga. De asemenea, s-a lansat BibliotecaTAMper2 (Editura Unitext) cu douã piese deGianina Cãrbunariu ºi Bodo Viktor, ediþiebilingvã.
La actuala ediþie a Întîlnirilor teatrale, pe lîngãspectacolele celor doi regizori invitaþi la oconfruntare scenicã ºi comentaþi dupã fiecarespectacol ori în colocvii, s-au jucat ºi douã dintrecele mai reuºite puneri în scenã (din ultimastagiune) ale teatrului din localitate. De mînã, deSofia Freden, cu Teatrul “Andrei Mureºanu” înregia lui Radu Afrim ºi Yvonne, prinþesaBurgundiei, de Witold Gombrowicz, Teatrul“Tomasi Aron”, în regia lui Bocsardi Laszlo. Douãspectacole care poartã amprenta clarã, personalã,a celor doi regizori, capabili sã ne ducã... demînã, fãrã a ne putea împotrivi, prin labirinturilegîndirii lor artistice. Radu Afrim pare, mereu, cãse ”joacã” de-a scena, de-a decorul, de-acostumele, de-a muzica... o joacã la carespectatorii nu rezistã sã nu participe, sã nu seimplice, în cele din urmã, emoþional, ceea ce esteun mare cîºtig, o victorie a regizorului ºi a trupeipe care o dirijeazã. Bocsardi Laszlo e uninepuizabil ”inventiv”, cãruia îi place sãconstruiascã scenele cu multã atenþie, pînã în celemai mici amãnunte.
Întîlnirea teatralã TAMper2 de la Teatrul“Andrei Mureºanu” din Sf. Gheorghe, dovedeºtecã existã confruntãri româno-maghiare beneficepentru ambele comunitãþi. Cîºtigul este alspectatorilor. Ei, de fapt, nici nu au nevoie deastfel de ”confruntãri”, acestea fiind imaginatedoar de indivizi capacitaþi de perversitatea uneipolitici din care arta, cultura, lipsesc cudesãvîrºire. Pãrerea mea.
3322
Black Pantone 2253 UU
Black Pantone 2253 UU
3322 TRIBUNA • NR. 146 • 1-15 octombrie 2008
TAMper2 sau Duel teatralbilingv la Sf. Gheorghe
Radu Þuculescu
3333
Black Pantone 2253 UU
Black Pantone 2253 UU
3333TRIBUNA • NR. 146 • 1-15 octombrie 2008
Nolan lãrgeºte sfera de cuprindere afilmului clasic de consum, cu super-eroi:The Dark Knight nu e o distracþie facilã,
cu o demonstraþie clarã (în favoarea binelui) – ci emai degrabã un film care capãtã conþinut din ceîn ce mai apãsãtor, atîta vreme cît îl privim printr-o paralelã cu realitatea, una care se impunede la sine pe o tematicã politicã ºi militarãactualã, cea a terorismului ºi a consecinþelor salepe scarã umanã. În acest sens, al bogãþiei deconþinut în defavoarea caracterului entertaining,în filmografia recentã a regizorului britanic, unaîndrãzneaþã prin prisma dorinþei de a îmbogãþifilmul de consum, The Dark Knight stã maidegrabã lîngã Prestige decît lîngã Batman Begins.
Prin avalanºa de inventivitate în rãu(personajul Joker), prin creºterea gradualã asuspansului, odatã cu etalarea principiului defuncþionare a pãrþii negative, prin distorsionareareperelor care indicã valoarea (binele urmãrit deBatman a generat multã dezordine în Gotham),prin starea pe care toate acestea o inducspectatorului, prin gradul de implicare (atenþie ºiseriozitate) pe care filmul le pretinde, The DarkKnight se distinge de predecesoarele sale de serie,iar cauza acestei situaþii nu poate fi decît Nolan.Douã ore ºi jumãtate de film, patru linii narativecu multiple puncte de intersecþie, un conflict întrebine ºi rãu spart, fãrîmiþat, cum nu am vãzutvreodatã în franciza super-eroului playboy-miliardar ºi un Christopher Nolan care sepoziþioneazã ºi mai bine în fruntea producþieicinematografice a Hollywood-ului. Cel maipromiþãtor blockbuster al verii, cel mai cãutat ºicel mai indicat între istoriile de gen ale sezonului.
Nu am ce sã-i reproºez filmului îndimensiunea spectacularã. Exploziile sînt multe,bine fãcute, montajul e alert ºi din aceastã cauzã,cu precãdere în timpul luptelor – adicã exactacolo unde trebuie, filmul reuºeºte sã îºi punã învaloare genealogia comics: tãietura de montaj întimpul încãierãrilor nu lasã planuri mai lungi de osecundã – încît dã senzaþia cã momentul econstruit din cadre singulare care se succed într-un colaj fotografic, iar cînd depãºesc aceasecundã, senzaþia rãmîne aceeaºi prin faptul cãBatman se miºcã alert ºi în unghiuri deschise – dãun pumn în stînga ºi imediat se întoarce cu 180de grade pentru a mai aplica o loviturã; maideparte, din cauza costumului, miºcãrile sale sîntviguroase, însã artele sale marþiale sînt mai repedepãtrãþoase, cu colþuri, decît dansate, ca un act debalet – precum în Matrix, de exemplu. Apreciezacest tip de raport omagial cu trecutul francizei,el dã farmec proiectului recent ºi, în acelaºi timp,evidenþiazã ochiul fin pe care îl are autorulproiectului.
The Dark Night are patru sensuri de circulaþie,împãrþite egal (în prima parte a poveºtii) între celedouã fracþiuni ale basmelor cinematografice,Binele ºi Rãul. Le putem împrumuta numelepersonajelor în jurul cãrora aceste sensuri cresc,iar pe o linie ce traverseazã scara bine-rãu, leputem aºeza astfel: Bruce Wayne/ Batman(Christian Bale) – Harvey Dent/Two Face (AaronEckhart) – Mafia – Joker (Heath Ledger). Fiecarefracþiune dezvoltã un conflict interior: Wayne îlsusþine politic pe procurorul Harvey Dent, învederea suprimãrii rãufãcãtorilor din Gotham,însã legãtura lor, dincolo de toatã sinceritatea
confirmatã de Wayne într-o discuþie particularã cuRachel Dewes (Maggie Gyllenhaal), pãstreazãumbre de ironie, urme de manipulare (aprocurorului de cãtre Wayne) ºi un sîmburepermanent de invidie: dragostea lui Rachel, întretrecut (Bruce) ºi prezent (Harvey); în cealaltãparte lucrurile sînt mult mai clare, e lupta luiJoker pentru a stãpîni Mafia, una care slujeºtedesfrînãrii generale a Rãului. Problemele aparatunci cînd cele douã fracþiuni se ciocnesc, iarmobilul spargerii graniþei dintre bine ºi rãu esteJoker.
Problemele filmului apar în drum spre sauchiar pe axa rãului din poveste. Una e legatã detrecerea lui Harvey Dent de partea rãului, osituare insuficient motivatã dramaturgic ºi uºordemonstrativã – pare creatã artificial, în aºa felîncît, prin rezolvarea ei, sã fie pusã în luminã onouã faþã a super-eroului, nobleþea sa, puterea sade a îndura o nedreptate – Batman îºi permite sãdevinã þap ispãºitor, proscris pe nedrept pentruun timp (pînã la viitorul episod din serie,probabil), atunci cînd un interes major o cere.Punctul de plecare pe aceastã cale e ºubred.
În film, Harvey Dent e cavalerul alb, figura(umanã) de care e nevoie în vremuri de restriºtepentru a canaliza simpatia mulþimii – spredeosebire de Batman, care, prin masca sa ºi prinvocea sa distorsionatã, rãmîne distant ºi terifiant.Dent dã suficiente semne prin care se aratãconºtient de valoarea cauzei sale politice. Astfel,trecerea sa de partea rãului e greu de acceptat,chiar dacã are la bazã un puternic ºoc emoþional– pierderea iubitei, pe Rachel – ºi chiar dacã elaplicã uneori metode neortodoxe pentru a aflaanumite informaþii trebuincioase în anchetele sale.În nebunia sa, Joker pune autoritãþile ºi, implicit,pe Batman, sã aleagã pe cine vor salva: fiepromisiunea liniºtii în comunitate, pe Harvey, fiepersoana iubitã de cei doi bãrbaþi, pe Rachel,ambii fiind imposibil de salvat în acelaºi timp.Eroul alege sã salveze promisiunea unui binegeneral în defavoarea interesului personal, o faptãpe care Dent nu o înþelege, deºi pînã în acelmoment ºi el era unul dintre pionii careconsfinþiserã conduita respectivã. Sub porecla deTwo-Face (se alege cu o ranã – o jumãtate de faþãe sãnãtoasã, cealaltã jumãtate e arsã –, ranãprodusã de flãcãrile care au însoþit exploziagînditã de Joker, în care ar fi murit dacã nuintervenea Batman), Dent iese în lume dornic derãzbunare. Batman e nevoit sã-l rãpunã ºi, cutoate cã fapta sa era necesarã, preferã sã se oferelumii drept criminal decît sã umbreascã misiuneapoliticã în care Dent se angajase ºi de care acestapãrea cu adevãrat convins.
Cealaltã problemã vizeazã punerea în film apersonajului Joker. Acesta e destinul negru, ciumabubonicã, teroristul apocalipsei, traiectoria sa ducespre Rãul suprem, iar rostogolirea sa e atît deputernicã încît creeazã în jurul sãu un curent careva înghiþi ºi destinul apãrãtorilor binelui: în modcategoric pe cel al procurorului Harvey Dent, prinrãsfrîngere, dar asumat de cãtre erou, pe cel al luiBatman, þapul ispãºitor din finalul peliculei.Chestiunea discutabilã aici porneºte de laîncercarea lui Nolan de a da conþinut proiectuluisãu. Însã, în mãsura în care The Dark Night e unfilm de consum, Nolan a cãutat sã ºi explicenatura maleficului sãu personaj (ºi, prin extensie,
autorul priveºte ºi înspre ceea ce înseamnãterorism în lumea actualã, înspre ceea ce-ideterminã existenþa ºi înspre ceea ce animã unastfel de comportament socio-politic). Pe de oparte, îl urmãrim pe Joker în natura sa fatalã – cuinventivitate ºi cu umor, pune la cale atentate ºise dovedeºte a fi un Rãu absolut – iardezinvoltura sa nefastã îl face ºarmant, unpersonaj atrãgãtor, care trebuie descifrat,comentat –, iar pe de altã parte, ca nu cumva sãfie semne de întrebare cu privire la naturateoreticã a întreprinderilor sale, Joker stã lataclale, ba cu mafia, ba cu Dent, ba cu Batman(cu acesta printre lovituri bine aplicate), ºi leexplicã însemnãtatea acþiunilor sale – cã e unagent al haosului, cã haosul naºte panicã, fricanaºte supunere, cã pentru el e o joacã, nu arenimic de pierdut, asta îl face ºi mai groaznic,pentru el propria viaþã e neînsemnatã, ceea ce îlajutã în aventurile sale ultra-periculoase, unde,nefiind stresat cã ar pierde ceva, se descurcã deminune – ºi, astfel, filmul îºi ucide cel maiofertant palier interpretativ. E destul de ilar sãvezi cum ditamai monstrul stã sã le expliceoponenþilor ºi spectatorilor doctrina sa, ca ºi cumfaptele sale nu ar fi grãitoare pentru mãsura ºicapacitatea sa de a livra o soluþie finalã pentruordinea cotidianã de pe ecran. Gîndiþi-vã cãAnton Chigurh ar fi început sã-i explice domnuluide la benzinãrie, în No Country for Old Men, dece îl pune sã aleagã una din feþele monedei, cumde el e unealta destinului ºi mesagerul morþii, sauimaginaþi-vã cã Daniel Plainview din There WillBe Blood s-ar fi oprit din cînd în cînd sãmediteze, cu voce tare, asupra condiþiei sale dearivist fãrã scrupule… Nu ar fi fost ºtirbitãcredibilitatea lor? Cînd Paul ºi Peter încep sãfurnizeze raþiuni pentru conduita lor asasinã, înFunny Games, imediat e clar cã fac pe clovnii, cãse prostesc, pentru a ironiza cauzalismul dupãcare judecãm realitatea, atît cea obiectivã, cît ºicea din istoriile literare sau cinematografice. Darcînd Joker începe sã îºi discute principiile, chiardacã e clovn, el explicã temeinic ceea ce deja eînþeles din isprãvile sale, iar aceastã atitudinetautologicã îi slãbeºte prestanþa.
În acest sens, al explicaþiilor date de Joker,The Dark Night poate fi o bunã introducere înfilmele amintite în paragraful anterior, toatevorbesc despre universul terorii, al destinului, alcrimei, iar þinuta caracterelor de acolo (fraþii maimari ai lui Joker) gãseºte o bunã tematizare înrelatãrile pe care personajului lui Nolan le face înlegãturã cu el însuºi. Din punct de vedere narativ,însã, alegerea lui Nolan e un sacrificiu deranjantastãzi, cînd pot fi aflate numeroase interpretãriale modus-ului operandi terorist în spaþiialternative cinematografiei. La aproape cincizecide ani dupã epilogul din Psycho nu cred cãspectatorul mai are nevoie de mura-n gurãspecificã unei corecte raportãri la un film, opoziþie care, la extrem, poate fi dobînditã prinintermediul criticii de specialitate; ºi, pe laturaaceasta, cinematografia însãºi ar trebui sã încercesã nu blocheze înainte de generic anumite linii deanalizã care pot ºi ar trebui sã aparþinãconversaþiilor post-filmice.
film
Bad man, Batman!Lucian Maier
3344
Black Pantone 2253 UU
Black Pantone 2253 UU
3344 TRIBUNA • NR. 146 • 1-15 octombrie 2008
colaþionãri
Sã nu ne precipitãm, sã nu-l confundãm cuDon Juan, sã nu spunem cã a trãit doar laVeneþia. Sã ne organizãm... Casanova s-a
nãscut în 1725 ºi a murit în 1798. A scris 4000de pagini de memorii (Histoire de ma vie). Lumeaîl ºtie doar din imaginea seducãtorului etern.Scandalosul veneþian! Nu, n-a rãmas acolo. Avenit la Paris, a fãcut studii de drept. Ba chiar afondat Loteria Naþionalã la Paris. Chiar dacã aavut aventuri cu vreo 122 de femei, chiar dacã aevadat din închisoare, Casanova a fost ºi secretar,soldat, alchimist, muzician, spion, director deloterie... El rãmâne ºi un filosof, un scriitor, uncãlãtor curios, indignat de nedreptatea socialã ºitrist pentru trecerea timpului. Spre finalul vieþii,Casanova e bibliotecar în castelul Dux, înBoemia, unde îºi scrie memoriile. În limbafrancezã! (Existã unii care încã se mai îndoiesc.)Afirmã: „Îmi scriu viaþa ca sã râd ºi iatã cãreuºesc!”. Mult umor, multe detalii, meniuri,locuri, întâlniri. Un adevãrat portret al societãþiidin a doua jumãtate a secolului al XVIII-lea.
Am citit la Paris cartea lui Philippe SollersCasanova, admirabilul (PLON, 1998). Autorul îlconsiderã pe Casanova unul din cei mai mariscriitori ai secolului al 18-lea, un ins simplu,direct, curajos, cultivat, seducãtor, hazliu.
Casanova scria cam 13 ore pe zi, redactându-ºimemoriile. Preocuparea sa era „sã-mi cultivplãcerea simþurilor”. ªtia cã – pe lângã prieteni –avea ºi duºmani, care l-au persecutat, însã încercasã uite, întrucât „ura – în cele din urmã – îl ucide
pe nefericitul care o hrãneºte”.Cinematografia n-a putut ocoli subiectul
Casanova. Mario Monicelli a regizat Casanova’70, François Legrand a realizat 13 femei pentruCasanova, cu Tony Curtis. ªi nu e gata. În 1969Comencini a fãcut filmul Un adolescent laVeneþia, cu Tina Aumont ºi Lionel Stander(câteva capitole din memorii, subliniind ideea cãtotul e spectacol, minciunã, iluzie). În 2005 LasseHallström lanseazã un Casanova cu Heath Ledgerºi Jeremy Irons (el se deghizeazã mereu ca s-oseducã pe tânãra Francesca). Orice s-ar spune,Fellini în al sãu Casanova (cu Donald Sutherlandºi Tina Aumont) ridicã subiectul spre sintezeartistice de invidiat. Pune punctul pe i cumijloacele sale specifice. Subordoneazã totul înjurul ideii cã toate actele sale sexuale conþin cevamecanic. Uneori auzi scârþâitul unui angrenajrobotizat. Pasãrea metalicã – voyeur lipsit dediscreþie – incitã ºi condamnã. În tot acest timp seaude un vânt înecat, premonitoriu. Femeile-obiectau feþe-mãºti, de o voluptate stridentã, lasciv-înfricoºãtoare. Marea verde (aceeaºi mare din...plastic, ca în E la nave va), contrafãcutã, artificial-violentã, ca o singurãtate otrãvitã, îºi sporeºtevalurile. Jocul erotic conþine un ludism ridicoluneori, însã provocator. Vãlurile se întretaie,veºmintele sunt ca un aisberg provocat, din careþâºnesc alte culori. O coregrafie sexualã simplã,directã, covârºitoare. Cu cât filmul se apropie definal, cu atât mai mult discursul tinde spreshakespearian, spre reflecþie. Umbra pãsãrii
mecanice se întinde tot mai tare. Pãpuºa-femeieînseamnã o altã faþetã a robotizãrii. Baroculoniric, cu tentã de pânzele lui Goya sfârºeºte însenilitate, iar supapa artisticã duce spre un visnostalgic, spre artificialul colorat al unei tinereþirisipite.
Scandalosul bibliotecaradmirabil
Alexandru Jurcan
Asemeni majoritãþii artiºtilor care seformeazã într-un spaþiu cultural ºi ajung sãse manifeste în alt univers decât cel iniþial,
ºi în cazul lui Milos Forman avem doi regizori:unul ceh(oslovac), care a regizat Asul de picã(Cerný Petr, 1963), Dragostele unei blonde (Láskyjedné plavovlásky, 1967) sau Balul pompierilor(Hori, má panenko, 1970), ºi altul american, caresemneazã Desprinderea (Taking Off, 1971), Zbordeasupra unui cuib de cuci (One Flew Over theCuckoo’s Nest, 1975) sau Amadeus (1984). Cã euîl prefer pe primul este mai puþin relevant, fapt ecã, de la Amadeus încoace, adicã de peste douãdecenii, Forman, deºi a abordat subiecte fierbinþi,nu a mai oferit decât filme mediocre, corectdirijate, impactul fiind mai mult al temelor, alsubiectelor decât al realizãrii cinematografice:Valmont (1989), ecranizare – la concurenþã (celpuþin) cu Dangerous Liaisons (1988) al luiStephen Frears, acesta din urmã de departe maireuºit – a celebrului roman epistolar Legãturiprimejdioase de Laclos; Scandalul Larry Flynt(The People vs. Larry Flynt, 1996), peliculã multprea cuminte, prea conformistã, prea previzibilãdespre un personaj mai mult decât incomodsocial; Omul din Lunã (Man on the Moon, 1999),romanþare ilustrativã a poveºtii vieþii lui AndyKaufman, vedetã a culturii pop americane. NiciFantomele llui GGoya (Goya’s Ghosts, SUA /Spania, 2006; sc.: Milos Forman, Jean-Claude
Carrière; r. Milos Forman; cu: Javier Bardem,Natalie Portman, Stellan Skarsgård) nu este ocapodoperã formanianã, dar este cu siguranþã untitlu care trebuie reþinut. În primul rând, la unprim nivel al receptãrii, filmul impune prinpovestea clasicã, bine articulatã, fluentã, fãrãsincope, cu o uºoarã tentã melodramaticã – atâtcât este necesar ca „momealã” pentru public, fãrãa cãdea în facil. Apoi, Goya sau Inchiziþia sunt unsimplu pretext, Fantomele... fiind în fapt un filmdespre ciclicitatea ºi, mai ales, despre ironia ºiamoralitatea istoriei: nicio diferenþã de esenþãîntre Inchiziþie ºi Napoleon, în afara tipului dediscurs, scopul final al demersului fiind acelaºi:impunerea voinþei proprii în numele unor idealuri– mai mult sau mai puþin false, mai mult sau maipuþin viabile –, dorinþa de putere, satisfacereapropriului orgoliu. Forman nu este totuºi unfatalist al istoriei, el nu face decât sã relateze opoveste care i s-a pãrut spectaculoasã ºi, mai ales,cu valenþe perene. Stellan Skarsgård realizeazã unGoya credibil, fãrã a marºa pe imaginea geniuluicare „vede enorm ºi simte monstruos”, un ins cuo coloanã verticalã flexibilã atunci când estecazul, dar ºi profund uman tot atunci cândsituaþia o impune. Javier Bardem se„abandoneazã” cu voluptate unui personaj cupersonalitate multipã: Lorenzo – iniþial uninchizitor implacabil, mai apoi propagandist alidealurilor Revoluþiei franceze, pentru a sfârºi ca
un personaj ce-ºi asumã demn destinul. NataliePortman apare într-un dublu rol – Inés, victimaInchiziþiei, ºi propria sa fiicã, Alicia – evoluândonorabil în ambele ipostaze.
Nu cu mult timp în urmã scriam despreBomba zilei / Scoop, primul Woody Allen de pemarile noastre ecrane în acest an; între timp, ammai putut vedea Visul CCassandrei (Cassandra’sDream, SUA / Marea Britanie / Franþa, 2007; sc.ºi r.: Woody Allen; cu: Collin Farrel, EwanMcGregor). Vrând-nevrând, Woody Allen a impuso „marcã”, un stil recognoscibil nu cu maregreutate: umor, ironie ºi autoironie, un eroupãgubos, mãcinat de angoase metafizice (tratatecu maliþiozitate de cãtre regizorul-scenarist),verbozitate cât cuprinde ºi, nu de puþine ori,tandreþe. Ei bine, Visul Cassandrei este atipic înfilmografia lui Allen. Povestea celor doi fraþiHiggins, Ian ºi Terry – foarte bun EwanMcGregor ºi, mai ales, într-un rol antologic (celpuþin raportat la filmografia personalã) CollinFarrel –, care ajung printr-un concurs deîmprejurãri de un absurd kafkian (adicã perfectfuncþional ºi explicabil, de o impecabilã logicãinternã în derularea faptelor) la crimã cupremeditare, deºi nu lipsitã de umor, chiar dacãnegru pe alocuri!, vireazã în final spre macabru,spre farsa cinicã, dezvãluindu-ne o altã faþã a luiWoody Allen: un pesimist moralist care îºipedepseºte cu voluptate personajele „pãcãtoase”.
ForºpanIoan-Pavel Azap
3355
Black Pantone 2253 UU
Black Pantone 2253 UU
3355TRIBUNA • NR. 146 • 1-15 octombrie 2008
(Urmare din numãrul trecut)
Masele de combatanþi ºi nesfârºitele fronturiale filmelor realizate în primii ani de dupãsfârºitul rãzboiului au fost înlocuite acum,
dupã 1955, cu filme de rãzboi care surprindeaudestinele ºi dramele individuale. Nu masa eraimportantã cât eroul, de cele mai multe orianonim. Altfel spus, concertul simfonic imagistic alfilmului de rãzboi s-a retras într-o subtilã, delicatã ºidantelatã muzicã cameralã.
Înainte de a intra într-o analizã de conþinut ºiformã a filmului de care ne ocupãm, dorim apuncta momentele cele mai importante ale filmuluide rãzboi din cinematografia europeanã de dupãsfârºitul celui de-al Doilea Rãzboi Mondial, maiprecis a acelor opere apãrute în anii de„reconsiderare criticã a istoriei” – cum se exprimãexcelentul critic ºi istoric al filmului românesc ºiuniversal Manuela Gheorghiu.
Probabil cã primul film din aceastã categorieeste ºi cel mai important film al neorealistuluiRoberto Rossellini, splendidul Roma oraº deschis,epopee cinematograficã a rezistenþei vãzutã ca într-oformulã de live, care propunea o dezbatere asupraItaliei anilor ’43-’44. Iar acest lucru era realizat într-o formulã atât de realistã – aproape documentaristic– încât faptele, evenimentele, eroii pãreau a se naºteîn direct sub privirile spectatorilor. Acelaºi Rosselliniva surprinde cu uluitorul sãu film realizat în 1959Generalul della Rovere în care o dublurã – un alt felde kagemusha, în alte locuri ºi alþi timpi istorici –executã tragicomic, la comandã, acel echilibru fragildintre aparenþã ºi esenþã. În acelaºi an MarioMonicelli realizeazã o ilarã dar spumoasã comedie,Marele rãzboi. Un alt moment important îl vareprezenta monumentala trilogie a rezistenþeipolone a lui Andrzej Wajda, filmele unei generaþiijertfite: Generaþie (1955), Canalul/Ei iubeau viaþa(1956) ºi Cenuºã ºi diamant (1958). Tot în numeleunei întregi generaþii tinere – dar de cealaltã parte abaricadei – este realizat ºi zguduitorul film germanPodul al lui Bernhard Wicki (1959). În Franþamomentul cel mai important îl reprezintã realizareaîn 1955 a unui excepþional scurt metraj desprelagãrele de concentrare, Noapte ºi ceaþã de AlainResnais, cel care, patru ani mai târziu va realizaHiroshima, dragostea mea. Tot în Franþa se varealiza un alt film care are ca spaþiu rãzboiul, maibine spus Parisului în timpul ocupaþiei, StrãbãtândParisului al lui Claude Autant-Lara în acelaºi an încare Robert Bresson realizeazã Un condamnat lamoarte a evadat (1956). În Anglia se detaºeazãmult-premiatul film al „demascãrii în termeniimplacabili a obtuzitãþii spiritului militarist” Podulde pe râul Kwai al lui David Lean.
În URSS, în anii ’55, o datã cu dezgheþulprovocat de moartea lui Stalin ºi venirea la Kremlina lui Hruºciov, apare o nouã generaþie de cineaºtivaloroºi dintre care se detaºeazã regizorul GrigoriCiuhrai.
Dupã ce pãrãseºte Ucraina ºi soseºte la Moscovaîn primii ani ai celui de-al Doilea Rãzboi Mondial,Grigori Ciuhrai este mobilizat ºi va pleca pe frontîntr-o unitate de paraºutiºti. Va lupta efectiv cuarma în mânã ºi va fi rãnit destul de grav. Vaabsolvi destul de târziu, în 1953, cursurile de regieale ºcolii de Cinematografie, clasa Mihail Romm ºiSerghei Iutkevici. Multe date ale universuluiexistenþial, ale motivelor vizuale prezente în primeletrei filme, socotite a fi cele mai importante din
filmografia lui Ciuhrai – Al 41-lea (1956), Baladasoldatului (1959) ºi Cer senin (1961) – au fostdescoperite de profesorii de regie încã din primiiani ai facultãþii. Astfel, o excelentã cunoaºtere adramaturgiei spaþiilor interioare, o lucidã privireîndreptatã asupra relaþiilor dintre oameni în situaþiilimitã, o specialã aplecare cãtre o interpretare ludicãºi oniricã, dar într-o manierã seninã, a realitãþiiviolente ºi crude – mai ales a lumii rãzboiului –, opredilectã poziþionare a personajelor în cadru încare proiecþia pe cer, în accentuate racusiuri,conferea acestora solemnitate ºi dramatism, ocunoaºtere perfectã a posibilitãþii limbajului ºitehnicii cinematografice ºi un uluitor bagaj decunoºtinþe de istoria ºi teoria filmului universalfãceau din Grigori Ciuhrai unul din numele carepromiteau cel mai mult.
Pânã sã privim cu mai multã atenþie structurapovestirii cinematografice a filmului Baladasoldatului, a mizei uriaºe pe care filmul o are cascriiturã odatã cu secvenþa intitulatã în scenariulregizoral Comandamentul generalului, este deremarcat accentuatul simþ vizual al regizorului încele douã secvenþe de început. Astfel secvenþagenericului beneficiazã de o mizanscenã specialã.Mama lui Alioºa, îmbãtrânitã de timp ºi deaºteptare, deºi ºtie cã fiul ei a murit ºi este îngropatundeva departe (acest lucru ni-l spune o voce dinoff), încã îl aºteaptã la marginea drumului. Cameraîi aratã chipul în prim plan. Femeia îºi va întoarcecapul pentru a privi undeva în afara cadrului.Aparatul de filmat panorameazã stânga-dreapta, caun fel de privire subiectivã a femeii, pesteîntinderea nesfârºitã a unui lan de grâu. Printr-osubtilã retragere înapoi ºi continuareapanoramicului vom vedea din nou drumul daracum femeia este vãzutã din spate fiind încadratãîntr-un plan întreg. Mizanscena are o desfãºurarestranie, uºor labirinticã, iar la capãtul miºcãrii deaparat senzaþia de neputinþã dar ºi speranþã esteacutã. Mai mult decât cuvintele comentatoruluiimaginea subliniazã ea însãºi disperarea obositã,tragicã a mamei care ºi-a pierdut copilul undeva peîntinderile frontului.
A doua secvenþã este cea în care Alioºa, aflat pefront, fuge urmãrit de un blindat german.Disproporþia este evidentã iar disperarea soldatului –acea fricã de care îi va vorbi mai târziu generaluluiîn secvenþa pe care o vom detalia mai jos – esteprivitã de sus, dintr-un accentuat plonjeu. Daracum, tocmai pentru a reliefa aceastã stare asoldatului, camera se întoarce astfel încât cadrul sedã realmente peste cap, iar tancul ºi soldatulurmãrit vor fi vãzuþi în partea de sus a cadrului. Caºi când întreaga lume s-a întors cu susul în jos...
De aceea redimensionarea spaþiului, gândireascenograficã a secvenþei Comandamentulgeneralului ºi punerea în acord cu întregul arcdramaturgic al construcþiei filmului – mai ales aexterioarelor! – impune o redare mai fidelã dinpunctul de vedere al scenariului regizoral a acesteisecvenþe. Ea va da tonul dramatic dar ºi plasticîntregii balade cinematografice compusã magistralde Ciuhrai.
Ne gãsim în locaþia numitã Comandamentulgeneralului. Este zi.
Alioºa înainteazã în faþa generalului ºi,emoþionat, se îndreaptã în poziþia de salut ostãºescdar bârna podului barãcii se dovedeºte a fi prea josºi se loveºte cu fruntea de ea. Generalul îl priveºte
cu severitate.Generalul: ªi spune-ne, ce s-a întâmplat? Erai la
postul de observaþie, nu-i aºa?Alioºa (vãzut într-un accentuat contraplonjeu
astfel încât întreg tavanul format din bârne de lemnpare a-l strivi): Da.
Generalul: ªi...?Alioºa: Tovarãºe general, vreau sã vã spun cu
toatã sinceritatea: mi-a fost fricã. Au venit foarteaproape ºi atunci mi-a fost fricã... M-a cuprinsgroaza... (Pleacã privirea.)
Generalul: ªi de fricã ai doborât douã tancuri?De jos în sus, într-un din nou accentuat
contraplonje, se vãd ofiþerii printr-o panoramarestânga-dreapta cum izbucnesc în râs. Miºcareacamerei continuã pânã când ajunge pe Alioºa carese gãseºte într-o situaþie stânjenitoare.
Generalul (off): Deci de fricã...Într-un plan ansamblu camera de filmat pleacã
într-o miºcare de înaintare cãtre chipul generalului.Pentru un moment acesta tace. Apoi îl priveºte uºordezorientat pe tânãrul soldat aflat în faþa lui:
Generalul: Dacã tuturor le-ar fi fricã aºa... (dinoff se aud din nou râsetele asistenþei). Ia ascultã...poate cã nu le-ai doborât tu... poate cã a fostaltcineva...? Ce zici?
Alioºa: Eu... eu sunt, tovarãºe general... Amcãzut în tranºee, mã uit ºi-l vãd venind spre mine!Îmi zic, gata, s-a terminat... Atunci am luatmitraliera ºi am ochit în plin... ºi el... el a luat foc.Era aproape de mine, chiar alãturi pot zice. Dupãaia am tras în celãlalt care era mai departe...
Generalul: Eºti curajos... o sã te propunempentru o decoraþie...
Urmeazã o serie de câteva gros-planuri, câmp-contracâmp, în care vedem reacþiile generalului ºiale soldatului.
Alioºa: Tovarãºe general, nu s-ar putea ca în locde decoraþie sã mã duc acasã la mama în permisie?
În plan întreg al încãperii ofiþerii zâmbesc dinnou. Generalul îl fixeazã cu atenþie pe tânãrul erou.Apoi zâmbeºte.
Generalul: Câþi ani ai?Alioºa: Nouãsprezece, tovarãºe general. Când
am plecat pe front nici nu mi-am luat rãmas bunde la mama. Dupã aceea am primit o scrisoare.Trebuia reparat acoperiºul. Lãsaþi-mã sã plectovarãºe general. Doar o permisie scurtã.
În plan întreg generalul se ridicã ºi se apropie desoldat.
Generalul: Bine, bine e în regulã... ai noroc... Deunde eºti?
Cei doi sunt filmaþi într-un plan întreg încontraplonje. Generalul se apropie de o masã pecare se gãseºte întinsã o hartã...
Alioºa: Sunt din Ghiorghievski, satul Sosnovka.Ajung acolo în 24 de ore.
Generalul priveºte harta: Nu bãiete, timpul trecerepede, 24 de ore nu îþi ajung... Îþi dau douã zilepentru dus ºi douã pentru întors. ªi încã douã zilepentru rest... Mulþumit?
Alioºa se ridicã ºi salutã fericit. Apoi se întoarceºi dã sã iasã pe uºa camerei comandamentului.
Generalul: Sã nu uiþi sã te întorci la timp!În acelaºi plan Alioºa se întoarce cu pripealã iar
în clipa când vrea sã ia poziþia de drepþi se loveºtepentru a treia oarã cu capul în bârnã.
Alioºa (salutând): La ordinele dumneavoastrã,tovarãºe general...
Dupã ce Alioºa iese ofiþerii izbucnesc în râs.Camera executã o miºcare de înaintare pânã într-ungros-plan al generalului...
(Continuarea în numãrul urmãtor)
70. Balada soldatuluiMarius ªopterean
1001 de filme ºi nopþi
Fotografia, ca imagine îngheþatã, a constituit,zeci de ani, instrumentul de bazã în analizastructuralistã. Analiza fenomenologicã pune în
primul plan al analizei „fotografia în miºcare“ fiesub forma fotosecvenþialitãþii (în spaþiu ºi timp) fiesub forma filmului cinematografic (în fond, tot unfel de secvenþialitate).
Ca mijloc ajutãtor al percepþiei, fotografia reþineipostaze ale privirii noastre asupra mediuluiînconjurãtor ºi dincolo de speculaþiile tehnico-artistice pe care o fotografie le poate suporta,pentru noi, ca simpli consumatori, ca modelatori,ca analiºti sau ca fãcãtori de spaþiu locuit, fotografiade arhitecturã sau urbanism este importantã cadocument în timp, ca suport al intervenþiei sau cademonstraþie de concept ºi valoare pentru ceea cegândim ºi ceea ce construim.
Existã în lumea profesioniºtilor din domeniulurbanismului o semnificaþie specialã pentru ceea cenumim „privire de sus“, privirea care implicã avedea mai mult decât un obiect, mai mult decât unloc, a vedea, dacã este posibil totul; acel tot posibilde vãzut în limitele încadrãrilor sitului. În EvulMediu privirea de sus însemnând vederea dedeasupra, era consideratã de naturã demiurgicã.Fãrã a contesta aceastã putere, Renaºterea aimplicat privirea de sus în procesul de concepþie aspaþiului, este adevãrat, ca apanaj al marilormaeºtri. Mai târziu, privirea de sus, prinintermediul perspectivelor „vol d’oiseaux“, alaxonometriilor aeriene sau mai apoi al fotografiiloraeriene a devenit un mijloc convingãtor de evaluarecompoziþionalã spaþialã.
Privirea de sus tinde spre revelarea întregului –ºi de aceea ea este importantã – pentru cã ne aratãceea ce în spaþiul respectiv înseamnã ordine, sistem,regulã, principiu compoziþional sau dimpotrivã ceeace rezultã în contrariul acestora; ºi dacã privirea însine (ca act fizic implicând desigur, în contextual,vederi afectivitate, culturã, înþelegere) este mobilã,„privirea de sus“ ataºându-ºi, de obicei,impresionabilitatea, puterea de a observa, putereade orientare, puterea de pãtrundere în trecut – toateacestea în plan imagistic, încremenesc în fotografiaaerianã. Aceasta devine astfel un preþios instrumentde cercetare, mai ales în condiþia în care ea este unmoment într-o alcãtuire secvenþialã, în timp ºispaþiu; un suport de analizã nu numai al miºcãrii înloc, ci ºi al miºcãrii dintre locuri, în sensulcontinuitãþii existenþei urbane – o demonstraþie deposibilã sau imposibilã identitate.
Aceastã lucrare pe care o avem, acum, în faþaochilor, nu este doar un album sau doar o culegerede fotografii. Deºi fotografiile sunt însoþite de untext consistent dar într-o economie bine motivatã,scopul asocierii acestora se defineºte foarte clar însensul celor comentate anterior: ele spun multetocmai prin apropierea ºi înºiruirea lor. Cuvinteledin text întregesc, explicã acele lucruri din fotografiicare semnalând locuri anume din spaþiul real, punîntrebãri, lasã libere gândurile ºi judecãþile noastre.Astfel imaginile prezentate nu sunt doar pretext ciun real suport de comentariu impunând observaþiipertinente care semnaleazã în principal un aspect
de evidentã acuitate în existenþa oraºului: creºtereasa spaþialã; o creºtere asupra cãreia autorul pune unsemn de întrebare: cât de justificatã este aceastãcreºtere (ca produs de speculã, ca cerinþã a creºteriiconfortului locuirii, ca nevoie funcþionalã urbanã,ca impus de modã). Cât de organicã este aceastãcreºtere, cât de bine gestionatã ºi cât de durabilãpoate fi ea? Nici planuri ºi programe mai vechi ºinici cele mai noi nu pot da un rãspuns. Nu gãsimun rãspuns încã nici în ansamblul politicii urbanelocale.
Vorbim astfel de un oraº planificat în carearhitectura, ca intervenþie punctualã, chiar atuncicând nu acuzã tarele creºterii, rãmâneîntâmplãtoare, într-un proces de dezvoltare celpuþin în parte, negestionat – ºi nu ne referim lacritica de a fi „prea mare“ sau „prea mult“ (pentrucã, tot aºa ºi „prea mic“ ºi „prea puþin“ poate ficonsiderat critic stânjenitor) ci la intervenþiapotrivitã în loc potrivit, adicã la abordarea cuprofesionalism a gestului arhitectural-urbanisticindiferent de scara spaþiului; ºi indiferent de cadrulîn care el este abordat ca obiect de analizã politicã,economicã, socialã, ca obiect de creaþie arhitectural-urbanisticã sau ca obiect al participãrii comunitare.
Municipiul Cluj-Napoca are capacitatea de aînþelege un demers arhitectural-urbanistic în sensulsugerat de textul lui Vasile Mitrea, un foarte bun ºiconºtient cunoscãtor al locurilor. Este necesarãreunirea (dacã nu chiar unitatea, ca stare de dorit) atuturor profesioniºtilor în domeniu; ºi cred cãnumai astfel se poate câºtiga acceptul comunitar ºise poate cuceri, în beneficiul oraºului, inteligenþã ºivoinþã politicã pentru o dezvoltare europeanãdobândind reale valori ale unei existenþe durabiledincolo de simple valori statistice. O viitoare seriede fotografii ca o nouã secvenþã în succesiunea pecare lucrarea ne-o înfãþiºeazã ar putea exprima, înviitor, aceastã cãutare spre satisfacþia, în primulrând a comunitãþii, dar ºi a noastrã ca profesioniºtiîn domeniu.
(prefaþã la albumul Cluj-Napoca, privire dinînãlþimi, în pregãtire la Editura Tribuna)
3366
Black PANTONE 7711 UU rrosu
Black PANTONE 7711 UU rrosu
foto & urbanismagendaOana Pughineanu"Toþi scriitorii români sunt morþi" 2
editorialªtefan Manasia Librãria sau florãria 3
cãrþi în actualitateOctavian Soviany Manual de supravieþuireGraþian Cormoº Dupã secularizare, gargara universalitãþii 4ªtefan Manasia Premii pentru debutanþi 5
ordinea din ziIon Pop Din nou despre traduceri 6
imprimaturOvidiu Pecican SF românesc alternativ 10
eseuAda Brãvescu Întâmplãri în irealitatea imediatãsau modelul narativ al identitãþii 8
Claudiu Komartin Un text marca PPP 12Pier Paolo Pasolini Who is me. Poetul cenuºii 12Laszlo Alexandru Exerciþii de stil 14Rareº Moldovan Argument 16Thomas Pynchon Curcubeul gravitaþiei (fragment) 16
cartea strãinãVianu Mureºan Crimã ºi erezie în lumea miniaturiºtilor 19
profil de scriitorde vorbã cu criticul literar Ion Simuþ "Nu existã critic sã nu fi greºit, important, pentru carieralui, e cum e perceputã aceastã eroare" 21Petru Poantã Literatura românã contemporanã în perspectivã europeanã 22
religiateologia socialãRadu Preda A treia cale. Dincolo de fundamentalism ºi sincretism 23
dezbateri & ideiSergiu Gherghina Ce este UE? 24remarci filosoficeJean-Loup d'Autrecourt Filosofia ºi arhitectura. Sfaturipentru arhitecþi 25Lucia Roman Douã Veneþii închipuite.Un oraº fãrã prozã ºi un oraº taciturn 27
rezonanþeMarius Jucan Oferta republicanã ºi dulcele ei stil nou 28
flash-meridianIng. Licu Stavri Sezonul premiilor literare 29
ºtiinþã ºi violoncelMircea Opriþã Tereºkova vrea pe Marte 31
zapp-mediaAdrian Þion Apocalipsa mediaticã 30
teatruClaudiu Groza Spre Europa, prin Balcani (I)Festivalul "Zile ºi nopþi de teatru european la Brãila" ediþiaa III-a, 7-14 septembrie 2008 31Radu Þuculescu TTAMper2 sau Duel teatralbilingv la Sf.Gheorghe 32
