Black Claviaturi Tribuna fileOri o apã, poate, prin Ardeal curãtoare Care domol sã ducã la vale...

Ce mare ºansã – nu? – sã þi se propunã sã scriiun fel de editorial. Sã te simþi buricul pãmântuluipentru o orã. Sã-þi imaginezi cã atâta lume va citirândurile tale. Sticla aruncatã în mare... Iluziacomunicãrii. Ce ar face omul de litere fãrã aceastãutopie? Nu ar exista un Dinu Bãlan, care trãieºtecu fervoare fiecare apariþie a Claviaturilor sub aripi-le solide ale Tribunei. Joc secund al jocului secund,nu? Cei din Bucureºti ar putea (ar îndrãzni, nu?)considera Tribuna o revistã provincialã, iar clu-jenii.... ce ar afirma atunci despre Huedinul literar?Sã fie paginile din Claviaturi simple puseuri aleunor cenacliºti prãfuiþi? Nu scrie Rodica Matiº opoezie convingãtoare? Eseurile critice ale lui DinuBãlan sunt mai prejos decât însãilãrile superficialeale unor confraþi locuind în infatuare? Iar poetulTeofil Rãchiþeanu nu strãluceºte izolat în munþiiturnurilor de fildeº? Pe cine sã acuzi? ar întrebapoetul Felix Grande, convins cã viaþa “necheltuieºte pe toþi, ne oboseºte fãrã alegere, neîmbãtrâneºte la fel”. Atunci sã spunem azi, acum,ce avem pe suflet. Sã dãruim ce avem de oferit.Printre crize acute, gripe porcine, primãveri chinu-ite, politicieni instabili, se mai aflã niºte cititori,poate chiar cãlãtori ce gãsesc la ghiºeul din gara dinCluj numere gratuite din revista Tribuna. Cel carescrie e doar martor al lumii. Poate el schimba ceva?Mai are forþã cuvântul? Setea de culturã este în sine

culturã, gândea Dostoievski. De ce sã ne resem-nãm, invocând vremuri grele, lipsa de bani? Nucumva ne place sã gãsim scuze planetare pentruscãderea apetitului de lecturã? Mereu în faþa calcu-latorului, volanului, televizorului... Saramago trageun semnal de alarmã în Tratat despre orbire. Oparabolã neliniºtitoare despre mutilarea sufletuluiuman. Dacã un om orbeºte, mai are nevoie demaºinã, de televizor? Atunci aude sunetele naturii,întrucât tehnica devine inutilã. Ce voiam sã spun,de fapt? Acelaºi lucru: întoarcerea la lecturã, naturã,prietenie, credinþã. Sã fugim de inerþii, stereotipii,tehnicizare nocivã, bârfã, rãutate. Mai aude cinevaacest îndemn? Mereu avem nevoie de drame,cutremure, boli ca sã ne reconsiderãm relaþiileumane, sã fim solidari, sã strângem rândurile. Fãrãtelefoane mobile, fãrã calculator, într-o duminicãdimineaþã magicã, în sunet de clopote ce cheamã labisericã, poþi bea o cafea în fotoliul cel vechi ºi sã-þipriveºti biblioteca. Sã alegi o carte de Borges ºi sãsubliniezi o frazã: “ceea ce am citit este mult maiimportant decât ceea ce am scris, deoarece citeºticeea ce îþi place, dar nu scrii ceea ce ai vrea sã scrii,ci ceea ce eºti capabil sã scrii”. Ai înþeles, DinuBãlan? M-ai rugat sã concep un editorial. Am fostcapabil de aceste rânduri, deºi aº fi vrut sã scriuceva fascinant, uluitor, unic.

Efulguraþii

ªtiu, Doamne!ªtiu, Doamne, cã mã vei da viermilor hranãOri furnicilor care ca pe niºte seminþe de meiMã vor pune în cãmãrile lor drept proviziiCum au fãcut ºi cu strãbunii mei.

Aº fi vrut sã mã faci mai bine un greierSubt o grindã de lemn într-o casã bãtrînã,Sã audã toþi morþii ºi sã se minúneÎn glasul lor veºnicia cum sunã...

Ori o apã, poate, prin Ardeal curãtoareCare domol sã ducã la valeJalea de o mie de ani a strãbunilor meiPe care nu au auzit-o urechile Tale...

Ori, miresmatã,-n Florar, o grãdinã,O punte între douã tãrîmuri de dorOri peste Munþii Apusului curcubeuOri, lãmurat, în Lancrãm, izvor...

Numai om nu! Cãci între fãpturile TaleEl singur are ºtiinþã cã va muri.Tu, care toate le dai, de ºtiinþa aceastaNu puteai, Doamne, sã Te-nduri a-l lipsi?...

Teofil Rãchiþeanu

11

Black

Black

CENACLUL LITERAR DIN HUEDINN R . 1 4 ( 2 0 0 9 )

ClaviaturiEditorial cu Borges în fotoliul

din Huedin

Tribunasupliment

Alexandru Jurcan

Peisaj -Oana Filip, cls.a IV-a, Liceul Teoretic “O.Goga”, Huedin

Chiar dacã poartã numele banal ºi didactic deCentrul de Excelenþã la disciplina Arte plastice, iardomnul director al Liceului Teoretic „OctavianGoga” Huedin, Cristian Filip, a inaugurat oactivitate care nu pãrea spectaculoasã în sine, amselectat de pe bãncile ºcolii 25 elevi între 8 ºi 13ani ca sã înveþe sã picteze la un nivel performant,atât cât e posibil la niºte vârste fragede. Îiamintesc pe Oana ºi Lorena Filip, Bianca ºiRaluca Paºcalãu, Ramona Igna, Bianca Rauca,Colexx Tomoº, Carla Cãlãtan. În ochii copiilor seputeau citi luminiþe de mândrie ºi satisfacþie lavernisajul de picturã gãzduit de Clubul CopiilorHuedin (director Gheorghe Sobec) din 24 martie2009, unde pereþii erau supraîncãrcaþi nu desimple artefacte, ci de culori în corespondenþenaturale de luminã ºi umbrã, materialitate ºispirit. În data de 19 ianuarie 2009 am avut oexpoziþie la Liceul de Artã „Romul Ladea” dinCluj-Napoca, iar pãrerile exprimate certificaufaptul cã lucrãm ca la o ºcoalã de profil.

Acesta e aluatul din care pot creºte talente sauchiar certitudini într-un viitor apropiat. Nu aºspune cã trebuie sã scriem despre cutare pictorcare ºi-a expus lucrãrile în strãinãtate ori cã ºi le-avândut cu bani însemnaþi. Nu sunt adeptamercenariatului, dar nici a valorilor sigure,indubitabile. Sunt mai ales pentru valori ºi

mlãdiþe care au singurul atu cã nu aparþin încãunei ºcoli de picturã ºi încã nu au un stil propriuºi original. Ele pot sã devinã certitudini ori pot sãpromitã pur ºi simplu, ca o geanã de luminã caremijeºte pe colþii duri ai cotidianului ºimaterialismului din ce în ce mai devastator.

Majoritatea elevilor lucreazã pe pânzã,utilizând culori în ulei sau acrilice. Pãrinþii lorsunt de admirat pentru cã, pe lângã timpul ºiîncrederea în preocupãrile copiilor, îºi alocã sumeconsistente pentru cumpãrarea unor materialecostisitoare.

Lucrãrile lor nu pot fi încadrate într-un stilanume, deoarece ei realizeazã atât reproduceri, câtºi compoziþii proprii. În picturã copiii îºi exprimãpropriul univers în care trãiesc. Impresii, trãiripline de candoare ºi inefabil par sã contureze olume specificã vârstei juvenile. Se spune cã artaeste aripa lãsatã de Dumnezeu pentru a ajunge lael prin creaþie. Sentimentele curate, bunãtatea,fericirea, bucuria de a trãi sunt niºte esenþe din ceîn ce mai vidate de nihilismul veacului în carevieþuim.

Pentru aceºti copii, culoarea, desenul estemodul de conversaþie cu exteriorul, dar ºi cuspiritul care, la aceastã vârstã, are graþia unei floriori concreteþea unui râs sprinþar. Ei descoperãumanitatea tactil ºi în joacã. Iar pictura poate fi

naivã sau, de ce nu, una conºtientã de menirile ºirosturile sale. E un privilegiul la care ajung atât depuþini copii, acela de a continua sã vadã lumeaîn culori, într-un contact mereu proaspãt ºi genuincu lumea. Talentul acesta de a vedea lumea înesenþe cere sacrificii ºi o îndelungatã exersare. Ne-am bucura dacã din cei 25 de copii, unul ardeveni un pictor veritabil. Educaþia înseamnãpânã la urmã cultivarea speranþei, care este darulºi rãmãºiþa umanã care menþine lumea în eternaluptã dintre bine ºi rãu, luminã ºi întuneric.Menirea noastrã în calitate de cadre didactice estesã-i încurajãm sã munceascã ºi sã le inoculãmîncrederea în propriile lor aptitudini ºi talente.

IIII C L A V I A T U R I • CENACLUL LITERAR DIN HUEDIN • nr. 14 • 16-31 mai 2009

22

Black Pantone 2253 UU


Luminã ºi culoareLuminiþa Spãtaru

A r t e pp l a s t i c e

Cluj, 21 martie 2008

Dragul meu Teofil,

o pîrdalnicã de gripã sau virozã, Dumnezeu ºtiece-a fost, a întîrziat clipa în care sã aºtern pe hîrtiesãrace cuvinte, care nu vor putea spune niciodatãpe deplin bucuria cu care sufletul meu a primit în“burgul vechi al Clujului” ºi-al singurãtãþii mele,“Efulguraþiile” Domniei Tale. Cãci, aºa precum spui,rãnile cu rouã se vindecã. A-þi spune mulþumitã,cum?

Poate doar respirînd deodatã, fiindcã respirãriale fiinþei Dumitale, prinþ al obîrºiilor ºi-al norilor,sînt aceste catrene ale vieþii ºi ale morþii, rozarii aleunei solitudini amare în care te rãsfeþi rãsfirînd dim-preunã cu Dumnezeu filele calendarelor niciodatãîntoarse, aºa cum neîntoarse ne sînt, pentru tot-deauna, zilele ºi nopþile în care am fost îngãduiþi.

Cuiburi de înþelepciune ºi cuminþenie, într-olume ºi-un veac atinse de smintealã, sînt acesterubiate ale Septentrionului, în care prietenul nostruKhayyam n-are a hãlãdui decît poate însoþindu-tepe uliþa dorului.

Tot atîtea fulgerãri de iubire de oameni cîterespirãri în acest rãsuflet liric atît de puternic încîtîmi vine sã te întreb, cu cuvintele fratelui meuGérard Bayo, pe care mi-ar plãcea sã-l întîlneºti laînceput de mai cînd va veni la Cluj: “Cine e omulce fu sã-l iubeºti?”

Cine sîntem noi, prietenii tãi ce fu sã ne iubeºti

într-atît? ªi sã ne faci pãrtaºi ai respirãrilor tale?Ocrotite împotriva risipei timpului fie-þi tãinu-

itele scrinuri de prin ungherele cãrora tot aduci laluminã luminile sufletului Dumitale!

Te-alinþi poeticeºte c-ai îmbãtrînit darã eu totverde ºi haiduc te aflu în stihuri ºi-n viaþã, cumãreþia aceea a bãrbaþilor adevãraþi pe care o aveaºi Teohar.

Mi-am dat seama privind scrisoarea cã astãzi eEchinoxul, nume ºi simbol al tinereþilor noastre, iarEchinoxul vine peste noi ºi în noi în fiece primã-varã. Sã zicem dar, iubite Teofil, mãreþule ºi mãri-

tule ermit, cã n-am îmbãtrînit ºi n-o sã îmbãtrînimîn sufletul nostru niciodatã!

Din Clujul care, cum bine zici, ne-a “dat gîndu-lui/ gîndului ºi zborului,/ Dragostei ºi dorului!”, teîmbrãþiºez cu frãþeascã iubire!

Horia Bãdescu

P.S. Frãþioare, existã vreun telefon (fix saumobil) la care poþi fi gãsit? Scrie-mi!

Horia

C o r e s p o n d e n þ ã

Fata Verde, Maria Costea, cls. a IV-a, Grup ªcolar Huedin

Lac cu lebede, Mihaela Costea, cls. a II-a, Grup ªcolar Huedin

– Mai întâi, pentru cititorii suplimentuluiClaviaturi din revista Tribuna, vã rugãm sã faceþi oprezentare succintã a lui Mircea Moroºan, primarulHuedinului.

– Cãsãtorit, un copil, 49 de ani, absolvent alFacultãþii de Medicinã ºi Farmacie, promoþia 1986,profesie medic primar de medicinã de familie,competenþã acupuncturã ºi medicina muncii. Castudii postuniversitare douã masterate, unul înSãnãtate Publicã la Facultatea “Lucian Blaga” dinSibiu ºi altul în Administraþie Publicã laUniversitatea “Babeº-Bolyai” Cluj-Napoca. Ca expe-rienþã în administraþia publicã: consilier local 2000-2004, consilier judeþean 2004-2008, preºedinteleCasei de Asigurãri de Sãnãtate Cluj-Napoca 2005-2008, Preºedinte ATOP (Autoritatea Teritorialã deOrdine Publicã) Cluj 2005-2008.

– Din câteva articole din Foaia Transilvanã ºidin Cotidianul,, am observat cã se pune problemastatutului localitãþii Huedin, care încurcã derulareaunui proiect privind centrul istoric al oraºului nos-tru. Huedinul este oraº sau comunã? Care este sta-diul actual al acestui proiect?

– În funcþie de numãrul de locuitori, dupãLegea administraþiei locale, sunt trei tipuri deoraºe: unele sub 10.000 de locuitori, altele între10.000-15.000 de locuitori, altele peste 15.000 delocuitori. Facem abstracþie de deosebirea dintremunicipii ºi oraºe, noi discutãm doar despreoraºele mici. Înainte de recensãmântul din 2002,eram în categoria a doua, cu peste 10.000 delocuitori. Dupã ultimul recensãmânt, populaþia s-aredus la aproximativ 9.600 de locuitori, fiind unoraº de categoria a treia.

Ca sã accesãm fonduri europene, printrecondiþiile de eligibilitate, o condiþie sine qua noneste sã avem peste 10.000 de locuitori. Primulgând, când am venit prima datã în primãrie, a fostsã aduc bani din exterior pentru cã bugetul comu-nitãþii este extrem de mic ºi nu putem faceaproape nimic cu banii noºtri. Am încercat sã acce-sez programe guvernamentale ºi europene pentru aobþine fonduri. La cele guvernamentale a fost totulO.K., la cele pe fonduri structurale nu am ºtiut deaceastã condiþie de eligibilitate. Am realizat un pro-gram grandios de reînnoire ºi modernizare a cen-trului istoric al oraºului, cu componentã socialã,care aducea fonduri de trei milioane de euro. Înmomentul când am vrut sã facem contractul cufirma care fãcea proiectul mi-au spus cã nu avemcei 10.000 de locuitori. La statisticã aveam înregis-traþi 9.800 ºi ceva. Am încercat sã facem sã intre înlegalitate cei care nu aveau flotant, care erau fãrãcarte de identitate. În colaborare cu Poliþia localã,în februarie a.c. am ajuns la 10.025 de locuitori.Aceastã cifrã este oscilantã în funcþie de numãrulde locuitori cu flotant. Ca ºi condiþii de eligibilitatenu sunt valabile decât datele oficiale ale InstitutulNaþional de Statisticã. Conform legii, Institutul dãinformaþii de douã ori pe an: la 1 ianuarie ºi 1iulie. La 1 ianuarie nu aveam numãrul necesar,

decât neoficial în luna februarie iar proiectul tre-buia depus pânã în 31 martie. În lipsa acestor dateoficiale, proiectul nu a fost validat. Cele guverna-mentale sunt în derulare. Aºtept recensãmântul diniulie a.c., iar dacã se amânã termenul de depunere,atunci mai pot sã depun proiectul. În caz contrar,mã voi orienta spre proiecte pentru un oraº sub10.000 de locuitori. Vreau sã fac un proiect euro-pean pe informatizare. Am creat o regiune de dez-voltare a zonei Huedinului, mã asociez cu celezece primãrii din jurul Huedinului ºi atunci vomîndeplini condiþia numãrului de locuitori.

– Chiar dacã avem un buget mic, aºteptãrileomului de rând sunt îndreptate spre o schimbarevizibilã a oraºului: curãþenie, activitãþi ecologice,locuri de muncã, strãzi reabilitate. Care sunt paºiivizaþi de dumneavoastrã, ºtiind bine cã un ompolitic trãieºte din îndeplinirea obiectivelor elec-torale?

– Eu cred cã deja se vede ceva concret în oraº.Am fãcut ceva fãrã bani. Am accesat AgenþiaJudeþeanã de Ocupare a Forþei de Muncã, ºi, chiarînainte de a se stabili bugetul pe acest an, ne-aoferit 60 de locuri de muncã pentru ecologiºti.Aceºti ecologiºti sunt plãtiþi din banii Agenþiei înprimele douã luni, apoi participãm ºi noi cu 25%ºi astfel putem face ceva pentru oraº. Am fãcutcurãþenie în cimitir, la stadion, am început sãintrãm pe strãzile laterale, am vopsit pomii, nepregãtim pentru urmãtoarea sãptãmânã (18-23aprilie 2009 n.n.) sã facem o amenajare de primã-varã pe spaþii verzi. Vom face o staþie de colectareselectivã a gunoiului. Am încercat sã facem unaranjament pietonal frumos, cu spaþiile de parcare,cu trasare ºi marcaj.

Am încercat sã punem la punct infrastructura,pentru cã se ºtie cã nici un oraº nu se poate dez-volta fãrã ea. Marea problemã a dezvoltãriioraºului este cã nu avem gaz, nu atât pentru popu-laþie, care poate comenta cã e mai scump sau maiieftin. Oricum le va uºura situaþia pentru cãlocuitorii au posibilitãþi de a-ºi trage o conductã labucãtãrie, pentru a nu-ºi mai cumpãra acea butelie.Dacã vor gaz pentru încãlzire centralã, rãmâne lalatitudinea lor. Dar orice firmã mare nu poate sã-ºidesfãºoare activitatea, pentru cã toate proceseletehnologice presupun existenþa gazului. Am fãcutdemersurile în aceastã direcþie ºi sperãm cã se vorconcretiza. Am încercat sã facem ceva ºi pe feliacare este dureroasã pentru dumneavoastrã,oamenii de culturã. Am accesat un proiect guverna-mental pentru amenajarea Casei de Culturã, iarsperanþa mea este ca anul viitor sã avem o salã despectacol civilizatã, cu încãlzire, sã putem vizionaun spectacol de teatru ºi sã se desfãºoare o viaþaculturalã în condiþii civilizate. Este un proiect deaproximativ 30 de miliarde de lei vechi din fon-duri guvernamentale, iar Primãria va pune trei mil-iarde, adicã 10%. Suntem în fazã avansatã, iarproiectul este aprobat deja.

Pentru tineri, avem un proiect ANL pentru con-struirea a 54 de apartamente, avem un proiect pen-

tru spaþii verzi care nu ºtim încã dacã se va apro-ba. Continuãm negocierile cu firma Knauf care teo-retic va crea 150-200 de locuri de muncã înHuedin. Din pãcate, am prins o perioadã dificilã acrizei economice modiale, care ne afecteazã, toatefirmele stând în stand-by, aºteptând sã vadã dacãeconomia va ieºi din ea. Knauf-ul a cumpãratterenuri din Huedin pentru a construi o fabricã derigips. A cumpãrat terenurile pentru construcþie dinHuedin ºi cele cu materia primã (caolinã) dinAghireº, cu un depozit pentru 100 de ani. Ei voraºtepta sã treacã aceastã perioadã ºi dacã se vaintroduce gazul, vor fi mult mai interesaþi sã con-struiascã fabrica. Deja multe firme se intereseazãsã investeascã, dar depinde de infrastructurã. Nutoate firmele însã sunt interesate de introducereagazului. Celelalte proiecte, referitoare la Casa deCultura, ANL, campusul ºcolar - pe care l-am iniþiatimpreuna cu domnul Hârdãu în 2006, sunt deja înderulare. Sperãm sã fie banii necesari pentruinvestiþii.

– Huedinul este un oraº frumos, cu o tradiþieistoricã ºi culturalã bogatã ºi, prin urmare, cu unpotenþial însemnat de dezvoltare turisticã. Cumcredeþi cã am putea ajunge la o imagine favorabilã(“brand”) a oraºului Huedin? Ce oportunitãþi dedezvoltare a turismului existã din punctul devedere al instituþiei pe care o conduceþi?

– Tocmai în acest sens am încercat sã creezaceastã microregiune de dezvoltare a oraºului pecomponenta de agroturism. Noi nu mai avem alteoportunitãþi de dezvoltare. Turismul este bogaþianoastrã. Suntem în faza în care vom fi validaþi camicroregiune la Judecãtoria Huedin. Împreunã cuceilalþi primari vom cãuta modalitãþi de accesare afondurilor pe agroturism. Vom fi mult mai puterni-

33



IIIIIIC L A V I A T U R I • CENACLUL LITERAR DIN HUEDIN • nr. 14 • 16-31 mai 2009

I n t e r v i u

de vorbã cu domnul Mircea Moroºan, primarul oraºului Huedin

“Marea problemã a Huedinului este politica zvonurilor”

Mircea Moroºan

ci decât dacã acþionãm singuri ca oraº. Huedinulva fi un vârf de lance pentru plecãrile sprepunctele turistice din Munþii Apuseni. Am înþelescã cineva este interesat sã construiascã un hotel înzona noastrã. Ar fi un punct de plecare. În Huedinva fi fãcut un centru informaþional pentru turismuldin zonã. Aceasta este o idee care sper sã-iconvingã pe primarii din zonã, pentru cã toþi vomavea de câºtigat. Primul popas al turiºtilor va fi laHuedin, de unde se vor informa ºi se voraproviziona. Deci, înfiinþarea unei microregiuni arputea aduce bani mai mulþi decât continuarea ca oentitate urbanã de circa 10.000 de locuitori.

– Aceasta din punct de vedere turistic. Însã dinpunct de vedere economic, ce posibilitãþi de dez-voltare existã pentru oraºul nostru?

– Orice investiþie va stimula economiaHuedinului. Avem deja un proiect pe apã ºi canalde 12 milioane de euro fonduri europene prinConsiliul Judeþean, banii sunt aprobaþi. Tot despreinfrastructurã este vorba. Se vor construi reþele deapã ºi canal pe locurile în care nu existã ºi se vorînlocui cele depãºite. Se vor crea 40-50 de locuri demuncã. La campusul ºcolar vor lucra 50 de munci-tori, la construcþia de patru blocuri ANL vor lucraalþi 50 de oameni. Prin aceºti paºi, care la primavedere nu sunt atât de semnificativi, vine lumea ºicheltuie, economia se miºcã, volumul de afaceri alpatronilor este mai mare, impozitul încasat laprimãrie va creºte etc.

În luna noiembrie, când am venit ca primar,am observat cã s-au acumulat niºte datorii din aniitrecuþi, fãrã sã se întâmple nimic semnificativ.Prima mãsurã a fost sã scot oraºul la zero dinpunct de vedere financiar. Am primit ajutor de laConsiliul Judeþean ºi ne-am reechilibrat, am fãcutdrumul de la Bicãlat ºi Cetatea Veche, ieºind chiarcu puþin excedent financiar. În ianuarie a.c., ne-amdat seama cã bugetul Huedinului este extraordinarde mic. Dacã faci socoteala, dacã aduni toate dãrilecetãþenilor cãtre stat – taxe, impozite pe maºini,terenuri etc. –, abia poþi sã susþii primãria ca salarii,cheltuieli de întreþinere ale ºcolilor, curent electricla ºcoli, grãdiniþe, spital. Nu-þi mai ajung banii sãfaci o stradã de un kilometru. Prima mãsurã a fostsã fac rost de bani din altã parte. Banii nu pot venidecât din proiecte. Ne-am documentat ºi am încer-cat sã ne consultãm cu firme specializate care aumai câºtigat proiecte. Proiectele sunt eligibile, înfebruarie a.c. le-am depus la Bucureºti. Sunt pedrumul cel bun. Dar sistemul birocratic de miºcare

a hârtiilor este foarte mare. Trebuie sã se facã lici-taþie la proiect, dacã te contestã unul, aºtepþi olunã, termin proiectul, facem licitaþie pe execuþie,trece iar ceva timp. Dupã opinia mea, tot ce amsemãnat în februarie va începe sã rãsarã undevaprin iulie-august a.c.

– Sunteþi într-o situaþie grea, pentru cã pentruproiecte aveþi nevoie de cofinanþãri de la bugetulConsiliului Local. Este posibilã derularea acestorproiecte din punctul de vedere a resurselor materi-ale, dar ºi a celor umane? Cum stã instituþia dum-neavoastrã din punctul de vedere al acestora?

– Problema resurselor umane este extrem dedificilã. Am încercat sã facem un buget echilibrat.Mergem pe proiecte cofinanþate, cu sume de laConsiliul Judeþean la care noi participãm cu sumeincluse deja în bugetul local. Numai pentru Casade Culturã vom primi 33 miliarde de lei vechi,enorm, cât bugetul nostru pe un an. Trei miliardetrebuie sã le dãm noi. La apã ºi canal, e un proiectde 14 milioane de euro, 200.000 de euro timp deºase ani trebuie sã le dãm noi. Deci ºase miliardelei vechi. La campusul ºcolar dã statul banii în pro-porþie de 80%, dar douã miliarde trebuie sã le dãmnoi. La ºcoli statul dã banii pentru salariile profeso-rilor, dar 7 miliarde pentru întreþinere le dãm noi.Din bucãþelele astea, ajungi sã vezi cã nu maiavem nimic. Dar pentru proiectele acestea de cofi-nanþare sunt niºte bani alocaþi de la ConsiliulJudeþean. Oricum noi am inclus sumele acesteapentru cofinanþare în buget. Bugetul este micacum, dar el ar putea deveni mare dacã avem ºipuþinã ºansã.

– Iar resursele umane?

– Nu ºtiu dacã am cinci oameni cu studii supe-rioare, ºefii de serviciu sunt moºteniþi. Am încercatsã fac o organigramã deºteaptã, dupã modelulCasei de Sãnãtate, de unde am experienþã. Amscos la concurs patru-cinci posturi. La început, afost o mare rezistenþã din partea consilierilor privi-toare la organigramã, le-am explicat, am întârziat,le-am înaintat spre Agenþia Naþionalã aFuncþionarilor Publici, dar anul acesta s-a blocatorice angajare în sistemul bugetar. Însã am speran-þa cã de anul viitor voi face o organigramã ºi voiaduce forþe proaspete în primãrie.

– V-a ajutat experienþa de la Casa de Asigurãride Sãnãtate?

– Foarte mult. Percepþia mea e alta. Nu aveamstilul de conducãtor. Acolo am avut mai mulþiangajaþi decât aici. Bugetul era de cinci sute de orimai mare decât cel de aici, de la primãrie. Un altmanagement.

– Care este diferenþa dintre felul în care îþiimaginezi sã fii un primar ºi în care eºti efectiv?Aþi intuit toate problemele din exterior?

– Când intri în pielea de primar, e o mare dife-renþã. Din exterior ai o imagine bunã. Problemaeste mult mai complicatã, pentru cã sunt foartemulte lucruri pe care nu le bãnuieºti din exterior.Trebuie sã fii ca într-un meci de tenis, tu de oparte a fileului, toþi ceilalþi de partea cealaltã. Toatãlumea te bombardeazã cu aºi, iar tu mai scoþi câteunul. Fiecare sector are problemele lui. Trebuie sãºtiu ce sã fac cu ºcolile, cu spitalul, cu adminis-traþia localã, cu florile, cu infrastructura, cuterenurile, cu investiþiile. E foarte complicat. Întot-deauna ca ºi conducãtor am avut concepþia cã nupoþi conduce singur. Trebuie sã-þi faci o echipã ºi

sarcina unui manager este de a trasa sarcini celor-lalþi. Dacã tu rezolvi azi o problemã, în echipãvom rezolva cinci probleme. ªi dacã în fiecare zirezolvi cinci probleme, într-un an rezolvi douã miiºi se vede ceva. Chiar dacã problemele sunt mici.

– Ca sã facem ºi un pic de literaturã, oameniiveneau la dumneavoastrã în calitate de medic cu omascã a umilinþei, acum vin cu o altã mascã. Cumintrã aici? Cu aroganþã?

– Experienþa mea de medic mã ajutã. Cred cãsunt un bun psiholog. Ca medic ºtiam dacã unulvenea dupã un concediu medical pentru cã era bol-nav sau pentru cã vrea sã mã fenteze. Aici proble-ma e mai complicatã ºi mai diversificatã. Fiecarevine cu alt fel de probleme. În funcþie de interesulfiecãrui om, el poate veni în forþã sau umil. Cuomul e foarte greu sã lucrezi pentru cã fiecarecrede cã are numai el dreptate. Trebuie sã-l convin-gi cã nu e tocmai aºa ºi sã ai o rãbdare mare. Eivin pe niºte probleme care nu s-au rezolvat nicio-datã. Ei cred cã pot sã fenteze pentru cã primarule la început de drum sau e mai bonom.

Dar sunt niºte probleme juridice pe care nu aideocamdatã cum sã le rezolvi. S-au fãcut niºtegreºeli în trecut, greºelile au devenit acte oficiale.Mã refer la titlurile de proprietate. Au ajuns ca peacelaºi teren sã aibã titluri de proprietate doioameni. Ar trebui sã-i dai în judecatã pe amândoiºi sã desfaci ce s-a fãcut ºi sã refaci corect. Situaþiajuridicã a terenurilor este cea mai spinoasã prob-lemã a Huedinului. Primãria nu are proprietate penimic. Aºa s-a lãsat situaþia de 20-30 de ani. Nuvreau sã-l acuz numai pe fostul primar Chiº, pro-blema e cronicã. Nu aveam acte de proprietate nicipe Casa de Culturã. Am dat 20 de milioane leivechi pentru întãbulare pentru cã trebuia sãîncepem un proiect. Pentru proiecte pe spaþii verzinu avem proprietate pe strãzi. Nu e nimic alPrimãriei. Am rezolvat numai porþiuni mici înpunctele care mã interesau. Dar ar trebui sãrezolvãm situaþia juridicã a întregului oraº. Ar tre-bui sã cheltuim bugetul primãriei pe doi ani ca sãintrãm în legalitate. Ceea ce este imposibil.Problema s-ar putea rezolva numai printr-ohotãrâre guvernamentalã prin care cadastrul sã sefacã gratuit.

– Pentru instituþia dumneavoastrã. transparenþaºi comunicarea cu locuitorii oraºului sunt foarteimportante. Ce vã propuneþi sã faceþi în acestsens? Prin ce mijloace?

– Am luat totul în ordinea prioritãþilor. Maiîntâi proiectele, la care acum nu mai pot adãuganimic pentru cã nu mai am bani pentru cofi-nanþare, la acest capitol în anul acesta nu mai amce face, aºteptãm mersul hârtiilor ºi rãspunsurile dela Bucureºti. Apoi a trebuit sã-i conving pe con-silieri sã nu mai facem politicã, ci sã punemarmele jos ºi sã facem ceva în aceºti trei ani,urmând sã ne batem peste patru ani. Teoretic auînceput sã priceapã toþi. Ultima campanie a fostcea mai urâtã campanie de când sunt eu în oraºulHuedin. Cel mai greu a fost pentru cã eu am fostprimar, iar ei partidul. La început lucrurile au mersmai greu, ei au fost suspicioºi. De la 8/7 la voturiam ajuns la 14/1, 13/2. Dupã modul în carevoteazã au început sã priceapã cã nu vreau rãul.Pentru al treilea pas, urmeazã sã ies în lume. Amînceput sã fac din nimic strãzile. Am luat un auto-greider. Am încercat sã realizez mai mult cu banipuþini. Voi ieºi la discuþii cu cetãþenii, mai ales înaglomerãrile urbane. Voi face o listã cu prioritãtileoraºului ºi dacã rezolvãm câteva lucruri nu e rãu.

C L A V I A T U R I • CENACLUL LITERAR DIN HUEDIN • nr. 14 • 16-31 mai 2009IIVV

44



Pasãrea mãiastrã, Mihaela Costea, cls. a II-a, Grupªcolar Huedin

vvC L A V I A T U R I • CENACLUL LITERAR DIN HUEDIN • nr. 14 • 16-31 mai 2009

55



– Dar comunicarea prin intermediul unui ziarsau al unui site propriu pe care deja îl aveþi?

– Suntem singurul oraº din judeþ care nu are unziar, nu are informaþii pe cablu, deci nu putem ieºiprin mass-media. Politica se face la cafenea, undefiecare spune ce vrea, fãrã sã ai dreptul la replicã.Marea problemã a Huedinului este politicazvonurilor, iar dacã ceva este mai senzaþionalajunge în mass-media clujeanã sau naþionalã, carepreiau numai lucrurile negative, pentru cã lucrurilepozitive nu se consumã. Deformãrile sunt laordinea zilei. Încã nu gândim pozitiv, ci dupã prin-cipiul dominant “sã moarã capra vecinului!”.Consilierii însã au observat cã doresc binele,deoarece pentru prima datã în istoria oraºului nos-tru bugetul s-a discutat în 15 minute, dupã alte 10ore de discuþii cu fiecare formaþiune politicã, cufiecare consilier în parte. Au observat cã e trans-parenþã totalã, pentru cã cea mai bunã minciunãeste adevãrul.

– Credeþi în proliferarea rãutãþii umane? Sunteþiun optimist sau un sceptic?

– Eu sunt un idealist. Mã conduc dupã para-graful bilic în care Iisus Christos le-a spus oame-nilor, cu privire la acuzarea Mariei Magdalena:Cine se crede curat sã ridice piatra. Aºa îi invit ºieu pe toþi care au ceva de comentat, sã vorbeascãdeschis. În timp va fi mai bine. Dar marea meaproblemã e cã nu pot face atât de repede pe cât aºvrea, nu din cauza mea, ci din pricina sistemului.Mã consum intern mai mult decât ar trebui, chiardacã nu mã exteriorizez. Responsabilitatea estemult mai mare. Dacã eu sunt mulþumit, atunci ebine. Cel mai greu a fost cu proiectul ANL, care afost respins de câteva ori din cauza mãsurãtorilor.Am discutat timp de douã luni în ºedinþele extraor-dinare de consiliu. Apucãm sã-l depunem pe ultimasutã de metri ºi ne trezim cã ni-l respinge pentrucã ei aleg un alt oraº. La fonduri multe primãriiaºteaptã. Am avut ºansa de a fi într-un cerc politicfoarte elevat. Mi-a spus cineva cã dacã nu faciproiectele cu trei sãptãmâni înainte de buget, vor fi1.000 de primari de diferite culori politice care vordori acelaºi lucru. Dacã e sã reuºim ceva este ºi dincauza factorului politic. Asta e pe fonduri guverna-mentale. Pe proiecte europene, ele au fost depusede noi prea târziu, din cauza reluãrii alegerilor înnoiembrie 2008. Vom aºtepta proiectele din 2010.

– Microbul politicii vã prinde? Cât mai putemvorbi de omul Mircea Moroºan? Mircea Moroºande zi are nostalgia lui Mircea Moroºan care maiavea timp de cãrþi, filme, teatru, prieteni?

– Politica te îmbãtrâneºte, te face mai respon-sabil, mai matur. Sunt mii de probleme, de laPomul de Crãciun pentru care nu erau cuprinºianul trecut bani în buget, pânã la Zilele Huedinuluipentru care sunt puþini bani, care, toate acestea, tefrãmântã ºi trebuie sã le dai o rezolvare. Însãfiecare om are cãsuþele interioare. Când eºti preaîncãrcat ºi prea responsabil, când eºti prea haotic,când nu mai poþi coordona toate problemele acelecãsuþe sunt foarte importante, te liniºtesc ºisupravieþuieºti la stresul cotidian. În fiecare searã,pentru cã nu am posibilitatea unui teatru, a unuicinema, îmi place sã revãd filmele vechi pe TV, îndefavoarea celor noi.

– Din punctul de vedere al activitãþilor cultural-artistice, bazate pe tadiþionalele manifestãri fol-clorice Pãunul de Aur,, Zilele Huedinului, ce aþidori sã se schimbe pentru derularea unor activitãþireferitoare la viaþã culturalã ºi la petrecerea timpu-

lui liber mai modern ºi mai atractiv, ca sã nesicronizãm ºi noi cu lumea? E vorba de tineri,fireºte, care au alt gen de aºteptãri. Altfel riscãm sãne provincializãm cu lucruri depãºite, de zeci deani.

– Cel mai mult ar trebui sã se schimbe mentali-tatea. Dumneavoastrã, oamenii care scrieþi, sau alþifactori culturali trebuie sã gândiþi ºi sã propuneþi,iar eu vã voi sprijini. Oamenii merg din obligaþie ºirutinã la aceste activitãþi. Tinerii trebuie atraºi princeva. Ar trebui sã mergem pe focus group, sãvedem ce vor ei. Ar trebui sã începem de jos însus, pe un fir logic. Trebuie sã le cunoaºtem aºtep-tãrile ºi sã vedem ce putem face. Iar din cinciaºteptãri, vom încerca sã le punem în practicã pecele mai importante. Renovarea Casei de Culturãeste un imbold în aceastã direcþie ºi trebuie sã ovalorificãm la maximum.

– Orice vizitator care intrã în oraºul Huedinobservã palatele romilor care sunt într-o vãditã dis-cordanþã cu stilul arhitectural al oraºului. Care estepoziþia Primãriei ºi a serviciului de urbanisticã dinpunctul de vedere al autorizãrii ºi al respectãriiunui stil urbanistic specific oricãrui oraº civilizat?

– Nu vreau sã fac discriminãri rasiale, suntempolitical corect. De la început s-a procedat greºit.Au fost niºte scãpãri. S-au construit câteva palate ºis-a ajuns la 70. Ei iniþial respectã planul, folosescspaþiul de 30%. Pânã primesc autorizaþia, suntcopii cuminþi. Respectã toatã procedura, iaroamenii noºtri fac corect totul. Pânã aici totul e înregulã, nici nu ºtii dacã va fi palat þigãnesc sau nu.În termen de 30 de zile trebuie sã semnezi auto-rizaþia. Tu nu ºtii dacã te va minþi. La început fun-daþia este corectã, ajung la nivelul doi ºi atunciîncepe distracþia, apoi ajung la acoperiº. Îiamendezi. Vin ºi plãtesc amenda, îi amendezi adoua oarã, cât ai voie. Ca primãrie nu mai ai ceface. Ce poþi sã faci este sã îi dai în judecatã.Statul român ar trebui sã ia aceastã iniþiativã. El arputea sã-i dea în judecatã ºi sã devinã caz penal.Asta nu s-a întâmplat niciodatã.

Ce s-ar putea face din partea noastrã? Serviciulnostru de urbanism e foarte deficitar din punctulde vedere a personalului. În organigramã ar mai

trebui 3-4 oameni la urbanism. Deocamdatã avemunul singur. Este depãºit ca volum de muncã, nupoate sã facã actele ºi proiectele la birou ºi sãurmãreascã pe teren desfãºurarea lor. Totuºi, prinCamera de Comerþ se organizeazã niºte cursuripentru arhitecþii-ºefi ai oraºelor, la care participãfuncþionarul nostru de la urbanism o datã pe sãp-tãmânã. Existã ºanse ca în viitor prin Ordinularhitecþilor ºi hotãrâri ale Consiliului local sã se iao decizie în privinþa arhitectonicii oraºului. Estedestul de greu pentru cã s-a creat deja precedentul,dar speranþa noastrã e cã vom reuºi.

– Aveþi o mulþime de probleme dificile caresunt greu de soluþionat, datoritã sistemului biro-cratic, a resurselor umane ºi materiale.Descentralizarea învãþãmântului preuniversitar, careprovoacã numeroase controverse, este încã una.Cum este pregãtitã Primãria Huedin sã gestionezeaceastã reformã administrativã? Care ar fi proble-mele cele mai mari din punct de vedere financiar ºial controlului/evaluãrii calitãþii ºi al actului dedecizie?

– Am participat în martie la o întâlnire aAsociaþiei Oraºelor din România la Bucureºti, lacare a participat ºi ministrul Educaþiei, EcaterinaAndronescu. Descentralizarea învãþãmântului esteconformã cu tot ce se întâmplã în Europa ºi tre-buie sã intrãm în rândul lumii. Pãrerea mea este cãdescentralizarea va merge foarte greu ºi nu ºtiu câtse vrea cu adevãrat aceastã reformã, pentru cã unavor primarii ºi alta ministerul. Poziþia primarilor afost foarte tranºantã: cine numeºte directorii ºi cineare supremaþia ºi controlul, pentru cã este normalca ei sã poatã controla modul în care se cheltuiebanii cel puþin la capitolul cheltuieli materiale.

Dar, pe de altã parte, banul se cheltuie per capde elev, principiul acesta funcþionând ºi în sãnã-tate. Ai 700 de elevi, primeºti banii pentru aºaceva. Bugetul local al oraºului Huedin este de 151de miliarde lei vechi. ªcolile au 76 de miliardeveniþi de la bugetul central pentru salarii. Noiprimim niºte bani ºi îi dãm mai departe. Dacã sun-teþi o ºcoalã performantã, iar elevul vine la ºcoalavoastrã, veþi avea bani mai mulþi. Probabil salariulva fi diferenþiat. Dacã ajutã Dumnezeu, în Huedinva fi un campus ºcolar cu un internat de 150 delocuri. ªcolile din jurul Huedinului vor fi foarteafectate, se vor închide multe ºcoli. Noi nu vom fiafectaþi, indiferent dacã se va reduce numãrul delocuitori, ºi veþi avea bani. Va fi ca în America, vorfi microbuze care vor aduce elevii. Îmi pare rãupentru celelalte ºcoli. Pentru primãrie, este beneficãconcentrarea ºcolarã în oraºul Huedin pentru cã secheltuie ºi consumã mai mult, vor fi mai mulþibani strânºi din impozite, într-un adevãrat circuiteconomic. Inspectoratul va funcþiona la jumãtatedin capacitate. Acesta va face grila de numire, iarnoi vom alege directorii pe criteriile oferite de ea.Dar doamna ministru a spus cã nu va fi aºa pentrucã vor fi probleme cu sindicatele. Altã variantã arputea fi un manager economic la mai multe insti-tuþii din oraº, în subordinea primarului, care va fidirect responsabil pentru cheltuirea banilor.Probabil numirea va fi propusã în urmãtorul pro-cent: o treime din partea inspectoratului, o treimedin partea ºcolii, o treime din partea Consiliuluilocal. Se discutã. Sunt simple supoziþii. Oricumsalariile profesorilor vor fi asigurate de cãtre stat.

– Vã mulþumesc!

Interviu realizat de Dinu BBãlan

Oana, Lorena Filip, cls. a IV-a, Liceul Teoretic “O. Goga”, Huedin

VVII C L A V I A T U R I • CENACLUL LITERAR DIN HUEDIN • nr. 14 • 16-31 mai 2009

66



E s e u

Petru Popescu, autorul romanelor Prins ºiDulce ca mierea e glonþul patriei, a avut câtevaîntâlniri cu Nicolae Ceauºescu semnificative prinfelul în care le-a exploatat din punct de vedere li-terar în cãrþile sale. Încercãm sã schiþãm modulparticular în care un scriitor s-a raportat la putere– subversiv, satiric ºi natural – graþie unor calitãþipersonale indubitabile. De altfel, romanele Prins,Dulce ca mierea e glonþul patriei ºi, mai ales,Sfârºitul bahic ar putea exprima de la sine, fãrãnici un apendice biografic, starea de spirit aautorului situat într-o contradicþie structuralã faþãde puterea comunistã.

Deºi relaþia dintre Nicolae Ceauºescu ºi PetruPopescu se explica din punctul de vedere al intere-sului pe care acesta din urmã îl stârnise în calitatede scriitor cu o popularitate însemnatã, autoritãþiledorind sã-l subordoneze din interese politice, oanalizã mai complexã ar trebui sã o introducã înecuaþie pe Zoe Ceauºescu în momentul în care eaîºi arãtase interesul personal faþã de tânãrulromancier. Însã aceasta va constitui subiectul unuicapitol aparte.

Dupã cum reiese din jurnalul Întoarcerea1,prima oarã când Petru Popescu l-a vãzut peNicolae Ceauºescu a fost atunci când, împreunãcu mama sa, Nelly Cutava, se întorcea de la mor-mântul fratelui geamãn, Pavel. Avea în jur de 15ani. Pe Calea Victoriei, la unul dintre balcoaneleclãdirii Comitetul Central al PCR, se afla însuºiviitorul secretar general al acestui partid, în acelmoment subalternul cel mai important al luiGheorghe Gheorghiu Dej. A fost prima datã cândochii celor doi s-au intersectat. De data aceasta,fãrã nici o semnificaþie, ci pur întâmplãtor. În jur-nal, urmeazã o analizã a situaþiei ºi a eveni-mentelor politice nu lipsitã de suspans, deoareceviitorul personal al romancierului depindea deînsãºi evoluþia regimului politic al lui Ceauºescu.Epicul se împleteºte cu eseul într-un aliaj original,sub respiraþia nouã ºi autenticã a trãirilor ºi a unuiton personal. Felul în care autorul scaneazã scenapoliticã româneascã este nu atât persiflant ºi inci-siv, cât senzaþionalist, prevalând detaliul inedit,specific jurnalismului american.

Dupã opinia scriitorului, accesul la putere allui Ceauºescu a fost fãrã scrupule. Independenþalui faþã de URSS însã atrage simpatii occidentale ºio perioadã de dezgheþ ideologic. SUA sunt înºelatede miºcarea abilã a “Piticului din Carpaþi” sau a“omului medieval” din Scorniceºti, cum îl numeºteautorul. În acest sens, acesta aduce detalii rele-vante, mulþumindu-l pe cititorul de non-ficþiune.La fel ca în romanul Sfârºitul bahic, portretisticaeste în jurnal mijlocul artistic special de a-l fixa peNicolae Ceauºescu pe retina Occidentului într-unmod grotesc ºi derizoriu: “Avusesem de mai multeori pânã atunci ocazia sã-l vãd ºi fusesem fascinatde rigiditatea ºi sãrãcia expresiilor ºi gesturilor lui.Vorbea pe un ton ºi mai dur, cu braþul ºi mânadreaptã întinse înainte, spintecând mereu aerul dinfaþa lui de parcã tãia un salam. Pãrul, acum cãnit,continua sã explodeze ca o ciupercã nuclearã.Ochii cu raze X îi strãluceau ca niºte cãrbuniîncinºi, dar aveau ºi o ciudatã lipsã de expresie.

Uneori arãta ca un robot. Dincolo de aceastãprivire, exista oare ceva? Sau se fixase într-o starede suspensie în strana de unde predica poporului,el, un cãlãu, chiar ºi pentru propria-i familie, fãrãaltã satisfacþie decât sã stea acolo, ascultându-ºivocea spartã? Poate murise ºi nimeni nu aflase.Formidabilul lui aparat þinea lucrurile în funcþiune,de la niºte alegeri pânã la urmãtoarele, de la otiradã pânã la urmãtoarea”2. Relaþia cu NicolaeCeauºescu nu este semnificativã atât prin acesteîntâlniri, cât prin tema semnificativã ce o ilus-treazã: relaþia cu puterea.

Alte întâlniri cu familia Ceauºescu sedesfãºoarã în câmpul imaginaþiei. În romanul satir-ic Sfârºitul bahic, autorul portretizeazã cuplulcelor doi dictatori, abil deghizaþi în pielea unorpictori plini de mania ideologiei comuniste:Florenþa ºi Florea Duncan. Acesta din urmã apareîn roman în calitate de fost coleg al personajuluinarator: “Era ciudat, dar grãsimea trupului nu sevedea deloc de obraz. Obrazul era supt, se adân-cise, devenise pergamentos, iar privirea îi era detãciuni mocniþi sub cenuºã. Pãrul, crescut mare, îicãdea cãzãceºte pe frunte. Era coafura la modã:peste cap, dar nu în aºa fel încât sã se disciplinezepãrul ºi sã îmbrace capul, ca o cascã, ci pãstrândîn faþã o desfacere bogatã, ca un moþ. Sub pãr,fruntea arãta gros, avea ceva de caimac prins pe ooalã cu lapte, iar dedesubt pleoapele roºii, trans-parente în lumina asta, lãsau sã se strãvadã, tulbu-re, focul ochiului. Urme de bube mai avea, ºi uite,pe gât, sub cârja maxilarului, o bubã proaspãtã, ºila rãdãcina nasului alta, ºi pe tâmplã una, ºi...”3.Este o adevãratã obsesie pentru coafurã în cazulacestui personaj. În altã parte a romanului4, nara-torul descrie ritualul “maniacal” de trecere meticu-loasã a unui “pieptene mititel” prin pãrul lui bogatde zeci de ori, în diferite împrejurãri, ceea ceaminteºte de aceeaºi preocupare prezentã în jur-nalul Întoarcerea. Arta portretisticã a lui PetruPopescu este reuºitã, cu intenþii vãdit satirice.

Ca o satisfacþie artisticã ºi ca o defulare a mul-tor frustrãri provocate de Nicolae Ceauºescu, înSfârºitul bahic scriitorul îºi imagineazã, prin inter-mediul personajului-narator, o posedare sexualã aFlorenþei (alias Elena Ceauºescu). Romancierulcreeazã portrete cu talent. Iatã, de pildã, descriereafizicã a Florenþei Duncan. O reproducem integral:“Era aproape cât mine de înaltã, avea pãrul negrustrâns corect pe lângã tâmple, purta tailleur-ul cla-sic, gri, direct pe piele, n-avea bluzã dedesubt, n-avea nimic în urechi, nimic la gât, nici o brãþarã,nici ojã pe unghii, purta niºte pantofi negri «trot-teur». Avea nasul drept, bine înfipt pe chip, gurastrânsã de enervare, ºi niºte ochi cãprui-închiºi,care luceau ºi ei de furie. Din cauza coafurii i sevedeau urechile, care erau destul de mari. Cu toatecã pãrul îi era strâns ºi tras foarte drastic în spate,cãtre coc, se putea observa cã e ondulat natural.Avea un pic de pãr pe buza de sus, iar nãrile îierau rãscroite în aºa fel, încât i se vedea chiarpuþin interiorul nasului. Buzele pline se între-deschideau pe niºte dinþi egali ºi mari, cam pãtaþide tutun. Prea frumoasã nu era, dar ceva lat ºicabalin în toatã înfãþiºarea ei te fãcea sã tresari. Te-

ai fi aºteptat sã întindã braþele, ca o iapã sãlbaticãînãlþatã pe picioarele dinapoi, ºi sã necheze”5.Acest portret se aseamãnã în mai multe puncte(vezi cocul, ochii, þinutã vestimentarã, lipsa biju-teriilor) cu cel al Elenei Ceauºescu. Petru Popescua recunoscut, într-o convorbire cu sussemnatul,asemãnarea cu numãrul doi în statul comunist.Fireºte, portretul este recreat potrivit intenþiilorromaneºti de a satiriza. Nici nu putea sã-l repro-ducã fidel, din cauza cenzurii, dar ºi pentru cã evorba de o carte de ficþiune.

Jocul artistic este liber, plin de semnificaþie. Nuputem sã mai zãbovim asupra celor douã person-aje caricaturale ºi asupra mesajului de substanþã alromanului, pentru cã am intra în analiza propriu-zisã. Sfârºitul bahic este o satirã vehementã amoravurilor comuniste care i-a asigurat practic suc-cesul – romanul fiind tradus în Anglia sub titlulde The Burial of the Wine6 –, dar, deopotrivã, i-aadus un val de iritãri ºi critici negative din parteaautoritãþilor comuniste ºi a unor critici literariromâni. Problematica receptãrii romanului7 estemult mai vastã, neputând fi expediatã în acestecâteva rânduri, care nu-ºi propun altceva decâtconturarea unei relaþii de tip particular dintre scri-itor ºi putere.

În roman, Nicolae Ceauºescu are parte de unportret grotesc. Trãsãturile fizice sunt redate destulde lizibil. Dar majoritatea cititorilor nu prind (sause prefac) “ºopârla”, cum numeºte romancierulaceastã capcanã strecuratã cenzurii, pe placul pub-licului lacom de a citi cãrþi îndrãzneþe. De altfel,autoritãþile nu se gândeau cã Petru Popescu ar ficapabil de o asemenea ireverenþã ºi ofensã, tocmaiîntr-un moment în care i s-a propus sã facã partedin corpul de presã al lui Nicolae Ceauºescu întimpul vizitei acestuia în America de Sud – vârfulcarierei de jurnalist în România comunistã alromancierului. Precizãm cã apariþia romanului

Dinu Bãlan

Petru Popescu versus Nicolae Ceauºescu sau despre o incompatibilitate funciarã

Petru Popescu

VVIIII C L A V I A T U R I • CENACLUL LITERAR DIN HUEDIN • nr. 14 • 16-31 mai 2009

77



Sfârºitul bahic ºi vizita de lucru a lui Ceauºescu înAmerica de Sud au avut loc în acelaºi an – 1973.

O întâlnire vie ºi semnificativã – de data aceas-ta realã, nu în plan fictiv – s-a derulat la vila luiCeauºescu de la Neptun cu 48 de ore înainte de apleca în vizita de lucru din America de Sud.Ceauºescu s-a întâlnit aici cu întregul corp depresã din care fãcea parte ºi Petru Popescu. În jur-nalul Întoarcerea, diaristul povesteºte anecdoticdespre felul în care slujbaºii lui Ceauºescu îi ascul-tau orbeºte ºi panicaþi ordinele. Ceauºescu esteprivit caricatural, fluierând printre degete dupã slu-jbaºii lui, “ca dupã un câine”, ca sã îi fie aduseniºte scaune sub foiºorul unde el avea întâlnireacu presa. Când ceilalþi ziariºti s-au repezit sã-ºiaducã ei înºiºi scaunele cu pricina, Ceauºescu s-auitat pieziº la Petru Popescu, adresându-i o între-bare stupidã: “Nu-þi place sã mmunceºti?”. Când i s-au oferit detaliile referitoare la identitatea ziaris-tului, secretarul general al PCR din acea perioadãs-a destins plin de subînþeles. Romancierul a aflatmai târziu cã Ceauºescu ºtia practic totul despreel, despre romane ºi tirajele lor. Nicolae Ceauºescuaºtepta de la tânãrul scriitor, ca un act firesc,scrierea unui roman de propagandã. Conducãtorul“preaiubit” dorea prezenþa notorie a romancieruluipentru a conferi o imagine pozitivã regimului.Petru Popescu i-a citit intenþiile, alegând caleaplecãrii ºi stabilirii în SUA.

Cu ocazia acestei întâlniri, Petru Popescu aintuit firea dictatorialã a lui Ceauºescu. Dupã cums-a confesat într-un interviu8, autorul romanuluiPrins avusese naivitatea9 – cauzatã de perioada dedezgheþ din anii 1968-1971 ºi de indepedenþaRomâniei faþã de URSS –, de a crede cã încã existalibertate în România, deºi strãinii care vizitauRomânia îi dãdeau de înþeles scriitorului cã, defapt, ea nu ar exista. Întâlnirea de la vila luiCeauºescu i-a risipit cea din urmã iluzie.

A doua oarã, în cursul vizitei din America deSud, Nicolae Ceauºescu l-a remarcat pe PetruPopescu atunci când acesta, convertit în jurnalistoficial al suitei prezidenþiale, a transmis prin telexarticolele despre vizitele de lucru ale ºefului destat român, practic înainte ca ele sã aibã loc, ceeace a fãcut ca presa strãinã sã afle de ele ºi sã fieprezentã la vizitele preºedintelui României din aceltimp. Acesta din urmã l-a gratificat cu o altã între-bare: “Acum îþi place sã mmunceºti?”.

Diaristul urmãreºte evenimentele ºi comporta-mentul lui Ceauºescu din interiorul sistemului ºicât se poate de caricatural. Aºa cum mãrturiseºteîn interviul luat de Valeriu Cristea, el nu a fost unapropiat al lui Ceauºescu, ci un simplu scriitorimportant, dar ceea ce a contat cel mai mult eracã a reuºit sã observe pe viu “raporturile de forþã”dintre el ºi restul demnitarilor. A fost impresionatde puterea pe care secretarul general al partiduluidin acea vreme o deþinea, nebãnuitã în totalitatepânã atunci: “Astfel mi-am dat seama cã puterealui Ceauºescu nu numai cã era uriaºã, dar m-amconvins mai ales de faptul cã el nu era capabil sãasculte o altã opinie ºi cu atât mai puþin sãaccepte un sfat, ghidându-se exclusiv dupã propri-ile lui instincte. Mi s-a pãrut cã acest om de faptnu era numai dictator, ci ºi nebun”10.

Ultima întâlnire a lui Petru Popescu cu acesta aavut loc în biroul Comitetului Central. Este singu-ra datã când romancierul s-a întâlnit cu Ceauºescusingur, fãrã anturajul oficial obiºnuit. Scena esteexcelent reconstituitã, apreciatã de William Styron,autorul romanului Alegerea Sofiei, ca o “vignetãliterarã de neuitat”. Întâlnirea e tensionatã ºi plinãde suspans. El a intrat într-un cabinet unde numaiunul la sutã din populaþia þãrii avea acces. PetruPopescu îºi argumenteazã abil ºi inteligent plecarela Universitatea din Iowa – SUA, pretinzând cã va

lãuda acolo gândirea marxist-leninistã a conducã-torului. Acesta nu roentgenizeazã adulaþia, iarromancierul este lãsat sã plece.

Momentul de triumf al lui Petru Popescu faþãde Ceauºescu ºi autoritãþile comuniste va fi atuncicând el se va întoarce în 1992 în þarã. Cu aceastãocazie, autorul jurnalului Întoarcerea rememoreazãultimele zile ale lui Ceauºescu, din decembrie1989. Vechiul descripþionist al oraºului Bucureºtidin romanul Prins nu se dezminte. Urmele lãsatede revoluþie asupra clãdirilor simbol ale comunis-mului sunt descrise precis, cu o uºoarã melancolieºi detaºare caracteristicã unui cetãþean pe jumãtateamerican. El fusese trimis de prestigiosul cotidianLos Angeles Times pentru a realiza un interviudespre “faþa proaspãtã” a României postcomu-niste.

Clãdirile simbol ale comunismului – CasaScânteii, Bulevardul Socialismului, Casa Poporului– sunt descrise reportericeºte. Climaxul este atinsîn momentul în care jurnalistul reviziteazã vechiulbirou al lui Ceauºescu. Portretul lui Ceauºescu esterealcãtuit din memorie într-un mod viu ºi plastic:“Era mic de stat, scurt în vorbire, invariabil înexpresie, pentru cã era primitiv de simplu. Era ofiþuicã cu un singur rând, un portret în douãculori, un discurs în trei note. Era sãrac, steril,neinventiv. Era inadecvat”11. Monologul interior alnaratorului se desfãºoarã liber ºi suplu. Acestapare sã vorbeascã chiar ºi acum unui zombiemonoton ºi egocentric, care nici acum nu poatesã-l înþeleagã, din cauza absenþei. Concluziile suntlimpezi ºi triumfãtoare: “Da, îmi plãcea sãmuncesc, Tovarãºe Secretar General. Ai murit fãrãsã-þi dai seama vreodatã ce mult îmi plãcea ºi n-aiaflat niciodatã cã oameni ca mine existã [...].Dintre cele douã fiare care eram eu ºi el, eu fus-esem cel mai puternic, pentru cã, chiar ºi aºa, asu-dat, speriat, neputincios ºi lipsit de mândrie,aveam elasticitate ºi adaptabilitate”12.

Jurnalul Întoarcerea deþine câteva personajecreionate cu mâna unui scriitor profesionist. N-am întâlnit pânã acum un jurnal literar sau ooperã de ficþiune în care figura lui NicolaeCeauºescu sã fie reconstituitã nu atât cu perti-nenþã ºi în posturi familiare, cât ºi cu o expresivi-tate literarã certã. Pe lângã documentare, se simtecã autorul l-a cunoscut/observat pe viu pe acestpersonaj. În Sfârºitul bahic, “conducãtorii preaiu-biþi” sunt abil disimulaþi în ficþiune.

Pe plan personal, suferinþele provocate desitemul comunist – moartea fratelui geamãn,interogarea sa de cãtre Securitate – dãinuiau încontinuare. Stabilit în SUA, îi evita pe româniicare puteau fi securiºti, pentru simplu fapt cã elfusese judecat ºi condamnat în contumacie. Cãrþilei-au fost interzise ºi scoase din librãrii ºi bibliote-cile publice. A aflat cã tatãl sãu a fost victimacelui de-al doilea atac cerebral în momentul încare a încercat sã vorbeascã la telefon cu el iarlegãtura a fost întreruptã la simpla rostire anumelui sãu. Nu a putut participa în 1984 laînmormântarea tatãlui sãu, fostul director al revis-tei Teatru, Radu Popescu. Dupã 1989, con-damnarea ºi interdicþiile civile ºi politice i-au fostridicate. Petru Popescu viziteazã de mai multe oriRomânia, cãrþile scrise în SUA fiindu-i traduse,numele sãu apãrând din nou în revistele literare,dicþionarele de profil ºi în cotidianele româneºti.

Aceasta este schiþa unei relaþii de suprafaþãîntre Petru Popescu ºi putere. Petru Popescu însãnu poate fi pus în categoria celor care erau apropi-aþi ºi au profitat personal de avantajele lui NicolaeCeauºescu. El a fost numit numai membrusupleant în CC al UTC. Statutul unui membru dinacest for era incomparabil mai mic decât cel alunuia din CC al PCR.

Dupã cum se ºtie, Eugen Barbu a ajuns la unmoment dat amic al lui Ceauºescu. Acesta nu preaavea prieteni, dar Barbu i-a câºtigat încrederea.Adrian Pãunescu circula cu maºina oficialã, alãturide Nicolae Ceauºescu ºi Ioan Gh. Maurer. EugenBarbu, Zaharia Stancu, Adrian Pãunescu, NicolaeBreban13 etc. erau membri în CC al PCR. Aceºtiase bucurau de foloase materiale, de ºederi îndelun-gate la Peliºor, Mogoºoaia sau alte vile ale pro-tipendadei comuniste, de maºini strãine, de dele-gaþii luxoase în Franþa, America etc. Prin compara-þie, Petru Popescu conducea o Dacia 1300, a stat osingurã datã la Peliºor timp de douã zile într-undrum spre Cluj, iar din banii din bursa Herder dela Viena (1971-1972) a plecat cu trenul într-oexcursie prin Europa14.

În opinia noastrã, nu e suficientã aceastãschematicã contrapunere de avantaje materiale,fãrã o prea mare relevanþã pentru valoarea operei.

De fapt, la o interpretare mai adâncã, PetruPopescu verssuss Nicolae Ceauºescu semnificã unconflict, o contrapolare a douã atitudini ºi stilurimai mult decât o relaþie personalã aproape neglija-bilã între cei doi. Cei doi simbolizau extremeleunei Românii sfâºiatã de contradicþii ireconcilia-bile: spiritualitatea interbelicã din care PetruPopescu ºi alþi scriitori valoroºi descind ºi comu-nismul implantat în România de pe solul sovieticcu numeroºi adepþi entuziaºti.

În acest sens, e suficient sã-l comparãm peEugen Barbu, mai degrabã balcanic ºi instinctualcu Petru Popescu, raþional ºi inteligent, elastic ºiadaptabil la noi provocãri ºi condiþii, “orãºeanereditar”, fin degustãtor al culturii occidentale,“scriitor de limbã englezã”, cum i se spunea,extrem de sincer ºi autentic, cu un program literarconvingãtor, deloc dispus la compromisuri mur-dare de iz fanariot, un dandy chipeº, cu oprezenþã intelectualã solidã ºi elegantã, respirând aoccidentalism ºi trãire nouã, într-o discordanþã fla-grantã cu spiritul conformist, rural ºi lipsit deenergie al epocii. Ca un efect direct, Eugen Barbul-a calomniat de nenumãrate ori pe autorul roman-ului Prins.

În timp ce numeroºi scriitori practicau unpatriotism fad ºi superficial, Petru Popescu, prinintermediul personajelor din Dulce ca mierea eglonþul patriei, încerca sã respire frust ºi naturalpatriotismul cu care se nãscuse în sânge (unchii luiau fost ofiþeri în cel de-al doilea rãzboi mondial),dar acest lucru era imposibil în realitate, pentru cãa fi patriot era o chestiune de opþiune ºi alegerepersonalã. Singurul scriitor care a îndrãznit sã-lsatirizeze pe Nicolae Ceauºescu cu suficientãtransparenþã, fãrã esopism ºi parabole sofisticate, afost Petru Popescu în Sfârºitul bahic. O criticãvehementã la adresa regimului comunist a maifost fãcutã de Marin Preda prin romanul Cel maiiubit dintre pãmânteni.

Din cele de mai sus, reiese cã romancierul nu-lsimpatiza deloc pe Nicolae Ceauºescu – un tipapatic, rudimentar ºi neoccidental –, existând oincompatibilitate de structurã a personalitãþii celordoi. Prin urmare, nu e vorba de o relaþie, ci de oraportare cu un caracter adversativ, exprimatã prinmesajul subversiv al romanelor sale ºi prin ple-carea definitivã a tânãrului scriitor în SUA. Maisubliniem cã în 1971 au fost emise celebrele Tezedin iulie ale lui Ceauºescu – o încercare reuºitã aacestuia de a adapta modelul corean al socialismu-lui ºi al cultului personalitãþii –, iar, la antipozi,tânãrul romancier publica Dulce ca mierea eglonþul patriei care exprima deziluzia ºi recalci-tranþa faþã de încercarea cazarmei (a se citiautoritãþile comuniste) de a nivela ºi disciplina ogeneraþie tânãrã, dornicã sã-ºi trãiascã viaþa

(Continuare în pagina XI)

Ningea nebuneºte în visele mele

Intru hãmesitã pe poarta zilei de miercuri(mã-ntâlnesc acolo cu vânzãtoriide iluzii asortate cu cãmaºa scrobitãa acestui flãmând amurg)

Uºile vraiºte ca-nainte de fugã:doar cãlãtori obosiþi mai intrã tãcuþi le dau apã proaspãtã – setea lor seamãnã pietrelor tãcuteAscultãm împreunã crâmpeie dintr-o poveste(leneºã stã în pragul casei teamaca o prinþesã bãtrânã)

Ningea nebuneºte:rotocoale de vânt pe cãrãri neublateDin pozã zâmbeºte absentacelaºi soare peticitpe care l-am vãzutîntr-un tablou din care se lãbãrþa spre apuso dupã-amiazã buzzatianã

Caut apoi cãrarea spre lada de zestre:ocroteam acolo zâmbete inocentezãpezile târzii, indecise,poemele tale albastretristeþile de duminicãcuvintele tale tandre, cu gust de pâine neînceputãzâmbetul tãu ferecat cu lacãte.

Dar de fiecare datã când închid ladaLa picioare mi-alunecã tãcutãAltã pagina albã.

Se lasã seara

Se lasã seara în cãrþile meleca o fatã tristãodihnind la rãdãcina inimii taleÎn palme dimineaþa tremurã miraþiscaieþii fragezi cu gust de tãmâieSe lasã searaaºteptãrile s-au înfruptatdin cucuta proaspãtã îmbietoare

Viorile ascultã leneºe râsul strãinal himereiSe lasã searase-amestecã mãºtile în surdinãCine mai poartã azisuava coroanã de paie?

Nimic despre ziua de ieri

Plec iarãºi – zi de zi am þesut poemealbe, albastre, fumuriizi de zi am aºezat cãrãmizi în piramida pãrãsitã:le-am zugrãvit ochi de cãrbune în locul mâiniloram pãcãtuit ascultând paºii tãi cãlcând grãbiþimâinile tandre mângâind copacii despuiaþi(frigul le sãdise pe chip cenuºa aºteptãrilor).

Da e mai cald aicivieþuim laolaltã cu marea ºi nisipurilecu furtunile rãvãºite ale dimineþilor(ne-am ostoit setea cu bucurii gãlãgioasepoposind în noi de niciunde)

Privirile lor strãine, ochii voºtri departede lacrima izvorului.(Oare unde mi s-a rãtãcit aziclovnul care mã tot trãgea de mânecãcare-mi tot acoperea paºii cu nisipcare mã tot muºtruluia în tãcere:Taci tulburi iar somnul poveºtilor!)

Frunze cad în neºtirebraþele copacilor stinghere rememoreazã dansultãu haotic pe sârme imaginareLuminile oraºului se rãsfrâng în lãzilede amintiri ferecate cu tãceri.

Poveºtile vieþuiesc aziîn cãrþile închiseîngerii triºti au rãtãcit drumul cãtre casãºi tot aprind felinarele de la rãscruce.Pe-acolo nu mai calcã nimeni.

De neînþeles

Atât de simplu s-ar fi întâmplat totul!þi-aº fi spus totul dintr-o suflarefãrã sã-þi vãd ochii ca douã ape(una rãsãrind din luminãcealaltã din tãcere)

Aº fi alergat apoistrãinã în mãrile somnuluisã nu vãd cum clãdeºti în spateimenºii munþi de cenuºãDa þi-aº fi spus cum tãceam în doiîn acest poemcu tâmplele rezemate de cioburi de întuneric(Cine mi-a risipit iarãºi rãvaºeleîn cele patru vânturi?)Da cred în fericirea asta simplã -asemeni norilor nãtângi, somnoroºi -de a te ºti acolo scriind rãvaºede adormit privighetorile tristede a-þi citi gândurile îmbrãcate sumar -zeiþe tãmãduind rãnile trupuluiDar frica îmi intrã adânc în carneasemeni unei ierni ostenite

Vocea aceea rãsunã mereu:nu mai urcã nimeni în acest trenrãmâi acolo viseazã aºteaptã ascultã hrãneºte-te cu mugurii ceþurilor bãtrâne

Atât de simple erau lucrurileîncât atunci când le luam de mânãse fãceau uitare.

VVIIIIII C L A V I A T U R I • CENACLUL LITERAR DIN HUEDIN • nr. 14 • 16-31 mai 2009

88



P o e z i e

Rodica Matiº

Se lasã seara în cãrþile mele

Rodica Matiº

Vis, Oana Filip, cls. a IV-a, Liceul teoretic “O.Goga”, Huedin

Încã mai aud raþionamentele lui Pigi. Nu maivreau sã stau în pustietatea asta. Mãrºãluiesc prinzãpadã ºi zãresc în depãrtare o clãdire. Cândajung, vãd înscripþia: ªAPTE ETAJE. Cu siguranþã,e sanatoriul creat de Dino Buzzati. Un edificiualb, cu aspect de hotel, înconjurat de copaciînalþi.

Giuseppe Corte avea o febrã uºoarã. Instalatla etajul ºapte, el începu imediat sã citeascã ocarte. Dupã un timp, a ieºit pe coridor ºi a aflatde la cineva rolul etajelor.

– Da, la primul etaj sunt muribunzii. Acolomedicii nu mai au nimic de fãcut, eventual preoþiiau treabã.

Corte se bucura de poziþia lui privilegiatã,când l-am întâlnit eu în faþa clãdirii.

– Starea mea e staþionarã, îmi spuse el. – Deocamdatã, însã, progresiv, veþi coborî...– Ce vreþi sã insinuaþi?– Vã sfãtuiesc sã plecaþi de îndatã acasã ºi sã

vã bucuraþi de viaþã.– Cum adicã? Aici e o întreagã viaþã. Plus cã

sora-ºefã îmi place la nebunie.– Capcane..., domnule Corte. Camuflarea ade-

vãrului.– Þi-e rãu? l-am întrebat.– Mi-e greu. Trebuia sã te ascult, sã mai profit

de viaþã, nu sã-mi calculez etajele, anulându-miatâtea valenþe ascunse. Am avut o viaþã chinuitã.ªtii, bunica zicea: „Bucuria mea a fost tare grea”.

– Mai pot încerca un lucru pentru tine. Sã tecaut la etajul ºapte ºi sã-þi explic.

– Þi-ai pierdut minþile? Eu nu mai sunt laetajul ºapte.

– Ba eºti! Aici ºi acolo ºi la toate etajele! Eºtipretutindeni! Faci parte dintr-un volum ce poate firecitit.

– Sunt un... personaj?– Ai ghicit!M-am reîntors în faþa clãdirii, când Corte se

afla la etajul ºapte, am discutat cu el ºi în clipa încare m-a pãrãsit brusc, l-am prins de braþ:

– Vreau sã vã ajut! Salvaþi-vã! – Vreþi s-o chem pe sora-ºefã? Imediat vã

aplicã o cãmaºã de forþã.– Domnule Corte, eu vin de la ultima paginã,

de la ultimele rânduri ºi vreau sã vã ajut.

– Ce cãutaþi în viaþa mea? Ce tot bolborosiþiacolo? Controlaþi-vã aberaþiile!

A plecat. Îmi trecu prin minte cã „pânã ºicopacii pe care îi zãrea pe fereastã nu erau ade-vãraþi”. M-a cuprins spaima. Nici frunzele nu semiºcau deloc. Dar eu, Septimiu, eram real? Tepoþi îmbolnãvi de ficþiune? Iubeam atât de multcãrþile, încât au invadat pãmântul, înlocuind ceera de înlocuit? S-a instalat... livrescul pe pãmântca sã ne salveze de la apropiata Apocalipsã?Avusese loc vreo explozie nuclearã ºi, în hãulcreat, Dumnezeu a aºezat ceea ce anumiþi oameniaveau în inimile lor? Poate deveni ficþiunea mairealã decâr Realul? Ori e preferabilã unui realcoºmaresc? Nu cumva înebunisem ºi evadasemîntr-un tunel fictiv, îmi pierdusem identitatea? Saupreferam noua ipostazã? Era un refugiu?

– Calmeazã-te! îmi ºopteºte Pigi. Eu apar cândmintea þi se înfierbântã sub focul întrebãrilor.

Nu ºtiu de ce mi-e rãu, abia mã þin pepicioare. Durerile fizice îmi anuleazã intelectul,nu mai reprezint nimic, dacã nu niºte cãrnuri înstagnare. Echilibrul meu depinde, totuºi, de cor-pul slãbit.

Am ajuns pe un câmp bolnãvicios, cu multemuºuroaie. Un gard din lemne mã separã de opajiºte verde, încât îmi vine în minte proverbulconform cãruia þi se pare mereu cã de parteacealaltã iarba e mai verde, cã tot ce n-ai atins încãe mai tentant, mai promiþãtor. De aceea, deîndatãce sar gardul, mã cufund într-un soi de cenuºã. Înfaþa mea, bine ascunsã de copaci, o casã zâm-bitoare, albã, tonicã.

– Poftiþi! Este apã, mâncare, de toate! Pe minemã cheamã Aurica.

Nãuc, întind mâna ºi mã prezint. Femeiaseamãnã cu casa, îmi inspirã o încredere totalã.

În prima camerã e luminã multã, deºiperdelele de diferite culori se leagãnã uºor,înfrãþindu-se cu un fel de paravane. Femeia îmispune cã urmeazã regatul Han, pe unde rãtãceºteWang-Fo, împreunã cu discipolul sãu Ling.

A doua zi eram acolo, la intrarea în palatulimperial. Soldaþii îl aduceau pe Wang-Fo. Amintrat ºi eu în nenumãratele încãperi „pãtrate saurotunde, a cãror formã simboliza anotimpurile,punctele cardinale, principiul masculin ºi cel femi-

nin, longevitatea, prerogativele puterii.” StãpânulCelest stãtea pe un tron de jad, înfãºurat în hainaalbastrã ºi verde deopotrivã. A poruncit sã seaducã pictura neterminatã ºi l-a obligat pe Wang-Fo sã picteze. Am rãmas doar eu alãturi de el.

– Nu te teme, n-am gânduri rele, i-am ºoptit.Lasã-mã sã privesc.

Wang-Fo nu m-a bãgat în seamã. Vedeam cumbarca din tablou prinde contur, îngroºatã de pen-sula pictorului.

– Auzi zgomotul vâslelor? mã întreabã.– Parcã e o bãtaie de aripi.– Vrei sã urci cu mine în barcã? mã îmbie el.– ºi cine va fi vâslaºul?– Ling, desigur.– ªi dacã vor nãvãli ºi curtenii în barcã?– „Oamenii de aici nu sunt fãcuþi sã se piardã

înãuntrul unui tablou.”– Încã nu sunt pregãtit, i-am spus, sã merg

spre þara de dincolo de valuri. Cândva te voicãuta.

– O sã dispar pentru totdeauna.Eu ºtiu unde sã te caut, Wang-Fo... ªtiu.

(fragment de roman)

IIXX C L A V I A T U R I • CENACLUL LITERAR DIN HUEDIN • nr. 14 • 16-31 mai 2009

99



P r o z ã

Alexandru Jurcan

Cei rãmaºi pe Pãmânt

Alexandru Jurcan

Portret, Carla Cãlãþãn, cls. a IX-a, Liceul teoretic “O.Goga”, Huedin

XX C L A V I A T U R I • CENACLUL LITERAR DIN HUEDIN • nr. 14 • 16-31 mai 2009

1100



L e c t u r i

Un titlu metaforã, o copertã reuºitã, expresivã,totul pare cã stã sub semnul halucinantului, al dezor-dinii ce se instaleazã definitiv într-o lume aparentpaºnicã, aparent ancoratã în gesturi repetitive,neînsemnate. Ultimul volum de prozã scurtã al scri-itorului Alexandru Jurcan, apãrut de curând la CasaCãrþii de ªtiinþã, este o carte despre inocenþa pier-dutã, despre intruziunea neaºteptatã a absurduluiîntr-un cotidian ce pãrea fixat pentru totdeauna îninerþii, despre poezia vieþii, dar ºi despre urâtul ei.

Naraþiunile, bine articulate, construite cu migalã,fixeazã panoramic felii dintr-o lume în care pare cãîn orice moment echilibrul precar al lucrurilor sepoate clãtina. O banalã cãlãtorie cu maºina sfârºeºtepe lumea cealaltã (A omorât-o pe Angela cu un cuþitlung), “o plantã angelicã, tulburãtoare”, araucaria,strecurându-se pe nesimþite în viaþa unui cuplu,devine atotstãpânitoare, înãlþându-se tot mai puter-nicã, hrãnindu-se mai ales din momentele în careTek ºi Oly se ceartã (proiecþia parabolicã e evidentã,rãul îºi întinde tentaculele într-un sol prielnic) ºi, înfinal, cu o forþã terifiantã, demonicã, îºi înºfacãprada: “Atunci Tek a luat foarfeca. Planta s-a aplecatîntr-o miºcare înteþitã, spasmodicã ºi l-a înhãþat peTek, ca un cleºte pustiitor.” (Araucaria) Finaluldeschis strecoarã sugestia morþii dar ºi a unei posi-bile renaºteri, cei doi ajungând la purificare. Frecventautorul îºi plaseazã personajele la limita dintre ridi-col si tragic, ca în Armãsar de elitã, Ciorbã deperiºoare cu smântânã proaspãtã, Mãtuºa de pe stra-da turnului galben (unde se strecoarã, discret, ºigrotescul) sau Lebãdoiul, în care graniþele dintre artãºi realitate se ºterg treptat, în final totul plonjând înplin spectacol al vieþii.

Foarte bine scrisã, naraþiunea Câteva crime laactiv dovedeºte încã o datã preocuparea prozatoruluipentru fiecare nuanþã, pentru fiecare detaliu.

Personajul, Dosy, este o mãrturie certã a artei deportretist. Privit când din interior, când din exterior,cu ochiul fin al regizorului, eroul are vigoarea per-sonajului de roman. Povestirea mã duce cu gândul laUrmuz. Absurdul triumfã. O dovedeºte cu prisosinþãautorul încã de la început: eroul “Are câteva crime laactiv ºi o privire agerã, fulgerãtoare”. Dosy sãvârºeºtecrimele iraþional, programatic, “deºi nu simte nici unimbold spre zbaterea cadavrelor”. Nu se teme derãzbunare, “nici mãcar de mâna lui Dumnezeu, cuatât mai puþin de secera sfinþilor”, îi plac “obiectelehorror” ºi mãnâncã omletã. Finalul mã duce cu gân-dul la un anumit tip de fantastic, cel cultivat de E.A.Poe: “din Dosy rãmãsese doar CAPUL, aºezat pepernã, mai viu ca oricând”.

O altã crimã iraþionalã ia naºtere dintr-o dragostetârzie, bruscã, bolnãvicioasã. Doamna Gruºa dinDoamna Gruºa de lângã staþia de betoane trãieºte orealitate “amarã”, suferã de o “singurãtate lipicioasã”ca, în final, sã-ºi gãseascã sensul vieþii, dragostea pen-tru Aki. Îl ucide pe Abys cu o loviturã de baros,apãrându-ºi astfel noua ei iluzie. Transpare din scurtapovestire Douã raþe cu orez revolta împotrivaautomatismelor, a birocraþiei, a falselor probleme. Oaltã parabolã, o altã faþetã a lumii ca spectacol esteºi Hornarul Infernului (se vede ºi aici predilecþiaautorului pentru titlul-metaforã). Federig admirã cudetaºare spectacolul cotidian, îl cautã cu înfrigurare,pãtrunde în chiar miezul lui, apoi filmul vieþii estepãrãsit brusc “într-o searã umedã, ploioasã”, cândnorocul îi surâde: “ªi ce i-a propus coºarul? Sã îi ialocul… în infern”. Unde sãlãºluieºte adevãratulinfern: aici sau acolo? Limitele temporale ºi spaþialese ºterg. Judecata se apropie: “Într-adevãr, lumea erastricatã. Cei nelegiuiþi pedepsiþi vor fi. Iar el, Federig,va curãþa hornul purificator, care se întinde ca onoapte de osândã.” ªi el, hornarul, judecãtor ºi jude-

cat, cãlãu ºi victimã, sfârºeºte prin a-ºi ispãºi“instinctele monstruoase”. Flãcãrile “tivite cufuningine” se avântã “spre un cer neguros ºi sterp”.Limitele dintre real ºi ireal se ºterg treptat, ca în vis,ºi în Jarek ºi Linda. Jarek, “tot mai bolnav ºi maineputincios” este hrãnit în final, cu “rãbdarecâineascã”, de cãtre câinele Linda, cu toate“bunãtãþile” de la pubelã. Umorul, fin sau îngroºat,frizând tragicomedia, burlescul sau bufoneria, consti-tuie nota definitorie a unor proze cum ar fi Naºã înabsenþã, Stafylo, Valer-Valerica, Parcul electoral sauUltima facturã.

Lumea este într-o continuã pierdere a identitãþii.Crima, simbol foarte coerent, metaforã adestrãmãrii, demascã dezordinea universalã.Labilitatea oamenilor este mult îngroºatã. De undemai poate veni salvarea? Cine mai are acces la purifi-care? Se mai pot tãmãdui rãnile?

Cartea lui Alexandru Jurcan constituie o medi-taþie gravã, tulburãtoare asupra vieþii, asupra uneilumi care, pierzându-ºi reperele, raþiunea superioarãde a fiinþa, este sortitã sã se împãrtãºeascã din gustulamar al tragicului. Pe cãrãri numai de el ºtiutepãºeºte însã mereu hornarul Infernului, curãþindneîncetat “hornul purificator”.

Rodica Matiº

Hornarul Infernului ºi crimele oraºului

Dupã ce am deschis cartea de prozã scrisã deAlexandru Jurcan Plouã peste crimele oraºului(Editura Casa Cãrþii de ªtiinþã, 2009) ºi m-amadâncit într-o lecturã plãcutã ºi ameþiotoare, mi-amdat seama cã mã însoþeºte o emoþie bizarã ce-mipãrea cunoscutã, dar pe care nu puteam s-o clarific.ºtiam cã am mai trãit cândva ceva asemãnãtor, darcând? În ce împrejurãri? La un moment dat, pre-cum negativul unui film foto, mi s-a revelat întâm-plarea: eram micã, în jur de 10 ani, ºi þineam înmânã o carte la fel de tulburãtoare ºi fantasticã,numitã Alice în þara minunilor. La acea vârstã, pen-tru mine, o poveste însemna câteva pagini, ce mãþineau cu sufletul la gurã ºi care se încheiau de obi-cei bine pentru cei buni ºi rãu pentru cei rãi. Eibine, cu Alice în þara minunilor nu stãteau lucrurile

chiar aºa. Povestea era lungã, cuprinsã, de fapt, într-o carte întreagã ºi ca niciodatã regina era cam ne-bunã, oºtenii erau niºte cãrþi de joc, pisica apãrea ºidispãrea dupã pofta inimii, iar ciuperca mãrea saumicºora pe cine muºca din ea...

Mult mai mare fiind, am înþeles cu adevãrat cedorea sã spunã Lewis Caroll în povestea luiuluitoare – atunci când pentru mine lumea fantas-ticã nu mi se mai pãrea verosimilã, ci doar fabu-loasã – ºi anume cã mintea ºi sufletul unui copilsunt pregãtite sã evadeze în cele mai nãstruºnicelumi ºi sã se simtã bine ºi în largul lor acolo, sãcreadã! Alice, fetiþa din povestea copilãriei meleînsoþea toate situaþiile incredibile, dându-le aluraimaginarului, certitudinea cã ce se întâmplã acoloeste purã iluzie, este ireal.

Însã cu prozele lui Alexandru Jurcan nu-mi erachiar uºor. De data aceasta eram nevoitã sã disec,sã analizez ce citeam, sã nu iau totul de-a gata. Amîntâlnit în ele câini ce mâncau ploi de stele, oamenice dupã prea mult nechezat chiar se credeau cai,brancardieri blocaþi în lift cu cadavre, oameni gatasã pactizeze cu moartea, acceptând o cuºcã toatãviaþa doar pentru a-ºi proteja familia etc. ªi toateaceste anomalii sunt impregnate cu fraze de unlirism copleºitor: “Apa atacatã þipa în valuri para-lizante” (Sicrie proaspete); “uliþã sedusã deverdeaþã” (Portul alb); “Noaptea umedã cãzuseoblic peste grumazul puhav al oraºului leºietic” (Oflacãra ca un giulgiu).

În timpul lecturii unei proze rãmâi aburit, uluit,sedus ºi îþi doreºti ca în pagina urmãtoare sã aparãAlice, ca totul sã fie uºor, de-a gata. Dar ea nuapare ºi simþi cã rãsuflarea ta parcã se îngreuneazã.Sedat, treci la pagina urmãtoare... e ficþiune! Da,dar fantasticul povestirilor lui mã convinge cu oforþã uriaºã cã realitatea în care trãiau este plinã depersonaje ºi situaþii la graniþa cu neverosimilul. Cãfiecare dintre noi poate scoate din sechelele sub-conºtientului sãu un comportament atipic ce, însituaþii limitã, se va manifesta.

Silvia Morar

Unde este Alice din þara minunilor?

autentic ºi unitar. Prepoziþia versus15 din titluexprimã, de fapt, o stare psihologicã tensionatã aunui scriitor care era nu atât dezamãgit de faptulcã cenzorii practicau chirurgia romanelor tânãruluiautor pe viu, prin eliminarea paragrafelor preaireverenþioase ºi îndrãzneþe la adresa partidului,cât, mai ales, era iritat ºi disperat cã singura calede a se manifesta a unui intelectual în spaþiul pub-lic devenise una schizofrenicã, prin practicareaunui limbaj dublu: oficial ºi subteran – un ade-vãrat “rãzboi al nervilor”. Dincolo de aceste con-strângeri istovitoare, apare în viaþa romancieruluiZoe Ceauºescu, o atrãgãtoare formã de posibilãprotecþie ºi subordonare politicã, cãreia însãromancierul nu îi dã curs, deoarece preferã sãplece din þarã. “Fiica faraonului”16 a fost un“catalizant” al evadãrii tânãrului scriitor dinRomânia comunistã.

La o ultimã analizã, cu caracter conclusiv, seremarcã o unitate de poziþie din partearomancierului faþã de Nicolae Ceauºescu.Scriitorul, cãruia îi sunt caracteristice sinceritateaºi experimentarea autenticã a vieþii (v. MirceaEliade), a avut o atitudine de raportare adversã ºiorganicã faþã de putere la trei nivele: o manifestarepublicã lipsitã de fapte incriminante, axatã pe mis-iunea de a scrie romane de largã popularitate pen-tru tineri; o atitudine structuralã a unei personal-itãþi principiale ºi sincere; nu în ultimul rând, unmesaj subversiv ºi satiric al romanelor sale – unmijloc eficace de a-ºi arãta ostilitatea faþã de pri-vaþiunile pe care le suferea o generaþie tânãrã dor-nicã sã-ºi trãiascã viaþa liber. În acest punct al anal-izei noastre, putem sã ne explicãm curajulromancierului de a scrie despre familia luiCeauºescu, atât în România comunistã (Sfârºitulbahic), cât ºi dupã 1989 (jurnalul Întoarcerea ºialte articole din reviste ºi cotidiane americane sauromâneºti), pentru cã e sincer ºi nu are nimic deascuns, spre deosebire de alþi scriitori pentru care

acest episod atârnã în biografia lor ca un plumb.De aici numãrul mic de cãrþi de ficþiune în careNicolae Ceauºescu sã deþinã o pondere însemnatã,deoarece ficþiunea presupune o raportare umanã ºiemoþionalã sincerã ºi particularã, în timp ce studi-ile documentare ºi istorice care îl au drept subiectpe conducãtorul comunist utilizeazã o relatareneutrã, ºtiinþificã (chiar dacã deconspirativã), fãrãun angajament personal substanþial al autorului ºi,prin urmare, fãrã valoare literarã semnificativã. Înspiritul autenticismului, Petru Popescu îºi subor-doneazã destinul individual de unul colectiv, algeneraþiilor de cititori tineri cu care se simþea inde-structibil legat, cu o flexibilitate ºi mobilitate detip Llosa (din romanele sale politice ºi istorice).Opoziþia de structurã a celui care a scris Prins ºiDulce ca mierea e glonþul patriei, ca valori simbolale unei generaþii, subînþelege, finalmente, un pro-fund sentiment de dragoste ºi solidaritate faþã deidealurile tinereþii sufocate de regimul Ceauºescu.Freamãtul stârnit de apariþia romanelor sale înRomânia comunistã este expresia unei incompati-bilitãþi ºi revolte naturale ale romancierului faþã deun regim implantat artificial într-o Românie încare tradiþia ºi valorile perene ale vieþii (tinereþii)însemnau miezul intim al spiritualitãþii. Atitudineade frondã ºi opoziþia structuralã ale lui PetruPopescu faþã de autoritatea politicã supremã aacelei epoci se explicã prin tinereþea, ridicatã larang de artã poeticã, ºi prin valoarea personalitãþiisale.

Caracterul subversiv al discursului romanesc vafi analizat în altã parte. Dincolo de aceste aspecte,întâlnirile ºi raportãrile faþã de regimul politiccomunist înseamnã un episod senzaþional al vieþiiromancierului. Petru Popescu le va exploata într-unmod nou de a scrie romane, în romanul ineditSupleantul, pe care îl completeazã în aceastã varã,în biroul sãu din Beverly Hills, scriind, pentruprima oarã dupã 35 de ani direct în româneºte.Romanul Supleantul va fi lansat în România înoctombrie al acestui an, la Cluj ºi Bucureºti, ºi vafi urmat de un tur publicitar al autorului, reîntâl-nindu-ºi cititorii de mai multe generaþii înRomânia.

Note:1 Petru Popescu, Întoarcerea, Bucureºti, Editura

Nemira, 2001.2 Ibidem, p. 170.3 Petru Popescu, Sfârºitul bahic, Bucureºti, Editura

Cartea Româneascã, 1973, p. 114.4 Ibidem, pp. 152-153.5 Ibidem, p. 54.6 Petru Popescu, The Return, Grove Pr., 1997.7 Vezi un material pregãtit de Anneli Maier pentru

postul de radio Europa Liberã, cu titlul Petru Popescuand the problem of the Light Fiction, din data de30.11.1973, de pe site-ul Open Society Archives –Europa liberã.

8 C. Stãnescu, Confesiunile unui “fugar”: PetruPopescu, în Adevãrul literar ºi artistic, 2, nr. 95, 1-7decembrie 1991, p. 8.

9 Majoritatea scriitorilor au fost induºi în eroare deaceste manevre abile ale lui Nicolae Ceauºescu care,printre altele, cãuta sã dobândeascã o imagine favorabilãa Occidentului faþã de România.

10 Convorbiri Valeriu Cristea – Petru Popescu, înCaiete critice, nr. 5/6, 1993, p. 17.

11 Petru Popescu, Întoarcerea, p. 327.12 Ibidem, p. 329.13 Pentru Nicolae Breban, avantajele materiale au

existat pânã la Tezele din iulie 1971. Spre onoarea lui,romancierul criticã din Paris în mod public absurditateaºi dogmatismul acestor teze. În semn de protest, îºi dãdemisia din funcþia de redactor-ºef al revistei Românialiterarã. Este exclus din CC al PCR, alege sã se întoarcãîn þarã, dedicându-se exclusiv scrisului.

14 Convorbiri înregistrate Dinu Bãlan – PetruPopescu.

15 Prepoziþia versus provenit din verbul latin verto,ere, verti, versum denotã dinamism, complexitate ºiadversitate.

16 Petru Popescu, Fiica faraonului, în România liter-arã, nr. 37, 18 septembrie 2002.

XXIIC L A V I A T U R I • CENACLUL LITERAR DIN HUEDIN • nr. 14 • 16-31 mai 2009

1111



Într-o lume tot mai sfâºiatã de derizoriu, iatã cãpoezia constituie o oazã feritã de seismele unuitimp cupid. ªi vocea poetului, înzestratã cu har,strãbate limpede dincolo de ceea ce este sortit sãpiarã.

Am în faþã ultima carte de poeme a poetuluiIoan Negru, Cuvintele de lut, volum apãrut laEditura Grinta în 2007. Un text emblematic, “Arspoetica”, aºezat în faþa volumului, reprezintã incon-testabil mãrturia de credinþã a celui care, de ladebutul din 1993, cu Asediul Infernului, nu a maipãrãsit poezia, vãzutã ca ofrandã pe altarul uneicredinþe: “Venim cu daruri/ Nu ne prigoni.”

Reinventând spaþiul, poemul capãtã uneori den-sitatea curgerii necontenite, alteori îmbrãcându-se îninefabilul alb: “zãpada era semn de tandreþe/ nebãteam cu fulgi mari/ pânã târziu la fulgii de iarbã/ningea zi de zi/ lumea se minuna cât de bine-i stãalbã/ ninge ninge/ strigau trecãtorii citindu-mipoemul”, sau, alteori, “împovãrat de cununi imensede flori/ de panglici mari multicolore”, poemulapare ca o zeitate protectoare ce nu vrea sã tulbureechilibrul delicat al lucrurilor: “trecea tiptil prinpiaþã”. (“Ninsoare în plinã istorie”)

Pãcatul, spaima, melancolia, mormintele, sacrifi-ciul uman, sunt motive bine articulate ale poemului“Pre gura mutã”, ele regãsindu-se ºi în alte texte alevolumului. În “Cale”, naºterea poartã cu ea, încã dela început, însemnele sfârºitului: “câtã liniºte s-afãcut/ în jurul naºterii mele/ aud gândul pãºindprin curtea închisorii/ spre eºafod” cãci poetul ºtiecã fiinþa umanã este predestinatã sã trãiascã încã dela început sub auspiciile unui sfârºit inexorabil: “înnaºtere cale de întoarcere nu-i” (“Cartea 2”). În“Drumul” cãutarea capãtã rezonanþe ritualice, poe-tul descoperind cã numai dinlãuntrul lucrurilor esteposibilã înþelegerea lor, luarea lor în stãpânire: “ºi elascultând de dinlãuntrul pietrelor/ facerea împie-tritã/ freamãtul de cristal/ deasupra lor cerul ºiploile/ ºi zidurile mutelor case” (“Drumul” -“Cartea 2”). Omul, împãrtãºindu-se treptat dinmarea tainã, este sortit sã cunoascã ºi durerea cesãlãºluieºte înlãuntrul cunoaºterii: “ºi dintr-o datãtoate/ apãsându-ne ochii/ bocindu-ne pleoapele”.Cãlãtoria omului, sãvârºindu-se de-a lungul uneiexistenþe mãcinate ºi de îndoialã, dar ºi de bucuriadescoperirii luminii, surprinde etape variate alefiinþãrii: “boltã ºi leagãn ºi lumânare”, posibile sim-

boluri pentru naºtere (aspiraþie), cãutare (amãgire)ºi sfârºit. Cel ce priveºte cu ochiul cercetãtor totul,trãieºte ºi spaima înþelegerii: “mi-a fost teamã cã ampatru ochi” (“Cartea 4), metamorfoza sinelui fiindfireascã: “izvor curgând din propria-i sete/ adãpândmarea” (“Cartea 5”).

Poezia lui Ioan Negru surprinde mereu prin fru-museþea imaginii ºi prin simbolurile complexe:“înainte de þãrânã eºti/ întors dintr-o þarã în caretãciunii/ pentru o clipã nu mai pãºesc” (“Înainte deþãrânã eºti” - “Cartea 1”). Revin în carte, obsesiv,întrebãrile privind începutul ºi sfârºitul: “de dinain-tea luminii nu eºti/ ºi nu aveai acolo cum fi/ niciîn întunericul de apoi” (“Cartea 1”). De altfel,obsesia morþii strãbate din majoritatea poemelor,în tonalitãþi variate: “fãrã speranþã aºteptareavicleanã a morþii/ fãrã urmã” (“Cartea 2”), “ºimoartea stãtea lângã mine alãturi/ cu bãrbia spri-jinitã în palme” (“Hieroglife roºii”). “Închiderea înfulg” este un frumos poem alcãtuit din mai multesecvenþe distincte, ca variaþiuni la aceeaºi temã, relu-atã mereu, în cãutarea tuturor inflexiunilor ei, tutu-ror conotaþiilor, în încercarea de a ajunge la miezulînþelegerii, la izbãvirea de neliniºte ºi la asumareaatotprezentei melancolii.

“Cuvintele de lut” ale poetului Ioan Negru suntcuvinte cu gust dulce-amar, propovãduind desprecunoaºtere, despre viaþã ºi moarte, despre bucuriileºi tristeþile ce vieþuiesc adânc în miezul lucrurilor,despre neliniºtea celui ce descoperã taina fiinþãrii.

“Mi-a fost teamã cã am patru ochi”

Rodica Matiº

(Urmare din pagina VII)

Petru Popescu versusNicolae Ceauºescu

N. 6 febr. 1972, Huedin (prenumele la naºtere:Grigore Dinu). Critic literar ºi eseist. Fiul lui IoanGrigore Bãlan, asistent medical ºi poet (remarcatde ªtefan Augustin Doinaº), profesor, ºi al Mariei(n. Gabai), casnicã. Clasele primare ºi gimnaziale(1979-1986) la ªcoala Generalã cu Clasele I-VIIIMesteacãn, judeþul Sãlaj. Clasele liceale la LiceulSanitar Satu Mare (1986-1990). Dublu licenþiat alUniversitãþii “Babeº-Bolyai” din Cluj-Napoca,Facultatea de Litere: Secþia limbi clasice (1991-1996), ºi Secþia românã-latinã (2004-2007). Celedouã teze de licenþã abordeazã: Conjuncþiiletemporale în opera lui Sallustius (cond. ºt.: prof.univ. dr. Frieda Edelstein), respectiv Opera luiRomulus Zaharia (cond. ºt.: prof. univ. dr. IonPop). Profesor de latinã ºi românã la Liceul“Octavian Goga” din Huedin (din 1996).Urmeazã un curs postuniversitar în “Politici ºiadministraþie publicã” – învãþãmânt la distanþã,din cadrul Facultãþii de Filosofie a Universitãþiidin Bucureºti (2001). Tema lucrãrii de terminare astudiilor postuniversitare: Descentralizareaînvãþãmântului preuniversitar (cond. ºt.: prof.univ. dr. Emil Bãlan, Facultatea de AdministraþiePublicã Bucureºti). Înscris la doctorat, cu tezaPetru Popescu. Studiu monografic (cond. ºt.: prof.univ. dr. Constantin Cubleºan). Debuteazã cuarticolul Romulus Zaharia – Casa cu ochii scoºi,în Cetatea culturalã (mai 2002). Colaboreazã lasuplimentul literar Claviaturi al revistei Tribuna,Cetatea culturalã, Tribuna, Vatra, Oraºul, Caietesilvane, Glasul etc.

Activitatea ppublicisticã. Cu experienþaacumulatã în pregãtirea revistei ºcolare a Liceului“Octavian Goga”, Pauza mare, B. trece lacoordonarea suplimentului literar al Tribunei,Claviaturi (din 2003), împreunã cu TeofilRãchiþeanu, Alexandru Jurcan, Rodica Potoceanu-Matiº º.a., numãrul cel mai spectaculos alacestuia fiind cel din 16 mai-1 iun. 2008, dedicatintegral lui Petru Popescu, cu ocazia vizitei sale înRomânia, inclusiv la Huedin. De altfel, în paginileacestei publicaþii îºi desfãºoara B. cea mai mareparte a activitãþii sale publicistice, unde scriedespre tendinþe ale jurnalismului cultural,recenzeazã cãrþi ale prietenilor sau publicã scrisoride la Artur Silvestri, Romulus Zaharia, GeorgeMirea º.a. Se implicã în activitatea profesorilor delatinã din judeþul Cluj, împotriva marginalizãriilimbii latine, cu intervenþii la Radio Cluj (mai2004), cu materiale trimis la forumul latin Nuntiilatini, cu un articol manifest, Pro linqua latina,publicat în Cetatea culturalã (în oct. 2003), reluatsintetic, cu titlul Stadiul limbilor clasice dinRomânia, în Tribuna (nr. 66, 2005). Alte ecouriale manifestului au apãrut în diverse ziare locale,pe agenþiile de presã clujene. Mai publicã ºi paginide prozã (fragmente din romanul în lucru, Umbraadolescenþei peste câmpiile roºii) sau criticãliterarã, rãmânând fascinat însã de jurnalismulcultural. Discursul publicistic, practicat cuexigenþele profesionistului, se menþine la nivelacademic (printr-o documentare desãvârºitã), chiaratunci când se manifestã în sfera polemicã

(pledoariile pentru limba latinã, de exemplu),interesul sãu îndreptându-se, sub influenþa luiPetru Popescu, spre jurnalismul american, marcatde senzaþionalism (în sens pozitiv!) ºi tendinþeinovative.

Lista ccãrþilor ccoordonate, pprefaþate, ppostfaþate:Teofil Rãchiþeanu, Efulguraþii (pagini de jurnal,1967-1990). Cuvânt înainte de ~, Ed. Sedan, Cluj-Napoca, 2002; Romulus Zaharia, Epihia în stilvalah. Postfaþã de ~, Ed. Dacia Europa Nova,Lugoj, 2003; Idem, Anotimpurile unei þigãnci.Prefaþã de ~, Editura Dacia Europa Nova, Lugoj2003; Ioan Grigore Bãlan, Flori de gând, Selecþiapoemelor: ~, Prefaþã de Teofil Rãchiþeanu, Ed.Roprint, Cluj-Napoca, 2004; Alexandru Jurcan, Sãieºi din viaþa mea cu o lumânare în buzunar.Postfaþã de ~, Ed. Casa Cãrþii de ªtiinþã, Cluj-Napoca, 2005; Rodica Potoceanu-Matiº, Lacrimileclovnului. Postfaþã de ~, Ed. Grinta, Cluj-Napoca,2006; Alexandru Jurcan, Stãpânul ºi Silberta.Postfaþã de ~, Ed. Casa Cãrþii de ªtiinþã, Cluj-Napoca, 2007.

Referinþe: articolul din Ateneu, iulie 2005,Convorbiri literare, ian. 2008

(preluat din revista Viaþa de pretutindeni, nr. 11-12 / 2008)

XXIIII C L A V I A T U R I • CENACLUL LITERAR DIN HUEDIN • nr. 14 • 16-31 mai 2009

1122



Redactor responsabil: Dinu BBãlan

Supliment eeditat ccu ssprijinul ffinanciar aalConsiliului LLocal HHuedin

Ilustraþia nnumãrului:Picturi aale mmembrilor CCentrului dde EExcelenþã -

Arte PPlastice, eelevi aai LLiceului TTeoretic“Octavian GGoga” HHuedin ººi aai GGrupului ªªcolar

Huedin

Dinu Bãlan

M e d a l i o n ““ C l a v i a t u r i ”

Ilie Rad

Dinu Bãlan

Mare, Mihaela Costea, cls. a II-a, Grup ªcolar Huedin

Date post:	07-Nov-2019
Category:	Documents
Upload:	others
View:	0 times
Download:	0 times

Black Claviaturi Tribuna fileOri o apã, poate, prin Ardeal curãtoare Care domol sã ducã la vale...

Documents