* Lucrarea Huedinul – o localitate pe drumulspre Europa. Aspecte monografice (autori prof.Cristian-Claudiu Filip ºi Horea-Dorin Matiº, Cluj-Napoca, Ed. Grinta) a apãrut cu sprijinulPrimãriei ºi al Consiliului local Huedin. Esteevenimentul editorial cel mai aºteptat de cãtrelocuitorii urbei noastre.

* În 21 mai 2006 s-a semnat un protocol departeneriat între Liceul Teoretic „Octavian Goga”Huedin ºi Gimnaziul „Zrinyi Miklós” dinSzigetvár, Ungaria. Cu aceastã ocazie, oaspeþii auvizitat Clujul cultural, Huedinul “de la A la Z(vizitarea oraºului ºi a liceului, concert de orgã laBiserica Reformatã din Huedin etc.) ºi zonelepitoreºti din zona Huedinului. Câºtigul cel maimare, însã, a fost cã, în timpul programuluicultural-artistic (concursuri istorice, culturale, dedivertisment), s-au înfiripat prietenii între elevi,pe de-o parte, ºi profesori, pe de altã parte.Protocolul mai cuprinde întâlniri anuale pentru obunã colaborare ºi cunoaºtere reciprocã.

* Membrii din redacþia revistei de culturã ºispiritualitate creºtinã Glasul, editatã deProtopopiatul Ortodox Huedin, s-au întâlnit, laînceputul lui noiembrie, în impunãtorul sediu alProtopopiatului pentru a „savura” ºi a analizaultimul numãr al revistei ºi, bineînþeles, pentru aconcepe unul nou. Deci, a fost o „ºedinþã delucru”, în înþelesul cel mai literal cu putinþã!

* Alexandru Jurcan a fost anunþat deAmbasada Franþei cã va primi distincþia PalmesAcadémiques ca rezultat al activitãþii sale înslujba francofoniei.

* Vineri, 1 decembrie 2006, Radu Þuculescu,de la Televiziunea Românã Cluj, a realizat la

Bradul – copacul nobil al munþilor noºtri, cucare Dumnezeu, de la întemeierea stihiilor – i-aîmpodobit ca pe nealþii...

Drept stã el în vârfurile înalte ale munþilor oripe margini de ameninþãtoare prãpastii, fãrã sfialã,farã mãcar umbrã de teamã.

Voevod al mãreþiei, al liniºtii ºi al singurãtãþii,patriarh între patriarhi, columnã sacrã a setei noastrede înãlþime, harpã cu mii de corzi prin care simfoni-ile pãgâne ale vãzduhurilor îºi cern disperarea.

Unic în mãreþie ºi sfinþenie, mãreþ în liniºte ºifurtunã, în ninsori ca ºi în arºiþa verilor ºi în asprelegeruri ale iernilor.

Simbol al demnitãþii ºi verticalitãþii de la carenoi, oamenii, mult am putea învãþa – ºi nu învãþãm.

Peste munþi Maimarele, mai înalt decât înaltul,mai drept decât dreptatea, mai sfânt decât sfinþenia.

Copac al sufletului nostru pe care, din decem-brie în decembrie, ne-am fãcut un obicei de

a-l masacra fãrã milã, în faþa cãruia ar trebui, maidegrabã, a ne închina cu evlavie, iar noi, pãgâni pânãîn mãduva oaselor, nu o facem...

În Decembrie mor brazii. O sãrbãtoare care pen-tru mine nu mai e de mult sãrbãtoare, care pe minenu mã bucurã, o tradiþie care, prin efectele ei nega-tive, a devenit pãgubitoare ºi la care, cu toatã pã-rerea de rãu, ar trebui sã renunþãm. Brazii româneºtimor în floarea vârstei, an de an, cu miile, cu miilede mii. Securea pierzaniei trece prin ei cu vinovatãinconºtienþã. ºi asta pentru o – nu de acum doar –efemerã plãcere. Tãiem bradul, îl ducem în caselenoastre, îl împodobim, dansãm în jurul lui, cel maiadesea cu falsã religiozitate i ne închinãm, pentru cadupã câteva zile sã-l scoatem din odãile noastre cape ceva ce nu ne mai trebuie, ne încurcã; îl aruncãmla gunoi ca pe o zdreanþã. Biet zeu, despuiat, vai, detoatã sacra lui mãreþie!

Voevod îîncetinatu: “Brad în munþi, ne-ncovo-iatu,/ În, din vechi, nalte preluce –/ Voevod înceti-natu,/ Ani o mie-n spate duce...// Paznic viuSingurãtãþii,/ Nu îi turbã-mprejurul/ Decît nalt rotin-du-ºi zborul/ Doar Mãria Sa Vultúrul...// Ci el dreptstã sub hlamida-i/ Cu argint viu argintatã./ Cãtre elîmi plec eu fruntea/ ªi îngîn în sine-mi: Tatã!...“

11

Black

Black

CENACLUL LITERAR DIN HUEDINN R . 8 2 0 0 6

ClaviaturiÎn ddecembrie mmor

brazii . . .

Teofil Rãchiþeanu

foto: Robert Sârb

Efulguraþii

Cîntec dde ttoamnã

E toamnã tristã iarãºi cu ploi ºi neguri reci...Drumeþ te faci ºi singur ºi trist prin ele treci.Te duci, te duci, în ele îþi sufletu-nfãºori,Singurãtatea-þi plînge-mprejur ca alteori?

Eºti jos ori sus, aproape, departe, nu mai ºtii,Oricum, oriunde pasul te duce, întîrzii...Nu ºtii de-i azi ori mîine ori ieri. Adînc disperi,Vii dinspre nu ºtii unde ºi-ajungi în nicãieri

ªi frunze, miriade, cad – galbene ninsori –,Pui tîmpla-n palme, ochiul închizi ºi-nveþi sã

mori...Ca într-o altã viaþã îþi vin, difuze, veºti –

Ori, vechi, îþi spune Moartea cu Dumnezeupoveºti?...

Teofil Rãchiþeanu

(Continuare în pagina VIII)

Tribunasupliment

Flashback 22006

8 noiembrie 2006. Amfiteatrul Liceului„Octavian Goga” din Huedin gãzduieºte oîntâlnire cu trei seniori ai scrisului clujean, foºticolegi de clasã ai primei promoþii a liceului,scriitorii Constantin Cubleºan, Ioan Bãlaº ºiMarcel Mureºeanu.

Întâmplarea s-a dovedit, în cele din urmã, oîntâlnire cu Poezia.

Revenit, dupã o lungã absenþã, pe meleagurileadolescenþei, evocate cu duioºie ºi umor,Constantin Cubleºan a adus cu el o carte depoezie apãrutã cu un deceniu în urmã(Timiºoara, Editura Helicon). Lumina dinprãpastie reprezintã o selecþie de poeme caremarcheazã „vârstele” experienþei lirice ascriitorului ºi face obiectul prezentului exerciþiude lecturã.

Am descoperit în paginile ei un poet de marediscreþie, poate puþin sfielnic în aceastã ipostazã,în mod cert umbrit – pe nedrept – de staturaprozatorului, criticului ºi dramaturguluiConstantin Cubleºan.

Lumina din prãpastie este o carte de poeziecare reflectã trãiri sufleteºti ºi un întreg orizontde culturã ºi meditaþie, în care ConstantinCubleºan etaleazã mai multe voci proprii, mãºtilirice personale ale adevãrului poetic, în condiþiileacestei prelungite ºi deconcertante

postmodernitãþi, când te ispiteºte tot mai multîntrebarea dacã mai poþi sã fii personal înpeisajul atât de aglomerat al poeziei „mileniului”.Adevãrata ºansã a poemelor lui ConstantinCubleºan stã în eterna reîntoarcere a lirismuluisãu „pe drumul inimii” (Blaga), un lirism blândºi înþelept, cu o încãrcãturã ideaticã lipsitã deagresivitate, având în schimb virtuþi incantatoriimagice.

Poetul orchestreazã o retoricã a sentimentelorîn cadenþe solemne, ceremonioase: tristeþiautumnale („Cum se lipeºte ploaia de ziduri ºide pomi,/ ªi cum oraºul pare un fund tãcut demare” –„Autumnalã”); neliniºtea destrãmãrii („Nedestrãmãm încet, ca pânza putrezitã/ De-atâteaploi ce ne-au spãlat prin ani” – „Crepuscul”),spaima necuvântului („Ne dezgolim încet dehainele vorbirii” – „Crepuscul”); moarteasufletului ºi deºertãciunea fiinþei („Suflete-ngheþate la sfârºit de veac/ Ne-ngropãm înmunþii vieþii de cenuºe” – „Ger”), cãutarea febrilãa identitãþii („Mã tot întrebaþi cine sunt/ Ne totîntrebaþi cine suntem” – „Destin”), înstrãinarea(„Ca mâine strãini ne vom fi nouã/ Copleºiþi deun veac nerãbdãtor” – „Ca mâine”).

Intelectual rafinat, Constantin Cubleºan esteînclinat spre reflexivitate, devenind adesea poetal timpului biologic ºi universal, cu sentimentultrecerii ºi al temporalitãþii („Ne ofilim încet cafrunza de mesteacãn/ ªi ne-nclinãm sub vânturica paltinii cãrunþi – /Ni se zbârceºte pielea, depiersicã trecutã/ ªi coborâm în vreme mai slabiºi mai tãcuþi” – „Crepuscul”). Rostirea sa poeticãse articuleazã la marginea veºniciei pe care ofixeazã în metafore – definiþii, investind-o cucorporalitate („Doar ºtim cã veºnicia e un omãtimens/ În care nu sunt drumuri ºi, nici atât,hotarã/ Unde ajungi, fixat într-un cristal,/ Sã

licãreºti prin timpii fãrã de zori ori searã” –„Poate cã veºnicia…”).

Imaginarul poetic al Luminii din prãpastie seconstituie progresiv din ceaþã ºi pâcle oarbe(„Trãim într-un imens halou de ceaþã/ Ca-ntr-unacvariu cu pereþii falºi” – „Ceaþã”; „ De unde vinatâtea pâcle oarbe?/ Cine le-ntinde valul pestenoi?” – „De unde”), „cohorte lungi de noriînzãpeziþi”, „vãlãtuci de nea”, oraºe înecate înploi putrede, toamne cu stranii scuturãri defrunze („De toamnã”), cu amurguri prelungiteîntr-o moarte lentã, inexorabilã.

Constantin Cubleºan se aflã în cãutareafrumuseþii ca singur adevãr al Poeziei. Dacãprimatul stãrilor sufleteºti este indiscutabil,acelaºi lucru se poate spune ºi despre virtuteaincantatorie a versurilor sale, care curg agale,somnoleazã tãrãgãnat, suspinã, se avântã, seîngânã în refrene obsedante. Din versuri se simteîncordarea cuvintelor care devin fluid verbal,materie densã ºi rebarbativã cioplitã cu o daltãelegiacã, neliniºtitoare, uneori copleºitoare, ca înadmirabilul poem intitulat „Apa”, pe care îlreproduc integral: „- Auzi cum sapã apa-n mal?/ -E tropot surd de aprig cal…// - Auzi cum sapãapa-n zid?/ - E foºnetul pãdurii-n grind…// - Auzicum sapã apa-n stâncã? / - E neaua ce se cerneîncã…// - Auzi cum sapã apa-n noi?/ - E vremeaputrezitã-n ploi…// - ªi-atunci, lumina de subpleoapã? / - E apa care-ntruna sapã…”.

În loc de altã încheiere, aº spune cã existã înpoezia lui Constantin Cubleºan lumini care n-austrãlucit încã ºi care cãlãtoresc spre noi dinstrãfundurile abisale ale unei sensibilitãþi poeticecare se cere descoperitã.

Lumina ddin prãpastie ssau

lumina ccare nn-aastrãluci t îîncã

Într-o dimineaþã, sosind la liceu (LiceulTeoretic „O. Goga”, Huedin) am gãsit plicul de latine (ºtiam deja cã ai fost elevul acestui liceu), încare se afla Patima recunoºtinþei (Cluj-Napoca,Casa Cãrþii de ºtiinþã, 2006), precum ºi dedicaþiata pentru mine: ”aceastã carte ca o noapte albã încare joacã la ruletã întunericul meu”. Pentrumoment am uitat de celelalte cãrþi ale tale (nucumva vreo douãzeci?) ºi am invidiat mottoul dela pagina 5, ca sã aflu mai apoi cã erau propriiletale versuri:

„ªi-apoi unde în altã parteDecât într-o moarã de vântNu te întreabã nimeni Cât e de albã fãina oaselor tale!”

La întâlnirea cu elevii liceului am citit douãpoezii din volumul tãu. Am simþit în privirea tacandidã o reconectare la propriul tãu act scriptic.Fabula fierului de cãlcat are relevanþã, întrucât

„cultul datoriei „poate degenera în agresivitate.Da, ai dreptate, trãim într-o lume „bolnavã dedragoste ºi ucisã de urã”. Pe când sã ne rugãm ºinoi, iatã cã la un etaj” diavolul raºcheteazãparchetul”.

Poezia ta e incomodã, centratã pe conexiunigrave, în voit disconfort intelectual. Firea taeruptivã alege ºi haloul persiflãrii, uneori alironiei. ªi apoi ce conteazã, când ”vocile se iubescdincolo de noi”. Irina Petraº scria cã eºti„îmblânzitor de orbiri ºi ispite”. Ar fi sunatextraordinar drept titlu pentru ceea ce scriu acum,însã n-am avut forþa ideaticã a Irinei. Dacãtrupurile noastre au devenit „douã cãdelniþegoale”, atunci „cui sã mulþumim c-am învinsmoartea?”. Spune drept, ai fi preferat o cronicãamprentatã de stilul hiper-elevat, în care eu aº fiadoptat o decriptare ocultatã, ori îþi convine ceeace Teofil Rãchiþeanu îºi imagineazã cã ar putea fiacest „de la cititor cãtre autor”? Între Eros ºiThanatos, la tine nu se mai vede decât „o ceaþãca un animal mare”, pentru cã tu nu suporþistagnãri recurente, chiar dacã ºtii cã poeþii„deconspirã tot, scriu despre îngeri ca desprevaci”. Vreau sã spun cã magma ta nu suportãclasificãri ºi cã „în gingãºia roz a prãpastiei”dominã spiritul tãu tutelar, chiar dacã tu pãrãseºtirar corabia, deoarece „m-am obiºnuit sub apã”.Uneori simþi nevoia sã ieºi la suprafaþã „pentru o

gurã de aer”. Nu uiþi o clipã de albatrosul luiBaudelaire, „ºtii cã oraºul e mort pânã la brâu” ºi atunci te cuprinde din nou dorul de zona tahieraticã, mai precis „o poftã nebunã/ de-arãmâne ce sunt/ mã prãvale în mare”. Alegoriiletale coabiteazã cu imagini impenetrabile, mai alescând în decembrie aprinzi focul ºi sufli încuvinte. Anumite versuri focalizeazã subit un gustal exorcizãrii. Evadezi, plãsmuieºti irealul, iubeºti,uiþi de tine însuþi ºi realizezi cã „aºa ne lasãfemeile/ ca pe niºte cizme stricate,/ cu guracãscatã, ºi fug cu zeii!”. Þie nu-þi pasã de nici untorþionar. Þi-au crescut petale „în locul unghiilorsmulse de el”. ªi tu stai aºa întins pe iarbã, iar înlocul tãu, umbra ta s-a urcat pe cruce, aºteptândsã urli în locul ei. Orice demitizare îþi reuºeºte, iarfluxul liric îþi întãreºte corabia, pe care o pãrãseºtirar.

Acum e noapte târziu, þi-am recitit volumul ºi,cum îþi spuneam, îþi las prin testament toatãprietenia mea ºi poate cã graþie poeziilor tale „iaram scãpat trenul/ sub care voiam sã mã arunc”.Îþi voi scrie din nou peste puþin timp ºi „poºtaºulse va prãvãli de obosealã/ tot cãutându-te în loculmeu”.

AAlexandru JJurcan

IIII C L A V I A T U R I • CENACLUL LITERAR DIN HUEDIN • nr. 8 • 16-31 decembrie 2006

22

Black Pantone 2253 UU

Black Pantone 2253 UU

D e ll a cc i t i t o r cc ã t r e aa u t o r

E x e r c i þ i u dd e ll e c t u r ã

Scrisoare ddeschisãlui

Ma rcel MMureºeanu

Elena-Livia Bâlc

33

Black Pantone 2253 UU

Black Pantone 2253 UU

IIIIIIC L A V I A T U R I • CENACLUL LITERAR DIN HUEDIN • nr. 8 • 16-31 decembrie 2006

E v e n i m e n t

Pentru locuitorii Huedinului – strãvechi centrucomercial, meºteºugãresc ºi spiritual al satelordepresiunii Huedin – de mai multã vreme s-afãcut simþitã nevoia unor studii aprofundate, princare sã se prezinte argumente peremptorii privindvechimea ºi continuitatea multimilenarã.

Referiri scurte, articole limitate la perioaderestrânse, ori pe teme etnografice s-au fãcut, maiales în secolele XIX-XX, în mai multe lucrãri, darinsuficiente pentru “oraºul de la poalele Vlãdesei”ºi zona sa.

Iatã cã la acest sfârºit de an 2006, doi tineriprofesori de istorie, Cristian Claudiu Filip –proaspãt doctor în istorie - ºi Horea Dorin Matiºs-au încumetat, ceea ce alþii mai în vârstã n-aufãcut, sã cerceteze, sã adune documente dinarhive, din colecþii particulare, sã consulte zeci delucrãri de specialitate, fotografii de epocã, sã leinterpreteze, sã valorifice patrimoniul istoric localºi, prin editura Grinta, sã publice opusulHuedinul – o localitate pe drumul spre Europa.Aspecte monografice.

Domniile lor au plecat de la premiza potrivitcãreia cel ce nu cunoaºte istoria locurilor nataleeste mai sãrac, cã tinerii din Huedin, ºi, în modspecial, elevii, trebuie sã aibã cunoºtinþe despretrecutul localitãþii pentru a se putea ancora câtmai bine în prezent ºi-n problematica UniuniiEuropene.

De altfel, ºi titlul cãrþii ne proiecteazã spre oasemenea idee. Personal aº fi spus în titlu “spreUnirea Europeanã”, deoarece în Europa suntem –de mii de ani încã – în centrul ei, cu vestitele ves-tigii ale culturii neolitice ori cele ale epocii me-talelor, potrivit cãrora istoricul american M. Ghimbutas susþine cã aici s-a creat “primamare civilizaþie europeanã”.

Autorii ºi-au asumat, cu îndrãznealã ºi curaj,riscul alcãtuirii ºi publicãrii lucrãrii, convinºi fiind

cã vor provoca opinii ºi pãreri diferite, dar marealor majoritate în favoarea celor afirmate de ei,deoarece sunt bine ºi convingãtor argumentaþi.

Întreg conþinutul cãrþii, locuri, oameni ºi fapte,prezintã interes, incitã la studiu atent, oferind aju-tor prin cele 300 de fotografii (obiecte, unelte,arme, monede, clãdiri, monumente, personalitãþi,obiective de interes turistic).

Tematica abordatã este bogatã ºi variatã,începând de la Cadrul natural… pânã la eveni-mentele petrecute la începutul secolului XXI.

Istoria huedinenilor nu este tratatã izolat ci înconexiune cu cea a locuitorilor satelor zonei,deoarece la Huedin ( = loc de popas, de hodinãsau odihnã, cum ne spune tradiþia) coborau moþiicu material lemnos ºi produse animaliere, cei depe valea Almaºului urcau cu cereale, iar localniciiofereau produse meºteºugãreºti, vin ºi alte bunuride consum.

Este bine scos în evidenþã rolul de târg jucatde Huedin timp de peste 1000 de ani ºi poziþiapopulaþiei faþã de marile evenimente de la 1600,1784, 1848-1849, 1918, ori perioada zbuciumatã aanilor 1940-1944.

Autorii abordeazã multe aspecte, materialul

oferit în carte este vast, dar, aºa cum recunosc,departe de a fi exhaustiv.

Considerãm rodul muncii lor ca un prim marepas în vederea finalizãrii monografiei localitãþiicentru al zonei, ce cuprinde satele din parteanordicã a Munþilor Apuseni.

Pregãtirea de specialitate, seriozitateacercetãrilor, voinþa ºi energia lor tinereascã, sun-tem convinºi, îi vor determina sã continue studiultemelor abordate. Într-o a doua ediþie este binesã-ºi gãseascã locul alte aspecte etnologice, fol-clorul literar-muzical ºi, mai pe larg, rolulHuedinului de centru spiritual al zonei.

Felicitãm membrii Consiliului local ºi pe ceide la Primãrie pentru ideea materializatã însusþinerea financiarã a acestui demers ºi, în modspecial, pe cei doi autori, Cristian-Claudiu Filip ºiHorea-Dorin Matiº.

Huedinul, oo llocalitatepe ddrumul sspre

Europa

Nicolae ªteiu

V o c e a dd i n ““ o f f ”

Precum în vechime crinul înfierat pe umãrulunei femei, o azvârlea pe aceasta în afarasocietãþii, tot aºa cuvintele „suplinitor necalificatcu…” alcãtuiesc stigmatul ce-l port eu de mai binede 12 ani, ca profesor în valea mea dragã. Acestetrei cuvine, odatã rostite funcþioneazã ca unverdict, ca o condamnare. Automat, cel în cauzãeste azvârlit, precum un paria, la periferiasistemului educaþional.

Sã ºtiþi cã „suplinitorul necalificat” are studiisuperioare. Ba mai mult, acel „cu” înseamnã cudefinitivatul luat. Ghinionul lui este acela de a se

fi nãscut sub o zodie nefastã. Astfel, bietul de el,când este vorba despre îndatoririle sale, eleabundã. ªi nu am auzit încã: ”Suplinitorii au maipuþine hârþogãrii de fãcut”. Discriminarea apareabia când acesta trebuie sã primeascã drepturi. Defapt cuvântul „drept” nu trebuie sã facã parte dinvocabularul unui paria. Un paria are rute speciale,trasate de acolo de sus, rute care nu-i dau voieacestuia sã se încruciºeze cu cele ale colegilor lui.Gândul te duce la vremurile când, în minele dediamante, sud-africanii bãºtinaºi aveau un singurdrept – sã fie exploataþi. Asemenea, suplinitorulnecalificat trebuie sã caute ºi sã ºlefuiascãdiamante, dar la limita minimã a economiei:salariul cel mai mic din þarã. Suplinitorul, oricâtar fi de bun, nu are voie la vechime continuã. Eldã în fiecare 31 august examen pentru post, darnu primeºte decizie decât de la 15 septembrie.Asta ca sã nu-ºi ia nasul la purtare, sã ºtie cã eleste „altfel”. Spor de zonã, salariu de merit,

navetã gratis? Nimic din toate astea!Cunosc suplinitori, profesori excelenþi care,

chiar dacã nu sunt calificaþi în domeniul în carepredau, meritã toatã stima. M-am tot întrebat cene mânã pe noi, marginalizaþii din învãþãmânt, sãprestãm o muncã la nivelul unui calificat. ªi întoþi aceºti ani mi-am dat acelaºi rãspuns: elevii. Eisunt cei care ne motiveazã. Pentru cã dupã patrusau ºase ani de cãutare a lor, de ºlefuire, aceºtia –precum diamantele – strãlucesc în orice monturãºcolarã ar ajunge.

M-am hotãrât sã scriu ce simt eu, „suplinitorulnecalificat cu…”, în semn de mulþam tuturoraltruiºtilor din învãþãmânt, pentru cã noi, chiardacã suntem trataþi fãrã respect, nu depunemarmele. Plãcerea de a þine în mânã un diamant ºide a-l ºlefui întru strãlucire ne binecuvânteazã.

Diamante ººlefuite

Silvia Morar

IIVV C L A V I A T U R I • CENACLUL LITERAR DIN HUEDIN • nr. 8 • 16-31 decembrie 2006

44

Black Pantone 2253 UU

Black Pantone 2253 UU

Volumul de versuri al poetului Ioan Negru,Zãpadã cu lupi, apãrut la Editura Grinta, în 2005,începe cu o întrebare retoricã: „În cealaltã viaþã/care dintre noi va trãi?” („Zãpadã cu lupi”).

O voce distinctã, rãzbãtând limpede dinmarile spaþii oblãduite de un alb halucinant,angoasant. ªi un volum unitar, constituit ca osimfonie þesutã în jurul unor elemente recurentecum ar fi: zãpada, moartea, lacrima, cenuºa,timpul, teluricul etc. Expresia poeticã econcentratã, metaforizatã.

Moartea sãlãºluieºte în chiar miezul vieþii. Nuprovoacã spaime, nu alungã, ci împacã; egeneratoare de întrebãri, e „imaculatã”, purã,

nãscutã „dintr-un mugure”: „Pâine ºi vin/ e ea//ºi zãpadã cu lupi” („Zãpadã cu lupi”).

Armonia interioarã a poemelor este potenþatãdeseori ºi prin reluarea în text, îndeosebi în final,a unor sintagme sau chiar a unor versuri. Acestereveniri nu ne conduc însã niciodatã în punctuliniþial, nu sunt simple artificii de construcþie, elecunoscând, pânã în finalul poemelor, noipotenþãri lirice; totul e redimensionat, meditaþiagravã este astfel mult adâncitã.

Poetul se lasã fascinat, în „Poveºtile cu cerbi”,de un spaþiu mitizat. Cerbii, cãrãrile, poienile,iarba, cetina, zãpezile, constituie doar câtevarepere pe o hartã poeticã. Reveria îl face sãreînvie o lume ce respirã cu o forþã nebãnuitã, înritmuri ancestrale: „cine mai crede azi poveºtilecu cerbi/ vorbele s-au apus/ ºi le pãºim peumbrã/ pe ºuierul anume rãmas între cetini/ subbolta ninsorii/ zãpezile cu cerbi/ rugãciune mutã”(„Poveºtile cu cerbi”). Cu multã tandreþe,creatorul ia în stãpânire universul concret,privilegiat.

În „Alb peste alb” iubirile „de la-nceput” îlpredispun pe poet la visare: „aici ºi acum primaîntâia iubire/ ca o statuie scoasã adânc dinpãmânt/ plinã de hieroglife/ ºi mai apoi iubirilede la-nceput/ coapte pârguite/ ºi-o vietate deinfinit”. Alteori iubita, concretã, diafanã,stãpâneºte lumea poetului, subjugându-l: „eu scriudespre mireasma iubitei/ dupã o întreagã noaptede dragoste/ ºi despre uragane” („Despre naturã’).În „Reamintirea miresmei” ea devine zeiþã, se-ndepãrteazã, pânã îºi pierde aura: „zeiþã am zis/pânã pe ºolduri pânã la glezne/ pânã la iarbatãlpilor tale albe/ s-a fãcut om ºi-a plecat/ fãrãumbrã/ fãrã cãrare”.

Metafora lupilor e prezentã ºi în poemul„Lacrimã fãrã fântânã”. Prãdalnici, himerici, „lupiinegri” se constituie într-un simbol distinct alcãrþii: „Vin lupii în noi/ sã-ºi caute pãdurea/ lupiinegri/ fãrã de urmã fãrã de umbrã/ Vin lupii cucolþi de zãpadã/ Cu colþi de peºterã/ ºi deprimãvarã”.

În „Acasã sub cetini” preocuparea creatoruluieste iarãºi cuvântul, arta scrisului. Pãrãsit de o

divinitate protectoare, pradã a incertitudinilor(„Cât de departe cenuºa/ care va vorbi?”), el se-ndreaptã spre singurul liman ocrotitor – poezia:„În ceara lumânãrii scriind/ ºi flacãra traducând/în limba nopþii/ ºi-a umbrii”.

În „Paºi fãrã umbrã” întrebãrile chinuitoarereferitoare la condiþia umanã revin obsedant.Simbolurile biblice prezente în text se constituieîn imagini deosebit de complexe. În „Cale (12)”impresioneazã succesiunea metaforelor,revelatoare sau plasticizante, vii: „rãstignit încãdin uter/ încã din cuvântul primordial/ cununãcãrnii ºi þiitoarelor sale/ cale cãtre omulascuns/.../ o lacrimã împietritã/ spintecatã cusãrutarea/ pânã la cuib”.

O lecturã care predispune la meditaþie, o„panoramã a deºertãciunilor”, a dorului deînãlþare, o cale de a mântui prin cuvânt ºi opersonalitate poeticã distinctã în spaþiul atât degeneros al liricului.

“pârguitã îînzãpadã ccãrarea”

Rodica Matiº

S e m n dd e cc a r t e

Mai precis JEBE ºi expoziþia sa personalã din2006 la Cluj-Napoca. Adriana Jebeleanu s-a nãscutîn 1975 la Cluj-Napoca ºi a studiat laUniversitatea de Artã ºi Design din acelaºi oraº.Mai apoi s-a stabilit la Modena în Italia. Laînceput a fost director artistic în publicitate, ceeace a constituit o specializare aparte. Expoziþiipersonale, expoziþii de grup (Danemarca, Italia,România), din Cluj în Timiºoara, din Modena înVeneþia, din Bucureºti la Volterra. În iulie 2006, laMuzeul de Artã din Cluj-Napoca un joc de…rãzboi, adicã War Game, acuarele pe pânzedramatice, dintr-un unghi original. Maºini grele,nave de rãzboi, elicoptere, camioane americane,mizându-se pe ºocul slalomului printre culorineaºteptate. Intensitatea coloritului dã naºtere

unui contrast neliniºtitor, percutant, premonitoriu.Pericolele se ascund la tot pasul ºi pot fi anunþatede imaginile distorsionate, care cer o receptareprivilegiatã.

În Tribuna nr. 94/2006, la pagina 36 se aflãun interviu cu Jebe semnat de Livius George Ilea.Adriana Jebeleanu picteazã în acrilic ºi cultivãironia finã. De unde a apãrut obsesia maºinilor?Acolo în Italia lucra pentru ceramicã, apoi i s-aoferit un atelier, dar ºi un spaþiu de expunere într-o fostã garnizoanã. Realitatea italianã conþineun cult al maºinismului. „Pe mine mã fascineazãforþa masculinã pe care mi-o insuflã maºinile”,afirmã artista. Cromatica aleasã denunþã ovarietate ironicã, capabilã sã aºeze înainteaochilor un roz discordant cu puterea maºinilor.Mesajul? Violenþa în anti-forme adesea bizare.Culorile roz, roºu, galben atenueazã sentimentulde incertitudine, de spaimã ce transpare dinnegru, din galben, dar ºi din formele agresive,rãzboinice. Toate culorile alese gliseazã spredefinirea unor sentimente. Ambiguitatea unor

sensuri latente ne duce cu gândul la posibilitateaunei exorcizãri. Rãul poate fi abolit printr-otratare cromaticã premeditatã. Senzaþia dedimensiune amplã înseamnã ºi o oarecareneputinþã în faþa proliferãrii. Doar intensitateaculorilor se mai poate opune, aºadar arta ar puteafi capabilã sã-ºi aºeze rostuirea în stopareapericolelor iminente. În Vanity Fair tuºele deculoare roºie, într-un hazard agitat, anuleazã,parcã, orice maºinãrie de rãzboi în timp ce Stealthboat creeazã o senzaþie de diafan prin prezenþaacelui galben lichefiat.

Catalogul realizat cu ocazia expoziþiei de laCluj-Napoca e redactat în englezã ºi conþinereproduceri de aleasã calitate.

War GGameAlexandru Jurcan

S i m e z e

Ioan Negru

UUnn ppaass îînn ffaaþþãã

Vreau liniºte. Azi mã ocup de mansardarea luminii.Cu tine voi locui acolounde strãlucirea nu ne va orbi.Obosite ni-s trupurile ºi fãrã de somnsingura rigoare ce nu ne umileºte e þãrmulîn voie vom spune istoria dragosteirisipite cu alþii, pânã când vom pieride altceva decât de moarte.Va fi fulgerul stârnit din nimiciar noi cea dintâi perechea cãrei voce se ridicã sã cearãdreptul la un alt fel de sfârºit.

TTeexxttuull hhiibbrriidd

Mã tem de memorie,mã feresc sã rememorez,uit perfectul verbelor de la simplu la compusºi pânã la perfidul Albional mai mult ca perfectului.Dar cum sã scapi de ceea ce nu vezi,de lipicioasa mânã cãzutãdintr-un cer ce te urmeazãpe toatã durata trecerii prin pustiu.Unde e Marea Roºie de altãdatã?De ce nu mai poartã cãrarepe la mijlocul pletelor sale?Toate se închid peste toate!În fiecare zi arunc mrejele în laguna memorieiºi le scot pline.Ceea ce vãd nu pot descrie:trecutul nu stã deageaba, el înfloreºte,monstruoase forme se împerecheazã mereu,viaþa mea ºi vieþile altora umblã goalenici o sfiiciune ca atuncicând ele se petreceau de-adevãratelea.Tot ce aduc la suprafaþã colcãieºi are mirosul nãmolului.Vrea sã se mai petreacã o datã,forþeazã uºa, pãtrunde în creierul meu.Dacã nu i-aº reda la timp totul

aceleiaºi primitoare lagune,viaþa mea, aici, la suprafaþã, s-ar termina.ºi totuºi, ca ºi cum nimic nu s-ar fi întâmplat,dimineaþa mã duc fluierândpe malul acestei Tiberiadeºi arunc ºi mai departe plasele.Poate odatã le voi scoate goale ºi-mi va fi dat un ceas de liniºtepe nisip numai cu soarele,iar la trezire sã pot spunefericit cel ce se vâneazã numai pe sine,pentru cã a lui va fiîmpãrãþia cu o singurã margine.

ÞÞiinnttãã ggrreeººiittãã

Vin ploile. De pe versantul oboselii de timpcad “pietre melancolice”tocmai au închis drumulau oprit cãrãuºiile.Stau toþi ºi ridicã din umerinu mai pot trecese tulburã apa din sângele lor.Atunci vine EA ºi face un semn, susurã:nu aici v-am spus sã cãdeþi, proastelor!Iar pietrele se ridicã ºi umblãlocul se face curat.Ploile pleacã.

PPooeettaa llaaccuussttrrãã

Ca niºte corbi, ochii meise aruncã peste stârvul oglinzii, flãmânzii!Vãd ei ceva. Simt ei laguna putreziciunilor.Încã mã aflu sub anestezia iluziei,doar chipul tãu de poetã lacustrãîncheagã apele ºi nu le lasãsã treacã spre Styx.Atâta putere ai aziîncât lujerul mâinii tale poate þine în bãtaia luniifloarea neagrã a nopþii,din toate poemele lumii!

CCaassaa ccuu ssffiinnþþii

E atât de frig încât nu ne putem ridica la ceruri

unde cãldura raiului toatã ne aºteaptãde-aceea vom mai zãbovi pe pãmântpânã colo cãtre idele lui martiecând se va desprimãvãra soarelesã ne suie în cupeul sãupe toþi sfinþii rãmaºi pe-aici de la Boboteazã ºi de mai-nainte trimiºi sã dãm fân cãprioarelorºi câte o þigarã de foi nevoiaºilor.Se va afla undeva o iesle sã tragemsau o casã de omde unde au plecat stãpânii în þãrile caldeacolo vom aprinde focul, sã stãmca pe vremea când eram viiiar cei ce vor bate la uºã,tulburaþi cã nimeni nu le rãspunde,deºi luminile pâlpâie seara,vor alerga sã ne pârascã la preoþifãrã a pricepe cu ce grangurii-a blagoslovit Dumnezeu.Noi ºtim toate astea

ºi chiar dacã dormim câte trei într-un patne simþim bine. Numai sã nu se lungeascã

iarna ºi sã fim nevoiþi sã ieºim prin nãmeþidupã nuiele de fluiere.

CCaallee ddeessppiiccaattãã

Întunericul e uleiul din candela luminiicând se sfârºeºte el, lumina apunedupã ce apune lumina se face întunericºi tocmai atunci bate secunda când începutul ºi sfârºitul sunt una.Scânteia atingerii lor iarãºi aprinde întunericulcel mult ºi uscat din strãlucitorul sãu vas.Prin pereþii lui se pot vedeaîn mãrimea lor naturalã galaxiile!Luminã îîntristatã ee îîntunericul.

PPssaallmm-aaddiieerree

La tine mã întorc,o, fragedã meduzã a brumei de toamnã,ridicã-þi ochii nevorbitori asupra mea,strãbate-mã cu frigul tãu potolit,sub oasele mele aprinde albele tale cristale!Sufletul meu nu-l ademeni de la mine,fii fereastra neîngrãditãcãtre raiul tinereþelor mele,deasupra ta lasã-mã sã zbor cât sã te pot umbri cu gândul!Negrul trandafir al soareluiiatã se aruncã în noricu împãratul-copil în braþele sale, octombrie unge cu mierepicioarele cocostârcului rãtãcitor,toate se aprind fãrã sã ardã,prin tine!

55

Black Pantone 2253 UU

Black Pantone 2253 UU

VVC L A V I A T U R I • CENACLUL LITERAR DIN HUEDIN • nr. 8 • 16-31 decembrie 2006

Marcel Mureºeanu ºi Ioan Alexandru (1982)

p o e z i e

Poezi i dde MMarcelMureºeanu

Un sunet de cãdelniþã, un miros ademenitorde tãmâie, o voce tãrãgãnatã de preot mai pre-ocupat de vocalize decât de nemurirea sufletului,dieci, babe cu bocete din vremuri vechi, darinsidioase pânã la lacrimi, un vanitas vanitatumtopit printre ierburile putrede de toamnã.Curgerea vremii unge aerul cu melancolie,clopotniþa satului sunã pustiu.

Am devenit suspect de melancolic. De câtevazile stau cu ochii pironiþi în computer, la biroulde Pompe funebre al unei metropole. Lucrez cugândurile vraiºte. În baza de date existã atâtamoarte. Calculatorul a început sã se deregleze.I-Worm.Tanatos, un virus afurisit, mi-a pustiitcomputerul. Am chemat un serviciu IT. Aveamfoarte mulþi clienþi care telefonic, prin e-mail saupersonal, ne solicitau serviciile alarmant defrecvent.

Pânã când specialiºtii IT controbãiau conexiu-nile moarte ale calculatorului, am început sãcontemplu metropola, uriaºã ca un mamut. Oviermuialã de maºini împroºca penetrant gazulde eºapament. Zigzagul strãzilor îmi produceaameþealã. Un miros de încins îmi provoca imagi-nea unei incinerãri. Parcã oraºul se golea devitalitate. Numai betoane încinse, cabluri, undemagnetice care îmi cauzau dureri de cap. Ciudat,chiar prietena mea Livia îmi reproºa uneori aces-te descrieri macabre. Doar lucram la un serviciude pompe funebre, fapt ce n-o deranja, de altfel.Fiecare are jobul lui.

Adineaori mi-am aruncat ochii pestestatisticile metropolei noastre. Am dat de unraport al primãriei noastre de cartier. Populaþia aîmbãtrânit alarmant. Tinerii sunt tot mai rari ºimai bine plãtiþi pentru jobul lor. Serviciile deasigurãri ºi de pensii scârþâie din toateîncheieturile. Raportul mai aratã cã locurile dincimitire s-au împuþinat alarmant, iar un loc deincinerare a devenit extrem de scump, chiarprohibitiv. Locuitorii metropolei preferauincinerarea, din motive practice. Serviciul nostru,din acest motiv, ºi-a adaptat profilul. Am începutsã vindem la cerere ºi urne funerare cu numeleinscripþionate pe ele.

Într-un ziar am citit despre un profesor deistorie, ateu ºi adept al cultului egiptean alsoarelui, cum ºi-a trasformat propriul apartamentîntr-un mausoleu. Pereþii erau cu niºe pentruurnele familiei, iar apartamentul o bibliotecãlabirinticã cu fotografii, decoraþii, premii, extrasede articole din ziare, suveniruri ale morþilor dinfamilie.

Am început sã mã scrântesc rãu. De douãsãptãmâni de când lucram aici, gândeam numaiîn asociaþie cu morþii. Prietena mea, Livia, m-asfãtuit sã-mi iau chiar câteva zile libere. Eramsurmenat, munceam peste program. Când mãîntorceam acasã o gãseam pe Livia adormitã, iaro mâncare rece mã aºtepta de mult timp înfrigider. Îngurgitând mâncarea, priveam designulinterior ºters al camerei ºi mobila matã, ca unochi orb. Livia era singura culoare în acestpustiu. Pesemne va trebui sã schimb ceva pe aici.

Într-o noapte ea mi-a reproºat felul disperat,brutal de a face sex. Nu-i mai ascultam

dorinþele. Nu mai exista ca fiinþã vie,comunicativã. Nici nu prea avea multe ocazii,pentru cã momentele de rarã ºi profundãintimitate începeau sã lipseascã...

În faþa asediului infernal de cereri pentruservicii funebre, am cerut ºefului noi forþe.Nepãsãtor mi-a cerut soluþii. Îmi relatase cândvao filozofie a sa. Aici e numai moarte. Viaþa e înafarã. De aceea jobul acesta trebuie tratat nuprea serios. Altfel riºti sã te dereglezi.

Computerul a rãguºit de atâta moarte. Mainou am început sã vizitez site-uri funerare. Câtde straniu sunã: w.w.w.morþi.ro. Pentru untânãr de 30 de ani nu e o ocupaþie preaobiºnuitã. Livia a fost chiar ºocatã când m-avãzut îmbrãcat în acelaºi costum negrusãptãmâni în ºir. Am pretextat uzanþa firmei.

În faþa computerului realitatea din jur seatrofiase. Locul ei îl luaserã imaginile, statisticile,ºtirile. Se poate trãi doar online? Tinerii secunosc aici. Se iubesc, suferã, trãiesc drame. Dince în ce mai mult comunicam cu Livia numai penet ºi pe mobil. Ea a devenit un personaj,printre morþii mei, e drept un personaj viu,înfrãþit prin sex, prin suflet. Sufletul nu-ºi areetimonul în verbul a sufla, a respira? Odatã, într-un week-end liber, discutam cu Livia la o masãla restaurant nu neapãrat de morþi, darasociaþiile pe care le fãceam între evenimentepersonale erau morbide. Dupã o clipã de tãcereîn care ea m-a privit ca un scaner, a exclamat înrâs: Mortule!

Trebuia sã gãsesc la birou o soluþie izbãvi-toare. Trebuiau rezolvate într-un fel cifrele ameþi-toare de cereri pentru servicii funebre. Decliculs-a produs printr-o asociaþie neaºteptatã chiar înfaþa computerului. Înaintea unui client obraznic,care-mi cerea zeci ºi zeci de servicii – se vedea cãtrãia pe picior mare – am izbucnit: de unde sãscot pentru incinerarea defunctului tãu tatã urnãcu inscripþii în trei limbi, sã îþi realizez, auzi!?,niºte plãci votive cu toate datele biografice ºi dis-tincþiile, (fusese politician, dacã mi-aduc bineaminte), doar nu-mi va scoate computerul atâtealucruri din senin!? Pentru aceasta trebuie sãlucrez prin alte firme ºi totul costã timp... Da, însfârºit, ce mai... Câtã energie depun oamenii

aceºtia pentru imaginea lor post-mortem! Dardin acest lucru se pot scoate bani serioºi! Bruscmi s-a asociat imaginea metropolei îmbãtrânitecu aceste probleme imposibil de rezolvat. De cenu un cimitir online? De ce nu un cimitir virtual? Imaginea conteazã, oricum, nu realitãþile oricum dispãrute ale defunctului... În felul acesta toate dorinþele clienþilor noºtri ar fi rezolvate automat.

De mii de ani sufletul s-a desferecat dinînchisoarea trupului, credinþã de la Platon citire.De ce n-ar exista un cimitir virtual, cu un sitepropriu, pentru fiecare suflet de om? M-aº plim-ba cu plãcere prin acest þintirim electronic. ªi înplus realitãþile imaginare de altãdatã – Infernul,Câmpiile Elisee, Paradisul ar primi o netã consis-tenþã. Sufletele ar avea posibilitatea sã se ridicela un cer virtual, online, o lume în sine perfectã.Familia supravieþuitoare a mortului s-ar trudi caimaginea mortului sãu sã fie cât mai atrãgãtoare,mai captivantã, iar Dumnezeu nu ºi-ar ostenimemoria într-atâta, ci ar vizita banca de date, iarla Judecata de apoi ar judeca cu probe. El îsipoate crea acest ajutor, prin noi, oamenii.Oricum scoarþa terestrã nu mai poate face faþã,din cauza supraaglomerãrilor urbane. Criptele s-ar putea muta în cer.

Sunetul mobilului a sunat mai nervos caniciodatã. Era Livia. A rupt în sfârºit tãcerea. Mi-a spus tot ce vroia probabil sã-mi spunã mai de mult, cã o neglijam, cã viaþa noastrã eramonotonã, cã eram un demodat care trãia cumorþii lui ºi cã mai bine ar fi sã ne separãm.

Când mi-a înºirat toate acestea pe mobil amînmãrmurit. În primul rând nu o credeamcapabilã de o asemenea decizie. Nu credeam cãLivia poate exista cu un Nu în viaþa mea. Sevede treaba cã jobul, morþii mei îmi topiserãminþile. Nu ºtiu unde greºisem, când anume.Realitatea relaþiei noastre o vedeam de-abia acumschimbatã. Multe detalii foarte importante îmiscãpaserã. Reproºurile ei sau privirile ei îmirãneau de-abia acum sufletul mai mult caniciodatã. Derulam imaginile trecute ca-ntr-unfilm. Dar dintr-o altã perspectivã, a celui care apierdut. Eram un demodat. Îmi uitasemtinereþea. Poate aveam înscrisã în genã

Online

VVII C L A V I A T U R I • CENACLUL LITERAR DIN HUEDIN • nr. 8 • 16-31 decembrie 2006

66

Black Pantone 2253 UU

Black Pantone 2253 UU

Dinu Bãlan

P r o z ã

foto: Robert Sârb

bãtrâneþea sau, cine ºtie, moartea!? Totul pornisede la acea înmormântare a pãrinþilor mei dinsatul acela uitat de lume? Îmi neglijasemrãdãcinile în metropola aceasta, ºi o datã regãsitem-am schimbat? De atunci oare?

Sau poate ideea acelei afaceri cu morþii. Dejareuºisem sã-mi conturez totul. În minte mi seurzise totul ca o reþea. Mã hotãrâsem sã includmorþii mei pe profesii. Aici intrau arborelegenealogic, fotografii pe diferite trepte ale vieþii,actele, studii, operã, copii, visuri, iubiri, micipãcate nemãrturisite... Toate ale rãposatului!Morþii îmi erau prietenii ºi ajutoarele mele.Discutam cu ei. Se plângeau de rudele lornepãsãtoare, prea grãbite. Eram eu cu cimitirulmeu virtual. Îi ascultam pe morþi cu atenþie.Aveau nevoie de o înþelegere specialã. Rudele îmiofereau dosare peste dosare. Le rãsfoiam avidfiecare filã a vieþii lor. Iar morþii îmi spuneaumai multe dedesubturi ale vieþii lor, decât poatedacã aº fi discutat cu ei în timpul vieþii. Erauniºte neajutoraþi. Aveau nevoie de timpul ºi deînþelegerea mea.

Dar mã scrântisem, e sigur. Livia mi-areproºat într-o dimineaþã, dupã o noapte bâjbâitãde dragoste: Puiºor, tu ai început sã vorbeºti însomn?... Era evident cã morþii îmi controlau nunumai viaþa derizorie, cenuºie, ci ºi somnul ºidragostea.

Am plecat acasã. Apartamentul pustiu.Singura patã de culoare în cimitirul acestacenuºiu a fost ea. M-am aºezat pe pat. Parfumulei încã persista. Ciudat, nu-l simþisem încã.Începeam sã simt de-abia acum urmele trupuluiei imaculat, savoarea lui. Prin unghere adãstaserãºoaptele ei. Pe pielea mea zãceau imprimatesãruturile ei catifelate în ruj. Cãutându-milenjeria de noapte, am dat de un sutien al eiuitat în mare grabã înainte de a pleca. L-amaruncat ca pe-o sfidare. Fiecare lucru uitat sãpacâte o ranã în urma lui. Vidul dimprejur sãpacãrãri adânci. Nu eram un expert în moarte, înlipsuri?... Pe toate cutele ºi pliurile cearºafuluiam citit povestea iubirii noastre. Am cãutat sãvãd ce ar fi vrut sã spunã ea mai mult ºi nu aspus.

Noaptea metropolei se strecura hoþeºte, ca unºarpe, anevoios, inoculându-mi o otravã bãtrânã,stãtutã ca moartea însãºi. Cãutam salvarea.Morþii mei au încetat sã mai vinã. Am visat.Umblam buimac printr-un oraº devastat, incendi-at. Erau schilozi, arºi, ultraradiaþi. Poate o

bombã... Soarele ardea pe boltã sus într-o marede cenuºã. Era atâta suferinþã în jur! Brusc, m-am împiedicat ºi-am alunecat. O grotã, opivniþã a unei case distruse? Nu, era maidegrabã o bisericã sub pãmânt. Aspectul eraunul de peºterã. Sfinþii atârnau pe stalactite saupe rãdãcini de copac. Dar era impresionant decalm. Era o liniºte de ºuvoi rece de pãdure. Erao litanie de foºnet de pãdure. M-am împiedicatprin lumina difuzã din jur. Un colþ de icoanã.Am ºters pãmântul reavãn de pe ea. Era Livia.Era Ea, Icoana. M-am trezit îndurerat.

M-am dus în baie. Eram bãrbos ºi mai pieritca niciodatã. Liviei îi plãcea întotdeauna cânderam neras. Îi plãcea aspectul meu poros,sãlbãticia ºi virilitatea mea. Poate aici s-a înºelat,la început. De fapt, eram un mort pe dinãuntru,în mine era un cimitir. Acum era totuna. M-ambãrbierit încet ºi absent. Câteva zgârieturi

începeau sã aparã tot mai adânci. Încercam sã îibãrbieresc sãruturile ei care îmi ardeau faþa,strecurându-se în sânge. Faþa mi se înroºise cusânge. Cred cã arãtam rãu. Picãturi rubinii mi seprelingeau pe piept. M-am scufundat în cadafierbinte. Cândva, demult, se practicau spãlãrilerituale. Se credea cã orice lucru murdar, de carenu prea era plãcut sã-þi aminteºti, putea fi ºtersprin spãlãri repetate. M-am înspumat cu mult gelde duº. Cred cã arãtam ca un om alb de pluº.Trebuia sã-mi decolorez trupul, sã-l mumific, sãmã omor pentru a renaºte în alt loc ºi timp.

Trebuia sã fac ceva. M-am mutat definitiv înbirou, la jobul meu. Lãsasem apartamentulpentru ca Ea sã moarã acolo cu toate ºoaptele eiperfide. M-am hotãrât s-o înmormântez acolo. ªipentru ca orice urmã sã disparã i-am legat într-unpachet puþinele lucruri rãmase în apartamentpentru a apela la propriul meu serviciu depompe funebre. Trebuia sã fac ca ea sã disparã.Orice clipã care mai însemna rãmânerea ei aicimã istovea, mã distrugea. Îmi ajungea viaþa meadereglatã. Îmi ajungeau morþii mei. Amîmpachetat lucrurile. Le priveam. Le simþeamînsufleþite de o putere mai presus de înþelegereamea. Am aflat de la un prieten cândva, cã dacãvrei sã scapi de urmele unei iubiri, ar fi bine sã-iarzi orice suvenir, orice amintire, fotografie,cadou. Le-am aºezat în mijlocul biroului pentrumarea ardere de tot. Ce mai rãmânea? Am ºterse-mail-urile, SMS-urile de pe mobil. Dar oareprintr-un simplu foc se va rezolva totul? Undeeste ritualul?

Dar mi-a apãrut în faþã computerul, ca unochi atoatevãzãtor. ªi cimitirul virtual? Atunci m-am gândit la siteurile funerare în construcþie.Trebuia ca Livia sã aibã primul site. Povesteaaceastei iubiri trebuia sã fie înmormântatã laintrarea în acest cimitir online. Încolo, lãsaþiorice speranþã, voi cei ce intraþi... Ah, era sã uit.Adresa sitului acestui cimitir virtual este:http://www.morþi.com/.

77

Black Pantone 2253 UU

Black Pantone 2253 UU

VVIIIIC L A V I A T U R I • CENACLUL LITERAR DIN HUEDIN • nr. 8 • 16-31 decembrie 2006

foto: Robert Sârb

foto: Robert Sârb

Este binecunoscut faptul cã oraºele mici,oamenii Huedinului, au posibilitãþi financiarereduse, raportate de regulã la nivelul de dez-voltare al urbei, fapt ce se reflectã pregnant ºiasupra activitãþilor culturale.

În aceste condiþii este de remarcat cã înHuedin este o viaþã culturalã intensã, datoratãatât celor implicaþi direct (oamenii de culturã,profesori ºi elevi), cât ºi sprijinului de care acesteactivitãþi se bucurã la nivelul Primãriei ºi alConsiliului local Huedin.

Privind dincolo de cifre ºi de implicareaunora sau a altora (adicã dincolo de politicã),remarcãm finalizarea la Huedin a douã proiectede amploare. Mai întâi amintim aici inaugurareape 8 septembrie 2006 a unui corp de ºcoalã nou(cu 16 sãli de clasã) în cadrul Grupului ºcolarHuedin. Acest proiect început în anul 1994 afost rodul mai multor guvernãri, însã meritulfinal a revenit celor de astãzi, punându-se astfelpunct orelor de dupã-amiazã, dar ºi unor promi-siuni electorale.

În al doilea rând, menþionãm apariþia încondiþii grafice excelente a lucrãrii monografice

Huedinul – o localitate pe drumul spre Europa.Aspecte monografice. Autorii, Cristian-ClaudiuFilip ºi Horea-Dorin Matiº, au tratat trecutul ºiprezentul Huedinului într-o viziune europeanãdorind de fapt sã ofere Huedinului o “carte devizitã” la intrarea în Europa.

Aceste realizãri majore au completat în modfericit activitãþile tradiþionale organizate laHuedin sub egida Primãriei ºi a Consiliului localHuedin. Doar enumerarea acestora este suficien-tã pentru a surprinde amploarea vieþii culturale aHuedinului în anul 2006.

Amintim aici manifestãrile organizate de 24 ianuarie (Unirea Principatelor), 14 februarie(Ziua Îndrãgostiþilor), 8-9 mai (Ziua Europei), 19-21 mai (Zilele Huedinului), Festivalul inter-naþional de folclor “Pãunul de aur”, 9 octombrie(Ziua Internaþionalã a Holocaustului) –“Holocaustul de la Huedin”, 1 Decembrie (ZiuaNaþionalã a României). Nu trebuie sã uitãm dedeschiderea oficialã a Clubului Copiilor, dereprezentãrile teatrale ºi, bineînþeles, de lansãrilede carte ale unor scriitori locali sau judeþeni.

În final amintim sprijinul financiar acordatapariþiei, în cadrul revistei Tribuna, a suplimen-tului Claviaturi (al Cenaclului literar dinHuedin).

Pentru toate acestea se cuvine a se aducemulþumiri domnului primar Nicolae Chiº ºimembrilor Consiliului local Huedin (cu deose-bire celor din Comisia de învãþãmânt, culturã,sãnãtate ºi sport).

Huedin o emisiune despre trupa de teatrufrancofon Assentiment (spectacole, interviuri).

* În 28 noiembrie Catedra de istorie aLiceului Teoretic „O. Goga” Huedin a organizat omasã rotundã cu tema „Huedinul ºi zona sa înanii celui de-al II-lea rãzboi mondial” pentru afacilita cunoaºterea de cãtre locuitorii oraºului acelor mai importante evenimente din perioadarespectivã. În deschidere, ansamblul Poieniþa(coordonatori Dorina ºi Ionel Pop), din localitateaPoieni, ne-a încântat ºi la propriu ºi la figurat.

* Doru Rus repetã de zor la Clubul Copiilorpiesele Conul Leonida... (dupã I.L. Caragiale),Tãmãduitorul (I. Bãieºu), Du chien qui fit sontestament (scenariu Alexandru Jurcan dupã farsedin Evul Mediu), Drogaþii (piesã cu temãantidrog).

* În buna tradiþie a instituþiei liceale dinHuedin, ºi în acest an au avut loc lansãri de carteºi întâlniri cu scriitorii, cum a fost cea din 8noiembrie 2006, la care au participat autoriconsacraþi, foºti colegi de clasã, în primageneraþie de absolvenþi: Constantin Cubleºan,Ioan Bãlaº ºi Marcel Mureºeanu.

* ªi sã nu uitãm de multe alte evenimenteeditoriale precum apariþia microromanului satiricCocoºul ºi cocoaºa al lui Alexandru Jurcan,volumele de poezii ale lui Teofil Rãchiþeanu,Alizeul de dor ºi Patimile dupã Iancu (volumlansat o datã cu inaugurarea noului sediu pentruclasele gimnaziale ale Grupului ºcolar Huedin),suplimentul Tribunei, Claviaturi etc.

* Revista Liceului Teoretic „O. Goga” dinHuedin, Pauza Mare, apare ca de obicei, din anul2000, trimestrial. ªtiþi cum este. E mai greu sãîncepi, dar mai greu sã continui ºi sã sfârºeºti. ªiîn acest an, revista Pauza Mare a primit premiulIII la concursul revistelor ºcolare de tip magazin,faza judeþeanã. Dincolo de lucruri oficiale, am sãvã dezvãlui un secret. Nu mai scriu eleviiliteraturã? Nu mai scriu elevii poezii? Ba,dimpotrivã, coordonatorul acestei reviste ºcolare,Dinu Bãlan, ne spune cu mâna pe inimã cã eleviiscriu articole de bunã calitate (reportaje, sondaje,interviuri, articole de tip anchetã ºi diagnozã), laorele de jurnalism, în pauze, în timpul liber. Scriutinereºte, pe limbajul lor, pe teme foarte sensibilecare incitã chiar la polemici. Au atâta imaginaþie,încât trebuie doar sã le-o canalizezi spre fericiteexpresii ºi forme (literare sau jurnalistice!).Excelsior!

* Elevele Liceului Teoretic „O. Goga” dinHuedin, Iuliana Dobra ºi Corina ªaitiº din clasa aX-a, au apãrut în volumul colectiv de versuri Atreia zi, apãrut la Editura Lumen din Iaºi în 2006.

(Urmare din pagina I)

C L A V I A T U R I • CENACLUL LITERAR DIN HUEDIN • nr. 8 • 16-31 decembrie 2006VVIIIIII

88

Black Pantone 2253 UU

Black Pantone 2253 UU

Scurtã pprivireasupra aanului

cul tural 22006 llaHuedin

Horea-Dorin Matiº

Flashback 22006

Redactor responsabil: Dinu BBãlan

Supliment eeditat ccu ssprijinul ffinanciar aalConsiliului LLocal HHuedin

O r i z o n t hh u e d i n e a n

foto: Szabo Tamas