+ All Categories
Home > Documents > biologie animala. caiet de lucrari practice

biologie animala. caiet de lucrari practice

Date post: 30-Dec-2016
Category:
Upload: vannhi
View: 349 times
Download: 14 times
Share this document with a friend
89
Transcript
Page 1: biologie animala. caiet de lucrari practice
Page 2: biologie animala. caiet de lucrari practice

ELIANA SEVIANU

BIOLOGIE ANIMALĂ

CAIET DE LUCRĂRI PRACTICE

Page 3: biologie animala. caiet de lucrari practice

Referenți științifici:

Mc. Acad. Dr. Dan Munteanu

Dr. Alin David

Dr. Ioan Tăușan

Dr. Sandu Stermin

Coperta: Fluturele amiral Vanessa atalanta pe inflorescență de Telekia speciosa.

Foto: Eliana Sevianu

Page 4: biologie animala. caiet de lucrari practice
Page 5: biologie animala. caiet de lucrari practice

Introducere

Acest material se adresează studenților la Știința Mediului, o specializare care

presupune acumularea de cunoștințe din domenii foarte variate ce conduce la

cunoașterea mediului înconjurător, atât partea nevie cât și partea biotică. Suportul de

lucrări practice se dorește a fi un ajutor pentru studenți în realizarea lucrărilor

practice de laborator și pentru înțelegerea unor concepte și procese biologice prin

efectuarea unor exerciții didactice și prin aflarea răspunsurilor la întrebări tematice.

Lucrările practice sunt axate pe cunoașterea și înțelegerea lumii animale, a filogeniei

și evoluției, atât a grupelor de animale cât și a unor sisteme anatomice, precum și pe

felul în care diferite grupe s-au adaptat la noi medii de viață. În cadrul lucrărilor un

aspect important îl reprezintă recunoașterea speciilor de la noi din țară, atât cele

comune cât și cele rare, endemice sau protejate de lege. Cu toate acestea, sunt tratate

și câteva grupe fără reprezentați în fauna autohtonă, dar importante pentru înțelegerea

evoluției lumii vii. Lucrarea tratează grupele animale în ordine sistematică, fără a

avea pretenția unui studiu exhaustiv, astfel încât unele grupe, care sunt tratate în

cadrul cursurilor teoretice, nu au fost abordate ca lucrare practică. De asemenea,

sistematica nevertebratelor utilizată a fost cea tradițională, chiar dacă studiile actuale

de genetică moleculară aduc argumente pentru schimbarea poziției sau rangului unor

grupe, dar fără să existe încă un consens între specialiști.

Page 6: biologie animala. caiet de lucrari practice

Cuprins

Încrengătura Flagellata (Mastigophora - Zoomastigina) ................................................................ 1

Încrengătura Sarcodina .................................................................................................................... 2

Încrengătura Ciliophora ................................................................................................................... 4

Încrengătura Sporozoa (Apicomplexa) ............................................................................................ 4

Încrengătura Porifera - bureți de apă ............................................................................................... 9

Clasa Hidrozoa .......................................................................................................................... 12

Clasa Sciphozoa ......................................................................................................................... 12

Clasa Anthozoa (anemone și corali) .......................................................................................... 13

Încrengătura Platyhelmintes (viermi plați) .................................................................................... 14

Clasa Turbellaria (planarii) ........................................................................................................... 15

Clasa Trematoda ........................................................................................................................ 15

Clasa Cestode ............................................................................................................................. 16

Încrengătura Nematoda (viermi cilindrici) .................................................................................... 18

Încrengătura Annelida (viermi inelați) ........................................................................................... 18

Clasa Polychaeta ....................................................................................................................... 19

Clasa Oligocheta ........................................................................................................................ 20

Clasa Hirudinea ......................................................................................................................... 21

Încrengătura Mollusca ................................................................................................................... 23

Clasa Bivalvia ............................................................................................................................ 24

Clasa Gasteropoda ..................................................................................................................... 26

Clasa Cephalopoda .................................................................................................................... 28

Încrengătura Arthropoda ............................................................................................................... 30

Subîncrengătura Chelicerata ..................................................................................................... 31

Clasa Arahnida .......................................................................................................................... 32

Subîncrengătura Crustacea ............................................................................................................ 35

Clasa Branchiopoda ................................................................................................................... 35

Ordinul Cladocera ..................................................................................................................... 35

Clasa Malacostraca ................................................................................................................... 36

Ordinul Decapoda ..................................................................................................................... 36

Subîncrengătura Uniramia ............................................................................................................. 38

Page 7: biologie animala. caiet de lucrari practice

Clasa Myriapoda ........................................................................................................................ 38

Clasa Hexapoda ......................................................................................................................... 39

ÎNCRENGĂTURA ECHINODERMATA .................................................................................... 49

Clasa Crinoidea ......................................................................................................................... 50

Clasa Asteroidea ........................................................................................................................ 50

Clasa Ophiuroidea ..................................................................................................................... 51

Clasa Holothuroidea .................................................................................................................. 51

Clasa Echinoidea ....................................................................................................................... 52

Încrengătura Chordata ................................................................................................................... 53

Subîncrengătura Urochordata (Tunicata) ................................................................................. 53

Subîncrengătura Cephalochordata (Acraniata) ........................................................................ 54

Subîncrengătura Vertebrata (Craniata) ..................................................................................... 54

Clasa Chondrichthyes (pești cartilaginoși) ................................................................................ 56

Clasa Osteichthyes (pești osoși) ................................................................................................. 57

Clasa Amphibia .......................................................................................................................... 63

Clasa Reptilia ............................................................................................................................. 65

Clasa Aves .................................................................................................................................. 68

Clasa Mammalia ........................................................................................................................ 78

Page 8: biologie animala. caiet de lucrari practice

1

În cadrul lucrărilor practice la disciplina Biologie animală se studiază reprezentanții regnului

animal și, pentru o mai bună înțelegere a originii animalelor din forme de viață mai simple,

organismele unicelulare sau coloniale asemănătoare animalelor grupate sub denumirea de

protozoare.

REGNUL PROTISTA

Sistematica acestui regn este departe de a fi finalizată sau măcar general acceptată, aici fiind

grupate organisme cu caracteristici și origini foarte diferite. Reprezentanții regnului Protista sunt

eucariote unicelulare sau coloniale, unele forme unicelulare caracteristici întâlnite și în rândul

animalelor (Metazoa), și sunt grupate în subregnul Protozoa. Protistele unicelulare și pluricelulare,

care au unele caractere asemănătoare plantelor (de exemplu, euglena și algele) se studiază în cadrul

disciplinei Biologie Vegetală.

Exercițiu: identificați principalele caracteristici care deosebesc animale de plante (studiate în

cadrul disciplinei Biologie vegetală).

Animale (Metazoa) Plante (Plantae)

Mobilitate

Hrănire

Înveliș celular

Subregnul Protozoa

Caracteristicile de animale metazoare identificate cu ajutorul exercițiului se întâlnesc și la unele

organisme unicelulare, la protozoare. Caracteristicile care le apropie de regnul animal sunt

capacitatea de deplasare (cu ajutorul cililor, flagelilor sau pseudopodelor), modul de hrănire

heterotrof (prin absorbție și ingestie), si lipsa peretelui celular. Toate protozoarele sunt organisme

unicelulare, eucariote, microscopice, având dimensiuni cuprinse între 4-500 µm (1 µm = 10−6 m).

Trăiesc într-o mare varietate de habitate, ca forme libere acvatice, în ape dulci și marine, în sol, dar

și forme simbionte sau parazite. Se cunosc peste 50.000 de specii, majoritatea cu populații extrem

de numeroase, reprezentând astfel o bază trofică importantă pentru alte organisme, cum sunt unele

nevertebrate.

Protozoarele se împart în patru încrengături, în funcție de modalitatea și organitele specializate

pentru deplasare.

Posedă flageli pentru deplasare Încrengătura Flagellata

Posedă cili pentru deplasare Încrengătura Ciliata

Formează pseudopode pentru deplasare Încrengătura Sarcodina

Nu au organite pentru deplasare Încrengătura Sporozoa.

Încrengătura Flagellata (Mastigophora - Zoomastigina)

Cuprinde protozoare care se deplasează cu ajutorul unuia sau mai multor flageli, aflați în diferite

zone ale corpului.

Page 9: biologie animala. caiet de lucrari practice

2

Flagelat

Sistemele noi de clasificare împart flagelatele în mai multe încrengături. Toate speciile se hrănesc

heterotrof și nu posedă cloroplaste (organite celulare ce conțin clorofilă). Există specii libere (mai

puține), simbionte sau parazite. Speciile parazite pot provoca boli atât la om cât și la animale, cum

sunt Trypanosoma gambiense (boala somnului la om), Trichomonas sp., Lamblia intestinalis

(enterocolită la om și alte mamifere). Speciile libere sunt în majoritate acvatice, mai puține specii

terestre care trăiesc în medii cu umiditate ridicată.

Trypanosoma sp., caractere generale

Multe dintre speciile de apă dulce sunt folosite ca bioindicatori ai gradului de saprobitate a apelor,

iar în apele uzate au rol de purificatori.Specia Bodo saltans se dezvoltă masiv în ape puternic

poluate bogate în hidrogen sulfurat, iar Bodo putrinus în bioderma instalațiilor de epurare a apelor,

fiind un important bacteriofag. Codonosiga botrytis este frecventă în ape eutrofe, mezosaprobe.

Încrengătura Sarcodina

Cuprinde protozoare cu corpul fără o formă definită, celula având o membrană subțire ce permite

formare de pseudopode, cu ajutorul cărora protozoarele se deplasează și să hrănesc. Citoplasma se

găsește în două stări interschimbabile: ectoplasma (lichid) și endoplasma (gel), iar prin trecerea

dintr-o stare în cealaltă se realizează deplasarea.

Page 10: biologie animala. caiet de lucrari practice

3

Hrănirea la Amoeba proteus

Încrengătura cuprinde specii fără un înveliș extern și grupe de specii cu corpul învelit într-un înveliș

rigid:

a. Cu forma corpului nedefinită: Amoeba proteus, trăiește în bălți și mlaștini. Specie

prădătoare.

b. Cu înveliș rigid: Testacee, Foraminifere (înveliș care conține calciu), Heliozoare, Radiolari

(înveliș care conține siliciu). Cochiliile calcaroase se depun după moartea organismelor pe

fundul bazinelor acvatice și formează în timp depozite de roci calcaroase biogene.

Înveliș de foraminifer

Sarcodinele populează toate mediile de viață, existând forme libere, simbionte și parazite.

Page 11: biologie animala. caiet de lucrari practice

4

Încrengătura Ciliophora

Cuprinde cele mai complexe protozoare, polinucleate, care au corpul acoperit cu cili cu ajutorul

cărora se deplasează. Populează toate mediile acvatice și cele terestre cu umiditate ridicată. Unele

specii sunt bioindicatori ai calității apelor. Există și specii comensale, simbionte și parazite.

Paramecium caudatum este prezent în sedimentul bogat în materie organică dar și în plancton.

Vorticella putrina se fixează pe plante și animale acvatice, în ape foarte poluate, fiind o specie

polisaporobă.

Paramecium caudatum

Încrengătura Sporozoa (Apicomplexa)

Cuprinde specii exclusiv endoparazite, cu ciclu de viaţă complex, care implică trecerea prin mai

multe faze, uneori cu gazde multiple. Unele specii pot avea forme de rezistentă, dar toate au în

comun faptul că trec prin stadiul de spori în ciclul lor de viață. Adaptarea la endoparazitism a făcut

ca structura corpului sporozoarelor să se simplifice prin reducerea sau pierderea completă a unor

organite, inclusiv a celor de deplasare. Exemplu de specie: Plasmodium falciparum, specie care

provoacă malaria.

Ciclul de viață la Plasmodium sp.

Page 12: biologie animala. caiet de lucrari practice

5

Exercițiu: colectarea, observarea și identificarea protozoarelor vii. Se realizează o aplicație în teren

pentru colectarea protozoarelor libere. Recoltarea speciilor acvatice se realizează prin trecerea unui

fileu cu ochiuri fine prin spuma formată la suprafața apelor și la suprafața vegetației subacvatice,

precum și prin raclarea biodermei formată pe plante sau pietre submerse. Materialul se colectează în

recipiente de plastic și se studiază în laborator. Se examinează câte o picătură din materialul

colectat la microscop și se observă protozoare vii. Se poate adăuga parafină pentru încetinirea

vitezei de deplasare a protozoarelor și facilitarea observării lor. Identificarea la nivel de specie sau

gen este dificilă și în majoritatea cazurilor nu se poate realiza prin utilizarea microscopului optic

pentru analiza probelor din natură. Se clasifică protozoarele observate la nivel de încrengătură, în

cele trei încrengături care cuprind protozoare libere: Flagelata (Mastigophora), Sarcodina și

Ciliata, utilizând drept criteriu structurile locomotorii. Se observă modul de deplasare a

reprezentanților celor trei încrengături. Pentru observarea modului de hrănire se utilizează secvențe

video. Pentru observarea foraminiferelor (Sarcodina) se pot utiliza și fosile, observabile cu ochiul

liber.

Exercițiu: observarea reprezentanților încrengăturii Sporozoa (Apicomplexa), care cuprinde

exclusiv forme parazite. Se utilizează planșe color. Protozoarele observate se desenează și se

denumesc structurile caracteristice.

Page 13: biologie animala. caiet de lucrari practice

6

REGNUL ANIMALIA (Metazoa)

Cuprinde organisme exclusiv pluricelulare și heterotrofe, fără perete celular, în marea lor majoritate

mobile. Este cel mai mare regn din lumea vie în sensul numărului de specii. Evoluția în regnul

animal a mers în direcția specializării celulelor și integrarea lor în țesuturi care îndeplinesc anumite

funcții: epitelial, conectiv, muscular și nervos. Mărimea corpului la animale variază foarte mult, de

la dimensiuni microscopice până la zeci de metri, dar toate pornesc în dezvoltarea lor de la stadiul

unicelular - zigotul, provenit din unirea celor doi gameți, din care se dezvoltă prin diviziune

celulară mitotică (mitoză) embrionul.

Clasificarea metazoarelor se bazează pe tipul de simetrie al corpului, numărul de foițe embrionare și

similaritatea în procesele de dezvoltare ontogenetică a structurilor anatomice majore. Caracterizarea

bazată pe simetria corpului nu necesită cunoștințe avansate de embriologie și poate fi utilizată

observând doar morfologia externă a corpului animalului, fiind astfel foarte utilă în identificarea la

nivel

Pentru înțelegerea tipurilor de simetrie, trebuie cunoscute planurile de organizare ale corpului

animal. Planul longitudinal trece paralel cu lungimea organismului și cu orizontala, rezultând

jumătatea dorsală și cea ventrală.

Planul sagital trece tot paralel cu lungimea corpului, dar perpendicular pe orizontală, rezultând

jumătatea dreaptă și cea stângă.

Planul transversal trece perpendicular pe lungimea organismului, rezultând partea anterioară și

partea posterioară, sau mai multe secțiuni transversale (felii).

Exercițiu: identificați segmentele rezultate prin trasarea planurilor longitudinal, transversal și

sagital la veveriță.

Planurile de simetrie (modificat după BIODIDAC)

Exercițiu: Desenați schematic un om în poziție verticală. Trasați și denumiți planurile de

organizare ale corpului uman. Identificați secțiunile rezultate. Discutați comparativ cu schema

planurilor la veveriță.

Page 14: biologie animala. caiet de lucrari practice

7

Simetria corpului

Simetria bilaterală. În acest caz, corpul organismului animal poate fi împărțit în două jumătăți în

oglindă doar prin planul sagital. Acest tip de simetrie este caracteristic majorității grupelor de

organisme animale.

Simetria radiară. Corpul nu poate fi împărțit doar în două jumătăți în oglindă, prin planul sagital, ci

mai multe planuri de simetrie se întretaie în mijlocul cercului, ca feliile unui tort. Acest tip de

simetrie este caracteristic animalelor care au corpul de formă tubulară, circulară sau stelară.

Numărul de planuri ce pot împărți corpul determină tipul de simetrie radiară: tetraradiară,

pentaradiară sau hexaradiară etc.

Simetrie radiară

Asimetria. Corpul nu poate fi împărțit în două jumătăți în oglindă prin nici un plan de simetrie.

Exercițiu: identificați tipul de simetrie la câteva specii cunoscute de animale. Se utilizează planșe

sau imagini color.

Denumire Tip de simetrie

Broască (Chordata)

Anemonă (Cnidaria)

Pește (Chordata)

Meduză (Cnidaria)

Râmă (Annelida)

Stea de mare (Echinodermata)

Coral (Cnidaria)

Burete (Porifera)

Rac de râu (Arthropoda)

Planarie (Platyhelminthes)

Limbric (Nematoda)

Limax (Mollusca)

Exercițiu: utilizați rezultatele anterioare pentru a caracteriza fiecare încrengătură animală pe baza

tipului de simetrie.

În mod tradițional, reprezentanții regnului animal sunt împărțiți în două grupe, pe baza prezenței

sau absenței coloanei vertebrale: nevertebrate și vertebrate. O împărțire mai corectă ar fi însă în

Page 15: biologie animala. caiet de lucrari practice

8

animale nevertebrate și animale cordate, adică specii care prezintă o coarda dorsală (notocord), și

care la vertebrate este înlocuit de coloana vertebrală. Nevertebratele sunt animale care nu posedă o

coardă dorsală (notocord) și nici coloană vertebrală. Nevertebratele reprezintă majoritatea

covârșitoare a speciilor animale actuale, reprezentând peste 95% din specii.

Principalele încrengături din cadrul regnului Animalia

Încrengătura Porifera

Încrengătura Cnidaria

Încrengătura Platyhelminthes

Încrengătura Nematoda

Încrengătura Mollusca

Încrengătura Annelida

Încrengătura Arthropoda

Încrengătura Echinodermata

Încrengătura Chordata

Exercițiu: utilizați cheia dihotomică pentru determinarea principalelor încrengături de animale

nevertebrate. Se utilizează planșe color și specimene conservate. Pe fișele de lucru se trec pașii

urmați pentru identificarea specimenului.

Cheie de determinare dihotomică pentru principalele încrengături de nevertebrate

1a Asimetrie sau simetrie radiară 2

1b Simetrie bilaterală 4

2a Asimetrie, suprafață poroasă, nu există țesuturi adevărate Porifera

2b Simetrie radiară, suprafață neporoasă, există țesuturi adevărate 3

3a Simetrie pentaradiară Echinodermata

3b Simetrie radiară dar nu pentaradiară Cnidaria

4a Corp segmentat 5

4b Corp nesegmentat 6

5a Exoschelet , apendice articulate Arthropoda

5b Fără exoschelet, apendicele, dacă sunt prezente, nu sunt articulate Annelida

6a Corp format din picior, masă viscerală și manta, de multe ori și cochilie Mollusca

6b Nu prezintă picior, masă viscerală manta și cochilie 7

7a Corp vermiform aplatizat dorso-ventral cu o grosime de mai puțin de 1mm Platyhelminthes

7b Corp vermiform cilindric Nematoda

Fișă de lucru

Nr. specimen Pașii urmați pentru identificare Încrengătura Denumirea animalului

Adaptat după Ziser, 2013

Page 16: biologie animala. caiet de lucrari practice

9

Încrengătura Porifera - bureți de apă

Cuprinde organisme pluricelulare, lipsite de țesuturi și organe, cu celule care au un grad ridicat de

independență. Sunt animale asimetrice, sesile, corpul fiind susținut prin existenta unui schelete din

fibre elastice de spongină (o formă de colagen) şi/sau cu ajutorul unor formațiuni minerale

microscopice numite spiculi, formate din carbonat de calciu sau siliciu. Stratul extern este constituit

din celule turtite numite pinacocite. Sub acest strat se află un strat gelatinos numit mezohil, în care

se află celule independente, mobile, dar și elementele de susținere (fibre de spongină, spiculi), iar la

interior se găsesc celule gulerate (choanocite) și flagelate. Aspectul poros al corpului spongierilor

este dat de prezența celulelor numite porocite, care practic permite pătrunderea apei în corp.

Exercițiu: identificați și notați principalele structuri și tipuri de celule care constituie corpul unui

spongier.

Structura corpului la spongieri. Adaptat după I. Livingstone, BIODIDAC

Demonstrație: independența celulelor unui spongier. Diferitele tipuri de celule care constituie un

spongier se află în continuă mișcare și rearanjare. Mișcarea celulelor este și mai evidentă prin

trecerea unui spongier printr-o sită până la desfacerea în celule individuale. Observarea mișcării

celulelor una către cealaltă până la formarea unui nou spongier. Se utilizează secvențe video.

În funcție de organizarea spațială a corpului, există trei tipuri de spongieri: tip asconoid, practic o

cupă cu pereți nepliați, tipul syconoid, la care pereții corpului sunt îngroșați plin pliere, rezultând

mai multe canale, și tipul leuconoid, la care pereții sunt și mai mult îngroșați și pliați, formând în

interior mai multe cămăruțe.

Spongierii se hrănesc prin filtrarea apei și reținerea fragmentelor organice, iar digestia are loc

intracelular, ca și la protozoare.

Exercițiu: desenați cele trei tipuri de spongieri și identificați stratul de pinacocite, choanocite și

mezohilul.

Page 17: biologie animala. caiet de lucrari practice

10

Adaptat după http://en.wikipedia.org/wiki/Sponge#mediaviewer/File:Porifera_body_structures_01.png

Demonstrație: observarea fluxului de apă printr-un spongier cu ajutorul unor substanțe colorate

împrăștiate în jurul unui spongier viu în mediul marin natural. Se utilizează secvențe video.

Se cunosc circa 6000 de specii, exclusiv acvatice, majoritatea marine. Spongierii se clasifică în

funcție de schelet în spongieri calcaroși (Calcarea), silicioși (Hexactidellida) și cu schelet de

spongină (Demospongiae). În Marea Neagră există spongieri cu schelet de spongină, circa 30 de

specii, și o singură specie de spongier calcaros: Sycon ciliatum, specie solitară de dimensiuni

reduse, 1-2 cm, de culoare alb-gălbuie, ușor translucidă. Sycon este întâlnit la adâncimi de 30-80 m.

Demospongieri din Marea Neagră: Suberites carnosus trăiește la adâncimi de 25-50 m, și are forme

variabile, de multe ori sferic, cu suprafață fină și culoare maronie.

Tot din clasa Demospongiae fac parte și bureții de apă dulce care trăiesc în țara noastră. Se cunosc

6 specii, sensibile la poluare și variații bruște de pH, fiind buni indicatori ai calității apei. Spongilla

lacustris trăieşte în ape curate, stătătoare sau slab curgătoare. Formează structuri delicate, în formă

de crustă de 1-10 mm grosime pe substrat, cu ramificaţii erecte de 2-10 mm grosime. Se întâlnesc

două tipuri ecologice, cu sau fără alge verzi simbionte care dau culoarea verde. Indivizii fără alge

simbionte pot trăi la adâncimi mai mari, ei nedepinzând de radiaţia luminoasă. Formă colonială,

osculii sunt de dimensiuni foarte reduse, fiind abia vizibili cu ochiul liber.

Exercițiu: observarea specimenelor și a scheletelor de spongieri din cele trei clase (Calcarea,

Dermospongiae și Hexaclinellida) și identificarea principalelor caracteristici. Identificarea mediilor

de viață caracteristice. identificarea claselor de spongieri după structura scheletului și forma

spiculilor. Observarea structurii scheletului fără magnificare și cu ajutorul stereomicroscopului.

Materiale necesare: specimene uscate, preparate microscopice - spiculi.

Exercițiu: realizați un experiment pentru compararea capacității de absorbție a apei la un burete

natural (Spongia officinalis) şi la un burete artificial. Fiecare grup de lucru pornește de la o ipoteză

şi cu ajutorul experimentului verifică ipoteza inițială. Se măsoară greutatea uscată a ambelor tipuri

de bureți la nivel de gram. Se plasează în apă până la saturație, se scurge excesul de apă şi apoi se

extrage întreaga cantitate de apă rămasă şi se măsoară cu ajutorul unui cilindru gradat. Se repetă de

trei ori pentru fiecare tip de burete şi se calculează media. Se calculează absorbabilitatea medie per

gram substanță uscată pentru cele două tipuri de bureți. Se discută rezultatele obținute.

Tip asconoid Tip syconoid Tip leuconoid

Page 18: biologie animala. caiet de lucrari practice

11

Încrengătura Cnidaria (Celenterate)

Cuprinde organisme pluricelulare, cu un schelet hidrostatic și cu simetrie radiară, organizate în

jurul unei cavități gastrale, caracterizate prin prezența unor celule urticante numite cnidoblaste

(nematocişti) plasate pe tentacule. La acest grup apar pentru prima dată în seria animală deschiderea

bucală (buco-anală), dar și țesuturi și organe (început de sistem digestiv, muscular, nervos, organe

de simț). Ectodermul conține celule musculare, senzitive și nervoase, iar endodermul, care

căptușește cavitatea gastrală, celule cu rol în digestie. Între cele două straturi se află mezogleea

gelatinoasă, în care există celule care se deplasează independent. Cnidarii sunt caracterizați prin

polimorfism, având forma de meduză (mobilă, sexuată) şi forma de polip (sesilă, asexuată), cu un

ciclu de viață care presupune la majoritatea speciilor trecerea prin ambele forme. Există și grupe la

care există doar forma de polip sau doar forma de meduză. Se cunosc forme solitare și coloniale.

Ciclul de viață la un cnidar polimorf.

Exercițiu: identificați ectodermul, mezogleea, endodermul, cavitatea gastrală, tentaculele și

deschiderea bucală la forma de meduză și la forma de polip. Comparați cele două forme.

Forma de meduză Forma de polip

Page 19: biologie animala. caiet de lucrari practice

12

Marea majoritate a speciilor de cnidari sunt marine. În Marea Neagră încrengătura este slab

reprezentată, în principal datorită salinității ridicate. Se cunosc 35 de specii, iar în apele dulci din

țara noastă, alte trei specii.

Cnidarii se clasifică în trei clase, în funcție de predominanța uneia dintre forme și forma și

dimensiunea corpului.

Clasa Hidrozoa

Cuprinde polipi și meduze de dimensiuni foarte mici (0,5-20 mm), cu simetrie tetraradiară, și multe

specii coloniale. Este clasa cea mai bine reprezentată în Marea Neagră.

Obelia geniculata este o specie colonială în faza de polip, cu aspect ramificat, atingând dimensiuni

de 3-5 cm. Meduza atinge 4-5 mm diametru, cu 16 tentacule marginale.

Aglaophenia pluma este o specie colonială de până la 150 mm, cu aspect penat. Are doar forma de

polip.

Specii de apă dulce, doar forma de polip: Hydra vulgaris hidra de apă dulce. Specie sesilă, fixată pe

substrat dur, doar cu formă de polip cu lungimea de 5-15 mm, de culoarea cenușie, maronie sau

roșcată. Trăieşte în ape curate, nepoluate, și nu este foarte frecventă. Are o mare importanţă pentru

ştiinţă datorită aparentei lipse a îmbătrânirii (Martinez, 1998).

Forma corpului și ciclul de viață la hidră

Chlorohidra viridissima este o specie întâlnită numai în ape curate, fixată pe vegetație acvatică. Are

culoarea verde intens datorită prezenței unor alge verzi simbionte.

Clasa Sciphozoa

Cuprinde specii la care predomină forma de meduză, polipul este de dimensiuni mici (1-3 cm),

atașat de substrat prin intermediul unui peduncul subțire. Meduzele mature sunt mari (10-35 cm),

cu tentacule peribucale foarte lungi. În Marea Neagră trăiesc doar două specii, dar cu populații

numeroase.

Page 20: biologie animala. caiet de lucrari practice

13

Aurelia aurita - meduza de apă rece, o specie comună tot timpul anului, mai numeroasă în sezonul

rece. Clopotul meduzei ajunge până la 25 cm, cu 4 tentaculele bucale lungi și franjurate. Corpul

este translucid, central se observă patru gonade cu aspect lăptos.

Rhizostoma pulmo - meduza de apă caldă - meduză de talie mare, fiind uşor de identificat după

banda îngustă albastră, violet sau chiar roz aflată la marginea uşor lobată a clopotului. Tentaculele

bucale sunt concrescute și voluminoase, cu 8 prelungiri scurte terminale. Apare în Marea Neagră

doar în sezonul cald, fiind adusă de curenți din Marea Mediterană.

Clasa Anthozoa (Anemone și Corali)

Reprezentanții acestei clase prezintă exclusiv forma de polip, solitar sau colonial. Sunt specii

exclusiv marine, de obicei cu culori foarte vii. Coralii au un schelet din carbonat de calciu, care

formează după moartea polipilor dând naștere recifelor de corali.

Structura unui antozoar

Subclasa Hexacoralieri cuprinde specii cu numeroase tentacule, totdeauna multiplu de 6,

actinii sau anemone de mare şi corali formatori de recife. În Marea Neagră nu există corali, ci doar

anemone de mare, care nu au schelet calcaros, în schimb au musculatura foarte bine dezvoltată.

Actinia equina - dediţel de mare, specie comună în zona costieră cu fund stâncos, în zone care nu

sunt în expuse direct luminii. Este o specie caracteristică comunităţilor acvatice dominate de midii.

Pedunculul este masiv, 5-6 cm diametru, peste 200 de tentacule așezate în șase rânduri concentrice.

Este viu colorată: ruginiu, roşu sau verde oliv, tentaculele de obicei verzui.

Page 21: biologie animala. caiet de lucrari practice

14

Dedițel de mare Actinia equina

Subclasa Octocoralieri cuprinde specii cu 8 tentacule. Nu există specii în Marea neagră. Corallium rubrum coralul

roşu sau mărgeanul. Schelet de culoare roşie, cu polipi de culoare albă. Trăiește în Marea Mediterană și Oceanul

Atlantic.

Corallium rubrum coralul roşu

Încrengătura Platyhelmintes (Viermi plați)

Cuprinde organisme cu simetrie bilaterală, corp turtit dorso-ventral, alungit, cu aspect de panglică

sau frunză, nesegmentat. Lungimea corpului variază de la mai puțin de 1 mm până la câțiva m

lungime. Este prima încrengătură din seria animală la care apare cefaizarea, respectiv concentrarea

la una dintre extremitățile corpului a organelor de simț și a sistemului nervos. Pentru prima dată

apare un sistem nervos format din ganglioni cerebroizi și cordoane nervoase. Sistemul digestiv are

o singură deschidere spre exterior, orificiul buco-anal. Nu există sistem respirator, respirația este

tegumentară, și nici sistem circulator, în schimb apare pentru prima dată un sistem excretor.

Viermii plați sunt hermafrodiți, dar fecundația este internă și încrucișată. Ciclul de viață este

complicat, cu generații sexuate și asexuate, metamorfoză și gazde multiple la speciile parazite. Se

cunosc circa 16.000 de specii, iar sistematica actuală recunoaște peste 10 clase de viermi plați, dar

în lucrările didactice se păstrează sistematica tradițională, cu clasele Turbelariate, Trematode și

Cestode.

Page 22: biologie animala. caiet de lucrari practice

15

Clasa Turbellaria (Planarii)

Cuprinde viermi plați liberi, hermafrodiți, cu corpul acoperit cu cili. Pot avea un număr variabil de

ochi, până la 100. Se cunosc circa 4.500 de specii, majoritatea fiind acvatice, câteva dulcicole, iar

restul marine. Speciile dulcicole trăiesc cu precădere în ape curate și bine oxigenate, în zone ferite

de radiație solară puternică. Speciile de la noi din țară sunt de dimensiuni mici, de câțiva mm

lungime, majoritatea speciilor fiind prădătoare sau microfage. Au un faringe musculos ce poate fi

proiectat în afară, străpung prada, pe care ulterior o ingerează. Deschiderea buco-anală este de

obicei situată posterior. Se cunosc circa 40 de specii.

În apele stagnante sau lent curgătoarea de la noi din țară este destul de comun genul Microstomum,

care se hrănește cu hidre, a căror cnidoblaste migrează în țesutul epitelial (Pârvulescu, 2011), iar în

apele curgătoare sunt frecvenți reprezentanți ai genului Dugesia.

Exercițiu: Identificați părțile corpului la o planarie. Identificați regiunea cefalică, ochii,

deschiderea buco-anală, faringele exertil.

Planarie.

Demonstrație: planariile au o foarte mare capacitate de regenerare. După secționare, chiar în mai

multe segmente, acestea continuă să se miște și după câteva săptămâni se regenerează noi

organisme întregi. Se utilizează secvențe video.

Clasa Trematoda

Cuprinde exclusiv specii parazite la vertebrate și nevertebrate. Sunt în general specii de dimensiuni

mici, de la câțiva mm la câțiva cm lungime, forma corpului fiind lanceolată. Structura corpului este

mult simplificată datorită adaptării la viața parazitare, dar sunt prevăzute cu organe de fixare, cu

care se prind de gazdă, respectiv ventuze sau cârlige. Ciclu de viață este complex, cu cel puțin două

gazde. Se cunosc peste 25.000 de specii. Speciile sunt în general hermafrodite, dar există un gen la

care sexele sunt separate și există și un marcant dimorfism sexual. Acești viermi, Schistosoma,

produc hematuria egipteană (schistosomiaza), existând sute de milioane de oameni infectați. Este

considerată de către Organizația Mondială a Sănătății a doua boală parazitară din lume, după

efectele devastatoare socio-econimice (după malarie). Viermii adulți parazitează vasele capilare ale

vezicii urinare la om, iar ouăle produse sparg pereții capilarelor și pătrund în vezica urinară, de

unde sunt eliminate împreună cu urina (urinare cu sânge). Dacă ajung în mediu acvatic dulcicol, din

Page 23: biologie animala. caiet de lucrari practice

16

ouă se dezvoltă larva ciliată numită miracidiu. Aceasta pătrunde într-un melc dulcicol, în corpul

acestuia se dezvoltă cercarul, tot o formă larvară, fără cili dar cu o coadă cu ajutorul căreia înoată și

pătrund activ prin pielea umană, ciclul reîncepând.

Exercițiu: identificați fazele de dezvoltare și explicați ciclul de viață la Schistosoma, utilizând

schema.

Ciclul de viață la Schistosoma sp.

Clasa Cestode

Cuprinde de asemenea numai specii parazite, cu corpul alungit și în formă de panglică. Corpul este

format din trei părți distincte: scolex (cap), gât și strobil. Scolexul este porțiunea anterioară a

corpului pe care există organele de fixare: ventuze și/sau cârlige. Urmează gâtul, o porțiune scurtă

și mult mai îngustă, zona de unde strobilul crește continuu. Strobilul este alcătuit dintr-un lanț de

segmente înșirate numite proglote.

Exercițiu: identificați părțile corpului la cestode. Utilizați schema.

Partea anterioară a corpului la cestode

Fiecare proglotă este o unitate reproductivă completă și pe măsură ce se maturizează devine practic

un sac plin cu ouă, celelalte sisteme degenerând. Astfel, proglotele pline cu ouă se află spre capătul

posterior al animalului, iar noi proglote imature sunt generate de gât.

Page 24: biologie animala. caiet de lucrari practice

17

Se cunosc peste 1.000 de specii, toate hermafrodite, de lungimi foarte variabile, în funcție de specia

gazdă definitivă. Astfel, speciile care parazitează chițcani au câțiva mm, iar o specie parazită la

balenă ajunge la 30 m. Taenia solium, care are ca și gazdă definitivă omul, are în general 2-3 m, dar

poate ajunge și la 8 m. Ouăle sunt eliminate în mediu odată cu fecalele și sunt ingerate de gazda

intermediară care este porcul sau chiar de om, unde urmează același ciclu. În intestinul porcului din

ou eclozează larva hexacantă (are 6 cârlige) care penetrează peretele intestinal și ajunge în mușchi

unde se fixează fi formează o nouă formă larvară numită cisticerc. Prin consumul de carne

insuficient tratată termic, acești cisticerci vii ajung în intestinul uman unde se fixează de peretele

intestinal și evoluează spre stadiul de adult. Atunci când cisticercul se fixează în creierul uman

(neurocisticercoză) dau naștere unor simptome neurologice.

Exercițiu: Identificați pe schemă fazele ciclului de viață la tenie.

Ciclul de viață la tenie

Demonstrație: modul de viață și de hrănire a unei tenii în intestinal uman. Se utilizează secvențe

video.

Page 25: biologie animala. caiet de lucrari practice

18

Încrengătura Nematoda (Viermi cilindrici)

Încrengăturile Nemathelminthes și Aschelminhtes azi nu mai sunt valabile, foste clase din acestea fiind azi ridicate la

rangul de încrengătură, rezultând astfel circa 10 încrengături ce cuprind organisme foarte diferite. Dintre acestea, în

cadrul lucrărilor practice se studiază doar nematodele.

Încrengătura Nematoda cuprinde viermi cu corpul cilindric, alungit și subțiat la capete fără o

regiune cefalică distinctă, nesegmentat, protejat de o cuticulă rezistentă. Cuticula nu permite

creșterea corpului, astfel încât ea este îndepărtată periodic prin năpârliri succesive (de obicei în

număr de patru). Nu au aparat circulator și respirator, dar sistemul digestiv este complet, existând

deschidere bucală și deschidere anală. Există specii cu sexe separate, altele sunt hermafrodite iar

altele se reproduc prin partenogeneză și nu se cunosc masculii. Se cunosc circa 12.000 de specii,

dar se estimează că ar exista peste 200.000 de specii, majoritatea microscopice, libere, sau parazite,

putând deveni a doua încrengătură ca număr de specii după încrengătura Arthropoda, pe care o vom

studia mai târziu. Nematodele sunt răspândite în mediul marin și dulcicol, în mediul terestru sunt

extrem de abundente în sol, cu precădere în primii 10 cm. Se hrănesc cu detritus sau sunt prădătoare

(onsumă inclusiv bacterii) și au un rol important în humificarea solului, sau sunt parazite.

Exercițiu: Colectarea unei probe de sol și analiza acesteia la stereomicroscop. Identificați

nematodele prezente și încercați să estimați numărul indivizilor per cm3 de sol. Observați

caracterele principale utilizate în identificarea reprezentanților acestei încrengături.

Nematod din sol

În sol există specii libere, dar și specii care parazitează rădăcinile plantelor. Alte exemple de specii

parazite la animale: Ascaris lumbricoides - limbricul, specie parazită în intestinul subțire la

mamifere. Ouăle ingerate eclozează în intestin, de unde larvele trec prin peretele acestuia și prin

sistemul circulator sanguin ajung în plămâni, de unde vor migra prin trahee în faringe și de aici

înapoi în intestin, unde vor rămâne în faza de adult. Trichinella spiralis parazit al mucoasei

intestinale la mamifere. Se închistează în celulele musculare, care pot provoca manifestări clinice

grave.

Încrengătura Annelida (viermi inelați)

Membrii încrengăturii Annelida, sau viermii inelaţi, cu simetrie bilaterală. Sunt animale cu corp

vermiform, format din mai multe segmente, ca nişte inele, care se repetă unele după altele, adică au

corp metamerizat, mod de organizare a corpului care apare pentru prima dată în seria animală, și

Page 26: biologie animala. caiet de lucrari practice

19

care se va regăsi la toate grupele, uneori modificat prin specializarea segmentelor. Tot o premieră o

reprezintă dezvoltarea unor organe specializate pentru respirație, și anume branhiile care apar la

unele forme acvatice. La restul speciilor respirația este tegumentară. Corpul anelidelor este format

din trei părți: capul, corpul (soma) și coada (pigidiul). La anelide apar de asemenea pentru prima

dată și apendicele perechi, precursori ai picioarelor articulate, aici sub forma unor expansiuni

simple ale corpului numite parapode (picioare false). Anelidele sunt răspândite în mediul acvatic și

terestru, majoritatea specii libere, puține ectoparazite temporar. Încrengătura Annelida cuprinde trei

clase, ce pot fi diferențiate pe baza caracterelor morfologice: Policheta, Oligocheta și Hirudinea.

Exercițiu: Identificați caracterele specifice claselor de anelide. Materiale necesare: specimene

conservate și specimene vii (oligochete). Se analizează la stereomicroscop pentru observarea

caracterelor. Se utilizează cheia de determinare dihotomică.

Cheie pentru determinarea claselor de anelide

1(2) Parapode prezente, peri (cheţi) pe laturile corpului, cap distinct Clasa Polychaeta

2(1) Parapode absente 3

3(4) Ventuză prezentă, peri (cheţi) absenţi Clasa Hirudinea

4(3) Ventuză absentă, peri (cheţi) prezenţi, dar foarte puţini şi reduşi Clasa Oligochaetae

Clasa Polychaeta

Cuprinde anelide care s-au adaptat la o mare varietate de habitate marine. Unele trăiesc în sau pe

substrat, altele în diferite ascunzișuri sau înoată liber. Se cunosc circa 5.300 de specii, fiind clasa

cea mai mare de viermi inelaţi. Se caracterizează prin prezenţa parapodelor (expansiuni laterale ale

peretelui corpului) şi a numeroşilor peri (cheţi). Aceste structuri sunt utilizate la deplasare. Corpul

este acoperit de o cuticulă. Toate polichetele are o putere remarcabile de regenerare, prin care îşi

înlocuiesc segmente pierdute ale corpului, sau chiar au puncte de rupere care permit viermelui să se

salveze când este prins de un prădător.

Exercițiu: identificați elementele anatomiei externe la polichete: cap, soma, parapode, cheți.

Vierme polichet

Majoritatea polichetelor sunt specii marine, viu colorate, cu sexe separate, iar reproducerea implică

desprinderea segmentelor posterioare ale corpului, care cuprind gonadele (epitocă). Acestea devin

pelagice (plutesc) și uneori chiar regenerează cu cap și se transformă în indivizi sexuați.

Page 27: biologie animala. caiet de lucrari practice

20

Vierme polichet cu epitocă

În Marea Neagră pe litoralul românesc sunt citate circa 100 de specii. Nereis (Hediste) diversicolor

- vierme marin de 60-80 mm ce trăiește și în Marea Neagră. Este o specie prădătoare, prevăzută cu

fălci, tentacule și patru ochi. Trăiește în galerii pe care le sapă în mâl, pe fundul apei, în zona

litorală. O specie asemănătoare este și Arenicola marina.

Polichet marin în galerie

Alte specii: Aphrodite aculeata este o specie bentonică, cu corpul turtit, acoperit cu cheți lungi ce

reflectă lumina, având irizații metalice. Specie prădătoare, se hrănește cu alte specii de polichete.

Prezentă în mările Mediterană, Baltică, Marea Nordului și Oceanul Atlantic. Eunice gigantea -

specie din Oceanul Pacific, de mari dimensiuni, atinge până la 3 m lungime. Diopatra sp. specie

marină, galericolă, ce construieşte tuburi pe exteriorul cărora lipeşte fragmente de cochilii, alge,

nisip etc. specie prădătoare. Spirographis spallanzani specie ce prezintă apendice specializate

pentru filtrarea apei. prezentă în Marea Mediterană și Oceanul Atlantic.

Clasa Oligochetae

Cuprinde reprezentanţi care trăiesc în ape dulci sau în habitate terestre. Se cunosc peste 3.000 de

specii. Nu au parapode, iar cheții sunt scurţi, şi mai puţin numeroşi decât la polichete, și prezenți

doar pe partea ventrală.

Page 28: biologie animala. caiet de lucrari practice

21

Lumbricus terrestris Râmă

Dimensiunile variază de la câţiva mm la zeci de cm şi, în foarte puţine cazuri, chiar până la 3 m

(Megascolides australis). Corpul este acoperit de o cuticulă. O serie de segmente din partea

anterioară a corpului sunt mai proeminente, formând o structură numită clitelum, cu rol în

reproducere. Ouăle sunt depuse în coconul secretat de clitelum în sol, dezvoltarea fiind directă.

Exercițiu: Observați anatomia externe la râmă și identificați părțile corpului: segmente, gura,

clitelum, anus, cheți. Se utilizează Lumbricus terestris, specimene vii în terariu. Observați modul de

deplasare a râmei și modalitatea de utilizare a musculaturii.

Deplasarea la râmă

Demonstrație: Observați reproducerea sexuată la râmă: împerechere, formarea coconului,

depunerea ouălor, eclozarea. Se utilizează secvențe video.

Clasa Hirudinea

Cuprinde lipitorile. Acestea sunt animale prădătoare sau parazite care trăiesc în ape dulci, marine

sau habitate terestre. Corpul este de obicei turtit dorso-ventral, prevăzut cu o ventuză de fixare la

partea posterioară, şi în cele mai multe cazuri şi cu o ventuză sugătoare la partea anterioară. Au

musculatura foarte bine dezvoltată. Nu au parapode și nici cheți. Corpul este format din 34 de

segmente. Se cunosc circa 500 de specii, la noi în țară fiind prezente 25 de specii. Fecundația este

internă, iar coconii sunt depuși în mâl, pe vegetație sau chiar pe gazda parazitată.

Exercițiu: identificați pe schemă principalele părți ale corpului la o lipitoare.

Page 29: biologie animala. caiet de lucrari practice

22

Lipitoare

Demonstrație: Observați modul de deplasare pe substrat a unei lipitori.

Modalitatea de deplasare pe substrat a unei lipitori

Page 30: biologie animala. caiet de lucrari practice

23

Încrengătura Mollusca

Moluştele sunt animale cu simetrie bilaterală (alterată la melci de fenomenul numit torsiune), cu

corp nesegmentat și moale (lat. mollis = moale). Cuprinde organisme ca melcul, limaxul, scoica,

sepia, nautilul sau caracatiţa. O mare parte dintre moluşte au corpul protejat de structuri calcaroase

care formează diferite tipuri de cochilii sau alcătuiesc structuri de protecţie şi de suport pentru

musculatură. Moluştele sunt, după încrengătura Arthropoda pe care o vom studia mai târziu, cel de-

al doilea grup ca mărime de organisme pluricelulare de pe Terra, numărul lor depăşind 120.000 de

specii. Cea mai mare parte a moluştelor sunt animale marine, existând însă si specii dulcicole –

aparţinând la doua clase – si terestre – aparţinând unei singure clase.

La majoritatea moluştelor corpul este constituit din cap, picior şi masa viscerală și este învelit la

exterior de un țesut subțire numit manta (pallium), care secretă o cochilie externă la majoritatea

speciilor. Aceste părţi ale corpului au dezvoltare diferită la diferite clase de moluşte. Capul şi

piciorul sunt structuri musculare utilizate pentru deplasare şi cu funcţii senzoriale. Masa viscerală

conţine organele care realizează digestia, circulaţia, reproducerea şi excreţia. Între manta şi picior

se află cavitatea mantalei (cavitatea paleală).

Exercițiu: identificați principalele părți ale corpului la un melc de livadă: cap, picior, masă

viscerală, cochilie.

Melc de livadă Helix pomatia

Sistemul digestiv al moluștelor este caracteristic prin existența radulei (prezentă la majoritatea

speciilor), structură la nivelul cavității bucale cu rol în răzuit, și a glandei digestive numită

hepatopancreas, foarte dezvoltată datorită rolului de depozitare a substanțelor de rezervă.

Radula

Page 31: biologie animala. caiet de lucrari practice

24

Sistemul respirator este de tip branhial, majoritatea speciilor fiind acvatice, dar prin

hipervascularizarea peretelui cavității paleale, se formează un fel de plămân, care a permis

utilizarea oxigenului din aerul atmosferic și cucerirea uscatului. Este pentru prima dată în seria

animală când este prezent un plămân. La moluşte reproducerea este exclusiv sexuată.

Moluştele sunt verigi importante în lanţurile trofice terestre şi marine. Formele terestre sunt

formatoare şi descompunătoare de humus și participă la formarea straturilor incipiente de sol. Multe

specii sunt bioindicatori ai calităţii solurilor şi bioindicatori ai poluării;

Încrengătura molusca cuprinde trei clase: bivalve, gasteropode și cefalopode.

Exercițiu: identificați cărei clase de moluște îi aparțin diferite exemplare. Utilizați cheia

dihotomică. Se utilizează planșe color.

1a Piciorul lat și musculos prezent 2

1b Piciorul transformat în sifon și tentacule Clasa Cephalopoda

2a Corpul acoperit cu o cochilie formată din două valve Clasa Bivalvia

2b Corpul nud sau acoperit cu o cochilie compactă Clasa Gasteropoda

Clasa Bivalvia

Cuprinde aproape 30.000 de specii de scoici, fiind a două clasă ca mărime din încrengătura

Mollusca. Bivalvele populează atât apele marine cât şi cele dulci, fiind exclusiv acvatice. Trăiesc pe

fundurile apelor, unele îngropate in sediment (la suprafaţă ieşind doar sifoanele), altele fixate de

substrat sau în adăposturi săpate chiar de ele. Bivalvele sunt o clasă de moluşte caracterizate prin

faptul ca au corpul protejat in totalitate de două valve calcaroase, comprimate lateral, care formează

cochilia. Au un mod de viaţă sedentar, iar hrănirea se face prin filtrarea apei cu ajutorul branhiilor,

având astfel un rol extrem de important în depoluarea apelor. Datorită acestui mod de viață,

regiunea cefalică s-a redus până la dispariție. Glanda bissogenă este o structura specifica bivalvelor

şi are rolul de a secreta bissusul – un mănunchi de filamente subțiri, dar extrem de rezistente, care

se ancorează pe substrat ca un adeziv. Firele de bissus sunt de asemenea în contact cu fibre

musculare care permit bivalvelor să se apropie sau să se depărteze de substrat. Rezistența la rupere

a firelor de bissus este extrem de mare, motiv pentru care coloniile de midii de exemplu,

solidarizate prin aceste filamente, formează o structură foarte dificil de desprins de pe substrat.

Bissus-ul și glanda bissogenă

Page 32: biologie animala. caiet de lucrari practice

25

Cochilia este alcătuită din trei straturi: periostracum (la exterior, pigmentat), ostracum (la mijloc,

conferă rezistență) și hipostracum (la interior, în contact cu mantaua, are aspect sidefat).

Exercițiu: observarea structurii externe a cochiliei. Material conservat: cochilii de scoică de râu.

Identificarea părților principale: valve, umbone (apex, vârful valvelor), ligament, striuri de creștere.

Pe fata interna a valvelor se observa de asemenea punctele de prindere a muşchilor care menţin

valvele închise – muşchii adductori – si muşchii care acţionează piciorul – muşchii retractori şi

protractori. De cele mai multe ori, valvele sunt identice ca aspect; exista insă si specii la care una

din valve are alt aspect – de exemplu la unele specii de Pecten sau la stridii (Ostrea), una din valve

este aplatizată, din cauza faptului ca animalul se odihneşte pe substrat pe aceeaşi parte.

Structura cochiliei

Exercițiu: Identificați cele mai comune specii de bivalve de la noi din țară. Se utilizează cochilii,

specimene conservate, planșe color.

La noi în țară trăiesc 25 de specii de scoici dulcicole. Unio pictorum scoica de râu, specie de apă

curgătoare, fiind întâlnită tot în zone cu fund mâlos sau nisipos, sensibilă la poluarea apelor. Valve

dure, groase și rezistente, cu aspect alungit eliptic, lungimea mai mare decât dublul înălțimii. Partea

posterioară a cochiliei mai mare decât partea anterioară. Anodonta cygnea scoica de lac, frecventă

în lacuri mari, mai ales din regiunile joase, în zone cu fund mâlos sau nisipos. Valve subțiri, mai

puțin alungite decât la scoica de râu. Dreissena polymorpha specie comună atât în lacuri cât și în

râuri, formează populații mari. Se fixează cu fire de bissus pe orice substrat. Cochilie alungită, cu o

carenă longitudinală evidentă. Culoarea este vărgată, cu benzi galbene dispuse în zigzag pe fond

maro sau negru.

În mediul marin diversitatea specifică este mai mare, în Marea Neagră fiind identificate peste 30 de

specii. Cerastoderma edule, specie comestibilă. Cochilia are contur oval, cu 26 de coaste radiare.

Este de culoare alb-gălbuie, cu linii mai închise. A devenit din ce în ce mai rară pe litoralul

românesc. Specia foarte asemănătoare Scapharca cornea, tot cu valve în formă de evantai, cu

coaste radiare numeroase, este specie originară din mările calde din orient, aclimatizată în Mare

Page 33: biologie animala. caiet de lucrari practice

26

Neagră, astăzi fiind extrem de numeroasă (Pârvulescu, 2011 ). Mytilus galloprovincialis - midia,

este o specia comună în zona litorală a Mării Negre, unde formează colonii atașate de substrat cu

ajutorul filamentelor de bissus. Valvele sunt netede și aproape negre la culoare. Mya arenaria –

specie atlantică, a pătruns in Marea Neagra la bordul navelor, la 15 ani de la prima semnalare avea

deja o frecventa de 70%. Este cea mai numeroasă specie de bivalvă de pe litoralul românesc.

Cochilia este mare, ovală, aproape echilaterală, de culoare alb-gălbuie, cu striuri de creștere în

relief. Pecten (Flexopecten) glaber - cochilie ca un evantai deschis (sigla Shell), trăiește și în

Marea Neagră, extrem de rară. Solen marginatus – cochilie de formă deosebită, alungită, ca un

trabuc, sapă în substratul nisipos galerii verticale.

Clasa Gasteropoda

Clasa Gasteropoda cuprinde cel mai numeros grup actual de moluşte, format din peste 90.000 de

specii (melci, limacşi). Majoritatea melcilor au corpul protejat de o cochilie din carbonat de calciu

secretată de manta (palium). Cea mai semnificativă modificare în structura gasteropodelor este

torsiunea, fenomen care apare devreme în dezvoltarea organismului, şi reprezintă o răsucire cu 180°

în sens invers acelor de ceasornic a masei viscerale, a mantalei şi a cavităţii mantalei (paleale).

Astfel, simetria bilaterală este alterată. După torsiune, branhiile, anusul, deschiderile sistemului

excretor şi reproducător ajung să fie poziţionate chiar în spatele capului, sistemul digestiv fiind

răsucit în formă de U. Se presupune că semnificaţia adaptivă a acestei torsiuni este faptul că în acest

fel, prima parte a corpului care se retrage în cochilie este capul, urmat de picior, astfel încât capul

este mai puţin expus prădătorilor. Fără torsiune, primul care s-ar fi retras era piciorul, lăsând capul

mai expus pericolelor.

Organizarea internă la melc

Un alt fenomen care apare la gasteropode este răsucirea (spiralarea) cochiliei în jurul unui ax numit

columelă. Spiralarea s-a produs fie spre stânga (senestră), fie spre dreapta (dextră).

Gasteropodele sunt răspândite în mediul acvatic, marin și dulcicol, dar și în mediul terestru, de

obicei în zone cu umiditate ridicată. În România există circa 300 de specii de melci tereștri. Zebrina

detrita - specie terestră cu cochilie conică înaltă, albicioasă, frecventă mai ales în zone calcaroase.

Helix pomatia – melcul de grădină, cochilie globuloasă mare, cu 4-5 benzi brun-roșcate. Specie

comună în toată țara. Limax cinereoniger - specie de limax frecventă la noi în țară, cu corpul de

până la 20 cm lungime, de culoare cenușie-negricioasă. Bielzia coerulans - specie endemică de

limax, trăiește doar în Munții Carpați si în estul Europei. A fost descris pentru prima dată din

România. Adulții sunt de culoare albastră.

Page 34: biologie animala. caiet de lucrari practice

27

Melci marini. Gibulla divaricata, specie comună pe litoralul Românesc, cochilia turtită, cu 6 spire,

de culoare verzui cenușie, cu linii verticale roșii, în zigzag. Patella pontica - melc marin - specie

care trăiește și în Marea Neagră, are o cochilie conică, în formă de scut. Trăiește fixat pe stânci în

zona litorală. Rapana venosa – specie din Marea Japoniei, introdusă în Marea Neagra. Specie

prădătoare, se hrănește cu midii. Cochilie masivă, cu aspect noduros și cu apertură mare. Cochilie

este la exterior maronie, iar la interior roșie.

În România există circa 30 de specii de melci dulcicoli. Lymnea stagnalis – specie de apă dulce, cu

populații mari în ape stagnante sau ușor curgătoare. Cochilie de până la 6 cm, înaltă și ascuțită,

albiciosă sau gălbuie. Planorbis planorbis – specie de apă dulce, stagnante sau ușor curgătoare, cu

cochilie de până la 7mm înălțime, cu 6-7 spire, fiecare de două ori mai groasă decât cea anterioară.

Planorbarius corneus, specie mult mai mare decât precedenta. Melanopsis parreysii - melcul

termal - specie endemică, protejată de lege, care trăiește exclusiv în rezervația naturală Pârâul

Pețea, județul Bihor. Spira cu șapte ture dispuse în trepte, culoarea variază de la galben la brun

închis.

Alte specii importante de gasteropode. Cyprea tigris, specie descrisă iniţial de Linné, - tigris vine

de la tigru, deşi nu are dungi ci pete. Specie oceanică, răspândită în Oceanul Pacific, în zonele

calde, la adâncimi de 10-30m, carnivoră prădătoare ca şi adult, juvenilii se hrănesc cu alge. Specie

ameninţată datorită colectării, pescuitului cu dinamită şi distrugerii habitatului. Utilizată încă de pe

vremea romanilor ca podoabă – obiect decorativ, sau, mai recent, ca suport pentru cârpit ciorapi şi

prezicerea viitorului (ghioc) în Europa. În Japonia femeile ţin în mână o cochilie în timpul naşterii.

Murex brandarius, M. trunculus – specii Indo-Pacifice, cu cochilia prevăzută cu țepi puternici. Sunt

specii prădătoare, se hrănesc cu alte moluște. Melcii produc un pigment numit purpură (violet),

folosit ca vopsea pentru textile: robe regale, veşminte de ceremonie. Speciile au fost

supraexploatate pentru extragerea purpurei, în prezent populațiile sunt mult mai reduse și

beneficiază de protecție legală.

Exercițiu: identificarea după descriere a câtorva specii de melci din România, tereștrii, de apă

dulce și marini. Se utilizează cochilii, specimene conservate și planșe color.

Exercițiu: Observați anatomia externă, comparativ la melcul de grădină și limax. Identificați

părților principale ale corpului: cochilie, apex, linii de creștere, apertură, spire (anfracte), cap,

picior, tentacule, ochi, gură. Observați și descrieți modul de deplasare, reacția la diferiți stimuli.

Observați modul de utilizare a radulei pentru a răzui alge de pe o placă de sticlă.

Se utilizează specimene vii, în terariu. După terminarea lucrării practice, specimenele se eliberează

în natură.

Page 35: biologie animala. caiet de lucrari practice

28

Utilizarea radulei pentru obținerea hranei

Clasa Cephalopoda

Cuprinde moluşte acvatice marine, cum sunt caracatiţa, sepia şi calmarul. Sunt cele mai complexe

moluşte, şi din mai multe puncte de vedere, cele mai complexe nevertebrate. Se cunosc în jur de

800 de specii actuale. Masa viscerală şi regiunea cefalică (capul) sunt foarte bine dezvoltate.

Piciorul e transformat într-un sifon, prin care apa este pompată cu presiune la exterior, împingând

animalul în direcţia opusă, iar partea anterioară a piciorului este transformată în tentacule.

Cefalopodele au musculatura mantalei foarte bine dezvoltată.

Loligo vulgaris - calmar

Din clasa cefalopodelor fac parte cele mai mari nevertebrate actuale, putând ajunge chiar la 18m.

Capul este bine individualizat, iar orificiul bucal este înconjurat de 8, 10 sau chiar 70-90 de

tentacule. Aceste tentacule pot avea sau nu ventuze pe partea internă. Tentaculele sunt folosite

pentru prinderea prăzii, pentru înot, pentru a „umbla” şi a se târî pe fundul mării, pentru acuplare,

Page 36: biologie animala. caiet de lucrari practice

29

fiind capabile de mişcări complexe şi coordonate. La cefalopode cochilia este în general redusă sau

lipseşte complet. Singura specie actuală care mai posedă o cochilie este nautilul (Nautilus

pompilius).

Cochilie de nautil, animalul are numeroase brațe relativ subțiri. Este considerat o fosilă vie

La sepie, cochilia este internă, şi este numită os de sepie. Acesta este utilizat în hrănirea păsărilor de

apartament, ca supliment de calciu. La calmar, cochilia internă este şi mai mult redusă, iar la

caracatiţă este complet absentă. Sunt specii prădătoare, care îşi bazează strategia de vânătoare pe

deplasarea rapidă cu ajutorul jetului de apă, iar la unele specii și pe camuflaj, cu ajutorul

cromatoforilor care permit schimbarea rapidă a culorii. Toate cefalopodele posedă glanda cu

cerneală, ce conţine un lichid cafeniu sau negru, bogat în melanină. Descărcarea acestei glande

zăpăceşte urmăritorul, permiţând cefalopodului să scape. Au ochii foarte dezvoltați, asemănători cu

ai vertebratelor, și fălci cornoase, ca un cioc, cu care sfâșie prada. Sistemul nervos este de tip

ganglionar, complet diferit de cel al vertebratelo, și cu toate acestea cefalopodele sunt deosebit de

inteligente, de fapt cele mai inteligente nevertebrate, fiind capabile inclusiv de utilizarea uneltelor.

În fauna țării noastre nu există reprezentanți ai acestei clase.

Ordinul Decapodiformes

Cuprinde cefalopode cu 10 brațe, 8 bucale mai scurte, 2 mai lungi, speciile cele mai cunoscute fiind

Sepia officinalis -sepia și Loligo vulgaris - calmar.

Ordinul Octopodiformes

Cuprinde cefalopode cu 8 brațe de aceeași lungime. Octopus vulgaris - caracatița, Argonauta argo

– specie la care femela secretă un sac embrionar în care depune ouăle și le poartă pe partea dorsală.

Exercițiu: Observați elementele de anatomie externă și identificați ordinul la care aparțin diferite

cefalopode. Identificați următoarele structuri: cap, brațe, manta, sifon, ventuze, gură, ochi. Se

utilizează planșe color.

Exercițiu: pe baza informațiilor acumulate cu privire la încrengătura molusca, completați următorul

tabel.

Gasteropoda Bivalvia Cephalopoda

Specii inteligente

Nu au regiune cefalică distinctă

Page 37: biologie animala. caiet de lucrari practice

30

Cochilie externă prezentă la unele specii

Sfâșie prada cu un cioc cornos

Folosesc branhiile pentru colectarea hranei

Toate speciile sunt carnivore-prădătoare

Pot folosi schimbarea culorii pentru

camuflaj

Au simetria bilaterală alterată de torsiune

Au corpul acoperit cu o cochilie formată din

două valve

Piciorul transformat în sifon și brațe

Demonstrație: comportamentul și modul de viață al moluștelor. Se utilizează secvențe video.

Încrengătura Arthropoda

Este cea mai mare încrengătură din lumea vie, cuprinzând cu siguranță mult peste un milion de

specii, și reprezentând circa 85% dintre speciile de animale. Artropodele sunt animale cu simetrie

bilaterală, uneori alterată secundar (ex. pagurii). Se caracterizează prin prezența exoscheletului, o

cuticulă chitinoasă groasă, și a apendicelor articulate (picioare). Apariția picioarelor articulate este

o noutate în seria animală și este una din cauzele succesului enorm pe care l-a avut acest grup.

Învelișul extern protejează corpul, dar nu permite creșterea, aceasta se realizează periodic, în

perioadele de după năpârlire (eliminarea stratului extern). Au corpul metamerizat, constituit din 15-

100 de segmente. Metamerizarea se șterge la grupele mai complexe în relație cu centralizarea

funcțiilor organismului. Dezvoltarea ontogenetică se face prin metamorfoză.

Cu dimensiuni cuprinse între 0,1 mm (acarieni paraziţi) şi până la peste 4 m (deschiderea

picioarelor la unii crabi), grupul artropodelor cuprinde o diversitate de animale cu un număr mare

de specii, cu o largă distribuție ecologică, fiind considerate cel mai de succes grup de pe pământ.

Exercițiu: stabiliți apartenența unor organisme la încrengătura artropoda, știind că pentru a se

califica, acestea trebuie să aibă toate cele cinci caracteristici.

Simetrie

bilaterală

Corp

metamerizat

Exoschelet

tare

Membre

articulate

Multe

perechi de

apendice

Chelicerata

(scorpion)

Crustacea

(rac de râu)

Rodentia

(şoarece)

Cnidaria

(meduza)

Page 38: biologie animala. caiet de lucrari practice

31

Exercițiu: Răspundeți la următoarele întrebări:

1. Care sunt adaptările care au contribuit la succesul remarcabil al artropodelor?

2. Ce rol are exoscheletul?

3. Cum se realizează dezvoltarea la artropode?

4. Care este trăsătura distinctivă a artropodelor față de celelalte grupe de nevertebrate?

Încrengătura Arthropoda cuprinde trei subîncrengături care pot fi ușor identificate utilizând un

singur caracter morfologic: prezența și numărul antenele.

1a Antene prezente 2

1b Antene absente Subîncrengătura Chelicerata

2a O pereche de antene Subîncrengătura Uniramia

2b Două perechi de antene Subîncrengătura Crustacea

Subîncrengătura Chelicerata

Include peste 40.000 de specii și cuprinde păianjeni, scorpioni, căpușe, dar și alte forme care se

caracterizează prin prezența unor apendice bucale (prima pereche de apendice) numite chelicere, cu

aspect de colț sau clește, situate înaintea gurii și care servesc la prinderea prăzii. A doua pereche de

apendice, numite pedipalpi (palpi maxilari) au rol de organe de simț sau sunt puternic modificați, în

formă de clește, de exemplu la scorpioni.

Diferite forme de chelicere

Subîncrengătura Chelicerata cuprinde două clase, dintre care doar una are reprezentanți în fauna

actuală.

Polichaeta

(Nereis)

Gasteropoda

(melc)

Insecta

(gândac de

bucătărie)

Page 39: biologie animala. caiet de lucrari practice

32

Clasa Arahnida

Cuprinde specii cu corpul format din două regiuni: prosoma (cefalotorace) și opistosoma

(abdomen). Nu au niciodată antene sau mandibule, și au șase perechi de apendice. Prima pereche

reprezintă chelicerele, a doua pedipalpii, deci au totdeauna patru perechi de apendice locomotoare

(picioare). Majoritatea sunt specii terestre, prădătoare, adaptate la un tip particular de hrănire, prin

lichefierea și sugerea conținutului prăzii. Faringele, esofagul și stomacul acționează ca o pompă de

absorbție. Sunt specii în general foarte mobile, cu capacitate de a frecventa diverse biotopuri

(uscate, umede sau chiar acvatice).

Exercițiu: completați schema cu alcătuirea corpului la un arahnid. Identificați chelicerele, prosoma,

opistosoma și apendicele locomotoare.

Morfologia externă la un arahnid

Clasa Arahnida cuprinde mai multe ordine, din care vom trata scorpionii, păianjenii și acarienii.

Ordinul Scorpiones

Cuprinde scorpionii, arahnide la care segmentele opistosomei nu sunt unite între ele. Chelicerele

(piese bucale) și pedipalpii (a doua pereche de apendice de pe prosomă) nu prezintă glande

veninoase. Au patru perechi de picioare, iar pedipalpii sunt în formă de clești puternici. Partea

posterioară a abdomenului (postabdomenul) este mult alungită și se termină cu un țep în a cărui vârf

se deschid glande cu venin. Sunt animale răpitoare nocturne La noi în țară de găsește un singur gen,

genul Euscorpius, cu o singură specie: Euscorpius carpaticus. răspândit în Banat și nordul Olteniei.

Trăiește pe sub frunzar, iar înțepătura nu este periculoasă pentru om.

Exercițiu: identificați părțile corpului la un scorpion. Se utilizează scheme și specimene conservate

(rășină).

Page 40: biologie animala. caiet de lucrari practice

33

Morfologia corpului la un scorpion

Ordinul Araneide

Cuprinde păianjenii, la care chelicerele sunt bine dezvoltate și sunt în legătură cu glande cu venin.

Segmentele opistosomei sunt unite între ele, iar prosoma și opistosoma sunt conectate printr-un

peduncul îngust.

Exercițiu: identificați caracterele de araneid. Utilizați schema și specimene conservate (rășină

sintetică).

Morfologia corpului la un araneid

Specific acestui ordin este prezența glandelor sericigene, care produc pânza de păianjen. Aceasta

poate fi utilizată la prinderea prăzii, la deplasare, la înmagazinarea oxigenului (specii acvatice), la

formarea coconului etc. La noi în țară trăiesc circa 900 de specii, destul de dificil de determinat

după caracter morfologice. În general speciile de la noi nu sunt periculoase pentru om, fie

chelicerele sunt prea mici pentru a străpunge pielea, fie veninul nu este destul de puternic. Pot

provoca durere local. Tegenaria domestica păianjenul de casă, este o specie comună în locuințe, de

culoare galben cenușie cu pete brune pe corp și picioare. Aranea diademum (Araneus diadematus)

– păianjenul cu cruce, specie comună în parcuri, păduri, grădini. Culoare galben până la brun, cu

pete albe care formează o cruce. Construiește o pânză rotundă. Latrodectus tredecimguttatus –

văduva neagră, specie de dimensiuni mici, de culoare neagră cu 13 pete roșii (pot fi și portocalii sau

Page 41: biologie animala. caiet de lucrari practice

34

chiar galbene). Este răspândită în zona mediteraneeană, în zone stepice și habitate deschise. A fost

semnalată și în fauna țării noastre, în zona litorală. Argyoneta aquatica este o specie acvatică, care

construiește în ape stătătoare curate un adăpost în formă de clopot din pânză, pe care îl umple cu

aer.

Ordinul Acarina

Cuprinde acarieni și căpușe. Segmentele corpului au fuzionat și întreg corpul este acoperit de o

carapace în formă de scut. Chelicerele și pedipalpii sunt modificați în structuri ascuțite, ca o

trompă. Se deplasează cu ajutorul a patru perechi de picioare. Se cunosc peste 30.000 de specii,

răspândite în toate mediile de viață, cu moduri de viață și de hrănire foarte diverse. Foarte multe

specii sunt prădătoare sau detritofage, dar există și specii parazite, inclusiv la om. Demodex

foliculorum - specie comensală care trăiește în foliculii și glandele sebacee situate pe față (om).

Ixodes ricinus căpușă, specie foarte comună, parazitează reptile, păsări și mamifere și se hrănește

exclusiv cu sânge. Sarcoptes scabiei râia sau scabia, parazitează mamiferele, inclusiv omul.

Dermatophagoides sp.- acarieni din praful locuințelor. Produc reacții alergice.

Morfologia corpului la un acarian

Exercițiu: observați caracterele generale de chelicerat și pe cele specifice de acarian la căpușe.

Morfologia corpului la căpușă

Page 42: biologie animala. caiet de lucrari practice

35

Subîncrengătura Crustacea

Cuprinde animale cu un exoschelet puternic, impregnat cu carbonat de calciu (crustă): crabi, raci,

homari, copepode, creveți. Crusta nu permite creșterea, de aceea este periodic schimbată prin

năpârlire. Corpul este împărțit în trei zone: cefalică, toracică și abdominală, plus telsonul (coada).

În zona cefalică se află ochii, cele două perechi de antene (antenule și antene) caracteristice

subîncrengăturii, și trei perechi de apendice bucale (o pereche de mandibule și două perechi de

maxile). Nu au chelicere.

Exercițiu: identificați și denumiți părțile corpului la un crustaceu.

Morfologia corpului la crustacei

Majoritatea speciilor sunt acvatice, cu un regim de hrană detritivor și au organele de simț foarte

dezvoltate. Sexele sunt separate, dezvoltare directă din ou sau prin stadiul de larvă. De multe ori

femelele poartă saci incubatori. Cele mai multe specii din cele circa 38.000 de specii cunoscute,

sunt acvatice, cu respirație branhială, și au un rol enorm în lanțurile trofice. Acvatice prin

abundența extraordinară a unor specii.

Subîncrengătura are o sistematică complicată și cuprinde cel puțin11 clase, dintre care vom analiza

în cadrul lucrărilor practice reprezentanți din câteva clase și ordine, pentru a ilustra marea

diversitate a acestei subîncrengături.

Clasa Branchiopoda

Ordinul Cladocera

Cuprinde crustacee de mici dimensiuni, cu corpul alcătuit din cap și trunchi acoperit de o carapace

transparentă. Partea anterioară a trunchiului este prevăzută cu apendice locomotoare reduse.

Speciile care se deplasează cu ajutorul perechii a doua de antene, rezultând o mișcare de înot săltat.

Prima pereche de antene are rol senzitiv. Cele mai comune specii sunt purecii de baltă sau dafniile

(Daphnia sp).

Exercițiu: Observați la stereomicroscop specimenele vii colectate din habitate acvatice. Colectarea

se realizează cu fileul, iar probele se păstrează în recipiente de sticlă. Identificați caracterele

generale de crustaceu și cele de cladocer.

Page 43: biologie animala. caiet de lucrari practice

36

Daphnia sp.

Clasa Malacostraca

Cuprinde crustacee cu corpul alcătuit din 19 segmente. La multe specii, prima pereche de picioare

este transformată în clești. Telsonul are rol de paletă înotătoare. Clasa este împărțită în mai multe

ordine, din care le amintim pe cele mai importante.

Ordinul Amphipoda

Cuprinde crustacee cu corp turtit lateral și curbat, de unde și denumirea populară de lătăuși, circa 50

de specii la noi în țară,, toate de dimensiuni mici, în ape dulci și în Marea Neagră. Comună în ape

curgătoare, printre plantele acvatice, este specia Gammarus roeseli.

Ordinul Isopoda

Singurul grup major de crustacee adaptate la viața terestră. Cuprinde crustacee mici, cu corp turtit

dorso-ventral. Pe lângă speciile acvatice, cum ar fi Asselus aquaticus, la noi poate fi întâlnit și o

specie terestră Porcellio, care trăiește în zone cu umiditate ridicată, pe sub bolovani etc. deoarece

respiră prin branhii. Are capacitatea de a se strânge prin rularea corpului pentru protecție.

Exercițiu: identificați caracterele de crustaceu ale unui izopod terestru.

Morfologia corpului la un izopod

Ordinul Decapoda

Este cel mai bogat în specii, cuprinde raci, creveți și crabi, deci crustacee care posedă 5 perechi de

picioare (deca=zece). Corpul este alcătuit din cefalotorace, structură rezultată din fuzionarea

regiunii cefalice cu toracele, acoperit de o carapace comună, abdomen și telson. Pe cap există două

perechi de antene, cu rol senzorial. Decapodele au două sau trei perechi de apendice toracice

Page 44: biologie animala. caiet de lucrari practice

37

terminate cu chele (clești). În Marea Neagră trăiesc circa 20 de specii, majoritatea la adâncimi de

până la 50 m, printre care specii ale genului Palaemon care cuprinde creveți.

Crevete

Carcinus moenas – crab de piatră. Se remarcă abdomenul redus, caracteristic crabilor.

Crab

În apele dulci de la noi din țară trăiesc trei specii de raci, printre care Astacus astacus, racul de râu,

care este o specie protejată .

Exercițiu: identificați caracterele de decapod. Se utilizează schema.

Rac

Page 45: biologie animala. caiet de lucrari practice

38

Subîncrengătura Uniramia

Cuprinde miriapodele și insectele, cu forma corpului foarte diferită și care se caracterizează prin

prezența unei singure perechi de antene, iar apendicele sunt uniramate. Apendicele bucale sunt

reprezentate de o pereche de mandibule și o pereche de maxile. Majoritatea speciilor sunt terestre,

chiar dacă unele își desfășoară o parte din ciclul de viață în mediul acvatic. Subîncrengătura

cuprinde două clase, foarte diferite ca formă a corpului: Myriapoda și Hexapoda.

Clasa Myriapoda

Cuprinde artropode la care nu se distinge regiunea toracică față de cea abdominală. Cuprinde două

subclase de miriapode care se deosebesc prin caractere morfologice dar și ca mod de viață.

Subclasa Diplopoda cuprinde miriapode cu corpul format din foarte multe segmente aparente, până

la 100 (la speciile de la noi din țară până la 65), iar pe fiecare segment există două perechi de

apendice locomotoare (picioare).

Diplopod - detaliu

Capul este globulos, prevăzut cu o singură pereche de antene, iar corpul este mai mult sau mai puțin

cilindric. Sunt specii care se mișcă lent, și se hrănesc cu detritus vegetal.

Diplopod

În fauna României există circa 130 de specii. Cea mai mare dintre ele este Pachylulus hungaricus,

care ajunge până la 7 cm, răspândit în pădurile de foioase din Carpați.

Page 46: biologie animala. caiet de lucrari practice

39

Subclasa Chilopoda cuprinde miriapode cu corpul turtit dorso-ventral, cu un număr de segmente de

obicei mai mic și cu o singură pereche de picioare pe segment. Numărul de segmente este totdeauna

impar, deci chilopodele nu pot avea niciodată 100 de picioare. Sunt specii prădătoare, rapide,

lucifuge și higrofile, active noaptea, sub frunzar, în sol, sub bușteni, chiar în clădiri. Prima pereche

de apendice sunt modificate în căngi pentru injectarea veninului. La noi în țară trăiesc circa 100 de

specii, una dintre cele mai comune fiind Lithobius forficatus urechelniță.

Exercițiu: identificați apendicele părții anterioare a unui chilopod.

Chilopod - detaliu

Clasa Insecta

Insectele reprezintă cel mai numeros grup de organisme prezente pe Terra. Sunt animale cu corpul

alcătuit din trei părți (tagme): cap, torace și abdomen. Abdomenul prezintă pe ultimul segment o

pereche de apendice numiți cerci, la unele specii cu rol senzorial, la altele transformați în arme, iar

la altele sunt structuri vestigiale, fără funcție. Posedă o singură pereche de antene, iar aparatul bucal

este prevăzut cu mandibule. Prezintă doi ochii compuși și oceli mai simpli. Posedă trei perechi de

apendice locomotorii sau picioare (hexapoda). Majoritatea speciilor sunt aripate, iar numărul, forma

și consistența aripilor reprezintă criterii importante de clasificare și identificare.

Exercițiu: observați anatomia externă a unei insecte și identificați principalele părți ale corpului. Se

utilizează schema, specimene din insectar, specimene conservate în rășină sintetică.

Morfologia corpului la insecte. Modificat după: BIODIDAC

Page 47: biologie animala. caiet de lucrari practice

40

Insectele prezintă o plasticitate ecologică largă și domină mediul terestru, fiind întâlnite în toate

tipurile de habitate. Sunt adaptate la locomoția prin mers, salt sau zbor, iar apendicele locomotorii

pot îndeplini și funcții speciale: colectarea polenului, curățarea antenelor, etc.

Regimul de hrană este de asemenea foarte divers, ilustrat prin diversele adaptări ale pieselor bucale.

Exercițiu: observați structura pieselor bucale ale unor insecte și identificați modul de hrănire

(mestecat, supt și lins, înțepat și supt, lins)

Piesele bucale la insecte

Insectele se caracterizează și prin dezvoltarea prin metamorfoză. Acest lucru presupune trecerea

prin mai multe stadii diferite, în care sunt active, se hrănesc și cresc, marcate de năpârliri

succesive.. Dezvoltarea prin metamorfoză permite larvelor și adulților să trăiască în medii diferite și

să aibă surse de hrană diferite. Metamorfoza completă (insecte holometabole), presupune ca stadiile

imature, denumite larve, diferă pregnant de adult, iar ultimul stadiu (nimfă sau pupă) înainte de faza

de adult, este inactiv din punct de vedere trofic. Metamorfoza incompletă (insecte hemimetabole)

are loc atunci când stadiile imature, numite nimfe, sunt asemănătoare cu adulții, dar de dimensiuni

mici, și cresc prin năpârliri succesive.

Exercițiu: identificați etapele ciclului de viață la o insectă holometabolă (lepidopter): adult, ou,

larvă, pupă și la o insectă hemimetabolă (cosaș) Răspundeți la întrebarea: cu se hrănesc adultul,

larva și pupa, respectiv nimfa? Care este semnificația ecologică e dezvoltării prin metamorfoză?

Page 48: biologie animala. caiet de lucrari practice

41

Ciclul de viață la lepidoptere (insecte holometabole)

Ciclul de viață la ortoptere (insecte hemimetabole)

Insectele sunt împărțite într-un număr variabil de ordine, circa 25 (în funcție de autori), subordine și

familii. În cadrul lucrărilor practice vom analiza reprezentați din 11 ordine cu specii prezente în

fauna României.

Page 49: biologie animala. caiet de lucrari practice

42

Ordinul Ephemeroptera (Rusalii, efemeride)

Cuprinde insecte care în stadiul de adult nu se hrănesc, fiind lipsite de sistem digestiv și aparat

bucal. Trăiesc maxim 2-3 zile. Au corpul subțire, cu aripile membranoase și doi cerci terminali

foarte lungi.

Efemeridă adultă

Larvele trăiesc exclusiv în mediul acvatic, au corpul aplatizat și prezintă branhii pe laturile

abdomenului. Terminal prezintă trei cerci. Larvele de efemeroptere sunt utilizate ca bioindicatori ai

calității apei, ele fiind în general prezente în număr mare în ape curate, nepoluate, bine oxigenate.

În România trăiesc circa 100 de specii.

Larvă de efemeridă

Ordinul Plecoptera

Cuprinde forme asemănătoare cu rusaliile, dar au corpul mai robust și cercii scurți.

Page 50: biologie animala. caiet de lucrari practice

43

Plecopter adult

Larvele sunt acvatice, cu branhiile la baza picioarelor și terminal doar doi cerci. Larvele de

plecoptere, prezente în special în zona montană, în ape reci și limpezi, sunt și ele utilizate în

evaluarea calității apelor.

Larvă de plecopter

Ordinul Odonata - libelule

Cuprinde insecte răpitoare, se hrănesc cu alte insecte, sunt foarte bune zburătoare, chiar și copulația

având loc în timpul zborului. Au două perechi de aripi membranoase.

Libelulă adultă

Exercițiu: identificați principalele caracteristici ale unei libelule adulte utilizând ilustrația.

Page 51: biologie animala. caiet de lucrari practice

44

Larvele libelulelor sunt de asemenea acvatice, prădători feroce, cu un aparat bucal modificat,

caracteristic ordinului, ce prezintă organ prehensil numit mască.

Masca la larva de libelulă

Larvele sunt buni indicatori ai calității apei, preferând ape curte, bine oxigenate.

La noi în țară trăiesc circa 70 de specii, dintre care 5 sunt protejate de lege (în toată Uniunea

Europeană) prin Directiva Habitate, Legea 49/2011.

Larvă de libelulă

Exercițiu: colectați probe de nevertebrate acvatice și identificați prezența larvelor de efemeroptere,

plecoptere și odonate.

Ordinul Orthoptera

Cuprinde insecte de talie mare, cu aparat bucal pentru rupt și mestecat. Multe specii au ultima

pereche de picioare modificate pentru sărit (lăcuste, cosași), iar la altele prima pereche este

modificată pentru săpat (greieri, coropișnițe). Caracteristic acestui ordin este prezența tegminelor,

respectiv prima pereche de aripi care are o consistență pergamentoasă. Majoritatea speciilor emit

sunete cu ajutorul organelor stridulante, sunete ce pot fi utilizate în identificare speciilor. Cosașii și

rudele lor au antene lungi, iar lăcustele antene scurte. Dintre speciile din România, 8 sunt protejate

(Directiva Habitate, Legea 49/2011).

Exercițiu: identificați părțile corpului la o lăcustă.

Page 52: biologie animala. caiet de lucrari practice

45

După BIODIDAC, modificat

Ordinul Dictyoptera

Cuprinde insecte foarte variate din punct de vedere morfologic, însă aici sunt incluse specii comune

și ușor de identificat precum gândacii de bucătărie, călugărițele și termitele. La acest grup femelele

depun ouăle în ooteci: o masă de ouă este înconjurată de o spumă proteică ce apoi se întărește și are

rol de protecție.

Mantis religiosa călugărița

Ordinul Dermaptera

Cuprinde insecte de talie medie, cu corp alungit și turtit dorso-ventral. Aripile sunt scurte și

pieloase. Prezintă doi cerci abdominali puternici, în formă de furcă. Specii nocturne, omnivore, ziua

stau ascunse sub pietre, în crăpături etc. La noi în țară au fost citate 11 specii, printre care

urechelnița.

Exercițiu: identificați aripile și cercii abdominali la un dermapter (urechelnița)

Page 53: biologie animala. caiet de lucrari practice

46

Forficula auricularia urechelnița

Ordinul Hemiptera

Cuprinde insecte cu aparat bucal pentru înțepat și supt, și care se hrănesc în principal cu sucul

plantelor. Cuprinde specii variate ca ploșnițe, cicade și afide sau păduchi de plante.

Ploșniță

Ordinul Hymenoptera

Cuprinde specii de obicei de dimensiuni mici, dar foarte comune: albine, viespi, bondari și furnici.

Furmică

Page 54: biologie animala. caiet de lucrari practice

47

Demonstrație: observați organizarea socială la furnici. Identificați categoriile de indivizi și

funcțiile pe care le îndeplinesc în cadrul coloniei. Discuție: modul de comunicare între membrii

coloniei. Se utilizează secvențe video.

Ordinul Coleoptera

Cuprinde cel mai mare număr de specii de insecte, fiind catalogate peste 300.000 de specii.

Coleopterele sunt denumite popular gândaci și sunt ușor de recunoscut, având prima pereche de

aripi (elitre) puternic chitinizată și utilizată ca un înveliș pentru cea de-a doua pereche de aripi, cea

folosită la zbor. Există specii terestre și câteva acvatice. Există specii de coleoptere ocrotite de lege

la noi în țară și în Uniunea Europeană, cum este rădașca, croitorul stejarului sau croitorul fagului.

Coleopter

Ordinul Diptera

Cuprinde specii la care a doua pereche de aripi este mult redusă (haltere) și folosește pentru

menținerea echilibrului, nu pentru zbor propriu-zis. Cuprinde specii foarte comune ca țânțarii,

muștele și tăunii.

Dipter

Page 55: biologie animala. caiet de lucrari practice

48

Ciclul de viață la țânțarul comun Culex pipiens

Ordinul Lepidoptera

Cuprinde specii denumite popular fluturi sau molii. Se caracterizează prin prezența a două perechi

de aripi membranoase, acoperite cu solzi. La noi în țară trăiesc circa 5.000 de specii, multe fiind

ocrotite. Aparatul bucal este de tip supt, dar există și specii care nu se hrănesc deloc în faza de

adult. Larvele sunt cunoscute popular sub denumirea de omizi.

Aparatul bucal și aripile membranoase la fluture

Page 56: biologie animala. caiet de lucrari practice

49

Larvă de fluture

Demonstrație: rolul insectelor în ecosistemele naturale. Analizați relația dintre magnoliofite și

insecte. Se utilizează secvențe video.

Încrengătura Echinodermata

Cuprinde animale exclusiv marine, cu simetrie pentaradiară și fără o zonă cefalica distinctă. Au un

mod unic de deplasare în regnul animal, bazat pe mecanica fluidelor, cu ajutorul aparatului

ambulacrar.

Demonstrație: observați modul de organizare și funcționare a aparatului ambulacrar. Se utilizează

secvențe video.

Exercițiu: identificați pe schema de ansamblu și cea de detaliu structurile aparatului ambulacrar

identificate în secvențele video.

Aparatul ambulacrar la echinoderme (stea de mare)

Page 57: biologie animala. caiet de lucrari practice

50

Picior ambulacrar - structură

Încrengătura cuprinde 5 clase distincte, toate având simetrie pentaradiară, chiar dacă la unele

simetria este alterată în mod secundar.

Clasa Crinoidea

Cuprinde forme primitive, numite popular crini de mare, libere sau fixate de substrat (sesile). Sunt

un grup vechi, cu numeroase specii fosile. Corpul este alcătuit dintr-o parte centrală în formă de

disc, care se sprijină pe un peduncul. Au simetrie pentaradiară, din discul central pornind 5 braţe,

care se pot apoi divide. Speciile actuale sunt prădătoare, se hrănesc cu plancton (microorganisme

care plutesc în masa apei), pe care îl capturează cu ajutorul braţelor şi a picioarelor ambulacrare.

Crin de mare

Clasa Asteroidea

Este un grup vechi, care cuprinde stelele de mare. Au simetrie pentaradiară, având deci 5 (sau

multiplu de 5) braţe. Braţele nu pornesc brusc din discul central. Aparatul ambulacrar este format

din şanţuri ambulacrare şi picioare ambulacrare prevăzute cu ventuze. Sunt forme libere, mobile,

carnivore, prădătoare Se caracterizează prin capacitatea de a-şi proiecta stomacul în afara corpului

pentru a digera prada. Nu au dinţi. Ambulacrele de la extremităţile picioarelor au rol senzitiv, tactil

şi chemosenzitiv. Pot detecta lumina cu ajutorul unor structuri specializate.

Exercițiu: observați scheletul unei stele de mare. Identificați structurile. Se utilizează specimene

uscate.

Page 58: biologie animala. caiet de lucrari practice

51

Stea de mare dorsal și ventral

Demonstrație: observați modul de deplasare ș de hrănire a stelelor de mare. Se utilizează secvențe

video.

Clasa Ophiuroidea

Cuprinde şerpi de mare, cu formă asemănătoare cu stelele de mare, dar braţele pleacă brusc din

discul central, fiind bine individualizată originea acestora. Picioarele ambulacrare nu au ventuze. Se

hrănesc cu plancton sau resturi de materie organică. Speciile acestei clase sunt capabile de

autotomie, care este capacitatea de a „renunţa” la unul sau mai multe braţe atunci când acestea sunt

apucate de un prădător. Brațele se regenerează ulterior.

Șarpe de mare

Clasa Holothuroidea

Cuprinde castraveţii de mare, care au formă alungită pe axul gură-anus. Nu au braţe. Corpul este

moale, scheletul intern fiind redus la mici osicule sau plăci osoase. Nu au spini. Trăiesc pe fundul

mărilor şi oceanelor, unde pot ajunge să reprezinte 90% din faună. Au puţini duşmani naturali,

Page 59: biologie animala. caiet de lucrari practice

52

multe specii având un gust rău, datorită toxinelor din peretele corpului. Se hrănesc ingerând nisip

cu materie organică („aspirator”). Picioarele ambulacrare din jurul gurii sunt folosite în hrănire şi se

numesc tentacule. Respiraţia se realizează prin o pereche de tubuli ataşaţi la rect şi care se întind în

toată cavitatea corpului. Ca metodă unică de apărare, pot proiecta tubulii respiratori în afara

corpului prin anus, putând imobiliza prădătorul prin secreţia de substanţe lipicioase şi de toxine.

Castravete de mare

Demonstrație: urmăriți modul de viață a unui castravete de mare și observați modul de hrană și de

apărare. Se utilizează secvențe video.

Clasa Echinoidea

Cuprinde aricii de mare, specii cu simetrie pentaradiară, de formă globuloasă sau discoidală. Au

corpul acoperit de numeroşi spini (ţepi). Scheletul este format din plăci complet unite, astfel că

rezultă o cutie completă, deschisă doar la poli. Sunt specii carnivore sau fitofage, au un aparat bucal

caracteristic, cu 5 dinţi, şi nu îşi proiectează stomacul în afara corpului. Nu au organe de simţ

fotosensibile.

Arici de mare

Page 60: biologie animala. caiet de lucrari practice

53

Încrengătura Chordata

Cuprinde animalele care au câteva caracteristici comune:

1. posedă o coardă dorsală (notocord), cel puțin în una din fazele de dezvoltare

2. posedă un tub neural situat dorsal față de tubul digestiv (sunt epineure)

3. faringele are fante branhiale (sunt faringotreme)

4. posedă o coadă postanală (majoritatea grupelor)

Exercițiu: identificați cele patru caracteristici ale cordatelor pe schema unui amfiox (Amphioxus

lanceolatum – Cephalochordata).

Amphioxus lanceolatum. Modificat după: BIODIDAC

Subîncrengătura Urochordata (Tunicata)

Cuprinde specii solitare sau coloniale, la care doar larvele sunt mobile și posedă cordonul nervos

dorsal și notocordul. Adulții sunt sesili sau plutesc în masa apei și nu posedă aceste caracteristici.

Se cunosc circa 3.000 de specii acvatice. Tunica conține tunicină și celuloză, compus organic

întâlnit la plantele verzi.

Exercițiu: Observați și identificați următoarele specii de tunicate planctonice: Salpa și Oikopleura

și de tunicate sesile: Ciona intestinalis (prezentă și în Marea Neagră) și Ascidia. Se utilizează

specimene conservate, planșe/imagini color.

Ciona intestinalis

Page 61: biologie animala. caiet de lucrari practice

54

Subîncrengătura Cephalochordata (Acraniata)

Cuprinde animale capabile de înot activ, cu aspect pisciform, și care posedă toate caracteristicile de

cordat în faza de adult. Specie reprezentativă: Amphioxus lanceolatum, care se hrănește stând

îngropată aproape complet în nisip, în mediul marin. Specia nu este prezentă în Marea Neagră.

Amphioxus lanceolatum in poziție naturală

Subîncrengătura Vertebrata (Craniata)

Cuprinde animale care prezintă toate caracteristicile de cordat, fie în faza de embrion fie în faza de

adult. Notocordul se întinde din regiunea codală până în regiunea cefalică, fără să depășească

anterior tubul neural. Tubul neural are anterior o dilatare, un creier care este protejat de craniu,

parte a endoscheletului.

Supraclasa Agnatha

Cuprinde animale pisciforme (cu formă de pește), cu gura rotundă (Ciclostomata) și lipsite de fălci

și înotătoare neperechi. Notocordul este prezent în toate fazele de dezvoltare și nu este înlocuit

complet de vertebre. La noi în țară trăiește o singură specie: Eudontomizon danfordi - chişcar sau

cicar. Este o specie dulcicolă, răspândită în România în apele de munte. Atinge până 25 cm

lungime. Se fixează cu gura plină de dinți (odontoizi) ca o ventuză de corpul unui pește, macerează

solzii și musculatura și se hrănește. Larva trăiește îngropată în mâl, unde se hrănește cu detritus.

Este o specie ocrotită de lege la nivel național și european.

Exercițiu: identificați odontoizii la nivelul gurii chișcarului.

Page 62: biologie animala. caiet de lucrari practice

55

Cavitatea bucală la ciclostomi

Exercițiu: Identificați principalele părți anatomice la un ciclostom. Observați modul de hrănire.

Hrănirea la ciclostomi

Supraclasa Gnathostomata

Cuprinde toate vertebratele cu fălci (posedă cartilajul lui Merckel). Acestea se împart în două

grupe: pești (vertebrate primar acvatice) și tetrapode (vertebrate primar terestre), fără valoare

taxonomică, dar utile pentru înțelegerea lor.

Pisces (Pești)

Acest grup cuprinde vertebrate care posedă atât apendice (înotătoare) perechi (ventrale și pectorale)

cât și neperechi (codală, anală și dorsală) și respiră prin branhii.

În funcție de gradul de osificare a scheletului peștii se împart în pești cartilaginoși, care nu au piese

osoase, și pești osoși, pești la care scheletul este parțial sau total osificat. Peștii cartilaginoși au 5-7

perechi branhii cu fantele branhiale manifeste (se deschid la exteriorul corpului), iar peștii osoși au

cel mult 5 perechi de branhii care sunt acoperite cu opercule.

Exercițiu: identificați înotătoarele perechi și neperechi și operculele la un pește osos.

Page 63: biologie animala. caiet de lucrari practice

56

Pește osos

Clasa Chondrichthyes (pești cartilaginoși)

Cuprinde pești cartilaginoși cu fante branhiale și notocord persistent pe tot parcursul vieții.

Grupul rechinilor (Selachii) cuprinde pești cu corp în general fusiform, hidrodinamic, cu fante

branhiale situate pe laturile capului. Gura este subterminală și nu au vezică înotătoare. Rolul

acesteia este preluat de ficatul în care acumulează ulei.

Exercițiu: identificați principalele caracteristici morfologice ale unui pește cartilaginos (înotătoare,

gură, fante branhiale).

Pește cartilaginos - Rechin

Grupul rechinilor cuprinde specii prădătoare dar și planctonofage. În Marea Neagră trăiește o

singură specie de rechin, de mici dimensiuni, atingând maximum 1,5 m lungime: câinele de mare

Squalus acantias. Alte specii: rechinul alb Carcharodon carcharias, specie care atinge 6-8 m

lungime și trăiește până la 70 de ani. Este specia responsabilă de cele mai multe atacuri neprovocate

asupra omului. Rechinul balenă Rhincodon typus este o specie planctonofagă, care atinge chiar 10

m lungime și cântărește până la 9 tone, fiind cea mai mare specie de rechin actual.

Grupul rajiformelor (Batoidea) curpinde specii cu corpul turtit dorso-ventral, cu înotătoarele

pectorale concrescute și foarte dezvoltate. Doar partea dorsală a corpului este pigmentată. Fantele

branhiale sunt situate pe partea ventrală a capului. Unele specii, cum este și pisica de mare

Dasyatis pastinaca, specie prezentă și în Marea Neagră, au spini și glande veninoase, ce provoacă o

înțepătură dureroasă, dar în general nepericuloasă pentru om. Se hrănește cu crustacee de pe fundul

mării, iar țepul este folosit defensiv. Alte specii (Raja, Torpedo) au organe electrice ce produc un

curent slab, folosit atât pentru atac cât și defensiv.

Page 64: biologie animala. caiet de lucrari practice

57

Exercițiu: identificați principalele caracteristici morfologice ale unei pisici de mare (înotătoarele,

peduncul caudal, țep, ochi).

Pește cartilaginos – Rajiform: Dasyatis pastinaca - pisica de mare

Clasa Osteichthyes (pești osoși)

Cuprinde pești la care scheletul este cel puțin parțial osificat, corpul este acoperit cu solzi, iar

branhiile sunt acoperite cu opercule. Clasa peștilor osoși cuprinde două subclase: peștii cu

înotătoare cărnoase, lobate (Sarcopterygii, strămoșii tetrapodelor), și peștii cu înotătoare ce au un

trunchi osos puternic doar la bază și continuat cu radii subțiri, necărnoase. În această subclasă intră

marea majoritate a peștilor (Actinopterygii). În fauna țării noastre există doar reprezentanți ai

acestei din urmă subclase.

Subclasa Actinopterygii cuprinde pești la care scheletul este doar parțial osificat (Paleostei), și

pești cu scheletul complet osificat (Teleostei).

Paleostei, pești la care scheletul este doar parțial osificat, sunt reprezentați în fauna României prin

speciile de sturioni (Acipenseridae). Sturionii sunt peștii care au cinci șiruri de plăci osoase de-a

lungul corpului și nu au solzi, iar gura este situată subterminal, un caracter comun cu a peștilor

cartilaginoși, și au patru mustăți cu rol tactil. Sunt pești migratori anadromi (se reproduc în râuri și

fluvii, iar cartierul de creștere și de hrănire este reprezentat de ape marine) și producători de caviar.

Multe dintre specii sunt critic amenințate cu dispariția din cauza suprapescuitului, a poluării apelor

și a construcției de baraje, și sunt în consecință protejate de lege. La noi în țară trăiesc patru specii:

morunul Huso huso, nisetrul Acipenser güldenstaedi, păstruga Acipenser stellatus și cega Acipenser

ruthenus.

Exercițiu: identificați principalele caracteristici ale unui sturion (plăci osoase, opercule, mustăți,

gură, rostru).

Page 65: biologie animala. caiet de lucrari practice

58

Nisetru Acipenser güldenstaedi

Grupul peștilor teleostei cuprinde peștii cu scheletul complet osificat și vezică înotătoare. La

această grupă apare un organ senzorial numit linie laterală, care detectează mișcarea și vibrațiile în

apa care înconjoară animalul.

Structura liniei laterale, cu celulele senzoriale

Grupul Teleostei cuprinde peste 12.000 de specii, grupate într-un număr variabil de ordine (funcție

de autor), aici fiind prezentate câteva dintre ele, cu reprezentanți în fauna țării noastre, ordine ce au

primit denumirea după specia reprezentativă, fiind astfel ușor de reținut.

Ordinul Clupeiformes cuprinde heringul Clupea harengus și speciile asemănătoare, care trăiesc în

țara noastră: scrumbia de Dunăre Caspialosa pontica și hamsia Engraulis engrassicholus. Sunt

pești cu corp comprimat lateral, iar solzii formează o carenă pe partea ventrală.

Scrumbia de Dunăre Caspialosa pontica

Page 66: biologie animala. caiet de lucrari practice

59

Ordinul Salmoniformes cuprinde păstrăvul indigen Salmo trutta fario și speciile asemănătoare:

lipanul Thymallus thymallus și păstrăvul curcubeu Salmo gairnderi, specie introdusă la noi în țară

din America de Nord. Sunt pești caracterizați prin prezența unei a doua înotătoare dorsale, adipoase

(formată din grăsime), iar corpul este acoperit cu solzi de dimensiuni mici.

Păstrăv indigen Salmo trutta fario

Ordinul Esociformes cuprinde știuca Esox lucius și alte specii de pești la care înotătoarea dorsală

este situată deasupra celei anale, iar gura este cu deschidere mare și prevăzută cu numeroși dinți.

Știuca Esox lucius

Ordinul Cypriniformes cuprinde crapul Cyprinus caprio, dar și multe alte specii cu corpul cu

formă foarte variabilă, acoperit cu solzi mici și cu o singură înotătoare dorsală cu radii moi.

Crap Cyprinus carpio

Page 67: biologie animala. caiet de lucrari practice

60

Caracterul comun al tuturor cipriniformelor îl reprezintă prezența unei structuri osoase care permite

receptarea variațiilor de presiune ale apei. Este un ordin cu numeroase specii, dintre care unele sunt

comune și în râurile de la noi din țară, cum ar fi mreana Barbus barbus, scobarul Chondrostoma

nasus, linul Tinca tinca, cleanul Leuciscus cephalus sau obletele Alburnus alburnus. O specie

endemică ce trăiește doar apele termale ale Pârâului Pețea (Băile Felix, jud. Bihor) este roșioara lui

Racoviță Scardinius racovitzai, specie critic amenințată cu dispariția.

Ordinul Siluriformes cuprinde pești cu corpul comprimat lateral în partea posterioară, iar

înotătoarea anală este mai lungă decât jumătatea corpului. Capul este aplatizat dorso-ventral,

prevăzut cu trei perechi de mustăți, iar gura este foarte largă. La noi în țară o singură specie, de talie

mare: somnul Silurus glanis.

Somn Silurus glanis

Ordinul Syngnathiformes cuprinde pești cu forma corpului foarte diferită de cea tipică, având ca și

caracter comun faptul că fălcile sunt unite și formează un tub. În Marea Neagră sunt prezente două

specii, ața de mare Syngnathus typhle și căluțul de mare Hippocampus guttulatus. La aceste specii

și reproducerea este deosebită prin faptul că icrele fecundate sunt purtate de masculi într-o pungă

abdominală.

Căluț de mare Hippocampus guttulatus

Ordinul Perciformes este foarte numeros, cuprinde aproape jumătate din speciile actuale de pești,

printre care și bibanul Perca fluviatilis, șalăul Sander lucioperca, stavridul Trachurus mediteraneus

Page 68: biologie animala. caiet de lucrari practice

61

și guvidul Gobius ophiocephalus, care prezintă de obicei două înotătoare dorsale, prima dintre ele

având radii țepoase.

Biban Perca fluviatilis

Ordinul Pleuronectiformes cuprinde specii bentonice, cu corpul aplatizat. La aceste specii corpul

este turtit lateral și asimetric, având ambii ochi pe aceeași parte a capului, spre deosebire de peștii

cartilaginoși bentonici de tipul pisicii de mare la care aplatizarea s-a realizat dorso-ventral. În acest

ordin sunt incluse și specii din Marea Neagră, cu este cambula Pleuronectes flesus, calcanul

Scophthalmus maeoticus și limba de mare Pegusa lascaris.

Calcan Scophthalmus maeoticus

Exercițiu: asociați descrierea de pe fișe cu imaginile plastifiate și cu denumirea speciilor de pești

(câinele de mare, pisica de mare, morun, scrumbia de Dunăre, păstrăv, știucă, crap, somn, căluț de

mare, biban).

Subclasa Sarcopterygii cuprinde pești care au înotătoare lobate, cărnoase și musculoase și respirație dublă, adică

posedă atât branhii cât și plămâni. Se cunosc puține specii (crossopterigieni și dipnoi), unele dintre ele considerate

fosile vii, răspândite în câteva regiuni ale globului. Aceste specii sunt mai îndeaproape înrudite cu tetrapodele

(amfibieni, reptile, păsări, mamifere) decât cu ceilalți pești (Actinopterigii) pe care i-am studiat anterior.

Crossopterigienii ancestrali au dat naștere la trei linii evolutive distincte: crossopterigienii actuali, dipnoii și amfibienii.

Page 69: biologie animala. caiet de lucrari practice

62

Latimeria chalumnae, fosilă vie

Exercițiu: identificați ordinul la care aparțin diferite specii de pești, utilizând principalele

caracteristici. Se utilizează specimene conservate și planșe color.

Page 70: biologie animala. caiet de lucrari practice

63

Tetrapode

Tetrapodele sunt vertebrate primar terestre care posedă patru membre. Este un grup care cuprinde

patru clase: amfibienii, reptilele, păsările și mamiferele. Amfibienii și reptilele sunt tetrapode cu

temperatura corpului variabilă (poikiloterme) și depind de surse externe de căldură pentru elevarea

temperaturii corporale (ectoterme). Păsările și mamiferele au dezvoltat câte un tip de înveliș

corporal izolant termic, astfel reușind să îți mențină temperatura corpului constantă (homeoterme)

și procese care să genereze căldură intern pentru menținerea acesteia în limite fiziologice

(endoterme).

Exercițiu: identificați cărei clase de tetrapode îi aparțin mai multe specii utilizând cheia de

determinare dihotomică. Se utilizează specimene conservate și imagini color.

Cheie pentru identificarea claselor de vertebrate

1(2)

Organisme tetrapode, poikiloterme………………………………………………. 3

2(1) Organisme tetrapode, homeoterme……………………………………………….. 5

3(4) Tegument umed, neacoperit cu solzi sau plăci, cu multe glande tegumentare,

care produc mucus. Depind de mediul acvatic pentru reproducere………………. Clasa Amphibia

4(3) Tegument uscat, acoperit cu solzi sau plăci, fără glande tegumentare. Nu depind

de mediul acvatic pentru reproducere…………………………………………….. Clasa Reptilia

5(6) Tegument acoperit cu pene……………………………………………………….. Clasa Aves

6(5) Tegument acoperit cu păr………………………………………………………… Clasa Mammalia

Clasa Amphibia

Cuprinde vertebrate poikiloterme (exoterme), cu tegumentul nud, intens vascularizat și umed

datorită glandelor tegumentare. Dezvoltarea postembrionară se face trecând printr-un stadiu larvar.

Din ouăle depuse în apă eclozează larvele (mormoloci) care sunt acvatice și respiră prin branhii

externe, posedă organul seismosenzorial numit linie laterală și o înotătoare codală, având astfel

caracteristici de pește. Adultul apare prin metamorfozarea larvei și este mult diferit, are respirație

pulmonară și, la multe specii, duce o viață terestră, cu excepția perioadei de reproducere când

trebuie să se reîntoarcă în mediul acvatic. Acest mod de viață, atât în mediul acvatic cât și în cel

terestru, le-a atras denumirea de amfibieni.

Amfibienii se împart în două ordine, caracterul morfologic principal fiind prezența sau absența

cozii. Astfel, ordinul Caudata (Urodela) cuprinde amfibieni cu coadă, iar ordinul Anura cuprinde

amfibieni fără coadă.

Exercițiu: identificați cărui ordin îi aparțin speciile de amfibieni prezentate în planșe color.

Utilizați cheia dihotomică.

1(2) Coada prezentă, corp lung, membrele au lungime aproape egală……… Ordin Caudata

2(1)

Coada lipseşte, corp scurt, membrele posterioare sunt mai lungi decât

cele

anterioare…………………………………………………………………

Ordin Anura

Page 71: biologie animala. caiet de lucrari practice

64

Ordinul Caudata (Urodela) cuprinde amfibieni la care coada se menține și în stadiul de adult.

Corpul este alungit, turtit dorso-ventral, iar membrele sunt aproape egale ca lungime. Reproducerea

are loc în mediul acvatic, fecundația fiind internă, precedată de o paradă nupțială. La noi în țară

trăiesc 6 specii, respectiv 5 specii de tritoni și o specie de salamandră.

Exercițiu: identificați speciile prezentate utilizând cheia dihotomică. Se utilizează planșe color și

specimene vii.

1(2) Coada este rotundă în secţiune, pe partea dorsală a corpului există pete

mari galben-portocalii, …………………………………………............... Salamandra salamandra

2(1) Coada este comprimată lateral, pe partea dorsală a corpului nu există

pete galben-portocalii …………………………………………………… Genul Triturus

Genul Triturus

1(2) Abdomen colorat uniform………………………………………… 3

2(1) Abdomen colorat neuniform, cu pete……………………………… 5

3(4) Masculul în „haină nupţială” are creastă dorsală scurtă, dreaptă….. Triturus alpestris

4(3) Masculul în „haină nupţială” nu are creastă dorsală.……………… Triturus montandoni

5(6) Masculul în „haină nupţială” are creastă dorsală înaltă, adânc

dinţată, separată de creasta caudală………………………………… Triturus cristatus

6(5) Masculul în „haină nupţială” are creastă dorsală înaltă, adânc

dinţată, care se continuă neîntrerupt cu creasta caudală…………… Triturus vulgaris

Ordinul Anura

Cuprinde amfibieni numiți generic broaște, care nu au coadă în faza de adult, iar membrele

posterioare sunt mai lungi decât cele anterioare, speciile fiind adaptate la deplasarea prin salt.

Reproducerea are loc în mediul acvatic, fecundația fiind externă și într-o poziție specifică numită

amplexus. La noi în țară trăiesc 13 specii, unele dintre ele terestre după perioada de reproducere,

altele rămânând tot sezonul în mediul acvatic. Din ordinul Anura fac parte buhaii de baltă Bombina

sp. – specii ocrotite la nivel european, brotăcelul Hyla arborea, broaștele de lac și broaștele de

pădure Rana sp. și broaștele râioase Bufo sp. Broaștele comunică prin emiterea de sunete, acestea

putând fi utilizate pentru identificarea speciilor și estimarea mărimii populațiilor.

Exercițiu: identificarea unor specii comune de broaște pe baza sunetelor emise. Se utilizează

secvențe video în care se pot observa speciile în timpul emiterii sunetelor, apoi se ascultă doar

sunetele.

Exercițiu: răspundeți la următoarele întrebări

1. Ce adaptări au apărut la grupele de pești care au dau naștere amfibienilor odată cu trecerea

din mediul acvatic în cel terestru?

2. Ce caracteristici are tegumentul amfibienilor și ce rol îndeplinește?

3. Care este regimul de hrană al amfibienilor adulți?

4. Descrieți ciclul de dezvoltare a unui amfibian.

5. Care sunt asemănările și deosebirile dintre pești și amfibieni?

6. Prin ce caracteristici morfologice pot fi diferențiate urodelele (caudatele) de anure?

7. Ce procese fiziologice determină legătura dintre amfibieni și mediul acvatic?

Page 72: biologie animala. caiet de lucrari practice

65

Ciclul de viață la anure

Clasa Reptilia

Cuprinde tetrapode primar terestre, poikiloterme (ectoterme), care au rupt complet legătura cu

mediul acvatic. Fecundația este internă, existând organe de acuplare, iar ouăle sunt depuse în

mediul terestru, ele având un înveliș ce le protejează de uscare. Embrionul se dezvoltă în interiorul

oului, unde practic există mediul acvatic necesar (reprezentat de amnios), iar dezvoltarea

postembrionară se face fără metamorfoză. Din ou vor ecloza puii, care sunt ca niște adulți în

miniatură. Pielea reptilelor este uscată și impermeabilă, acoperită cu solzi sau plăci, limitând astfel

pierderile de apă. Respirația se face prin plămâni, respirația tegumentară nemaifiind posibilă.

Din clasa Reptilia fac parte cinci ordine actuale și mai multe ordine fosile, reptilele fiind foarte bine

reprezentate și adaptate la toate mediile de viață (inclusiv forme zburătoare) în mezozoic.

Page 73: biologie animala. caiet de lucrari practice

66

Ordinul Testudines (Chelonia)

Cuprinde țestoasele, reptile a căror corp este învelit de o armură de origine dublă epidermică-

dermică cu rol de apărare. Armura este compusă din partea dorsală numită carapace și partea

ventrală numită plastron.

Exercițiu: identificați pe schemă carapacea, plastronul și coloana vertebrală a unei țestoase.

Scheletul la țestoasă

La noi în țară trăiesc trei specii de țestoase, o specie acvatică și două terestre. Emys orbicularis,

țestoasa de apă europeană, trăiește în apele stătătoare din zona de șes și deal și este carnivoră. Ouăle

sunt depuse în mediul terestru. Cele două specii de țestoase terestre Testudo sp. sunt răspândite în

sudul României și sunt vegetariene.

Ordinul Sauria cuprinde șopârlele, reprezentate în fauna țării noastre prin 10 specii, dintre care

una, Anguis fragilis sau năpârca, este apodă. Alte specii: gușter Lacerta viridis, șopârla de câmp

Lacerta agilis, șopârla de ziduri Podarcis muralis.

Ordinul Serpentes (Ophidia)

Cuprinde reptile apode (lipsite de membre) numite șerpi, cu corp alungit. Șerpii nu aud, iar văzul

este slab dezvoltat, dar gustul și mirosul sunt deosebit de dezvoltate. Cu ajutorul limbii sunt culese

substanțele din aerul și sunt analizate la nivelul organului lui Jacobson (organul vomero-nazal),

extrem de bine dezvoltat la acest grup. Unele specii sunt capabile de termolocație și detectează

căldura emanată de alte organisme. Sunt specii prădătoare, care înghit prada întreaga, chiar și atunci

când mărimea prăzii depășește mărimea capului șarpelui. Acest lucru este posibil datorită faptului

că mandibula este articulate mobil la neurocraniu și de asemenea maxilarul este format din două

jumătăți articulate prin intermediu unui ligament. Aceste două structuri permit o deschidere extrem

de largă a gurii pentru a putea înghiți prada de mari dimensiuni. Prada este fie sufocată (șerpii

constrictori), omorâtă cu ajutorul veninului (șerpi veninoși) sau este înghițită de vie.

La noi în țară trăiesc 9 specii, dintre care trei sunt veninoase (vipere), doar două fiind periculoase

pentru om în caz de mușcătură accidentală, ele nefiind agresive, ci atacă doar dacă se simt

amenințate: Vipera berus, vipera cu corn Vipera ammodytes. Alte specii de șerpi de la noi din țară

sunt neveninoase și neconstrictoare, total inofensive: șarpele de casă Natrix natrix, șarpele de alun

Coronella austriaca, șarpele lui Esculap Zamenis longissimus.

Page 74: biologie animala. caiet de lucrari practice

67

Cap de vipera cu corn Vipera ammodytes

Ordinul Crocodylia

Grupează circa 23 de specii de reptile (crocodili, aligatori și gaviali) răspândiți în zona tropicală. Nu există

reprezentanți în fauna țării noastre. Sunt reptile foarte vechi, dar cu caractere foarte evoluate, prădători de temut.

Trăiesc și se hrănesc în mediul acvatic, dar depunerea ouălor are loc pe uscat. De asemenea, revin pe uscat și pentru

reglarea temperaturii cu ajutorul radiației solare.

Page 75: biologie animala. caiet de lucrari practice

68

Clasa Aves

Păsările reprezintă cel mai mare grup de vertebrate primar terestre, fiind de fapt un grup de

dinozauri care au evoluat în mezozoic. Păsările sunt homeoterme (endoterme), fiind deci capabile

să genereze căldură intern și să își mențină temperatura corpului constantă. Termoreglarea este

favorizată de apariția penajului, care este termoizolator și limitează pierderile de căldură. Penele

sunt de fapt solzi reptilieni modificați, iar solzi nemodificați acoperă partea inferioară a picioarelor,

zonă unde nu se dezvoltă pene. Penajul are un rol important la multe specii de păsări în parada

nupțială, contribuind și la realizarea dimorfismului sexual. Fecundația este internă, dar fără a exista

organe copulatoare specializate. Păsările sunt ovipare, majoritatea îți clocesc ouăle în cuiburi

special construite și îngrijesc puii după eclozare.

Păsările se deplasează prin zbor, având câteva adaptări specifice care permit acest mod particular de

locomoție. Membrele anterioare sunt transformate în aripi iar penajul mărește suprafața acestora,

facilitând astfel zborul. Aripile sunt acționate de mușchii pectorali, care sunt foarte bine dezvoltați,

și au nevoie de un suport scheletic pentru inserție, reprezentat de carena sternală, caracter unic al

păsărilor.

Scheletul la porumbel

Scheletul este redus și cu o greutate mică, oasele fiind pneumatice (conțin cavități cu aer) conectate

la saci aerieni. Sacii aerieni sunt de asemenea legați de plămâni, iar aerul inspirat trece prin plămâni

până în sacii aerieni și de aici încă o dată prin plămâni, crescând astfel eficienta absorbției

oxigenului.

Page 76: biologie animala. caiet de lucrari practice

69

Sacii aerieni la păsări (modificat după J. Soucie©DIODIDAC)

Dinții au dispărut complet și au fost înlocuiți cu o formațiune cornoasă, mult mai ușoară, numită

cioc. Coada reptiliană a dispărut prin reducerea vertebrelor, fiind înlocuită de coada formată doar

din pene și care ajută la zbor, dar și la aterizare.

Exercițiu: răspundeți la următoarele întrebări:

1. Care sunt adaptările care conduc la reducerea greutății păsărilor?

2. Care este mecanismul care asigură o respirație eficientă?

3. Care este adaptarea care a permis apariția homeotermiei?

Clasa Aves cuprinde trei subclase: Ratitae, Sfenisciformes și Carenate.

Subclasa Ratitae cuprinde păsări care s-au adaptat în mod secundar la viața terestră și au pierdut capacitatea de zbor.

Dintre acestea amintim struțul, rhea, nandu și kiwi. Nu există reprezentanți în fauna țării noastre.

Subclasa Sfenisciformes cuprinde păsări profund adaptate la viața acvatică, care nu sunt capabile de zbor, răspândite

exclusiv în emisfera sudică (pinguini).

Subclasa Carenate cuprinde majoritatea speciilor de păsări actuale și care se deplasează prin zbor,

caracterizate prin dezvoltarea puternică a carenei. Toate specii de la noi din țară aparțin acestei

subclase, fiind identificate aproape 400 de specii care aparțin la 14 ordine.

Forma și mărimea aripilor, penelor, ciocului și a picioarelor păsărilor ne pot da foarte multe

informații despre habitatul în care trăiesc păsările și despre modul lor de viață.

Forma și mărimea aripilor influențează capacitatea lor de zbor, manevrabilitatea și ușurința cu care

îți iau zborul. Diferite specii au forma aripilor adaptată la modul de viață și la mediul în care trăiesc

(pădure, locuri deschise etc), existând patru tipuri morfologice de bază.

Page 77: biologie animala. caiet de lucrari practice

70

Aripile foarte lungi și înguste, ascuțite la vârf, sunt caracteristice speciilor care realizează

zboruri lungi, pe distanțe mari și planează dinamic, așa cum sunt pescărușul argintiu Larus

argentatus, pescărușul râzător Larus ridibundus sau chira de baltă Sterna hirundo (Ordinul

Charadriiformes).

Silueta unei specii din ordinul Charadriiformes în zbor

Aceste specii, mai ales când sunt de talie mare, decolează și aterizează greu, iar deschiderea

foarte mare a aripilor nu permite o foarte bună manevrabilitate, astfel încât trăiesc în spații deschise

(largul mării, habitate acvatice). Aripile speciilor acestui ordin depășesc în lungime, în poziție de

repaus, coada.

Poziția aripilor în repaus la pescăruș

Aripile înguste, dar mai scurte decât la grupul precedent, cu vârful ascuțit și în general

formând un unghi, permit dezvoltarea unor viteze mari, dar și o manevrabilitate deosebită. Astfel de

aripi sunt întâlnite la speciile de păsări care se hrănesc în zbor și/sau care realizează migrații pe

distanțe lungi. În această categorie intră păsările răpitoare de zi de talie mică, cum sunt șoimul

rândunelelor Falco subbuteo și vânturelul roșu Falco tinnunculus (ordinul Falconiformes),

drepnelele (ordinul Apodiformes), rândunelele și lăstunii (ordinul Passeriformes), dar și multe

specii de limicole (păsări de țărm): prundăraș gulerat mic Charadrius dubius sau becațina comună

Gallinago gallinago (ordinul Charadriiformes).

Page 78: biologie animala. caiet de lucrari practice

71

Silueta unui șoim în zbor

În aceeași categorie intră și speciile de rațe, de exemplu rața cârâitoare Anas querqedula, rața

mare Anas plathyrhynchos sau lebăda de vară Cygnus olor (ordinul Anserformes). În timpul

zborului aceste specii bat continuu din aripi.

Aripile lungi, dar late, fără sa aibă vârful ascuțit ci cu pene răsfirate (aripi palmate) sunt

caracteristice păsărilor care zboară cu bătăi lente, planează și alunecă folosindu-se de curenții de aer

ascendenți. Acest tip de aripă permite ridicarea de la sol chiar în condițiile unei extragreutăți

reprezentate de prada capturată. Astfel de aripi sunt întâlnite la păsările răpitoare de zi (ordinul

Falconiformes), cu precădere la cele de talie mare, cum sunt acvila de munte Aquila chrysaetos și

șorecarul comun Buteo buteo, dar și de talie medie cum este uliul păsărar Accipiter nisus. Alte

specii care folosesc curenții de aer ascendenți în timpul planării, și au același tip de aripă, sunt

berzele: barza albă Ciconia ciconia și barza neagră Ciconia nigra (ordinul Ciconiiformes),

pelicanul comun Pelecanus onocrotalus, pelicanul creț Pelecanus crispus și cormoranul mare

Phalacrocorax carbo (ordinul Pelecaniformes).

Siluetă de pasăre prădătoare de zi în zbor

Aripile late și relativ scurte (aripile eliptice), cu vârful rotunjit, de multe ori palmate, permit o

decolare foarte rapidă, un control și manevrabilitate bună în spații cu multe obstacole (pădure,

tufăriș), păsările fiind astfel capabile să scape de diverși prădători. Zborul se realizează prin bătăi

continue foarte rapide. O astfel de aripă se întâlnește la majoritatea păsărelelor (ordinul

Passeriformes), dintre care amintim ciocârliile, codobaturile, graurii, ciorile, silviile, pițigoii,

vrăbiile și presurile. Tot același tip de aripă se întâlnește și la păsările care trăiesc pe sol și trebuie

Page 79: biologie animala. caiet de lucrari practice

72

să se ridice în aer foarte rapid pentru a scăpa de prădători: cocoșul de munte Tetrao urogallus,

potârnichea Perdix perdix, fazanul Phasianus colchicus (specie introdusă) (ordinul Galliformes).

Aripi eliptice

Exercițiu: Încadrați aripile păsărilor în una din cele patru categorii și descrieți modul de zbor. Se

utilizează preparate conservate și planșe color.

Ciocul păsărilor este o structură ce îndeplinește funcții foarte diverse cum ar fi atacul și apărarea,

comunicarea, îngrijirea penajului, dar cea mai important rol îl are în hrănire, și din acest motiv

forma și mărimea ciocului reflectă modul în care fiecare specie este adaptată pentru un anumit tip

de hrană și o modalitatea de a o obține.

Păsările nu pot totdeauna înghiți prada întreagă, astfel că trebuie să își folosească ciocul

pentru a rupe bucăți din ea. Ciocul este așadar puternic, încovoiat și tăios (cioc pentru rupt) la

speciile prădătoare. Un astfel de cioc este caracteristic speciilor din ordinele Falconiformes

(răpitoare de zi) și Strigiformes (răpitoare de noapte).

Cioc de pasăre răpitoare de zi

Păsările care se hrănesc cu pești, broaște sau crustacee au ciocul lung, dar puternic, cu vârful

ascuțit. Cu toate că în majoritatea cazurilor, prada este prinsă în cioc, uneori păsările chiar străpung

prada (cioc tip suliță). Păsări acvatice cu un astfel de cioc sunt egreta mare Egretta alba, stârcul

cenușiu Ardea cinerea (ordinul Ciconiiformes) sau pescărelul albastru Alcedo atthis (ordinul

Coraciiformes)

Page 80: biologie animala. caiet de lucrari practice

73

Cioc tip suliță

Alte păsări acvatice se hrănesc cu nevertebrate și material vegetal pe care le găsesc cu

ajutorul ciocului foarte sensibil la atingere. Ciocul este plat, prevăzut cu lamele în formă de pieptăn

pe cele două laturi, astfel încât segmentul comestibil este reținut de lamele, pe când apa și noroiul

se scurg. Astfel de cioc este întâlnit la rațe, gâște și lebede (ordinul Anseriformes).

Cioc de anseriform

Unele păsări trebuie să găurească trunchiul arborilor pentru a ajunge la larvele insectelor.

Aceste păsări au un cioc puternic, în formă de daltă (cioc pentru găurit). Speciile de ciocănitori au

un astfel de cioc.

Cioc tip daltă

Page 81: biologie animala. caiet de lucrari practice

74

Există păsări, precum caprimulgul Caprimulgus europaeus (ordinul Caprimulgiformes),

drepneaua Apus apus (ordinul Apodiformes) și rândunica Hirundo rustica (ordinul Passeriformes)

care prind insectele din zbor. La aceste păsări ciocul este scurt, dar cu deschidere largă. Tipul de

cioc foarte asemănător la aceste trei specii nu denotă înrudirea acestora, ci fenomenul de

convergență evolutivă datorat modului de hrănire similar.

Cioc de caprimulg

Cele mai multe specii de păsări prind insectele (dar și alte nevertebrate), fie din zbor, fie de pe

substrat, cu ajutorul unui cioc scurt și subțire, ca o pensetă. Acesta le permite să culeagă hrana și de

pe sol, frunze, ramuri etc, chiar din crăpături și alte locuri ascunse. Multe dintre speciile ordinului

Passeriformes sunt insectivore (dar se hrănesc și cu alte nevertebrate) și au forma ciocului

asemănătoare, chiar dacă trăiesc în tipuri de habitate diferite: codobaturile (ex. Motacilla alba,

fâsele (ex. Anthus campestris), lăcarii (ex. Acrocephalus arundinaceus), silviile (ex. Sylvia

atricapilla), pitulicile (ex. Phylloscopus collybita), privighetorile (ex. Luscinia luscinia) sau pițigoii

(ex. Parus major).

Cioc tip pensetă

Păsările care se hrănesc cu semințe și diferite nuci trebuie să poată sparge coaja tare a

acestora pentru a ajunge la miezul comestibil. Este nevoie de un cioc gros și puternic, scurt, de

obicei de formă conică (cioc pentru spart). Multe specii de păsărele (ordinul Passeriformes) se

hrănesc cu semințe, printre care: vrabia de casă Passer domesticus, presura sură Miliaria calandra,

forfecuța Loxia curvirostra sau botgrosul Coccothraustes coccothraustes.

Page 82: biologie animala. caiet de lucrari practice

75

Cioc pentru spart

Păsările care au un regim de hrană foarte diversificat au în general ciocul nespecializat pentru o

anumită sarcină, ci au un cioc drept, destul de puternic pentru a putea îndeplini mai multe activități.

Un astfel de cioc au păsările omnivore cum sunt ciorile (ex. cioara de semănătură Corvus

frugilegus) sau graurul Sturnus vulgaris (ordinul Passeriformes).

Cioc de pasăre omnivoră

Diversitatea foarte mare a speciilor de păsări în ceea ce privește modul de hrănire face ca multe

specii să nu poată fi încadrate în aceste categorii, forma ciocului fiind unică (ex. pelicanii).

Păsările își folosesc picioarele pentru deplasare în diferite medii (pășit pe sol sau în apă, înot,

cățărat), pentru stat în repaus sau la pândă, pentru căutat și prins hrana etc. Forma și mărimea

picioarelor și a degetelor/ghearelor sunt de asemenea caractere care ne pot furniza informații cu

privire la mediul de viață al păsării, dar și la modul de hrănire.

Picioarele folosite la înot au degetele unite printr-o palmură interdigitală pentru a mări suprafața de

contact cu apa. Palmura poate cuprinde toate cele patru degete, cum se întâmplă la pelicani și

cormorani (ordinul Pelecaniformes) sau doar cele trei degete anterioare (ordinul Anseriformes).

Page 83: biologie animala. caiet de lucrari practice

76

Palmura interdigitală

Păsările care nu înoată, dar pășesc în apa puțin adâncă, au picioare și degete lungi și subțiri. Stârcii

și limicolele au astfel de picioare.

Picior de stârc

Cele mai multe paseriforme au picioare adaptate pentru a putea sta agățate de crengi. Astfel,

degetele sunt destul de lungi și subțiri, trei dintre ele îndreptate înainte și unul înapoi, dar picioarele

sunt destul de scurte.

Picior de paseriform

Page 84: biologie animala. caiet de lucrari practice

77

Păsările de pradă au picioarele adaptate pentru prins și imobilizat prada. Degetele și ghearele foarte

puternice permit strângerea și chiar omorârea prăzii. Astfel de adaptări sunt caracteristice păsărilor

de pradă.

Picior de pasăre de pradă

Exercițiu. Identificați tipul de habitat în care trăiesc și modul de hrănire la unele specii de păsări,

analizând aripile, ciocul și picioarele acestora. Se utilizează specimene împăiate.

Page 85: biologie animala. caiet de lucrari practice

78

Clasa Mammalia

Cuprinde animale homeoterme, care provin tot din reptile, dar dintr-o linie diferită de reptile față de

strămoșii păsărilor. Se caracterizează prin prezența glandelor tegumentare și a părului ce acționează

ca un strat termoizolator. Toate speciile de mamifere își hrănesc puii cu lapte, compus produs tot de

glande tegumentare specializate.

Mamiferele se împart în trei subclase: Prototheria, Metatheria și Eutheria.

Subclasa Prototheria

Cuprinde mamifere cu caractere apropiate de strămoșii reptilieni, fiind ovipare (depun ouă). Subclasa este reprezentată

de un singur ordin, Monotremata, ce cuprinde câteva specii răspândite în Australia, Tasmania și Noua Guinee.

Ornitorinc

Subclasa Metatheria

Cuprinde mamifere vivipare, la care puii se nasc prematur, incomplet dezvoltat, care își continuă dezvoltarea într-un

pliu tegumentar numit marsupiu, unde se află glandele mamare. Mamiferele marsupiale sunt răspândite în Australasia și

cele două Americi. Speciile de marsupiale sunt adaptate la medii de viață foarte diverse, la fel ca și mamiferele

placentare, mult mai numeroase și mai larg răspândite în prezent. Subclasa cuprinde canguri, oposumi etc.

Cangur

Subclasa Eutheria

Cuprinde mamifere vivipare la care embrionul se dezvoltă intrauterin, funcțiile vitale fiind realizate

prin conectarea la sistemul circulator al mamei prin intermediul placentei. Această subclasă

cuprinde majoritatea mamiferelor actuale. La noi în țară există reprezentanți din 7 din cele 18

ordine. Unul dintre caracterele cele mai utile în identificarea speciilor de mamifere, atât actuale cât

și fosile, este dentiția: forma și numărul acestora fiind foarte particulare, și reflectă regimul de

hrană și modul de hrănire.

Page 86: biologie animala. caiet de lucrari practice

79

Ordinul Carnivora

Cuprinde mamifere care au dentiția și sistemul digestiv adaptate pentru consumul de carne.

Caracterul distinctiv al acestui ordin este prezența unei perechi de dinți carnasieri. Acești dinți sunt

utilizați pentru tăierea cărnii, iar la speciile care s-au adaptat ulterior la consumul altor surse de

hrană, cum sunt urșii panda, carnasierele au forma modificată, potrivită pentru măcinatul fibrelor

vegetale.

Exercițiu: identificați incisivii, caninii și carnasiera (premolarul 4 superior, molarul 1 inferior) la

un câine.

Craniu de carnivor

Ordinul Carnivora cuprinde carnivorele terestre: felinele, canidele, ursidele, mustelidele și

acvatice: focidele.

Familia Felidae cuprinde carnivorele cu regimul de hrană cel mai carnivor, caracterizate

prin prezența ghearelor retractile. În fauna țării noastre există două specii: pisica sălbatică Felis

silvestris și râsul Lynx lynx.

Familia Canidae cuprinde carnivore care au cinci degete la membrele anterioare și patru la

cele posterioare, dar calcă pe patru degete (digitigrade) și nu au gheare retractile. La noi în țară

trăiesc trei specii native: lupul Canis lupus, vulpea Vulpes vulpes și, mai recent, șacalul auriu Canis

aureus și o specie introdusă: câinele - enot Nyctereutes procyonoides.

Familia Ursideleae cuprinde carnivore plantigrade (calcă pe toată talpa). La noi în țară o

singură specie: ursul brun Ursus arctos.

Familia Mustelidae cuprinde mamifere digitigrade cu membre pentadactile, în general

animale cu corpul lung și picioare scurte. În fauna României există 11 specii, printre care viezurele

sau bursucul Meles meles, vidra Lutra lutra, dihorul Mustela putorius, două specii de jder Martes

sp. și nevăstuica Mustela nivalis, specia de dimensiunea cea mai mică, de mărimea unui șoarece.

Familia Focidae. Dintre carnivorele acvatice (focide) în fauna țării noastre este trecută o

singură specie în Marea Neagră: foca sihastru Monachus monachus. Această specie este critic

amenințată cu dispariția și este considerată dispărută de pe litoralul românesc. Focile, deși își petrec

cea mai mare parte a timpului în apă, trebuie să iasă pe uscat pentru a naște și îngriji puii, spre

deosebire de mamiferele acvatice din ordinul Cetacea.

Ordinul Cetacea

Cuprinde carnivore adaptate extrem la viața acvatică, cum sunt delfinii și balenele, animale care își

desfășoară tot ciclul de viață în mediul acvatic. Învelișul de păr este redus până la dispariție,

Page 87: biologie animala. caiet de lucrari practice

80

favorizând astfel deplasarea prin apă. În fauna țării noastre există trei specii de delfini în Marea

Neagră: afalinul Tursiops truncatus, delfinul comun Delphinus delphis și marsuinul Phocoena

phocoena.

Ordinul Artiodactyla

Cuprinde mamifere ungulate, adică mamifere care calcă doar pe vârful degetelor (totdeauna în

număr par) învelite în copite. Se mai numesc deci și paricopitate. La noi în țară există 4 specii:

mistrețul Sus scrofa (familia Suidae), cerbul Cervus elaphus și căprioara Capreolus capreolus

(familia Cervidae) și capra neagră Rupicapra rupicapra (familia Bovidae). La acestea se adaugă

elanul Alces alces, specie care apare ocazional, zimbrul Bison bonasus, specie dispărută din

sălbăticie și reintrodusă în rezervații, și încă două specii introduse: cerbul lopătar Dama dama și

muflonul Ovis ammon.

Mistrețul este o specie omnivoră, cu stomac simplu și fără coarne. Celelalte două familii cuprind

specii ierbivore rumegătoare, cu stomac tetracameral. La aceste specii există coarne, formate fie din

țesut osos de origine dermică (cerb, căprioară, cerb lopătar), caduce și care se refac în fiecare an, fie

coarne ce reprezintă o prelungire a osului frontal, goale pe dinăuntru și permanente (capra neagră).

Dentiția este adaptată pentru măcinarea materiilor vegetale cu care se hrănesc.

Ordinul Rodentia

Este cel mai mare și mai larg răspândit ordin de mamifere. Se caracterizează prin prezența unei

singure perechi de incisivi cu creștere continuă, care se tocesc diferențiat pe fața internă și cea

externă, rezultând o margine tăioasă care practic se auto ascute. Caninii au dispărut, iar între

incisivi și molari există un spațiu numit diastemă. Premolarii au tentința de reducere numerică în

cadrul ordinului, fiind complet dispăruți la unele familii (șoareci, hârciogi).

Exercițiu: identificați incisivii, diastema și molarii pe materialul de laborator: craniu de șoarece de

pădure Apodemus sylvaticus.

Dentiția la rozătoare

Ordinul Lagomorpha. Speciile acestui ordin, mult mai puțin numeroase, se disting de rozătoare

prin prezența pe maxilarul superior a unei a doua perechi de incisivi mai mici, situați în spatele

celor din față, care sunt mari și cu creștere continuă. La noi în țari există o singură specie nativă,

iepurele de câmp Lepus europaeus, și o specie introdusă, iepurele de vizuină Oryctolagus

cunniculus.

Page 88: biologie animala. caiet de lucrari practice

81

Exercițiu: identificați a doua pereche de incisivi, trăsătura caracteristică a lagomorfelor, pe

materialul de laborator (craniu de iepure).

Dentiția la lagomorfe

Ordinul Eulipotyphla (Insectivora) cuprinde animale ce posedă o serie de caractere considerate

primitive, adică existau probabil și la formele străvechi, din cretacic. Un astfel de caracter, prezent

și la reptile, este existența cloacei, respectiv orificiul anal și cel urogenital sunt înconjurate de un

sfincter comun. Un alt caracter de primitivitate este dentiția. Incisivii sunt mari, iar caninii au formă

asemănătoare cu a premolarilor, fiind unicuspizi. La speciile de chițcani din genul Sorex, vârful

dinților este pigmentat în roșu, datorită depunerilor de fier. Reprezentanții ordinului sunt animale de

talie mică, caracterizate printr-un bot lung și mobil, asemănător unei trompe. Speciile prezente la

noi în țară sunt reprezentate de arici Erinaceus roumanicus (familia Erinaceidae), chițcanii (familia

Soricidae) și cârtița Talpa europaea (familia Talpidae).

Dentiția la chițcani

Ordinul Chiroptera cuprinde singurele mamifere capabile de zbor activ, având membrele

anterioare transformate în aripi. Practic, degetele sunt extrem de lungi, fiind suport pentru

membrana patagială.

Page 89: biologie animala. caiet de lucrari practice

82

Aripa la chiroptere

Toate speciile de lilieci de la noi sunt nocturne, hibernante și se hrănesc exclusiv cu insecte.

Acestea sunt detectate cu ajutorul ultrasunetelor emise de liliac în timpul zborului, și care

funcționează pe același principiu fizic ca și radarul. Acest sistem este utilizat atât pentru detectarea

prăzii cât și pentru navigație.

Emisia de ultrasunete la chiroptere

Cele 31 de specii de la noi din țară aparțin la două familii, ce se deosebesc în principal prin prezența

la familia Rhinolophidae (5 specii) a unor formațiuni cornoase pliate, în formă de potcoavă, de

unde și denumirea acestora de lilieci cu nas de potcoavă. La aceste specii, în perioada de hibernare,

patagiul învelește corpul complet. Familia Vespertilionidae cuprinde specii la care nu există aceste

formațiuni, iar în timpul hibernării patagiul nu învelește corpul complet. La noi în țară trăiesc 26 de

specii, fiind cel mai bine reprezentată. Speciile comune și cu efective numeroase de lilieci cum sunt

liliacul comun Myotis myotis sau liliacul de amurg Nyctalus noctula, frecvent chiar și în mediul

urban, aparțin acestei familii.

Toate speciile de lilieci de la noi din țară hibernează, fie individual, fie în colonii, în peșteri, pivnițe

sau scorburi. Unele specii formează și colonii de maternitate, pentru creșterea puilor, tot în peșteri,

mine abandonate sau poduri de clădiri. Toate speciile de lilieci de la noi sunt protejate de lege.


Recommended