BIOCHIMIE STRUCTURALĂ - biochimia.usmf.md · 1. Introducere în biochimie. Importanța biochimiei...

IP Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie ”Nicolae Testemițanu”

Catedra de biochimie și biochimie clinică

BIOCHIMIE STRUCTURALĂ

Ghid pentru lucrări practice pentru studenții anului I ai facultății de Medicină

Student ________________________

Grupa ________________________

Profesor ________________________

Chișinău 2018

CZU

Aprobat de Consiliul de management al calității al USMF „Nicolae Testemițanuˮ Process-verbal nr. __ din ___________2018

Autori: Tagadiuc Olga, conferențiar universitar, doctor habilitat în științe medicale; Ambros Ala, conferențiar universitar, doctor în științe medicale; Protopop Svetlana, conferențiar universitar, doctor în științe medicale; Lîsîi Leonid, profesor universitar, doctor habilitat în științe medicale; Stratulat Silvia, conferențiar universitar, doctor în științe medicale; Gavriliuc Ludmila, profesor universitar, doctor habilitat în științe medicale; Bobkova Svetlana, conferențiar universitar, doctor în științe chimice; Globa Pavel, conferențiar universitar, doctor în științe chimice; Simionică Eugen, lector universitar, doctor în științe medicale; Sardari Veronica, cercetător științific superior, doctor în științe medicale; Timercan Tatiana, asistent universitar; Lazăr Cornelia, asistent universitar; Fulga Ala, asistent universitar; Curlat Sergiu, asistent universitar; Pavlovschi Ecaternia, asistent universitar; Corețchi Aurelia, asistent universitar; Popa Veaceslav, laborant superior.

DESCRIEREA CIP A CAMEREI NAȚIONALE A CĂRȚII Biochimie structurală: Ghid pentru lucrări practice pentru facultatea de Medicină / Tagadiuc Olga, Ambros Ala, Protopop Svetlana [ș. a]; Univ. De Stat de Medicină și Farmacie Nicolae Testemițanu, Catedra de biochimie și biochimie clinică. – Chișinău: Bibliogra.: _____ pag., - ___ex. ISBN © © Tagadiuc Olga ș. a., 2018

2 Cate

dra

de b

ioch

imie

și b

ioch

imie

clin

ică

© Tagadiuc Olga ș. a., 2019

Tema № 1 Data___________ Introducere. Importanța biochimiei pentru disciplinele medicale.

Bioelemente și biomolecule. Grupele funcționale și tipuri de legături chimice specifice biomoleculelor.

Nivelul inițial de cunoștințe

Elementele chimice. Tabelul periodic al elementelor.

Subiecte pentru discuție la seminar 1. Introducere în biochimie. Importanța biochimiei pentru disciplinele medicale. Biochimia

structurală (descriptivă) și sarcinile ei. 2. Bioelementele organogene și minerale. Conținutul și caracteristica generală a principalelor

bioelemente care alcătuiesc organismul uman. 3. Biomolecule- macro și micromolecule. 4. Noțiuni de grupă funcțională. Tipuri de grupe funcționale specifice biomoleculelor.

Caracteristica lor generală. 5. Tipuri de legături chimice specifice biomoleculelor. Caracteristica lor generală.

Itemi pentru lucrul individual

1. Separți următoarele biomolecule: ADN, proteine, aciizi grași, glucoză, aminoacizi, riboză,

glicerol, glicogen în macro și micromolecule: Biomacromolecule Biomicromolecule

2. Carbonul în stare neexcitată are configurația electronică a nivelului exterior (de valență)

2s22p2 și în componența compușilor el poate avea gradul de oxidare +2, iar în stare excitată are configurația electronică 2s12p3. Cum se poate schematic de prezentat tranziția electronului?

3

3. Alcătuiți schema electronică a interacțiunii amoniacului cu ionul H+ conform mecanismului donor-acceptor.

4. Plasați moleculele: CO2, H2O, HCl, NH4, O2, N2, Cl2, CH4, NaCl, NaH2PO4, Na2CO3, proteina,

DNA în colonițele din tabelă conform legăturilor chimice prezente în ele. Covalentă ne-polară Covalentă polară Ionică de Hidrogen

Teste pentru autoevaluare 1. Care dintre grupele funcționale de mai jos conferă proprietăți acide biomoleculelor?

a) –SH b) –NH2 c) –CONH2 d) –COOH e) –OH

2. Care dintre grupele funcționale de mai jos conferă proprietăți bazice biomoleculelor? a) –SH b) –NH2 c) –CONH2 d) –COOH e) –OH

4 Cate

dra

de b

ioch

imie

și b

ioch

imie

clin

ică


3. Legătura ce se formează între atomii de acelaşi fel sau între atomi cu electronegativităţi foarte apropiate este:

a) covalentă polară b) hidrofobă c) covalentă nepolară d) donor-acceptor e) coordinativă

4. Legătura ce se formează între diferiți atomi ai bioelementelor nemetale care au electronegativităţi diferite este:

a) covalentă polară b) ionică c) covalentă nepolară d) donor-acceptor e) coordinativă

5. Ce fel de legătură chimică se formează în rezultatul interacțiunii amoniacului cu cationii de hidrogen?

a) covalentă polară b) ionică c) covalentă nepolară d) donor-acceptor e) de hidrogen

6. Forțele van der Waals sau interacțiile van der Waals reprezintă: a) forțele de atracție de putere relativ mică dintre moleculele neutre b) forțele de respingere de putere relativ mică dintre moleculele neutre c) forțele de atracție de putere mare dintre moleculele neutre d) forțe care stabilizează legăturile covalente polare e) forțe care stabilizează legăturile covalente nepolare

7. Care dintre perechile de atomi și grupe funcționale vor forma legături ionice? a) C și N b) NH2 și H+ c) COO- și NH3

+ d) Cl- și Na+ e) COO- și NH2

8. Legătura de hidrogen se formează între: a) un atom de hidrogen parțial încărcat pozitiv și un atom de O, N sau S parțial încărcat negativ b) un atom de hidrogen parțial încărcat negativ și un atom de O, N sau S parțial încărcat pozitiv c) un ion de hidrogen cu sarcină pozitivă și un atom de O, N sau S parțial încărcat negativ d) un atom de hidrogen parțial încărcat pozitiv și un atom de O, N sau P parțial încărcat negativ e) un ion de hidrogen cu sarcină pozitivă și un atom de O sau N cu sarcină negativă

5

https://ro.wikipedia.org/wiki/Hidrogen





Tema № 2 Data____________

Structura și proprietățile fizice ale apei. Ionizarea, produsul ionic și pH –ul apei. Sistemele tampon.

Experienţa 1. Prepararea soluțiilor tampon.

De pregătit 20 ml 0,1 mol/l soluție tampon acetat cu pH = 5,24 din 0,1 mol/l CH3COOH și 0,1 mol/l CH3COONa. Constanta de disociere a acidului acetic în aceste condiții este de 3∙10-5.

Principiul metodei. Soluțiile tampon pot fi pregătite prin două metode: 1) separat se iau fiecare component pereche conjugat de acid și bază în corespundere cu raportul

cunoscut și se dizolvă în apă obținând o soluție comună; 2) se dizolvă în apă unul din componente sistemului tampon și se adaugă la soluția obținută o

cantitate anumită de acid tare sau de bază tare. Obținând soluții tampon prin una din cele două metode este necesară cunoașterea pKa a sistemului și folosind relația Henderson-Hasselbalch de verificat valoarea pH-ului soluției.

Tehnica executării. 1. De calculat câți mililitri de soluție 0,1 mol/l CH3COONa și 0,1 mol/l CH3COOH sunt

necesari pentru a pregăti 20 ml 1 mol/l soluție tampon acetat cu pH = 5,24. 2. Folosind formula рН = рКа + lg[sare]/[acid] calculați raportul componentelor. 3. Din raportul componentelor amestecului tampon rezultă ca soluția trebuie să conțină X părți

de sare și Y părți de acid, adică în total 4 parți. Astfel volumul sării va fi 20∙𝑥𝑥4

, iar al acidului 20∙𝑦𝑦4

. 4. Măsurați pH-ul soluției tampon obținute cu ajutorul hârtiei de indicator universal sau a pH-

metrului. 5. În darea de seamă a lucrării trebuie să fie prezentat calculul raportului componentelor

sistemului tampon preparat și concluzia. 6. Completați tabelul de mai jos:

Calculul raportului componentelor sistemului tampon

Volumele acidului Va, și sării Vs.

Valoarea рН.

Concluzie

6 Cate

dra

de b

ioch

imie

și b

ioch

imie

clin

ică


Experienţa 2. Determinarea capacității tampon a serului sangvin după acid și bază. Tehnica executării. În două eprubete se adaugă 5 ml de ser sanguin cu pH = 7,4. În una din

eprubete se adaugă două picături de fenolftaleină și se titrează cu soluție 0,1 mol/l de NaOH până ce amestecul reactant capătă culoarea etalonului, pH-ul căruia este 9,4. În cealaltă eprubetă se adaugă indicatorul metiloranj și se titrează cu 0,1 mol/l HCl până se atinge culoarea etalonului, pH-ul căruia este 3,4.

Se determină capacitatea tampon a serului sanguin după bază și după acid folosind formulele (1) și (2):

Вb. = n(NaOH)(рН1−рНs)∙Vs

= c(NaOH)∙V(NaOH)(рН1−рНs)∙Vs

(1)

Вa. = n(HCl)(рНs−рН1)∙Vs

= c(HCl)∙V(HCl)(рНs−рН1)∙Vs

(2) unde: Вb. – capacitatea tampon după bază;

Вa. – capacitatea tampon după acid; n(HCl), n(NaOH) – cantitatea de acid și bază adăugate la 1 l de soluție tampon; рН1 și рНs – valorile inițiale și finale a pH-ului serului sanguin (până și după titrarea cu acid

sau bază); Vs – volumul serului sanguin; V(NaOH), V(HCl) – volumul soluțiilor de acid și bază consumat pentru titrare; c(NaOH), c(HCl) – concentrația bazei și acidului folosită pentru titrare.

În concluzie comparați capacitatea tampon a serului sanguin după acid și bază și explicați de ce capacitatea tampon a serului după acid este mai mare decât după bază.

Subiecte pentru discuție la seminar

1. Teoria soluțiilor. 2. Apa, proprietățile ei fizice și chimice. Rolul apei în viața organismelor vii. 3. Principiile disociației electrolitice. 4. Principiile teoriei protolitice acido-bazice Brönsted-Lowry. 5. Disocierea apei. Produsul ionic al apei. 6. Noțiune de pH. Calculul de pH și pOH a soluțiilor. 7. Sisteme tampon. Acțiunea soluțiilor tampon. Ecuația Henderson-Hasselbalch. Capacitatea

soluțiilor tampon. 8. pH-ul mediilor interne ale organismului. Sistemele tampon biologice (bicarbonat).


1. Prezentați compoziția și mecanismul acțiunii sistemului tampon fosfat la adăugarea

cantităților mici de acid sau bază tare. Formula pH-ului sistemului tampon fosfat. ___________________________________________________________________________

7

2. Conținutul normal de acid clorhidric în sucul gastric variază de la 0,07% până la 0,15%.

Calculați intervalul de variație a pH-ului neglijând forțele de interacțiune dintre ionii de H+ și Cl¯.

3. Pentru a schimba pH-ul a 100 ml de sânge de la 7,36 până la 7 trebuie de adăugat 36 ml

0,05 mol/l HCl. Calculați capacitatea tampon a sângelui după acid.

Teste pentru autoevaluare 1. Care proprietăți fizice anomale ale apei enumerate mai jos sunt esențiale pentru funcționarea

normală a organismului? a) temperatură de fierbere joasă b) temperatură de fierbere înaltă c) capacitate termică înaltă d) capacitate termică joasă e) constanta dielectrică înaltă

2. Atomii căror elemente chimice pot forma în compuși legături de hidrogen cu hidrogenul? a) carbon b) sulf c) fosfor d) oxigen e) azot

8 Cate

dra

de b

ioch

imie

și b

ioch

imie

clin

ică


3. Care din amestecurile prezentate mai jos pot fi considerate sisteme tampon? a) acid sulfuric + sulfat de sodiu / H2SO4 + Na2SO4 b) acid carbonic + bicarbonat de sodiu / H2CO3 + NaHCO3 c) acid acetic + acetat de sodiu / CH3COOH + CH3COONa d) acid acetic + acetat de amoniu / CH3COOH + CH3COONH4 e) fosfat monosodic + fosfat disodic / NaH2PO4 + Na2HPO4

4. Care factori influențează capacitatea sistemelor tampon? a) componența sistemelor tampon b) tăria acizilor și bazelor c) valoarea pКа și рКb ale acizilor și bazelor slabe d) concentrația și raportul componentelor e) valoarea pH-ului soluțiilor tampon

5. Principalele sisteme tampon ale sângelui sunt:

a) hemoglobină / oxihemoglobină b) sistem tampon de amoniac c) sistem tampon hidrogenocarbonat d) sistem tampon fosfat e) sistem tampon de aminoacid

6. Analizați soluțiile prezentate: A. soluția tampon H2PO4

– = 0,1 M, HPO42– = 0,2 M; B. soluția

tampon H2PO4– = 0,15 M, HPO4

2– = 0,3 M. a) soluția A are pH-ul mai mare b) soluția B are pH-ul mai mare c) ambele soluții au același pH d) soluția A are o capacitate tampon mai mare e) soluția B are o capacitate tampon mai mare

7. Ce pH va avea soluția tampon ce conține un acid HA cu pKa =5 dacă raportul [A–]/[AH] = 10? a) 1 b) 2 c) 3 d) 4 e) 5

9

https://ro.wikipedia.org/wiki/Acid_fosforic

Tema № 3 Data____________

Aminoacizii – rolul biomedical, structura, clasificarea

și proprietățile. Structura primară a proteinelor.

Experienţa 1. Identificarea aminoacizilor ce conţin sulf (reacţia Fol) Principiul metodei: La degradarea proteinelor şi peptidelor sub acţiunea hidroxidului de sodiu din grupările sulfhidril se eliberează sulful sub formă de sulfură de sodiu, care reacţionând cu plumbitul de sodiu, formează precipitatul de sulfură de plumb de culoare neagră sau brună.

Tehnica executării:

№ Reactive Eprubeta

1 Ovalbumină 1% 5 picături 2 Reactiv Fol 5 picături

Conţinutul eprubetei se fierbe 1-2 minute. Rezulat:_________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________ Concluzie __________________________________________________________________________________________ _________________________________________________________________________________________________________ Experienţa 2. Reacţia xantoproteică (Mulder) Principiul metodei: Aminoacizii aromatici la fierbere cu HNO3 concentrat se supun nitrării. Ca rezultat soluţia capătă o culoare galbenă care trece în oranj la adăugare bazei.



1 Ovalbumină 1% 5 picături 2 HNO3 concentrat 5 picături

Conţinutul eprubetei se fierbe 1-2 minute.

Eprubeta se răceşte sub un jet de apă rece

3 NaOH 20% 10 picături

10 Cate

dra

de b

ioch

imie

și b

ioch

imie

clin

ică


Rezulat:_________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________ Concluzie __________________________________________________________________________________________ _________________________________________________________________________________________________________ Experienţa 3. Reacţia cu ninhidrină Principiul metodei: Ninhidrina interacţionează cu grupările alfa-amino ale proteinelor şi aminoacizilor cu formarea unui compus colorat în albastru-violet.



1 Ovalbumină 1% 5 picături 2 Soluţie de ninhidrină

0,5% 5 picături

Conţinutul eprubetei se fierbe 1-2 minute. Rezulat:_________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________ Concluzie __________________________________________________________________________________________ _________________________________________________________________________________________________________

11

Experienţa 4. Reacţia biuretică Principiul metodei: Legăturile peptidice (-NH-CO-) ale proteinelor în mediul alcalin

interacţionează cu CuSO4 formând compuşi complecşi coloraţi în roşu-violet.



1 Ovalbumină 1% 5 picături 2 Soluţie de NaOH 10% 5 picături

3 Soluţie de CuSO4 1% 2 picături

Eprubeta se agită

Rezulat:_________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________ Concluzie __________________________________________________________________________________________ _________________________________________________________________________________________________________


1. Aminoacizii – rolul în organismele vii. Aminoacizii proteinogeni și neproteinogeni. 2. Clasificarea aminoacizilor după structura chimică, proprietățile fizico-chimice, principiul

biologic. 3. Stereoizomeria, solubilitatea și proprietățile acido-bazice ale aminoacizilor. 4. Proprietățile chimice ale aminoacizilor: reacțiile de carboxilare, decarboxilare, hidroxilare,

dezaminare și transaminare. 5. Teoria polipeptidică a structurii proteinelor. Proprietățile legăturii peptidice. Notarea şi citirea

aminoacizilor în peptide şi proteine. Aminoacizii N- și C-terminali 6. Metodele de determinare a compoziției și succesiuni aminoacizilor în lanțul polipeptidic.


1. Divizaţi următorii aminoacizi în grupe conform clasificării biologice: Thr, Cys, Phe, Gln, His, Met, Gly, Arg. Scrieţi peptida formată din aminoacizii indispensabili. Daţi definiţia noţiunii, indicaţi ce aminoacizi se referă la acest grup şi care sunt sursele aminoacizilor indispensabili?

12 Cate

dra

de b

ioch

imie

și b

ioch

imie

clin

ică


2. Divizați aminoacizii proteinogeni conform proprietăților fizico-chimice (completați tabelul):

Aminoacizii hidrofobi Aminoacizii hidrofili fără de sarcină

Aminoacizii hidrofili acizi

Aminoacizii hidrofili bazici

3. Scrieți structura și rolul următorilor aminoacizi neproteinogeni.

Aminoacizii Structura Rolul Beta-alanina

Homocisteina

Acidul gama-aminobutiric

DOPA-dioxifenilalanina

Ornitina

13

Citrulina

4. Ce sarcină vor avea și spre care electrod vor migra următorii aminoacizi în mediu acid, neutru

și bazic? Aminoacidul pH<7.0 pH=7.0 pH>7.0 Alanina Serina Lizina Acidul aspartic Glutamina

5. Scrieți reacția de carboxilare a radicalului acidului glutamic din componența proteinelor fixatoare

de calciu. Care este importanța biologică a acestei reacții?

6. Scrieți reacția de decarboxilare a histidinei și acidului glutamic. Care este importanța biologică a

acestei reacții?

14 Cate

dra

de b

ioch

imie

și b

ioch

imie

clin

ică


7. Scrieți reacțiile de transaminare a alaninei și aspartatului cu alfa-cetoglutaratul. Care este importanța biologică a acestei reacții?

8. Scrieți următoarele tripeptide: Lys-Val-Pro; Glu-Pro-Arg; Pro-Asp-His. Evidențiați legăturile peptidice tipice și atipice. Indicații deosebirile lor.

Teste pentru autoevaluare

1. Ce grupe de aminoacizi sunt prezente în proteine?

a) hidroxiaminoacizii b) aminoacizii homociclici c) beta-aminoacizii d) aminoacizii diaminodicarboxilici e) tioaminoacizii

2. Ce structuri ciclice intră în componența aminoacizilor proteinogeni și căror aminoacizi aparțin?

a) purina fenilalanina b) indol triptofan c) imidazol histidina d) pirimidină prolina e) scatol tirozina

15

3. Selectați perechea corectă: aminoacidul și grupa functională specifică lanțului său lateral:

a) arginina grupa guanidinică b) alanina grupa tio c) fenilalanina grupa fenil d) cisteina grupa hidroxil e) triptofanul grupa indol

4. Selectați aminoacizii nepolari hidrofobi: a) serina b) valina c) izoleucina d) triptofanul e) acidul glutamic

5. Selectați aminoacizii bazici: a) alanina b) serina c) tirozina d) glutamina e) lizina

6. Selectați afirmaţiile corecte referitoare la serină:

a) este un hidroxiaminoacid b) are punctul izoelectric în zona de pH bazic c) este aminoacid esențial d) este derivat al acidului valerianic e) la pH=4 migrează spre catod

6. Selectați afirmaţiile corecte referitoare la arginină:

a) la pH=3 are sarcină negativă b) are pH-uI izoelectric în mediul bazic c) în forma hidroxilată intră în structura colagenului d) este un aminoacid acid e) conține gruparea guanidină

4. Care afirmaţie este corectă referitor la metionină:

a) este un derivat al acidului butanoic b) în structura sa sulful este slab fixat c) la pH-izoelectric aminoacidul migrează spre catod d) la pH=4 migrează spre anod e) este un aminoacid neesenţial

6. Ce legătură determină structura primară a proteinei:

a) de hidrogen b) peptidică c) disulfidică d) esterică e) ionică

16 Cate

dra

de b

ioch

imie

și b

ioch

imie

clin

ică


Tema № 4 Data____________

Rolul, structura şi clasificarea proteinelor.

Experienţa 1. Identificarea aminoacizilor prin metoda cromatografiei pe hârtie Principiul metodei: Metoda se bazează pe diferenţa coeficientului de repartiţie a aminoacizilor

în apă şi solvent organic (butanol), care nu se amestecă cu apa. Viteza migrării aminoacizilor pe hârtie este direct proporţională cu gradul de dizolvare în butanol.

Tehnica executării: 1. Pe banda de hârtie cromatografică se notează cu creionul simplu la aproximativ 1 cm de la

margine linia de start. 2. Pe linia de start a benzii cu ajutorul capilarului se aplică o picătură nu mai mare de 5 mm de

amestec de aminoacizi. 3. Banda se usucă la aer (fixare), se introduce într-un vas închis cu amestec butanol-apă, astfel încât

lichidul să ajungă doar până la linia de start (5 mm) și se fixează vertical fără să atingă pereţii vasului cu ajutorul dopului.

4. După expunerea timp de 60 min, la temperatura camerei, banda se scoate din vas și se notează cu creionul simplu hotarul solventului (linia de front).

5. Banda se usucă cca 10 minute la temperatura 70-100˚C, se trece prin soluţia alcoolică de ninhidrină 0,2% și din nou se usucă la temperatura de 100˚C.

6. Pe cromatogramă apar unele pete violete sau galbene localizate la diferite distanţe de linia de start. Cu ajutorul riglei se măsoară următoarele distanţe: ‒ a ‒ de la linia de start până la centrul fiecărei pete; ‒ b ‒ de la linia de start până la hotarul solventului.

7. Se calculează coeficientul de reperatiție (R) ‒ raportul dintre distanţele parcurse de aminoacid (a) şi de solvent (b), care este specific pentru fiecare aminoacid în condiţii standard conform formulei Rf=a/b. După tabelul cu Rf standard identificăm aminoacidul.

Valorile Rf standard

Aminoacidul Rf Aminoacidul Rf Histidina 0.11 cisteina 0.40 Glutamina 0.13 prolina 0.43 Lizina 0.14 tirozina 0.45 Arginina 0.20 asparagina 0.50 acidul asparagic 0.24 metionina 0.55 Glicina 0.26 valina 0.61 Serina 0.27 triptofan 0.66 acidul glutamic 0.30 fenilalanina 0.68 Treonina 0.35 izoleucina 0.72 Alanina 0.38 leucina 0.73

Importanţa clinico-diagnostică. Metoda permite atât determinarea calitativă, cât şi cantitativă

a aminoacizilor în obiectele biologice și are importanţă pentru studierea metabolismului proteic. În diferite afecţiuni congenitale, precum și ale ficatului, rinichilor şi altor organe se constată modificarea conţinutului aminoacizilor în serul sanguin, urină etc. Rezultat:

17

1. Indicați pe banda de hârtie cromatografică linia de start, linia de front, centrul petelor colorate; distanța b; distanțele a pentru fiecare pată observată:

2. Calculați coeficientul de reperatiție (R) pentru fiecare aminoacid:

Concluzii: Indicați, care aminoacizi sunt prezenți în amestecul studiat:


1. Rolul biologic al proteinelor. 2. Nivelurile de organizare structural-funcțională a moleculei proteice: structura primară, secundară,

terţiară şi cuaternară; caracteristica generală, legăturile specifice acestor structuri. Noțiuni despre domeniile structurale.

3. Clasificarea proteinelor. 4. Proteinele simple (albuminele, histonele) - proprietăţile şi particularităţile structurale. Rolul

biologic. 5. Proteinele conjugate: nucleoproteinele, fosfoproteinele, lipoproteinele, glicoproteinele,

metaloproteinele, cromoproteinele (hemo- și flavoproteinele), caracteristica lor generală. 6. Proteinele globulare. Hemoglobina – structura şi rolul biologic. 7. Proteinele fibrilare: colagenul și elastina – particularităţile componenţei aminoacidice şi

structurale. Rolul biologic. 8. Proteinele fixatoare de Ca2+ (factorii plasmatici ai coagulării, Са2+-АТФ-аза, calmodulina,

colagenul) - particularităţile structurale care determina fixarea Са2+. Rolul biomedical.


1. Ce modificare a structurii hemoglobinei este caracteristică pentru anemia cu celule falciforme? Care sunt cauzele acestei modificări? Ce repercusiuni are modificarea structurii primare asupra nivelurilor superioare structurale, funcţiei proteinei şi stării eritrocitelor?

18 Cate

dra

de b

ioch

imie

și b

ioch

imie

clin

ică


2. Colagenul, calmodulina, factorii plasmatici ai coagulării II, VII, IX şi X sunt proteine fixatoare de calciu. Ce particularitate structurală comună posedă aceste proteine? Care vitamină este necesară pentru realizarea funcției de fixare a calciului de către aceste proteine? _______________________________________________________________________________Scrieţi reacţia la care participă vitamina respectivă. Care sunt sursele vitaminei?

19

3. Care sunt asemănările şi deosebirile structurale şi funcţionale ale mioglobinei şi hemoglobinei? Ce tip de hipoxie se dezvoltă în carenţele hemoglobinei? Care este nivelul normal al hemoglobinei sangvine?

4. Completaţi tabelul de mai jos:

Cui ii aparține această definitie Este succesiunea aminoacizilor în lanţul polipeptidic determinată genetic.

Ce legătură chimică se formează?

la interacţiunea grupei α-carboxilice a unui AA cu α-aminogrupa următorului AA

Ce structură are așa proprietate? Coplanaritate

Ce legătură chimică posedă această proprietae?

forme de rezonanţă (ceto și enol)

Scrieți structura care reprezintă: configurația trans a substituenţilor în raport cu legătura C-N

Ce legături chimice au capacitatea de a forma

legături de hidrogen?

Ex: fiecare legatură peptidică participă la formarea a două legături de hidrogen

20 Cate

dra

de b

ioch

imie

și b

ioch

imie

clin

ică



1. Referitor la structura secundară a proteinei sunt corecte afirmațiile: a) reprezintă aranjamentul lanţului polipeptidic intr-o structură ordonată b) e stabilită de interacţiuni hidrofobe şi ionice c) este alfa-helixul şi beta-structură d) este stabilizată de legături de hidrogen e) este stabilizată de legăturile peptidice

2. Referitor la structura secundară a proteinei este corectă afirmația:

a) apare datorită formării legăturilor ionice între lanţurile polipeptidice adiacente b) nu depinde de compoziția aminoacidică c) conferă proteinelor funcționalitate d) apare datorită formării legăturilor de hidrogen atât în limitele unui singur lanţ, cât şi între

lanţurile adiacente e) este stabilizată de legături disulfidice, formate între radicalii metioninei

3. Referitor la alfa-elice sunt corecte afirmaţiile:

a) predomină în moleculele proteinelor fibrilare b) posedă simetrie elicoidală c) radicalii aminoacizilor participă la stabilizarea alfa-elicei d) legăturile de hidrogen se formează între grupările -CO şi -NH de pe aceeaşi catenă

polipeptidică e) este stabilizată de legăturile peptidice

4. Referitor la structura terţiară a proteinelor sunt corecte afirmaţiile:

a) la baza funcţionării proteinelor stau modificările conformaţionale b) domenile fac parte din această structură c) domenile determină functia specială a proteinei d) în cadrul structurii terțiare, radicalii cisteinei pot forma legături ionice e) în cadrul structurii terțiare, radicalii serinei pot forma legături disulfidice

5. Selectați perechile de aminoacizi, radicalii cărora pot forma legături de hidrogen:

a) Lys Leu b) Phe Val c) Asp Ala d) Ser Cys e) Asn Thr

6. Selectați perechile de aminoacizi, radicalii cărora pot forma legături ionice:

a) Lys Glu b) Trp Ile c) Asp Arg d) Gln Val e) His Met

7. Referitor la structura cuaternară a proteinelor sunt corecte afirmațiile:

a) este organizarea protomerilor într-o moleculă proteică unică funcţională b) se formează prin legături între suprafețele de contact ale domeniior c) este o structură rigidă d) se realizează doar prin legături covalente

21

e) nu se distruge prin denaturare 8. Referitor la structura cuaternară a proteinelor sunt corecte afirmațiile:

a) asamblarea structurii cuaternare decurge prin faza de formare a intermediarilor b) este caracteristică pentru toate proteinele c) funcţionarea proteinelor oligomere e corelată cu deplasarea domeniior d) e o însuşire structurală a hemoglobinei e) e o însuşire structurală a mioglobinei

9. Selectaţi proteinele oligomere:

a) hemoglobina (Hb) b) mioglobina c) LDH (lactatdehidrogenaza) d) imunoglobulinele e) creatinfosfokinaza

10. Referitor la colagen este corectă afirmația:

a) lanţul polipeptidic prezintă conformaţie de alfa-elice clasică b) conține multe resturi de cisteină c) se conține doar intracelular d) unitatea structurală a colagenului este tropocolagenul e) tropocolagenul se asamblează în fibrile doar prin legături slabe, necovalente

22 Cate

dra

de b

ioch

imie

și b

ioch

imie

clin

ică


Tema № 5 Data____________

Proprietăţile fizico-chimice ale proteinelor.

Metodele de separare şi purificare ale proteinelor

Experienţa 1. Dializa proteinelor Principiul metodei: Metoda se bazează pe separarea macromoleculelor din soluţiile coloidale

de substanţele micromoleculare cu ajutorul membranelor semipermeabile, care pot fi traversate de micromolecule, dar sunt impermeabile pentru macromolecule.


1. Într-un balon se toarnă 20 mL soluţie de ovalbumină la care se adaugă 20 picături de soluţie saturată de sulfat de amoniu.

2. Dintr-o foiţă de celofan, umezită în prealabil cu apă distilată, se confecţionează un săculeţ în care se toarnă conţinutul balonului.

3. Săculeţul se introduce într-un pahar cu apă distilată şi se cufundă astfel ca nivelul de lichid în săculeţ să fie mai jos de nivelul apei în pahar.

4. Se efectuează dializa timp de 60 minute. 5. La finele dializei se iau câte 1 mL de soluţie din săculeţ şi din vas şi se transferă în 2 eprubete. 6. Cu ambele soluţii se efectuează reacţia de identificare a ionului sulfat cu BaCl2: la 5 picături de

soluţie de cercetat se adaugă 3-4 picături soluţie de BaCl2 de 5%. În prezenţa ionului sulfat, reacţia este pozitivă şi se observă apariţia precipitatului de BaSO4, conform ecuaţiei:

(NH4)2SO4 + BaCl2 = 2NH4Cl + BaSO4↓ 7. Cu ambele soluţii se efectuează reacţia biuretică cu scopul identificării proteinelor: la 5 picături

de soluţie de cercetat se adaugă 5 picături de NaOH de 10% şi 2 picături de CuSO4 de 1%. În prezenţa legăturilor peptidice (-NH-CO-) ale proteinelor soluţia se colorează în roz-violet.

8. Rezultatele experienţei se introduc în următorul tabel şi se trage concluzia despre capacitatea moleculelor, ce se deosebesc după masa moleculară şi dimensiuni de a traversa membranele semipermeabile

Rezultat:

Soluţia cercetată

Substanţele prezente până la dializă

DIA

LIZA

Reacţia biuretică

Reacţia cu BaCl2

Substanţele prezente după

dializă Soluţia

din săculeţ Proteină (ovalbumină),

(NH4)2SO4

Soluţia din vas H2O

Concluzii: ______________________________________________________________________ ______________________________________________________________________

______________________________________________________________________

______________________________________________________________________

______________________________________________________________________

23


1. Masa moleculară a proteinelor. Principiile de bază utilizate pentru determinarea masei moleculare (ultracentrifugarea,cromatografia, mas-spectrometria).

2. Proprietăţile amfotere ale proteinelor. Sarcina electrică a proteinelor. Factorii ce determină sarcina proteinei. Punctul şi starea izoelectrică.

3. Solubilitatea proteinelor. Proprietăţile hidrofile ale proteinelor în funcție de componența aminoacizilor, particularităţile structurale, pH și temperatură. Proprietățile soluțiilor proteice ca soluții coloidale. Stările de agregare a soluțiilor proteice (sol, gel, xerogel).

4. Denaturarea proteinelor, agenţii ce provoacă denaturarea. Modificările structurale ale proteinei la denaturare. Importanța biomedicală a denaturării.

5. Metodele de separare, purificare și analiză a proteinelor: a) salifierea; b) dializa; c) electroforeza; d) cromatografia (principiul metodelor, importanța biomedicală).


1. Scrieți câte o tripeptidă cu pH-ul izoelectric în mediul acid, slab acid și bazic, respectiv.

2. Divizaţi în grupe conform solubilităţii următoarele proteine: albumina, hemoglobina, keratina,

transferina, IgM, fibrina, protrombina, colagenul. Ce factori influenţează solubilitatea proteinelor?

24 Cate

dra

de b

ioch

imie

și b

ioch

imie

clin

ică


3. Într-o soluţie sunt dizolvate histone şi albumine umane. Alegeţi soluţia tampon care trebuie

utilizată pentru precipitarea fiecărui tip de proteină: sol. 1 pH=6,0; sol. 2 pH=7,4; sol. 3 pH=11,0. Care este mecanismul acestei metode de separare a proteinelor individuale din amestecuri?

4. O soluţie ce conţine albumine şi globuline este tratată cu soluţie de sulfat de amoniu ([NH4]2SO4) până la semisaturare, iar ulterior până la saturare. Ce efecte va avea această tratare asupra solubilităţii albuminelor şi globulinelor? Care este mecanismul de acţiune a (NH4)2SO4 asupra soluţiei proteice? ___________________

25

Spre care electrod vor migra albuminele şi histonele la pH=7,0, dacă linia de start este la mijlocul distanţei dintre anod şi catod? Explicaţi.

5. Ce metodă din cele enumerate mai jos poate fi utilizată pentru purificarea lichidelor biologice (ser, plasmă, limfă) de substanţe nocive micromoleculare: denaturarea, hidroliza, electroforeza, dializa, cromatografia de afinitate? Descrieţi principiul metodei şi utilitatea ei clinică.

6. Pentru fabricarea medicamentelor enzimatice este necesar de a separa şi purifica din surse biologice vegetale sau animale anumite enzime. Care din metodele enumerate mai jos este cea mai rapidă şi eficientă metodă de separare şi purificare a enzimelor: denaturarea, hidroliza, electroforeza, dializa, cromatografia de afinitate? Descrieţi principiul metodei.

26 Cate

dra

de b

ioch

imie

și b

ioch

imie

clin

ică


7. Ce caracter – hidrofil sau hidrofob, are fragmentul –Gly-Ser-Asn-Trp-Tyr– din structura primară a unei proteine? În conformaţia proteinei secvenţa este localizată în interiorul structurii sau la suprafaţa ei? Explicaţi de ce. Scrieţi structura secvenţei.


1. pH izoelectric al tetrapeptidei Arg - Lys - His - Ala se află în zona pH-lui:

a) 1.5 – 3.0 b) 3.0 – 4.5 c) 4.5 – 6.0 d) 5,0 – 7,0 e) 7.5 – 9.0

2. Proteina conține în % următorii AA: Arg - 10, Lys - 26, Val - 13, Pro - 35, Ala - 8, Gly - 8. La pH fiziologic proteina:

a) migrează spre catod b) migrează spre anod c) are sarcină netă pozitivă d) are sarcină netă negativă e) nu posedă sarcină electrică

27

3. Selectați afirmațiile corecte referitoare la solubilitatea proteinelor: a) proteinele fibrilare sunt uşor solubile în apa pură b) solubilitatea proteinelor depinde de sarcina electrică şi membrana apoasă c) solubilitatea proteinelor depinde de natura solvenţilor şi temperatură d) proteinele fibrilare sunt mai solubile ca cele globulare e) solubilitatea proteinelor este maximală în punctul izoelectric

4. Selectați factorii ce stabilizează soluțiile proteice:

a) membrana apoasă, ce apare la hidratarea grupelor funcţionale hidrofile b) sarcina electrică, dependentă de pH-ul mediului c) sarcina electrică, dependentă de prezența radicalilor hidrofobi ai aminoacizilor d) membrana apoasă, ce apare la hidratarea grupelor funcţionale nepolare e) sarcina electrică, dependentă de aminoacizii N- şi C-terminali

5. Selectați condiţiile de sedimentare a proteinelor:

a) înlăturarea membranei apoase b) neutralizarea sarcinii electrice c) aducerea proteinei bazice la pI prin adaus de acid d) aducerea proteinei acide la pI prin adaus de bază e) hidroliza proteinei

6. Referitor la salifiere este corectă afirmația:

a) este hidratarea moleculei proteice b) este însoțită de dehidratarea moleculei proteice c) este un proces ireversibil d) este provocată de metalele grele e) afectează structurile terţiară și cuaternară ale proteinei

7. Selectați afirmația corectă referitore la molecula proteică denaturată:

a) se scindează legătura peptidică b) crește activitatea biologică c) se distrug structurile secundară, terțiară și cuaternară d) crește solubilitatea proteinei e) nu este influențată mobilitatea electroforetică a proteinei

8. Selectați proprietățile soluţiilor coloidale proteice:

a) putere de difuzie sporită b) vâscozitate mărită c) difuzie redusă d) proprietăţi optice e) vâscozitate redusă

28 Cate

dra

de b

ioch

imie

și b

ioch

imie

clin

ică


Tema № 6 Data____________

Totalizare la capitolul “Chimia generală. Aminoacizii. Proteinele” 1. Bioelementele organogene și minerale. Conținutul și caracteristica generală a principalelor

bioelemente care alcătuiesc organismul uman. 2. Biomolecule- macro și micromolecule, molecule complexe. 3. Noțiuni de grupă funcțională. Tipuri de grupe funcționale specifice biomoleculelor.

Caracteristica lor generală. 4. Tipuri de legături chimice specifice biomoleculelor. Caracteristica lor generală. 5. Apa, proprietățile fizice și chimice ale apei. Rolul apei în viața organismelor vii. 6. Principiile disociației electrolitice. Principiile teoriei proteolitice acido-bazice Brönsted-

Lowry. 7. Disocierea apei. Produsul ionic al apei.Noțiune de pH. Calculul de pH și pOH a soluțiilor. 8. Sisteme tampon. Acțiunea soluțiilor tampon. Ecuația Henderson-Hasselbalch. Capacitatea

soluțiilor tampon. 9. pH-ul mediilor interne ale organismului. Sistemele tampon biologice (bicarbonat). 10. Aminoacizii – rolul în organismele vii. Aminoacizii proteinogeni și neproteinogeni. 11. Clasificarea aminoacizilor după structura chimică, proprietățile fizico-chimice, principiul

biologic. 12. Stereoizomeria, solubilitatea și proprietățile acido-bazice ale aminoacizilor:. 13. Proprietățile chimice ale aminoacizilor: reacțiile de carboxilare și decarboxilare, hidroxilare,

dezaminare și transaminare. 14. Teoria polipeptidică a structurii proteinelor. Proprietățile legăturii peptidice. Notarea şi

citirea aminoacizilor în peptide şi proteine. Aminoacizii N- și C-terminali 15. Metodele de determinare a compoziției și succesiuni aminoacizilor în lanțul polipeptidic. 16. Rolul biologic și clasificarea proteinelor. 17. Nivelurile de organizare structural-funcțională a moleculei proteice: structura primară,

secundară, terţiară şi cuaternară; caracteristica generală, legăturile specifice acestor structuri. Noțiuni despre domenele structurale.

18. Proteinele simple (albuminele, histonele) - proprietăţile şi particularităţile structurale. Rolul biologic.

19. Proteinele conjugate: nucleoproteinele, fosfoproteinele, lipoproteinele, glicoproteinele, metaloproteinele, cromoproteinele (hemo- și flavoproteinele), caracteristica lor generală.

20. Proteinele globulare. Hemoglobina – structura şi rolul biologic. 21. Proteinele fibrilare: colagenul și elastina – particularităţile componenţei aminoacidice şi

structurale. Rolul biologic. 22. Proteinele fixatoare de Ca2+ (factorii plasmatici ai coagulării , Са2+-АТФ-аза, calmodulina,

colagenul. Particularităţile structurale care determină fixarea Са2+. Rolul biomedical. 23. Masa moleculară a proteinelor. Principiile de bază utilizate pentru determinarea masei

moleculare (ultracentrifugarea, cromatografia, mas-spectrometria). 24. Proprietăţile amfotere ale proteinelor. Sarcina electrică a proteinelor. Factorii ce determină

sarcina proteinei. Punctul şi starea izoelectrică. 25. Solubilitatea proteinelor. Proprietăţile hidrofile ale proteinelor în funcție de componența

aminoacizilor, particularităţile structurale, pH și temperatură. Proprietățile soluțiilor proteice ca soluții coloidale. Stările de agregare a soluțiilor proteice (sol, gel, xerogel).

26. Denaturarea proteinelor, agenţii ce provoacă denaturarea. Modificările structurale ale proteinei la denaturare. Importanța biomedicală a denaturării.

27. Metodele de separare, purificare și analiză a proteinelor: a) salifierea; b) dializa; c) electroforeza; d) cromatografia (principiul metodelor, importanța biomedicală).

29

Tema № 7 Data____________

Acizii nucleici –clasificarea, structura și funcțiile.

Bazele azotate, nucleozidele și nucleotidele – structura și nomenclatura.

Experienţa 1. Reacţiile calitative pentru componentele nucleoproteinelor din drojdii. a) Reacţia Molisch (identificarea pentozelor).

Principiul: Riboza sub influenţa acidului sulfuric concentrat pierde 3 molecule de apă, transformându-se în furfurol, care la condensarea cu timol formează un produs de culoare roşie. Tehnica executării:

Reactive Eprubeta Hidrolizat de drojdii 10 picături Soluţie alcoolică de timol 1%. 1 picătură

Conţinutul eprubetei se agită Cu precauţie pe peretele eprubetei se toarnă acid sulfuric concentrat.

20-30 picături

Rezult:_______________________________________________________________________ _______________________________________________________________________

Concluzie:__________________________________________________________________________________________________________________________________________________

Experienţa 2. Reacţia molibdenică (identificarea acidului fosforic). Principiul: Acidul fosforic interacţionează cu molibdatul de amoniu în prezenţa acidului azotic concentrat şi se formează fosfomolibdatul de amoniu acid sub formă de precipitat galben-deschis. Tehnica executării:

Reactive Eprubeta Hidrolizat de drojdii 10 picături Reactiv molibdenic 20 picături

Amestecul se fierbe pe o baie de apă, timp de 3-5 min Soluţia se răceşte sub un jet de apă rece

Rezultat:_______________________________________________________________________ _______________________________________________________________________

Concluzie:__________________________________________________________________________________________________________________________________________________


1. Tipurile de acizi nucleici, funcţiile şi repartizarea lor în celulă. 2. Constituenţii acizilor nucleici: bazele azotate, pentozele, acidul fosforic. 3. Nucleozidele și nucleotidele: structura, rolul. 4. Structura primară a ADN-ului. Lanţurile polinucleotidice. Legătura fosfodiesterică.

30 Cate

dra

de b

ioch

imie

și b

ioch

imie

clin

ică


5. Structura secundară a ADN-ului. Modelului Watson-Crick. Dublul helix şi conformaţiile lui de tip B, A, Z. Nivelele de compactizare a moleculei de ADN la procariote (nucleoid) și eucariote (nucleozomul, solenoidul, cromatina, cromozomii).

6. Structura primară, secundară şi terţiară a acizilor ribonucleici (ARN).


1. Prezentaţi formulele de structură a nucleotidelor: acizilor 5′-timidilic, 5′-uridilic, 5′-adenilic, 5′-dezoxiadenilic. Care din aceste nucleotide intră în componenţa ADN şi care în ARN? Indicaţi legăturile glicozidice şi esterice.

2. Scrieţi structura chimică a secvenţei polinucleotidice dT-dC-dG-dA. Cărui acid nucleic aparţine secvenţa dată? Care este sarcina electrică a acidului nucleic dat la pH fiziologic? Care este rolul sarcinii electrice date în formarea nucleozomului?

31

Scrieţi formula de structură primară a unui fragment de ARN cu succesiunea bazelor GAUC. Indicaţi legăturile chimice. Poate fi posibil ca într-un lanţ monocatenar de ARN să apară legături de hidrogen? Ilustraţi cum ar putea avea loc formarea acestor legături şi în ce caz.

3. Prezentaţi interacţiunea complementară a citozinei cu baza purinică corespunzătoare şi a

produsului de dezaminare a ei cu acidul azotos.

32 Cate

dra

de b

ioch

imie

și b

ioch

imie

clin

ică


4. Prezentaţi structura fragmentului din catena ADN, care ia parte la transcripţie, dacă se ştie

anticodonul UGC din t-ARN. Indicaţi legăturile fosfodiesterice.

5. Care este structura anticodonului din molecula de tARN ce transportă un α-aminoacid la

codonul UCG din mARN. ____________________________________________________________________________

33

Scrieţi formula de structură a unui fragment ADN ce conţine două perechi de baze complementare.


1. Selectați componentele structurale ale ADN-ului: a) dihidrouracilul b) dezoxiriboza c) acidul fosforic d) timina e) riboziltimina

2. În ADN există următoarele tipuri de legături chimice:

a) ionice b) 3',5'-fosfodiesterice c) N-glicozidice d) interacţiuni hidrofobe e) de hidrogen

3. Referitor la structura ADN-ului sunt adevărate afirmațiile:

a) este un lanţ poliribonucleotidic b) conţine AMP, CMP, UMP, GMP c) la capătul 5' se află resturi de fosfat d monomerii se leagă prin legături 3',5'-fosfodiesterice e) monomerii se leagă prin legături N-glicozidice

34 Ca

tedr

a de

bio

chim

ie ș

i bio

chim

ie c

linică


4. Selectați afirmațiile corecte referitoare la hidroliza acidă completă a ADN-lui: a) sunt hidrolizate legăturile fosfodiesterice b) generează ribonucleotide c) sunt hidrolizate legăturile de hidrogen d) generează riboză e) generează dezoxiriboză

5. Referitor la DNA sunt corecte afirmaţiile:

a) forma B conţine 10 perechi de dezoxiribonucleotide la o spiră b) forma A conţine 11 perechi de dezoxiribonucleotide la o spiră c) forma Z conţine 12 resturi şi e îndreptată spre dreapta d) în toate DNA raportul G+C/A+T=1 e) catenele paralele sunt complementare

6. Referitor la nucleozomi sunt corecte afirmațiile:

a) histonele sunt oraganizate în forma unui octamer dublul H4,H3,H2A,H2B b) octamerii sunt infășurați de ADN dublucatenar pe o lungime de 146 dezoxinucleotide c) sunt localizate în mitocondrii d) reprezintă molecula de ARN supraorganizat e) este o moleculă extracromozomală

7. Selectați afirmaţiile corecte referitoare la ARNm:

a) molecula este preponderent bicatenară b) compoziţia nucleotidică se supune legităţii complementarităţii c) cantitatea de RNA în celulă este constantă d) este un poliribonucleotid monocatenar e) nucleotidele constituente sunt AMP, GMP, TMP, CMP

8. Referitor la ARNm sunt corecte afirmaţiile:

a) prezintă molecule foarte eterogene b) fiecărei gene îi corespunde molecula sa de RNAm c) se sintetizează în citoplasmă d) capătul 5' conţine guanozina metilată e) e asociat permanent cu ribozomii

9. Afirmaţiile corecte privind RNAt sunt:

a) la capătul 5'conţine secvenţa CCA b) conține multe baze azotate minore c) la capătul 3'-OH se fixează aminoacidul activat d) sunt constituite din 75-90 resturi de aminoacizi e) la capătul 3' se află porţiunea anticodon

35

Tema № 8 Data____________ Glucidele: clasificarea și rolul biologic.

Structura, izomeria și proprietățile monozaharidelor.

Experienţa 1. Reacția Trommer de identificare a glucozei.

Principiul metodei. În mediul bazic glucoza reduce hidroxidul de cupru (II) Cu(OH)2 la CuOH, apoi la Cu2O, oxidându-se la acid gluconic.

CuSO4 + 2NaOH → Na2SO4 + Cu(OH)2 (albastru) Глюкоза + 2Cu(OH)2 → глюконовая кислота + H2O + 2CuOH (galben)

2CuOH → H2O + Cu2O (rosu) Tehnica executării.

№ Reactive Cantitate/ Eprubetă

1 glucoză 2 picaturi 2 10% NaOH 6 picaturi 3 2% CuSO4 1 picatură 4 Culoarea soluței? 5 H2O 3-4 picaturi 7 Se încălzeşte atent până la fierbere 8 Culoarea soluței imediat? 9 Culoarea soluței finală?

Rezultat:__________________________________________________________________________________________________ ____________________________________________________________________________________________________________ Concluzie: _____________________________________________________________________________________________ ____________________________________________________________________________________________________________

Experienţa 2: Reacţia Seliwanoff de identificare a cetozelor.

Principiul metodei: Monozaharidele în prezenţa HCl concentrat reacţionează cu rezorcina (sau alţi polifenoli) formând produşi de condensare coloraţi. Astfel, fructoza la dehidratare trece în 5-hidroximetilfurfurol, care se condensează cu rezorcina, dând culoarea roşie. Reacţia este mai rapidă şi mai intensă în prezenţa cetozelor, când se obţin produşi coloraţi în roşu, decât în prezenţa aldozelor când se obţin produşi coloraţi în roz pal. Astfel, reacţia Seliwanoff serveşte la diferenţierea cetozelor (fructoza) de aldoze (glucoza).


36 Cate

dra

de b

ioch

imie

și b

ioch

imie

clin

ică


№ Reactive Cantitate/ eprubetă

I II 1 Rezorcină 1-2 cristale 1-2 cristale 2 HCl concentr. 2 picături 2 picături 3 Fructoză 0.5% 2 picături

4 Glucoză 0.5% 2 picături 5 Încălziți eprubetele până la fierbere. 6 Culoarea soluței



1. Rolul biologic al glucidelor. 2. Clasificarea şi structura glucidelor. Răspândirea în natură şi rolul biologic al glucidelor. 3. Structura şi proprietăţile principalelor monozaharide (gliceraldehida, dihidroxiacetona, riboza,

dezoxiriboza, glucoza, galactoza, fructoza). 4. Stereoizomeria monozaharidelor. Enantiomeria. Seriile sterice D- şi L-. Diastereomeri şi

epimeri. 5. Forme liniare şi ciclice. Structurile ciclice ale monozaharidelor cu 5 şi mai mulţi atomi de

carbon (ciclurile furanozic şi piranozic). Formulele Haworth. Rolul şi proprietăţile grupării hidroxil semiacetalice, noţiuni de α- şi β- anomeri.

6. Proprietățile chimice importante ale monozaharidelor (formarea glicozidelor, a esterilor fosforici, oxidarea şi reducerea monozaharidelor).

7. Acidul ascorbic – structura, sinteza şi importanţa biomedicală. 8. Noțiune de aminoglucide (glucozaminele, galactozaminele și acizii sialici), rolul lor biologic.


1. Identificați deosebirile și asemănările dintre gliceraldehidă și dihidroxiacetonă.

Gliceraldehidă Dihidroxiacetonă Asemănări

Deosebiri

37

2. Prezentaţi formulele următoarelor monozaharide și indicaţi deosebirile:

А. D-glucoza L -glucoza Tipul izomeriei

B. α-D-glucopiranoza β-D-glucopiranoza Tipul izomeriei

C. α-D-glucopiranoza α-D-galactopiranoza Tipul izomeriei

3. Prezentaţi formulele anomerilor D-glucozei, D-galactozei, D-ribozei, D-fructozei.

4. Scrieţi schema reacţiei de formare a glucozo-6-fosfatului în organism.

38 Cate

dra

de b

ioch

imie

și b

ioch

imie

clin

ică


5. Scrieţi reacţiile de oxidare a D-glucozei şi D-galactozei pentru obţinerea acizilor: gluconici şi glucuronici.

6. Acidul ascorbic (vit.C) se sintetizează din D-glucoză şi reprezintă γ-lactona acidului 2-oxo-L-gulonic. Scrieţi schema sintezei vitaminei C din D-glucoză.


1. Selectați funcţiile glucidelor: a) energetică b) de menţinere a presiunii oncotice c) de emulsionare d) de transport e) sunt constituenţi ai ţesutului conjunctiv, ai acizilor nucleici

2. Selectați glucidele raspândite în organismul uman

a. amiloza b. glucoza c. glicogenul d. riboza, deoxiriboza e. amilopectina

39

3. Selectați afirmațiile corecte referitoare la glucoză: a. este un polizaharid b. este o cetoză c. nu are atomi de carbon asimetrici d. este o aldopentoză e. are 2 anomeri - α și β

4. Selectați afirmațiile corecte referitoare la fructoză:

a. este o aldopentoză b. este o aldohexoză c. este o cetohexoză d. este un izomer al glucozei e. este monozaharidul principal din sânge

5. Selectați formele metabolic active ale glucozei: a. glucozamina b. acetil-glucoza c. glucozo-6 -fosfat d. metil-glucoza e. glucozo-sulfat

6. Selectați afirmația corectă referitor la monozaharide:

a. toate monozaharidele formează semiacetali intramoleculari b. sunt compuși polihidroxicarbonilici c. sunt clasificate în esențiale și non-esențiale d. toate monozaharidele pot avea doi anomeri - α și β e. pot fi hidrolizate

7. Alegeți afirmațiile corecte referitoare la stereoizomerismul monozaharidelor: a. enantiomerii nu posedă proprietăți optice b. diastereoizomerii diferă după configurația tuturor atomilor de carbon chirali c. epimerii sunt diastereoizomeri caracterizați prin configurația unui atom asimetric d. D-manoza este epimerul D-glucozei la al doilea atom de carbon e. forme le deschise de monozaharide există sub formă de anomeri α și β

8. Indicați procesele (2) în care se formează acești derivați de carbohidrați (1) -trageți săgeți:

a. sorbitolul - oxidarea glucozei b. acizilii glucuronic și iduronic - reducerea glucozei și a fructozei c. manitolul - rereducerea ribozei d) glucozo-6-fosfatul - reducerea manozei și a fructozei e) deoxiriboza - esterificarea glucozei

9. Selectați substanțele componente ale acidului neuraminic:

a) acid acetic b) acid piruvic c) galactozamina d) acidul glucuronic e) manozamina

40 Cate

dra

de b

ioch

imie

și b

ioch

imie

clin

ică


Tema №9 Data____________

Oligo- și polizaharidele-– structura, proprietățile și rolul biomedical.

Experienţa 1: Demonstrarea proprietăților reducătoare ale glucidelor cu ajutorul reacţiei Fehling.

Principiul metodei: Gruparea carbonil din glucidele reducătoare reduce Cu2+ până la Cu+ din

complexul solubil format în mediul alcalin cu sarea Seignette (tartrat dublu de sodiu şi potasiu). Se formează Cu2O, precipitat de culoare roşie, conform reacţiilor:

CuSO4 + 2KOH → Cu(OH)2 + K2SO4 C6H12O6 + 2Cu(OH)2 → C6H12O7 (acid gluconic) + Cu2O (precipitat roşu) + 2H2O. Această reacţie se deosebeşte de reacţia Trommer, prin faptul că reagentul conţine tartrat dublu

de sodiu şi potasiu pentru legarea excesului de oxid de cupru (II), din care la încălzire se formează un precipitat de culoare neagră.

Tehnica executării: În 5 eprubete numerotate se introduc cu pipeta câte 1 ml din soluţiile de glucoză, fructoză, zaharoză, amidon şi urină patologică, adăugându-se în toate câte 1 ml de reactiv Fehling. Conţinutul eprubetelor se încălzeşte până la fierbere.

Efectuați experiența și completați tabelul de mai jos:

Eprubeta I Eprubeta II Eprubeta III Eprubeta IV Eprubeta V 1. Glucoză

1 ml Fructoză

1 ml Zaharoză

1 ml Amidon

1 ml Urină

patologică 1 ml

2. Reactiv Fehling a câte 1 ml în fiecare eprubetă 3. Fierbere

Colorația apărută

Concluzii


1. Clasificarea şi structura oligozaharidelor: dizaharidele reducătoare şi nereducătoare (maltoza, lactoza, zaharoza) – proprietățile și

rolul biomedical; 2. Clasificarea şi structura polizaharidelor:

homopolizaharidele (glicogenul, amidonul, celuloza) – structura, proprietățile și rolul biomedical;

heteropolizaharidele (acidul hialuronic, condroitin-sulfații, heparina) – structura, proprietățile și rolul biomedical.

41

Itemi pentru lucrul individual 1. Zaharoza nu se prezintă sub două forme anomere. De ce?

2. Care este singura diferenţă de structură dintre amidon şi celuloză? Cum se manifestă această diferenţă asupra proprietăţilor polizaharidelor corespunzătoare?

3. Rumegătoarele utilizează celuloza ca hrană, iar majoritatea mamiferelor nu o pot utiliza. Explicaţi.

_________________________________________________ 4. Fragmentul glucidic al toxinelor unor microbacterii reprezintă o dizaharidă nereducătoare –

tregaloza, formată din resturi de α-D-glucopiranoză. Scrieţi structura tregalozei.

42 Cate

dra

de b

ioch

imie

și b

ioch

imie

clin

ică


5. Ce structură contine dizaharida formată din acidul β-D-glucuronic şi N-acetil-β-D-glucozamină,

legate glicozidic β (1→3). ______________________________________________________________________________


1. Selectați elementele structurale ale maltozei: b. a - glucoza c. β - glucoza d. α - galactoza e. β - fructoza f. α - riboza

2. Selectați elementele structurale ale zaharozei:

a. α - glucoza b. β - glucoza c. α - galactoza d. β - fructoza e. α – riboza

1. Selectați elementele structurale ale lactozei: a. α - glucoza b. β - glucoza c. α - galactoza d. β - fructoza e. α – riboza

43

4. Selectați compușii ce conțin α- glucoza:

a. glicogenul b. amidonul c. celuloza d. lactoza e. zaharoza

5. Selectați compușii ce conțin β - glucoza: a. glicogenul b. amidonul c. celuloza d. lactoza e. zaharoza

6. Referitor la homoglicani sunt adevărate afirmațiile:

a. maltoza este unitatea structurală a celulozei b. celuloza este o polizaharidă prezenta în plante c. amidonul este alcătuit din alfa-fructoză d. glicogenul este alcătuit din beta-glucoză e. principala legătură din celuloză este α – (1,6)-glicozidică

7. Referitor la glicogen sunt adevărate afirmațiile: a. este depozitat în muchii scheletici b. este depozitat în țesutul adipos c. este depozitat în ficat d. contribuie la menținerea nivelului normal de glucoză în sânge e. nu se produce în celulele umane

8. Selectați legăturile prezente în structura amidonului (amiloză, amilopectină) și în glicogen

a. α (1→4) b. β (1→4) c. α (1→6) d. β (1→6) e. nici una de mai sus

9. Referitor la heteroglicani sunt adevărate afirmațiile:

a. sunt prioritar reprezentate de amiloză și amilopectină b. fac parte din substanța intercelulară a țesutului conjunctiv c. se conțin exclusiv în ficat și mușchi d. au funcție de rezervă e. conțin acizi uronici și aminoacidari

10. Referitor la heparină sunt adevărate afirmațiile:

a. este homopolizaharidă b. îndeplinește funcția structurală c. conține beta-galactoză d. este un anticoagulant e. este un factor de coagulare

44 Cate

dra

de b

ioch

imie

și b

ioch

imie

clin

ică


Tema №10 Data____________

Vitaminele hidrosolubile. Structura vitaminelor B1, B2, B6, PP, acidului pantotenic,

biotinei, acidului folic, vitaminei C și B12 şi rolul lor ca coenzime.

Experienţa 1. Dozarea vitaminei C (acidului ascorbic) în urină Principiul metodei: Vitamina C posedă capacitatea de a reduce 2,6-diclorfenolindofenolul

(2,6-DCPIP), ce determină schimbarea coloraţiei soluţiei cercetate: Acid ascorbic + 2,6-DCPIP oxidat (coloraţie albastră) →

Acid dihidroascorbic + 2,6-DCPIP redus (coloraţie roză). Tehnica executării:

Reactive balon Urină, 10 ml Apă distilată 10 мл HCl de 10%. 20 picături

se titrează cu soluţie de 2,6-DCPIP 0,001 N până la apariţia culorii roz.

Cantitatea de 2,6-DCPIP consumată la titrarea probei

Calculul: Cantitatea vitaminei C în urina cercetată se determină după formula:

C (mg/24ore) = (0,088 • A • C) / B unde: 0,088 – coeficientul de recalculare;

A – Cantitatea de 2,6-DCPIP consumată la titrarea probei; B – cantitatea de urină utilizată în experienţă (10 ml); C – diureza nictimerală (în medie – 1500 ml la bărbaţi şi 1200 ml la femei).

Rezultat: ________________________________________________________________

___________________________________________________________________ Concluzie:______________________________________________________________________

___________________________________________________________________


1. Clasificarea și rolul biologic al vitaminelor 2. Vitaminele hidro-solubile B1, B2, B6, PP, C, B12, acidul pantotenic, biotina, acidul folic:

a. structura chimică; b. coenzimele acestor vitamine; c. rolul metabolic; d. necesar zilnic, sursa alimentară, e. hipo- și hipervitaminoze.

45

Itemi pentru lucrul individual 1. Completați tabelul conform exemplului:

Vitamina Denumirea Coenzima Rolul biologic Hipovitaminoza.

Principalele semne clinice

Exemplu: B1

Tiamina Tiamin-pirofosfat (TPP)

1.Decarboxilarea oxidativă a α-cetoacizilor. 2.Reacții transcetolazice.

Beri-beri; depresie psihică, confuzie mentală, neuropatie periferică

B2

B6

PP

C

B12

Acidul Pantotenic

Biotina

Acidul folic

46 Ca

tedr

a de

bio

chim

ie ș

i bio

chim

ie c

linică



1. Selectați funcția vitaminelor: a) energetică b) structurală c) de transport d) coenzimatică e) contractilă

2. Selectați compușii chimici care pot îndeplini funcția de coenzimă:

a) nucleotidele b) proteinele c) hemul d) peptidele e) trigliceridele

3. Selectați coenzimele care conțin adenozin-monofosfat:

a) piridoxalfosfat b) FMN c) FAD d) NAD+

e) tiamin-pirofosfat

4. Selectați coenzimele care participă la reacții de dehidrogenare: a) piridoxaminfosfat b) piridoxalfosfat c) tiamin-pirofosfat d) FAD e) NAD+

5. Selectați coenzima care participă la reacții de transfer a grupării amino:

a) tiamin-pirofosfat b) FAD c) NAD+

d) acidul pantotenic

e) piridoxalfosfat

6. Selectați coenzima care participă la reacții de transfer a grupării monocarbonice: a) acidul folic b) FAD c) NAD+

d) acidul pantotenic

e) piridoxalfosfat

7. Selectați reacțiile la care participă biotina: a) carboxilare b) decarboxilare

c) transcarboxilare

d) transaminare

e) dehidrogenare

47

Tema №11 Data____________ Totalizare la capitolul

“Acizi nucleici. Glucidele. Vitaminele hidrosolubile.”

1. Tipurile de acizi nucleici, funcţiile şi repartizarea lor în celulă. 2. Constituenţii acizilor nucleici: bazele azotate, pentozele, acidul fosforic. 3. Nucleozidele și nucleotidele: structura, rolul. 4. Structura primară a ADN-ului. Lanţurile polinucleotidice. Legătura fosfodiesterică. 5. Structura secundară a ADN-ului. Modelul Watson-Crick. Dublul helix şi conformaţiile lui de tip

B, A, Z 6. Nivelele de compactizare a moleculei de ADN la procariote (nucleoid) și eucariote

(nucleozomul, solenoidul,cromatina, cromozomii). 7. Structura primară, secundară şi terţiară a acizilor ribonucleici (ARN). 8. Rolul biologic al glucidelor 9. Clasificarea și funcțiile monozaharidelor. 10. Structura principalelor:

monozaharide (gliceraldehida, dihidroxiacetona, riboza, dezoxiriboza, glucoza, galactoza, fructoza).

dizaharide (maltoza, lactoza, zaharoza); homopolizaharide (glicogenul, amidonul, celuloza); heteropolizaharide (acidul hialuronic, condroitin-sulfații, heparina);

11. Stereoizomeria monozaharidelor. Enantiomeria. Seriile sterice D- şi L-. Diastereomeri şi epimeri.

12. Forme liniare şi ciclice. Structurile ciclice ale monozaharidelor cu 5 şi mai mulţi atomi de carbon (ciclurile furanozic şi piranozic). Formulele Haworth. Rolul şi proprietăţile grupării hidroxil semiacetalice, noţiuni de α- şi β- anomeri.

13. Proprietățile chimice importante ale monozaharidelor (formarea glicozidelor, a esterilor fosforici, oxidarea şi reducerea monozaharidelor).

14. Acidul ascorbic structura, biosinteza şi importanţa lui. 15. Noțiune de aminoglucide (glucozaminele și acizii sialici), rolul lor biologic. 16. Clasificarea oligozaharidelor: 17. Clasificarea, propriet[tile și rolul polizaharidelor:

homopolizaharide (glicogenul, amidonul, celuloza); heteropolizaharide (acidul hialuronic, condroitin-sulfații, heparina);

18. Clasificarea și rolul biomedical al vitaminelor. 19. Vitaminele hidrosolubile B1, B2, B6, PP, C, B12, acidul pantotenic, biotina, acidul folic:

a) structura chimică; b) coenzimele derivate de la aceste vitamine; c) rolul metabolic al coenzimelor; d) necesar zilnic, sursa alimentară, e) hipo- și hipervitaminoze – cauze, dereglările metabolice, semnele clinice.

48 Cate

dra

de b

ioch

imie

și b

ioch

imie

clin

ică


Tema №12 Data____________

Lipidele - clasificarea, structura, proprietăţile fizico-chimice, rolul biologic.

Experienţa 1. Formarea sărurilor insolubile de calciu ale acizilor graşi superiori

Principiul metodei: Acizii graşi superiori la interacţiunea cu СаСl2 formeaztă săruril insolubile de calciu sub forma unui precipitat alb.

CH3-(CH2)n-COOH + CaCl2 → CH3-(CH2)n-COOCa + HCl


Reactive Eprubeta Soluţie de săpun 5 picături Soluţie СаСl2 1 picătură

Rezultat:__________________________________________________________________________________________________ ____________________________________________________________________________________________________________ Scrieţi ecuaţia reacţiei de formare a stearatului de calciu. Concluzie: _____________________________________________________________________________________________ ____________________________________________________________________________________________________________

Experienţa 2. Solubilitatea săpunurilor de calciu în acid acetic.

Principiul metodei: Săpunul de calciu la adăugarea soluţiiei de 2M CH3COOH se dizolvă cu eliminarea acizilor graşi, care în forma unui strat de ulei treptat apare pe suprafaţa soluţiei.

CH3-(CH2)n-COOCa + CH3COOH → CH3-(CH2)n-COOH + CH3COOCa


Reactive Eprubeta La precipitatul alb al săpunului de calciu obţinut în experienţa

precedentă е soluţie de 2M CH3COOH. 1 –2 picături

se adaugă bine


49


1. Rolul biologic al lipidelor. 2. Clasificarea lipidelor (structurală, funcţională, după proprietăţile fizico-chimice). 3. Acizii graşi saturaţi şi nesaturaţi. Structura, proprietăţile fizico-chimice, reprezentanţii principali,

rolul biomedical. 4. Triacilglicerolii – structura, proprietăţile fizico-chimice, rolul biomedical. 5. Glicerofosfolipidele – fosfatidilserina, fosfatidiletanolamina , fosfatidilcolina , fosfatidilinositolii.

Structura, proprietăţile fizico-chimice, rolul biomedical. 6. Sfingofosfolipidele – sfingomielinele. Structura, proprietăţile fizico-chimice, rolul biomedical 7. Glicolipidele – galacto- și glucocerebrozidele, sulfatidele, gangliozidele. Structura, proprietăţile

fizico-chimice, rolul biomedical.

Itemi pentru lucrul individual 1. Uleiurile vegetale reprezintă trigliceride lichide, iar grăsimile animale – trigliceride solide. Scrieți

structura unui triacilglicerol prezent în ulei și a unui triacilglicerol prezent în grăsimea animală. Alcătuiți denumirile lor raționale.

2. Care acizi grași sunt indispensabili organismului uman? Scrieți structura lor. Care sunt principalele surse alimentare de acizi grași indispensabili?

3. Ce produse se obţin la hidroliza bazică a fosfatidilcolinei, ce conţine radicalii acizilor stearic şi oleic. Prezentaţi schema reacţiei de hidroliză.

50 Cate

dra

de b

ioch

imie

și b

ioch

imie

clin

ică


4. Scrieţi schemele reacţiilor de obţinere a triacilglicerinelor: palmitooleostearinei, oleolinoleostearinei, linoleopalmitostearinei.

5. Scrieţi formulele de structură a fosfolipidelor (fosfatidilcolinei şi fosfatidiletanolaminei), care conţin acizii palmitic, oleic, stearic, linoleic. Indicaţi partea polară şi nepolară în moleculele lor. Prezentaţi reacţiile de hidroliză acidă şi bazică a lor, numiţi produşii obţinuţi.

6. Scrieţi formulele de structură a sfingolipidelor (ceramidelor şi sfingomielinelor) şi cerebrozidelor, care conţin acizii stearic, palmitic, oleic, linolenic.

51

7. _


1. Pentru organismul uman sunt indispensabili următorii acizi graşi: a) lignoсeric b) oleic c) palmitoleic d) linolenic e) linoleic

2. Care acizi grași sunt monoenici?

a) oleic b) stearic c) palmitoleic d) linolenic e) linoleic

3. Care acizi grași sunt polienici? a) arahidonic b) oleic c) palmitoleic d) linoleic e) linolenic

4. Selectați afirmațiile corecte referitoare la triacilgliceride: a) reprezintă constituenti structurali ai membranelor biologice b) sunt esteri ai glicerolului cu acizii grasi c) reprezintă forma de rezervă a energiei d) sunt solubile în apă e) sunt derivați ai acidului fosforic

5. Glicerofosfolipidele sunt derivați ai: a) glicerolfosfatului b) acidului fosforic c) acidului fosfatidic d) ceramidei e) triacilglicerolilor

52 Cate

dra

de b

ioch

imie

și b

ioch

imie

clin

ică


6. Care dintre lipidele indicate sunt polare? a) fosfatidilcolina b) fosfatidietanolamina c) fosfatidilserina d) fosfatidilinozitolul e) triacilglicerolii

7. Care dintre lipidele indicate pot forma straturi lipidice duble? a) triacilglicerolii b) ceramidele c) fosfatidicolina d) fosfatidilinozitolii e) fosfatidilserina

8. Referitor la fosfatidilcolină şi fosfatidiletanolamină sunt corecte afirmațiile:

a) sunt derivaţi ai acidului fosfatidic b) reprezintă lipide structurale c) sunt derivaţi ai ceramidei d) se referă la grăsimile neutre e) se deosebesc după sarcina electrică

9. Selectați afirmațiile corecte referitoare la sfingozină:

a) e componentă a cerurilor b) este constituent al glicolipidelor c) este un aminoalcool dihidroxilic d) e prezent în glicerofosfolipide e) intră în structura ceramidei

10. Referitor la cerebrozide sunt adevărate afirmațiile:

a) în cantităţi mari sunt prezente în substanţa albă a creierului b) conţin acid fosforic c) reprezintă ceramida legată cu galactoza (sau glucoza) d) conţin oligozaharide e) din ele se formează sulfatidele

11. Referitor la gangliozide sunt corecte afirmațiile:

a) conţin câteva resturi de glicerol b) conţin acid N-acetilneuraminic (NANA) c) oligozaharida constituentă este alcătuită doar din glucoză d) sunt derivate ale ceramidei e) sunt localizate pe suprafaţa internă a membranelor

53

Tema №13 Data____________

Steroizii. Colesterolul și derivații lui – hormonii steroizi Acizii biliari.

Experienţa 1. Capacitatea acizilor biliari de emulsionare a grăsimilor.

Principiul reacţiei. Acizii biliari acționează ca detergenți, localizați pe suprafața picăturilor de grăsime, reducând tensiunea superficială. Ca urmare, picăturile mari de grăsime se separă în multe picături mici, adică se produce emulsionarea grăsimilor.

Tehnica executării. Reactive Eprubeta 1 Eprubeta 2

ulei de floarea soarelui 1 picătură 1 picătură apă 5 picături 5 picături Bilă - 5 picături

Eprubetele se agită intens Durata păstrării emulsiei

Rezultat:__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________ Concluzie: ________________________________________________________________________________ _________________________________________________________________________________

Experienţa 2. Identificarea acizilor biliari - reacţia Petencofer.

Principiul reacţiei. La interacţiunea acizilor biliari cu oximetilfurfurolul (derivat din zaharoză sub acţiunea acidului sulfuric concentrat) se formează un complex de culoare roşie-violetă.

Tehnica executării.:

Reactive Eprubeta Bilă Zaharoză 20%

2 picături 2 picături

Conţinutul eprubetei se agită. Acid sulfuric concentrat 5-6 picături

Rezultat: __________________________________________________________________ Concluzie: _________________________________________________________________ _________________________________________________________________

Subiecte pentru discuție la seminar 1. Steranul. Colesterolul. Structura, proprietăţile fizico-chimice, rolul biomedical. 2. Hormoni steroizi (gestageni, corticosteroizi, androgeni, estrogeni). Structura şi importanţa

biologică. 3. Acizi biliari (acidul colic, glicocolic şi taurocolic). Structura şi importanţa biologică.

54 Cate

dra

de b

ioch

imie

și b

ioch

imie

clin

ică



1. Prezentaţi structura colesterolului, indicaţi rolul lui biologic.

Scrieţi formulele de structură a hidrocarburilor ce stau la baza structurii principalelor grupe de steroizi (colestan, pregnan, androstan, estran, colan).

2. Scrieţi formulele de structură ale hormonilor steroizi: corticosteronului, hidrocortizonei,

androsteronei, estronei, estradiolului, progesteronei şi indicaţi rolul biologic al lor.

55

3. Scrieţi schema de transformare a colesterolului în vitamina D3 (colecalciferol). Ce importanţă

biologică au vitaminele grupului D ? 4. Acizii biliari se sintetizeaza în ficat, şi în organism se află în formă de amide cu glicina sau

taurina (H2N-CH2-CH2-SO3H). Scrieţi aceste reacţii pentru acidul colic (C23H26(OH)3COOH). Ce importanţă biologică au aceşti acizi?


1. Colesterolul:

a) este precursorul hormonilor steroidici b) este substanță hidrofobă c) este lipid de rezervă d) intră în componența membranelor biologice e) este precursorul tuturor vitaminelor liposolubile

5. Natura chimică a colesterolului:

a) este un acid b) este un lipid simplu c) este un alcool d) este un ester e) este un lipid compus

56 Cate

dra

de b

ioch

imie

și b

ioch

imie

clin

ică


6. Esterii colesterolului

a) fac parte din membranele celulare b) sunt substanțe poliare c) sunt o formă de depozitare a colesterolului în țesuturi d) se conțin numai în țesutul adipos e) participă la emulsionarea lipidelor

7. Acizii biliari:

a) constau din 28 atomi de carbon b) sunt compuşi nepolari c) se sintetizează din colesterol d) se sintetizează din acidul fosfatidic e) participă la emulsionarea grăsimilor

5. Indicați locul de sinteză a hormonilor enumerați mai jos - trăgeți săgeți:

a) cortizol corpul galben b) aldosteron foliculii ovarieni c) testosteron cortexul glandelor suprarenale d) estradiol celulelelei Leydig e) progesteron

6. Alegeți afirmațiile corecte referitoare la cortizol:

a) este sintetizat în ficat b) conține în structură pregnan c) este un mineralocorticoid d) participă la reglarea glicemiei e) conține 27 de atomi de carbon

7. Alegeți afirmațiile corecte referitoare la aldosteron:

a. se sintetizează în cortexul glandelor suprarenale b. conține în structură androstan c. conține 18 atomi de carbon b) este un glucocorticoid c) reglează metabolismul hidro-salin

8. În ceea ce privește progesteronul, următoarele sunt adevărate:

a) conține un inel aromatic b) se sintetizează în corpul galben c) este sintetizat din colesterol d) se utilizează în terapia de substituție hormonală în menopauză e) reglează metabolismul carbohidraților

57

Tema №14 Data____________

Vitaminele liposolubile. Vitaminele A, E, K , D – structura, sinteza, rolul biologic.


1. Vitaminele grupului D (colecalciferolul, ergocalciferolul). 2. Calcitriolul. Structura şi importanţa biologică. 3. Izoprenoidele. β-carotenul, vitamine liposolubile (A, E, K). Structura şi importanţa biologică.

Experienţia №1: Identificarea vitaminelor D (reacţia Rosenheim) Principiul reacţiei: La tratarea vitaminei D cu acid trichloroacetic concentrate (CCl3COOH) apare culoare rosie care cu timpul trece în albastru. Tehnica executării:

Reactive Eprubeta sol . de Vit D 5 picături CCl3COOH conc. 5 picături

Se agită atent Rezulult: _______________________________________________________________________________________________ _________________________________________________________________________________________________________ Conclzie: __________________________________________________________________________________________ _________________________________________________________________________________________________________ Experienţia №2 Identificarea vitaminelor A Principiul metodei: La tratarea vitaminei A cu acid trichloroacetic concentrate (CCl3COOH) apare culoare galbenă care cu timpul trece în albastru. Principiul reacţiei.

Reactive Eprubeta sol . de Vit D 5 picături CCl3COOH conc. 5 picături

Se agită atent Rezulult: _______________________________________________________________________________________________ _________________________________________________________________________________________________________ Conclzie: __________________________________________________________________________________________ _________________________________________________________________________________________________________

58 Cate

dra

de b

ioch

imie

și b

ioch

imie

clin

ică



1. Evidenţiaţi fragmentele izoprenice în structura β-carotenului. Din ce cauză β-carotenul este o substanţă colorată în galben-roşu (oranj)?

2. Care substanţe se numesc carotinoide? Scrieţi formulele de structură a β-carotenului,

retinolului, retinalului şi indicaţi fragmentele izoprenice. Ce importanţă biologică are vitamina A ?

3. Cea mai importantă vitamină a grupului E este α-tocoferolul. Prezentaţi structura α-

tocoferolului şi indicaţi importanţa biologică.

59

4. Vitaminele grupului K sunt necesare organismului pentru asigurarea coagulării normale a

sângelui. Prezentaţi formulele de structura ale vitaminei K2 şi a analogului ei sintetic – vicasolului.


1. Vitaminele liposolubile a) toate vitamine liposolubile se produc în organismul uman b) includ acidul ascorbic, biotina, acid folic, acid pantotenic c) nu pot fi obținute din surse exogene d) includ vitaminele A, E, K și D e) sunt componente structurale ale membranelor celulare

2. Vitamina D:

a) este utilizată pentru a sintetiza calcitriol b) este un derivat al glicerolului c) este stocată în oase d) nu este sintetizată în organismul uman e) în cantități mari provoacă rahitism

3. Vitamina D: a) este sintetizată în organismul uman b) poate fi produsă în piele sub acțiunea luminii solare c) favorizează fertilitatea d) este derivat al colesterolului e) reglează nivelul de sodiu și de potasiu în sânge

60 Cate

dra

de b

ioch

imie

și b

ioch

imie

clin

ică


4. Alegeți afirmația corectă cu privire la transformările vitaminei D: a) vitamina D este hidroxilată în ficat și rinichi b) vitamina D este hidroxilată în ficat, mușchi și oase c) forma activă a vitaminei D este calcitriolul d) forma activă a vitaminei D este colecalciferolul e) calcitriolul este sintetizat în piele prin hidroxilarea colesterolului

5. Calcitriolul: a) este sintetizat prin două hidroxilări consecutive a colecalciferolului: în ficat și rinichi b) reglează nivelul de glucoză în sânge c) este forma vegetală a vitaminei D d) reglează nivelul de sodiu și de potasiu în sânge e) are o acțiune anticoagulantă f) este sintetizată prin 3 hidroxilări consecutive ale colecalciferolului în piele

6. Vitamina A:

a) include colecalciferolul și ergocalciferolul b) include retinol, acid retinoic și retinal c) are acțiune antihemoragică d) poate fi produsă în piele sub acțiunea luminii solare e) include α-, β-, γ-și δ-tocoferolii f) joacă un rol important în procesul de vedere

7. Vitamina E:

a) include colecalciferolul și ergocalciferolul b) include retinol, acid retinoic și retinal c) are acțiune antihemoragică d) participă la absorbția calciului în intestinul subțire e) este cel mai puternic antioxidant neenzimatic natural f) include α-, β-, γ-și δ-tocoferoli g) poate fi produsă în piele sub acțiunea luminii solare h) favorizează fertilitatea

8. Vitamina K:

a) reglează nivelul de calciu și fosfat în sânge b) are o acțiune anticoagulantă c) participă la absorbtia calciului în intestinul subțire d) nu poate fi obținută din surse exogene e) poate fi produsă în piele sub acțiunea luminii solare f) vicasolul este forma vegetală a vitaminei K g) favorizează fertilitatea h) are o acțiune antihemoragică

61

Tema №15 Data____________ Membranele biologice - compoziția chimică,

organizarea structural-funcțională, proprietățile și funcțiile. Transportul membranar

Subiecte pentru discuție la seminar 1. Membranele biologice:

• Rolul biologic şi medical. • Compoziţia chimică – lipidele, proteinele, glucidele. Rolul lor funcţional. • Organizarea structural-funcţională – modelul fluido-mozaic Singer-Nicolson. • Proprietăţile: fluiditatea, motilitatea, permeabilitatea selectivă, asimetria, autoasamblarea şi autorepararea. • Diversitatea şi specificitatea structurală şi funcţională.

2. Transportul membranar: a) Transportul pasiv: • difuzia simplă; • difuzia facilitată – transportorii glucozei (GLUT), schimbătorii de anioni; • canalele de tip alfa şi de tip beta (particularităţi structurale). b) Transportul activ: • primar (Na+,K+-ATP-aza, Ca2+-ATP-aza, ABC-transportorii); • secundar (transportorii aminoacizilor, glucozei). c) Patologii determinate de deficienţe ale canalelor şi transportorilor membranari.


1. Scrieți structura lipidelor membranare. Indicați partea polară și nepolară a compușilor

reprezentați. _________________________________________________________________

Numiți monozaharidele din componența glicocalixului. Ce legături se stabilesc între glucidele și proteinele membranare?

62 Cate

dra

de b

ioch

imie

și b

ioch

imie

clin

ică


2. Reprezentați schematic membrana plasmatică (bistratul lipidic, proteinele periferice, integrale și transmembranare, glicocalixul).

3. Care sunt deosebirile dintre membranele citoplasmatice ale unei celule normale și ale unei celule canceroase?

Teste pentru autoevaluare 1. Selectați legăturile chimice care apar între proteinele și lipidele membranare:

a) interacţiuni hidrofobe b) legături ionice c) legături de hidrogen d) legături peptidice e) legături disulfidice

2. Referitor la glucidele membranelor biologice (glicocalix) sunt adevărate afirmațiile:

a) sunt localizate pe ambele suprafețe ale membranei b) se leagă de lipidele și proteinele membranare doar prin legături necovalente c) îndeplinesc funcție catalitică d) determină permeabilitatea selectivă a membranelor e) sunt responsabile de interacțiunea și adeziunea intercelulară

63

3. Selectați lipidele prezente în membranele biologice: a) triacilglicerolii b) glicerofosfolipidele c) esterii colesterolului d) sfingomielinele e) gangliozidele

4. Referitor la proteinele membranelor biologice sunt corecte afirmațiile:

a) sunt localizate doar în stratul extern al membranei plasmatice b) pot fi situate superficial, integral, transmembranar c) nu posedă mobilitate d) îndeplinesc rolul de interacțiune intercelulară e) pot fi legate cu glucidele de pe suprafața membranei prin legături covalente

5. Selectați substanțele care traversează membrana plasmatică prin simport cu sodiul:

a. proteinele b) aminoacizii c) trigliceridele d) colesterolul e) glucoza

6. Selectați substanțele care trec prin membrană prin difuzie simplă:

а) apa б) aminoacizii в) Ca2+ г) colesterolul д) CO2

7. Selectați substanțele care sunt transportate prin membrana celulară cu translocază (difuzie facilitată):

a) K+ b) amoniac c) trigliceride d) oxigen e) glucoză

8. Selectați substanțele care sunt transportate prin membrană cu participarea transportului ATP-as (transport primar activ):

а) proteine б) azot в) H + г) Glucoză д) Na +

9. Selectați substanțele care sunt transportate prin membrana celulară cu participarea transporturilor dependente de Na + (transport secundar activ):

a) proteine b) aminoacizi c) trigliceride d) Colesterol e) Glucoză

64 Cate

dra

de b

ioch

imie

și b

ioch

imie

clin

ică


Tema №16 Data____________

Totalizare la capitolul “Lipidele. Membranele biologice”

1. Rolul biomedical al lipidelor 2. Clasificarea lipidelor (structurală, funcţională, după proprietăţile fizico-chimice). Rolul biologic

al lipidelor. 3. Acizii graşi saturaţi şi nesaturaţi. Structura, proprietăţile fizico-chimice, reprezentanţii principali,

rolul biomedical. 4. Triacilglicerolii – structura, proprietăţile fizico-chimice, rolul biomedical. 5. Glicerofosfolipidele – fosfatidilserina, fosfatidiletanolamina , fosfatidilcolina , fosfatidilinositolii.

Structura, proprietăţile fizico-chimice, rolul biomedical. 6. Sfingofosfolipidele – sfingomielinele. Structura, proprietăţile fizico-chimice, rolul biomedical 7. Glicolipidele – galacto- și glucocerebrozidele, sulfatidele, gangliozidele. Structura, proprietăţile

fizico-chimice, rolul biomedical. 8. Steranul. Colesterolul. Structura, proprietăţile fizico-chimice, rolul biomedical. 9. Hormoni steroizi (gestageni, corticosteroizi, androgeni, estrogeni). Structura şi importanţa

biologică. 10. Acizi biliari (acidul colic, glicocolic şi taurocolic). Structura şi importanţa biologică. 11. Vitaminele grupului D (colecalciferolul, ergocalciferolul). 12. Calcitriolul. Structura şi importanţa biologică. 13. Izoprenoidele. β-carotenul, vitamine liposolubile (A, E, K). Structura şi importanţa biologică. 14 Membranele biologice:

• Rolul biologic şi medical. • Compoziţia chimică – lipidele, proteinele, glucidele. Rolul lor funcţional. • Organizarea structural-funcţională – modelul fluido-mozaic Singer-Nicolson. • Proprietăţile: fluiditatea, motilitatea, permeabilitatea selectivă, asimetria, autoasamblarea şi autorepararea. • Diversitatea şi specificitatea structurală şi funcţională.

15. Transportul membranar: a) Transportul pasiv: • difuzia simplă; • difuzia facilitată – transportorii glucozei (GLUT), schimbătorii de anioni; • canalele de tip alfa şi de tip beta (particularităţi structurale). b) Transportul activ: • primar (Na+,K+-ATP-aza, Ca2+-ATP-aza, ABC-transportorii); • secundar (transportorii aminoacizilor, glucozei). c) Patologii determinate de deficienţe ale canalelor şi transportorilor membranari.

65

Date post:	30-Aug-2019
Category:	Documents
Upload:	others
View:	22 times
Download:	2 times

BIOCHIMIE STRUCTURALĂ - biochimia.usmf.md · 1. Introducere în biochimie. Importanța biochimiei...

Documents