Binder1_Part48.pdf

Sociologia t~oologică ______________________ _.,ag. 169

deci rcans fu1ită a clipei. Căci unde se voc vădi, în toată rranspacenp' şi plenirudinen lo c, mo ravurile unui popor~ det;ât în Cl•prinsul sii.rbătorilo r sale? i\(orav,Hile sale, uu acele vicieri şi

aJune:căci in care 1-au imp ins nK~ccu răutil~lc v1cţii. Bunele o blcdud {in de fiinta popo;tcclor~ proastele oblcciuci de rătăcirile vicpi şi de tcagica, al>sucd a dccadcnfă a elitelo r in lstoric. Eljtclc insttăinare sau nevrednice, cue consumă mulr şi nu produc nUnic în cornpensaţie, provoacă

declin şi degradace În via~a popoarelo r insele. O rice alt ge•l de abordare (1 etr~ict.alui eşuea.xă, ne oferii fitlsuri grosolllne asupra eta:t icitâ~i.

O mul, în ziua p rofanii, nes.ărbiitoareascii, este copleşit adeseori de răul existentei, cu care se în fruntă, cu care luptă i'ntc-o in<.~Jeşt:tce nesp<.'Cificară etnic, asement:a rutucoc celo r care tc:liesc pc o rice meridian aJ plane tei şi care, ca şl e~ se confrunră cu limite le" contradicţiile şi nuzeri.ile eulul propriu, cu istoviroarele concu renJe şi conflicte care -I împotrivesc semenllo r săi. i\ tât de copleşitoare sunt răscolirile acestea, ~ncât 11umal sărl.lăronrea li teilduce, se pare, ~•Htegu1 p ierdut şi înălţi•nea de hl cMe se pcibuşeşte cu fiecare dipă n existenţei sale cotidiene. "În t•devăt, în existenta obişnuită, nes:lcbătoaceast:ă, mai Ides rrt·i M Ult laiuno riveJe de suferinţă a1e conştii.nţei:

este ideea limjteloc, contm<liCJiilot ... eului p rop riu, este conflictul cu socieuuea, conc .. .~~:enţa c u semenii săi. şi este tdeea rapornLiui d lntre noi şi narura sau realitatea ca atare ... E ;tiei un lnrccir blestem. Dac tocmai acc.st b lesrem cu tret fcre d1spare în sărbătoacc! Căci sărbătoarea csrc sentimennJl comuniunii depline c u soc-ie11u:ea şl cu cosmosul sau cu realluueil generală~ fi ind, pe deasup ra, şi sentlmennll absolutei coinciden ţe fl. ta c u tine însuţi, Brră contmdicţi i ş i acti ficlalirăţi,

fiică mizt:cii. Săcbăto:ue:l este sentimentul lumino~ al împ:ktăşirji tuturo r din acelaşi sens~ care ajunge să umple toarii. cc.ahtuea concepută ca o ncsfii.rşiră o cdine pcovidcn~:tlă. Sărbătoarea este. existenţa unificată şi ccansfigtu:ată. D urerea d e a împăqî existenţa în două. căct o asemenea durel'e există • În lurnea de 1\ic• şi lurn ea d e dincolo~ care s-a preciz:u in dualir.area fenomen · nurn eo dln filosofia kantianli. dispare în sfiî l'şit în marea sătbătoare şt, în ol'ice ca;:, nu mrti e u n chin. În parameza magică a săcbătorii, trA.IlSCe•lde l'lWI se coboară şi se ar:ată oacecu.n ~rt lume, făd.ndu·i pc muoto n să-i suntă prez.c-nţa, să b:inumscă falf;\jrul mcfabil de arapi al mardUt duh n<:văzut''140 . Această p u tere c;tce urcă ln nor, de la simrun şt până la facuJtăţile noastre cde mai Uulte, :u:e în re les onroJogic şi. totodată, gn oseolog•c. Esre putereil care face dln n oi fiinre d epline (colective) şi amocunoscătoare. În :tceasră autocunoaşrere colectivă îşi are cădiicina ştÎÎilfa popoarelo r şi asm. explică regresul psihologiei popoarelor o dată cu cegresul sărbătorii î n e ra modenu'i şi posr.-noderr\~. Pri1\ urrnare. dacă vrei sâ' cunoşti ch ipul unui popor, irnaginea sa, cum st~ spune azi, va trel.m i să·l cercetezi prin Şt în sărbătorile sale, în acrde sale creatoare ŞI p rin fap rele sale de credinţ.'t Acestea sun t imaginea re-ală a unui popor. Celel:tlre f:\c parte din mecanica oacbă a existentei fără specific e tnic .

În cndl'ul săl'bătorii, ca şi ~n fi1ptele d e credintă ori Î1\ actele creatoare, latenţa su 8eteascăcare În z iua obişnui tii pal'e alt,lng:uă ~n t:liniţa sufletului biciuit de cele trei dezuniri, su-ecurote în caporrul c u cine insuri, cu soctetatea şi cu natura- se actuall~ead 01 no i, in roată tiinţa noastră, ~.n

slm ftlcile noastre (ln cele mai obscure), in fduJ de a ne pcivi u nii pe aJ~ij etc. S:\ctu .. "td şi bogantl, în,tcJep rul şl necugc.caml, acela care-şi fiLcc din minte o podoabă zilnică. recunoscut ca om inteligent de cc1 din jurul său, dar şi cel ros de puJJniicatc. tOfl se află, în ceasul săcbătocit, cu sufleml ~nălpr de ~ceeaşi lumin~. Putem înre lege. iată. şi celălrtlr sens lll s:i(hiirocii~ intuir de uirarul teore tician gândicist: nsăr.bătoarea este o a~tticipace pământeană a raiului~>. Acea h.unină comună

cace-i cup cinde pe toţi, sălăşluieşte ~n toţi , ~-i înaltă pe roţi la ace.ea§i putere, la puterea UHregu1ui şi

a unic1nlţii, elil>crăndu-a de tensiunea şi poate de ncft·ricirca diferentelor, arc ceva din sensul lnn1it ;ti raiului. este oacccum raiuJ lnsuşt, cobon:Îr pc pământ, ca semn şi ca ilC!:,'llm cm palpabtl al rransrealirăţii lui neîndo ielnlce. Cel ce·a trăir săthărot~rea creştină in şi lrt scarn plenimdinii e i, nu se vrt indoi o clipă că raiul există. "În timpul :-:ărbărorii. creştinul simte părnânrul boltindu·se spre

You have either reached a page that i s unavai lable for vi ewi ng or reached your vi ewi ng li mit for thi s book.
















3. Catastrofa identitară prin moarte spirituală.

Câte nu stuu :unlntirile seu fund~ttc in conştiinp noastc:1? Şi roate se trezesc lntc·o focmă oei alta> iar atunci când se: unlfică în te--o rrăirc autonomi.zată, ca şi cum ar veni otsupra noastră din toare părţile, vod>lm despre dor. i\ceasr.ă absenţă pe ca.te·o evocă do rul e î n adierea vânn1lui, ca şl în micosul florilor, în cen1l depărtat, ca şi în salcia care ne mângâie obrazul, În căra.:ea care şeq>uie~re, c.a şi în bulevardul care se pie•:de C\1 o exrrao«<inMă viteJ:ă într-o ~uneJitoare

depărtare, spre a comptnle în 1oare o teribil$i rezOihlHfă, o stare de aiu ritoare migrafie a suflendui nostru. L' nde a fost •<sufletul" aCt:Sta de dor, de absenţ-I şi neJimit:l, c~ue, i;n:t, aduce ton1J la o extritordinacă unir.are!? În care lucruri din jur este sediul lui? Cum se fuce ci fiecare sub iecr, de îndară ce se deschide astfel spre obiecte, le ·tnsu flereşre, le transfigure:1ză În chimvale căsunăroare, le introduce întc-o simfonie cereascii? Cum se face cil Eur.ile toate po t t r.ăi la fe l în situr. ţii

similare, când r1ici ut\ ohiect d i.n jur nu poate genera, prin pu01 lui reflectMe~ o aseane1len sw re sufleteasc:l? Ea se inalţă din adâncu l s1..1 0enduî nostn1 ca C.:-i:presie :t unei uoit:lfÎ sufleteşti J:ueme şi neinv~lfate, cap:tbilă totuşi să se ft.xc:te într-o inV'.lfătuC".l . C:tpacirarea aceasta de a rrăi o ab~enră concreră, cum esre aceea a ft.inJe1 drilg1, ca pe o absenţă generalizată in toate, ş1-n cele. aprop iate şt-n depărtii.ci, csre proba cea mru elocventă cu putintă a unei funcf.Îunl sufleteşti sincerice, aprtoci, în şi prin care se actualizează în trăirile noastre nen'liitgini re;a, necuprinsul, infinicea. i nsii' tOtl:(e acestea vi.n asup[n noastră, intc-<> clip:l de tcăire, din adincul nostn.a> nu din afară. 011111/, ded, a deJroperil llentP'J!im'rea grafie 1mor aJţtJmteP atlualizin' a/ţ addnmlui să11 uoolo.g·,., 1111 pe cale pur ti sintpbt nj/vdn1. Căci. 411111 tir fi ţlflllt Iti jfk·ii e.:v:petienfa COift.ntfeJJOJJJ~IIalistă a illjhlitullti, a TltnlfillJ."irii, a etemilt'ifii? 011111/ a desropnit depirlarea fÎ timpul. Tmlliirghdrea ipafiului 1i etemit.olea limp11i11i, pti11 trăire !loologicâ, adi,·ă prin Oi.tJuJ!i:;,areo l(ttntfelbr Jale sujkttjti. lift pân t~ypmel/f~ rejltctodi. de CIWOtJffm empiridJ. Ba. intii mai opâsat, pnltlll 1p1J11e t·t11e·a dutoptn'! prin trâire. mt pur fÎ sii!JJ>iH prin ,gtindire. Prin gândire a îr1cercat sn găsească flOfÎ\ul i, categorii peJHn.a a fixa t(ăi(ile capabile s~ aducă la suprafuta gândirii acele ad~lncun ale sufletulua numite lle.tJJi'irgillin şl eternitate. Acestea ecau în ad~ncucilc lui sufleteşti> aşezate acolo c:t larentc ak· suflet\llul Ş1 deci ca nişte ouzonnm vic-nmlc :tk~ trăirdor efective. !ară> dar, că ŞI cadre le tcăirilor aoasrre sun r tot lllrente sufleteşti. o rizonruri sufleteşrj ŞI dect Clldre

• VJctuaJe a]e rrăi.cilor e fective. ln aceste cadre se acrualizează adâncuJ suflerului o menesc În şa prin acte lrâitOare, care deschid E\tl nost.:u (subiectul} spre alwl, Î• l.ă lfându-1 pe acela la rnng de subiect al dialogului cu mine. fn această relaţie cu ade,'ărat se naşre comlulitatea spirin•ală . Ceea ce adăug:lm no• la soc:aologia ime.:pcetativă şi fenomenologică este rocma.i aceasră noologie abisală, această sociolog1e a p cofunzunllor pe care o ,·ede-m altfel decât al~ socio1ow a1 .. strucnanlo t pcofunde" (în frunte cu G. Duca.nd, bunăoară), grape tporezel (teonei) latentelo r sufleteşti . Eu l se descoperă pe sine numai pe măsurii ce trece hHnea în stări su fleteşti) în cndre de trăite. Acesl'ea devin, apoi, m<isum lumii h1i, categorii sufleteşti de tdiire şi de gândi te (reflexie) n lumii. Dar, ca atare_, e le i~Yorăse din adâncuoJe noologice ale suOetului omenesc> adică se ivesc (se nasc) pcin acwruizarea unoc laten{e sufleteşti . Aceasta este celaJia dialectică (pe verticală) diorrc cadcclc noologtcc şi rrăirile omeneşti. E ca şi cum o expericce trezeşte un cadru noologic din care-şi face apo1 categoric de cxprinurc şi cad m de mamfcs tarc. Pnn acel cadru se fi..xează, p rin el se n1:isoa rii, prin e) :::e insel'ează În acte re flexive, adică cognoscihile. Înd1 putem spune că în tâi este ''oologia şi abia r..poi sociologia şi psihologia. r\devărara cunoaştere este cea care se ce:tl i :.::ează prin catego(ii sau cadre de trăice, fijn d condirionată de acn,aJi:.::area latenţcloc sufleteşti

ale fiinJei umane. Acestea, odată fixare ·ln cadcc de trăuc (noologice), compun măsura potenţială ş( cadruJ intreg al cunoaşterii ŞI cunoşcintclor noilstcc (a l rcflcx.ivltă{îi). Prin urmare, întâi csrc r.răirea şi apo i este cunoaştere:~ . Cârli rrăire, :tt~tn l'ea!ita.re şi atâta cunoaştere ... Alră cuno:tşrere adevărată nu extstli. Avem dovezi că însăşi fiz ica, Începând cu cea newroniană, hunăoară, s~a

l'lăscut în mie:zul proteguito r t'll tnlo r extcaordi•lare categorii de trăi re, rt\1 pur şi simph_, prir1 reflexi \' i tate~l rece a subiectului în faţA "obiec:tului' •. Bste o extraordint~ră tcăire Î1\ fi :ztcn





rn;ICtirnjul ca forme de m.anife~tare a fiin~ei sociale în clipele de cumpănă. Prin acesrea douil, fi inţ~ socială din lume se Împlir)eşte la cote de rteaşteptatii bi ruinţă când tot\11 pare pie(dut_, dtz,·ălulndu-sc astfel parcă mai convingător caracterul dăruit aJ cxls[Cntci omeneşti . Poemele cele mai rcprczcntativt: şi mai intăcirc ale c:tdrului de afmnare a fijnţci soctalc ln lume sunt geniul şi

s fântuL În aceste forme. tt.ă irea p ie rde o rice coe fic ient egoist şi se reaJize;U(ă ca suflet colecr.iv. ridicat la cer : suh foml;l cevela!iei nantrale. cu genru~ şi a celei supraoarucale, cu sfânrul (K. Crn if1ic), căci pri11 acesta triumF.i, ÎJ\ v·i :1ţt rtăp5stuită, sub fo rma trăiri i care trece de ceccul lumii, îrwătăruta mâmuitoare :l lu i fisus, Fiul lui Dturu\eze u. Fiinra socială este acea formă de aficmace tcăitoarc: a daruciloc cele mai lnaltc: ale fiinret omeneşti: sufletul> gcalul, memoria> tak:nnt~ vocaţi:t) e roismul, mactiriul, geniul şi sfinJen.ia. Aceste sunt coace modalităJile fiinţei sociale, şi e le d ovedesc ln felul lor că sociabllirarea este ea lnsăşi dar şi nu pur şi sunplu dat şi că omul) ctt fUnJă soci•1lă, este d ife rit de puo1 animalit:ue, în ca•:e îns5 po:~te să recadă de înd:u~ ce 11esocoteşte

danJrile prin care se :.1finnă socinbllit:~tea ÎI)Săşi. El poate trăi Îll dAn,al existenţei, îndestubu Î1\ chip egois t de cdc na.n•raJe> pe care le po:tte de<!:echilibrn, ca în cazul lăcomle,i, :d desfrâului, ori al ocgo1iului puterii şi in acest C.:tz locul lus este cadJ:u al suprimării> al impuţinări i 6.i.nţei soc iale din lume. Dar el se poate manifesL1 la scara darurilor omcncşt1, ş i amnci sporeşte fiinta socială a lucrui. E l p oate trăi darurile la seaca familiei., a g mpului, a poporuh_u său şi a lumii sale. Despre cel ce s-a jenfir pent l'u p op orul d lo care f.1ce p:w e spune m că este .,sutle1· d in su flecul ne:unului său". Înţelegerea deplină a acestel chesouoi o vom dobândi mal jos când vom exam ina acest concept ce pa rt: alungat din sociologie, cel de "suflet popular", deşi p •:i.n mari sociologi ca Duckhcjm acest concept pcuneştc o cxtraordlnară confirmare prin teoria conşcimţcl comune. Teoria lui Tralan Bcăilcanu de-spre naşterea suflctt•ască a lnsultu este, iată, tmplîcit, o tcorlc d espre naşterea fi ioţ"e i sociRle cu tieca!'e indtv1d în pa.:te, căci, cum spune poerul, ,.cu fiecare om o lume işi fuce încerca.:ea", cu fieca l'e nou născur un suflet nou vu\e pe lume. Oadi vine Însea"'' ''ă că şi pleacă. Este indreptăJit să vorbim deci şi despre p lecarea disl lume) sau şi mai g rav, despre ,.moartea sptntuabl" a mdlvtdu lua.

5. Moarte şi identitate . .. În acelaşi mod lea naşrereaJ~ moac.tea •ndividuluj t.:ebuie considerată contingentă sau

necesari\; ea e necesară inihu't•:ul ordinei Î l) care se găseşte, şi contirtgemă cu privire l$\ o rdinea În ca ce lntră (la care se inton.rce). Pute m. ,·o.:bi deci {nu num::ti in mod figurat) de a tâtea J\3Şteti Îl'\

Câte Ocdjnc pOate Ultra mdivlduJ, Şl de atâtea morf~ d ln Câte pOate ieşt (mO:tcteît CIVil:l)":MJ. Ca şj în cazul naştecÎl şi în acela al morţi(, sublinittză T. Bcăileanu, vorblffi despre camcwrul

con tingent. lnsul nu-şt alege ceasul mo qu. Ba, îocâ, pute;t să nu moară) putea c hiar să î.nvmgă moartea, ca în cazul geniului care 3tinge ne murirea spiricualâ. 0 1', cel ce se în toa.:ce la strămoşi

putea să mai ste:L, cum spune d nrecul "zotilo r", ba chi.1r mai adastă. cu bocerul, pe a faci, p rin cucte, inainte de a pleca de fuutiv. uPutea d mat triiiască'\ zice comentariul, adjcă, zic cei din preajmă, ces ce l-atl cunoscut. L:t prima vedere poţj fi contrariat, căci te întrebi: ucu m adie:\) putea să nu moan'i?!11

, Şi dac.ă spun «putea să nu moară'). sunt oare îndreptăftt să adaug şi că .. putea să nu mai moară!?".

Acesre inte rogarii au sens) căci Insul care moare. d e fapt, nici mt moare. ci se inro aoce. d evlne amintire, se adaugă "moşilor şi stclmoşilo f', ÎtH.:eJine şi spoceşre subsr.:arul sufletesc al une:i famiJii, al unui trunch i genealogie. Când int r-o furn il.ie nu rnai ace cine să moacl, neamul se stinge, t:eea ce este o moarte muh mai cumplltă d t.'C.ât moartea unuia dintre membrii famlJjd , dki este o moarce spirituală sau noologlcă. Când se s tinge uspita'>, nu m:ti a.1 al.Îc.t memorie şl deci nici vremea nu mai vremuieşre pentru tine . Eşti adus Jn nimicul cel mai adânc, la motlrrea cea mai adânci, adică la decesul me rno riei, al amintirii şi deci a l "fiin~·ei" tale sociale. Căci nimeni nu te





2. Decesul spiritual al civilizapilor. Via~a unei cu lturi începe îr1 pe~'i:lj, în sat, Stabliniad Spenglec, p rir'IU'-ll1'' putern ic sent imer'l t

al spapului, un su8ct al culturi•, şi s f.î.rşcş[(· î:ntc-un colos de pjatcă, tm oraş. ucolosul de plaw\ numit «metropolă>> apare la s fărşitul cvolu~cl fi(.-căcc i culnu:i majore . .El devine stăpân pe o nml culrurli, căruia satul i-tl n1odela r su fleml şi face din e l propriettuea, crea{ia, i.nstrumenrul şi,

finalmente, vict i1na. lui. Această masă de piatră este ornşul a.bsolut. E l desfiişoa.ră în cfunpul vizual al ochiului o g randioas$i imagirte a fn.~~nuseţi i, care Î• 'lglobează între<\ga simholisticii superioară il morJii în <<Devenitul>> dcsiivârşit. Un mile1tiu de isto rie a stilului a trnnsfotmar piat ra însu flejită (s.n.) a :uhirecrucii gotice in m:ttccia incrol a acestullmpcciu demonle de platcăn267•

J n locuinrele ocaşelor râaii nimic nu mai este in-su tletir. Ele nu mai sunt alocuri" şi

" refugii" pennu Vesta, .Janus, penaţi ?Î laci, .. CI s imple adăposrud", e le nu sunt creare de usefltimeflt", c i de sp iritul econo .-n ic, întt·epl'iJlZător". ~foMtei'l spiritua lă a oraşelor înseamnă trecece ele h1 usuflet" l:t "spirit'• ~ibet de peisaj, Riră r.esotturi cosmice şi cosmomocfe, întceprin ziiroc, pe o lin~ de propagare fi.._xată de banul abstmct, inert şi insensibil ere.). .Mult mai adec·vat decât tecmenul de "splcit" pentru 1t desemna nceastă condiţie a omului cu HsufletuY' diminuat, .. tcămd" mai mult în concepte decât in sentunenre, mai mult cu uuelecrul decât cu inima, ar ti te rmenul de ainreligenfă" sau " lntelect" . .Această trecere de la o «comu nitate ~m flereilsdi" sau de su flet, sensihilă pâo;l la. misricisrn, 1~1 socie tatea inteligentii, dat ahsrmct;l şi

deci insensibilă, rece la O(ice seutUneor, roptă de peisaj, este, in vede(i1e lu i Spengfer:, drumul spre rnoarte al cult\Hilo r, este decesul noologic al u(lei cu lturi, este şi dn1mtll decliJiului rnacelui Occldcnt. al cultur:ii fuusuce. care a primit expresia insu flctară a goricuiUJ spcc a sfilt?l Î.ntc-o <<fimţ.ă urbană izolată de potcnrclc peisajului, cctezatl din acesta de pavajul pc ca ce calcău. fUntă cace şi ea. ''slăbeşre pe măsurii ce senzafiile şi inteligenJa se Lnrăresc•• î n dercimen rul su fle rulu i 263.

O mul .. elibel'at" de spn~iu redevlne nomad, esre rupt din peisil j şi aruncar in no madismul ur:ba•), care este totOdat~ şi ur'l «•)om~dism simtua1", atât de trn.gic ilustrat de absucda f'cu1tură"

hedonistă (civihzarm oraşului postmodern). de ''nomadJSmul sexual" şj de gunnancl1smul modernului, dar mai ales :tl postmodernuJui. 1\ lort <cspu:irual", adtcă «6\că" suflet, cu sennmeme dimumare spre zei'O, cu insensibilitate teribilă, nşa cum ne·o amră "cruzimea opc:t.1~ilor

finan ciar-bancateu, capabile să an.tnce în dezas[te popoare Întregi, o mul maru metropo le " cobor~t lumea întreagii Î11 acest ~<imperiu demo•lic de piarci", din care orice peisaj a fost sufocat, sp~lfiul şi-<1 pie rdut dimensiln\ea sufletenscă, rimpul S-fl spafializat pânâ 111 pie trificare, lncât totu l es[C masivitate_, este materialism, este capooabsm pân:i la apamnoia ruţiun1in, este, adică, usolipsism" mega.litic, orgolios spre megalomanie ISterică. D(;':t.mă{'-11 cantit:\ţi.i, al colosalului nu-şi

are core:spondent decât în lipsa de măsură, adică În moactea "bun ului Slm(. T otul este "intel igen~" şi "sen~ull lism ... Sufletul şi sensibilit-atea au decedat. Zeflemeawlt

iconia, eci stica au d evenit semnele o mu1ui c itadin. "Spit:iruaJiz~ nclu-se pu ţin câte puţul ra.dldi urce:tind fiinta Şt apo i des-fUn fând" Jumeat toate acte le, celigiile, ştiinţele ajung să se lnstcăine~e d e peisaj, sunt de neinteles pentn1 iobagul legat de glie. O dară cu civil1zaţja incepe Şt senilit.atea. Vechile rădăcini ale fun{CI se usucă în masil de pia[d ~t oraşelor. Spinrul liber- ce cuvânt faudic -pare o flacără srriiluctto~tcc care se ndică în aer. unde se sungc numatdccâr'' <16?.

~licul ornş devenit colos de p ia tcii şi impel'iu abst racr al b .u1ului şl inteligeo~ei ffir.t de su l:let, după ce-a trezit 6inţa unei lumi (adică o cfculwr:f'), atcăgâ.od-o intr-o a,·entt.tdi existenţială

teribi lă, în istoria unui stil şi a unei foone. o impinge tOt el. după ce-a devenit ma ce rneuopolă. la moarte, adică sfâcşeşrc ca «lume des-fimrată". Oraşul a uln-filnţat o lume" şi mt cJ~ ca macc mcrco po l:l, a d csfun{a t-o. L-:L provocat d<.."Cesul noo logic sau sufletesc. Or:aşul Îns<.~amnă, deci, Ln fiinfacea şi desfiinfacea u nei lumi isto rice. El începe Cil .. 'suflet al oraşului .. şi sfârşeşre fin\

1f>i ldem. 168 ldem. lth Telem.





a clvll izaţli lor istorice. LI\ .. A-lex.andrin. şi la Roma1 în epoca şi în socier.arel'l "în cate·a apărur Budh a'', în elenlsm dar şi în veact•l al XIX-lea, Cll să nu mai vo~:bim de a l XX-lea, în ti mpul lui L:torzc, cre., apar .s.cmnck· aceluiaşi udt."Cc-s'';acclcaşi semne, si.mboluri clzbat precum o anume «cucă pentru tiin{tlc inteligente fiică copii şi o lltcran1ră b;tzat;t pc con flictck lăuntrice :t1e uno r petsonaje precum Nora lui lbsen"28S. Familia este şi ea atinsă de aceh1şi sindrom al "regresiunii fhnqiei sufleteşri". cee.a ce duce la nuclearizarea e~ la pr;tbuşicea modelului L11111liel cu mulţi

copii, al că roi tablou încă Hera schifat cu veneratie de Goethe în \Verther .. şi care este coborât la sensul degrnda•H de "realitate p rO\'iltcial:l". "Tatăl ~,.mei familii 1'1\nneco:.se dirltr-\nl mare oraş este o cancatuC'ă) aşa cum [bt'cn nu a omis să-I crciont~l'.t ln Comedi<t arnoruluiu286•

Concluzia lui Spenglcr este de o remarcabilă severitate. (<'Pt: ~lceasnl treaptă a nu uro r c ivilizatiiJoc lncepe etapa muhi~~ulară a depopulări.i alarmruue. intreag" piramidă a um.anităti l capablle de culturii se prăbuşeşte chinr de la v~ l'f: mai întâi metro po ht (on,şul mondiaQ, npoi on,şele obişnuite de p rovincie şi, in sffi l'Şit, Sf! tul, care rnai int~ r:~.ie c~tevfl momente depopuiMea prin exodul constant şi ne~_mit."\t a l celor mai bu ni oameni ai sili. Până la u rmă nu maj rămâne decât sângele p6m iciv, d:\r golit de elemente fecunde ~i sănătOase. Rea pace tlp\11 feUahuluiu ~117 •

Oraşul este asemenea unei vânrurătoci rurale. Păstrează peotm sine rot ce e sănii.ros penuu ca, imed1a t după aceea, să livreze aceste populapi ;tle exodulu~ ace-sre adeviiratc popoare ale peisajului, unei cu1·cemudlroare extincJii su Aereşti , unui declin noologic din care r:ezuhă "un sânge JHimitiv, dac golit> va.i, de elemen tele f~undc şl săn~tOase". Fenomenul n-a pun tt fi oprit nici ch i:tc de mari srăpâuitori de ÎJnpcrii> ren,;tccă Spenglcc. Suverani după suverani în vremurile com;mc, de la Ncrva la .Xlarc Aurcliu n-au putut să-I stopeze. Populaf.la. continua să dcscrcască mpid şi masiv În ciuda ulcgil disperate a lui .:\ugusr în sprijinul c.ăsăconci şi al copiilor. lcx marit.andes o cdinibus, care a e.xeccita t o aqiune rna.i deconcemuuă decâr inftânge re.a. lui Vaats, in c iuda adoppunilo l' masive şi ;l srabilicii neîntrerupte a soldafiloc barbari care să popule2e regiutlile devel'lite pustii şi Ît\ c iuda enon,lelo r facilităfi materiale institu ite de Nerva şi Trai:t.rl

• • ., .1 ., . ".,,, pen tru a creşte cop1u partUfuoc saraca - . Sunt multe şi indubimbilc probele că mat ales in p<'tioadelc de maximă ascensiune, În

ornşele nuci. comunttăţ.ile regresează, mantfestăcile omeneşh la scară colecttvă şi i.ndividualil supoctă o ceribilă recesivitate a fi.uK~mnilor su fleteşti. Tporeza lm Spenglec tdentifică mo tivul acestui declin ll.Oologic îtttc-o variabi lă de tip meta fi %iC şi. ca tltare, imposibil de probat: "sufletul unei cultu ri". O asemene:. varittbilă are mai degrabă un sens meta foric, decât un referen J-ial empinc. Teocm larenfeiOc sufleteşti ne ajută să incercuim energia reală a fenomenelor culn&rale şi [OfOd:uă s-o lncadrăm într-o unitate funqjonală ea Însăşi ceperabilă, care este aceea a cadrelor noologice sau sptntuale. Acolo unde cadrele ooologtce sunt silite să se restrângă, on c h1ac sunr blocate funcţional~ acolo funq iunile sufleteşti ale o mului sun1 b locate şi ca a tare Înt-egistrăm o cecesivitate sufleteasdi, un regres spiritual, atât de grave peotn.t comunită~le omeneşti. incât le putem incadra in cL"\S;l fenomenelo c de <<moarte spirituală" (dedm ooologic). i n sensul acesta putem vorbi despre declinul, ba chi:tc decesul unoc m:ui civili:taţU . E le mor fLindcă ceva ln fe lul lo r de man.ifcscacc stcâmtorează cad rele noologtce ale viqii şl d ccl scqtonea:tă fi.111qiu nile suflctcşt~ căci a.nthilca:tă cadrele rrăm.loc sufleteşti. in astfel de stNafÎÎ oamcnu şl colccr.ivităţilc exisni, dac nu mai tciiesc1 ou au r l'ăiri, adică manifestăci de su Aer sau suflereşt·~ ci doal' mani festări sim ţuale, de sen:wa1irate, de gâ11di re (ca şi in caz.ul calculului egoist al câştigttlui , de pildă) e tc. Să 1le imaginăm, de piJdă) că intc-o epocă şi in mediile 1nacilor ora~e (şi nu num:li) s-a gene ralizat modu1 de via{ă Îfi[t·mciat pc bani, adică pc c.alc.ul ~i pcofir, pc operaţii comerciale şi spcnLiative, dc:cl pc schimb. Evident că in acest mod de viaţă nu incape .. in.ima», suflcrul este

lS5 Jdcm. l:f6 Jdcm. w ldem. 2U Telem.





Dumnezeu. Negacea1 c-u fucie hachanl spre stlcanism, a unor valorl, modele. rip ificafii, mi1uci. simboluri, tÎgltri exemplare t~le cornuniclţi l induce un efect de •nultiplicare a r~ulu i moral. În ro ate aceste nl·garii se cxprună forp rupnw.i de comunttatca de apartcncnpt şi pcopcnsiunca sarantcă spre o a tace rupmră.

E!'te drep t că o " mpece a legiirurilor omului cu comunitatea În care s-a niiscur spirirualiceşte" însearnnă aruncarea lui în "derenninismul b iologic şi ftz ic .. , în animalirare. ceea ce aduce primejdia pieirii sale c.a ~nim::t l , c-.un ::t rată Brăileanu. frtsă scara căderii 1\u se sfil r.~eşte Îrl

biologic, căci poflte să treacă dincolo, către stările r1egării, adică în s:nanism. Omul ca.re s-a nimicit pe sine sutletcşw, adică a mucit spirirua] pcin anihihtrea comunitolţll sale spiciruak-, poate trece de pactea cealaltă a baricadei, d e parte-a satanei. El se poate saran iza, e l Î-ŞI face din negare o vocaJie şi o linie de conduită. El poactă Î:n lume, cu sine, moartea, ca o recibilii foqii de distrugere şi anihil::~te . El de,'ine, 11u put şi simplu un usinucigAş spitil'Ual", c i u1'1 uctimina l" de su Aete, un agem al clului şi al d isoluriei uni,·ersnle. 4-\şn au fost, de p ildii', bolşevici~ aşa sunt 110ii ideocraţi de asclzi, aşa sunt toţj ideologii din tStorie. Prin ei se propagă Î.n lume moacrea spi.cituală sub ipostawl ei de foqă " disoluriei şi distrugerii.

Încă Traian Br.lileanu consemna că "întoaccerca omulul spce animalitate înseamnă moarte spiriruală, p ierde re a suflen1Jui şi a nemu ririi, Înseamnă ciide.cc. Faptele omului rcdeve.nir animal ( .. ), toate acţiu nile s~de c:tre pt'imejduiesc ordinea spit'i luală sunt t'ele, cciminale, sunt fără~de4

le.gi" 289.

De altminteri, T r. Btăileanu Însuşi, COriStattl că omul Întors la ((animalitate" devine <<cri.min:d" adică nu arc cum sii se mcn~nă la conduira de si.mplu smucigaş al sufletului său. El devine un •<cci.nunal" ("Nu sus~ncm că omul care rcnunrii Ja libccmrc şi se Înroarcc la naturii trebuie .ş?i fie sau să de,,ină ccirnio al. Dat' dacă este sincer şi consecvent, cum \Tf't purea evita să devină criminal? Ce în reles poare t1vea pentnl e l p roprietatea. virtutea sau viciul? În ordinea !''latu rii nu există 1\ici prop..-ietate, 11ici virtute, 1"1ici viciu, nici crimă."290 i\roa.rtea spi rituală este provocat::\, iată, de renu •"'tarea omuh.1i de a rnai t.;ă i în cadcele spiritu::tJe n_le existenJei Îrltilt-ate sau d:lruite. Cfmd omul a plcrdur propensmnca de a tC"di in ''scm enea cadre spmtua.lc sau noologicc, cezuhaml esre moartea cetl de·a doua. Viu fiind, hlologic, e l este morr spwrual, "cadavm ve.:tical".

llfJ ldem. 290 lden"'.





invărărud providenţială, proferidJ salvamare şi ea, insH rransmisă o rnului pt'in ,,revebpe natural:l,.., adică pri n teofani i, p rin dezvăluiri cătr.e tu\ om excepfional, un pco fet, ca i\ (oise, de pildă.

Fapta Însăşi, într.-o atare vl:âunc, nu se mai poate rcpc:m decât in po-ve.src, adică ouma.i ca o vestire spusă, repetată p rin rostire {vestire}, dup;\ ce fapta Însăşi se va fi pctrccm, iar acum poţi

d oar s~o rememorez~ s .. o spui, reamintindu-Ji de ea şi reinserâ.ndu .. re prin memorare in Ol'izontul e i. Aceasta este> in nltă ordine de idei, şi di ferenţa di•ltrC mitologie şi teologie, di•Hre mitos şi

teos) dintre f:lpta •nitic~ şi fil.pta reotică. r.~ima s-fl petrecut cânclva şi poate h spus$i după aceea (po-vestită, po(d) = după), a d oua se petrec(' tot timpul> este mereu acr-u:U.izi-uă ~l :tctuallzabi.l:\> cu fiecare în parte, îo f.1.p ta fiecăruia, ceea ce vrea să spună că D umnezeu este cu fiecare, în su fleml şi în faptele fiecărui.a, ca mărime infutirezimaJă a darulu~ o cicât de mică, dar prezentă acolo Cil pr.om isiu ne de m~nn.tire, c~ îndemn p r:.c tic lăuntric şi impulsiv la întoarcere, In nlscumpărare a ci'uhti săv~tşit. Binele de,,.i..ne impuls. În mitologie, însă, Binele este un simplu exemplu, simat în afară, nu este fupt MIBetesc, simat in interior, i'n chiar ~m flen1l tău, ca În teologie (in fapta de credin ţă).

În lumina mito logiei, bmele este un scenariU, un 111od de a fi e.·<e!Jipltff şi dec1 o J/Ortlltl. rm modrl, de care îp amintcştJ sau nu, este 11n .fapt de JJJetnode. În lumin a teolog1e~ Însă, binele este lăunttlc, o J:Lten f?i a su fle tului rău. care se tte~eşre şi se împlineşte În g cade şi cu e fic~citate

variabile, dar este to t timpul înlăuntrul sufletu lui tău, ca rendinră, ca tlndece, care poate fi oricând un impuJs deosebit de pute rnic, impulsul binelui. Binele, d eci> pulsează În sufletul Eiecănti:\ cu pulsaţU de lntensttăţi şl amplimdiru vaciabi1e. dac continui. permanente. Binele, in accsr sens, este su fletul lumii, ritmul spiciruaJ c:tcc riizbatc ln sufletul fiecăruia, in pulsul sufletesc al fi<.-c.ăruia,

făcând astfel, din fiecare, o fcnq ie cosrnică a macii pulsapi u niversale, a Suflerului costn ic, a Binelui nesfârşit ct1re organizează u niversul 'in annonia uni\•ecsală, în cosmo · morfiile triumfătoare, Cl'tergie necreată, Duh Sfâllt Atotproniator.

2 O zonă de maximă densitate :tsincronă Învăp'îmrile s pU'iruale compun, alăruri de larenrele sufleteşrs şi de cadrele sp1riruale sau

noologice , s tmrul fo ndtlfoc, fundamenrul spmrual al socieră~ii omeneşti . Fără de prezent.a lo r în tre cele fundarnen tale ale lumii, omenirea s-a r. prăbuşi, adică ~r alunec~ În bil rba rie şi.

fi1lalmeme, s-ar tlimic i. Învăfăturile s-au transmis o menirii pe cale~ revelariei narumle şi n cevelaţu:·i supcanattlrale, ne spune N ichifoc Cminic, mar.de filosof şi soctolog creştin dm perioada lntecbelică. Finalmente. Învăţăturile cevdartei s-au fi.xat ln \.--ăqile sfinte ale omen.icii, ln frunte cu cele care co mpun :Biblia sau Sfânta Scripn1ră. De aceea socorun Blb lia ca pe tlflu l dinrre fundamentele socierăţi i omeneşt i, în ftbsen_l1l căreia tOl'ul s-ar clădi J)C rusip. Exarni11flrea c hestiunilor p rivind fundam e ntele biblice ;lle lstoriei Oflivers~le şi deci re fe citoare la înviîţăl"Ur ile

p roorocilo r şi ale Evangheliilo r lui Htisros asupra implică cii fuctoriloc asincronj in ISto ria lumii cec1:unii lntO;lrcecea la Ctlh:ucile fo ndate pe moştenire<t S6nte i Scripturi, spre a le fixa tcăsăntr.ile

cipologice şi pentru a cccccta totodată căile intervenţiei ltu D umnezeu în Îstone. Este \"Orba despre- culnmlc axtak în care s-au ftxar marile epccicnre leg;uc de rcvcJaţic, începând cu experienţa profetică a poporului ales şi conrinwlnd, mai apoi~ cu experienp1 celodnlre popoMe cace s-au ~idit pe cemelijle Biblie i. Vom ÎJtcepe prin a fixa câtevA repere crorlologice a le epocii profetilor, prcl~li\te după , ~""'Tn troduccrea la [saia"~ a JPS Bactolomeu. în editia jubiliar:\ a "Bibliei"~

versiune diortosită de episcopul Clujului şl al Fcleacului şl editadi. cu bmccuvântacca PF Pănnrc

Teoccist> Patriarhul României. Să ccţ.incm, d t--ci, aceste ,.ccp<.'CC cconologicc gcll(•ralc În;lintc de n.aşrerea lui H cisros":

• ,,931 -regatul lui Solomo n;

• 889-859- fuzionarea Asi ~:ie i cu Babilonul - Imperiul Asiro-Babilonlan; • Cetăţile pommre TI[ ŞI s.don sunt cuceme de Salmitnasar al Iri-lea (858-824);





Occidenrul, loc eate astfel devine, cum şi eta in vederea medievalilor, t-'tlllrJt al lumii, adică

fen1salimul. T otu l se leagă, iar.t de lerusfllim ~i nu este întâmpl~to r c:l :tcesta apace în toate cactogc;tft.iJe mcdjcvalc ca centm al lunlii. Încftt putem consemna că istoaa universal:\ devine comprchcnsibllă numai dacă Jumăm ln scOlmă modulaţi.ilc iscocicc a le :tccsml cadru asincron care esre legămânnll lui Dumnezeu cu poporul ales, de la pcinml legământ la cel de .. al şaselea care acoperă toate popoarele ce fttc voia Luj , Poporul LegU şi Legea insăşi au primit asrfel cea mai inalti împlirlire, aceea de a fi cadr'ul înrntpării l..ogost•lui îrl istorie. Culturile axi11le ::~le ome•lirii, îrl totalitatea lor sunt. iată, culturi care i11clud popocul Bibliei> chestiune care i-a ·indrituil pe eucopc:ni să conchtdă :tsupra " tradifici iudeo-creştint"" c.a fundament al Europe1 î'nsăşi, fără de care lumea europeană nici n -.ar fi e:cisr:tt ş• dacă vreo prncrică va ăncerca să escamoteze acesr adevăr pentru v reo instin1ţje eucopeană. acea practică şl acea insrinaţie se vor vădi ·Ln cele de pe unni drep t antieuropene, d e lnspirarle 11011-europeană şi Riră de v·reo legătucii cu vreuna d int re cele şase cult\tti 11xinle nle 1urnii. Care sunt ttăs:itur.lle culturilo r nxii'lle? Vom examina nic i d oa t pe cea a epoc1i proferice, desemnată ca at:tre de cătce Eisenstadt, "civilizaţje a..xi:dă" şi zonă de maximă densitate asincconă la scara istoriei universale. Vom incerca să o prezentăm pe aceasta şi

pe cea creşună. Cea profetică are u n ciclu care începe L1 750, când c chemat 1" profeţie Osea. respectiv 7-lO. când " fos t chcm"r la profqie Amos şi apoi Isaia (până la 700 când a muCit) . dar şi i\ fiheeil, poate lo ii. lel'em ~a e chem:u la 6271 Sofro nie la 622 Î.Hr., Iezechlel e chemat In profe rie i'n 592, până În 570 ,,când e datar.i ultima p(oferieuJ06. Daniel ,ra pl'oferiza Înu·e 587 şi 538 îJ-Tr., Avdia iJocepe proferia la 587 î.Jic., Avacum intre 609-608, iar Zaharia e chem:lt la proterie io1 519 i.Hr. pentru ca la UO i.Hr. să se Incheie perioada profetică prin Maleahi. De la 750/40 la 430 sunt aproxlmaciv 300 de ani de triumf concmuu al accsrei noi cuJnm axmle, deci de continuă propagal'e i'l factorilor asiJ1croni În istol'ia Laniven;ală. Tor În tcei sure de ani, de la naşte.:en

Domnului până la Conciliul de la Niceea se va definitiva culrura axin lă creştină, împlinind asrfel edificiul l~· mii cu f\uldarie iudeo-creştină, şi tot ca expresie a uno~: fetlomene asinc~:one,

iodetccminarc.

4 l'rofcfille asupra neamurilor Biblia co nflne un filon pro fe t1c apane pe care co me.nmro rli I-au delimnar ca attlre , în cnre

sunt date lămuriri :.tsupca fenomenelo r nsincrot\e la sca ra neamurilo r. Este vorba despre ,,Proferiile asupra •1eamurilor'' ca l'e la Ieremia capătă o po ndere extr.aor.di•larâ", dM nu lipsesc n ici la ceilflltj pcofep. Sit;,TUc că este vocba, î'n prmc.i.pal, despt-e neamurile sau popoacde Vechttt iUt Testament, nu de cele moderne, dar acest cocpus profeuc aldituieşte un tablou nooJogic de importan~~ percnă şi de re:Jevant-ă merodologrd pentru o oce şrunfă de "avectizare r.impuoe" (ttrrfy IJ'omin!) asup ra unor dezasrre colecri~'e. cerr legate de tabloul păcarelor şi de inrer\~enri~

puri fic:uonr.e 11u pedepsltoate a lui Dumnezeu. În liţ_jul!ea pmftţiliJr. detastrul trtblfie citit pe eL"rtmul unui pmceJ dt purifimre 1111 de pedepJin:. Dezastt·ul unnează păcatelor nu voinrei Juj Dumnezeu, târ lrttel-"·enţja lui Dumnezeu se manifestă sub forma cunltllloc pe care un neam le dobândeşte, ei că de care nu ex1sră sa)vare d e la :tccsrc de:tastre. încâr D umnezeu nu inten•me cu nenorocirea, care \'Înc de la păcate şi dcgcncrarc colectivă, CI cu darul curăţiei to t )a scară colectivă, ca fiind sm&'llrn salvatoare. Sigur c.ă în vechime deznsrrele de o asemeoen p roporrie nu pute.au fi duse L1 împlinire d ecât printr~o maşinărie rniliraci, dar aceasta nu este singutul mi)loc prin care poate fi adus dezastr~• l nimic itOr i'n mijlocul neamurilor,~ popoacelor "în co:uă plinirea loe>, C\lm se traduce în varlanta jubUlan1 din Scpruagmra. Ce e de ccţinm ca relevanţă metodologică Î.n .,profc tulc asupca popoarelo r>> din tabloul profetic od lua Ie rcmaa? ~l~u înrâl cxtgcnţa mcrodolog1că a examinării

chestiu nii In sc:t1ra IIIJJJii nu a u nui si1J,g11r popor. Un popor tl'ebule ceccetm În mediul lumii sale, fiindcă numai aşa se compune tabloul de refe rlnţă, oglinda in care $e poate c iri cocecr arâr

J06 lPS BArtoJom.e\1





elarniJi~ rrihucile acnbe nle Chad<Ltului) acurn cade Damascul şi, În fine, Iecemei;\ proococeşre însăşi căderea Babilonului şi, deci> sfârşitul caldeerailo.:, cei ce încadrea%<l. in llscensiunea lo( toate dezastrele int<·uncdiarc. 'f orul esre c.a un ace de cădea, de ,·atastroft e!rJU!ogic:e ncmaiîntâlnitc pc:ntnJ un intcrv:tl :tth de sn1 n rotuşi.

Însă dezastcu l nu se dezlănJuie decât de la un prag inco lo , după ce fiit:ădeleglle din poporul ales, necredlnra lui, neasculracea lui la chem;u:ea proferului şi deci a Domnului a ting proporJii insuporrabile în f.ara lui Dvml\ezeu, adică după ce poponal ales !llt 4 ji "'(li {inf /.(lmll11i 1i1 fiJfa hti Dum11e:zy.u.

A11111d se strial et·hilibml dHJmtetţi.es,· al kiPtii, dndu.iala făcut'.\ de D umnezeu prin lcgământul :;ău cu poporul ;tles ŞI doar arunci e:He auns p.:agul dezlănru.iri i carascrofelor în lant şi nu doar asupm poporului lui Dumnezeu, ci ~i asupca celodalte care compun fi.andafitt şi a.:cul acelellumi. (,,Vai nouă, că ziua s-a plecat, cff umbrele zilei subţiri se topesc", zice profetul în cap. 6, versentl ~' COJ\$C11'1n;l1ld pragul la cttre balrulfa piica te lor a fiicu t sii se încline teresia zilel spre îmune c-icul nop~ii) .

Din acel moment ",_storia <: ca un tăv<'i lu& suferinţa devine genera.lăn'1" . "Ascultă pămânmle: Ja6i. asupra acestua popor Eu voi aduce cele- roada dzvrăriulor - pentru că ei n-au luat aminte la cuvi.ncde ~{ele, iar Legea ~ lea au lcpădac-o"JJ!I,

Domnul Însuşi, în cuvintele profeiUiu~ l:lrnureşce şi ce vtt fi şi de ce vn fi ::jst fel: fiinrlc~. zice Domnul, uei 11-au luat :unlnte la cuv1ncele !\(ele şi Legea ~{ea au lepădat-o", iar cele ce urrr'lează, tOate relele şi neno~:oci rlle sunt uroadele rbvdlcirii lo r'», zice Domnul. Cap 2-L I din lcccmia sunt l:lmuritoarc pcntna înţelesul real al .,răului" roscogolit asupra .,poporului". Cap. 2 ne vorbeşte despre poporul .,nc.cccunoscătot• şi ·Lo consecinţă pcdcps.tt. (.,Ce greşeală au aflat 1n ~ line părinţii voştr:i de s .. au îndepăt:mr de ~llne fÎ s~au luar după deşertăciuni şi s ... au făcm nerrebnici? Şi n-au zis: • L:nde esre Domnu~ Cel ce ne-a sco~ din J:tra EgipruJu~ Cel ce ne~a călăttz it Î1'1 pustie( .. . ). Dar Eu v-am adus în Ţa.ra-cea-Ve~:de ( . .. )voi a~ int(ât şi 1\ (i-aţi pângărjt

p:imânml, iar moştcn•.cea ~(i-ap făcut-o urâcmnc" 316) , cap . 3 ne vorbeşte despre .,necccdinra popomlui", cap. 5 este o desfăşurare de tonun şt nu;U"'IfC ale uistcţil diVmc la vede cea păcatelor şi rătăcuii poporului (,.În vremea aceea 1 se va spune acesnu popo.: şi lerusallmului: Extsră un Duh al rărăciri1 prm pustie; Calea fi1cei poporulm ~ (eu nu duce lit cură~e şi ntci la s fintenie" JH).

L::t tema .,duhuhai riirăcirii prin pustie" 11e Ît 'ltămpitlă 1t0tarea TPS Bartolomeu care sptute: "experienţa celo r patruzeci de ani ai riltiicirii lui Tsrnel prin pustie, pre~ăraţi cu ră;;:vcititi ido larre, p;ue să fi lăsat in subconşt1enntl acesrul popor un anume duh a1 nesupuneru, ca un model dol>ând.it pcmtr-o boală lun,hr.r'. Desigur, s-ar putea căuta Ln tSWrm popoardoc pen'oadele răM•irii lor prln dtjertul ti;tot11r.nii din ro!Jie cum se Întâmplă cu popoart!t' ortodo.w la ic1irea din robia noiiiJJi Egipt~ ai t'OI!IIIIliJmHIJti atetr ji idolatt'll, t'lllll Jt tittrimplă m popoan!k Ot·ddentiiiJJl mrt- lnM rillăt.'tSt tit p11.s1ia JtifleletJ.St'ă a « let 111ai tirdle ldo!t~trii. ar'fttJ a t,'M.SIIIItttismullli ett.

Cap.5 ne vorbeşte din nou despre fl(rădelegile poponolui, care aduc năvălori ş i "pedeapsă

spre lndreptace>' (,,fiindcă el nu cunosc calea Domm.•lul s:tu judecata lui DurrulezCu11, ce:wmă

pco fctul în 5,4. Şi mai deparrc: ,.pe ntru că ci şi~au înmulţit răucă.rtlc ş&-n dzvcătirc.a loc s-au tntăm. Pentru care dtmcc accsrca te voa iccta? Pili tli t\[-au părăstt - le spune Domnul prin cmrân1ul ProfenJiui - şi se jurn.u pe cei ce nu sunr dumnezei. Şi i-au hdinir până ht safiu, lac e i se prea-<iesfr:\11:\ll şi -n casele torfelor îş i găseau adăpost. Cai timebtmiti dupii iepe "" demrit, }itt(Jf't

ttimhezau iptt ftmeiP rerimdili fiiii. Oan: peutm ororta n11 roipedffJ!i? - :::fa Do1111111/ - li nu se 1'(1 răzbuna stifletul iVIm pe 1111 JJttiDJ ca fk'tsta?'llll) . Cap. 7 lămun:şte mai în adâncime Jf(f"JO n1n/m' şi a Jltllorocirihr

JH IPS B:artolomeu. n o tl1 la lr -1.11 .. HS Jr 6,18 Jl6 Jr 2,5-7 "'Cap.4,1 1 JlS Cap. 5

1 (, .. 9




Sociologia t~oologică ______________________ _.,ag. 2 17

cum se spune azi1 rrehuie să punem ln roate ale noasrre străduinJe p roprii, iar pcivirea de pe zacea amăgitoare s-o preschimbăm înt r-o privire inlăuntru . uNoi rte ui6\m cu ochii sp re \ ll1 neam 1/ în care nu-i scăparc»339, le s triga lc.~remia regelui şi nobilimii neamului său. E vorba de egiptenii în care regele şl noi.Jilimc;1 îş i puscsccă nădejdea în nlspăr cu avcrt:ismcntclc lui Jcremia. Nu din .rpoitJ!u pentJJllfi ::;jdit vine prevenirea căderii aceluia, ci din td!Jit:art dJJmbilti il!ltillfllnt. Cei ce uspoiesc" peretele zidit sum şi adepţii teoriilor că rezolvarea crizelo r vine prin deremt in ismul mediului, ca re se orânduiesc prin aceeaşi succesiune din pro feţii mincinoşi, de care vorbeşte

le>cx:hieL w .. Ei nu vor fi părtaşi la inv.:lţ.'irura poporului 1\ k:u", îi spune Domnul lui Iczechiel

ceferindu~se la profe~ii m inci.noştJ4(1.

,,FalşO profeţi" de care esre plin veacuJ, ca şi comisarii politici de ie ri şi de azi, ca şi

promotorii teoriei selecţie naturale p ri11 e fectul •nediului) şi ai teoriei sinc ro nismelo r de toate soiurile, de la cele occidentale la cele orientale, "nu-şi dau osteneal;'l să COJlSolide~e u•l pe rete, c i se grăUesc să-l spoiască, ascunzâodu-i nst fel defectelcu, :tict IPS B:utolomet• În nota la Ie:techiel 13 cu l0-11: ,,Pemm că ~[j-au Înşelat popocul zic.lnd: <<Pacei Pacei>> şi pace nu este, ia.c dacă cineva zldeşre un perete, e i il spoiesc cu var şi el va cădea, spune-le celor ce spoiesc: <<1·a (,-ădftl>>". E cât se poare de lămurlroare nota lPS Bartolo meu la aceste versete: .,Falş i.i profeţi

nu-şi dau osteneala să consolide.ze perere le- sau cel puţln sil-i certifice soliditMeil -.el se grăbesc să-I spoiască cu var, ascuJ•:tându-i defectele. Sjmbol pentru cult\11 aparenţelor f:lcă ttcoperire. Iisus îi t·a •n.ami pe fi:l(1seii f..iţatnicj >>morminte văroiw>>" (rlOta TPS Bart:olomeul:l f:t l3: 10-11).

"l ac ci auzlnd aceasta şi tllllslra{i fUnd d e cuget. .. u spune cvanghclisntl rcfurindu-se la cel ce se adunasertl s~o lichideze pe femeia adulrerină cerând penrn-1 ;'tCe tlsra con ficrnaren lu i ]isus, insă care le spusese: , ,Cel făcl de păcat dintre voi să a tunce cel dinrâl piaHa asupra e i".Ht .

.Această QIIJS/tpf4 de m,get anu:l că Dumne~eu pnvcşte (veghează) dinlăuntnJI nostna asupr.a Situăru noastre in lume. În clipa aceea e1 toţj s·all pridt m ochiull11i 01Jmlle;;ţu. lac ochnil este .,cugetul mustdtor", (,1/JJfliinfiJ tiJJQt'ală. lată o n1roUFJ neaşteptată pentru teoria facronJo r . asmcro nJ.

i\ [o menrul culrninant :t1 acesrei pri.l'iri hNilllllm esre, după învăfărura creştină, insriru~·n

spovedan iei. Iată d e ce s-a dur atact.d co•'tra dubomidlor în numele ide ii d e deco •1sp irn r.e a aşaziş i lor. colabo r.ator.i ai secur.itării . . Acest nmc arată că partea cea mai u râtii a comunismuh.n -anticreştinisrnul - a 1eşjr pncţ1al trium fătoare in 1989 şi trtumful acesta s-a propah"ât Ln numele democraţtet Ş t al "o oii so<:ietă~'~. O mincmnă ticăloasă.

,.Profepile asupra neamun1or" din ]eremia sunr o paradigmă perpen1ii. În cultura cornână aceasti paradigmă renaşte în gândir.ea Jui Eminescu şi la lor.gj,~ la eate g;islm, d e fapt. cuvinte pro fe tlce asup r.a tuturor fle~ mur.ilor rlslpite în Bnlca •l i şl·ll Europa cellttală. Cine a citit prelegerde lui Iorga din 38 a descoperit acolo pe unul dint<e proftfii Europei Cenuale ca<e a p ro feciz:u căderea luj Hitler când acela era in plină ascensi·une. Ne dăm se-:una ce şoc v:t fi fost cuvânrullui Jo rga, pentru conrcmporan ii să1 amăgit-l de falsa strălucire hitleriană.

Jar cuvânnd p rofet.ic al lui Em111escu esrc de-a dceprul coplcşttoc. Am ieşit not răs.ăcltc-nii vreo clip~ de sub e fenul devasraro .: al ,~părurii ~uperpuse", pe care e l a aşezat..() În fa~a ochilo r noştri cei lău•1nici?l N\a este oare pt•terea sistemului de gâodire eminescian un sem1\ al bi roi.nţe i

f..tctociloc asi.nca:oni î.n istorie? ,.. , . E i nu vor ti părra~i la tnvă{ăntm popontlu• t\ Leu" ii spune Domnul lua ku-chid

ccfcrindu·sc la p cofcţu mmci.noşil-12,

m lhtdcm ,..., l~z 13,9

J.ll Ioan 8,7 >U lez 13,9





tftdinffti ţi riltikili, o ri ca ln caz:ul învied lo t de rl"'Otfi p t'ecum cele săvâcşite de Însuşi i\ Ubuuitorul. iar, mai apoi, ~i de Aposto li, sau, Î1"1 fi 11C, ca Î1\ ca~ul mÎI'IUn ilor vindecătoare, al n'ul.rilor lucrări

tlmădu.itoarc, al p uterilor de: ic.~rcfirc supcafirt.":Şci. ca cea :t lui Constantin Brânco,·canu şi a pruncllo r accsn1ia dimpreună cu sfctnicullanachc, care au ptimit toti motlrtca pentru triumful credinţei i n f-lcis r.os etc.;

b) ftnomene plletttnatnlogict. adică derulări datorate luc rării sp irirulul, a Duhului Sfânt, ca în ca~ul gell iilo r, ::ti sfinţi lor, lll convertirilo r, al martirajulu i, ~1 ero ilo r, al profeţilor, al marilo r reformatori, ft) Jnatilor ''OCttJii şi can\ctere, al figurilor exemplare şi deci al marilo r exemple e tc.

Aşadar, o teorie: nouă, întemciatl p t: noologm Scripturii, cum t:sw cea pe care o tâk:uim 1101 înşine prin ipo tez.a facto rilor asiocro ni a.i tsro riei, opere-ază cu aceste două concepte: trMifiJeJtle pl/ei/Hitt!IJ!ogit:e, ac.ele evenuneme care nu se explică în plan isrocic c i în planul trnnsistoric, planul lnretvenriei divinitiitli în istotie şi ln vinJ::t po poMelot, şi, al doilea concept, cel de ftnoJntllt plteJJJnr;tologit-e, pe c-are ni le Htes~ă atâte-a situ-aţ-li neobişnui t'e diroca isto~la la scara e i le etitc ind:uot:ttă uneori în chip cruci:tl, pr<x..'1.1m :tpariţja gen iiloc, a proferiJo r, a marilor tefounatori e tc. Cine ar putea explica în istOrie decizi.'l. preşedjnrdui \'V'ilson de a cerc unula dintre cOHSilierii lui sii akii.ruiască o comisie de marl experJj (peste 200) cace urma să fie Însăccinată cu pregătirea unu' nou pl:ln de organtzare a Europei, ce avea la temelie ideto nrJftoJJalif?! :\ce.astă dectZie tmc de c lasa fenomeneloc pneumatologice, de plrum l eshatologic al o rnenirii, pe care (.a cco it, nu omul, el D um nezeu, propagându-1 p rin rnintea unui o m Cn1cjal, a l cdui ce se v:ldi. :t 6 fost vasul de primire al inspicatiei djvi.ne. Ptu:ticula(itatea evenimentelor şi a fenomenelor pneurnatologice ţlne de faptul că energia c:trc le susftnC nu este d m lume, ci tine de p lanul de pcopagarc in ISt O tlC şi ln srw cruca lntrcgit cxtstcn~c a cnerg illor nccccatc şi dcopott:tvă a unu i scop eshamlogic~ adică de acel o rizon1 tnnoiror insriruir de pulsaţia luminii neînsemre a Învierii lui H risros, deci de un ti111p J!Oif.

Îl'l viziunea p .:ofetului Tezechiel, eshatologia restaur:lrii popo n1lui (să reţinem, Îrl p lus, c~ ccstauracea popoarelor, in lumina acdocaşi texte, arc o fitră s<.~ăldat-l în energiile n< .. -crcatc şi o ;tira În lununa cshatologică a invterii) este un cvcmment pc muchia ontologtcă :t Întregii existenţc,

căci despaw: tampucilc cele nunicitoare de timpul învteni şi al etcmci dăinuiri. ,.Şi am pro fetrt aşa cum tmi poruncise Do mnul; şi duhul a intrat îmr' înş1i, rar e l au lnvtat şi au stat pe p icioare le lo r, mulfirne rnul~l fonrte. Şi a grăit Dornr1ul către miile, ~·când: ((Fiul o mului, Oi1Sele acestea sum toată casi'l lui Tsri1el. Ei ~ic: Oasele ni s-au uscat, nădejdea ne-a pierlt, noi rle-am stins ... D e aceea profeţeşre şi :.c1: Jat'.'i eu vol deschrde momtintele voastre şi vă voi duce pe p ;'\Jnântullui Israel. Şi

,·eti cunoaşte că E u sunt Domnul atunci când Eu vol deschide mormlnte le voastre ca să-) scot din momume p e popo rul meu. Şi duhul Meu îl vol pune Îturu voi şi Yefi Învia; Lu eu vă VOl a~e:za Îll Jllta voastră şi veri cunoaşte d i eu SUilt Domnul; Eu Htn gcl'it. Eu o voi fil.ceb> zice DomnuJ,.:.66.

"lac cănd va fi o judecată de mare cumpănă ( .. .), cu jurltffi{ik Mek tor judeca ţi-Mi mr pm;j kgiuirik fi prmmcik in IM!e Jiirbiilorilt Mek; şi •ilde lllele de odihnă le ' 'Or s fmri" -"•' .

.,Iar când vâ veţi măsura pământul pentru moştenicc să-a puneti DomnulUI deoparcc o pâcgă sfântă de pămânr''.)63,

,.Aşa gc5ieşre D o rnnul Dmnne.z.eu: Destul \"J fie vou~ ~ o, ptincipi -aj lui Jzrael!. lepădaţi

ned reptatea şi tlcJioşia, faceţj i t•decată şi dreptate; lua.ţj asupricea de pe poporul ~ (eu, zice Domnul Dumne:.ceu·,369 .

.,Ş1 m-a dus in unda caser; ŞI, iată, apa ieşea de sub pndvoml dinspre răsărlt ( ... ) Şl m-a purt;tt ( ... ) spre poarta curţU ce cară spre nlsăcit~ şi. iată, apa curgea dm lant ca dcc:tp[:\. Era ca şl

""' '••.37, 10-13 J6; lc-z, 44. 24 ,.. lez, 45, 1 "" le• 45 9 • •





fusese rânduit în rtind cu alti .. seculilri", de,şi e l era ÎnrfiiMătătorul~ <lŞtl cum Iosua ~e afla aşeznt in faţa h.•i Zorobabel, cun'!. pro fetul 0:\niel scătefl în faJ;:t lui Nabucodor'losor. O r, P:u riarht.J a arătat

lumi.i chipul vo(t al lu.i D umnezeu pcntm Btscclca Lui faţii cu p uterile maci ale lumii, atun ci în Pia.~a San Pedro~ când Roma se ar.lta în chip de centru al întrcbrului Piim~nt, gca~c intâlnir.ia reale a celo r doi m;~.ri ierarhi ai lui H cisros. Anutci s .. a vădit lumii chiar şi doa' penrru o clipă, pute l'ea lui Dumnezeu in lumea aceasm şi faprul că dacă Dunmezeu voieşre se fuce precum voieşte, căci

u•lde er.au capetele îttcoronnte ale lumii irt clipa aceea câttd în Sun Pedro stdOucise ca fulgen•l braf1.•1 ridicar al lu i Dum nezeu deasupra mulţ-imilo r şi popoare lorl? Btaţul lui Hristos fi cid!cat peste lume soarele uniu1ţii el spirituaJc., ia r cei măriţi in lum<" pot inţdes,rc semnul acesta sau nu. lac de vo r lnţelege va fi bine pentru viitocul omenirii. Plindcă ce putere reală ace acest O cctdem care ou e capabil să refacă unimrea dinrre Atena şi Jerusalim. pe care-, tot e l, a d istms·o din Quatcocento începând?! Această unitate este cheia integdirii europene şi fără de ea 1111 va exista nici o imego1re şi nic i o unitate c i numai expe riment, cum H tot fost de şase sute de alli, căci

Occidentul nu s-a edificat pe sine pe fundaţia unitătii Europe•, ci pe fuprul scindării ei. Am spune că Occidenrul şi·a cl:ldit strălt•cirea vcemelnidt s:lvâcşind sci:.:ipacltatea Europei de

trei o rl. In Q uuroccnro, această scizipacitate s-a adâncîr ca rupntră gravă Între :\tena Şl lemsalim, adică între ltsus Hristos şi amichiratca greco-romană, care a condus L1 cele pa[m mari foqe ~de ruprurii de lungă durată: tarionalismul, nnrurolismul, mrHulismul (an ti'Opocemcic) , sec.ularismul. Iar roadele lor au fost: rnaterialismul, evolu~ionismul şi ateismul. .~.-\cestea trei au con.dus îo secolul XX, la nazism şi la comurtis1n.

Viatorul omcnini de-pinde az i d e gradul în c.:trc ficcacc tacă va rcdo bândi conjuncţia de aur a celo r două puteri - stam! şi Bascric;t- adică va rccăpăta cele două t11ipi f.id d e care se va prăvăli dlni{ă În negum nimicirii: a ripa purecii remporale a statului şi ariptl pute rii spirirua le a Bise tic ii intr·u llil şi aceeaşi fommJă de guvemare a popoarelo r. În caz coorc:u, torul V;l fi zădămicie şi r1esfârşită su fe: ri•lf:l serie de ince rdici absurde, de expe rimer\te lipsite de Î1lfe1es.

IV Proporiia, îndepărtarea şi ritmul în lumina învă\ăturilo r pwfetice

1 Fact-orii asincroni in viziunea p rofet ului Isaia. Cântarul d ivin LuCLul cel mai ruJburător în c.apttolul 40 din Isaia., cu tnlul ,.Profqai asup ra

' J naintcmergăcorului", CS[C teolot.ia projJo1fii/or. Aflăm în vccscrul 2 că poporul iU1 Jsrael " dm mâna Domnului a ptlmtt de două ori mat umlt dtttil prept! pt'lcatelor hr/'Yn , ceea ce ne acară că lumea t>

ttilttt'hik1, iar acest t'tÎtJtar»oologk ne asigut'ă că bulele Şt cele puse de Dumnezeu În ţesătura lumii nu pot fi rilsru"'are de păc•tele omeneşti decât dacă D um ne>-eu reu:age proporţia noologd din (roa[ă) zidlrca lum ii. (Aicl avem sensul câlnut odată ln p lus de tco logm ,.surpăril z1dulut')). ~A.ccast:1 proporfie este un foclor asillt-7VI/. El Jllt depi11de de lill!plli lutHii, 11it:i de roitlfP popoarelor ori ti

dtllllllilor. niâ fhiflf' de propotţia ptitatelnr d mtmai de toiu{a te!ui a ~~~ !Hai _pnms de spatiu fi de titnp. a hti Dlflllllt~H. At.Vf t·dnt.ar JJe tălnuk"t.jle t.'trtl din Jenml J!Ofimlii de factor a.îÎIJt'17JH al isJfJriti ţi a/deţii ptJptJarr/m·. Un stnre f-actor se nlflll i festă ca factor de î1llesnire a dnu'l'lult•i celui bun şi de împiedicare 9 celui greşit, care duce spre r,ltăcice şi piCr'/. ~lllie, iac şti inţa lumi•wasă ac pute-a să deduc::i multe din atenta cercccact· a modului său de propagare in lume, ca milă a Domnului dar şt ca slavă a lui Dumnezeu .

J ac mila Domnului "înlesneşte drumul celor ce c.ălăcoresc spre vtrrute" (cum spune Sf. Toar1 H ris os tom}?-!).

"'' ls 40.2 39t Meopon~l io nout lPS B$'1.r1olomeu t\J\l\lli:l Jn ls 40.4





dar de ruşine // s-au descumpănit şi :>~LU apcillS // fi indctl au lepădat cuvân ntl Domnului. Ce în ţelepcit.nle este întru ei?n405).

În locul accsrui Cuvânt~ ln ei s-a lnstăpânit "iublcc.a dt· acgln ~ şi mmciuna": şi, pcin conscclnră. neruşinarea şi ncsln1{irca, ct--ca ce le va aduce "la vn~mca ccccct.ăci i". pieirea.

,.Fiindcă ro~i - de La cel mic pân' la cel mare rori sunren1 iubim l'i de argin~ // şi rop - de La pmfer pân' la p~:eot - ro~ spun minciuni 1/ Ei s .. au f.ăcm c~ vindecă fcânturn popomlui i\[eu 11 zicând: Pacei Pace!, d::tr pace I'IU era, s-au ruşinat pe•ltru că s-:·H.J poticnit, dar- I)U s-au 1\lşin:.u

ca ~cei::. cMe Î•Hr-adevăr se ruşiHează; de r1ceea căderea lor, atur1ci când cad, e'mreagn 11 iar la vremea cen:ct:'irll vor pieri, Ot.icc Domnui)).I.M. Fo.cţa capal>llă să inducă macile îndcpănărl,

<kvicrilc ccagicc, capătă, iată, aceste două expresii, i11Mret1 de O!J.IiiiP Ji tninâHna. Aceatita <-~ste şi forra care provoacă rupruci între fuc tori.i astnccont şi p L1.nul manifestăriloc efecrive.

C umulul relelor este ,, tcldarea lui Dtttruteze~J", adică ÎJtcă'Jca re:l Legămânmlui, cee-a ce presch imbă "popOI'l~ l" in .,aduJt~· tlii'Ă de trăd:ito .:i", cum ne spune p ro fe tu l la cap.9, vei'Setul 1: "ei, 1tdunăntcă de crăd~tori" ŞI in vet:Sewl 2: ,,minciun~t, nu credin ţa-i stăpână pe p:lmâm // Căci

âll metS t•i din cău 'ln rău //şi pe ~fine nu ~(-au cunoscut, zice Domnul"~'' . Rupecea planului istoric de p lanul p ropagiicii p roni;ttoare a fuctoci lo r asincconi tmnsfonnă un popoc îmr-o "adunătucă de ttădătoci",

Sinu.gma npoponJiul"- ,.;tdunăn.ll'ă de t riidătoriH este explicirară în vecserele 3-5, acelaşi

capitol: "Feofi-vă 6ecare de ap,oapele său 11 ÎlJ fmfii voştti $ă u-ave1i îucre<ieJ:e 11 6indco foec~ fcate cu amăgire ' 111 amăgi 1/ şi fiece prieten cu viclenie va umbla: // Fiecare-şi va bate joc de pricrcnuJ său; adcvăntl nu-l voc grăi, limba lo r s-a invii{at să spună mincimu; /1 de năpăsmit au năpăstUit // dar de Înto rs o-au v tut să sc-moarcă. Camătă peste camătă // vlclcş.ug peste. vtcleşug // pe mute n -au vcut să mă ~tie, z ice Domnul".

Capirolele 9- 13 descriu pedtopJo pH.rtiirii ca ceen ce urrnează păcă~icii legii lui Dumnezeu şi a Cuvâ.•.'tul~1 i său, adie~ blocă ri l f.qctorilo r asincroni. ~,Ridicafi tâ•'lguice pâr1ă deasup ra mu•'lfilor // ŞI plimgcrc intinde~ pc dile pusriei ( . .. ).Goli-Vot lcrus.lunul de cei ce n locutcsc ( .. . ). Ccntfile lua Luda le voi deşerta // aşa ca ele să nu m:u fie locuatc /1 Cine este jn releprul să priceapă aceasta? // Cel ce ace'mrânsul cuvânt din gu ra Domnulut // el să vă spună de ce a pierit păm.ânm1 // de ce dogot:ăşre c;L u n pustiu neun1bla t. Z is-a Domn ul cărce mine: Penrnt cii ei au părăsit l.egea .l\fea 11 pe care Eu le-~un pus-o inai1lte şi pen tn.t că de glasul i\feu n-au ascultat// c i il\1 mer.s clup~ poftele inimii loc celei re le 11 şi după idolii Cll care părl l lfÎÎ lor i-au deprinsH"oa).

3 R itmul spirit>• al VÎllfll bane rânduicii este expusă ŞI unei alt fe l de prlmeJdil, aceea a deceglătii n unului

spiritual care compune cadenp1 căscumpărăl'i l, a acelei ordini mai ;ldânci d in om şi d i11 lume. ordinen spirinHllă ca otdioe duhovnicească, datonnă' nu fi1ctotilor dir1 lume. re1n pol'ali ori sparinli, c i facto cilor asiocroni, tcanstemporali ş• :tspaţi:tli. Problema riunului este utHt cn1ci.:tlă Îll sn1dijJe noologice, de socoologie şi :lnttopologie noologică. O aflăm tâltuită la cel ce este umil dintre cei mai man tcologl a.i acesrui veac, la Pc. Sriin tloac-, sau intr-una duttcc cele mat n tlbuclto acc cărri, i:n care sunt fixate lnvărămn duhovniceşti ale celui ce se vădeşte a fi fos t u nul dimcc mad.i duho,-rnici lli Bisericii noascre penh'U secolul eate rocmfli a ::tpos, P r. pcof. Consr;Jo tin Ga le l'iu. Cartea poart~ titlul smerit: .,Convorbiri duhovniceşti", însă cele consemnate acolo de conlocut0n1l părintelui sunt rnărturi i ale unei tnalte gândi(i teologice, intre care şi cea cefecitoar.e ~t rama n tmulu1 spiricual cot.re se propagă în toată făpm ra, prin i.:atc ni se dcstă.imuc ceva din scccetul facrocilo r asincroni.

oo; Jr 8, 8-9 "" Jr 8, 10-12 -w. lr 9,2 c~os: lr. 9, 9· L3





idee care va răzbate hl rori isto ricii ~i sociologii con.şervarori. O Înrâlnim şi în culru c.1 română în t~:-o idee ca acee~l a celor paw.1 monarhate a l\1i Camemir:, o ri în idee:l lul Xerlopol a .. ncconştiurului în is toric:" . a lui Iorga asup ra ciudatdor permancnţc a le is[Qcic~ oci, ln sociologic, in opera lui .:\ . Stourdza care face cefcrlrc cxpl.K:itl la Jegea supranaturaJă ca lege a societăţii . • .Daniel îş i oculrează teologia, subliniază JPS Barto lomeu, în spatele unor Jttctmost111e islorkt, tlŞa Clllll va fuce la rirnpul său, însuşi [isus cu propria Sa Persoan~ de după înviere: ln drumul spre Emaus, El face in aş:l fel ca cei doi ucenici să nu-l . rec~.u\oască ~i li Se va descoperi îrt clipa ,·dntl fr.ânge pâi•1ea: 1-lriJft# i#on't deviHe Hristos tllhan'.!tk, singurul care va striibate de i'ICum istoria'J417. Încât modul cel mai radical, direct de propag.u e în istoria posrev;tnghdlcă a factorlloc asincconi esre Hristosul euh;lci.•mc, Bis.erlca Învierii Sale ŞI a Jimrghiei euhacis[ice, d eci singuml prin care putem căpăta acces la ritmul spirimaJ, divin al mare ltu tot, aJ IJureguluJ univers şi deci la c\uloaşteceil legilor armioniei univers~le, care ne apă ci' de catastrofe şi de;~;asue de totHe tiputi.le. Când p ie rdem accesul la :~cest tip de cunot~ştete şi la mo dul de via~ bazat pe ~ceste legi şi deci ceglat de rltmul noologic u ojvecsttl oe condamn?im singuri la dezastre şi la nepurinfe tragice în fura car:tstcoficului din na.n1ră şi în istorie. O r impecille din lume excelează p6n edificii Rlră de nic1 o consonan{:i, făcă de acmon1zare cu exigcnrelc ritmului spirimal, e le sunt de aceea starui cu picioare de lut. Edificiul acesto ril Cil al rururor organlzărilor wnane d in care s-a retras pul.;;:t{Ja divlnă, rirmul spiâ{Ua), es:celea.ză prin inade,enp In ceen ce, faJă de timpul g 'ando rii amăgitoMe

al cdoc pământeşti ~i deşa1te, irnbmc~\ semn_ific~tţie asiucronă. Tdisănartl cea dintâi n faccoci1or asincC011i este, curn s-a ptecizat deja, aniscorismul lo(. Vl~iuJ'J i)e care se revend_ic~ de la_ o awre idee prclau un acccm anistoric. Anistoricc sunt profcţ1ile roate, mclusiv cea a lui Daniel. •rt\nts tocismu1lut Daniel ar putea fi În{cles şi prin ceea ce va spune Bcmacd de C laicvaux, anume. că În isrorie nu exisră rrecur, pre:t.ent şi viitoc, ci doar 11/t/JitJtie. tliţiune Fi proiet'{it!'"l( T eoria fuc(oci lo r a..'~incconi, aşadar, wuenză IStoria ca fe nomen de memorie~ de rcăire sau aqiuoe şi de proiecţie, nu ca spaţiu al unor abstmc~i ale rafiullii, ale unei gâ•'diri obiectiv~HHe. Subiectul cunoscător angaJc:tz.ă în o pcraria lui nu d oar apacarul g.:1ndirl,, mtclcctu1, c1 işt :mgajcază toară vmţa s:t asemenc::l sfmplo r. Tocmat fimddi o asemenea formă de cunoaştere vizează »adevărurile fhndameotale de credinţă, necesare omului spre n-şi dobândi mânruirea" . .,Sfânta Scnprură nu ne .. a fo:\t dată in scopuri şriinpfice, indiferent de nilrur.a lo r, ea ne poare o fe ri şi in formapi de acest fel, dnr în subsidinr; revelaţia divi1)â acoperă doar adevărurile fimd~mentale de cred i llfă,

I'ICCesare Otnului sp1:e ~-şi dobândi mâmuiren. lJ)Spiratia Duhului Sfânt asupra autorului sacn• nu e un dicccu automat, c1 o sr-.tre de g rarte ca ce-i respectă person;\litatea, carucreml, te-mpeca.me-nn•l> gmdul de culn1rit, talentul literar şi stilul propriu" 419.

Tot J PS Barrolomeu ne prevme asupra unei disunqit e.senfiale peotm ln~elegerea texruJu! profetic a.l lui Daniel şl totOda tn pe ntrtt specific ul acelui tip de cunoaşcere care nllzoieşce s~ surprindă interven~a ptoniatoare a filc torilor asincc-oni în istorie.

Cartea profetului Daniel face disrlncţie intre "S)~nesis", care inse~unn:l .. cunoa~tere dobândită" şi 11paideia" ca ce Înseamnă "indi[ălurp pcin ca ce aceasr-.\ cu noaştere va fi ttansmisă''~~~. Această distincpe csre escnrială, fiindcă toarii .,cunoaşterea" vine de l" Dumnezeu, lar lnvărărura vmc de l:t D umnezeu şi om, deci de la !llodul folosi ri.i c.unoaştcril p rimire de la Dumn<. ... Lcu. Să

zăhovim, insii. înninrea a1ro c râlcuiri la rexr.ul rlnnie lin, nsup m pro feţjei d e-spre impe rii. prin cnre se şi inaugurează noologia imperiului şi d eci ştiin~a coirnpljc~1rului :~sincron în mare edifJCiile din istocie ale speciei omeneşti. Ne t•Hoarcem, aşada(, la "vedenia lui Dan iel".

117 Ibidem _.18 lbldem W' lbic.ltm _.20 lPS BArtolollleu, nota la Dn, l, 20





inviere a rurutor, da r a cărei fiJlalitare rezidă in dispundere individuală, a faecărui om pent ru faptele s:tle". Deci e vor.bn despre acetl putere pusă in 6ecH.re, dintr.e cele necreate, de la Dumnt·zc..·u, putcce, iosă, care, ca ln pilda t'J.l:Hlfilo r, la t•nii IHl lutTCII, 11-a fos' lucdtoarc şi. dccl, n-a spont, nu s-a Înmulţit. Deci dcspcc această «inmultire a ttlan plo t"' c: vocb;t, despre ralanţii

tfarmilnr dumnezeieşrj. nu despre ot:ice fel de "puteti ... Ciiâ p)ukdl~ Jitllţtttilor pot ji ÎJJ/Jmlfitt, îtl !Îl ltito!IJÎa INmi!or. dar ai'estM m1 adl!t' I!Jtintnire.

Acei ce sporesc cunoaşter.efl luminoas5 sunt Jtoemone!, adică cei care "dobândesc cunonşteren p rin propria lo r aşezare în duh: rnni cuprinzător: «Îrlfelepţii duhovniceşti»",

,,.noeticiiH426. În acest punct, pcofuţia lui Daniel devine şi mai căspiattii În ceea ce priveşte a('csr tip de G'"tmoaştcre, t.:arc, probabil este aceea a "noo!ogier adic~'i este .,tunoaştere."'t întt:lcaptău sau a ,,înţe l.epţllor" şi profeJilo r. şl ea are legănt ră directă tocmai cu urmiirire:l rdii (lllttodos) t~are adm:e JÎ min(uis:en. Deci nu orice tnetodă, ci ce~ JHÎt'l care tri-,un fă trdireutitdl{ută şi înălţil toare (morală,

în Jeleaptă). lntfi' ce t'le spune Daniel: "1\ lulţi vot fi n le~i şi Îtlălbiţl şi încercat·i prin foc şi s fi t'l fiţi ~

dac nelegiuiţij voc fuce nelegiuiri, şi nimen i dinrcc nelegiuiţi nu va avea fJ.mtMţteretr, dar cei i'tlflltpfi vor avea CJJJioaf1ertd,4 Z7. Pcin (;terorii asincconi este pusă Î.n lumt.\ iată, ptttecea de cu noaştere dar Şl cclirea în:OfaCii şi înălţătoare, capabilă să. ddicc insul la cc.r şi la cunoaşterea lwninată.

Este vocba atei despre cunoaşte rea eshamlogică (asupm sfiu:ştndui şi deci asupra .,plinicil sfil rşimlui .. ), tor ca 1ip de cunoaşrere noologîcă. Dac esre vorha şi desp re toat.'i învap'ifura cevelaţ.iei, atâta câtă ue este dnră în cele dou~ p mgtari ale acesreea, ca n:rekJfie 11PI11rak1 şi

Jupraii(JtllmlrJ, cum pxeci~ează Nichifoa: C1:ainic. Însă este vo.cba ~i despre "cunoaşterea ziditoare", care ne ajută să urmăm calca cea bună. calm Ja!niâi, cunoaşterea lummoasă. înălrătoare. Ea este lmplinttă prin profcra, pcin genli, pcin sfinti, p rin lisus i\ lânruitorul (Evanghcli.i), prin vcdcnU şi r1ikuiri, e tc .• prin "documeme noologice" ere. Ea esre în p lanul lumii, pcln acea s:ânduială

nevăzută, ca Diseridi invizîhiHi ~au euhaciscică, ce este În lume, das: lume::t n--o vede fiindcă sră departe de ea, curn afl~m pett:ecându-se la momerltul acela de pe dnat'llul spre Ernaus, cât)d cei doi apostoli {Cleopa şi probabil însuş1 Evanghelistu l Luca) nu L-au recunoscut pc Itsus, Cd ce mcrgc-.t al:'ituci de ci, decât amnci dutd "luând pâlnca a bmccuvanta t ş1, ftâng~lnd, le-a dat . Şt s-au deschis ochii lo r ŞI J....au cunoscut; dai' El li s .. a făcut nevăzur'*-'23. Abia Î.n momenntl cuharisric Lau re-t·tmoJt"lll, ceea ce ara.ră că nu orh:e f'JJTIOti.J!Ut? }Î mnojiÎÎIJfă e.ae dăl!itoore dt adtrtir, de atces la plaJJu! PS(1111J al realităJi i, la Dumnezeu, c i numai cen dobândită în şi prin trPirta mdntttitoure (lnillţulă).

Această cunoaştere dirnp re un~ cu trăi rea care ne dil acces la ea reprezituâ flmi de con t:inuitare n lumii, dacă ea este rcrcasă, e semn că s-;t apcopiat sf.i.rşirul. Î n tmicare cu trăirea corelativ~\, ea ak~ttuicşte ceea ce denumim pnn termenu l suncuc de învăţăt\10. Expomăcile acestor invăţ.'irurl,

ca upa.t de triitte Ş1 ca tip d e cunoaştere, smu noologice, de la vedenu. la tâk uao. documente spirituale, profeţii, căqi Îtlălţiiroare, în frume cu cea mfl i ÎIHlltii şi imposibil de decriptat pe to:ue fuţetele ei, cu Biblin, care s::.imâne ptctt/JJitd cotuşi pâ.nă b p linirea ,-.remiloc .•• h r tu, Danie le. tnchjde C1.1vintele şi pecet1weşte cartea până la vremea sfficşitu1ui"4~9. Este vorb:l despce o cuooaşrece in derula(e. neîmpJ.injt:l decât odată cu Unplinirea v remii, ceea ce confirmă

"dimcnstunca cshatologică" a acestei cunoaşteri (noologia) • • ,Iar cu pecetluieşte vedenia, căc1 ea e pen tru multe zile", îi spune lngcml Gavriil ltu D aniel, ccfcrindu-se Ja vedcnm ac.c-smia asuprn celo r două chipuri, herbettd JÎ {uplll.tYI.

Să mţil!etll tă la atr!J.f/il t'llhDojlere 1111 au atre.f nid .. UII!tftah~~lii ". JJici tlc'tÎ tÎI{ekp{i ai filosofiei (sofot). ti ,,JI/JetU'ii", Pfei ..ÎIIfekpfi dlllxJrtlic.'e!li': tÎISIIjkfi{i de .. i!tJpira{ie d11bomittaJd1': adkă mrtptafi IP nmoajlerea

426 NolA IPS B'lnolomeu )ft O''· 12, 1 O IZ?' Do, 12, LO. 428 Le. 24, 29 4 31 429 Dn, 12,4 .uo Do, 8_, 26





postecitiifii adeziunea lui la tâkuire.a lui Daniel. Fiindcă deşi D. Camem ir îl tălmăceşre ~acului că

în succesiunea imperiilo r, cel n.tS va fi utl impe(iu u niversal, t0t1.1Şi, pe de ah:l parte, tu:e grijă sll impună ideea unei rolafii de la căsărit spce tJJio~/inotlpte, de la lumină spre inmnccic, de la o lume incălzită (,.caldă') la una "cccc" > inghetatl 1 şi deci .,lncremcnitii'\ ceea ce wnma cu o rcsusc.:lrarc a vedeniei lui N<lbucodonosor Înrr~o naratiune de i.z verecoresmmemar tiicziu. Aşa cum, în i\ fo ldova fiind, acelaşi pciof moldav va plăsmui, tm cu sens de parabolă, imaginea loorogului, Rlptttră fitbuloas?l, tipic \'Ctecotcstament~ră. Legea de succesiurle a imperiilor - ab Otietllem ud Ot'r.:idMitJII- este cel rnai n.dbt• rător :wertissnent ::tSt•prn l'enaşterii imper.it•lu i soteriologic in lume, ca putere lumească. D. Cantemir se adaugă astfel seriei m:tcilor tâkuitori aj mereu rcnăscutei şi

orgolioasei idel isnpe,ialiste la seaca ismriei universale. Flinddi el spune: iară 11r~t in-.pedu va 6 cel

u niversaJ, dar adaugă e~ în scrierea sa tâlcuitoa(e, va fi ~i 11ilim11l Oc., Ca.ntemu: şria că imperiile vin şi se duc, um1enză :-tceel\Şl ,ifltr-ementa f.f de,'rti!Jenta': ncelaşi ,'()f1i e ri,·t;ni, c-um va spune G . Vico. P\ttem spune, în incheiere, că aceast:-1 exttaordinată pnrabolă n lui Dnnie l s-(1 constitu it în tr-o paradigmă :t hrândirii univecsale, pe cemdia că.reea se vor zidi toate marile !etnii despre imperii şi impecialismc. Cei <.:e n-o t.'1.mosc ~unt, chiar şi acei:\, m:u:car~ t;'iră s-o ştie, de ,,gânduea lui Daniel". Ca o probă că aceasta nu era decâr rebko/Jdunci .,purcri lnrelcgătoare" supcafireşti, care nu c din lumea aceasta, ci vine asuprn lumii c.a "putere clarvăzăroare'' de L1 Dumnezeu. S·o numim viziune dnnielină asupt:l imperiuului şi n Unperialismului.





Cei ce vo r aqiorul împorriva nce"Ştor .,geoera~ii rtle dreptăJii", vor gcili Î1npo1·riva Duhului S~rlt şi acesta este un alt sens la cele m:lrturisite de i11suşi TTristOs"50.

' r • · · 1 · 1· " d' • Ce [ • L. ." • • ' b • 1 · .r 1. u .,uanaroo ;u u• ISUS • a 1ca .,cc1 - urme-aza Ul , mscamna :t m1 caca 1;una

h;tcismatică a acesto r Gcncraflj adică a fi pregătiţi pentru jcrtf.t d reptăţij Sale, altfel nu V('i avea dovada srigmantlui hatismei, a alegerii. Penrru aceasta trebuie să fii mereu acolo unde este lucmcea Domnului şi a ungerU Sale, lncepâ.nd, evident, cu luc rarea lucrărilor, cu Sfânta Limrghie euharistică. Apoi, a fi mere u in râ1lduiala tair1elor Sale şi în tO~lte cittduie lile Biseric ii Lui, prir1 care este re~idit ttup~... J iumii şi este salvat sufle tul ei. F.. llecesa.r, în fine, să te cercetezi pe tine ca purtă/Qrdt h(Jiim1ă, deci ca t'thiml ai 1111ei roraj.ii, ca Împlinitor al Daruh u şi ca slujitOr, prin darul tău, al semenilor, căci numai aşa poţi fi .,JIJigtn de Jueli! ,·e/or IÎJI17:Siaţi"."S1

Genernţiile dreptă~j, repetă, asrfe l, prin ele-, taina u ngecii ŞI deci a lucrării Duhului Sf.i.su, e le devenind astfel: " ungere de veselie celo t' întristaţ i 11 podoab:t de s lav5 în loc de duh al mâhnirii; e i se vor nUini generarii nte drep t5ţii , răsadu l D o mnului înt ru slavă. Şi vot zidi vech ile ziduri pcăbuşite 11 şi vor ridica locurile cele din vechime pustii // chiar pe cele pusciite cu mult în urm~"452, adică ucele pustiite inainte de ffi\.11te generaţi.i''4 5.> . Iad, da.r, st·mnele unei genera~t hacismarice, chemare să poarte stigmatul harului şi să săvâcşcască lucrarea zidito;Lre ca ,,următoei

ai ltu 1-Icisrosn. Aceste gcne rafii co mpun actanpi unor feno mene asincrone de mare fn1museţe şi de copleşi rol' mister. Cei ce fog de "t'e'Î tÎJtristafi" t'f111ttiltd pentru ti lmnăstart moten'ală p' trai ti/mit (uneori in ţi nu tur~ ÎJ1depăr.tme> C<ue de fitpt sunt 11011! Bgipt al pPt·nteloi}, aceia nu vor fi părtaşi la ,>zidicea vechilor ~iduri p dbuşire» şl n ici nu nvor. cidica locurile cele dln vechime pustiite" din pricina faptelo r cisipitoare şi cltlciroarc~ cum sunr şi cele pnn care se in fiiţişcazii p rivtci1o r de astăzi gcncrap.ilc noultu marccia1âsm, ale deiJiisiei de la Cuvân ntl lui Dumnezeu. Cel ce fi.1gc de .,cei in trisraţi" voc fi săditocii .,duhului mâhnicii'', prin ei se vn pcopaga Îl~ lume cealaltă li11ie a istoriei. linia păclsirii, a evaziunii de la che rn acea Duhulul celui lnno iroc. [n loc de a fi Genernţii ale

•30 ~It. 12, 32 (,,De :.ceea v:l spu n: Once păc:tl ş i orice blasfemie li se va icrla oamenilor, d ar bl:tsfem i:l impottiva Duhului SÎ:ml nu Jj se V:ll ieria. Cd ce va grăi cuv:inl impotciv~ Fiului O mului va Ct 1Cri:H; d:u cel

ce Vil g-r.U impotriva Duhului Sf:\ut ou va fi ierta[ ilic-i in \'t'ac:ul acesta, nici în <:el ce va să fie'' 151 Ls61.3 -tiZ }$ 61, 3-·1 _.» IPS B:tr to lomeu, oota la ls 61,-L Existii Utlele tlUAJ)\C reciproc Ît\ltegitoare ioue V<'lrianta jubiliarĂ, d ioctosit;i de iPS J3:.(1.o lomcu. şi cea u:tuală :1 lt':lduccrij Bibtici, c21 În VCL'Setul 26 di,l ls, 1: "Voi ÎJHO:l(':C îudccălorÎJ sii se judec~ ca L'l Î.nc~pul ( . . . ) După ac~ast.:t te- VCl numj 1al'iişi ceL'IIc d rcapliî, om~

cn:dincios . . . " b:U~ 1,26. h r in vari:mt:t jt)blli:uă: "Pe judccărorii 1ăi ii voi :tşeza n mai in:tinte ( ... ).După toate acestea. vei fi rwmită Ce11uea D tepti ljj· credincioAsa cetate·m:ună Sion,. IuiA 1,26. În vitriru:UA veche este p us2 ideea cctitţij drep1c:, ttd iCJi a celei ce lcliicşte d (cpt, in opo:.:.iţic cu cea SI râmh;l, 2 celct ce tr.iicşte Î))

s trimblitate. Iar h1crulac::es1a e întărit prin reht\i l." metonUnică: cetate dreapta, oraş credin cios.. Or :tceasu. anr~ d o cetMe e dteaptli dae-ă e c redUlCiO:l.S4 s:w iJlvers, e dre!!ph~ d eci e ca:edi.Llc.ioas3. Totu] oe 11\sii 11

în Jclegc cii :acolo unde sliibcş lc credin ta se lărgeşte proporţional ocdrepl:tlca. În v:~rianla jublli:tră, accentul e pus pe sensul ,.supmcinduit" al drepl:'ilÎt (;tceea c:tr<:" C:tc~ drt·p~te) şi pe camcleruJ consecn~nl d C' a li c-redincioAsa c:et~te-tnru:nă, Siou. Dec-i implic-::qia e lolocui1ă printr-o rel.t~e si..nti\!;Ullltic::!i sim.plii. Vers<'rul 29. din nou, conscm.Jltll~Ză acc.en1e lottegito{lte. În Vari!lll l~ u:tuală citim: .. Ei vor fi roşina.ti penu·u dumh dvile sfinte pc care le-au tndrlgll şi se vor roş1 l:t fa1ii din p ricuu grădinilor pc care le-au :tlcs». Iar b todi~ia jublliară: .,C:t se vo r mşina d e.· idolii lor in care le-:t Cosi voi:t ~· le va cdp:t obrnzu] d e grădmllc in c:tn.':

le-a fos l pofli". Acccnntl. in vari~Jlla jubîli:wi !lcccntul cşt.c pu,c; pc c:nt;t,:l •uşinij ~j ::t d cz.;tstrulu i cacc unnc:tzil alegerii l'ăcute penl-ru g r:ldimle td olatrici, adică pen tru cadrele noologîce dcgmdale, f:tlsc, :tcdc:t ale idoL·nciei. Esre~ t ' 'Îdent, o opoziţit- prin c-are se pune in rdttJie ruşinea, nu cu dic.lert:t slntfl~rilor, Cl cu illetoerea Clldrelor degrada le, fAlse: in loctd cl\dtuJui drep1ei credinte ei 1\\l ales Clldn.tl idolatriei. l11 V$1.riama jubili~r:i :ctcccnlu l c mutM de pc ::~.lcgcl'C (!!CI inlclcclw) pc lenl.:ttie (:te l :tfe<:liv). În loc de: ,,g<iidi.ni.lc pc ca re !c-au ales», i!>C preferă: ,.griidmjJe tn cart' Je-a fos t pofl~, .. (adică in ca.re :tu lunecat prin tcnl:tlic. pnn Î.o;pÎtii. ln ~mbde varj:Ulte este suh1ini:t~ii rtsponsabilittttea, ciici e.ei dzuti :tu :Hios prttgul ~postaziei, prag -apost11tic).





acgurnentea.z;l; alra.~i este grija acum ( ... ):să se gclbeasdi a procJ:un:t ammt popu!o: l\'fesla e pcimre f'IOi! E vestitoare de H ristos şi e gazdă <l Lui, ca şi Zaheu, căci Domnul :.:~boveşte douil %ile în Sihar şi-i foanc probabil că în casa ci a săl:lşluîr''~S.

Hristos îşl alege apostoli. iată, d.intcc fiiprurilc umilt-. .,nci'nscmnarc", pc c~uc rocmal a legerea Lui. mutunea Sa. le f.'lce în .. semn are, le dă în .. senl ll .. ătare. Pcin aceasta este readus la locul dlntâi lucrul .,mă.t1Jilr", fiiprum neÎnsemnată este atestat~. confirmată dimpreună cu râncltwtla sa cea r'lest6ilucitoare, cu ,.oeînsemnata'• s~ conH.•nitate} cu o11menii cei de o seamă. Iată o fafetă •le.aşteptată, nepreditibilă a triumf\dui. lui lls~•s cn probă d e supretnă propagare asincronii fi

timpului mânn1icij în isto[i:t gcnuJuj omenesc.

III Învăptură nouă şi cu putere

1 Omul liturgic şi omul f~larnic: structuri asincrone Omul cel nou este celln care Dumnez.eu Fiul a reasmurar chipul lui D umnezeu, pe care

o mul l·a Înrunecat Înlăuntrul fiinJei sale prin păc;ttul aducăroc de moarte. Unul dintre ÎOfelesurile in tervenJie i factorilor asincroni, Î11 lumina Îl lVăf.ăturiloc evanghelice, se refec?i, iaciil la acesr fenomen aJ restatJclcii chipului desfigurat de t rufie şi de minciunile e i. Căci exist.:l mincluuj ale tn•fie i şi act~~rea sunt minciuul aasupra chipulu_i. O mul dobândt~şte putere noologică prin c.:hipul pe care Dumnezeu L-a sădir În el. AceasL.:t pmerc scade p rin fă{ămicte. Omul nou, r{,.ocrca.t în Hcisros este totodată şl cadru al rcsmurătit chipului. Făţ.ull.Îcul se înfiitişca.zii ca şi cum ar fi cel în eate lucrarea lui Dum1lezeu at fi triu m f.u, şi rocmai spre demonsu·aţia acea.o;ra rnobilizenză el strareg1a minciunii chipului. Esre prima con frun t:u·e cu primejdia de moarte a fonnei fiiră fond asupra dinamicii destinului. N u este o întâmplare că r:bboiul lui l isus a fost COilSranr cu tăţamici i , adică împo triva celor c-are au chipul desfigu(at, a celo r lnchipuiri, a mincinoşilor

chipului, cei prln care uiumfă un cip special de mmciună extrem de pcciculo;tsă pcntm tot omul. Făţ.amicul se roagă .,prin smagogi şi prin răspâurir, ca să se :wuc oa.mcm1or''469. E i Je arată. ci 1111 Jlml c i se a carii, ~e tilfiij~ftottl. Este o gravă rnaladje a zonei ce corespunde rn:ienflui prefirmttJi u nde se conces\trează ~i miracolul scârlteii divine, dar unde lovesc şi toate bolile chipulu i adică ale StntCturii spirituale a pea::soane i. La Mt. 6, fisus le spune ucenicilo r de t rei ori aceste c uvin te: n§i Tatăl rău, Care vcdt· Întru ascuns, îţa va răsplăti la acătare"41\l. JVli!oJieNia. rugăâtmea fÎ post11!. ne ~pum.~ [i~us tcebuic săvârşice nu tii fafa oammilor, d ,,Într-ascuns". Asta înseamnă că dacă s:um slivâ.cşite întru adevăr. adică penrfu Dumnez.eu şi nu lotm F.if.imic ie, e le se VO( rădi la timpul arn't~r.ii, căci nT(11ă/, C"re 1tde tium aJmns, t/i ra rdJj>liJti la pdiltm:". Subst~J\fi!ll vorbind, distingem, iată, cele trei ipostnJo:e a le fărXn1iciei i11 credinţă (or.i pe seama credinţe~: fătărnicia milosteHie i, fătărnicia ru!,răCiunit, făţărnicia posn1lui. Toate nei su nt expresii alt: min ciun ii c.:hipului, adică aJe mincitmli în f:t{a lu1 Dumnezeu. Aceasw. înseamnă c.:ă cel fi'iţaroic iubeŞtt' nu mllostenia ci făţărnicia et, nu rugăciunea. smerită ci mgăciunea făJarnică, necobocltă i.n inimă, de vreme c.e încă siivâq.eşre arâtea făcădeleg1 cu w are că se roagă, nu posrul smer:ir ci postul făpmic. Cele rrei ipostaze ale liţămiciei -ascuncl :g/onJit'df't(J persoanei (ca in rar.tmicia milosten iei, a celul ce face milă

pentn • a ob Jine aproba rea., lauda celo rlalţi), lmpitlrire" inimii (ca În fiiJărnicia rugAciun ii, ca re blochează comuniunea c u D u mnezeu) ti dHjnldllia 1mp11lui (de vceme ce şi t rup1.1l este somat să parrcipc la această glocificare cgolatră a pcrsoa.n et, fijnd foqat sii acccprc posnt.l fiiră de lntclcgcrca u nei rntjuni mai inalre; obţinerea purificărji, a un ei ,.înnoiri" şi deci a condiţiei curăţire

şl cu6i~.iroate cerută de e:--:igenţa comuniunii cu D umnezeu). Să ceJuiim. ~ fai întâi, consemnăm. prin cele spuse de Iisus Domnul, că 111ilbslenio Eicură " hl fup oamenllor". deci ca să fun văzuli,

~ N . Stejnhardl, ,.D?humd vd dobândi ... Ed. Dac: ia, CJuj.Napoca. 2002. p.-13-44 . .W') ).(L, 6,5

"" ~h. 6, 4; ~h. 6,6; Mt.6.18





l i::.us cu fuc1seii şi cii'l'n lr;trli. Con fl icrul acesNL e"Şte prelent in chillt miezul drarnei hriscologice, adică în mie:~,:ul existef~ţei umane ea însăşi.

Marc.u p.:czinră cu dcsmlă stăruinţă mom,·nrul şi aspectele legate de confltcruJ fariseilor şl al cărtuc:tcilor cu Jisus in ţmunl1 Capcrnaumului. ~-'.ccst conflicr se intc{c-.şrc. Sttl rn•l est<.'. mo mentul in cAre, în Capernaum. J i.su~ scoare toţi demo nii din cetate, desdemonizează cerilrea. Încât. puten1 spune că începutul <Ktivităti.i sale e-ste lega[ tocmai de acest act: Iisus scoate demor1ii di11 cetate, puri fie:\ cet:-1tea, p(Cgiitirtd-o sii primească Vestea-ce{i.-Bună. fisus restaurea:r.ii cetatea, o readuce, nlrmimeri spus, la schemfl d M().ticti, pteîr\chipuită de Dtun•leY.eu In F~cere.

Dczdemonizact·a cetă{ii este un fenomen asincron căci scoate cetatea, in înttq~ul ci, din planificarea moqU în care~o impmseseră păcarul şl lucracea videanului.

[isus reface, aşadar. comunirarea, îi readuce pe ro~.i înrr~un loc spirima1 {noologic) comun, ,,locul întâlnirii .. , rotntJtlllS, ÎJI rotYÎitt. lmii sensul recl'entor al accului cristic cn al tuturol' fenon1eneloc în eate este implic~\t de aci încolo Iisus. ~fomenrul es[e bine descris de ~lnrc-u: ,.Şi

âtl venit in C:tpernaum. Şi îndată mtrând El sâmbăta in sinagogă îi învăţa. Şi erau ulmiţi de tnv:Winu:a Lui, că El ii învăp ca Llnul C:ue are putece, iar nu in felul c~ctucari1or. Şl era atunci în Sinagoga Joc un 0111 t."JJ duh tfet"ltrtJI care striga rare. zicând: 1'Ce ai cu noi, Jisuse Nazacinenc? Al vcnir să ne pict'"J,Î? Te ştim cine eşti : Sfânml lui Dumnezeu.,. Şi Iisus )Ma cen;tt, zicând: (<Taci şi

ieşi din eH>, Şi scuru rându-1 duhul cel necur<lt şi strigând C\.1 glas mâl'e a ieşit dln eJ. Şi I'Oţi s-au însp~imântat, încât se în trebau ei, ~icând: (<Ce este aceasta? fnvăJătudt nouă şi c1.1 plttece~ c~ El şi duh tltilor necurate le poo.mceşte şi ele i se supwu>""t2.

Şi, încă mai răspicat aflăm despre acntl dczdemontzării ccr;\ţii la c;tp.l vcrsctul 32-34: ,.lar când s-a F.i.cur scară şt soarele apusese, au adus la El pe toţi bol11alii ji d.ttl/OIIi~af# şi toată cetatea era adtuură la uşă. Şi i-a tămăduit pe mulp care părimeau de feln.rl1e boJl. şi demoni muiJi a sco~. Şl pe demoni nu-i Jă~a ::.ă vo~:bească, pemm că ei şriau cii El este Hristos .. 4M .

Dezdemoni:t..area se lărgeşte cup rin:dilld tOntă Galileea: ,.Şi a propovăduit Ît\ siiHtgogile lor, în toară Galllcca, sco{.â.ndu-i pe dcmoniu4s..t.

Deti/OIIii J/1111 a!IIJJJ,JO/i. iiwi de la lermaliRJ dJJ «111/lr(IJii. Din momentul acela incepe ucmănrca

Şt urzeala comp1omlui lo r împQ[riva lui Dumne-..:eu. Demonii singuri n .. au ntci o putere în faţa lui Iisus. ş, aruoc1 ei îşi aliază cărturarii, de lucmrea ace$rora se leagă rriumful npacent şi S[ricr vremelnic al sat;utei pe Dealul Golgotei. Aparent, fiindcă acolo Îtl actul cistig,,i,:ii, adic.ă in ceea ce pârea să fie triumful răului asupr::t billel~1 i, t riumful d iavolului asupra h•l fisus Îlltrupnt. deci blocarea oracărea focme de mamfesrare a filc toriloc asincroni Ln texrum <~xtstenţei. se dovedeşte a st~ ·lmplmi m:tximalist mJSiunea lui Dumnezeu-omul p-e p;\mâm, jertfa mânttlitoare, prin care tcium fiti lut Iisus este rorat complet şi definttiv, Înrru dephn~ revela re şi absolută ,.coosecvacen a misterului Î mrupătii.

Vin pe ci.nd, mom.emul vindecării slăbănogului (~ pM::llitlculu~ care este rotod.ar:ă un act tnnoit al conflicn1lt1i Cll căcnu:aril, pcânzul cu vameşll Şt păcătoşU, spre toteţirea mâniei cărwrariloc, dezbatecea pe cem:\ posn,)uj, mersul cu ucemcii pcin holde şi confruntare:t pe tema sâmbctc1, v(ndccarea cel-m cu mâna uscată sâmbăta, când ni se revelează adevăcarul Jit!dro/J/ al ~-"ărt!tr(lri/or. Până amnci se părea că problema loc csrc una .,intelectlla!if', de lnfclegerc. Acum cu oc-azia Vindecă~: ii celui CU mnna US-Cată_ de:o;coperim adev•Jt.arul SÎOd~:Qtn a} ditrutarilOt d in tOate

timpuciJe: ,;i,pietrirttJ ini111ir: uŞi iarăşi a i.ntc:\t tn si.na.gogă şi era acolo w1 om cu rnâna uscată. Şi îJ p:\ndeau pe Tisus să

vadă dacă il va vi.ndcca sâmbăta, ca să-L lnvinuiască. Ş1 .El i-a zls omului colrc avea mâna uscară: «lUdică-re şi stai acolo, În tttijloc!>} Şl lc-a zis lor; <tOa.rc se cuvlnc ca sâmbăta să fiLei bine, sau să f.tcl rău? Să mânruieşti un $Uflet, sau să .. J pieczi?)•. !!lr ei ltirettll. Şi privindu .. 1 cu mânie şi

-w ).lc. l ,21-28 "'~le. 1,32-34. "' Mc. 1,39





"eşantion de popula~ie" şi de "rradiţii .. , ceea ce ;\1' fi un ,~conglomerat emospicirual". În cazul Fil ipenilor aAl\rn di o raşul e.;a un ,·qJJ!po::jt""' tluk, DngriJtk, sphitual, fi ind compus din greci, il i•:otcaci~ roman~ ,·veci, elini in hrcnccc, care vorbeau evident cel putin trei lunbi, pccdominantc fUnd la cina şl g reaca, aceasta fiind considcca.tit " limba uni\·crsaL1 a culrucii ck·nisticcn. Latina şj g reaca emu Jinguo franca, adică ceea ce a t' fi azi engleza. At:eJ/ .. tţai/IÎOII 11111011" de pop1daţii jÎ dtd de nedtllllli.

ff(//1 ,-etd t'f i•ar J/lfiiiÎ cl':;j III/ Sf}i Je ,,t.'O.fllltJpoJiJ'~ 1111 t:ddrJJ dt .ţJfitllii I?_Pe/Jfie" fa ,·eeo l'f fH{j 11/II!Jilll

. .globltlit,are ':· c.upitaliJnJ + )14'<frJJif11dlln' de eli:meutt mlturalt p t'ttt'!izafi()IUJ/e de o 1!~'\~tn:mtl tlkersilalt, pe cart Jtimit: 1111 le po(Jit: adllt't la mrilalt:. Ek Jt jkSippun~ Jt (JghtiÎIItatd, JIPJJ lipite IIJftJ de alta. dar Intre eft J«lfl

.• abiJIIri " IIOfJJit't itnpo~ibil de l ret111. Aa:as/11 este drama uJiâfmi rosi!JojxJ/i:; JÎ atnmillfarea onCiirei 1111ilăji spiri/J(dle lirlHtlft JOII rrafe. Ori~·e tOJiiflfe 1/JirÎIJJa/J it' qflă Jl(b ri1mf a/1/Jlt.Cân/ JiJtr#/W tiJS!hOfJOfis, ifllr·O

.. âli!izaţie". t'tm ( /aleaif tlaJJiiofme dt popoare. t"IIIIJirÎ . .rtil1m·, n1oranni. intapabile Jâ Jt' c:oulit:;ţ:;ţ, sti tOIII/JtlltiJQ ,.,YJe:;jHnt", adkJ tttd c't ln eJmf(T este fJ .. crJ/Jt-unitale Jpirit11ulă': Tlim-rracli lşi ~rveau JllbJirtJtJJ! lo r. In fel evt'eii, la fel grecii şi nintic Jifl tteft t~: (()JtJtiiJJÎU temelia /qr nu pcomire:l să devin5 "piatta d in vârful ung·hiului". Pân:l la veu.icea Sf. Ap ostol Pavel, comun ira1Ca evreilor nu e r:\ nici m:ue, nici puremic :'i, n ici in fluentă. Nu a'-cau nici chiar slnagogă, excrcir~ndu-şi cu ltul .,pe malul unuj câu din afiua omşului"SOO,

Toate aceste "neamuri" e rnu popoacc ale unor mari culturi şi uadiţii. T raco-llicit erau ~utohtooii otcestei maci arii şi, În plus. ecau cei prin care un substrn.t de mnre adâocirne, cel pelnsgic, căllitocise peste mi1enij pân~ la acel oci~om de rjmp, fiind constant împă.t:tăşit de autohtonii acelui teritoriu atât de lntins. i n plus, ei făcuse că expecienra. m:tcedoneană a Oriennalui i.ntcgca1. G recii, la tân dul lo r. deja ccau în faza unlvcrsahstii, ck·nistă, aduseseră în Oi:tualitaUfl culmri.i loc o mare anttchlmrc, cea cgiptcană. pc care astfel o ridicasctă la pngul de con rempot:llleitate cu epoca opost.fl!itii.

Evreii erau un ah popor uni,·ea;al, pcacric erau pcoro~popotu1 însuşi, aducând cu ei nu doar Peruateuhul şi Carte:=~ SR'u'ltii a Vech iului Tesnt1Y1ent în înttegl.al ei, dar şi o altă mare antichitate pc care o cunoscuseră ca nimeni a.lrcmc;va, :tnnchiratca caldcană. asiro-babiloncană.

Cu roate :tccsre str'.lvt.-chi tradiţii, în ciud:t foqe• ŞI pcestiglulu1 unor ascmnenca glorioase tt:td.irii, nict u nii din tre ei nu pute;tu să fie piatctl din vâcful unghiului sp re a pune telllelift unei lun1i 110i. Înrre eJ se adâoceau abi...;uri de nerrecur şi tm ceea ce dobândise o astfel de .,lume,. compoziră " fost o .. performanţă metafizică", prin o pera celebră a lui Phllon din Alexandria, dac ditl perfonnnnr lui 11u s-a pltt\tt ~ili o 110uP ittmt. Î11 mediul acestei lumi aşa de Îtnpovăratii de tradiţ"ii hipecpres tigioase, dar, va1, total neputmcao:tse, ajun&re pe la anul 50 sau 51 d. Hr. Pavel. şi

cuvânnal lui, care era evident Cuvântullmlisus, fu flacăra care topeşte magma aceasta terestrii de ,.umantt.1p." compozate, prefăcând .. o, cum spune psalmtsrul, in ,.argint lămunt în foc" . FapruJ că să•nânf::t cuvâmu lui cade in pămâmul coditor ni su flerulu i u nei ft/Jiti este un ah nspect de ma ce semnificnţ'ie şi este n dow1 miictucie după aceea pe care o ;lduce în conşriinf::t noasuă Jung referitoare tot Ja o femeie înstărit«, stăpâna celebrului Hermas, in al cărui su 6et se produce tnno irea sub t·bip11/ ,Jemei1 în:ilţtte", ridicată la cer de su fletul acelui Hecrnas cucecit rocrnaj de purirarea iiJNigjllii ftlllinine.

Importan ta fcmcti În isrocia timoilii rpidt11ak a lumii pnn Cuvântul lui l1sus este un fapr con,;ram de In momenrul Pcen Sfinre i Născătonre de Dumnezeu Fecioacă (adu~ la lumlna rnărnal'ie i prin Vestirea cea luminată şi poJ'I Cuvântul l\ rariei C\t ocazia vizitei in cnsa Eli.snbetei, rnama Sf. Toan, ÎnaOne ~{e(gătonal Domnultti), la cele ale femeiloc lrti(onosite, în frunte cu fcmeta aducătoare de mu, oci a 1\l:wci Egipteanca, cea care arde in rrup patima~ transfi~Jurând astfel tmpulln ,,mg) ce arde iarăşi, chiar dacă intr-:dtfCI decât ".H.ugul .Aprins" în fafa lui ~(otsc, şt în fu1e până la sec-ia ;acea!\ra de femei înnoitoare de lume, cum esre şi Lidia, femela în trepcin zliro.ace şi bogt1tll, cace s~a lnveşnicit Însă nu pân bogă~ia ei exrt'iaordln:~ră. nici prin

"" lbidem





fiicând~o pe femeia lui (din coasra bărbarului) . Şi nu imâmplător la desăvâcşirea Cl'ea~iei umane Ad~un n -a participat (sornnul lu i Adam)) c i numai la »numirea•' acestei intregi răr i : ftmeiu. N umai prin fem e-ie omul arc 11Jti1Je şi smciracc: "Şi a z is Ad:\m: «De di-tta ;tc.cOlsti\ iată os din oasele melc şl carne d in carnea mea!; ca se v;, numi fcmcrc, pcntnt că a fos t luată din bărbanll cD>. De aceea va lăsa o rnu l pe tatăl său şi pe mama sa şi se va lipi de femeia sa şi cei doi voc fi un trup"S11 .

Logos fe r:tl se desăv'âcşe-şre cu numele acesta ultim pe ca.:e~ J rosreşre Adam: ./fn;fie, mr cu aceastii tmi/(1/( in trup se împlirle~te şi pn'ma fomilie. (()munÎTPita primortfipfă, ittllll primtJrdial Î11 care tO~ltC erau "împreurlă .. : omul c u fe me ia s:l ÎJltr-u tl s ingur tn.tp, c u toate vieţuitoa rele ceruh,•i şi ale pământului, tO:ttt· ln :wnoni:1 koJ'IIIOSif!lli ş' a l!umekw (c<.:osfera şi logosfcca)> to:uc Împreună, i:tr tLYul care le ţine este tinpreiiiJâ-~idiJ?a luminii şi înrunericului. a cemlui şi a pămânnalui. a .,apelor'' şi .,uscamluiu. pe care lt·a fllllllil Dltfi/J/t:;ţll. Pesre acestea şi împreună cu e le a zidir Dumn ezeu t«Jifera pe eate a lăsat-o în grija semasiologic!l a o mului şi astfel a fos t izvodică hUJsfttn} ca primă

tenntlriogenef\_t1, căci ornul le-a numit pe coate înttud it n fos t inspirar s-o facă, fi indcă DJJnJitetrllle-rt :;jdit pe IOtJit dl(j)ii ftlnl hr, şi m""ek lo r (cxează ft/11/ lor (sineitatea lor), incilt nmrurea este constitutivă, chiar dacii secundă> cceatiei.

Singuc o mul ;Lce chip dumnezeiesc ŞI sil!e!e său nu se poare au ro-defini d11j>ă fi!, după felul său, ci după t:hip. adică !Îl relafie tJI DJJII/1/tf\ţJI şi (deci concomatenr) Jitlăuntmlleg(iturii băcbatulut cu fe meia, adică în cadt'UlfaiJii!itiprimortlia!(.

Cum spunean1, această mdlllle e zjdită. in toate şi despre împteună-z_idicea loc ,·orbesc tOate tradjţi iJe. Tată ce măcwcii ni se păstcca:d[ din ma.cea tradi ţie pe cace o numi11r e/liosftrii, ad_ic:l folclo n tl mruroc popoarelo r. jnmulfirca omulu, În c.adrul celo r z idite de D umnezeu Şl dăruire. spre S[ăpânare omului, o numam elnoiferti .

.Altfel spus, unitatea fonnată de familia prlmo.:dială cu ecosfera şi cu logosfera în cadml ÎJJmulp'rii OfJJeiU.JfÎ o numinl ftuo.iferd. Etno~fera are, observăm, sens dinamic în şi prin p rocesul de "înmul~ir.e" sau de creştere: ,,Ş i D utnne:teu i-a bil'tecuvântat, :":icâf•d: ~<Creştefi şi î•·unul~ti-vă şi

umpleţi pământu1 şj supune{l-1 şl snlpâmţi peste pcştll măraj, peste păsăcalc ccndu1, peste toaie dobiroac.de şt peste tor pământul, pc-src toa te vietătik care se târăsc pc pământbl>512 •

Pe toate [e .. a dat spre stăpânire. Sp re hranti l-a dat Dumnezeu omulLU pe cele \·egerale: "Şi a z i.<; D umnezeu: (clară, vă dau vouă roar.l iacb:l dătătoare de sămânp'i pe fara înrregulm pământ şi

tot po mul puct?itor de rod cu sămâllfă de pom îrut11nsul; acestea vX vor fi vouă spre h rană»>•'sll.

În teMe a p us D um11ezeu unitatea d imce cele cereşti şi cele pământeşti . l ar in grădina raiului şi Îr\ familia pcimordia1ă a pus D umnezeu umr.twa cerului cu pămânrul, a "cet:ltii divine" cu "cerarea recenă", ca esenpl a "comunităp.1 pnmocdiaJe", a ,J:tmilk·i prunordtale'', a "sarulll1 prlmocd.i:tl" Ş• a ,,etnosului primordial'~. De îndar.l ce omul a adm1s o den·ere de la ,,inspim{.ia" celestă conunuă,

venită de In Dumnezeu, aJCHI!OIId ahe1a, de pe p::imfiJlt. pe care o numim "pithonid" (după numele şarpeJuj viclean), ordinea primocdlal:l s-a s tricat. În c hiac aceasră injinite'trtnalt1 pauţ.J a "lnspirnţie i dtvme :t o mulul", adică a opririi capoctăni sale Ja Dumnezeu, avem pcima separpre a ţ'lo:nurîJor, a cerului de pământ şi deci a divinulul d e uman, a celestului de cerestxu .

O r dm nou trebuie remarcat că roate tratlifiile. fără cxcepr-ic-. :tdacă Îotccaga crnosfcră cuprinde mărnlfla acestea rupruri, a acestea dcspăqici. De Ja basmul postc.osmogonic ( •• romanul lunii .. , cum a numi1 Paul Ang hel natil ţiunea d cunei sepacii .:ii cosmice) In ,.De c iv irare Oei .. ori la legel'ldele len•S:\Iimului cecesc, Sâ\l şi rnai ÎtlCOace, la palate le d in cer ale regelui egiptean . etc. avem o serie continu;l de asemenea mă rturli asupra drPIIte; t'tilmke a sepacă(i i cen•lui de pămâr,t, P celor de JUS de cele de jos şi evident a băcbandui de femclc cu [Oate dcrivaţiile ca((.~ dccucg de aicl (de la f:unilii homosexuaJe la "familii" de concubllli). Şi nu este Uuâmplătoc că pccsoan:t pcin cace Cel· Rău a reacţionat arunci la Fillipi ca să Îl'npiedice constituirea primei comunirăJi cre-ştine.

5Jl Fc 2:23-2-l sJ; Fc J: 28 su Fc 1:29





inalnreze călugă.:ul, lăsând Ln u.:mă~i o rice marecie a lumii şi indreptându-se şpre minunatele şi

.niheJele tr:o fee ;\le isihiei"Sll) . Cu dol>ândirca hcsyclticl tnccp cxercitllle ~ÎpracticW> (pmktikc) (),practica este metoda

duhovniccit."cii pcin care se cu~lteşrc ptl/tea paih)!Ja/ă a suflctului.,334). La capătul pnlct.icU ve( d obândi Ntpălilllit?a sau apat!Mitt, .,sfiirşirul prnctic a) ascezei creştine ...

Dpiti?Jwtia. i;i!ia ji lljJtJibtitt sunt a le trti .grade de pe prima rreapră il tm:drii duhovniceşti a omului. De aici se ponte ~junge la trtupta a dQtut Jpirt11akl, foarte gre~, care este aceea a "g.\OStikeiin. nG.ttottii'lt/practică două fe luri de conternpltqie (theorin): prinla Cco•lternpla~a naturală") are ca obit.-ct universul Ciptu rlloc, in v reme <.:c ob iectul celei de-a d oua (numită tlxulogia) t·ste Dumnezeu l nsu~i"53$, ,,La câodul său, conrempla~ia narurală se imparte ln 1) con templa~fa narurală secundă (;tvând ca obiect !oguul interior al fiin.telor vizibtle) şi 2) conrempbtfÎa namrală primară (nvând ca obiect fiinre invi:~.iblle şi spirituale, »dică înge ri) .. ;l6.

Noologi• evngrianif este, aş spune, compusif din douii pifrfi - noologi• practicii (J>roktikt) şi

noologia gnostică (g1roJtike) - ~l ttce in cenuu, pe d e o pa etc, misterul tmpului (trupul ca dt1mi cel mai de pret ~i ca primqâia Mu amenin~:uea cea mal mare pentC\1 o m) şi, pe de alta, misterul Jnjletllllli. intreaga vi.1f.ă a omuluj parc a fi dedicarii ,11ct:ridi trup11111i, şi, abm prln această cucerire, prin această btmin~ă în r.mp şi asupra celo r rrupeştj, to/1/emp/aţiei lui Dnllllte~/1. >Jumat prin hqychia şi ptln opot!Jeia poare o rnul să cucerească treapta a doua. g;uutike.

uDacă praktilu: fi putut fi dezvăluinl natu ror celo r ce au atiias be{)'lhia, gNOJtikc pare a 6 cezervat:l unui n\unih mult rnai cestci.ns de călugări, car<~ â\1 dobândit apatlNia imperfeeră

(JJejJtitimirea petftt:tti oparţ;ndnd11-k titgedlofj"5'31. Subînrelegem c:l t.tctorii asincconi, de<:i pre~cnra

luccăroarc a O uhultd Sffint î:n focmclc compcchcnsibilc ale rugăcmnit~ sfinrcn.ict, a)[ruismulul, m.ilei, vocape:i. vÎt'ruJilo r, exemplarităţit, geniului, e roismului coftdlan sau excepţional ere., capătă cadru de ma..'\lmă acrua lizare pe rreapta de sus, unde vlap esre cânduită după cele dumnezeieşti,

şi cadru de minimă actualizare pe treapta de jos, ltrap!a tpitbimiei, unde, practic, pr.edom1"1eşte cel rău, î:nsă numat asupra cduj căzut, nu ;tsupra vieţii insă~t ora a naturai. ct numat ;tsupra narucU şi suflcmlui celui căzut ~~ asupra celor djmprcună cu el.

Ne dăm seam a că I!Mio,gitl enl!fimlti se înremeiază pe o tecarh te care esre şi antropologică şi o nro logacii şi g noseologid. Jer;uhia on tologică îmbracă totodar.ă focma scărji gn ostice şi rotodară a unei ,,scări cosmice ... ... Putem spur1c cii omul este imaginea cosrnosului, că repet-ă la seaca existenţei lui toate etilpele Cl:e~lfiei cosrnosull,n. Desigur, p rin <<cosmoS>) trebuie să Îllfelegem lumea tii.n~elor ratJOnale căzute pon greşeaJ:t ŞI cace se \'Or inăJ~a prin mjjlocirca lu1 Hcistos. A~a cum cosmosul este constinait d in trei specii: lngeci, oamc:m Ş' de-mom, tot astfel suflenal omuiUt are o alcăruire triparnră: IIOJJJ. ti!J'IIIOJ şi t!pii'?J'IIIit/~5>&. Noologi:L evagciană este, tată ştiinţa pnn excelenră ;.l feno menulu i asinc ront ndică a tensiunii ireduct"ibile dimre timpul llSCCI'lSional noologic şi timpul dcscendem. coborâtor. is roric sau seculatisl (căci aduce rrinmfol lumii golite d e D umnezeu, d e cele s finte şi deci livcate moqi.t). Towdat-.1, tn lumina înv~~ăn1cii evagcjene lnţelegem că omul ate o componentă tngecească in el (1r011J'-uQ, una .medjană. nici ingerească nicl demonică (tkJ'IItos-u1), putând lnsă prelua vector îngercsc sau dcmo ntc, şi alra care cuprinde ln ca a lunecarea dcmomcă {epith)'lllia). adică omul d cventt pradă dczliinJUicii p atimdor, cu cele dinlăunrru ale Jui.

Noologia evagcian:t nu este încheiat:\, aşa<hu, fădi partea dedicată .. mo r~ii" şi rolului aceste ia în cad eul "si.stel'nului soteriologicn evagcian. :Moactea este tadm/ şi ft!loll!emd prin ca ce ne

5» Cf. "Bast:S de la vie monastique", i\ligne, PG, 11pud i.biclem p.27 ;.}l Cf. "Trat:uul practic•', c,_p.78, Polirom, 1997. p.IOS .ili C. B:idUitii, ,,Gilugă.ul şi moartea", p.29 536 lbldem, p.29

"" ce. c. B,ldili!•· op. cit p.29 "'CB>dilit>, p.31





Jrttfi. ti 1111 mai are pe cim Jă d.Jtme in ffilllor. Iar dnc~ în zilele cu pt'icina, dneiYJ 1-a illlriJiol pe cdlugilr~ dcmomd pf()jiliJ ,·g .til·i Sjx)rtll.!di 11ra.

Atunâ 11 fac:e să lâ!fieasâi după alte hculi. u nde ar put<·a g.:lsi mai uşor cele de ucbuinţă, u nde ar lucra făr.l arâta uudii, dac dobândind m;t.i nm lt. Şl adaugă îndată că a 6 plikur Domnulul 1m fhtt

de 1111 Joc anume: căci dumn e:t..eia:ii, zice el. i te po~i închina p cerutindeni ( ... ). Îorc-uo cuvânr, cum se spune, tl'age roare i~ele penrru ca hientl călugiir~ piisăcindu...:şi chilm, s..o ill la fugă. ~ \ cest demon 1lu e unruu îndeaproape d e nici un a ltul: o stare de linişte şi o bHC\arie de nespus cuprir1d sufletul după încheie rea bătăliei ... s•!t

Accdia, maladie a suflentlui, descoperită de: E.vagcie Pontitu1, a fost rt-::tdusă În discuţie în FrnopS.SO d e cătce Pc. Gabriel Bunge 'ln carcea consacmră acesrei bo iJSSJ şi. swprinzătot, în Rornânia1 de cărce P;tul Ang he l. î:nrr·unul din romanele ciclului său. Ziipe:;jle de·atlftJJ 1111 J'eat-~ u nde sub difl&'JlOSticul ucedit rarpalită se face fiş~ nosologică ~ ramei Clorilde, un personaj ftl ciclului.

Pr. Gabrie l BU11ge scrie: ·~Pe calea către Dumnezeu, :-tcedia este po:.te vtăjmaşul cel mai de temut intnacât ea ciscă să Îltăbll}'t iNtek#11l. t?m/rn! pen'oanei llnJa11l'. Şi, tot pr. Bunge: n.Acedia este expresia u nei adânâ de:dNie,grări a j>en'Oam:i I(RNI/It ra !lf'IH(Iff P piit:al/1/ui". Chestiunea apare in roară gcozăvra e i când este examinată noologic. fiindcă, ln cealir;ue, ace.dra este pcin excelentă ,,boala ato11iei sufleteşti)), ;t rlăg11itii Jttjlelllllli in fupr a. din1inuălii stif/tllfiiJi ŞI numai astfel a "lnăbuşini" tentml11i spirit11ol nl petsoa.nei, pe care P r. Bunge il aslmilea.ză bt!ekrt11hti. În filpt, in telectul esre do~r OJ!,tJJtlll :tcestui t~lrlm Jpin'IHP4 c.ace işi micşorea~ă fo1ţa de grPJiltJfie htlen'oară cănd intervine tJIOnia J'ltjklu/lli (acedia 6ind pcincipala coalsecinţ:l :\ acesteea), adică prin mediocritatea sufletească a persoanei. Or o persoană îşi p ierde ~.forfa sufletească" amnci când fiiJirjiJmile n:li§oase ale ;rif/etlfllli'Îş i p ierd in rensirarca. apar diJriiiiJiile, ba chlar starea afuncţ1onală, adică /lloartefl sJ!flektiJt'ti. În aceste cazuri centrul spirima.J d in om este rlirninunt spre pur;l sa buenţă, ou mai l'ă%bare ln manifesrătile exrerioare ale persoane i. ca şi cum aceastll nu şi .. ar mn_~ apaqine. Aşa se f;1ce că acea persoană cade în la t~goare, "ti1\jală"~ " lene", "trândăvie'·, sp re celebnal !ihlis famlriot, aşa de tn\ic descris de către Eugen B:trbu în romanul s;\u, ,.Săpt.:lmâna nebunilo r", sau în icascrbilit:w: spre a''rcsivtt.:tte ŞL t:tcobmism, când pt:C5oana a căzut în robta unet ideologi1, adică a devenit tdolarră. " ' . Este esen~a arei..·mlUiui mllitanr, spre antsteism, care n1erge până la apo:mtzie. l n manife:\tările extenoare. aadia îmbtad fo rma unei cidotiiJiii1 a une.t osiclasu între IPJ{ţ()tm spre lihtir şs de::fJtidejde, pe de o parte, şi mililalllisn' idM/Qgifspre iatObillirl!l ruoh1tionarşi onlileiJm, pe de ~l lt'.t.

Vedem, d ln lişa eriologică ~ ~cediei evagrietlC1 că o ~stfel de "m~l~die a sufletului'• este tipică pentcu aceia care ~um Jltirmfi contra lomh1i î'n care se aOă: sarul, ptr:t, li.miJa pe care o vorbesc, culn1cll din care se hrănesc sufleteşte, mergând până la credinta strămoşească .

. Aceştia ÎŞI ură-Sc ,,locul" du1 care se trag. adică ~ara in toate sensuci1e sa]e, ca loc geogr;1 fie, dar şi ca ,.loc spiritua l ... Se simt scrâmcol'ari de limba cAre se \rotbeşte ln locul acela, ii'Oi l izează

repl'ezemă•:ile simbo llce a le locului, cipa.rul spiritual al acelui loc (,.spaţiul mlorlric .. la rom:lni), marile figu n care şi-au legat 11numele", până L't a dever1j "epon ime", de acel Joc (zeflemeaua n~tâog:i dirijată, in cultuca mediatică c01nâneasc~, împo triva lui Ştefan cel }.(:tre şi Sf.int. contra Sfân rulu.i Voevod şi J\ Lnir Constantin Brâncoveanu c re., csce de acest op) şi cu lm.inând, în fin e. cu o rto doxtsmul nlsămean, în care acedltll văd un cumul de ratăn. de cauze a1e cşeculu1 .

În vremurile noastl'e tJt'tdia sau .,demonul -amiezii.. a cuptins mai mat;} p letoca "intelectuală", care se distr.ibuie pe un continuum noetic (de la dispreţul atintjt asupra ,.locului'• pâr'lă la formele secunde adică la meramo(fozele acedie i: "trândăvie", "la1lgoare", "tâujală").

f'oon:t p run iti vă a acedici este ,,rrândăvia'', lenea. Cei care :tu fosr deja dcvastaţ.i de acedie, ca de

S.? Cf. Evl\grie Pontic\1l. "Tommal practic" §i "Gttosticul ... Edin1ra Poliroan, Jaşi, 2003. p.69. ecL a 11-", inlroduccrc. nolc ŞI comcnlacij de Crislj::t.n Rădilili.

5"30 C(. asupm chestîuni.i. C. BăddaJă. in op.cit. SSI ,.Aktdi:t, la doctrine spici.nadlc: d'Eva&o-re-le Pontiquc Sllr l'acCdte'',.-\bO:t)' t de Bellc: Fonm.ine,J991, trndu.sii in rom~ne.şte de 1.1. ]că J r. la Sibi\1 in 1999






Partea 1

Cartea a III-a

SISTEMUL SOCIETĂ'fii N oologie interactivă

Co munitatate, rela~i, grupuri sociale

1 Densitatea fizică şi densitatea spirituală a vielii colective

1. Noologia scopului. Popoarele, elitele §i finalităple pseudomorfe O cet'CeHtre noologK;ă îndrumată de ipotezA filctorilo r care vin de la cele nepie1'iroa.re, nu

de.:. L1. t impul ruinătorJ ne conduce spce trista descoperire referitoare la marea ratare a omuJuj • modem: pierderea JegămrU cu Dumnezeu. Jntemeierea explicaţidor pe lntecaqium cu factori ai

timpului ruinăroc conduce sistemele de cunoaştere la eşec şi nnare. Sociologia ca toate ştlintele llustrează en însăşi o succesi·une de rnomunentnle r:u;\rl. Sisreme reoretfce nmeţ'ioare zac ·tn nllna mărotcisind şi despre ptll'rea lor vie, ndic-ă despre ~ndul inspita-l. dat şi despre ceett ce le-~1 adus priibuşi~:ea, tmfia autonomistă> gândul că totttl poatt· fi e"plicat prin detennlnismele rtcestei lumi şt ale acestui cimp, că ştiinta u-are :t se interesa de factorii care vin de dlncolo de timpul piecitor, ca sii propagc în manifcsriirilc omeneşti ascensiune., acolo unde torul părea destinat dcclumlui şi

piei(ii. Aceasrn este o arin tdine definitorie pentru cel ce se l ivrează fără L'esr timpului cin:unlstanlia l şi spariului ret'eo> uitând cu rotul cerul şi veşnicia, disp(eţuind dep L'indecea de a "citi•' veşrlicia p rin 0\un rlezeu şi prin lucr:area D uhului Său. OtHnne:r.eu aşa a filcur lumea încât panunetrji factoriali ai design-ului Său să devină intelig ibili celui ce se declicli tc:lil'ii şi cunoaşter:ii asccnsmnalc, tr.licc şi cunoaştere care se fac, altfel spus, trepte de uccarc la cec. Am numit aceşti p:lmmetcii f:lctori asincron~ fiindcă ac.cştia se sustrag timpulua coboniroc, acela cart~ conduce. spre moarte şi n imicire cor ceea ce fUle de parrea narurnlă, mar.erialnidi, a existenfel. Lucrurile contin roare. în felul lor, asemenea f..1ctori asincroni şi numilt reaua cunoaşrere ne ·at' conduce la i~lorarea prezet\ţei lor Î1l toate şi deci la nocunoaştereft t\aturii reale a lucr'ului. 1 .ucn'u:el>l Duhului a sădit in cele ce sunt m:u mulr decât nişte simple .. rimljiri"lmpachetate in tf'dsăturlle lucrurilor ca ceva dat, definitiv. Lucmcea Duhului a a s:\d.it in ortee lut:nt nu doac însuşt.ri ct şt Jhyin', care fac di.n lucrutl un cumul de promisiuni neînchipUJte. Nopunile de fucrori asincroni şi. de fenomene asincrone sum, lară, comune încregti cunoaşten, mclusiv cunoaşrerit sociologice.

Ca rori ceilnJri ,,ştiinţifici", socio logii mă(t\Lrisitori ai naturalismultu merodoJogic şi cleei ai materialismului Ot'b au necunoscut naruro lucrului, care este rotod:uă i b!J'ire, ,·eh icul ele promtsiuni, nu doac /nJ'H;in. Această neC\tnoaşrere~ oa inorare cu b un;\ ~tllnţă, esre răul care aduce pleuea sistemelor teoretice, pcăbuşirea lo r, in once don'l(~nm al cunoaşterii, În soc:tologic ca-o oricare a1rul.





rnonumenrala sa Jucmre dedicată culruâi fawwice 1\ Occiden tului. Spirirualirarea occidentală a pendulat constant Între cele două poziţii, Îrl formule de ÎrHtltă dlversitate, e drept_, dar pe acelaşi

fond> care rrădca2ă o macc illficuJr.m· spicituală pcnuu o lume zguduit:'i astfel. E dccp~ însă~ că nici chiar :tpuscn.ii o-au mai rămas puc şi simplu nom.inalişti oci realişti în cadrul macii lnitiativc capitaliste, când au devenit şi ei rrăirişti î:n rucâtva, cum o arată capitalismul nordic, cel care a reu şir primul să transfonne destinul popoarelor apusene prin foqa unui tto/1 tipar de lrtiin. ilustr;u de t:apitaliftii t?'t.f!ini, îrt special cei din rarnificati::t europennă. Nu banii şi bogiiţia au fost rădăcir1a

110ii lumi, ci tipart.JI creştin de tdire, ne spul\e i\fa,x \Veber. Dauna lumii moderne t>ro,·i1le d irl faptul că intre man.i fest;lrilt cacc t-au adus înnoirea, 1zvocâte din solul trălcilor cceştine, şi "spi.citul şriin~ific" care a lndnJnur lumea sp re •• pata religia" .,narucalismului mecodologtc" s·a ivic cea ma.i gravă mpntcă. prin care se poate tălmăci [oară că răcirea moderniră~ii. DiJJ ot:elaji IJtiJIJ/ttJI a derelfil dar ptnt.nt rilsiiritelti fii mare{/ ontinomic ll()miua!iJJII.r~aliJm 1111 p()ute fi te':J)lra/tJ ti cr1 tdt:1'i1mto dirtt1it 1111 e tllj>rinsi tit t-ele două tt:ndinjt autit:omi"'t• d titlr·() dirrcţio11are diftrltă mgeralt1 dt 111areu illSpiraJie trilil'iită, ,'Prt 11e prel'ine ni jtlt-·fon'i m'Îimr111i dtd11 pa!fial t'O!I!prehensiblli ţi nulif:al (}(."/iri IIJIQUIÎ 1i1 J'i plitt jtara lriiin'/ur omtllti/i. Adie~ prin lrt1irilt fÎ t71Jioapenle ait't:JJJiOJTak, care compun ,·rara sprt cer a OIIJIIim' m fiittfti dtiJpotriră ltrMiră jÎ celesM. În oncare. di.mrc iniJJatlvelc sale, inclusrv În cea capitalistă, uttcgraroace. Răsăcirul va eşua dacă nu va. şt1 să facă din trăirile şi cunoaştecîlc :tSccnslonale fimda{Ja manifes[ăriloc sale axi:Lle~ il iniJiativelo l' sale, oâcare al' fi acestea. Dacă 01nu l racea.ză ascensiunea el ratează adevănal său de fiinţă dt."'potrlvă celest:l nu doar pământească. Altfel spus, consecinr:t sigudi a unui atace eşec este n ap nara din tce celest şi tecestna, d i_ntce pământ ~i cec. Pcin unnn.re lnttc.aga realitate a omului este atâta câtă se c upnndc în cadrul rollciloc sale şi la scara lo c. Câtă

• trăire a.râra. ccaliratc. şi rot atâta cunoaştere. Lnsă ffălnlc unui agent cuprind comunita[c.a popomlui din eate a.cel a.gem face pal'te, 11~0 exclud. căci Hăil'lle ascensionale cohoară spiritualul in concrec nu ridică concrerul la abstr:ac r.i~mul inelecrului. ln absrracţlile unor reguli şi principii i'mpcurnutare pe cale::t intelecnalui, prin fel de fel de refete şi pri1l plasfl logică a urlOr c:. tegorii abstracte, oricăt

dt· dare :te fi acestea şi de generoase în abstractjsmulloc. Preîntâmplnarea nomlnalismului râruu, vada;tmlc, prin care s·a şi pcodus s tartul

Renaşrecu, ca p relungire a ilcesrui nomtnaJism ori ca reacpe la e l (in cadrul realismului). nu esre posibiL1, a ltfel spus, decât prin ideea ,.ţni/JI(f/lllni triiirtl•. Răsări ruJ es[e, finalmeme. trtiirisl, aşa cum Occide•n ul este, intr-o mare măsură, IUJII!Înalist, domi11anui di1t care nu ponte ieşi decât printr-o perpetuii mişcare pendulatorie întce cele două extreme: nominalism ' 'ersus realism.

Trdirisn111f ne scoate dm pendularea ace:tsta măcm:hoace: "nommalism-rcahsm'\ prin accs[ al tceile."l recmen care este utră.irea".

Dintre apuseni. doar americanii au presimp t dtreqia aceasta medi;lJă în cadml şcolii

in teta:qioniste~ pe care ÎltSă :ua d e.:t.ec h ilibc:u-o J()t'Îo/Qgii ftolii dranullm'!/« şi a i orientării

e tnometodo logice, cei ce·nu fotpH deznodiimântul la chestiunen imeracl·iol l ÎStă tot într-o dicec~e

nominalistă, fiindcă interpcet•lf.ÎOoi.Srnul lor este tot un fel de cugetare abstractă, o ,-.,u.ianr~ a cari\anU videoe (a ccvicleniei ruţjunil', cu sintagma hegeliană). CapitpfiJtJJIII oJn(ritalt tt foJttÎJJti,; e!tfJI Jrăhisl. a 1 jÎ t·el japotJl!;_ 111ai ldr;;j11. (Oji rd bn't.oJiir. ,·ăâ c:u11J alljel /le·atn p111ea t..'\j)lko tân'tl pd11âpii/1Jr de tiof(/ pmito11ă. tiplvape (/St'elice, t'tm! c't/111/HIII .fi/1/dafia tk:n/or t·apitolisi!Je. Epora eli~obelhmu1 este puri Milă. IÎu~putJJri/e t•upito/istJIJI!Hi Ollltritdll JC doton!acyl dale; p11ritane a piouien'/or,fronti~n!i otntn't.:ane cort Olt jătlll

di11 &'blie fiotda{ia «ftJtm' ttou • .pd!lltÎIII fligărluit", rpom {()kiiJmPP jopo11e~;,P t.Jte p11rilani1 """'o Pr«lif fo111Hio four/p/Qtm a «<pţJru{iei Nli!Jubi.Jbi, J"•tJJPki. robordlOPtt di11 red~t« claiif de Jpntm•ai ett.

Oricum, c de rcrmur că în secolul a l X1 V -lea, rcla~a Occldcnrului cu IUsăcirul se poate r.tlmăci tocmai pcm această pereche noetică; Palama-Vadaam. iar deciziile sinodaJe (din .SinoadeJe ţinute ln iunie şi august 1341) l·au condamnat pe calahtezul Vadaam şi în felul acesta au apărat di~rinqia palamită dinu-e tJellţa ditinif şt e11ergii. distinqie care nu există la apuseni. o r tocm::ti flCCllStă cnrerlţă ll condus l:l m~re-a alunecare autonornistl fi \llnilllÎSmtaltai şi a nlţionalism~..Jui modern şi deci la ratarea cunoaşterii factorilor asi11croni, ratarea. 11:\Şteri i \11\ei







II Comunitatea fondatoare şi elitele: dreptarul divin şi devierea omenească

1 Comunitatea primordială. Deviere şi factori îndreptători (asincrooi). În vizmne:.t soci010J.>11.11ulttall:m, Vilfredo Parcco, ori<.:e societate c divizadi ln mase şi cli.rc, dreptul la bunăstare şi fericire fiind legitimat de fenomenul naturalmente dat a) d iviziunii Între cei înzest~ţ-i şi dec-i îndrituiri la bun~stMe şi cei neînzestrnJi, destinafi sărăciei Ît\ chip lliltural. A.cel'lstă viziune ates~ o deviere de la ceea ce ne spune legea creştină a "da n.1 ··ilor .. sub două aspeCte. _r.. [ai întâi, dam cilc nu Stlllt "naturale>', c:t ln viziu nea paretiană, ci uSupranan•rale'', ;tdică

sunt expccsU ale unei putea tainice depozitate în roată făptura sp re a-1 6tce cap:tbil pt! fiecare săş( depăşească propria oarură. În al d oilea cind, nu putem spune că damrlle sunt prezente la unil ş( abseme la a1fli, căci Dumnezeu a d;n fiecăruia, doac că asupra unora a pus sarcini mai mari (mai mul~·i tnlanr~, ial' asupm a1ro ra SiHCin i m::ti t'eduse (mai pu~ni l'alanJi) . Însă pcincipiu l d.istcibuirii dan1rilor nu e pus in d.iscuţ.ie fi indcă roţi poauă povara binefăcăroace a propciiloc w.lanfi. i\ ave:t talanţi mai puţini nu înseamnă }l :wea daroci rnai pufine~ c i s:u:ci.ni mai neapăsătoare, confo rm prmcipittlui că Dutn ncz.eu nu dă nimănui mai mult decât poate duce, nu·i dă cuiva niciodată peste p urc rilc Jui. OifCrcnţierca puu·rilor este u n fenomen posr-cdentc, nu ţine d e noolgia paradisiacă, ci de OÎJlduiala secundă, de ,.ceNa l·ea rerenă", nicidecum de cea "divină ... Orice e!\-plicarie sociologică trebuie să admit?i acesr d at o rigimu:: comunira.rea oamenilo r ca făpn1ri dăJ:Uite de D umne:teu, chemate de Dumnezeu sp re f~pte COI\fonne cu danarlle fiedi ruia şl deci cu rÂnduiala divină. A asculta de legea dtu1.arilor şi a implini ceea ce o~ltnneze\a a aşe:t::n ăn propria-fi f.ipmră t.stc o com:tndă dumnezeiască şi un atestat al comportării după îndrcprărllc lui Dumnezeu. Fafii de d aml acesrn prlm ::.ocier~rea omeească eulea.ză căderi, de,·ieci e tc .• dator~re uno r "forţe sau sisreme de foqe .. străine de legea divină. care s.e compun ln medjul ambianr li deliPt,t1 !iJtia de ÎIIPhtktre tit on'::;p111 o in1ilor 1i d «Jkt'lhitPfilordt•opqn'nJ.

T raian Br.ăilea.ou, sociolog cre-ştirl , leagă apaciţia oricăror for!llt iOdrtle de ac~ur'lea u1\0 r .Joqe sau sisteme de for{e ale mediului :unbiant", :t, b, c, ... , x, s tructura formelo r sociale evidtnriind tocma1 "acţiunea acesto r forte", iac, pc de altă parte) admatc c.ă, ,)n timpurl pre istorice a exisrar un singut': t.ip o menesc ŞI o singu ră formă socială" (ceea ce înseamnă că .,mediul a fost acelaşi pe toat~ supr:lfuJa piimHtttlalui"'S96). Este ev1dem cii În fuza primordială

acest tip rrehuie să fi fost acelaşi cu »comunitatea prlm:f\ or.iglna ră, unde. nCOilnbiul 11 -at fi fost lngcădit de rase", ca. în lumea d e a:ti, când un ,.b:tncher berline..: nu $-ar căs:hoci cu fitc:. unui hotentot"59;. Ace-.astă comunitate primo rdială este arest'.ttă de toate tradi{iile cuJminând cu tmdiria blblkă pdn cace este mentaonară comunitatea origmară. parndistacă. a omului cu Dumnezeu şl deplina u nitate a bărbatului cu femeia . Am purea spune că din momentul î.n care :\ dam p re-asculttl şop1 ira "inspita~'ie .. \1eniră de Ja şarpe (mo mem În care se devoaJeazii şi ,,p rima consteLtrie a forJelor d i1l mediul ::.mbia.nr .. , lnrce care pe primul Joc esre~ llllă, "vic lenia şatpel'ui .. ) s-a creat şi cadn.d "naştecii unei forme ~ociale" no i) pe care o putcrn numi "sat planetar'~ . Este ocganizaoca omulut alungat din Rat, punând în su flet 11-0Jta/gia pnradis11/Jii pien/111 ŞI făcând din accastl IIOS/algie (tcnsmnc sufletească) ~~ pcim:t cărămadă a noulul ediftdu Joâal, a noii orga11i;;_aţii .1oda!e a sa11t!ui priiJimrlial. În aceasrii forma riu ne socialir prlmat"d este pceJuară~ iară, tensiunea dimre cniul p1ecdur, ca formă de comunita te Şt de organizare djv lnii, şi noua o cg.u1iznt-e dobândită pe pămân{ În formula ei imperfectă. O mul că:wt a p re:tidit, iatii) Îrt toate ma.nifestih·ile lui spirituale şi-n prima ordine pe carea edi6c.at-o pe p:lmânl, piatrn d in vâ di.ll unghiului, titJJia/giP par(ldi.ud11i, cacc se va şt adcvt:ci acvc::t fundafJc a no ii o rdini în cadntJ Bisct~cU DumnczculuJ înom(.~nit, cobonh pe pământ spre a cesraum o rdinea degrndară ŞI a .. J sah"a pe omul căzut Î.n păcat şi În

"" U>iUem, p.57 591 Brli1eArlU, 2003, p.57





















































































Date post:	10-Jul-2016
Category:	Documents
Upload:	robin-hood
View:	14 times
Download:	6 times

Binder1_Part48.pdf

Documents