ANTOLOGIE, EDIIE, STUDII I NOTE
DE !vALERIU LEUl I NICOLAE BOCAN
AU COLABORAT
_, _ MUZEUL BANATULUI MONTAN REIA
Prof. univ. dr. Rudolf Grf
Prof. univ. dr. Ioan Bolovan
Coperta 1: Delegaii Transilvaniei, care au prezentat la Bucurejti rezolu,tia de unire a Transilvaniei, Banatului, Crijanei ji Maramu­ rejului cu România, în mijlocul ofierilor ji soldailor ardeleni din Batalionul 2 Alba Iulia, cu drapelul primit de la voluntarii români la Chijineu pentru a li depus în Cetatea Alba Iulia.
Coperta IV: Membri ai corpului voluntarilor români în Rusia.
MARELE RZBOI
DE jv ALERIU LEU 1 I NICOLAE BOCAN
AU COLABORAT
2012
Descrierea CIP a Bibliotecii Naionale a României
Marele Rzboi în memoria bnean (1914-1919) / ed., studiu ~i note \'aleriu Leu i Nicolae Boqan; au colab.: Mihaela Bedecean i Ioncla Moscovici. - Cluj-Napoca: Presa Universitar Clujcan, 2012-
voi.
ISBN 978-973-595-375-1 Voi. 1.-2012.- Bibliogr.- ISBN 978-973-595-376-8
1. Leu, Valeriu (cd.) II. Bocan, Nicolae (ed.) II 1. Bcdcccan, l\lihacla ]\'. Moscovici, Joncla
94(498.5)"1914/1919"
© 2012 Autorii volumului. Toate drepturile rezervate. Reproducerea integral sau parial a textului, prin orice mijloace, fr acordul autorilor, este interzis i se pedep­ sete conform legii.
Universitatea Babe-Bolyai Presa Universitar Clujean Director: Codrua Scelean Str. Hasdeu nr. 51 400371 Cluj-Napoca, România Tel./ fax: ( +40)-264-597 .401 E-mail: editura@edirura.ubbcluj.ro http:/ /www.edirura.ubbcluj.ro/
Cuprins
1. Valeriu Leu: Memorialistica româneasc din Banat referitoare la primul rzboi mondial i la Unirea din 1918 .................................................... 7
2. Nicolae Bocan: Memoria bnean a Marelui Rzboi i a Unirii cu România ............................................................. 31
Not asupra ediiei ....................................................................................................... 131
4. 1. Babeu: Din peripeiile subsemnatului i ale colegilor .................................. 141
5. Nicolae Badiu: Aduceri aminte ........................................................................... 145
6. Filaret Barbu: Jurnal de adolescent (1918-1920) ............................................... 155
7. Coriolan Bran: Amintiri ...................................................................................... 179
8. Coriolan Bran: Amintiri personale asupra unor momente în legtur cu actul Unirii din anul 1918 ........................................................... 265
9. Prof. P. Bizerea: Românii din Banatul sârbesc la Alba-Iulia. Amintiri din Vâreul de la 1918 ......................................................................... 293
10. Sever Bocu: Drumuri i rscruci. Memorii ........................................................ 297
11. Sever Bocu: Opt luni în Kiev ............................................................................... 367
12. Dimitrie Botu, preot, Sculea: Amintiri din rsboiul mondial. Lupte crâncene în sptmâna Sf. Pati ............................................................... 387
13. Emil Boti: Amintiri (1904-1984) ......................................................................... 391
14. Valeriu Branite: Amintiri din închisoare (Însemnri contimporane i autobiografice) ..................................................... 409
15. Caius Brediceanu: Rsboiul mondial ................................................................. 473
5
16. Nicolae Brînzeu: Memoriile unui preot btrân ................................................. 483
17. C. Buracu: Amintiri ............................................................................................... 515
18. Pompiliu Ciobanu: Unirea Banatului i încoporarea Timioarei la România Mare. Date istorice adunate de dr. Pompiliu Ciobanu ................ 561
19. Nicolae Comeanu: Amintiri despre anul1918 în Caransebe ........................ 617
20. Aurel Cosma jr.: Armata unirii de la 1918 ......................................................... 621
21. Dr. Aurel Cosma: Amintiri de la unirea din Alba-Iulia. Aspecte i impresii de la Marea Adunare Naional din duminica de 1 decembrie 1918 ............. 631
22. A urei Cosma jr.: Adeziunea vabilor din Banat la Unirea de la Alba-Iulia. Adunarea naional a vabilor de la 10 august 1919 în Timioara ................. 659
23. Aurel Cosma jr.: Începuturile activitii mele de ziarist .................................. 667
24. Mihai Drugrin Petricoane: Însemnrile unui director de liceu ..................... 709
25. Octavian Furlugeanu: Amintiri ........................................................................... 739
6
Valeriu Leu
1. Memorialistica româneasc din Banat referitoare la primul rzboi mondial i la Unirea din 1918
Cele dou evenimente istorice a cror relaie este atât de strâns au fost tratate inegal în istoriografia român. Rzboiul are câteva istorii (Alexandrescu et al. 1987; Atanasiu et al. 1979; Kiriescu 1989) i sute de studii, dar cu foarte puine excepii ele sunt construite din perspectiva statului român de atunci, adic a "Vechiului Regat". Ce s-a întâmplat cu românii din afara acestei teritorialiti în timpul conflagraiei a interesat mai puin, judecând dup numrul studiilor care i-au fost dedicate. Cum au strbtut ei - fie soldai, fie civili, fie rani, fie oreni, fie maturi sau copii, femei i brbai - acele timpuri aspre rmâne înc de dezvluit prin publicarea documentelor. Semne c aa se va întâmpla sunt (Bârlea 2004). Oricum, echilibrul trebuie restabilit, perspectiva trebuie multiplicat. Specificitatea, particularitile contextului istoric diferite de la o provincie româneasc la alta - Banat, Ardeal, Bucovina, Basarabia - trebuie luate în calcul. Despre Basarabia, regimul comunist, cum se tie, a interzis orice investigaie istoric serioas.
Recuperrile contemporane sunt grbite i contradictorii, afectate de tensiunile de pe limesul ce separ Europa Central de Rusia. Cum am menionat deja, nici în cazul celorlalte provincii, lucrurile nu sunt duse - nici mcar aproape - de epuizarea resurselor documentare. Inhibiii mai exist i astzi, ca i influene de natur politic i ideologic i sunt uor vizibile. Adevrul este c inerii, uneori chiar mai accentuate decât în cazul românesc, se gsesc i la celelalte istoriografii est-central europene.
Unirea din 1918 s-a bucurat de o mai mare atenie, dar cu accenturi, cu insistene pe anumite momente, ceea ce creeaz inegaliti de tratament, valorifi­ cându-se o linie stabilit în timpul comunismului prin prestaiile ocazionate de ani­ versarea unei jumti de secol, dar continuat inerial i dup 1989 (1. Munteanu et al. 1992) Chiar i arhitectura lucrrilor este oarecum tipizat (Constantinescu, Pascu 1968; Marin et al. 1968; Popescu-Puuri, Deac 1968). Mai întâi, o disproporionat de lung istorie a unirii care pleac de obicei de la daci i romani, strbate "ca un fir rou" toate epocile. O fixare la fel de disproporionat se referea la clasa muncitoare care, dei ataat lozincii marxiste cu proletarii unii din toat lumea, acum acioneaz strict în interes naional, disociativ. Se evideniaz o contradicie
7
Marele Rzboi în memoria bnean (1914-1919)
ce se explic ambiguu sau nici nu se explic. Marea Adunare Naional de la Alba­ Iulia pare mai degrab prilej de vesel chermez, un mar triumfal, discursuri solemne rostite într-o zi de la începutul iernii. Se întocmesc liste de participani, fiecare nume nou adugat era socotit un uria triumf istoriografic. Despre interveniile militare strine, cum a fost ocupaia sârb în Banat, se vorbea puin i adeseori atât de ambiguu încât cititorul nici mcar nu tia despre ce armat este vorba. Nici despre unitile de voluntari români care au luptat în Siberia împotriva grzilor roii, continuând astfel rzboiul de-a lungul transsiberianului pân în 1920, nu se putea scrie nimic. Dup 1989, subiectul începe s fie cercetat cu mai mult calm i cu mai mult temeinicie, dar nici pe departe atât de intens pe cât ar merita. Totui se achiziioneaz beneficii evidente i se introduc fonduri documentare necunoscute sau puin cercetate pân în prezent, pentru Banat cel puin (Duda 1996; Munteanu et al. 1992). Interesul suport o multiplicare i o descentralizare, contextul local, provincial este luminat mai intens, sunt cuprinse în orizontul investigatiilor i categoriile "mrunte", "omul obinuit", micarea
voluntarilor este reevaluat, cunoaterea mult extins (Leu, Albert 1995). Lucrurile merg totui poticnit, cu pauze mari, cu repetiii deranjante. În general,
istoriografia bnean nu izbutete s-i creeze acel mediu academic care s favorizeze studiul sistematic i serios fcut de profesioniti conectati noilor metode i instrumentarului promovat de istoriografia universal contemporan. Asaltul amatorismului este înc viguros favorizat de lipsa de criterii valorice în judecarea rezultatelor investigaiei i de o fragilitate congenital a instituiilor menite s susin totui efortul istoriografic. Studiile privind Banatul în timpul primului rzboi sunt rarisime. Arhivele trebuie deci scotocite, documentele publicate, mobilitatea perspectivei accelerat, bibliotecile citite, chiar dac sunt în limbi strine. Cea mai mare urgen este îns aceea a lrgirii bazei documentare. Lumea bnean în rzboi este deocamdat numai întrezrit. Interesele multiple i
adeseori contradictorii pentru Banat, complexitatea etno-cultural, lingvistic i
confesional, aciunea diplomatic, ghemui de aciuni i reacii trebuie aezate sub fascicolulluminos. Ce s-a întâmplat cu ostaii români din unitile militare austro­ ungare? Pe ce fronturi au fost? De când pân când? Ce pierderi au avut? Care a fost comportamentul lor în raport cu marea prbuire de la captul rzboiului i
construcia lumii noi? Care a fost reacia elitelor româneti la multiplele provocri, la ritmul extraordinar al schimbrilor de situaii, la stimulii externi i interni? Ce s-a petrecut în contiinte atunci? Ce s-a întâmplat în lagre? Ce s-a întâmplat cu refugiaii din Ardeal i Banat dup armistiiu i pacea de la Buftea, dar i pe toat durata rzboiului? Toate acestea sunt întrebri care-i ateapt rspunsul. Este limpede c trebuie prsit traseul prestabilit i pozitivismul care a dat în factologie greu de "înghiit" de cititorul contemporan, dornic s gseasc oamenii în vârtejul istoriei, c trebuie îndreptate lucrurile i spre mentaliti, sensibiliti, spre perspectiva comparatist, spre animarea tablourilor încremenite i mai ales trebuie înlturat demagogia istoriografic.
8
Valeriu Leu: Memorialistica româneasc din Banat ...
Noile direcii istoriografice care încearc s repopuleze spaiul cu oameni - cu oameni care au psihologie - în locul peisajului arid instaurat de canoanele pozitivismului marxist, al mulimilor anonime - "categorii", "clase", "mase" - necesit îns nu doar o bun cunoatere a unui nou instrumentar, ci i noi categorii documentare. Este vorba deci de a înnoi metodologia, instrumentarul, perspectiva i temelia documentar. Corespondena, jurnalele, memoriile devin categoriile indispensabile. Ele nu au lipsit cu desvârire antierelor dedicate primului rzboi mondial i Unirii, dar s-au folosit zgârcit i fragmentar. Lucrrile dedicate subiectelor în cauz s-au mulumit cu aceleai texte publicate în anii interbelici. În ciuda diferenelor dintre autori sau a timpului dintre apariii, sursele, este uor de vzut, sunt mereu aceleai. Nu s-au fcut reeditri, nici vorb mcar de proiectul unui corpus memorialistic bnean integral. Apelul la aceste surse era sinuos, în funcie de permisivitatea regimului, conjunctur, era condiionat ideologic i
politic i a rmas inerial. Aceiai spun acelai lucru în acelai fel! Dincolo îns de solicitrile impuse de "noua istorie", care peste tot i pentru
toate epocile pretind o multiplicare a surselor i a genului de surse, în cazul Banatului (pentru evenimentele menionate) mai ales pentru Unire, este vorba i despre o penurie documentar.
În cazul chestiunilor legate de operaiunile militare la care au luat parte unitile cu efective româneti din Banat pe fronturile sârb, italian i rus este cu siguran o penurie rezultat din lipsa de interes a cercetrii care, considerând c numai ce s-a întâmplat cu românii cuprini în unitile vechiului regat privete istoria româneasc, nu a investigat arhivele militare austriece i maghiare i nici mcar pe cele româneti. O nou generaie, poliglot i motivat, va putea umple cu uurin acest gol.
În schimb pentru alte aspecte (legate de viaa în vreme de rzboi), raritatea surselor este determinat de alte motive. În primul rând responsabil pentru aceast stare de lucruri a fost neglijena celor care le deineau - ele nu au fost protejate în arhive oficiale -, încredinai c nu scrisorile de pe front ale bunicilor i nici socotelile gospodreti scrise pe filele unui calendar de un ran oarecare sunt indispensabile "marii istorii", una a "marilor" evenimente i a "marilor" personali­ ti (pei, rzboaie, regi, generali i oameni politici), aa c puteau fi aruncate pentru a face loc "actelor" contemporane, utile. Greu s-a îneles - nici astzi deplin - c "actele" sunt în acelai timp i "documente", dar c acestea din urm sunt mult mai diverse i includ în categoria lor o mulime de înscrisuri nu doar pe cele oficiale emise de autoriti. Nu exist nici (doar în mod excepional) colecii
complete din presa vremii. În sfârit, documentele datorate autoritilor, documen­ tele datorate comunitilor bnene care-i constituiau noile organe ale puterii politice - Consiliile Naionale - i noile instrumente armate cu scopuri poliieneti i de aprare - Grzile Naionale - sunt extrem de rare. Vechile autoriti au fost înlturate, iar cele noi nu aveau înc exerciiul birocratic. Adeseori evenimentele se consumau oral, o ceremonie religioas i un spectacol ad-hoc cu cântece i hor. În
9
Marele Rzboi în memoria bnean (1914-1919)
puine cazuri se întocmeau procese verbale i uneori chiar i acestea au rmas la cei alei atunci, nearhivându-se. O lucrare care i-a propus s adune documentele pentru Banat reuete s inventarieze pe durata de la 12 octombrie 1918 la 10 august 1919 numai 196 documente, din care aproximativ un sfert (vreo 50) sunt de fapt articole de pres i alte 6 sunt scrisori sau scurte texte memorialistice! (Munteanu et al. 1983, p. 42-221). Când este vorba de sub 150 de documente propriu-zise e limpede c avem o deficien de informare, c o construcie nu se poate aeza pe o astfel de temelie i deci elaboratelor administrative, politice trebuie s le alturm izvoarele "alternative", în primul rând memorialistica. Acest lucru se impune ca o urgen.
Realizarea corpusului bnean este, acum, în curs de finalizare (Bocan, Leu, 2008). Investigaii în diferite colecii publice i private au permis identificarea, copierea i pregtirea pentru editare a unui numr de 58 de texte memorialistice privind Banatul în timpul primului rzboi mondial i Unirii având 50 de autori. Dar, dac vom asimila pe cei care, cum vom vedea, au rspuns apelului formulat de N. Ilieiu s relateze cele ce s-au întâmplat în intervalul menionat, numrul lor crete cu câteva sute. Se depete astfel cu mult numrul documentelor menionate mai sus. Este vorba, precizm, despre memorialistic româneasc.
Aceste texte, împreun, adun aproape 2000 de pagini în forma computerizat. Suntem îns convini c mai exist i altele, pe care nu le cunoatem înc i care, pe parcurs, vor completa colecia noastr. Ca dimensiuni ele sunt foarte diferite, de la 2 pagini la peste 400 de pagini. Autorii, respectiv gradul lor de cultur, sunt iari foarte diferii- de la rani ca Ioan Albu din Reia, Ioan Pelea din Fibi, Ion Stângu din Gârlite, Petru Oance din Boca Vasiova, la muncitori ca Eftimie Gherman din Lpunicul Mare, Traian Novac din Ticvaniul Mic, Iosif Renoiu din Boca, la preoi ca Iosif Coriolan Buracu, învtori ca Petru Ugli din Bata, Pavel Jumanca din Caransebe, profesori ca Petricoane Drugrin din Oravia, Petru Bizerea din Deta, ofieri ca Ioan Babeu din Borlovenii Vechi, Octavian Furlugeanu din Doclin, Grigore Mihiuiu din Bozovici, juriti ca Mihai Gropianu din Oravia, Ilie Gropianu din Sasca, ziariti i oameni politici ca Valeriu Branite din Lugoj, Sever Bocu din Lipova, Petru Nemoianu din Petrilova etc. Enumerarea poate continua înc mult. Cu toii sunt cuprini în volumele coleciei memorialistice pregtite. Diversitatea aceasta este în sine un mare avantaj pentru cercettor, pentru c, acum, poate scruta istoria dinspre atâtea contiine i mentaliti ale aceluiai spaiu, ale aceleiai epoci aflate în raport direct cu aceleai evenimente i
întâmplri. Imaginile pe care le pune la dispoziia istoricului, generate în primul rând de nivelul social i implicit cultural al indivizilor, dar i de datele personale, creeaz complexitate, recreeaz i animeaz lumea de odinioar. Utilizându-le profesionist, putem coborî la periferiile sociale, dar putem urca i spre grupurile elitare ale românimii bnene, în momente decisive ale istoriei naionale i
universale. Rsturnarea aceasta uria care a învlmit popoare, afectând destinul multora, al tuturor de fapt, mici i mari, se produce acum aievea, se aud vorbe,
10
Valeriu Leu: Memorialistica româneasc din Banat ...
strigte. Împucturile i demagogia discursurilor politice nu sunt doar menionate, pot fi ascultate. Cu ajutorul memorialisticii intrm în filmele interioare, prind contur i ultimele rânduri ale mulimii, încep s se disting chipuri.
Dar de ce, când i cum au început toi aceti oameni, atât de diferii, s scrie? Este prima întrebare pe care nu numai canonul cercetrii îl impune, ci pur i simplu bunul sim, curiozitatea cititorului. Aceast întrebare determin de fapt prima bifurcaie a cercetrii. Nu exist în cazul acestor texte doar un singur interes, acela pentru evenimentul descris, ci i acela pentru autor, pentru istoria textelor. Sunt deci de acum în atenie dou "istorii", la fel de interesante. Este clar c scrierile sunt produsul memoriei unor indivizi confruntai cu o istorie aspr, violent chiar, dar în egal msur i produsul epocilor în care au fost scrise. Este o virtute pe care documentele oficiale nu o au. Sunt cuprinse în ele dou nivele de lectur, evident, pentru cine cunoate ambele coduri. Primul pentru istoria evenimentului i altul pentru istoria epocii în care a scris memorialistul.
În anii imediat urmtori rzboiului, în Banat prea a se fi instalat o perioad memorialistic arid. Puini au scris, cu toate c rzboiul ar fi trebuit s provoace o adevrat cascad a scrierilor. Au fost atâia lupttori, care au trecut prin atâtea întâmplri extraordinare, prin lungi cltorii - e drept motivate militar -, dar care preau s nu fi lsat nimic în urma lor, nici o urm scris. Un ziarist izbucnete reproând: "Când va veni oare i "]ak London"-ul plaiurilor bnene sau mai bine zis al uzinelor i minelor de aici? Dar "Knut Hamsun"-ul nostru care vrea s rsar de nicieri pentru ca s scrie despre pribegiile bnenilor foti soldai în annata austro-ungar, în primul rzboi mondial? Au fost bnenii- ca prizonieri- prin Petrograd, Moscova i prin închisorile i lagrele Siberiei, iar la întoarcere un numr mare dintre ei au trecut prin Japonia, Arabia, Egipt, prin porturile Haiffa, Iaffa, Constantinopol, au fost prin Serbia i prin oraele Italiei, dar nici unul -înelegei? -absolut nici unul n-a scris mcar un rând despre viaa lor aventuroas i plin de peripeii. i n-a fost unul sau o sut, ci cu zecile de mii" (Jurchescu 1930, p. 4). Revolta cuprins în textul de mai sus este mai degrab una motivat literar. Evenimentele excepionale i mobilitile excepionale - condiii, are convingerea autorul, indispensabile unei scrieri remarcabile - n-au reuit s impun nici un autor important. Din perspectiv istoriografic îns, judecata sa n-ar mai fi trebuit s fie la fel de aspr. Apruser deja primele semne c lumea bnean nu era nici pe departe atât de tcut pe cât credea el. Primele memorii au aprut îndat dup terminarea rzboiului, în anii în care societatea româneasc era preocupat s se organizeze în noile cadre. Nu poate fi surprinztor deci, c într-un anotimp intens -aa este întotdeauna cel de tranziie­ trecutul apropiat era invocat în sprijinul anumitor poziionri, al unui grup social sau altul. Voluntarii - militari din armata austro-ungar care ajuni în prizonierat se înrolaser în uniti sub drapel românesc - încercau, în vacarmul zilei, s
închege o organizare, s-i susin punctele de vedere. Faptele lor de mare curaj se petrecuser doar cu câiva ani în urm, dar începeau, deja, s fie ignorate, ceea ce prea multora cel puin o ingratitudine. Purttorul de cuvânt cel mai înflcrat era
11
·Marele Rzboi în memoria bnean (1914-1919)
P. Nemoianu. El se strduia s atrag atenia asupra faptului c dorina de Unire a venit din ambele pri, dinspre Vechiul Regat, dar i dinspre prile cuprinse în fostul Imperiu Habsburgic. Nu a fost vorba numai de o atitudine strict politic a celor din Banat, Ardeal i Bucovina, ci i de o serioas component militar care a implicat mii, zeci de mii de oameni, decii s se reîntoarc în tranee, riscând i
execuia în cazul capturrii. Micarea aceasta a voluntarilor trebuia recunoscut i luat în seam atunci când se reorganiza statul român. În 1921 i 1922, P. Nemoianu public dou cri pe acest subiect- "Corpul voluntarilor români în Rusia" i "Prima Alba-Iulia. Voluntarii români în rzboiul pentru întregirea neamului. Istoric
general", prima la Lugoj i cealalt la Timioara. Chiar în titlul celei din urm, el precizeaz c este vorba de o istorie, dar sursele folosite sunt mai ales amintirile înc atât de proaspete i, într-o mic msur, presa. Prin acest text se deschide, cel puin pentru Banat, o direcie istoriografic, din capul locului strâns legat de cea memorialistic. Studii istorice propriu-zise nu apucaser a se scrie, arhivele erau împrtiate, multe rmase prin ri strine inaccesibile acum (Rusia), centrele de cercetare înc nu se constituiser, urgena era îns maxim. Aa se face c i acum, ca i în alte împrejurri ale timpului istoric românesc, începuturile unei istoriografii trebuie cutate în memorialistic. Este adevrat, aceste texte sunt rare - perspectiva temporar favorabil scrisului este, cum se tie, mai degrab una îndelungat -nu aveau mari dimensiuni i nici nu intraser în atenia editurilor cunoscute. Uneori se strecuraser în filele unor calendare - gen atât de îndrgit în ruralitatea bnean - cum au fost "Calendarul Românului" editat de Episcopia Ortodox a Caransebeului, "Almanahul Banatului" sau "Calendarul Banatului" de la Boca etc. sau ale unor reviste locale colportate mai degrab decât difuzate cu mijloacele unei prese moderne, cum a fost" Vasiova" lui P. Oancea, faimosul"Tata Oancea" i care aprea unde, când i cum se putea. Era îns deschis celor "mruni", celor din satele i orelele bnene. Respectul pentru scris era enorm în Banat, venea din vremea Luminilor (Leu 2007, p. 187-287). Atestatul unei "celebriti" locale nu putea fi dobândit decât în scris. Nu-i de mirare deci c, începând cu însui editorul, o mulime de oameni - preoi, învtori, profesori, ofieri, funcionari etc. - îi
scriu, public, în aceast revist, memorii. Cum cele mai interesante panii ale lor, cele în care au putut s-i afirme curajul, dârzenia, devotamentul, credina nu puteau fi decât cele din vremea marelui rzboi i marii Uniri, rstimp când au ieit (doar pentru a se reîntoarce) din monotonia micilor târguri, acestea ddeau subiectul predilect. Confruntarea unei biografii cu istoria, în ipostaza sa violent, spectaculoas, a generat întotdeauna scris memorialistic. P. Oance public în foileton, din 1929 pân în 1934, propriile amintiri de rzboi. Adunate laolalt, ajung la dimensiunea unei cri. A fost nevoie de o munc de ani de zile pân ce am reuit colectarea, pentru c nu exist o colecie complet din "Vasiova".
1. Babeu, ofier proaspt întors de pe front în Oravia ocupat de sârbi, public i el în "Vasiova" episodul trecerii munilor spre Oltenia, apoi spre Transilvania, pentru a se pune la dispoziia armatei române (Babeu 1931). N. Badiu din Seleuul
12
Valeriu Leu: Memorialistica româneasc din Banat ...
aflat astzi în Banatul sârbesc relateaz întâmplrile prin care a trecut în toamna lui 1918, când a plecat, împreun cu ali ofieri i soldai români din garnizoana Komamo, spre cas i apoi cele ce s-au petrecut în Banatul de vest pân la intrarea armatei sârbe (Badiu 1933-1934). Preotul O. Botu istorisete aciunea regimentului su, alctuit în mare parte din români, împotriva Armatei Roii, undeva pe Don, în dreptul staniei Bataiscaia, în primvara-vara lui 1918 (Botu 1931, p. 18). Profesorul orviean M. Petricoane-Drugrin îi amintete Patele din 1918, petrecute la Kiev în tabra voluntarilor bneni i ardeleni (Petricoane-Drugrin 1937, p. 12). Dei publicate într-o revist mic, dei aparin în fond celor "obinuii", textele invocate mai sus se constituie în documente extrem de dense nu numai pentru evenimentele evocate, dar i pentru istoria mentalitilor, a sensibilitilor vremii. Ele se datoreaz unor oameni care, întori la existena
"mrunt", au totui contiina c nu doar au asistat, ci chiar au participat, au fost creatori de istorie.
A mrturisi, a participa la construcia unei contiine istorice, care la rândul ei alimenteaz sentimentul istoric (Bocan, Leu 1988, p. 13) este un puternic motiv pentru a scrie. Gh. Neamu din Caransebe face o demonstraie în acest sens, printr-o carte mereu citat, indispensabil oricrei retrospective interesate de rzboi i Unire, "Activitatea Consiliului Naional Român din Caransebe. Noiembrie 1918-august 1919. Amintiri i documente", 1927. Ca i prima lucrare a lui P. Nemoianu, aceasta se situeaz - cum menioneaz i titlul - în punctul de suprapunere al istoriografiei cu memorialistica. Sunt utilizate nu doar amintirile personale - autorul a fost în permanen situat în centrul evenimentelor de unde avea o raz vizual întins i clar -, ci i documente aflate în arhiva sa. Aceast manier de a include documente în cuprinsul textului memorialistic pentru a susine, pentru a întri, pentru a dovedi se va menine, începe chiar s constituie o tradiie bnean.
Scriind, cei mai muli memorialiti nu povestesc doar întâmplrile personale, ci vorbesc în numele tovarilor de front, de prizonierat, al voluntarilor, militanilor pentru Unire. Tocmai aceast convingere îi face s-i îneleag efortul ca o datorie, pe care i-o asum i la a crei împlinire îndeamn i pe alii. i totui, oricât ar vorbi i ar spune unul sau altul din memorialiti, locuri goale continu s rmân, trebuie umplute mereu. Scrisul se regenereaz. P. Nemoianu este primul care exprim o astfel de convingere: "Nu numai eu, dar cred c nimeni nu ar fi în stare s cuprind în cadrele unei conferine, i nici chiar în volume, tot ceea ce s-a petrecut în sufletele cât i aciunile noastre în aceti ani. Cci, s m credei, c cei patru ani cari au format obiectul desvoltrii mele de astzi, nu au fost patru ani obinuii din viaa unui om, ci au fost o via întreag, cu epizoade din cele mai variate, în form i proporii cu cari nu erau deprinse firea i educaia unui popor trit intra sclavie atât de îndelungat ca noi. Ar trebui ca, cei cari am luat parte la aceste evenimente, s contribuim fiecare cu crâmpeie din sufletul i viaa sa, i numai apoi, s credem c am lsat un tablou fidel al avântului generaiei de astzi" (Nemoianu 1921, p. 31)
13
Marele Rzboi în memoria bnean (1914-1919)
Amintirea, pomenirea este o datorie pioas i fa de cei care nu mai sunt, fa de cei czui departe. C acest punct de vedere aparine unui preot nu poate fi surprinztor: "Acele clipe de groaz petrecute i descrise aici aa, pe scurt, de muli vor fi date uitrii. Eu unul îns nicicând nu voi uita suferinele îndurate în primvara anului 1918 în oraul Rostov i jur, ci an de an apropriindu-m de srbtoarea Învierii Domnului, reîmprosptând în memorie acele clipe de duioie îmi voi aduce aminte de fraii mei de suferin, cari uitai i de cei de acas i neluai în seam nici de cei de acolo, îi dorm somnul dulce al veciniciei pe câmpiile îndeprtate ale Rusiei sovietice". (Botu 1931, p. 18). Se confirm aici atitudinea cuprins în vechile însemnri pe cri din Banat, c moartea nu se întâmpl decât atunci când se instaleaz uitarea, când cel "plecat" nu mai este pomenit. Memorialistica poate avea deci i o astfel de funciune. Chiar dac împrejurri de neocolit impun întreruperea unei povestiri, ea trebuie s fie doar temporar. Etica memorialisticii i datoria fa de cei care nu mai sunt impun continuarea îndat ce se ivete ocazia: "Dar firul povestirilor noastre trebuind s-I întrerupem aici, mulumim Celui de sus, Cel ce ne-a cârmuit paii i faptele noastre i care, pe deasupra, ne-a învrednicit nu numai de a le supravieui dar ne-a acordat i rgazul de a le aterne pe hârtie. Cunoscând buntatea lui fr margini, îndrznim s-i solicitm rgaz i binecuvântare i pentru a putea încheia aceast poveste care nu este a noastr, a câtorva, ci a unui neam întreg care necontenit a crescut i cred în trânsul" (Nemoianu 1933, p. 112).
Cu atât mai mult, obligaia scrierii -în sine antidot al uitrii - revine celor care au avut prilejul de a fi în centrul evenimentelor cum a fost de pild C. Brediceanu. Îi împlinete obligaia, convins c în memoriile sale nu este vorba numai de persoana sa, ci de mult mai mult, de istoria însi, altfel el este un pretext, un produs al jocului: "Toat generaia noastr <<de trecere», de la dominaiunea habsburgic la libertatea i unitatea naional de astzi, a trit epoca cea mai interesant a neamului românesc. Puin îns au ajuns, în cursul acelor ani, în situaiuni atât de variate, ca i
mine, cu întâmplri i coincidene atât de ciudate. Multe din peripeiile vieii mele se datoresc vremilor" (Brediceanu, 1935, p. 20). Exist cazuri în care curiozitatea intelectualului, a omului instruit, a celui care "tie s vad" îl determin s caute un punct avantajos de observaie, chiar dac era primejdios. De pild, C. Groforean, cunoscut sociolog bnean, a participat la rzboi ca ofier de artilerie în regimentul 21, tocmai într-un sector foarte expus, platoul Doberdo. Contient c asist la un cataclism mondial fr precedent, care merit, trebuie descris, îi face însemnri zilnice. Nu vrea s piard nimic, aa încât, cu toate c se nimerise în concediu în zilele prbuirii imperiale, se întoarce ca s vad finalul: "Semnificativ este atitudinea mea idioat în septembre 1918 când obinând un concediu reglementar de vreo 20 zile am fcut un voiaj la Miinchen-Berlin-Hamburg.
În Berlin m prinde vestea dezarmrii Bulgarilor. Având înc (sic!) câteva zile libere m grbesc la tata, la Lugoj. Situaia istoric se limpezete. Cataclisma inevitabil. i în loc s-mi prelungesc concediul plec îndrt la unitatea mea vroind s vd dezastrul armatei austro-ungare dup ce luasm parte i la înaintrile ei victorioase. Curiositatea îmi era mai
14
Valeriu Leu: Memorialistica româneasc din Banat ...
puternic ca cumpnirea pericolului. Reîntorcându-m la front am luat parte la btlia ultim de la Piave ( ... )i azi m mir c am scpat" (Groforean, 1932, p. 39).
O trecere în revist, foarte interesant, a motivelor care determin memorialis­ tica, într-un anume mediu i într-o anume epoc, o face M. Gropianu, rezervând explicaiei o parte destul de însemnat din textul su. Ce l-a fcut pe cunoscutul jurist, la începutul anilor 30, s povesteasc tuturor cele petrecute în toamna lui 1918 la Oravia, orel montanistic din sudul Banatului? Întâi s-a decis s scrie dintr-o frustrare: Banatului nu i se recunosc meritele! S-au gsit chiar unii s spun c n-ar fi fcut mai nimic pentru Unire, 1. Clopoel de pild, modest publicist ardelean, las s se îneleag M. Gropianu. Într-o brour, acesta îndrznete s minimalizeze provincia care a suferit cel mai mult, care a sosit ultima în statul român unificat, dup ce suportase ocupaia strin. De altfel, Ardealul i ardelenii au fost întotdeauna tentai s coboare Banatul, ba chiar s-I scoat din istoria naional, supraliciteaz autorul. Desigur, a existat o oarecare asprime, de mult vreme, între liderii celor dou provincii, care pe vremuri gsiser ci diferite pentru politica naional din imperiu, întemeind chiar dou partide distincte, cu diferente de tactic i de program etc. La urma-urmei, ardelenii, cel puin cei din prile Aradului, au, fa de bneni, ce s-i reproeze. De pild când s-au plâns la tefan Cicio-Pop c sârbii împiedic delegaii lor s participe la adunarea de la Alba-Iulia, acesta n-a gsit nimic mai potrivit decât s-i promit comandantului sârb de la Timioara c nu va permite agitaii în Banat i deci poate s-i lase în drumul lor. Iar Banatul era ocupat i românii se cam sturaser s suporte fr reacie trupe strine. ,,LAs-c n-a fcut-o. Dumnezeu s-l odihneasc", strecoar suprat M. Gropianu. Într-un cuvânt, lucrurile au o istorie care i ea trebuie scris i în orice caz atitudinea lui M. Gropianu venea pe un orizont de ateptare care mocnea în Banat. La început a fost solicitat s scrie, pe aceast tem, doar pentru un ziar bnean. Apoi i-a dat seama c lucrurile sunt cu mult mai grave i deci trebuie s scrie în amnunt i cu accentele cuvenite. La Ora via s-au întâmplat lucruri care au premers pur i simplu Alba-Iulia! I-au luat-o înainte! Dovezile sunt în memoria celor de atunci, care înc mai triau i totui, în ciuda prezenei atâtora, se gsesc, iat, unii, s nege rolul Oraviei în împrejurri decisive:
"M invit domnul Prefect Dongorozi de la Oravia s scriu un articola pentru revista "Vatra Banatului". Mulumindu-i pentru atenie, m execut. I-ar fi mai plcut s fixez «Ceva» din zilele revoluiei noastre, cu tot dramatismul ei. Da, în adevr, Revoluia
Caraului, pornise cu simptome de dram, a decurs în criteriile unei melodrame, s-a sfârit îns cu finalul din Faust: «Condamnat, condamnat!».
Aa este! Ca toate marile dar modestele fapte ale bnenilor, i revoluia din Oravia­ Cara, cea de la 1918, a fost condamnat cu scoaterea ei din capitolele istoriei contimporane româneti. Aa a voit-o <<iubitorul» nostru frate Ardelean, istoriograful domnul Clopoel, spunând în cartea sa intitulat "Revoluia Ardealului", c în Banat nu a fost nimic ce ar însemna unei micri mai de seam în viaa naional din anul Mare 1918. De Oravia nici
15
Marele Rzboi în memoria bnean (1914-1919)
pomin, Oravia e bun pentru alegeri i fiefuri de politicianism. Restul ce mai intere­ seaz?" (Gropianu 1935, 31).
Banatul este minimalizat i nu doar în privina rolului avut la Unire, ci în general, acum, în ara întregit! Unii, din afar, au observat i ei acest lucru i se mir chiar de tcerea bnenilor. Tot unii ardeleni sunt mai glgioi în a denigra, vor s-i aroge singuri meritele Unirii. Evident, era vorba de o exagerare, dar M. Gropianu credea cu trie în ea. A simit cum stau lucrurile chiar la început, pe când mergeau alturi de episcopul Miron Cristea spre Alba-Iulia: "Dar chinurile noastre pe la grile timiorene, spre Arad i toate peripeiile prin care am trecut au fost adânc simite i le-a îndurat alturi de noi i P.S.S. Miron Cristea Episcopul Caranse­ beului, avându-ne de adjutani cu dr. Ilie Gropianu, Buna, i dr. Ghergu. pân la Alba­ Iulia. În drum P.S.S. ne citea cuvântarea a Marelui Prasnic al Unirii. La Arad grzile vestite nu erau nici unde. Oraul gol de Români, par-c îi înghiise pmântul. Ce deosebire la noi în Oravia?! Dar încheiem: Dintre toate provinciile Româneti, asupra Banatului se las mai afundat tcerea. Scrie Profesorul univer( sitar) I. Simionescu. Chiar glasul Bnenilor nu se prea aude, dei ei ar avea multe de spus asupra frumuseii pmântului ce-l locuiesc. i mai ales asupra oamenilor de seam ai lor retrai din viaa public.
Ardealul mai glgios mereu atrage atenia asupr-i, amenin cu revoluia tainic de la Alba-Iulia etc., mai i face patent monopol din zmislirea i înfptuirea, «idealului». Ce este acest joc frivol i lipsit de curajul brbatului cu fumuri de Mesianism? decât un moral însânit politic i asta pân când? Exact ca în comediile lui Aristofanes. Banatul izolat se mândrete cu vorba, "Banatu-i fruncea", i se ascunde din calea tuturora. De vin ar fi conductorii Banatului (nu demagogii de astzi plus zerrile) i dac poporul bnean cuminte nu i-ar nesocoti pe cei adevrai. Astzi cine bate la tlpi Banatul? Privii i v ruinai". (Ibidem).
Totui - admite - este exagerat s se afirme c exclusiv ardelenii, unii ardeleni - pentru c ardelean era i O Goga, model de onestitate i devotament naional pentru memorialistul orviean - ar fi vinovai pentru decrementa bnean. Sunt i alii, se tie bine cine sunt, se poate face, chiar face, un portret colectiv. Clasa politic incapabil, profitorii de tot felul, noii îmbogii, trepdui ieii nu se tie de unde, dar foarte rapaci, asemntori celor pe care îi zugrvete Papini înghesuii în jurul crucii Mântuitorului: "Eu unul nu cer graie decât de la Bunul Dumnezeu, dar fcând analiza trecutului în cântrire cu a prezentului pot mrturisi, c toi laolalt, ori de unde ar fi, meschinrie i circ au fcut din acest Banat falnic de odinioar. i o spun drept învtur: Este o afurisenie ce se rsbun din "vi în vi", ar trebui s învee odat plebeia prea desmerdat când îi prsete pstorii, care îi cunosc oile pe nume, pleac dup haimanale i secturi, nu întreab ce sunt la ei acas?! Blestem pe capul acelora cari nepregtii, crezând c fac democraie la un popor libertin, cu demagogie au desprit cartea de plug, au pus în scen lupta de clas. Este i aceia adevrat c prea muli poltroni i figuri de aventur s-au cocoat la conducere. Semidocii i autodidacii, dasclii fr coal sau numai cu abecedar, advocaii fr clieni i ridicai ca juriti, medicii însi pacieni, ni-e sunt cârmacii ursitelor i piloii zilelor noastre. i ara chinuit de suferini pe vârful
16
Valeriu Leu: Memorialistica româneasc din Banat ...
Golgotei, suspin de pe Cruce rstignit: "Împrit-au hainele mele lor, i pentru cmaa mea sori au aruncat". ( ... )
Iar în spatele trufailor "stâlpi ai societii", droaia de trepdui pui pe jaf, de borfai, de haimanale spurcate la vorb, de orbei plângcioi, de nemâncai sdrenroi, drojdia hmesit ce mnânc pe sub mese i mârâie printre picioarele celor ce nu-i întind o îmbuctur sau un brânci. Linguirea în sus, vântoarea de scârboasa populaie în jos, iat nota vremii. La datorie i post nu este nimeni". (Ibidem, p. 33).
Cu alte cuvinte, criza este una general, a cuprins întreaga societate româneas­ c. Banatul îns cunoate forme specifice. De pild, ceea ce- crede autorul -sperau muli atunci când s-au dus la Alba-Iulia, i anume românizarea oraelor - un semn de vigoare i de "imperialitate naional", cu atât mai mult la oraele de grani- e un eec. Mai mult, în comparaie cu ce a fost odat - la nivelul elitei - s-a regresat mult. Elita oraelor "eram noi, românii ... ". Imaginea unui Banat românesc este mai viguroas la timpul trecut. Au ajuns contemporanii s se întoarc în acele vremuri pentru a întrezri vigoarea româneasc a provinciei: "Banatul era o oglind strlucit a vredniciei româneti, a hrniciei i priceperii pe întreg cuprinsul lui. Oraele Timioara, Lugojul, Caransebeul, Oravia, apoi cele micue: Boca, Bozovici precum i cele rmase la sârbi: Biserica-Alb, Vâreul, pulsau de vitalitate i energie româneasc. Da ... pentru ea era sistem i omenie în conducerea vieii politice, sociale i culturale. Politica o fcea cel care a învat-o. Se gsea fiecare la postul lui cu credin i chemare. Aa s fie i acum" (Ibidem, p. 34). Este limpede c ceea ce regreta autorul memoriilor de la Oravia era vechea unitate politic pe care se întemeiase aciunea naional în timpul habsburgilor. Democraia care diviza lucrurile îi pare c împarte i slbete
energiile poporului, împotmolete. Exist salvare îns, mijloace prin care vechea solidaritate atât de eficient din trecut poate fi restaurat. Soluia este propov­ duit de O. Goga. Dac nu va fi urmat i sperana aceasta se va prbui în groapa politicianismului: "Concluzie: s vin dictatura omeniei, a muncii, a pregtirii i a înelepciunei. Aceste caliti le avem. Sforarii greoi, sihastrii goi i farnici s fie intuii la stâlpul dreptei, dar nemiloasei judeci i osândei, atunci Lumina Binefctoare va strluci nou pe veci. Necrutor i mai groaznic decât trsnetele de pe Sinai, s fie promulgat porunca omeniei i a muncii. "Totul pentru Patrie", arlatanii sgomotoi dai pe fa. Cei buni s se adune. Iat chemarea ceasului. Primvar dulce, Banatul meu cel Dulce, cum Ti-a apus frumuseea. Ridic-Te, Înal-Te, cum ai fost i vei fi binecuvântat cu Har i Dar de la Sfanta Providen, care nu Te prsete, dac i Tu ai credin, S avem ochi de vzut, inim de simit. Cap de judecat i bra de înfptuit!" (Ibidem).
Aadar, i o conjunctur politic atât de aspr, o convingere ca cea de mai sus pot determina un scris memorialistic! Epoca începea s-i triasc acut criza i
reflectarea acestei stri se întâmpl în toate, în scrisul memorialistic inclusiv. Tot mai frecvente sunt invocate personalitile care se pronunaser în acest sens, O. Goga mai ales (cel puin în Banat), pentru c el avea un trecut în micarea naional din perioada austro-ungar, fusese implicat cu mult curaj, total, în timpul rzboiului, era cunoscut în taberele de voluntari la a cror organizare luase parte,
17
Marele Rzboi în memoria bnean (1914-1919)
aa încât nu este de mirare prestigiul pe care 1-a dobândit i c a fost urmat. În acelai sens se înscrie poziionarea lui P. Nemoianu i, cum se va vedea, a lui N. Ilieiu. Pe msur ce în Europa se instaurau regimuri totalitare, pe msur ce România i teritorialitatea sa erau contestate de ctre state revanarde, având, fr excepie, regimuri totalitare - Ungaria, Bulgaria, Rusia sovietic-asociate, mai devreme sau mai târziu, temporar sau definitiv cu Italia i Germania, în societatea româneasc din Banat inclusiv, cum se vede mai sus, începea s-i fac loc mentalitatea de cetate asediat i ideea fatal democraiei, c numai un stat organizat în acelai fel cu al adversarului - un singur popor, o singur voin­ poate s fac fa agresiunii inevitabile. Rememorarea celor petrecute în rzboi i la captul su avea menirea s întreasc convingerea în forele proprii, convingerea c doar în interiorul su un popor poate gsi puterea de a rezista i c refacerea vechii unitii, fie i sub o mân forte, devine obligatorie, condiioneaz existena statului. Caracterul propagandistic crete, pe msur ce frontierele sunt ameninate, limbajul memorialistic se însprete, accente xenofobe i antisemite pot fi depistate cu uurin. Indivizii încep iari s se piard în "mase". Chiar i
construcia memorialistic în sine ia un caracter colectiv. N. Ilieiu, de pild, nu-i scrie propriile memorii, dar apeleaz la memoria participanilor direci la rzboi i la Unire din toate satele i oraele provinciei, antrenându-i într-un efort colectiv, el însui o solidarizare cu caracter naional. Istoria urmeaz s fie scris pe baza documentelor furnizate de mulimi! Exista deci i un scop al memorialisticii ce trebuie cutat în pedagogia naional. Scrierile care rezult aveau, pe de o parte, semnificaie personal, atestând participri i deci merite personale care se doreau puse în eviden, dar, pe de alt parte, ofereau i ocazia implicrii în dezbaterea privind locul României i al românilor în Europa postbelic. Redeschiderea dosarului primului rzboi mondial i a problematicii Unirii produce consecine i în acest plan. Participanii încep s depun mrturii, convini c folosesc cauzei naionale. Nu toi o fac din proprie iniiativ. Unii, mai ales "cei simpli", "oamenii de rând", au nevoie de un impuls exterior, nu se socotesc demni de a scrie istorie, nu se socotesc importani - ce ar avea de spus nite foti soldai, rani în fond, revenii la lucrul pmântului? Soluia o gsete N. Ilieiu. El alctuiete un chestionar difuzat în localitile Banatului, pe mai multe canale, în care cerea rspunsuri de la toi cei ce tiau ceva. Mai întâi îns a trimis un simplu apel, care n-a gsit ecoul scontat:
"Stimate Domn, Înc în luna Iunie 1934, am fcut urmtorul apel: Intenionez s prezint în lumina adevrului Banatul, în anul 1918. Acest an, cu
frmântrile lui din toamn, când au czut muli fii de ai notri ucii de furia fotilor asupritori, a fost încoronat cu mreaa adunare de la Alba-Iulia.
M adresez deci tuturor intelectualilor din Banat: preoi, învtori, notari, rani,
crturari s binevoiasc a-mi trimite un cuprinztor istoric al comunei, în anul1918. Care a fost spiritul populaiei în anul1918? Cum era pregtit poporul pentru marele eveniment?
18
Valeriu Leu: Memorialistica româneasc din Banat ...
Diferite manifestaiuni ale comunei. Un tablou despre morii comunei în rzboiul din 1914-1918. Cum s-a manifestat entuziasmul Românilor, venii acas de pe front, în toamna anului 1918? Ce au fcut trupele gardiste maghiare cu populaia româneasc a comunei? Evenimentele întâmplate în comun sub ocupaia sârbeasc. Cu un cuvânt, tot ce poate fi interesant i adevrat, din evenimentele anului de mântuire a poporului românesc bnean. Se va cerceta archiva Primriei i se vor trimite copii de pe actele importante din 1918. Nu m îndoiesc, c în aceast strdanie a mea voi fi sprijinit de toi aceia crora m-am adresat. Timpul trece, noi îmbtrânim, iar evenimentele de acum 16 ani încep s se uite. Tocmai pentru aceasta vrem s le fixm pentru posteritate, aa cum au fost i s dovedim c noi, Românii din Banat, ne-am adus din belug i tributul de sânge pentru în!aptuirea României de azi. Toate aceste date, rog s se trimit pe adresa: Dr. Nicolae Ilieiu, profesor de istorie la liceul C.D. wga, Timioara (Acest apel s-a trimis tuturor preoilor, învtorilor, notarilor, fruntailor comunelor din Banat, Timioara, luna aprilie 1934)".
Totui, dup acest apel, rspunsurile nu au fost pe msura ateptrilor. Muli n-au rspuns, alii au dat rspunsuri scurte, cu "da" i "nu", inutilizabile. În august 1935 revine lansând chestionarul cu 14 întrebri. Prima se referea la istoricul localitii, de la prima atestare pân la zi. Rspunsurile sunt dezamgitoare, sunt vagi, imprecise. Istoria local nu era cunoscut! Urmtoarea întrebare se refer la viaa politic, economic i cultural pân la 1918. Rspunsurile sunt mai numeroase i mai precise. Aflm când s-a înfiinat o fanfar, un cor, alte societi, cooperative, bnci, la ce ziare se fceau abonamente etc. De la a treia întrebare începe setul rezervat rzboiului i Unirii. Le vom reproduce, pentru c este cu siguran o întreprindere extrem de merituorie. Astfel s-au adunat informaii din sute i sute de localiti, mari sau mici, i au fost implicai sute i sute de oameni care au rspuns:
3. Cum s-au purtat autoritile maghiare cu populaia în timpul rzboiului (1914- 1918)? Cine a fost internat, pus sub paz politic, icanat? cu numele, data de când pân când, cine a fost trdtor al românismului? rechiziiile fcute etc. (se va trimite copia unui act de punere sub paz politic, internare).
4. Cum s-a manifestat entuziasmul românilor venii acas de pe front în toamna anului 1918? (La cine s-au fcut spargeri, devastri, jafuri, omoruri, cu numele i amnunit).
5. Cine a fost voluntar în armata român? (Cum a trecut la români?) Cine a fost voluntar în Italia, Rusia? (Împrejurrile la cari au ajuns voluntari i faptele pe cari numiii le cred demne de relevat. Vor fi rugai numiii s scrie memoriile lor).
6. S-a înfiinat în comun garda naional român? Cine a fost comandantul? Din câte persoane (cu numele) s-a compus garda i cât timp a funcionat? (Se va trimite copie de pe actele grzii i amintiri scrise luate de la comandant ori ali membri ai grzii).
7. Ungurii n-au înfiinat garda lor maghiar? Dac da, cum s-a purtat aceast gard, cât a stat în comun, pe cine a maltratat sau ucis (cu numele)? Sau dac n-au avut gard, n-au fost trimise trupe maghiare dintr-un ora învecinat, s ucid pe români?
19
Marele Rzboi în memoria bnean (1914-1919)
8. Cine a luat parte la adunarea de la 1 Dec(embrie) 1918 de la Alba-Iulia? (Se va spune cu numele i peripeiile prin cari au trecut delegaii). Dac n-a luat parte nimeni, se va pune motivul de ce n-au putut merge.
9. Cum s-a fcut retragerea autoritilor maghiare (notar, jandarmi, primpretor etc.) i introducerea stpânirii româneti?
10. Ocupaiunea sârbeasc de când i pân când a inut? Cum s-au purtat Sârbii în comun? (Bti, rechiziii, brutaliti, internri, deportri etc.)
11. Morii din rzboiul din 1914-1918 (un tablou despre cei czui în front, spitaluri ori mori acas în urma rnilor din rzboiu). Se va da un tablou cu regimentul unde a servit, frontul unde a czut i gradul avut în armat.
12. Au eroii czui în rzboiu monument în comun? Cine l-a ridicat, când, pe ce cheltuial i care e inscripia de pe monument? Cine se îngrijete de inerea în bun stare a monumentului?
13. În lucrarea praf Dr. N. Ilieiu, asupra istoricului în 1918, ce clieie crezi c ar trebui puse din comuna Dv? (Brbai emineni cari s-au distins pe teren naional cultural­ politic din comun, edificii, coruri, fanfare cari au merit pentru comun, monumente etc.)
14. Alte evenimente, cari sunt demne de amintit".
Rspunsurile au fost numeroase i mai complete, e drept c i întrebrile
deschise sunt completate cu sugestii. Transmiterea datelor a fost îns de durat. Unele au ajuns chiar i în vremea rzboiului. Frecvena cea mai mare se înregistreaz în anii 193~1939. Se adun un material uria. Din pcate, pentru localitile vechilor judee Timi-Torontal i Car a nu se mai pstreaz decât prelucrarea lui N. Ilieiu, dar pentru Severin s-au pstrat 220 de dosare, cuprinzând rspunsurile din tot atâtea localiti, în original. Completarea chestionarelor, cu excepia tabelelor celor czui, care s-au fcut la primrie sau la biseric pe date oficiale, s-a bazat pe memoria celor implicai sau a martorilor oculari. Documentele copiate i trimise sunt foarte rare i neînsemnate. Acestora li s-au ataat i coli scrise de mân, cuprinzând relatrile diferiilor locuitori care povestesc ce au vzut sau ce au fcut atunci. Toate sunt acum incluse corpusului memorialistic bnean i cuprind, alturate, peste 400 de pagini. În orice caz, este vorba de operaiunea cu cea mai mare extensie i care permite cartarea exact a celor întâmplate din toamna anului 1918 pân în vara lui 1919. Multe dintre aceste rspunsuri conserv o demagogie deprins din pres i, probabil, din discursurile rostite la serbrile colare de preoi i învtori. S-a creat astfel un limbaj de lemn uor de recunoscut. Nu lipsesc accentele antisemite, dei nu sunt foarte frecvente. Într-un cuvânt, prin documentaia atras, acum se pot reconstitui nu numai întâmplrile trecute, dar i trsturile epocii în care s-a scris. Toate - i cele prelucrate de N. Ilieiu, i cele neatinse, pstrate în original- au rmas ani de zile, decenii, în manuscris, exceptând câteva citri "pe alese", dei era atâta nevoie de documente i se i aflau într-o colecie muzeal. Abia în ultimul timp au fost utilizate intens i sistematic (Leu, Albert, 1995, p. 19-131; C. Albert, 2002, p. 14~
20
Valeriu Leu: Memorialistica româneasc din Banat...
151), dar reproducerea integral se va face în corpusul memorialistic bnean, unde ocup spaiul unui volum întreg.
Dup schimbrile impuse de al doilea rzboi mondial, care au adus ara sub un regim totalitar incomparabil mai aspru decât toate cele de pân atunci, memorialistica dedicat primului rzboi mondial i Unirii n-a mai putut iei la suprafa decât cu multe precauii i numai dac respecta anumite canoane. Cele mai multe manuscrise au rmas nepublicate. Nici reeditri ale unor lucrri mai vechi, necesare, nu s-au fcut. Restriciile erau generale, dar mai aspre în cazul acestor teme decât al altora. Problema Basarabiei însprea lucrurile i soluia cea mai des utilizat de regim, pentru ce~a ce nu voia s aud, era pur i simplu interdicia. Forrile în interpretare, "uitrile" erau atât de frecvente, încât nu se poate vorbi de texte istoriografice inteligibile decât pân spre anul aniversrii unei jumti de secol. Terna, firete, continua s intereseze, dar mai degrab pe cei care au participat decât pe cei ce studiau. În aceast epoc aspr s-au realizat manuscrise cuprinztoare, unele de sute de pagini, fr sperana de a fi publicate. Totui, cei care se dedicau unui asemenea efort epuizant o fceau motivat. tiau c acum, mai mult ca oricând, trebuiau s salveze ceea ce cuprindea memoria lor. Informaia trebuia salvat. Muli din cei ce scriau tocmai ieiser din pucrii. Era nevoie deci de un motiv puternic. De ce a scris i cum a scris motiveaz memorialistul cu cel mai întins manuscris cunoscut pân acum în Banat, Pavel Jurnanca din Caransebe. Era unul din cei care trecuser prin pucria comunist. Memoriile sale nu se refer exclusiv la rzboi i la Unire, ci la întreaga sa via, dar acestor dou episoade le dedic o mare parte din efort. Mai mult ca sigur, manuscrisul su este o replic la variantele "oficiale" cultivate cu mijloacele propagandei i înainte, i dup cel de-al doilea rzboi mondial, fiindc, în ciuda marii diferene de regim politic, cele dou epoci au i o linie de continuitate, iar cele dou variante istoriografice au, la rândul lor, suprapuneri. Despre ostilitatea sau indiferena pe care unii refugiai bneni le-au întâmpinat la trecerea în România nu s-a vorbit. Dimpotriv, totul prea o fericit întâlnire, o trecere care odat svârit punea capt suferinelor. Nu peste tot i nu întotdeauna a fost aa, dar acest lucru a fost trecut sub tcere. Nici despre marea btlie pentru ciolan de dup Unire nu s-a vorbit, dei localnicii au suportat-o foarte greu. În manuscrisele rmase ea devine o tem de neocolit. Cum s se publice astfel de lucruri? Nici despre luptele fratricide care au divizat societatea vechilor comuniti atât de solidare înainte, când era un singur inamic cunoscut tuturor, nu s-a scris mult. Sunt i altele care, se remarc uor la lectur, pot fi inventariate. Oameni caP. Jurnanca aveau adevrul lor i doreau s-1 fac cunoscut, s-llase urmailor. Au mai trecut ei prin timpuri ce preau fr speran i iat c au fost depite. Tocmai despre aa ceva simeau nevoia s scrie! În subsidiar, este închis în aceste scrieri îndemnul la rezisten.
21
Marele Rzboi în memoria bnean (1914-1919)
De fapt exist dou mari categorii de texte memorialistice de dup al doilea rzboi mondial. Cele care încalc canonul oficial i cele care îl respect. Primele au fost scrise din proprie iniiativ, chiar dac uneori a fost nevoie de acel îndemn iniial din partea vreunui membru al familiei, vreunui prieten etc. Au rmas în familie, dup care fiecare i-a urmat destinul, cel mai adesea ajungând i ele în colecii publice, arhive, muzee etc., dar nu au putut fi publicate mult vreme, dei uneori se mai cita câte ceva. Mereu înclcau câte un canon, reguli pe care, fie catehismul naionalist, fie cel comunist, fie cel al "corectitudinii politice" le impuneau cu severitate. Documentele de aceste dimensiuni, care au i încrctur sentimental, subiectivism declarat, nu pot fi constrânse. i totui fr ele nu se poate! Cele din a doua categorie sunt cele solicitate oficial. Sunt frecvente în preajma unor aniversri sau constituie rezultatul unor investigaii instituionale. Oamenii, pii, preferau s scrie "oficial", s ocoleasc, s omit. De vreme ce aceste texte urmau s fie arhivate de autoriti, era clar c ele puteau, la urma urmelor, aduce i belele. Din eantionul pstrat de Muzeul Unirii de la Alba-Iulia, de pild, multe fac parte din aceast categorie. Par mai degrab nite declaraii luate la anchet - i într-adevr muli din autori au fost anchetai odinioar i
întemniai -, altele exult fericirea instaurat în ar odat cu regimul comunist, iar altele încearc o echilibristic. Mai i spun câte ceva, dar printre pasaje foarte conforrniste. Evident, pentru cercettor, toate sunt interesante, toate au ceva important, fie pentru eveniment, fie pentru mentalitatea epocii în care au fost scrise. Mai fiecare aveau îns hibe, care le fceau de nepublicat integral. Atitudinea regimului - cu reflexul istoriografic de rigoare - se schimba atât de des, încât mereu erau manuscrise de nepublicat, dintr-un motiv sau altul, chiar dac pentru cercettorul profesionist erau îmbietoare. Desigur, între cele din aceast categorie existau diferene remarcabile. Unele erau cuprinztoare, scrise cu talent literar, mai liber redactate, cum este de pild mult citatul manuscris al lui P. Ugli, o adevrat min de aur pentru cei preocupai de istoria micrii de voluntari (Ugli I-11, 1919). Altele, mai scurte, seci, cum am spus, erau mai degrab nite declaraii sau procese verbale. Acestea nici nu prea încearc s motiveze de ce au fost scrise. Pur i simplu se înelege c au fost cerute oficial i oamenii au rspuns solicitrii, nu sunt venite dintr-un impuls interior. Rar, foarte rar, s-a întâmplat suprapunerea celor dou condiii.
Iat îns de ce a scris Pavel Jumanca aproape 400 de pagini despre primul rzboi mondial i Unire tocmai în anii 1956-1958, ani pe care cei care i-au trit i-i amintesc ca foarte aspri. Dei citatul este destul de lung i pe alocuri cuprinde mici tentative de discurs pedagogic - autorul era el însui pedagog, învtor - merit
reprodus integral fie i pentru raritatea unor astfel de texte:
La îndemnul fiului meu Nuu am început s scriu amintirile mele în ziua de 2
noiembrie 1956. Zile multe am stat de vorb cu mine însumi, am retrit vremile de altdat cu toate ale lor, bucurii i necazuri, cu toat frmântarea i zbuciumul lor. M-am strduit
22
Valeriu Leu: Memorialistica româneasc din Banat ...
s le redau cu toat sinceritatea aa cum s-au petrecut, dar le-am colorat mai frumos, mai viu ca s poat fi mai lesne înelese, dup cum le-am putut desprinde din adâncurile sufletului i cum s-au pstrat acolo în mcinarea vremilor ce au trecut. Au primit obinuita hain în care îi îmbrac, de obicei, btrânii povestirile lor. Nu le-am putut scrie mai caligrafic, mai legibil. Ar fi trebuit s le copiez, ceea ce n-am mai putut face. Le-am înregistrat aa cum au nvlit la poarta sufletului meu i am fost nevoit s le dau drumul în fug, în goana în care s-au cerut eliberate. Nu tiu dac voi mai putea continua, cât i cum voi mai putea scrie. La vârsta mea de acum, zilele, de bun seam, sunt numrate. Medicul dr. Virgil Budineanu spunea adeseori: "Dup ce omul trece de 60 de ani, fiecare an ce-l mai triete e un dar al Domnului i se cuvine s-i mulumim de fiecare clip".
i câte n-a avea s povestesc i din viaa social de dup Unire! Am ajuns în România Mare. Câte iruri de generaii n-au murit cu dorul ei în suflet,
câi vrednici strbuni nu i-au jertfit viaa, câi n-au îndurat cumplit martiriu! i cât de nevrednici ne-am dovedit noi, fericiii care l-am ajuns! Câte jertfe n-a adus acest neam necjit i srac în chiar pragul împlinirii, în rzboiul pentru desvârirea unitii
naionale! Parc toate vredniciile noastre s-au prpdit, s-au acoperit cu pmântul
frmântat în sudori i sânge, îi dorm somnul odihnei de veci sub pdurile de cruci de pe toate fronturile sau risipii pe toate plaiurile fr a avea mcar "la cap o cruce". Se pare c au rmas numai rii i incontienii care s-au îmbulzit, care au nvlit flmânzi i hmesii ca lupii codrilor la marele praznic naional. În loc s se înfreasc cu dragoste i devotament la munc încordat i dezinteresat ca s refac tot ce s-a prpdit, fiii României Mari, nepoii i strnepoii ilutrilor strbuni de odinioar de pe ambele versante ale Carpailor, cuprini parc de o fierbineal de nebunie au nvlit împingându-se, strivindu-se unii pe alii la blidele cele pline, la bucturile mai mari. Un fenomen ciudat s-a petrecut în chiar primele zile ale cimentrii Unirii noastre. Parc un vânt ru a adus miasme otrvitoare de suflete. Tot naionalismul a fost o spoial care s-a scuturat îndat ce vremile i-au ajuns "plinirea lor" i "visul" pentru care s-au jertfit generaiile trecute, a ajuns o realitate. Eroii s-au stins în cumplitele încletri ale rzboiului. Cei puini,
moderai i cinstii, care au mai rmas din cei vrednici de ieri, au fost înlturai cu slbticie de obraznicii i pctoii buni de gur cu mti false pe obraz, îndrznei i fr scrupule, cu umeri tari i cu piele groas pe fa. În existena tuturor vietilor pmântului se d un permanent rzboi. Unde cad jertf ca s beneficieze altele. Acest "proces" este mai pronunat în viaa omeneasc. S-au jertfit unii pentru un ideal pentru ca alii s beneficieze de el. i împotriva acestui proces în zadar te-ai strdui. Vorbele minitrilor sunt mai ascuite, sgeile lor mai otrvite. Minciuna strbate mai lesne decât adevrul. Sntatea nu este molipsitoare, ci boala. i omul cinstit este mai cu anevoie ascultat decât netrebnicul meter de gur i iscusit în grai. Omului cinstit ii rmâne doar mângaierea "datoriei împlinite", are ca singur for de judecat "contiina sa proprie". Înlturat de îmbulzeala netrebnicilor el continu s triasc în "obscenitatea anonimatului su", plângând, poate în tcere, soarta mulimii naive i lesne încreztoare, exploatat fr mil de mieii
hrprei cocoai la conducere.
Marele Rzboi în memoria bnean (1914-1919)
Caransebeul hruit de neînelegeri i lupte între frai prpditoare de suflete n-a învat nimic din marea, istorica clip a marelui rzboi mondial, ci a continuat nvalnica lupt de cptuial cu mai accentuat rutate i mai pronunat egoism. Aceste pctoase strdanii a fi dorit s le scot la lumin în toat realitatea lor pentru ca s se dea istoriei înfiarea real a faptelor svârite în clipele cele mari ale povestei neamului când toat suflarea româneasc se cdea s fie unit într-un gând i într-o mrturisire. Este greu astzi s-mi fac iluzii c le voi putea împlini. Poetul darurilor noastre, Octavian Goga, spunea undeva: "Omul începe s-i scrie memoriile atunci când nu mai are memorie". Eu am început s-mi scriu amintirile când puterile de munc s-au redus simitor, când "apusul" este apropiat. M voi strdui totui s nu depun condeiul. A dori s fiu înc de folos obtei. O via întreag m-am strduit s fiu de folos semenilor mei, încerc s continui aceast oper aa cum îmi vor îngdui slbi tele mele puteri. Numai bunul Dumnezeu poate ti pân unde voi mai ajunge. Îi mulumesc din tot sufletul c mi-a ajutat i mi-a dat putere s în]aptuiesc ceea ce am fcut pân acum.
Caransebe, 10 iulie, 1958. (Jumanca, IV, 1958, p. 53-55)
i în cazul memoriilor lui P. Talpe a fost nevoie de un îndemn, dar el venea de la un preot cunoscut pentru studiile sale istorice, printele Gheorghe Cotoman. Este evident c el a îneles valoarea celor povestite, probabil ocazional, de P. Talpe i c toate acestea trebuie pstrate, prin urmare scrise. Era în anul care preceda aniversarea de jumtate de veac i vorba printelui, era i voie s se scrie despre cele petrecute în acei ani:
"Aceste amintiri le atern pe hârtie acum, la btrânee, când, peste patru luni, voi împlini 72 de ani, fiind îndemnat la scrierea lor de ctre preaonoratul Cotoman de la Mitropolia Ortodox a Banatului, care auzind c am participat activ la evenimentele premergtoare i cele din rzboiul de întregire i furire a României Mari, mi-a zis: "Scriei amnunit tot ce ai vzut i pit atât sub stpânirea maghiar cât i în timpul primului rzboi mondial, s rmân urm i dovad pentru generaiile mai tinere, cci anii trec azi­ mâine nu mai sân tem i martorii oculari a marilor evenimente istorice care au dus la unirea tuturor românilor, nu trebue s duc cu ei în mormânt ceea ce au vzut i pit. Avem îndrumri i de la Bucureti s adunm aceste amintiri de la cei care mai tresc".
Cam astfel a sunat îndemnul cruia m supun, dei n-am talent de scriitor, relatrile mele având numai valoare documentar". (P. Talpe 1967, p. 1)
P. Talpe n-a reuit s se "conformeze". Era imposibil s spui adevrul i s respeci canoanele arhicunoscute nu doar istoricilor. Furat de condei, având i
talent de povestitor, pierde vigilena. Nu ocolete întâmplrile din Basarabia, trebuie s spun ceva i despre comportamentul ruilor, care din foti aliai devin inamici odat ce s-au bolevizat, un grav pericol pentru România. Îi d seama la un moment dat de avântul su, dar totui nu reneag cele scrise pân atunci, ci face un PS, pentru a spune c era diferen între soldaii bolevizai de la începutul revoluiei din octombrie 1917 i membrii de partid ostai sovietici contemporani.
24
Valeriu Leu: Memorialistica româneasc din Banat ...
Între timp fuseser educai în doctrina comunist! Aa s fie interpretat pasajul acela i nu altfel! Din cele scrise este limpede, c dei probabil chiar închisoare n-a fcut, omul a fost o victim a regimului comunist, devreme ce el, cu doctorat a fost disponibilizat din Procuratur în 1948, a rmas un an i jumtate fr slujb, ajunge apoi un mrunt contabil, pân ce reuete s ocupe un post de jurisconsult la o întreprindere ce se ocupa cu exploatarea zcmintelor de uraniu! i totui are curajul s spun în final un lucru care chiar i în 1968 nu era prea bine s-I rosteti cu voce tare, darmite s-I i scrii. Spera înc s se întâmple cândva întregirea rii. Cum se tie, Basarabia, pe când scria, era ocupat de sovietici: "i mai doresc s triesc pân voi vedea scumpa Românie ajuns în culmea gloriei de pe acest glob i reîntregit în hotarele ei naturale aa cum am apucat-o în 1918 i la a crei
înfptuire am pus i eu o modest contribuie cum rezult din prezentele amintiri. Încheind mulumesc preaonoratului printe Cotoman care m-a îndemnat s atem pe hârtie cele de mai sus pentru a fi citite cândva de vreo persoan doritoare s scormoneasc arhivele vechi din perioada înfptuirii României Mari i actualei R.S. România, Mai, 1968 ... " (Talpe 1968, p. 45).
Aniversarea celor 50 de ani a stâmit mari sperane. Era anul în care România refuzase s se alture trupelor pactului de la Varovia ce ocupaser Cehoslovacia, entuziasmul popular era enorm. Cu puine excepii, românii sperau c se va produce, în sfârit, marea ruptur, c ara îi începea drumul spre libertate. Tonul memorialisticii se resimte i el. Se pronun cuvinte care pân nu demult ar fi justificat condamnri cu închisoarea. Veteranii credeau c a sosit momentul s-i expun amintirile. De fapt, chiar autoritile încurajau o astfel de atitudine, limitat antisovietic. Evident, populaia spera cu mult mai mult decât autoritile erau dispuse s admit. Totui, 1918 devenise un moment de referin chiar i pentru propaganda oficial. Aa se face c muli din cei care tcuser pân atunci începeau s vorbeasc, s redacteze texte. Unii erau aproape convini c este vorba despre o schimbare radical, începutul ei, firete, alii continuau s rmân prudeni. Cu siguran îns, acel moment a fost benefic pentru crearea unei biblioteci manuscrise de memorialistic. Se putea spune acum de pild c la Caransebe un rol important în tot ce s-a petrecut la sfâritul anului 1918 I-au avut tinerii studeni de la Institutul Teologic. Aa ceva era de neimaginat cu puin timp înainte. N. Linia redacteaz un text care cuprinde destule lucruri netiute înc sau rmase în confuzie, evideniind implicarea acestor studeni, muli abia întori de pe fronturi. O face într-o izbucnire de bucurie care d textului tonaliti de discurs rostit la o adunare solemn. Multe din clieele exersate atâta vreme se regsesc i aici, dar, dincolo de ele, se simte curajul de a spune lucruri pân atunci interzise. La muli autori aparinând acestui "val" memorialistic se simte bucuria celui care nu mai spera s triasc vremea când se putea iari vorbi despre 1918. N. Linia, ca toi ceilali, simte nevoia s vorbeasc în numele celor care nu mai pot vorbi, al generaiei sale:
"Srbtorirea semicentenarului Unirii de la Alba Iulia a drâmat zgazul care stvilea amintirile acelor vremi, ca s se reverse tumultuos, purtând pe creasta valurilor spumegânde
25
Marele Rzboi în memoria bnean (1914-1919)
noianul de sentimente trite atunci cu intensitatea tinereii. Sub impulsul imensului val de însufleire naional din memorabilul an 1918 i stpânit de vraja acestei însufleiri, scriu rândurile care urmeaz i pe care le închin, cu pios omagiu, fotilor mei colegi de la Institutul pedagogic ortodox român din oraul Caransebe, care n-au mai ajuns s le retriasc i s vad preuirea plin de recunotin de care se bucur faptele lor, dup 50 de ani, din partea generaiei actuale. Le evoc aici drept mrturie pentru posteritate.
Sântem o generaie de sacrificiu sau, dintre toate, cea mai privilegiat? i una i alta". (Linia 1968, f. 1)
Sunt, evident, cuprinse în textul su i dou-trei msuri de siguran strecurate din pruden. În fond, chiar "liberalizat", regimul rmânea unul comunist. Aa se face c se mai strecoar câte o fraz cu evident rol de acoperire: "Noi am adus modesta noastr contribuie la înfiriparea Unirii i în cei 50 de ani de munc am dat din plin tributulla întreinerea ei. Cu aceiai cald însufleire am zidit o crmid i la temelia celui mai mre monument al mândriei noastre naionale, România Socialist" (Ibidem). Trebuie s spunem c discursul acesta era destinat a fi rostit în faa tineretului din Caransebe, dup care textul, însoit de un set de fotografii ale Grzii Naionale din ora, avea s fie trimis la Muzeul Unirii din Alba-Iulia. El nu a fost publicat niciodat. De fapt curând veteranii aveau s îneleag tactica autoritilor care permiteau s se rosteasc, s se scrie chiar anumite lucruri, dar nu s se i publice. Manuscrisele ajungeau în arhive sau în colecia de la Alba-Iulia, care devine, într-adevr, între timp, un adevrat tezaur documentar. Chiar i aa, cei ce se devotaser unionismului românesc erau dispui s-i scrie memoriile, convini c fac un gest util, chiar dac destinat unui viitor incert. Scriau pentru a-i pstra sperana. Nu se poate, de pild, ca un Victor Deleu, unul din liderii voluntarilor din tabra de la Damia, care a suferit represiunea comunist, s-i fi imaginat c un text ca al profesorului orviean Mihai Petricoane-Drugrin, care povestete comportamentul barbar al grzilor roii pe Don, în timpul rzboiului civil din Rusia, aciunile voluntarilor în Basarabia, poate s vad lumina tiparului. Totui trimite o copie a manuscrisului la Muzeul Unirii, în acord cu urmaii autorului, ca s se pstreze acolo. Un studiu al modului în care s-a constituit aceast
impresionant colecie ar spune multe despre relaia între contiin i memorie la români în deceniile regimului comunist.
Alturat v trimit, în brour dactilografiat, "Însemnrile unui Voluntar român bn­ ean" dup manuscrisul fostului voluntar Mihai Petricoane Drugrin.
Originalul manuscrisului, intitulat "Însemnrile unui director de liceu", care cuprinde i activitatea lui Mihai Drugrin în calitate de director al liceului "General Dragalina" din Oravia, mai circul printre bnenii din Bucureti. Unul dintre ei, Caius Popescu care deine manuscrisul de la familie, este în coresponden cu acesta pentru a obine acordul ca manuscrisul, în original, s fie predat "Muzeului Unirii" din Alba-Iulia. Imediat ce acesta va fi obinut, vom trimite i originalul.
Cu cele mai distinse sentimente, Ovidiu Deleu, Bucureti
26
Valeriu Leu: Memorialistica româneasc din Banat ...
Nu toi memorialitii, cum am vzut deja, erau dispui s-i trimit manuscri­ sele la Alba-Iulia. Alii, ca P. Talpe, au preferat Colecia Mitropolitan a Banatului i îndemnul de a scrie venise de aici. Poate c era vorba i de ataamentul pentru propria provincie i pentru tezaurul ei memorialistic. Bnuim, nu se spune niciunde acest lucru. Cu siguran îns, în cazul lui Dimitrie iclovan, originar din Caransebe, dar rezidând în Timioara, motivul n-a putut fi doar acesta. Textul su are un titlu la care în mod sigur a deliberat îndelung i care, totui, era inadmisibil pentru un regim politic obinuit s fixeze "linii" istoriografice "corecte": "Fragmen­ te istorice. Contribuia popoarelor subjugate din monarhia austro-ungar la destrmarea vulturului bicefal, despre pajura habsburgic. Tiganiada de dup Unirea din 1918, tablou sinoptic istoric". (icolvan, p. 1).
Manuscrisul a fost pstrat în familie, apoi, dup revoluia din decembrie 1989, donat unei colecii timiorene. Motivul este limpede.
Sunt, cum am menionat, i texte care se vede clar c au fost solicitate. Se ps­ treaz în colecia de la Alba-Iulia. Dei nu lipsesc atitudini subiective, personale, au o construcie de declaraie, de raport, au un aer oficial, mai sec i sunt mult mai scurte. Întâmplrile nu sunt povestite, ci mai degrab este vorba de rspunsuri la întrebri puse dinainte, cronologia este clar, linia, în general, cea canonic mai ales în cazul liderilor social democrai. Cei mai muli fcuser pucrie nu cu mult vreme înainte, fuseser considerai trdtori ai cauzei clasei muncitoare. Acum rspund accentuând poziionarea lor în acord cu noul catehism istoriografic românesc, atât de aspru în ceea ce privete "micarea muncitoreasc", domeniul cel mai sensibil pentru regimul comunist din tot ceea ce însemna trecut. Era vremea în care comunismul românesc se strduia s îmbrace o hain croit în culorile naionale. Toate aceste texte sunt- semnificativ- intitulate "Autobiografie".
De pild, Traian Novac: "Autobiografie. M numesc Traian Novac, sunt nscut în comuna Ticvaniu Mic, Raionul Oravia la 2 octombrie 1882. Am fcut 2 clase primare române, una în comuna Ticvaniul Mare, cealalt în Reia. Clasele 3 i 4 în limba german la Oravia. Clasele 1 i 2 medie la Oravia în limba maghiar. Ca studii am urmat, de asemenea, 4 clase industriale la Mnstirea Trapitilor din Banyaluka - Bosnia-Iugoslavia, pe atunci Austria, unde am fost elev timp de 4 ani .... De aici am plecat la 1 mai 1894 ... " (Novac 1968, p. 1) i tot aa, cronologic, scurt i clar. Se observ i reflexul celui anchetat pe acele timpuri, de a aduce mereu mrturii pentru cele afirmate, fie cri deja publicate pe aceast tem, fie chiar persoane care mai triau.
Iosif Renoiu scrie i el tot o "Autobiografie": Subsemnatul Renoiu Iosif sânt nscut în anul 1888, luna iulie, ziua 13 în comuna Boca Montan, Judeul Cara-Severin, în prezent oraul Boca, strada Mihail Eminescu, nr. 9, din prini Dumitru i luliana Renoiu". (Renoiu 1968, p. 1) Dup care, la fel, povestete întreaga via, dar pe scurt, cronologic. Se simte i în cazul su reflexul omului supus represiunilor
ranul Petru Ghiocel, chiar dac se afl în faa unui preot care îi cere s povesteasc ce a fcut i ce a vzut la 1918, scrie pur i simplu o "Declaraie". În faa autoritilor de orice fel, oamenii se obinuiser nu s povesteasc, ci s declare. Sigur, era vorba i de diferen de cultur, dar mai întâi de reflexul
27
Marele Rzboi în memoria bnean (1914-1919)
condiionat al omului de la periferie, cruia i s-a pus înainte o foaie de hartie i un condei. Iat tot ce poate spune i cum poate spune:
DECLARATIA La cererea preotului Traian Constantin, Subsemnatul Petru Ghiocel de 87 de ani, ran agricultor din Sacu, nr. 34, declar c am
însoit pe preotul Aurel Spatan ca delegai ai obtei comunei Sacu la Marea Adunare naional la Alba-Iulia în 1 decembrie 1918.
Preotul A. Spatan a primit prin 6-7 noiembrie 1918 întiinare de la fericitul episcop Miron al Caransebeului s organizeze temeinic "Garda Naionale" din brbai români i s se pregteasc ca, în fruntea unei delegaii, s mearg la o mare adunare naional unde vom cere alipirea Banatului la România.
În 21 noiembrie 1918 la srbtoarea - Intrarea în Biseric - preotul Aurel Spatan a chemat tot poporul satului la biserica i acolo a cerut ca poporul s încredineze o delegaie care s mearg la Alba-Iulia i acele în ziua de 1 decembrie 1918 la Marea Adunare naional se cerea ca Banatul i Ardealul s se uneasc pe vecie cu România care este ara mam a noastr.
Populaia satului, cu mare însufleire i în cântece patriotice a întocmit delegaia. Sosii în Alba-Iulia am prezentat la un comitet "Credinionalul" nostru. Pe o câmpie mare au fost peste o sut de mii de români care cântau neîncetat
"Deteapt-te Române!", "Pe-al nostru steag e scris unire", "Trei culori cunosc pe lume" într-o însufleire de nedescris, ca un singur glas au cerut "UNIREA BANATULUI I ARDEALULUI LA ROMÂNIA".
Dup adunarea din câmpie am mers în biserica unde 2 vldici au inut Evanghelia iar vldica nostru, Miron a citit rugciunea de mulumire.
Astzi, când m gândesc la aceast adunare a toat suflarea româneasc, plâng de bucurie i mulumire c am putut fi acolo ca reprezentant al satului meu curat românesc.
Sacu, la 29 ianuarie 1967, Petru Ghiocel (Ghiocel1968, p. 1)
Cele de mai sus sunt preliminariile unui studiu complex privind memorialistica român din Banat, care va fi posibil îns numai dup ce travaliul restitutiv a parcurs câteva etape. Mai întâi trebuie parcurse arhivele strine care conin
documente referitoare la subiectul privind rzboiul i Unirea. Acestea au rmas în afara spaiului cercetat i este evident c faptul a creat unul din marile goluri în cunoaterea noastr istoric, pân la urm în cunoaterea de sine ca popor. Restricia era, pân odinioar, politic, fiindc presupunea plecarea din ar a cercettorului, dar era i una material. Acum conotaia politic s-a pierdut, dar cea material s-a însprit. Finanarea este una din marile probleme. Instituiile abilitate sunt populate, la nivel de decizie, cu oameni care nu cunosc problemele reale ale cercetrii istorice, instalai trector, pe criterii extratiinifice, ceea ce duce la umplerea listelor cu proiecte minore, irelevante.
Alt etap este cea a depistrii i publicrii memorialisticii i produciei
documentare a partenerilor istorici. Numai dup buna cunoatere a memorialisticii sârbe, germane, maghiare i a arhivelor corespunztoare se poate constitui o imagine
28
Valeriu leu: Memorialistica ronuineasc din Banat ...
nuanat a trecutului studiat. Comparatismul are virtui, din pcate, atât de negli­ jate în regiunea est-central european.
Iat motivul pentru care numim cele de mai sus studiu preliminar asupra memorialisticii române din Banat privitoare la marele rzboi i la marea Unire.
Bibliografie
Albert, C. 2002, Cercetarea monografic în Banat (1859-1948), Editura Modus P.H., Reia.
Albu, P. f.a. Evacuarea spre patrie, manuscris.
Alexandrescu, V. et al. 198~1987, România în anii primului rzboi mondial, I-II, Editura Militar, Bucureti.
Atanasiu, V. et al. 1979, Ronuinia în primul rzboi mondial, Editura Militar, Bucureti.
Babeu, 1.1933, "Din peripeiile subsemnatului i a colegilor", în Vasiova, nr. 6-7.
Badiu, N. 1933-1934, "Aduceri aminte", în Vasiova, nr. 1-2, 5--8, 13-14, 15-18/1933; 10-12, 17- 19, 20-24/1934.
Barbu, F. 2003, Jurnal de adolescent. 1918-1920, Editura Eurostampa, Timioara.
Bârlea, E. 2004, Perspectiva lumii rurale asupra primului rzboi mondial, Editura Argonaut, Cluj­ Napoca.
Bran, C. 1968, Amintiri, manuscris.
Bizerea, P. 1930, "Românii din Banatul sârbesc la Alba-Iulia. Amintiri din Vâreul de la 1918", în Almanahul Banatului, Timioara.
Bocan, N. leu, V. 1988, Memorialistica revoluiei de la 1848 în Transilvania, Editura "Dacia", Cluj-Napoca.
Bocan N ., Leu, v. 2008, Memorialistica bnean a Marelui Rzboi i a Marii Uniri, I-V, manuscris.
Bocu, S. 2005, Drumuri i rscruci, Editura Marineasa, Bucureti.
Botu, D. 1931, "Amintiri din rzboiul mondial. lupte crâncene în sptrnâna Sf. Pati", în Vasiova, nr. 7-9.
Branite, V. 1972, Amintiri din închisoare (Însemnri contimporane i autobiografice), Editura Minerva, Bucureti.
Brediceanu, C. 1936, Amintiri din viaa mea, Lugoj.
Buracu, I.C. 2007, Amintiri, Editura "Marineasa", Timioara.
Drugrin, M. 1937, "Patile în Damia Kievului din Rusia", în Vasiova, nr. 4-7. Duda, V. 1996, Voluntarii marii Uniri, Editura "Augusta", Timioara.
Furlugeanu, O. f.a., Amintiri, manuscris.
Gherman, E. 2000, Memorii. Contribuii la istoria micrii socialiste, Editura Fundaiei
"Constantin-Titei Petrescu", Bucureti.
Gropianu, M. 1935, Revoluia anului 1918 din Oravia-Cara. Proclamaia reîntregirei naiunei ronuine. Oravia la 4 noiembrie 1918, Atheneu, Timioara.
Gropianu, 1.1931, "Sasca Montan (1918-19199)", în Analele Banatului, nr. 1.
Ilieiu, N. f.a., (Istoricullocalitilor judeului Cara)1 , manuscris.
1 Titlul este convenional, întrucât autorul nu 1-a notat în manuscrisul su pstrat în variant dactilo corectat.
29
Ilieiu, N. f.a., (lstoricullocalitilor judeului Timi-Torontal)2, manuscris.
Jumanca, P. 1958, fn rzboi, manuscris.
Jurchescu, L. 1930, "Însemnri", în Vestul, nr. 4.
Kiriescu, C. 1989, Istoria rzboiului pentru întregirea României. 1916-1919, I-II, Editura tiinific i Enciclopedic, Bucureti.
Linia, N. 1968, O generaie privilegiat. Modest contribuie la cea mai frumoas pagin din istoria neamului nostru, Unirea cea Mare, 1918, manuscris.
Leu, V., Albert, C. 1995, Banatul în memorialistica "mrunt" sau istoria ignorat, Reia.
Marin, W. et al. 1968, Unirea Banatului cu România, Editura Muzeului Banatului, Timioara.
Mihiuiu, Gr. 1971, Nepotul ranului bnean pe crrile vieii, manuscris.
Munteanu, 1. 1983, Furirea statului naional unitar român. Contribuii documentare bnene. 1914-1919, Bucureti.
Munteanu, 1. et al. 1992, Banatul i Marea Unire. 1918, Editura Mitropoliei Banatului, Timioara.
Neamu, Gh. (1927), Activitatea Consiliului Naional Român din Caransebe (nov. 1918-aug. 1919), Caransebe.
Nemoianu, P. 1921, Corpul voluntarilor români în Rusia. Conferin inut la Reuniunea de lectur din Lugoj în 6 martie 1921, Lugoj.
Nemoianu, P. 1922, Prima Alba-Iulie. Voluntarii români în rzboiul pentru întregirea neamului. Istoric general, Timioara.
Nemoianu, P. 1933, Prizonier la rui, rob la unguri, Bucureti.
Novac, Tr. 1968, Autobiografie, manuscris.
Oance, P.E. 1929-1934, "Din rzboiul mondial", în Vasiova.
Pascu, t. 1968, Marea Adunare Naional de la Alba Iulia, Cluj.
Pascu t., Constantinescu, C. 1968, Desvârirea unificrii statului national român. Unirea Transilvaniei cu Vechea Românie, Editura Academiei