Altarul 10-12 - Copy.inddPreot prof. univ. dr. Sorin Cosma
Accentuând cu precdere i unilateral dimensiunea biologic a fiinei umane în detrimentul celei spirituale, mentalitatea secular contemporan impune tot mai mult concepia omului natural detaat de cer i de orice tradiie sfânt.
În acest context, dând frâu liber iraionalitii naturii umane, adic simurilor, instinctelor i afectelor impulsionate de plcerea exacerbat i lipsit de control, asistm la rsturnarea tablei de valori, în sensul c ceea ce era considerat pcat duntor vieii personale i sociale, acum este susinut i chiar impus ca nor- malitate a firii. Aa e cazul homosexualitii – considerat de Biseric „patim de necinste” i pedepsit de legislaiile laice ca un delict antisocial, este tot mai mult scoas de sub incidena codului penal în aproape toate rile ce se consider civilizate; dar i mai surprinztor este faptul c 14 ri din lume au legalizat cstoriile între homosexuali, precum: Canada, Africa de Sud, Argentina, Uruguay, Noua Zeeland, la care se adaug opt ri europene: Olanda, Belgia, Spania, Norvegia, Suedia, Portugalia, Islanda, Danemarca; iar recent, Frana, odat cu votul istoric din Adunarea Naional, contrar manifestanilor opozante, devine cel de al 9-lea stat european care autorizeaz cstoriile între persoane de acelai sex.
Pe lâng aceasta, se vorbete tot mai deschis i tot mai des de preoi i pastori pedofili, iar Bisericii i se cere s binecuvinteze cstoriile homosexuale, precum i hirotonia homosexualilor, chiar dac ea consider homosexualitatea a fi patim de necinste, sau pcat strigtor la cer… Iar aceast cerin nu este impus numai din afar, ci se face o adevrat pledoarie în favorul ei chiar de pe poziie cretin… i nu orice fel de nume semneaz astfel de cri. Unul dintre ei este Adrian Thatcher, directorul Centrului de Teologie i Educaie Cretin de pe lâng Colegiul „Sfântul Marcu” i „Sfântul Ioan” din Plymouth, Marea Britanie. El a predat la aceste colegii un curs de doi ani despre: „Credina, sexul i zmislirea”, iar la cererea studenilor a sintetizat ideile în cartea: „Liberating sex” („Desctuarea sexului”) cu bibliografia la zi 1. Cartea are
1 Adrian Thatcher, Desctuarea sexului – O perspectiv cretin asupra sexualitii, Londra, 1993, trad. Mariana Grancea, Bucureti, 1995.
pretenia s ofere „o perspectiv cretin asupra sexualitii”, adic o viziune cretin modern asupra uneia dintre celei mai controversate teme ale contemporaneitii. Autorul propune în acest sens o „Teologie a sexualitii”.
Noua viziune „cretin modern” pe care i-o propune A. Thatcher este determinat de starea de criz social, cu care este confruntat cretinismul în actualitate. Astfel, în unele ri, persoanele singure formeaz jumtate din populaia adult. în S.U.A. 53% din femei sunt singure; 20% nu au fost cs- torite niciodat; iar 33% sunt divorate sau vduve. Un raport elaborat de Aliana Evanghelic din Marea Britanie arat c 44% din brbaii sub 30 de ani, enoriai ai Bisericii evanghelice, sunt singuri, iar singurtatea i îngrijo- rarea în privina vieii sexuale sunt sentimente pe care le triesc în mod obinuit. Se pare c numrul persoanelor singure în rândul enoriailor unei congregaii variaz între o treime i jumtate 2.
Autorul apreciaz apoi c dup adolescen, 37% din populaia brbteasc a avut contacte homosexuale, c 13% au fost mai mult homosexuali decât heterosexuali cel puin trei ani, între adolescen i momentul când au împlinit vârsta de 55 de ani, iar 4% au fost exclusivi homosexuali dup încheierea adolescenei 3. Alte cifre arat c cel puin 50% din brbaii aduli se consider predominant heterosexuali, cu experien homosexual accidental; iar 37% sunt în esen heterosexuali, cu experien homosexual important. Pe lâng acestea, se constat c „atracia între persoane de acelai sex exist, într-o oarecare msur, la jumtate din întreaga populaie” 4.
Apoi, în problema divorurilor, se constat c în Anglia una din trei cstorii contractate sfâresc prin divor. În S.U.A., situaia este i mai alarmant, cifra de divor fiind una la doi 5.
O alt criz moral este desfrâul. Astfel, 70% din eantionul de femei chestionate, care erau cstorite de mai mult de 5 ani, aveau sau avuseser relaii sexuale în afara cadrului cstoriei, dei majoritatea mai credeau înc în monogamie. O analiz recent a adulterului în Anglia arat c un numr egal de femei cstorite, ca i de brbai, au relaii extraconjugale i le prezint ca fiind „aventuri de o noapte” 6.
Toi cei amintii ca având astfel de metehne morale sunt din nefericire cretini, chiar dac i numai prin faptul c au fost botezai… Excomunicarea lor ar însemna renunarea la eficiena mesajului evanghelic; iar o atitudine de indiferen fa de ei, ar însemna un abandon al misiunii i responsabilitii pastorale a Bisericii. Aciunea lor de reeducare va fi refuzat înainte de a fi pus în aplicare, fiindc o vor considera un atentat la libertatea lor… Autorul
2 Ibidem, p. 241-242. 3 Ibidem, p. 194. 4 Ibidem, p. 195. 5 Ibidem, p. 174. 6 Ibidem, p. 173.
arat c singura soluie care rmâne aplicabil const în revizuirea concepiilor tradiionale despre sex i sexualitate, i propunerea unei viziuni cretine „moderne” a acestei probleme, prin crearea unei Teologii a sexualitii. Iar pentru atingerea acestui obiectiv se pornete de la necesitatea liberalizrii sexualitii ca plcere i scop al omului în lume, binecuvântat i întreinut de Dumnezeu. Astfel, dac înainte Biserica proclama prin dasclii ei c scopul cstoriei este naterea de copii, se impune acum o reevaluare a teologiei, a moralei i a spiritualitii cretine…
Dar marea greutate pe care înc de la început o întâmpin A. Thatcher în formularea unei „Teologii a sexualitii” sunt cuvintele Sfântului Apostol Pavel prin care consider homosexualitatea ca o patim de ocar. „Debarasându-se” de caracterul inspirat al cuvintelor apostolice, autorul nostru îl consider pe Sfântul Pavel tributar mentalitii iudaice, i adversar celei aparinând lumii pgâne, creia i se adreseaz mesajul Evangheliei…
Înc de la început vom preciza c acest punct de plecare nu poate rezolva „teologia sexualitii” (homosexualitii), oricât de mult se strduiete autorul ei s-i „blindeze” speculaiile cu texte biblice sau cu alte adeziuni bibliogra- fice. Se cuvine s artm c Sfântul Apostol Pavel nu transmite prin mesajul Evanghelie propovduit la toate neamurile o anumit mentalitate iudaic, ci un mesaj divin, concretizat în porunca lui Dumnezeu: s nu fii desfrânat. Apoi Mântuitorul însui întrete în Evanghelia Sa duhul acestei porunci: „Ai auzit c s-a zis celor de demult: s nu desfrânezi. Iar eu zic c oricine caut la femeie spre a o pofti, a i desfrânat cu ea în inima sa” (Matei 5, 27-28). Acesta este adevratul mesaj al Evangheliei, care a schimbat mentalitatea i comporta- mentul lumii vechi prin încretinare.
Mai presus de orice, pentru iudeii monoteiti, cunosctori ai voii i poruncii adevratului Dumnezeu, desfrâul era un pcat. E firesc apoi ca într-un stat teocratic, acest pcat, considerat delict antisocial, s fie aspru pedepsit. În acest context homosexualitatea era considerat ca o întinciune în faa lui Dumnezeu, atrgând blestemul Lui, asemenea împreunrii cu dobitoacele (Leviticul 18, 22-23), fiind pedepsit cu moartea (Leviticul 20, 13-16). Atât de mare urâciune era acest pcat în faa lui Dumnezeu, încât locuitorii cetilor Sodoma i Gomora au fost osândii cu pieirea „slobozind peste ei Dumnezeu ploaie de pucioas i foc din cer” (Facerea 19, 24). De aici i numele pcatului de „sodomie”, dup numele cetii distruse.
Cu totul altfel era privit homosexualitatea în lumea pgân înaintea venirii Mântuitorului în lume. Homosexualitatea nu era socotit pcat, fiindc evlavia pgân avea un caracter formal i exclusiv cultic. Mai mult decât atât, erau cazuri când desfrâul era ridicat la rangul de cult, ierodulele (cele sfinite) depunând costul desfrâului în vistieria templului… Nu se exercita nici un efect punitiv din partea statului, fiindc nu erau elaborate legi anume privind
perversiunea sexual. Istoricii îi citeaz chiar i pe unii împrai i conductori de armate având astfel de metehne. În astfel de situaii homosexualitatea în mentalitatea celor vechi era considerat un mod de exprimare a naturii umane, asemenea heterosexualitii. Se puneau în discuie modurile ei de exercitare, fiind condamnate doar abuzurile i violurile la adresa copiilor. Pe de alt parte, pederastia putea fi privit i altfel în antichitatea precretin, i anume în înelesul legat de educaia copilului. În acest sens, nu va trebui s ne mire faptul c un cercettor i specialist de larg recunoatere academic, Henri- Irenée Marrou pune semnul egalitii între „paideia” (educaie) i „paideras- teia” (iubirea fa de copii), indiferent dac avea o referin expres asupra sexualitii. Relaia dintre erast (educator) i eromet (cel de educat) se baza în fond pe iubirea prietenoas, brbteasc (viril) dintre ei, asemenea iubirii dintre fratele mai mare i cel mai mic… De aceea, Marrou conchide c paideia pederastic nu avea un caracter trivial i vulgar corespunztor dezmului sexual, ci scopul ei final era cultivarea virtuii: „Prea adesea Erosul grec este descris ca o simpl aspiraie a sufletului… de dorin, spre ceea ce-i lipsete; din partea celui care iubete, erosul particip totui la arete (virtute) prin aceast dorin de înnobilare, de druire de sine, prin aceast nuan – pentru a spune totul – de paternitate spiritual”. Acest sentiment, atât de minuios analizat de Platon („Symposion”, 206 b-e; 209 b-e) se clarific, spune Marrou, în lumina unei analize freudiene: este evident, institutul normal al generrii, dorina pasional de a se perpetua într-o fiin asemntoare siei, dorin care, frustrat de inversiune, deviaz i se deruleaz pe acest plan pedagogic. Educaia trans- mis de un erast apare ca un substituit, ca un derizoriu Ersatz al zmislirii: obiectul iubirii (pederastice) este acela de a procura i de a da natere întru frumos („Symposion”, 206 e) 7.
Vom reveni îns la homosexualitate ca „patim de necinste”, spre a arta c nici înelepii antici ai Eladei i Romei nu o considerau astfel, ci o socoteau ca fiind ceva firesc, ca un mod de manifestare a naturii umane, pe care tindeau mereu s o aduc la perfeciune, fr ca pederastia s-i incomodeze cu ceva.
Este prea bine cunoscut faptul c deviza vechilor înelepi este de a-i tri viaa conform naturii. Unii au venit cu precizarea c naturalia non sunt turpia (ceea ce este natural, nu este ruinos). Acetia erau cinicii (de la Kynos = câine, fiindc aveau ca emblem un câine). Întemeietorul colii cinice a fost Antisthene (435-370 î.Hr.). Era discipolul lui Socrate. Dispreuind bogiile i conveniile sociale, propovduia necesitatea tririi conform naturii. Aceti filosofi duceau la început o via auster, reducând nevoile la strictul necesar. Mai târziu celebra lor deviz a fost compromis, cinici fiind socotii cei care manifest
7 H.I. Marrou, Istoria educaiei în antichitate, trad. Stella Petecel, vol. I, Bucureti, 1997, p. 60-65.
dispre fa de orice norm moral, motivând lubricele lor pasiuni instinctive prin aceea c nu este ruinos nimic din ceea ce aparine naturii…
În alt ordine de idei, sub aspect religios-moral ne putem explica fr prea mare greutate apariia desfrâului czut în homosexualitate, dac vom reflecta puin asupra confuziei create în fiina omului czut în pcat.
Putem constata înc dintru început c având mintea întunecat de pcat, omul fascinat de fenomenul de însmânare i rodire, prin neîntrerupta reîn- toarcere a naturii spre via, a început s o sacralizeze, închinându-i un cult cu ritualuri, serbri, tradiii, interpretri simbolice etc., pmântul devenind „Gea mater”, care primete smâna lui Uranos i rodete viaa… Culesul recoltelor era un prilej de bucurie, care devenise o srbtoare a belugului la multe dintre religiile antice. Când îns cultul sacru al fecunditii s-a transfor- mat într-un cult erotic ce însoete fecunditatea, a aprut tulburtoarea decaden a religiei, cu serbri orgiace, cu dansuri lascive, cu mese îmbuibate i beii destrblate, ce se opreau de multe ori în „vomitorium”. S-a dezvoltat chiar o adevrat mitologie sexual-erotic… Apoi, de-a lungul vremii, viaa particular i public a devenit arena declanrilor sexuale, pervertind contiinele, des- trmând familiile, fcând victime morale i fizice, detronând capete încoronate i schimbând chiar mersul istoriei… Dar vpaia desfrâului nu a putut fi stins din sufletele oamenilor S-au vzut oameni dibaci în lupt i plini de vitejie, care au învins i supus popoare dar nu au putut învinge fiara din ei înii… În acelai timp, plcerea instinctiv liberalizându-se fr nici o oprelite, czând de sub instana raiunii sntoase i a contiinei curate, s-a degradat în ani- malitate morbid, ca o deviere de la scopul i menirea ei, dintre care homose- xualitatea a devenit oarecum la ordinea zilei.
Venirea Mântuitorului în lume, ca izbvitor al firii czute în pcat, aduce o nou învtur asupra modului în care trebuie s ne desvârim natura i viaa. El ne spune: „fii desvârii precum i Tatl vostru care este în ceruri este desvârit” (Matei 5, 48). Prin aceste cuvinte Mântuitorul ne îndreapt privirile spre sfinenia lui Dumnezeu, la care se ajunge prin asemnarea cu El. Altfel spus, dac vrei s v desvârii natura, strduii-v s dobândii sfinenia Printelui ceresc, împrtindu-v din natura Lui divin, fiindc suntei fiii Lui.
Necunoscând pcatul, înelepii vechi nu au îneles ce înseamn natura czut odat cu apariia patimilor prin dereglarea instinctelor ce nu-i mai îndeplinesc menirea. Ei nu înelegeau apoi nici necesitatea desvâririi naturii prin participare la viaa adevratului Dumnezeu, pe care de altfel nici nu-l cunoteau. Aceast înstrinare de Dumnezeu, i-a meninut în orbecirea cutrii desvâririi unei naturi în fond bolnav, ce nu putea fi desvârit înainte de a fi însntoit…
Înelepii nu au intuit totdeauna faptul c aa cum în natura macrocosmosului pot exista abateri care, czând de sub controlul legilor fizice, aduc dezordinea,
tot astfel i în natura microcosmosului pot exista norme ale ordinii care, dac nu sunt respectate, natura însi se va perverti în loc s se desvâreasc…
Însntoirea i desvârirea naturii umane o va face Dumnezeu însui, cre- atorului ei, prin venirea Fiului Su în lume. Prin jertfa Sa, tergând pcatul din firea omeneasc, Mântuitorului îi împrtete viaa divin, sau sfinenia lui Dumnezeu. Ne las îns i pe noi ca în mod liber s participm la natura Sa uman i îndumnezeit pentru a ne împrti de sfinenia Lui. Fiind act liber de participare i de devenire asemenea lui Dumnezeu, se impune i strdania noastr necontenit de a ne elibera de pcat i a crete mereu în virtute, ca o împlinire a voii lui Dumnezeu, „care este sfinenia voastr; i s v ferii de desfrânare, s tie fiecare din voi a-i stpâni vasul su în sfinenie i cinste, nu în patima poftei ca pgânii, care nu cunosc pe Dumnezeu” (I Tesaloniceni 4, 3-5).
Noua învtur cretin a sfineniei vieii prin ferirea de desfrânare a fost primit cu mult repeziciune de sufletele oamenilor dornici de mântuire, încât chipul lumii s-a schimbat. O contribuie important la adâncirea acestei schim- bri a adus-o Sfântul Apostol Pavel. Propovduind Evanghelia „la toat fp- tura”, el insista asupra faptului c „chipul lumii trece”, iar „cei cstorii s fie ca cei necstorii”; i „cel ce se cstorete face bine, iar cel ce nu se cstorete face i mai bine” (I Corinteni 7, 29-35). Cât despre „desfrâu i orice necurie sau lcomie nici s se pomeneasc între voi, aa cum se cuvine sfinilor… cci aceasta s o tii c nici un desfrânat sau necurat… nu are motenire în împria lui Hristos i a lui Dumnezeu… ca fii ai luminii s umblai – cci road Duhului este în toat buntatea i dreptatea i adevrul” (Efeseni 5, 3-9).
În felul acesta, noua mentalitate a oamenilor devenii prin Hristos fiii lui Dumnezeu, aduce în lume viaa de sfinenie. Cretinii împrtindu-se de viaa lui Hristos, devin imitatorii Lui, încât numrul celor ce preferau castitatea i fecioria cretea din ce în ce mai mult. Entuziasmul lor era atât de mare, încât interpretând greit îndemnul Mântuitorului de a se face „fameni pentru împria lui Dumnezeu” (Matei 19, 12), se castrau. Nu este vorba numai de cel mai mare interpret scripturistic al Rsritului Cretin, Origen, ci i de muli ali necunoscui. Faptul c legislaia bisericeasc înc de timpuriu a pedepsit cu caterisirea pe preoii care se castrau, sau cu afurisirea timp de trei ani pe laici, socotindu-i ca invidioi asupra propriei lor viei, dovedete pe deplin acest fapt (vezi Canoanele 21, 22, 23, 24 apostolice).
Desigur, entuziasmul pentru viaa feciorelnic a fost întreinut i a crescut în mare parte i datorit apologiei pe care i-o fceau cuvântrile i scrierile prinilor care se bucurau de mare autoritate duhovniceasc printre cretini. Faptul c în dou Sinoade locale (Ancira, 306, i Elvira, 309) s-a impus celi- batul preoilor, aceasta va deveni o problem efervescent, discutat apoi con- tradictoriu la primul Sinod ecumenic, dovedete cât de mult preuiau primii
cretini castitatea. Lucrurile au primit i o turnur negativ în sensul c s-a ajuns în situaia de a fi defimat cstoria, încât Biserica s-a vzut din nou nevoit s dea legi pentru combaterea acestor exagerri. Fiindc un eretic, pe nume Eustaiu, considera cstoria ca pe o nscocire diavoleasc, Biserica a stabilit la cel de-al treilea Sinod local de la Gangra (340) c „dac cineva ar defima nunta i pe ceea ce se culc cu brbatul su, credincioas fiind i evlavioas, s fie anatema” (Canonul 1); „Dac cineva se dedic fecioriei i înfrânrii nu pentru buntatea i sfinenia cstoriei, ci pentru c, scârbindu-se, se îndeprteaz de cstorie, s fie anatema” (Canonul 9); „Dac cineva dintre cei ce triesc în feciorie, pentru Domnul, i-i bate joc de cei cstorii, s fie anatema” (Canonul 10).
Pe de alt parte, firea omeneasc dei este înnoit prin har, purtând rnile pcatului, primete de multe ori în viaa pmântean replicile venite din firea cea veche aflat sub zodia concupiscenei. Astfel, dac unii cretini, ducând lupta cea bun a virtuii, aveau o via de sfinenie asemenea îngerilor, alii în schimb, cdeau în cele mai de ocar patimi, precum sodomia i împreunarea cu dobitoacele… Simplul fapt c Biserica s-a vzut nevoit s sancioneze cu severitate aceste pcate svârite de fiii si, înseamn c ele au existat în viaa lor (vezi Canonul 16 Ancira; 7, 62, 63 Vasile cel Mare; 29, 58 Grigorie de Nissa; 29 Nichifor Mrturisitorul).
Mergând mai departe în istorie, ne vom referi mai întâi la faptul c, odat cu formarea statelor cretine, legislaia acestora a meninut secole de-a rândul homosexualitatea ca un delict antisocial pedepsit cu asprime.
Chiar i morala proletar a secolului XX, dei antireligioas i mai ales anticretin, pentru a crea înregimentarea gregar a oamenilor, a meninut homosexualitatea sub incidena codului penal.
Dar mentalitatea occidental a început s se schimbe odat cu apariia Renaterii i a Umanismului, când s-a fcut remarcat interesul pentru cultura clasic uitat, i când secularismul ce se va stabiliza tot mai mult, va pune în centrul preocuprilor omul, începând s se dezvolte cultura naional, artele, tiina, relaiile sociale etc. Pe acest fundal va apare Reforma ca o eliberare a gândirii i comportamentului uman pe plan religios, apoi Iluminismul secolului XVIII i Revoluia burghez din Frana, prin întemeierea primei formaiuni comuniste anticretine, care au dat grele lovituri Bisericii dominant în Evul Mediu. În aceast conjunctur a putut Fr. Nietzsche proclama moartea lui Dumnezeu i afirmarea moralei instinctiv biologizante neopgâne, prin anu- larea noiunii de pcat i negarea valorilor cretine.
Cu timpul, „religia cretin a încetat s mai joace un rol obiectiv în socie- tatea european, fiind izolat în sfera subiectivismului personal, socotit ca o afacere de ordin personal”. 8 Într-o astfel de situaie, deitii Voltaire i Jean
8 Pr. Prof. Dr. Dumitru G. Popescu, Teologie i cultur, Bucureti, 1993, p. 66.
Jacques Rousseau propuneau „libertatea sexual ca mijloc de eliberare a brbailor i femeilor de civilizaia cretin”. 9Pornind de la faptul c omul nu este creaia lui Dumnezeu, ci produs al evoluiei, Charles Darwin afirma c „sexul fiind un instinct animalic” nu are nici o motivaie s fie legat de nite principii religioase sau morale. 10
În secolul al XX-lea, psihiatrul Sigmund Freud susine c „sexualitatea este instinctul dominant al omului”, i încearc s ofere o baz tiinific separrii sexualitii de procreare, orientând-o spre plcere. 11
Micrile homosexuale s-au desfurat pentru prima dat în Germania, în 1897, cerându-i drepturile alturi de heterosexuali. În anii ’60, o dat cu micarea femininist proavortiv, micrile homosexuale ajung la stadiul de afirmare plenar. 12
Spre deosebire de homosexualitatea antic, cea din zilele noastre vrea s fie „legalizat, legiferat, instituionalizat, acceptat sau chiar impus societii, ca fiind componentul normal de via”. 13
Micrile homosexualilor de mai târziu se vor desfur în numele libertii personale despre care Comisia i Curtea European a Drepturilor Omului afirm: „Constituie liberti ale persoanei atât deciziile pe care aceasta le ia în momentul cstoriei (asupra persoanei sau, mai nou, asupra sexului acesteia), asupra reproducerii, asupra îmbogirii formelor de reproducere (prin recursul la noile tehnici reproductive, de tipul fertilizrii in vitro i al transferului de embrioni, al donaiei de gamei sau embrioni), sau al refuzului acestui drept (concretizat prin sterilizare i avort), precum i deciziile persoanei asupra morii sale (euthanasie, suicid). Din dreptul de a dispune asupra propriului corp, s-a ajuns i la prostituie”. 14
Nu de mult, Declaraia Consiliului Europei nr. 227/1993, se refer la „drep- turile homosexualilor în noile democraii”. Una din condiiile pe care aspiranii la calitatea de membru al Consiliului Europei trebuie s o îndeplineasc este respectarea drepturilor minoritilor, i în special „restabilirea drepturilor homosexualilor”. 15
În aceast situaie nu ne va mira c San Francisco, numit „Mecca homose- xualilor”, gzduiete peste dou mii de familii homosexuale, iar unor astfel de familii, de aici i din alte ri europene, li s-a acordat dreptul adopiei de copii.
9 Pr. Claudiu Dumea, Omul între „a fi” sau „a nu fi”, Bucureti, 1998, p. 26. 10 Ibidem. 11 Ibidem, p. 28. 12 Gheorghe Scripcaru, Aurora Ciuc, Vasile Astrstoaie, Clin Scripcaru, Bioetica, tiinele
vieii i drepturile omului, Iai, 1998, p. 136. 13 C. Dumea, op. cit., p. 25. 14 Gh. Scripcaru, op. cit., p. 107. 15 Ibidem, p. 136-137.
În aceste împrejurri istorice, culturale, sociale i politice ne putem explica reapariia homosexualitii odat cu afirmarea tot mai accentuat a neopgâ- nismului biologizant-instinctiv. Se deruleaz în faa ochilor notri întreg cor- tegiul de imoralitate pe care îl dezlnuie, pe „firma drepturilor omului”, homosexualitatea în lume, încât nu mai necesit nici un comentariu… Putem preciza, totui, c s-a cutat o motivaie tiinific a homosexualitii pentru a-i susine necesitatea. Astfel se precizeaz c homosexualitatea ar avea trei tipuri principale de explicaie: psihanalitic, biologic i social.
1. Potrivit lui Sigmund Freud, printele psihanalizei, homosexualitatea apare atunci când un biat nu reuete s „transfere atracie heterosexual a libidoului su de la mama lui la alt femeie natural”, poate din cauza forei pe care o exercit acea atracie sau din cauza orientrii ei greite, care ar putea fi cauzat de mediu… Exist apoi teoria fobiei, potrivit creia mama, în timpul „sindro- mului de sarcin” a simit sentimentul de team de a fi abandonat de soul ei, sau incapacitatea soului de a fi alturi de ea în aceast perioad i astfel mama transfer copilului traumatismul pe care-l sufer.
2. Potrivit explicaiei biologice, brbaii homosexuali au un exces de estro- gen, hormon propriu femeilor; iar femeile lesbiene, un exces de androgen, hormon brbtesc. Aceste explicaii biologice se refer la cantitatea relativ de testosteron existent în perioadele vitale pentru dezvoltarea creierului fetu- sului i imprim copilului ce urmeaz s se nasc o orientare masculin sau feminin, dar nu totdeauna în concordan cu sexul genetic al fetusului. Se spune c brbaii homosexuali au „comisura anterioar”, fascicol de nervi care leag lobul stâng i lobul drept al creierului, mai mare decât brbaii hetero- sexuali. în schimb ei au „nucleul interstiial”, alt fascicol de nervi din hipota- lamus, mai mic decât brbaii heterosexuali. Alte studii sugereaz o puternic influen genetic. Astfel, 52 la sut din fraii gemeni identici sunt homosexuali; 22 la sut din fraii gemeni neidentici, i doar 11 la sut în cazul frailor adoptivi.
3. Sub aspectul explicaiei sociale se arat c homosexualitatea este o „funcie a adaptrii determinat de selecia natural”. Alii spun c e pur i simplu o „construcie social”, adic o idee inventat la sfâritul secolului al XVIII-lea i în secolul al XIX-lea, la început de comunitatea medical, în aa fel încât medicii i categoriile profesionale s-i poat asuma controlul asupra unui anumit segment al societii, care mai înainte era controlat de Biseric i de tribunale 16.
Dup cum vedem, trei teorii independente una de alta, caut în mod diferit s explice unul i acelai fenomen. Fiecare din ele caut s ptrund în taina de neptruns a sufletului omenesc, pentru a face lumin ca într-o peter
16 Adrian Thatcher, op. cit., p. 196-197.
întunecat fr ieiri… Oricare din ele are pretenia c poate fi acceptat, în aceeai msur în care, la o analiz serioas, poate fi i respins.
Mult mai plauzibil este învtura cretin despre natura czut care poart în sine rnile pcatului. Aa cum în natura din jurul nostru s-au produs dezor- dini care îi tulbur viaa, tot astfel i în natura omului, atât biologic, cât i spiritual, i-au fcut apariia tot felul de contradicii care-i macin existena. Referindu-se la neamurile care „au schimbat adevrul lui Dumnezeu în min- ciun i au cinstit fptura i i-au slujit ei în locul Creatorului”, Sfântul Apostol Pavel arat c „pentru aceea i-a i lsat Dumnezeu în patimi de ocar, cci i femeile lor i-au schimbat rânduiala fireasc… la fel i brbaii, s-au aprins în pofta lor unul câtre altul… i precum ei n-au reuit s aib pe Dumnezeu în contiin, aa i-a lsat Dumnezeu pe ei cu mintea neîncercat ca s fac cele ce nu se cade…” (Romani 1, 25-27). Prinii Bisericii au artat de ase- menea c odat cu apariia afectelor s-au dereglat i instinctele, încât, plcerea, de pild, în loc s fie mijlocul prin care se exercit instinctul, se transform în scop, i astfel funcia spiritual a omului se întunec i cade în animalitate, sau chiar mai prejos… Mintea, ca lumin a sufletului, se transform sub dominaia instinctelor oarbe, în instrumentul de motivaie i iscodire a noilor i variatelor forme de dezvoltare a patimilor înrobitoare. Este ceea ce Sfântul Apostol Pavel numea „mintea crnii” (Coloseni 2, 18).
Pentru a arta c homosexualitatea este patim, aa cum o numete Apostolul, vom indica prin similitudine, c patimile reprezint o patologie organic i sufle- teasc a principalelor instincte omeneti: de aprare-atac, alimentar (de nutriie), de reproducere i social. Aa, în cadrul instinctului de aprare-atac se poate face remarcat ceea ce este cunoscut sub numele de „killer instinct”, ca form violent de manifestare a unei dorine pe care noi o numim bizar, fiindc creeaz un permanent pericol social. Acesta poate transforma societatea omeneasc în jun- gl, atunci când omul lsându-se dominat de el, se manifest asemenea unui animal fioros, ce refuz s cunoasc regulile comportamentului fa de alii. Exist, apoi, în viaa spiritual a omului predispoziia cleptomaniei. Aceasta devine pasiune, dominant a vieii, necesitate de comportament ce se timbreaz cu stigmatul lui „moral insanity”, adic imbecilitatea contiinei morale care face confuzia între bine i ru, neputând astfel s-i îndeplineasc menirea. Exist, apoi, în cadrul instinctului alimentar forme degradante, precum bulimia i eclimia, ca forme devorante ale lcomiei dup mâncare, sau anorexia, ca lips a poftei de mâncare, ca un simptom maladiv al fiziologiei umane. La fel exist i o insaietate dup bunurile materiale, încât omul îi pierde echilibrul necesa- rului, i degenereaz fie în destrblri, fie în zgârcenii, devenind chiar ridicol în comportament, asemenea lui Harpagon sau lui Hagi Tudose, din cunoscutele piese comice. În ce privete instinctul de reproducere, discuiile primesc un caracter de profunzime. Dac celelalte forme instinctive întrein i protejeaz
viaa, instinctul de reproducere are via în sine i o transmite mai departe. De aceea, impulsul care îl susine nu este simpla plcere, ci i iubirea (eros), indicând o angajare integral a sufletului omenesc, ca libertate, contiin i afeciune. Iar când acest instinct care transmite odat cu viaa i informaia genetic a speciei i persoanei umane este exercitat fr rânduiala care conduce la atingerea scopului su i a menirii omului de a tri în urmai, putem spune c pe bun dreptate remarca Nicolae Paulescu c patima reprezint o dereglare a instinctelor omeneti: „Patima nu e altceva decât cutarea exclusiv a plcerii ce rezult din satisfacerea unei trebuine instinctive deviate (adic, al crui scop natural este ignorat, neîneles sau chiar – nu de puine ori – dinadins relativizat)” 17.
La captul acestui periplu putem spune c suntem de acord cu Sfântul Apostol Pavel, considerând homosexualitatea o patim, fiindc reprezint o deviere a instinctului de reproducere de la scopul su.
S vedem dac este patim de necinste. Rspunsul afirmativ este motivat de faptul c reprezint o aberaie de la
ordinea fireasc, coborându-l pe om sub condiia animalic… Este patim de necinste i prin modul violent, grotesc i scabros în care
este practicat de cele mai multe ori, producând dezordini sociale i trezind o adevrat repulsie din partea celor ce nu o accept.
În sfârit, homosexualitatea reprezint un eec moral i existenial, prin pierderea menirii omului de a se împlini pe sine însui prin urmai. în actul creaiei Dumnezeu a dat via brbatului i femeii, imprimându-le menirea de a fi „un singur trup”, în scopul perpeturii neamului omenesc. În faa acestei realiti evidente, homosexualitatea reprezint un abuz slbatic, o aberaie lipsit de finalitate; un eec al instinctului de conservare a speciei umane.
Cu toate acestea, Biserica nu-i poate abandona, nici prsi pe aceti oameni, dintre care majoritatea sunt, cel puin prin botez, dac nu din convingere, fiii ei. Deviza cretin este: „urte pcatul, dar iubete pe pctos!”. Hristos a venit s caute pe fiul risipitor i oaia cea pierdut, precum i s vindece pe cel bolnav, fiindc cei bolnavi au nevoie de doctor… Este adevrat c la început Biserica acorda sanciuni grele pentru astfel de pcate. Va trebui acum mai mult s-i înelegem pe oameni, decât s-i judecm cu asprime pentru faptele lor. Cu tot pcatul care îi stpânete, se cuvine ca Biserica s i-i apropie pentru a le oferi harul tmduitor. Se cuvine mai mult ca oricând s aplicm cu încre- dere pedagogia divin a recuperrii celor pctoi, îndeprtai de Biseric, czui prad plcerilor i patimilor care îi stpânesc, degradându-le sensul vieii date de Dumnezeu… Cci, pe drept cuvânt, sublinia marele om de tiin cretin, Nicolae Paulescu, c „din admirabila desfurare a actelor instinctive omul este înclinat s remarce i s rein senzaiile plcute care însoesc îndeplinirea actelor respective. i în loc de a se înla pân la scopul
17 A se vedea mai pe larg: Instincte, patimi i conflicte, Fundaia Anastasia, 1995, p. 100.
instinctului, el nu mai urmrete decât plcerea devenit unic int a activitii sale” 18. Dar abordarea cu optimism a apropierii i îndeprtrii omului pctos este motivat de faptul c, spre deosebire de animale, „omul are facultatea de a transforma instinctele în acte voluntare; cu alte cuvinte, singur omul are posibilitatea de a cunoate scopul trebuinelor instinctive i a delibera asupra mijloacelor i momentelor oportune satisfacerii lor” 19.
În acelai timp aprinderea necontrolat a patimii poate fi temperat, stpânit i îndeprtat prin puterea contiinei care are un rol esenial de înfrânare, umanizând pornirile incontiente. Un om de tiin arat c „a te putea stpâni este o dovad de maturitate a sistemului nervos, un exemplu de model cum activitatea perfecionat a scoarei cerebrale poate domina funciile elementare ale centrilor inferiori. Funcia de înfrânare sau de inhibiie a reflexelor simple… va atinge un grad înalt, ea transformându-se într-o adevrat trstur de carac- ter, într-o capacitate de stpânire care const în a-i putea înfrâna unele reflexe, de a le domina cu raiunea” 20.
La acestea adugm ca mijloace eseniale de educare a firii czute i tira- nizate de aprinderea necontrolat a plcerii, puterea de convertire a rugciunii, a cuvântului lui Dumnezeu i a harului Sfintelor Taine. Prinii Bisericii arat c acestea poart în sine conversio amoris, adic transformarea iubirii ego- centrice, slbatic i animalic, în iubire neprihnit fa de Dumnezeu. Revrsându-se în suflet iubirea lui Dumnezeu, instinctul este pus sub instana contiinei, încât nesbuita poft se poate preface într-un dor spiritual dup cele dumnezeieti, iar plcerea oarb poate fi luminat de bucuria curat a conlucrrii de bunvoie a minii cu darurile lui Dumnezeu.
Conchidem c homosexualitatea este într-adevr o patim de necinste, dar cei ce o practic pot fi recuperai spiritual ca fii autentici ai Bisericii. Astfel, în scopul recuperrii celor deczui din rânduiala stabilit de morala cretin, un rol important i chiar decisiv îl are pastoraia individual exercitat cu tact, prin catehizare i determinarea celor în cauz s participe la viaa de har i de sfinenie a Bisericii.