La aproape două luni de la des­chiderea farmaciei din Beba

Veche, am încercat să aflăm dacă aşteptările oamenilor au fost împlin­ite şi dacă farmacia funcţionează aşa cum trebuie.

„Oamenii sunt foarte bucuroşi, şi vin şi cumpără chiar şi pentru câte­va pastile”, povesteşte domnişoara farmacistă”. “Unii au crezut că este mai scump la noi. Le­am explicat, să ştiţi că nu­i mai scump. Spuneţi­mi exact cât aţi plătit că atât îl luaţi şi de aici. Nu putem să avem preţuri mari pentru că oamenii nu îşi permit”, mai spune ea. În plus, un mare avantaj este că pacienţii îşi pot lua tensiunea gratuit şi chiar glicemia.

SE IA TENSIUNEA ŞI GLICEMIA„Am vorbit cu doamna doctor Foles­cu şi ea chiar se bucură că oame­nii nu mai stau la rând la ea să­şi ia tensiunea şi că poate să folosească

timpul mai bine pentru pacienţii cu probleme urgente de sănătate”. Tensiunea se ia gratuit, pentru că nu sunt costuri, însă pentru glicemie se plăteşte o sumă modică, de un leu, care să acopere costul lamelei.

FARMACIE ŞI PENTRU CHERESTURIniţial, mulţi dintre oamenii din Cherestur au considerat că farmacia de la Beba este departe şi oricum mulţi dintre ei se aprovizionau de la Sânnicolau. Însă acum, tot mai mulţi apelează la domnişoara farmacistă, care trece zilnic prin sat şi le poate aduce medicamentele la comandă.

„Eu am mai oprit la Cherestur şi le­am lăsat medicamentele. Am dat numărul de telefon şi mă sună, pen­tru că le este mai la îndemână. Nu îi costă nimic în plus”, spune farma­cista.

BĂTRÂNII, SCUTIŢI DE UN DRUM DE CALVARAm vrut să aflăm şi părerea unor pacienţi despre farmacie. „Este foarte bine ce s­a făcut, pentru că nu mai trebuie să mergem la Sân­nicolau. Trebuia să scot pe două­trei luni medicamente, ca să nu mai trebuiască să merg până acolo o în fiecare lună. Aşa mă duc la doctoriţă, îmi face reţeta şi pe urmă direct la farmacie”, spune Eremia Domica. „Suntem foarte mulţumiţi. Nu mai iau medicamente pe trei luni, iau numai cât îmi trebuie. Găsesc aici ceea ce am nevoie. E tare drăguţă domnişoara de la farmacie şi dacă am probleme îmi ia şi tensiunea”, mai spune ea.

„Atâta suntem de mulţumiţi că nu am cuvinte să vă povestesc”, spune tanti Ana. „Ni­s bătrâni, ne deplasăm greu, trebuie să plătim autobuzul să ne ducem la Sânnicolau. Mă dor

picioarele, eu trebuie să merg cu autobuzul dimineața la 5 şi să vin dupămasă la 3. Acum parcă nu­mi vine să cred că s­o întâmplat treaba asta”, povesteşte ea. „Mergeam nu­mai să ne luăm medicamente. La toate farmaciile ne­am dus şi nu se găsea toate medicamentele. Aşa că trebuia să lăsăm reţeta, să plătim şi pe urmă caută pe cineva să se ducă să ţi le scoată şi să le aducă. Până şi şeful de post mi­a adus medicamente! Acum, eu ce medicamente iau, dacă nu a avut azi, a doua zi mi­o adus”, mai spune doamna.

Manifestările Triplex Confinium din acest an au o importanţă

deosebită pentru comuna noastră, întrucât România deţine preşedinţia Euroregiunii DKMT, iar şedinţa se va desfăşura chiar la Beba Veche. Preşedinte în exerciţiu este Titu Bojin, preşedinte al Consiliului Judeţean Timiş, sub patronajul său fiind desfăşurat tot evenimentul. Acesta şi­a cerut scuze anticipat, pentru că programul nu îi permite să se de­plaseze până la Beba Veche. El va

fi reprezentat de vicepreşedintele judeţului, Marian Constantin Vasile.

Delegaţiile din cele trei ţări, com­puse din oficiali de stat, preşedinţi de judeţ, primari, invitaţi din cele trei ţări, se vor reuni la căminul cultural din Beba Veche. În discuţiile cu or­ganizatorii, primarul Ioan Bohancanu a reuşit să introducă pe ordinea de zi două puncte foarte importante pen­tru comunele din jurul Triplex Con­finium, Beba Veche, Majdan­Rabe şi

Kübekháza. Este vorba în primul rând de proeictul Parcului Industrial, care va fi discutat în toate detaliile, şi în al doilea rând, punctul de trecere a fron­tierei între Beba Veche şi Kübekháza. ”Vrem să obţinem o poziţie cât mai fermă în legătură cu Parcul Indus­trial şi de aceea, ne­am gândit ca în premieră pentru această ediţie, să invităm şi investitori privaţi care să cunoască proiectul şi să se convingă că merită să investească aici”, spune primarul.

Pe lângă evenimentul oficial, a cărui organizare a fost pregătită cu mari eforturi de primărie, sărbătoarea tradiţională nu va fi nici ea mai pre­jos. În curtea bisericii va cânta fanfara şi se vor întinde mesele. Sâmbătă după­amiza va avea loc un specta­col de muzică populară şi dansuri, cu solişti din Banat, iar duminică seara, de la ora 20.00, în parcul de la biserică va cânta Floarea Hojda Tomoiagă. De asemenea, în premieră, o echipă din Beba Veche va merge sâmbătă, de la ora 16.00 la un meci de fotbal pe apă la bazinul de înot din Kübekháza.

Beba Veche se pregăteşte de sărbătoarea Triplex Confinium

CURIERULde BEBA VECHE

Anul V • Nr 5 (59) • mai 2013 • Ziar editat de Primăria Beba Veche • Apare lunar • GRATUIT • Ediţie specială

Farmacia din Beba Veche, la două luni de la deschidere: un succes

Apel la curăţenie

Cu ocazia manifestării Triplex Confinium, Primăria a făcut

deja pregătiri consistente, amena­jând locaţia din jurul bornei, a cosit iarba şi a făcut curăţenie în toată comuna. Cu ajutorul Consiliul Judeţean Timiş, un utilaj a curăţat marginea drumului judeţean, iar angajaţii primăriei au pornit o ofensivă împotriva buruienilor, acţiune care a devenit un obicei, an de an, în această perioadă. „Avem rugămintea către toţi cetăţenii să facă lucrări de întreţinere şi curăţenie în faţa gospodăriei, pen­tru că se cade să ne primim invitaţii aşa cum se cuvine”, spune primarul comunei noastre.

CURIERUL de BEBA VECHE2 4 VI 1920

Istoria Triplex Confinium. Cum a ajuns să fie trasată actuala graniţă?

(articol publicat în ziarul Opinia Timişoarei, 22 mai 2013)

Dintre miile de sate mai mici sau mai mari din România, puţine sunt cele al căror nume a reuşit să devină un punct de referinţă în imaginaţia populară a românilor. Beba Veche este unul dintre acele nume despre care orice român a auzit, cel puţin o dată în viaţă, în băncile şcolii, drept „cel mai vestic punct din România”. Această titulatură ar fi trebuit, cel puţin în teorie, să asigure comunei de la vestul extrem al judeţului Timiş, o notorietate permanentă, să fie un fel de loc de pelerinaj la care orice român îndrăgostit de propria ţară, să ajungă o dată în viaţă. Pentru că, aşa mic şi „neînsemnat” cum poate părea, acest sat are marele merit de a­şi fi trăit istoria în rol bastion românesc din această parte a pustei maghiare. Misiune pe care şi­a îndeplinit­o cu succes.

Cum au îngrozit trupele senegaleze locuitorii din BebaPoate că cel mai traumatizant eveni­ment pe care l­a cunoscut locali­tatea a fost trasarea graniţelor celor trei state naţionale, care acţionează şi astăzi ca un veritabil zid în acest colţ de ţară. După unirea Banatu­lui cu România, a urmat o perioadă zbuciumată în care, timp de câţiva ani, zona de vest a fost disputată de cele trei ţări, iar Beba Veche a stat sub administraţie sârbească.

Dintre bătrânii satului, Gheorghe Togi este unul dintre puţinii care mai ştiu istoria comunei, fiind născut în 1924 la scurt timp după trecerea ei definitivă în România. „După Primul Război Mondial, s­a trasat frontiera şi Triplexul era la Pordeanu. Beba Veche a rămas la sârbi, şi noi cu sâr­bii am fost la cuţite, mai ales atunci pentru că ei au intrat primii în Banat, venind foarte uşor dinspre Belgrad, în timp ce ai noştri numai la 3 august 1919 au intrat în Timişoara. Ca să ne potolească, mai ales pe sârbi, au ven­it francezii. Au trimis legiunea străină, trupele senegaleze, care au fost şi la Beba. Mama mea povestea că era îngrozită pentru că erau negri. Dar

erau simpatici, le dădeau ciocolată, era ceva nemaipomenit!”, spune el.

Beba Veche a ales să fie în România, nu în Serbia„Există un document ţinut la Alba Iulia, în care comuna Beba Veche cere să treacă la România. Locui­torii din Beba Veche au făcut asta prin mandatarii lor, preotul Blaga şi învăţătorul Nicolae Vasile, pe care era să­l împuşte sârbii pe chestia asta. Şi sorţii le­au dat şansă. În ce sens? Că şi românii şi sârbii au fost interesaţi. Jimbolia iniţial a fost la sârbi şi mai ales nodul de cale ferată de la Jasa Tomic. Sârbii vroiau să­l aibă la ei. Noi am fost profitorii istoriei”, mai spune moş Togi.

„Domne, pur şi simplu de la actualul Triplex, până la Pordeanu, a rămas o fâşie lată de un metru, cu bornele aşa cum au fost, sârbeşti şi ungureşti. Nici nu s­au pus borne româneşti. Noi de facto nu am rămas vecini cu ungurii şi ei au fost vecini tot cu sâr­bii”, spune bătrânul. La Conferinţa de Pace de la Paris, s­a trasat o linie de demarcaţie care se păstrează în mare, la fel. Excepţie fac unele teritorii care au făcut obiectul unui schimb între România şi Serbia. În protocolul semnat de cele două ţări la 24 noiembrie 1923, România se angaja să cedeze comunele Parda­ny, Modoş, Surgan, Crivobara şi Nagy Gaj, în timp ce Regatul Serbiei ceda României Beba Veche, Pusta­Keres­tur, Ciorda, Iam­ul şi oraşul Jimbolia.

„Treaba asta, de iure, nu este definitivă. Este pe 99 de ani acor­dul. În cazul că, părţile, sau o parte, îl denunţă, se revine. Nu se va mai schimba, pentru că s­a făcut cu acor­dul părţilor”, susţine bătrânul. „După ce s­a căsătorit prinţesa Mărioara cu regele Alexandru al sârbilor, atunci s­au potolit lucrurile şi au văzut şi românii şi sârbii că e mai bine să trăiască bine decât să se certe între ei”.

Pordeanu a ales România, în loc de UngariaÎn satul Pordeanu, Ioşca Baci, un lo­calnic care şi­a trăit toată viaţa în satul de pe graniţa cu Ungaria, mai ţine minte o poveste despre cum s­au trasat frontierele. „Când s­a tras fron­tiera, satul nostru avea primar și l­au întrebat unde vreți să fie Pordeanu, în Ungaria sau în România? Au întrebat

Beba unde a picat? În România, i­au spus. Atunci și Pordeanu să rămână în România, a spus primarul. Atunci un general maghiar a întrebat: „Dar de ce, că doar aici sunteți majoritari maghiari?”. Atunci primarul a spus că oamenii de la Pordeanu nu vor avea unde să meargă zilieri. Nu a spus că o să fie frontiera închisă. De aia a ajuns Pordeanu în România şi este bucla asta, altfel pica în Ungaria. De la Kiszombor, peste 600 de lanțuri de pământ a picat în teritoriul României, iar de la Pordeanu au picat lanțuri dincolo, la administrația maghiară”.

Triplex ConfiniumViaţa comunei este în general una liniştită şi lipsită de vizitatori. Totuşi, an de an, comuna Beba Veche se animă pentru două zile când are loc o zi deosebită în viaţa comunităţii, care nu este nici Ruga şi nici Ziua comunei, cum se întâmplă în ma­joritatea comunelor din Banat, ci se numeşte sărbătoarea „Triplex Confin­ium”, un fel de celebrare a statutului de cea mai vestică comună, aflată la confluenţa a trei graniţe şi totodată o sărbătoare a multiculturalităţii, încă vie, a Banatului de ieri şi de astăzi.

Imediat după stabilirea frontierei de stat, graniţa se trecea mult mai uşor decât în anii comunismului sau după 1989. „Era un om acolo, la hotar, îi spuneai numele, prenumele și primei tichet să mergi la pământul tău. Dacă venea patrula și te prindea și nu aveai tichet, te lua și te ducea la poliție. Când a răsărit soarele au avut voie să mergi, când a apus soarele, nu ai mai avut voie. Și mergea lumea și dinco­lo, la Kiszombor. Era un drum drept, era strada Pordeanu, așa îi spunea”, povesteşte Ioşca Baci.

A urmat comunismul timp în care pe la Beba treceau graniţa fugarii care doreau să ajungă în occident. În anii de după revoluţie, legătura între cele trei localităţi de graniţă, din cele trei ţări ­ Beba Veche din România,

Kübekháza din Ugaria şi Majdan­Rabe din Serbia a fost reluată. Deja tradiţional, timp de două zile, graniţa din acest punct se deschide tempo­rar şi se poate trece liber, doar cu bu­letinul.

Anul acesta, sărbătoarea Triplex Con­finium are loc în data de 25 mai, iar România este gazdă a întâlnirii anu­ale a Euroregiunii DKMT, care se va ţine în acest an la Beba Veche. Tri­plex Confinium este de fapt numele locului în care se întâlnesc cele trei graniţe, română, maghiară şi sârbă. Aici este amplasată un monument sub forma unei borne cu trei feţe, una pentru fiecare stat în parte şi având inscripționată stema statului şi data „4 VI 1920”.

Graniţa, un veritabil zid care izolează vestul judeţuluiPrimarul comunei Beba Veche spune că a realizat un proiect pentru refac­erea „drumului regal” de numai 2 km care despart localitatea de vecinii din Kubekhaza, aflaţi la o aruncătură de băţ distanţă şi totuşi suficient de de­parte încât să fie nevoie de un ocol de aproape 50 km pentru a ajunge acolo. Proiectul, care presupunea că intrarea României în Schengen va avea loc în 2011­2012 şi prin urmare dispariţia graniţei, a fost aprobat de Consiliul Judeţean, după care a rămas în stand­by, mai ales din cauza faptului că intrarea ţării noastre în Schengen va fi amânată. „Noi facem demersuri de ani de zile să deschi­dem un punct de frontieră pentru micul trafic, la Beba Veche”, spune primarul comunei, Ioan Bohancanu.

„Chiar dacă intrarea României în Schengen se amână, pentru noi este foarte important, este şansa noastră, a întregii zone din vestul judeţului, de a ieşi din izolare”, spune el. Pentru locuitori, beneficiile ar fi foarte mari, Szegedul fiind la mai puţin de 20 km distanţă, faţă de 85 km prin vama Cenad sau 100 km până la Timişoara.

Ediţie specială

Lucrările de renovare a Primăriei sunt aproape de final şi toate fini sajele principale vor fi gata pe 25 mai, când la Beba Veche vor veni numeroşi invitaţi, persoane importante din

administraţia judeţeană şi regională de la nivelul Regiunii DKMT. “Era important să terminăm până acum pentru că am vrut să ne prezentăm oaspeţilor noştri aşa cum suntem:

o comună care se modernizează şi care se uită către viitor cu încredere”, spune primarul. Birourile au fost red­imensionate, clădirea a fost mai bine izolată, geamurile au fost schim­

bate. “Urmează să alocăm bani, cu sprijinul CJT, pentru înlocuirea acoperişului, care este degradat şi nu a mai fost schimbat de mulţi ani”, a mai spus primarul.

Dintre înţelepţii comunei, domnul Alexandru Neculai are o poveste care face parte din acele istorii zbu­ciumate, dar puţin înţelese, a celor care au fost împinşi de nevoi să­şi găsească un trai mai bun departe de locurile natale. Născut în Moldova, în satul Deleni, comuna Ciorteşti din judeţul Vaslui, domnul Neculai îşi aduce aminte de momentele în care viaţa grea, dar aşezată, din Moldova natală, a luat o întorsătură dramatică.

AMINTIREA RĂZBOIULUI„În 1941 când a început al doilea război mondial, eu eram cioban, aveam 15 ani și pășteam oile la noi în comună. Când a început războiul, în 23 iulie, la ora 3 și 23 s­a tras pri­ma lovitură de tun care a trecut în România. Noi eram aproape de Prut. Treceau nemții cu mașinile, pe șoseaua Iași­Vaslui, eu stăteam cu oile, în ploaie și mă uitam. Ei se opreau și se mai uitau la mine.”

Copil fiind, a scăpat de încorporare. Războiul a schimbat însă radical viaţa din comună şi viitorul său. „Din 1941 și până în 1945, în 8 mai când s­a terminat al doilea război, au rămas copii orfani, femei văduve și oameni chinuiți. Eu am lucrat la moșie, lucram la moșier și am fost slugă la boier. Îți dădea 150 de lei vara, cu aceia luai până toamna mâncare. Nu a fost de ajuns”, îşi aduce aminte el. „În 1946, când a bântuit seceta aia mare în România, a fost prăpăd. Ultima pro­vincie afectată a fost Banatul, județul Timiș și o parte din Arad”.

PRIMA VENIRE ÎN BANATAlungată de secetă şi foame, familia Neculai a făcut prima dată cunoştinţă cu Banatul imediat după sfârşitul ce­lui de­al Doilea Război Mondial. „În 19 noiembrie 1946, am venit aici în Ba­nat cu părinții, cu tată­miu m­o adus, pentru că era secetă, sărăcie. Am

intrat slugă la o familie, Grui Ștefan. Avea 4 cai, 2 vaci și 20 de oi, eu le aveam grijă. De dormit, dormeam în grajd cu animalele. Aici la Beba Veche a venit tată­miu prima dată, toamna, a găsit cereale, porumb, și după aia m­a adus și pe mine. Cu trenul am venit, am făcut de la Iași la Timișoara 3 zile. Așa era atunci, era prima dată când am mers cu trenul”, îşi aminteşte moş Alexandru.

DUS-ÎNTORS MOLDOVA-BANAT„În 1948, în 10 august, am plecat înapoi în Moldova și am plecat în armată, am făcut armată 2 ani și o lună, după aia m­am căsătorit în Mol­dova. Am făcut doi copii, aici și am stat în Moldova până în 1966. Acolo, din 1953 şi până în 1958, am fost ges­tionar la cooperativă. Aveam salariu de 3%, adică dacă făceam vânzare de 1000 de lei, aveam salariu de 300 de lei. Nu puteam trăi aşa.”

Dar ceea ce s­a întâmplat în Mol­dova după Război, a fost tragic. Colectivizarea a distrus vechea or­dine de la sate şi ţăranii au fost puşi pe drumuri. „În 1966 a venit tata în Banat și a stat la o fermă de stat și m­o chemat și pe mine. Am venit aici cu copiii. Diferența de trai din Moldova și traiul care se trăiește în Banat e de la cer la pământ, aici a fost lumea mai civilizată, mai descurcăreață. Acolo e pământ sărac, aici se poate trăi mai bine”, spune bătrânul.

CUM ERA BEBA VECHE PE VREMURIAlexandru Neculai are două tipuri de amintiri despre Beba Veche, aşa cum era în 1946, când familia sa a venit prima dată aici şi din 1966, cum a găsit comuna când s­a mutat defini­tiv. „Când am venit în ‘46 la Beba, be­benii aveau 800 de cai, 400 de pluguri cu care lucrau tot pământul ăsta. Era ordine. Aici drumul ăsta de la Beba la

Sânnicolau, îți trebuia două zile să te duci și să te întorci, așa era de distrus după război”.

A doua amintire este mai recentă.„Când am venit eu în ‘66, comuna a fost foarte bine stabilită. Cu regimul care a fost, au făcut drumul. Când am venit eu și am văzut primăria de la Beba, parcă era prefectura de la Vas lui!”. „Am venit aici și am stat într­o casă de neamț plecat în Germania, și vecini am avut nemți. Eu când mă trezeam dimineața, neamțul mătura până la jumătatea drumului. Eu măturam cealaltă jumătate. La Vaslui nu era așa”.

O VIAŢĂ ÎMPLINITĂ„Cel mai bine m­am descurcat când am venit aici, am avut tot ce îmi trebuie. Am lucrat, e adevărat, dar aici m­am descurcat bine. În comuna asta a fost pământ de la nemți, eu am căpătat aici 10 hectare. Nu l­am vân­dut, îl am acum în asociație ca să îl las la copii. Alții l­au vândut și se plâng” spune bătrânul. „Eu aici am lucrat 10 ani la CAP, după 10 ani am intrat la prestări servicii, la zidărie, am lucrat 7 ani la meseria asta că mi­a făcut carte de muncă și apoi am mai lucrat alți 7 ani la CAP la întreținere.”

Cea mai mare bucurie a lui Alexan­dru Neculai este de a­şi fi văzut copiii realizaţi în viaţă. „Copiii au făcut carte, au învățat, fata a fost centralistă la Timișoara, la UTT, 35 de ani și băiatul a lucrat la Electromet­al. După Revoluție, copiii au ieșit la pensie”, spune el. „După asta nevasta mi­o murit în 2002. Norocul meu e că am fata în viață, are grijă de mine. Ea e căsătorită și are bărbat electrician”.

ULTIMA AMINTIRE DESPRE MOLDOVALegătura cu Moldova natală mai există şi azi, dar bănăţeanul prin adopţie Alexandru Neculai nu se mai regăseşte în acel univers. „Mai țin legătura cu un frate, are 81 de ani, trăiește acolo. El nu a vrut să vină, are acolo o fată. Am fost acum ul­tima dată prin 97. Eu sunt mulțumit aici, mi­am luat căsuță, copiii sunt la locul lor. Acolo știi ce a fost? Lumea amărâtă, bucurii nu ai avut niciodată. E greu și la ora actuală și pentru ti­neret, săracii se duc în străinătate, când or să ajungă la bătrânețe nu or să aibe pensie, dar o să fie exact ca și atunci când erau moșierii. Eu am trecut prin asta, dar cam așa văd”, îşi încheie povestea bătrânul.

Interviu cu înţelepţii comunei: Alexandru Neculai

CURIERUL de BEBA VECHE 34 VI 1920

Renovarea primăriei, la final

CURIERUL de BEBA VECHE4 4 VI 1920

Apostoli slăviți ai Domnului, Mân­tuitorul v­a rânduit ca stâlpi ai Bisericii pe care a întemeiat­o. Pe tine, Sfinte Petre, Mân­tuitorul te­a ales ca piatră de temelie a Sfintei Biserici și ți­a dat mi­siunea și harul de a întări în credință pe frații tăi. Pe tine, Sfinte Pavele, Mân­tuitorul te­a făcut din dușman, prieten, iar Duhul Sfânt te­a ales să dezvălui neamurilor como­rile învățăturii creștine. Amân­doi ați lucrat cu însuflețire la răspândirea Împărăției lui Hris­tos, pecetluindu­vă mărturia cu sângele vostru. Acum vă bucurați de vederea lui Dumnezeu în slavă cerească. Priviți spre Biserica lui Hristos care călăuzește popoarele la lumina Evangheliei și la iz­voarele tămăduitoare ale harului. Rugați­l pe Mântuitorul să­i lu­mineze și să­i apere pe episcopi, pe preoți și întregul popor creștin. Rugați­l pe Domnul secerișului să trimită lucrători ravnici în ogorul său, pentru ca toți oamenii de bunăvoință să aibă parte de bine­facerile pe care le primim de la Dumnezeu prin Sfântă Biserică. Amin

Rugăciune către Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel

DECESE †nu au fost

Sărbători religioase ortodoxe

Iunie• 13 J Înălţarea Domnului• 23 D Rusaliile ­ Pogorârea Duhului Sfânt• 24 L Lunea Sfântului Duh; Drăgaica sau Sânzienele• 29 S Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel• 30 D Soborul celor 12 Apostoli. Duminica tuturor sfinţilor

Sărbători religioase romano-catolice

Iunie - Cireşar• 7 V Preasfânta Inimă a lui Isus• 24 L Naşterea Sf. Ioan Botezătorul• 29 S Sfinţii Petru şi Pavel

O femeie bătrână și­a călcat pe inimă și s­a dus la un om înțelept

pentru a­i vorbi despre fiul ei , care își cheltuia toții banii pe petreceri și femei , și nu o ajuta nici cu un bănuț deși abia avea din ce trăi. Înțeleptul i­a promis femeii că va sta de vorba cu fiul ei, dar numai după scurgerea a șapte săptămâni. După ce au trecut cele șapte săptămâni , băiatul femeii a fost adus în fața omului înțelept , care l­a întâmpinat cu căldură și l­a povățuit: “Ești putenic tinere, și ești înzestrat cu bun simț și inteligență. Gândește­te la cât de mult a făcut mama ta pentru tine. Și­a cheltuit toții banii pentru a te ține la școală, pentru a

te ajuta să reușești și să te împlinești în viață. Acum ea este bătrână , tu ai o slujbă bună și o poți sprijini . În loc să faci asta , tu îți cheltuiești toată simbria pe femei și petreceri. Este bine ceea ce faci? În numele conștiintei care îți stăpânește încă sufletul, îți cer să renunți la aceste proaste obiceiuri. “

Tânărul a ascultat cu atenție și re­spect, iar vorbele înțeleptului i­au ajuns până în străfundul inimii,

l­au înduioșat și l­au convins să își schimbe purtarea.

Bătrână mamă i­a mulțumit cu la­crimi în ochi omului cel înțelept, dar nu s­a putut opri să nu îl întrebe de ce i­au trebuit șapte săptămâni înainte de a­i vorbi băiatului ei.

Înțeleptul i­a spus : “ Vezi tu, și mie îmi plac petrecerile și femeile, și am simțit că nu am dreptul și puterea de a­i cere socoteală pentru felul său de a se purta atâta timp cât nu renunțam și eu la aceste proaste obi­ceiuri măcar șapte săptămâni. Este imposibil să ajuți pe cineva să scape de o slăbiciune dacă nu ai scăpat tu însuți mai întâi de ea.”

Poveşti adevărate, poveşti cu tâlcPuterea exemplului personal

Căsătorii Tăşedean Daniel-Florin cu

Fibişan AnamariaArdelean Gheorghe cu Szűcs

Claudia-MelaniaCasă de piatră!

Fotografia lunii: sondele de petrol de la Pordeanu

Termen APIA: 10 iunieAgenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură reamintește fermierilor interesați de obținerea subvenției pentru suprafața agricolă că terme­nul limită pentru depunerea cererilor a expirat la 15 mai. Pentru cererile depuse după această dată se aplică, la suma totală de plată, o penalizare de 1% pentru fiecare zi lucrătoare întârziere. Iar cererile de sprijin de­puse după data de 10 iunie 2013, nu mai sunt admise la calcul.

Beneficiarii măsurilor de sprijin pe suprafaţă sunt persoanele fizice şi/sau juridice care exploatează terenul agricol pentru care solicită plată, în calitate de proprietari, arendaşi, con­cesionari, administratori în cadrul asociaţiilor în participaţiune etc. Dacă proprietarul a dat terenul în arendă, l­a concesionat sau l­a închiri­at, sprijinul financiar pe suprafaţa respectivă va fi acordat celui care

lucrează terenul. sunt eligibile la plată exploataţiile cu suprafaţa de cel puţin un hectar, formate din parcele agricole cu suprafaţa de cel puţin 0,3 hectare. În cazul viilor, livezilor, culturilor de hamei, pepinierelor pomicole, pepinierelor viticole sau al arbuştilor fructiferi, suprafaţa minimă a parcelei trebuie să fie de cel puţin 0,1 hectare. De asemenea, solicitan­tul sprijinului pe suprafaţă trebuie să respecte Bunele Condiţii Agricole şi de Mediu (GAEC) şi Cerinţele Legale în Materie de Gestionare (SMR) pe toată suprafaţa fermei. APIA informează că pachetul finan­ciar prevăzut pentru pentru plăţile pe suprafaţă se ridică anul acesta la 1,264 miliarde de euro, în creştere faţă de anul trecut cu peste 21%. Cuantumul plăţilor directe unice pe suprafaţă va fi de 145,07 euro pe hectar, cu 25,41 euro mai mult decât

alocarea anului 2012 de 119,66 euro/ha. În anul de campanie 2012, a fost aplicat însă un coeficient de reducere liniară de 0,9011, datorită creşterii suprafeţelor solicitate la plată peste nivelul negociat cu UE, fermierii pri­mind astfel 107,82 euro/hectar. “În perioada 1 martie ­ 7 mai 2013, au fost depuse, în cadrul campaniei de primire a cererilor de sprijin pe suprafaţă în anul 2013 un număr de 815.678 de cereri de plată, pentru o suprafaţă de aproximativ cinci milio­ane de hectare”, a comunicat APIA.