UN CNEZAT MARAMUREŞEAN ÎN VEACURILE XIV ŞI XV: CÎTEVA OBSERVAŢII PRIVIND CARACTERUL

ŞI SPECIFICUL STAPÎNIRII CNEZIALE

Lucrările istorice de sinteză referitoare la Maramureş au relevat pregnant individualitatea acestei „ţări" româneşti medievale în cadrul regatului Ungariei, precum şi puternicele sale structuri social-economice şi politice, identice sau simi­lare cu cele tradiţionale şi generale româneşti 1 . Intre instituţiile care au conferit specificitatea şi personalitatea marcantă a acestei structuri, cnezatul ocupă un loc central şi pentru Maramureş. Caracterizarea generală şi încadrarea instituţiei cnc-ziale şi a clasei cneziale româneşti maramureşene în evoluţia generală a societăţii româneşti în veacul X I V s-a făcut într-o monografie de înaltă ţinută ştiinţifică, valorificînd deopotrivă izvoarele arheologice, documentare şi narative 2 . In pofida unor opinii exprimate în istoriografie 3 , dar şi în acord cu alte concluzii formulate 4 , încheierea principală la care ajunge istoricul Radu Popa priveşte cnezud din inte­riorul societăţii maramureşene ca un stăpîn feudal de tip prestatai, considerînd că încetarea acestei calităţi se produce în momentul întăririi sale cu diplomă regală de înnobilare sau de confirmare ca stăpîn cu drept enezial (aceasta din perspectivă exterioară, ilustrată prin documente emise de cancelarie) 5 . Această caracterizare, potrivită, în general, pentru veacurile XIV—XV şi altor zone ale spaţiului româ­nesc 6 , nu a fost unanim acceptată în istoriografie, poate şi datorită unei docu­mentaţii şi argumentaţii lacunare, parţiale. Pentru formularea unor concluzii ferme şi convingătoare, credem că mai sînt necesare unele analize locale, amănun-

1 Al. Filipaşcu, Istoria Maramureşului, Bucureşti, 1940; idem, Le Maramureş, Sibiu, 1944; R. Popa, Ţara Maramureşului în veacul al XIV-lea, Bucureşti, Editura Academiei, 1970 (cu bibliografia aproape completă).

2 R. Popa, op. cit., passim. 3 I. Bogdan, Despre cnejii români, în Analele Acad. Române, Mem. Sect. Ist.,

seria II, 1903, tom. XXIV, p . 6; D. Onciul, Scrieri istorice, vol. I, ed. de A. Sacer-doţeanu, Bucureşti, 1968, p . 347 şi urm.; Al. Filipaşcu, Istoria Maramureşului, p. 37; P. Binder, Contribuţii la studiul dezvoltării feudalismului în Maramureş şi în nordul Transilvaniei, în Studii şi articole de istorie, 1967, X, p. 27—61 etc.

4 I. Mihaly, Diplome maramureşene din secolul XIV—XV, Sighet, 1900, p. 7, nota 1; D. Arion, Cnejii (chinejii) români. Contribuţii la studiul lor, Bucureşti, 1938, p. 144; P. P. Panaitescu, Obştea ţărănească în Ţara Românească şi Moldova. Orînduirea feudală, Bucureşti, 1964, p. 66—69; A. Oţetea, La formation des Etats féodaux roumains, în Nouvelles études d'histoire, 1965, III, p. 89; M. Holban, In jurul publicării recente a unor documente inedite din secolul al XlII-lea privitoare la românii din Transilvania, în Studii, XIX, 1966, nr. 4, p. 770—778; idem. Variaţii istorice în problema cnezilor din Transilvania, în Din cronica relaţiilor romăno-ungare în secolele XIII—XIV, Bucureşti, 1981, p. 213—231; R. Popa, Premisele cristalizării vieţii statale româneşti, în Constituirea statelor feudale româneşti. Bucureşti, 1980, p. 32—33; loan À. Pop, Mărturii documentare privind adunările cneziale ca instituţii româneşti din Transilvania în veacurile XIV—XV, în Rèvlst, 34, 1981, nr. 11, p. '2097—2101 etc.

5 R. Popa, Ţara Maramureşului..., p. 180. 6 Ne referim mai ales la studiile privind Banatul, Ţara Haţegului, Cr i şana ,

elaborate de M. Holban, R. Popa, A. A. Rusu, I. Drăgan, loan A. Pop s.a.

BCU Cluj / Central University Library Cluj

ţ i te, de ad înc ime, în aşa fel ca, spre final, coroborarea acestor da te să p e r m i t ă r e l evan ţa necesară . O asemenea în t r ep r inde re , res t r însă ca spaţ iu şi clar c i r cum­scrisă t empora l , ne-a fost sugera tă de un a m p l u d o c u m e n t în l imba -latină publ ica t încă la 19007, da r insuficient in tegra t c i rcui tului istoriografie. Documentu l , dat la 14 no iembr ie 1412 la Visegrâd, este emis de cornitele Symon, fiul lui Nicolae de Rozgon, iudex curie, şi conţ ine , amin t i te , reges ta te sau t ranscr i se in tegra l , a l te ci teva documente , cel mai vechi fiind d in 1350.

In cupr insu l acestui izvor se re la tează că la 22 m a r t i e 1412, da Caşovia, pe cînd regele, j ude le cur ţ i i şi nobil i i r ega tu lu i s tă teau la scaun de judeca tă spre a face drep ta te , s-au înfăţ işat îna in tea acestei a d u n ă r i Şandor (ori Sandr in ) , fiul lui Bali ţă de B i l ca 8 şi Pe t ru , fiul lui Ştefan de Bilca, împo t r iva lui P e t r u şi Ii le, fiii lui Nicolae, fiul lui S tan is lau de Domneş t i (Urmezew)0. Cei dint î i a r a t ă c% aceşti P e t r u şi Il ie t u l b u r ă m u l t cnezatu l lor din poses iuni le Lipceni şi He r in -ceni {kenezyatum ipsorum in possessionibus Lypche et Haryncha, aliter Zeleume-zew)10, pe care predecesor i i lor, ai r ec lamanţ i lo r şi, p r i n u r m a r e , ei înşişi î l a v e a u conferi t ca dona ţ ie din p a r t e a răposa tu lu i rege Ludovic de Anjou. Ba, m a i mul t , cei din Domneşt i i-au exclus p e bi lceni d in cnezatu l lor, n e p e r m i ţ î n d u - l e să p e r ­ceapă venitul acestui cnezat, spre foar te m a r e a p re jud ic ie re a rec lamanţ i lo r . Să o b s e r v ă m deocamda tă că p r ic ina d in t r e cele două familii de feudal i p r iveş te d r e p t u l de" s tăp în i re a sup ra unu i cneza t format d in două sate şi că aceas ta s tă-pîr . ire p r e s u p u n e a pe rcepe rea Unui veni t (redditus) în favoarea propr ie ta r i lo r . S a n d r i n şi P e t r u de Bilca prec izează că amin t i t a u z u r p a r e s-a pe t r ecu t în c iuda faptului că ei au da t şi a u p lă t i t din cnezatu l respect ivelor sate p î n ă în v r e m u r i l e acelea 20 de oi sau porci d r ep t cens al maies tă ţ i i regale şi că d in aceste sate, cînd v e n e a c h e m a r e a genera lă la oaste a t u t u r o r nobililor acelei ţ ă r i (a Maramureşu lu i ) , ei serveau cu o l ance în expedi ţ i i le a rma te i regale . Se m a i subl in iază că iobagi i locuitori ai celor două sate a u obişnuit , în chip paşn ic p î n ă a tunci , să pres teze to tdeauna censur i le şi formele dé dăr i î m p r e u n ă cu a l te ven i tu r i .

Sp re dovedi rea celor a f i rmate , adică a faptului că ei de ţ in de d rep t pomeni tu l cnezat , Sandr in şi P e t r u de Bilca au a r ă t a t o scr isoare pr iv i leg ia la a regelui L u ­dovic din 10 oc tombr ie 1365, care t r ansc r i a şi conf i rma o a l tă scr isoare a sa, emisă la Buda. în 1 apr i l ie 1350. Se p r o b a astfel că regele Ludovic , cel „de în ţe leap tă guve rna re" , conferise la 1350 lui Sărăcin , Valent in , Nicolae şi Luca, fiii voievo­d u l u i Crăc iun de Bilca — credincioşii săi români — două sate româneşti ade sale n u m i t e Lipceni şi Her incen i , spre a le creş te n u m ă r u l locuitori lor şi a l e face s t a r ea mai îmbe lşuga tă . Documentu l m a i adaugă că dă ru i r ea cnezatului respect iv s-a făcut în chip veşnic şi că t u tu ro r oameni lor d e r înd şi r omân i lo r din zisele sate , a d u n a ţ i a c u m sau ca re se vor a d u n a (universis populis et Olahis ad dictas villas congregatis et congregandis), li s-a ceru t cu t ă r i e să-i p r imească p e -pomeniţi i Să răc in , Nicolae, Va len t in şi Luca d rep t cnezi şi s tăpîn i (domni) sau m a i m a r i a i lor (tamquam kenezios et seniores ipsorum)11. P o r u n c a îi p r i vea deopotr ivă şi p e succesorii obştii români lo r a d u n a ţ i la 1350, în sensul că a t î t cei de a tunci , cît şi cei ce vor u r m a t r e b u i a u să-i păs t reze în chip paşn ic pe noii cnezi şi p e moş ­teni tor i i lor, să-i ascul te şi să li se s u p u n ă în tocmai ca şi celor la l ţ i cnezi, d ina in t e

7 I. Mihaly, op. cit., p. 185—189, n r . 105. 8 Sa t pe va lea Bîr javei , la nord-ves t de Hust . •4 Sat pe cursu l infer ior a l Ta laboru lu i , l îngă Teceu.. 1 0 Sate s i tuate p e va lea Neagovei . 1 1 Bar ta l A., A magyarorszâgi latinsăg szotăra, Budapes t , 1901, p . 606 (senior

seu dominus).

BCU Cluj / Central University Library Cluj

(ipsos et eorum successores inter ipsos pacifice conservare ac ipsis et eorum pos-teritatibus tamquam kenezios aliis keneziis obedire deberent et obtemperare).

A d u n a r e a nobil i lor regatului , p rez ida tă de regele Sig ismund, a p u t u t astfel consta ta ver id ic i ta tea faptelor r e la ta te p r in au ten t ic i ta tea celor două documen te emise de regele Ludovic I, cu 62 şi, respect iv, 47 de ani în u r m ă . Auz ind acestea, P e t r u şi lue din Domr.eşti s-au r idicat spun înd , d impot r ivă , că, deşi pomeni ţ i i Sandr in şi Pe t ru de ţ inuseră şi ocupaseră posesiuni le Lipceni şi Her incen i cu cne­zatul lor, totuşi regele Sig ismund le-a conferit lor şi fraţ i lor lor pe veci nu n u m a i cnezatul , ci şi s tăp în i rea cea a d e v ă r a t ă a sus-ziselor posesiuni (non solum kene-ziatum sed et verum dominium predictarum possessionum). P e n t r u a-şi p r o b a af i rmaţ i i le , feudalii r o m â n i d in Domneş t i au a r ă t a t o scr isoare pr iv i leg ia la a r e ­gelui S ig ismund, emisă la 10 octombrie 1409, care conţ inea t ranscr i se şi confir­m a t e al te două scrisori , u n a tot a regelui şi cealal tă a conventu lu i d in Lelez. Cea dint î i , a regelui , da tă la Bra t i s lava în 19 apridie 1404, făcea cunoscut că suve ra ­nul, aprec i ind c red in ţa şi servicii le supuselor mer i t e ale lui loan , fiul lui Ş te fa r , r o m â n u l d in Domneşt i , î n t r e celelal te donaţ i i ale sale, dă ru ia acestui loan şi, p r i n el, lui Nicolae şi Dionisie, fraţi de singe, şi lui Nicolae şi S tanis lau , fiii lui S ta -nislau, fraţi copăr taş i şi t u tu ro r moşteni tor i lor şi u rmaş i lo r lor posesiuni le Lipceni şi Her inceni . Ceala l tă scrisoare, t ranscr i să şi conf i rmată la 10 oc tombr ie 1409, emisă de conventu l d in Lelez la 17 apr i l ie 1405, ves tea că omul de m ă r t u r i e a! regelui şi cu cel al conventulu i , în 3 apr i l ie 1405, la faţa locului , adică în posesiuni le Lipceni şi Her inceni , în p rezen ţa t u tu ro r vecini lor şi megieşi lor acestora, au in t rodus p e numi ţ i i loan, Nicolae, Dionisie, alt Nicolae şi S tan is lau în s tăp în i rea respec t i ­velor sate, fără să apa r ă împot r iv i tor i în t impu l legal p revăzu t . După aceasta , cele două pă r ţ i au dec la ra t că n u mai pot a ră ta , a tunc i sau în vii tor, a l te m ă r t u r i i documen ta r e care să le sus ţ ină cauza. î n cont inuare , documentu l cadru , emis de iudex curie, p rez in tă felul în care au fost cumpăn i t e dovezi le : regele donase î n ­t r - adevă r la 1404 posesiuni le des pomen i t e feudali lor din Domneşt i , care fuseseră in t roduş i în mod legi t im în s tăp în i rea acelui cnezat î m p r e u n ă cu veni tu l său (redditusque eiusdem keneziatus); d a r totuşi , deoarece ma i înt î i regele Ludovic , la 1350, dăduse amin t i t u l cnezat fiilor voievodului Crăc iun şi t u tu ro r u rmaş i lo r lor pe veci şi îl conf i rmase în v i r tu t ea pr ivi legiului său, nobilii rega tu lu i cu jude le cur ţ i i şi cu regele Sig ismund, stînd la judeca tă , r edau şi înapoiază acest cnezat , î m p r e u n ă cu roade le şi ven i tu r i l e sale (fruetusque et redditus ipsius keneziatus), urmaş i lo r acelor bi lceni dă ru i ţ i ia 1350, adică lui Sandr in şi P e t r u şi moşteni tor i lor lor, ca să-1 poa tă s tăpîni în veci, după obiceiul şi t rad i ţ ia pomeni te i ţ ă r i a M a r a ­mureşu lu i (more et consuetudine prefate terre Maramarosyensisì. Şi iarăşi , r epe -t înd şi î n t ă r ind cele de m a i sus, documentu l subl in iază că acel cnezat din pose­siuni le Lipceni şi Her incen i a fost lăsat pe veci lui Sandr in şi P e t r u cu ai lor, că rora li se cuvine şi moşteni tor i lor lor, să-1 s tăpînească şi să-1 -posede î m p r e u n ă cu roade le şi ven i tu r i l e sale, după t rad i ţ ia şi obiceiul s ta tornic i te a le celorlal ţ i cnezi ai amint i te i ţă r i a M a r a m u r e ş u l u i , totuşi fără lezarea d rep tu lu i regelui . P r i n u r m a r e , numi ţ i i loan , Ştefan şi fraţii lor (nobilii din Domneşt i) , dă ru i ţ i de maies ­ta tea regească în felul a r ă t a t mai sus şi r ec lamaţ i a c u m î m p r e u n ă cu ceilalţi , se cuvine, v inovaţ i fiind de r ă m î n e r e a pe ned rep t în posesiuni le respect ive, să le părăsească , spre a fi res tabi l i ţ i în s tăp în i rea acelui cnezat, sus-numiţ i i S a n d r i n şi Pe t ru , cu ceilalţi fraţi ai lor şi consîngeni (ac in eiusdem keneziatus dominium prenominatos Sandrinum et Petrum cum ceteris eorundem fratribus et consan-guineis). In cont inuare , este expusă po runca ad resa t ă conventu lu i d in Lelez p e n t r u r epunerea în s tăp în i re a bi lcenilor , ca şi r ă spunsu l acestei inst i tuţ i i da t a t la 6 s ep -

17 — Acta Mvsei Napocens i s XXTΗXXIII

BCU Cluj / Central University Library Cluj

t embr i e 1412 1 2, din care reiese că, fără să fie cons idera tă va lab i lă şi legală î m p o ­t r iv i rea feudali lor d in Domneşt i , S a n d r i n şi P e t r u au fost in t roduş i în stăpînirea cnezatului celor două sate î m p r e u n ă cu veniturile şi folosinţele care ţ in de această s tăpîn i re , cu drept ereditar, după obiceiul ţării Maramureşului. P r i n u r m a r e , ia 14 no iembr ie 1412, d u p ă înfă ţ i şarea lor la cur tea regală , S a n d r i n şi P e t r u au p r i m i t noul pr iv i legiu necesar p e n t r u dovedi rea d rep tu r i lo r lor.

Totuşi , în p r i v i n ţ a s tăpînir i i sa te lor Lipceni şi Her inceni , ilucrurile au fost m a i compl ica te decî t se re la tează în documen tu l de la 14 no iembr ie 1412 şi s-au compl ica t şi m a i m u l t d u p ă aceea. Şt i r i noi dezvă lu ie un documen t d e ho tă rn i c i r e a domeniu lu i dolheni lor , act emis la 12 m a r t i e 1383, cînd s tăpîn i la Lipceni şi Her incen i apa r î n t r - a d e v ă r bilcenii , a n u m e l o a n şi Dragoş , fiii lu i Să răc in cu f ra te le aces tu ia din u r m ă , adică Valent in , fiul lui Crăc iun vo ievodul 1 3 . Sărăc in şi Va len t in s înt doi d in cei p a t r u fraţi dă ru i ţ i la 1350. La 14 m a i 1403, satele r e s ­pect ive, a lă tur i de, al tele , s înt dona te lui l o a n R o m â n u l din famil ia Drăgoşeş t i lo r 1 4 , da r r ă m î n p e n t r u scur tă v r e m e în această s i tua ţ ie 1 0 , p e n t r u ca la 1404, c u m s-a văzut , să in t re în s tăp în i rea celor d in Domneşt i , p e momen t , fără nici o împo t r iv i r e î n 1412 u r m e a z ă procesul î n t r e aceşt ia d in u r m ă şi bi lceni , dob înd ind cîştig de cauză, d u p ă cum se ştie, urmaşi i voievodului Crăc iun . Dar ilucrurile nu au r ă m a s t r an şa t e în felul aces ta ; la 18 decembr ie 141F, conventu l d in Lelez, la cererea jude lu i cur ţ i i (e drept , a l tu l decît cel d in 1412), in t roduce fă ră împo t r iv i r e (?!) p e feudali i d in Domneş t i (Nicolae, fiul lui S tanis lau , cu fiii săi Pe t ru , Hie, l o a n şi George şi cu Stanis lau , fiul lui Stanis lau) în s t ăp în i rea m a i m u l t o r moşii , î n t r e ca re Domneşt i , Lipceni , Her incen i şi a l t e l e 1 6 .

P robab i l că şi da to r i t ă acestui fapt, deşi n u în ţe legem de ce n - a u r id ica t împo t r iv i r e în 1415, nobil i i d in n e a m u l bi lceni lor ( între ca re şi fiii lu i S a n d r i n şi Pe t ru , protagoniş t i i de la 1412), a u ceru t şi au ob ţ inu t în 10 ma i 1417 t r ansc r i e r ea documen tu lu i p r ezen t a t a m ă n u n ţ i t ma i sus, care s t a tua d r e p t u l lor a supra cneza­tu lu i satelor Lipceni şi Her incen i .

Pe s t e ma i b i n e d e 30 de ani , p robab i l la capă tu l a l tor d ispute , nobil i i d in Domneş t i ( loan, fiul lui P e t r u şi a l t loan , fiul lui Micu) se î m p ă c a u cu Ştefan, fiul lui S a n d r i n şi cu al t Ştefan, fiul lui P e t r u (zis Bolond) d e B i l c a 1 7 şi cu al ţ i b i lceni , împă r ţ i ndu - ş i în două moşia Her inceni şi pă r ţ i l e cont roversa te din Lipceni (în apr i l ie 1449) l s . Nu se m a i pomeneş t e n imic despre vech iu l d r e p t de cnezat , nici d e s p r e cnezatul acestor sate. Pes te un an, în 30 m a r t i e 1450, d u p ă un secol de la dan ia făcută p r imi lo r bi lceni , apa re un nou compet i tor , a n u m e Simion, p l e b a n u i din Hust , v ica ru l genera l al M a r a m u r e ş u l u i , care, p r i n p o r u n c a lui I a n c u de H u n e -

1 2 I. Mihaly , op. cit., p . 182—183, n r . 103. 1 3 E. Lukin ich , L. Găldi , Documenta historiam Valachorum in Hungaria illus-

trantia usque ad annum 1400, Budapes t , 1941, p . 308—309, nr . 274. 1 4 Mâlyusz E., Zsigmondkori oklevéltar, voi . 1/1, Budapes t , 1956, p . 286, nr . 2425. 1 5 R. Popa , Ţara Maramureşului..., p . 86, nota 234. 1 6 I. Mihaly , op. cit., p . 201—203, nr . 113. 1 7 Cei doi Ştefan e r au ver i , f i indcă Pe t ru , Sandr in , Ştefan şi l o a n e rau fraţi»

fiii lui I l ie. Vezi t r imi te r i l e de la no ta u r m ă t o a r e . 1 8 Documentu l ca re cup r inde ho tă r î r ea de î m p ă r ţ i r e a respect ivelor p ro p r i e ­

tă ţ i , emis p e n t r u cele două pă r ţ i impl ica te , da tează din 9 apr i l ie 1449 (I. Miha ly , op. cit., p . 336—337, n r . 197), i a r m a n d a t u l că t re conventu l d in Lelez p e n t r u p r o ­c e d u r a de p a r t a j es te e l ibe ra t la 14 apr i l ie 1449 (Arh. Naţ . din Bra t i s lava , A r h . convent . Lelez, Protocol C I, p . 605, nr . 59, copie microfoto la Arh . Sta t . Bucureş t i , ro la 25/Cehoslovacia, cadre le 190—191). M u l ţ u m i m şi pe aceas tă cale colegului A d r i a n A n d r e i Rusu p e n t r u s e m n a l a r e a şi p u n e r e a la dispoziţ ie a acestui a c t

BCU Cluj / Central University Library Cluj

doară, guve rna to ru l Ungar ie i , este in t rodus , fără împot r iv i re (?!), de conven tu l d in Lelez în s tăp în i rea unor pă r ţ i d in Lipceni şi Her incen i , p r e c u m şi a moşiei în t regi Po iana Uliului (Keselewmezew)19. Dar dan ia s-a dovedi t a fi o u z u r p a r e , iar împot r iv i rea a veni t mai t î rziu, t emeiu l s ă u fiind, în pr inc ipa l , tot ac tu l da t la Visegrâd, în 14 no iembr ie 1412, a l căru i con ţ inu t a fost r e p r o d u s pe la rg m a i sus. î n t r - adevă r , la 2 m a r t i e 1457, regele Ladis lau V re t răgea şi n imicea actul de dona ţ i e făcut în favoarea p lebanu lu i din Hus t şi a fraţ i lor săi, mot iv înd că moş ia dona tă , Po iana Uliului , se afla s i tua tă în t r e ho ta re l e posesiunilor Lipceni , H e r i n -ceni şi Iza, ţ in înd de ce ta tea regală Hust şi că p r ime l e două sate fac p a r t e d in cnezatul lui Nicolae, fiul lu i P e t r u de Bilca, care t r ebu ia r e in t rodus în acea s tăpî -n i r e 2 0 . Baza reaşezări i lui Nicolae de Bilca în d r ep tu r i l e sale s t rămoşeşt i es te da t ă de documentu l emis de rege la 1412 şi de un al t document , d in 1409, al conven-tu lu i d in Lelez, cu ho tă rn ic i rea a m ă n u n ţ i t ă a moşii lor L ipceni şi Her incen i . Din cel dint î i act e x a m i n a t la 1457 şi emis cu 45 d e ani în u r m ă de jude le cur ţ i i regeşti , se în ţe legea că cnezatu l ziselor poses iuni L ipceni şi Her inceni , cu folo­s inţe le şi pe r t i nen ţe l e sale, sub reze rva a n u m i t o r servicii şi a censulu i maies tă ţ i i regale (sub certis serviciis et censu regie maiestăţi), p r e s t a t e amin t i t e i ce tă ţ i şi oficialităţii comi ta tense , fusese d i spu ta t de r ăposa tu l Sandr in , fiul lu i Ba l i ţ ă şi d e Pe t ru , fiul lui Ştefan de Bilca, p e de o pa r t e şi de P e t r u şi Il ie, fiii lui Nicolae, fiul lui S tan is lau de Domneşt i , pe de al tă par te , f i ind ad judeca t celor dint î i . P r i n u rmare , ' S a n d r i n şi P e t r u fuseseră in t roduş i în stăpînirea acestui cnezat şi a t u t u r o r folosinţelor sale şi a celor ce ţ in d e el (in dominium ipsius kenesyatus ac cunctarum earum utüitatum et pertinentiarum). Celălal t act, al conventulu i , conţiri înd ho tă r ­nicirea şi r id ica rea semnelor de ho ta r la 1409, a dus acum, în 1457, la în ţe legerea faptului că amin t i t a poses iune Valea Ul iului e r a în t r e ho ta re l e satelor L ipceni şi Her incen i (care aduceau regelui şi, p r i n u r m a r e , cetăţi i Hus t servicii şi censul) şi pa r ţ i a l î n t r e ho ta re le moşiei Iza în temeia te de cur înd şi ţ in înd şi ea tot d e ceta te . P r i n u r m a r e , corobor înd date le şi mă r tu r i i l e , regele Ladis lau porunceş te conventu lu i ca, a n u l a t ă fiind donaţ ia că t re p l e b a n u l Simion, să-şi t r imi t ă omul de m ă r t u r i e , care, î m p r e u n ă cu cel regal , d u p ă r îndu ia lă , să procedeze la r e p u ­nerea în s tăp în i rea posesiuni lor Lipceni şi Her incen i , cu t i t lu de cnezat şi cu toate folosinţele şi pe r t i nen ţe l e acestora, a lui Nicolae, fiul lui P e t r u de Bilca şi a fraţ i lor şi moşteni tor i lor săi, să refacă ho tă rn ic i rea în p r ezen ţ a vecini lor şi m e ­gieşilor, astfel ca Nicolae de Bilca şi u rmaş i i săi să s tăpînească în veci des p o m e ­ni tul cnezat . In acelaşi an 1457, p r i n t r - u n d o c u m e n t emis la Viena, regele L a ­dis lau porunceş te comitelui , vicecomiţ i lor şi juzi lor nobil i lor din comi ta tu l M a r a ­mureş să-i ape re (deoarece se b u c u r ă de pa t rona j şi tu te lă speciale regale) p e Nicolae, Mihai l , Ştefan şi alţi bi lceni de d iverse le vexa ţ iun i şi încă lcăr i suferi te de ei în ce p r iveş te d rep tu r i l e lor de p ropr i e t a t e , luc ru r i l e şi b u n u r i l e lor din posesiuni le Lipceni , Her incen i , Berezna 2 1 , Bouren i (Ekermezew), Repedea (Rypinaj, Căiăceni (Keleczen) şi Vîlcele (Wyzkez), toate p e va l ea Neagovei (sau Neagulu i ) 2 2 . în cont inuare , d u p ă 1457, cele cî teva documen te c a r e ma i amintesc poses iuni le

l a I. Miha ly , op. cit., p . 344—345, n r . 203. 2 0 Idem, p . 399—401, n r . 234. 2 1 Satele Berezna şi Bouren i , î n t emeia te p e la sfîrşitul secolului al XIV- lea ,

marchează începu tu l colonizări i r u t ene în M a r a m u r e ş (pe Neagova) . Vezi R. P o p a , Ţara Maramureşului..., p. 68.

2 2 I. Mihaly, op. cit, p. 401—402, nr . 235.

BCU Cluj / Central University Library Cluj

respect ive, fără m e n ţ i o n a r e a vechiului d r e p t de cnezat sau a apa r t enen ţe i la ce ta t ea Hust , n u mai au p r e a m a r e r e l evan ţ ă p e n t r u cele u r m ă r i t e de n o i 2 3 .

La capă tu l enumeră r i i acestor m ă r t u r i i documen ta re , p roven ind d in t r -un i n ­t e rva l de t i m p de ma i b ine de u n secol, se poa te reconst i tu i des tu l d e precis e v o ­lu ţ ia unu i cneza t românesc d in M a r a m u r e ş . S i tua t de-a l ungu l une i vă i (a N e a -govei), ca ma i toate g rupăr i l e de sate m a r a m u r e ş e n e , cneza tu l pomen i t la 1350 avea u n ho ta r cupr inză tor , care se în t indea de la no rd la sud p e o l ung ime d e circa 70 km, p înă la izvoarele Neagove i 2 4 . P e suprafa ţa aceas ta se af lau încă î n a i n t e d e 1350 doar două sate ( româneşt i ) , lucru des tul de firesc p e n t r u veacu l X I V . S p r e f inalul secolului X I V se m a i în temeiază , p r i n colonizare r u t e a n ă (care în aceşt i ani începe î n Maramureş ) , satele Berezna şi Bouren i . C u m s-a văzut , p e aceeaşi va le m a i a p a r la 1457 Repedea , Călăceni şi Vîlcele.

Documen tu l de dan ie d i n 1350, p r i m u l care pomeneş t e cneza tu l de p e va l ea Neagovei , p r ez in t ă o i m p o r t a n ţ ă deosebită , deoarece oferă c î teva pre ţ ioase indici i p r i v i n d ins t i tu ţ ia cnezatu lu i şi r eg imul social a l s tăp în i r i lor cneziale. în t î i con­s t a t ă m u n fapt m a i neobişnui t p e n t r u M a r a m u r e ş , u n d e confer i rea actelor de dona ţ i e p e n t r u s tăpîn i r i le cu d rep t cnezial r ep rezen ta , î n genera l , oficial izarea u n o r s tăp în i r i ma i vechi . î n cazul d e faţă se vede c u m confer i rea cneza tu lu i sa te lor L ipceni şi Her incen i este o d a n i e rea lă , în sensul că fiii vo ievodulu i Crăc iun de Bilca devin efectiv s tăpîni i cnezatului d e p e va lea Neagovei d o a r î n 1350. D in aces t mot iv , documen tu l m a i face şi a l te prec izăr i , ca re cu ocazia u n o r dan i i for­m a l e e r au subînţe lese , a n u m e că toţi oamen i i de r înd , r o m â n i i d i n amin t i t e l e sa te , p rezen ţ i a tunc i acolo sau care se vor m a i s t r ìnge în vi i tor , s în t obl igaţ i să-i p r imească p e Sărăc in , Nicolae, Va len t in şi Luca d r e p t cnezi , ad ică d r e p t s tăp în i ai lor. Pe rech i l e de t e r m e n i populis — Olachis şi kenezios — seniores, în acord cu s tereot ipia şi repet i ţ i i le dese d in s t i l ionarul d ip lomat ic med ieva l , m a r c h e a z ă , în acest caz, s inonimii , sau, în a l tă cupr inde re , tautologii , î n t ruc î t oameni i de r înd e r au r o m â n i (se prec izează olar că satele e rau româneş t i ) , i a r cnezii e r a u s tăp în i (sau domni) . P r e f e r ă m aceas tă d in u r m ă iden t i t a t e (cnezi = s tăpîni) şi p e n t r u că documen tu l m a i face o p rec i za re : locui tor i i cneza tu lu i t r e b u i a u să-i păs t r eze p e noii cnezi şi p e u rmaş i i lor şi să asculte de ei şi să li se supună în toate, în tocmai c u m făcuseră acest lucru cu al ţ i cnezi , p redecesor i a i b i lceni lor . N u se poa te şti c lar ce s-a în t împla t cu vechi i cnezi, cei d e d ina in t e de 1350 2 5 ,

2 3 Deşi n u s e men ţ ionează nicăier i în izvoare le cunoscute scoaterea aces tor moşii de s u b au to r i t a t ea cetăţi i Hust , r a m u r a bi lceni lor s tabi l i ţ i la Lipceni (nobili încă de pe v r e m e a cînd se consemna prec i s că satele lor de p e Neagova dep indeau de cetate) opreş te o v înza re d in aceste p ă m î n t u r i , p e c a r e rude le lor e r au p e cale s-o facă la 1489 în favoarea nobi l i lor d in Domneş t i (cu ca re , de altfel, ttipcenii e r a u în proces) . Vezi I. Mihaly , op. cit., p . 494—495, nr . 287. î n acelaşi an, u n d o c u m e n t emis de conventu l d in Lelez, la p o r u n c a regelu i Mat ia Corvinul , n e face să în ţe legem că pa r ţ i a l vechiul cnezat, d ivizat î n t r e bi lceni şi cei d in D o m ­neş t i încă la 1449, pers i s tă în această s i tuaţ ie şi d u p ă 1469, c înd se î m p a r t egal şi celelal te moşii , a n u m e Berezna, Boureni , Repedea , Călăceni şi Vîlcele. Vezi I . Mihaly , op. cit., p . 496—497, nr . 288. La 1487, u n Nicolae de I losva îşi zălogeşte por ţ iun i l e sale d in Her incen i (5 sesii) şi d in Lipceni (2 sesii), p e n t r u 24 florini de aur , cu d r e p t de r ă s c u m p ă r a r e , lui A l b e r t Nagy, locuitor d in Hust . Vezi I. Miha ly , op. cit., p . 584—585, n r . 337.

2 4 R. Popa , Ţara Maramureşului..., p . 68. 2 5 S-a p re supus , fă ră o bază d o c u m e n t a r ă directă , d a r în l imi te le veros imi lu lu i ,

că o b u n ă p a r t e a popula ţ ie i acestor sate, în f runte cu vechi i cnezi, se a l ă t u r a s e tabere i r ăzv ră t i t u lu i voievod Bogdan. Vezi I. Moga, Voievodatul Transilvaniei. Fapte şi interpretări istorice, în AHN, X , 1945, p. 113. S-ar expl ica astfel şi î n ­d e m n u l de spor i re a popu la ţ i e i cneza tu lu i , ad resa t la 1350 noilor s tăpîni , iar pos i -

BCU Cluj / Central University Library Cluj

dar este semnif icat iv faptul că români i de r lnd (populi) t r ebu i se ră , în ch ip firesc, să li se supună şi să-i ascul te în toa te şi că această au tor i ta te cnezială se exerc i ta în mod e red i ta r în cadru l unei sau unor familii . M e n ţ i o n ă m că document i l i de la 1350, păs t ra t şi în o r ig ina l 2 6 şi reda t în t r -un la rg rezumat în 1412 2 7, nu pomeneş t e nimic despre a p a r t e n e n ţ a acestor sate la domen iu l cetăţii Hust, nici despre „censul" şi , ,serviciile" da to ra t e de cnezatu l respect iv regelui şi cetăţii . V r e m e de mai b ine de o j u m ă t a t e de veac, luc rur i l e s-au de ru la t n e t u l b u r a t e In cnezatu l de pe Nea-gova, s tâpîni t şi locuit de români , deşi d inspre nord începuseră f i rave inf i l t raţ i i ru tene .

S ta rea de ins tab i l i ta te îşi face loc însă la începutul veaculu i al XV-lea , în t impu l şi în u r m a revol te i magna ţ i lo r împo t r iva regelu i S ig i smund de L u x e m ­b u r g 2 8 , cînd a p a r noi compet i tor i p e n t r u s tăp în i rea amin t i tu lu i cnezat . Dacă d a n i a că t re drăgoşeşt i a fost, cum s-a văzut , e femeră , m u l t m a i serioasă p e n t r u bi lceni a fost concuren ţa nobili lor d in Domneş t i , care , în 1404, p r i m e a u d e la rege, desigur pen t ru spr i j inul acorda t pu ter i i centra le , în confruntarea cu forţele nobi l ia re cen­trifugale, satele Lipceni şi Her inceni . Necon tu r îndu- se o a l tă cale de a-i e l imina pe aceşti noi compet i tor i , în 1412 bilcenii au a juns la j udeca ta regească. La această judeca tă , spre a-şi p leda cauza, P e t r u şi Il ie d in Domneş t i recurg la un a r g u m e n t semnif icat iv p e n t r u noua men ta l i t a t e a feudal i tă ţ i i r omâneş t i m a r a m u r e ş e n e con­f runta te cu modelu l feudal apusean : neav înd de p a r t e a lor a r g u m e n t u l vech imi i şi a l anter ior i tă ţ i i , ei ins inuează că dona ţ i a făcută lor la 1404 (confirmată p r in scr isoare pr ivi legia la ia 1409) cup r inde n u n u m a i cnezatul , ci şi adevă ra t a s tăp în i re a pomeni te lo r posesiuni , adică s tăp în i rea conformă cu r înduie l i le rega tu lu i . Se confruntă , p r in u r m a r e , aici modu l de s tăp în i re cnezial t r ad i ţ iona l cu cel nobi l iar pe cale de a se impune . Şi ma i i m p o r t a n t este faptul că la cântăr irea a rgumen te lo r şi documente lo r celor două pă r ţ i , deşi j udeca ta e r a făcută de u n for ex te r io r Maramureşu lu i , mot iva ţ i a celor din Domneş t i n u este v a l i d a t ă : ei p r imi se ră î n t r - a d e ­văr în mod legal de la rege cnezatul respect iv cu toa te ven i tur i le sale, da r deoarece o al tă dan ie pr iv i leg ia la se făcuse cu m u l t î na in t e în favoarea bilceni lor, cnezatu l satelor Lipceni şi Her incen i e ra recunoscu t şi î napo ia t acestora d in u r m ă şi urma­şilor lor, pe veci, cu roade le şi ven i tu r i l e sale . Judecă to r i i mot ivează şi altfel hotăr î rea lor : aşa cerea „ t rad i ţ ia pomeni t e i ţ ă r i a M a r a m u r e ş u l u i " . Era deci res­pecta tă r îndu ia la s t răveche românească p r i v i n d s tăpîn i r i le cneziale, cu toate că, în fapt, de cele mai mul t e ori, acest mod d e s t ăp în i re se dovedea tot mai f irav, mai labi l şi m a i nes igur în compara ţ i e cu „ a d e v ă r a t a s tăpîn i re" , de care se p r e ­valau „adevăra ţ i i nobi l i" ai rega tu lu i . De m a i m u l t e ori, în documen t se p rec i ­

bila opoziţie fa ţă de aceşt ia a numi ţ i lo r populi et Olahi r ămaş i a r pu tea fi u n mot iv al porunci i regale exprese d e supune re şi de p res ta re , pe m a i depar te , a obligaţi i lor de acum că t re bilceni, r ămaş i credincioşi suve ranu lu i . Nepomen i rea nume lo r vechi lor cnezi nu t r ebu ie să mire , în t ruc î t aceştia, nebenef ic i ind p r o ­babi l de act de donaţ ie regală , făcuseră p a r t e din feudal i ta tea neoficial izată şi ne recunoscu tă de iure. De aceea, d in punc tu l de vedere al cancelar ie i , confiscarea nu t r ebu ia just if icată.

2 6 I. Mihaly , op. cit., p . 29—30, nr . 15; Documente privind istoria României, seria C„ veac . XIV, vol. IV, Bucureş t i , 1955, p . 535, nr . 780 (tradus). T raduce rea d in volumul ci tat m a i sus n u este suficient de r iguroasă. Ident i tă ţ i le seniores — f run­taşi, kenesiatum •— slujba de cnez, obedire şi obtemperare — a ascul ta (fără a supune) n u ni se p a r conforme cu rea l i ta tea .

2 7 I. Mihaly , op. cit., p . 186. 2 8 K. G. Gündisch , Cnezii romani din Transilvania şi politica de centralizare

a regelui Sigismund de Luxemburg, în Stefan Metes la 85 de ani, Cluj-Napoca, 1977, p . 235—237.

BCU Cluj / Central University Library Cluj

zează că s t ăp în i rea cnezială i n c u m b a ven i tu r i (redditus), roade , prof i tur i (fructus), foloase (utilitates, obventiones), d e care p ropr i e t a r i i se b u c u r a u conform „tradi ţ ie i şi obiceiului s ta tornic i te a le celorlal ţ i cnezi ai pomeni te i ţ ă r i a M a r a m u r e ş u l u i " . Că este vo rba de u n mod de s tăp în i re feudală, se vede şi d u p ă t e r m e n u l de dominium ( identic cu cel folosit în cazul s tăpîn i r i lor nobi l iare) , ut i l izat în p r iv i ­legiile regale , ca şi în p o r u n c a ad resa t ă conventu lu i p e n t r u p u n e r e a în s tăp în i re şi pen t ru ho tă rn ic i re (.. .ac prefatos Sandrinum et Petrmn in dominium keneziatus earundem duarum villarum... reperiebantur). Chiar şi acest fel de pune r i în s tă ­p în i re şi de ho tă rn ic i r i în cazul cnezatelor , acte care p r e s u p u n e a u p rezen ţa oame­nilor de m ă r t u r i e regali şi conventua l i sau capi tu lăr i , p r e c u m şi a vecini lor şi megieşilor, măr tu r i se ş t e o p rocedură ident ică p înă la a m ă n u n t cu cea folosită p e n ­tru p ropr ie tă ţ i l e nobi l ia re . Ba m a i mul t , tocmai aceşti s tăpîni cu d rep t enezial, c u m e r au aceia d in t r e bi lceni stabil i ţ i la Lipceni , de pi ldă , apa r ca „oameni demni de crezare" ai regelui , r ecomanda ţ i spre a pa r t i c ipa şi efectiv pa r t i c ipan ţ i la m u l t e in t roducer i în s tăp în i re şi hotărnic i r i , făcute cu d rep t nob i l i a r 2 0 . Unii d in t r e aceşti cnezi, ch iar îna in te de a avea pr iv i legiul înnobi lă r i i lor, devin juzi ai nobil i lor , fiind asimilaţ i de facto aces tora 3 0 . De altfel, chiar despre bilceni, cînd îşi t r ansc r iu la 10 ma i 1417 pr iv i legiul din 1412, care le conf i rma s tăp în i rea cnezială, se spune clar că sînt nobil i (pro nobilibus de Bylke)31.

Este încă o dovadă că în t r e s tăp în i rea cu d r e p t nobi l iar şi cea cu drep t enezial nu au fost ba r i e re r igide în fapt, şi nici deosebir i f undamen ta l e . In t r e pa r t i cu la r i ­tăţ i le care individual izează d rep tu l enezial, au fost subl in ia te îndeosebi s i tuarea cnezatelor p e „domeniu l regal ' ' , apoi pe domeni i le cetăţ i lor regale , p r e c u m şi une le obligaţii ce decurgeau din acest regim.

î n t r - adevă r , şi S a n d r i n cu Pe t ru , u rmaş i i voievodului Crăciun, d u p ă ce accen­tuează m a r e l e lor p re jud ic iu suferi t p r i n l ips i rea de cnezatu l lor şi d e ven i tu r i l e pe rcepu te p e n t r u ei de acolo, se m i r ă de dan ia făcută celor din Domneşt i , a ră t înd suzeranulu i lor, regele, că iobagii celor două sate, Lipceni şi Her inceni , au da t mereu , după obicei, „maies tă ţ i i rega le" ven i tu r i l e da tora te , adică 20 de oi sau po"ci în chip de cens şi că au servi t cu o lance în expedi ţ i i le a r m a t e i regale, cînd „venea chemarea genera lă a maies tă ţ i i regale ad resa t ă tu tu ro r nobil i lor acelei ţ ă r i " (a Maramureşu lu i ) . Reiese că even tua l a ne îndep l in i r e a acestor înda to r i r i ar fi pu tu t fi un pr i le j de confiscare a cnezatului , dar , c u m se vede , n u e ra cazul în împre ju ra r ea de faţă.

Deci locuitori i cnezatului , numi ţ i iobagi (iobagiones), aveau două feluri de obligaţii , în p r i m u l r înd faţă de stăpînii lor direcţ i , „cnezii şi seniori i" lor, iar în al doilea r înd faţă de rege (stat), fiind c lar disociate ven i tu r i l e pe rcepu te de cnezi în folosul lor direct de celelal te . Obl igaţ ia de a servi la oaste cu o lance, cînd venea c h e m a r e a ad resa t ă nobililor, se încadrează şi ea în r îndu l înda tor i r i lo r mi l i ta re fireşti, p e care le aveau în cadru l regatu lu i a t î t pr ivi legia ţ i i , cît şi su­puş i i 3 2 . Obligaţ i i le mi l i t a re ale cnezilor şi supuşi lor lor, ţ in înd de domeniu l publ ic , ne apa r şi p r i n te rminologia uz i ta tă ana loage cu cele ale nobi l i lor şi iobagilor, în cazul acestui document . Censul enezial şi da tu l oilor sau a l te dăr i pe rcepu te în folosul regelui decurg din a p a r t e n e n ţ a satelor cnezia le la a şa -numi tu l „domeniu

2 9 I. Mihaly, op. cit., p . 139—140, nr . 79; p . 168—169, nr . 96; p . 170—173, nr . 97; p. 173—175, nr. 98; p . 199—201; p . 112 etc.

3 0 R. Popa, Ţara Maramureşului..., p . 74. 3 1 I. Mihaly, ' op. cit., p . 210,' n r . 119. 3 2 D. P r o d a n , Iobăgia în Transilvania în secolul al XVI~l"Q, vol. I, Bucureş t i ,

1967, p. 145—154.

BCU Cluj / Central University Library Cluj

rega l" , care a oscilat î n t r e f icţ iune şi rea l i ta te , evoluînd totuşi de la u n d o m e n i u regal abs t rac t în veacur i le X I I I — X I V la unu l concret , d u p ă începu tu l secolului X V (în Maramureş ) , ş t i rbi t de în tă r i r i l e şi dani i le făcute cu d rep t nobi l ia r şi g r eva t mul t de în tă r i r i l e cu d rep t cnezial sau de pr iv i legi i le acorda te aşezăr i lor de oaspeţ i regali 3- 5. Din acest p u n c t de vedere , ch iar dacă sub aspect ju r id ic se i m p u n e dife­renţ ierea , în fapt înda to r i r i l e satelor cneziale faţă de rege (presupuse şi în cazul a l tor conf i rmăr i de s tăpîni r i cneziale p r in u t i l izarea formulei că cnezii se b u c u r ă de toate d rep tur i l e , „fără lezarea d rep tu lu i regelui") s înt comparab i l e cu acelaşi gen de obligaţi i pe care domeni i le nob i l i a re fără imun i t a t e le a v e a u faţă d e stat şi care obligaţ i i exis tau în pa ra l e l cu cele faţă de s tăpînul de pămîn t , p r ime l e neafect înd esenţa celor d i n u r m ă .

Accept ind ca judic ioasă e tap iza rea p ropusă de Radu P o p a 3 4 p e n t r u evolu ţ ia . .domeniului regal" în M a r a m u r e ş , r e m a r c ă m că dan ia în favoarea bi lceni lor ia 1350 avea loc în t r -o v r e m e cînd coroana intensifica ac ţ iunea de î n t ă r i r e cu d rep t cnezial sau nob i l i a r a s tăp în i r i lor unor famili i de cnezi locali . Bi lceni i a u s t ăp în i t satele lor d u p ă r îndu ia la t r ad i ţ iona lă p e tot p a r c u r s u l celei de-a doua e tape (cea 1360—1403), în f inalul căreia nu a u ma i r ă m a s sate î n M a r a m u r e ş a căror s t ăp în i re să n u fie prec iza tă cu d rep t cnezial (în cad ru l „domeniu lu i regal") sau cu d r e p t nobi l iar (în a fara aces tuia) . A fost o pe r i oadă d e a scens iune a cnezimii m a r a m u r e ­şene, în sensul că foar te mu l ţ i cnezi t i ndeau să fie as imi la ţ i şi mul ţ i e r au as imi la ţ i cu nobil i i , ch ia r fără să posede efectiv pr ivi legi i nobi l ia re . F a p t u l p a r e să î n s e m n e o pol i t ică de l ibe ra t ă a regal i tă ţ i i d e favor iza re a feudal i tă ţ i i locale (mai a les p r in 1360—1370), care t r ebu ia să u i te e x e m p l u l celor ce-1 u r m a s e r ă pe Bogdan şi să reziste ten ta ţ ie i de p r o m o v a r e a unu i voievodat a u t o n o m sau cvas i independen t şi în M a r a m u r e ş . As imi l a rea d r ep tu lu i cnezial cu cel nobi l i a r se p roduce în aceeaşi v r e m e cînd d i spa re t r e p t a t în M a r a m u r e ş no ţ iunea d e „domeniu rega l" şi c înd satele s tăp în i te de cnezi, cu sau fă ră î n t ă r i r e regală , s în t pomen i t e ca af l îndu-se „în pe r t i nen ţe l e cetăţi i noas t r e" (regale). Aces t proces de t r ans fo rmare a feudal i lor r o m â n i pr iv i legia ţ i în t r -o clasă de nobil i , î na in t e d e a cunoaş te dep l ina consacrare , a fost opr i t în p r i m a j u m ă t a t e a secolului XV, m a i a les da tor i t ă poli t ici i i n t e r n e d in regat , în a doua p a r t e a domniei lui S ig i smund d e L u x e m b u r g 3 5 . î n c e p u t u l celei de-a t re ia e tape , d u p ă 1403—1404, p r i n spr i j inul p e care rega l i ta tea 1-a găsi t în cnezime în cad ru l poli t ici i de cen t ra l i za re şi în lupte le cu d u ş m a n i i ex te rn i , a m a r c a t a f i rmarea unor noi familii cneziale, în u r m a în tă r i r i lo r acorda te cu d r e p t cnezial . P r o m o v a r e a unei polit ici i n t e r n e m a i fe rme, corelată , p e n t r u M a r a m u r e ş , cu s toparea to ta lă a vechi lor încercăr i de au tonomie voievodală , a dus l a d i m i ­n u a r e a pu te r i i economice şi pol i t ice a unor famili i nobi l iare , pa ra l e l cu î n t ă r i r ea domeniu lu i cetăţ i i r ega le Hust , c a r e îşi prec izează m a i c lar l imi te le şi organizarea , cupr inz înd , a lă tu r i de cî teva sa te admin i s t r a t e d i rec t de castelan, şi sate în t ă r i t e cu d rep t cnezial sau s t ăp în i t e fără nici un pr iv i leg iu 3 6 . î n aces t context , s tăp în i r i le cu d rep t cnezial sînt mai b ine c i rcumscrise , se r e n u n ţ ă în m u l t e cazur i la echivoc, l imi t îndu-se t e m p o r a r accederea (cu re la t iva u şu r in ţ ă r e m a r c a t ă anter ior) cnezimii la r a n g u l feudal oficializat, a n u m e la înnobi la re . N - a m pu tea spune că acest fapt a î n s e m n a t de-a drep tu l d i m i n u a r e a genera lă a d rep tu r i lo r recunoscute feudal i tă ţ i i

3 3 R. Popa , Ţara Maramureşului..., p. 168. 3 4 Idem, p. 171—178. 3 5 Idem, p. 177. 3 6 Idem, p. 178.

BCU Cluj / Central University Library Cluj

româneş t i " , cum s-a afirmat- 5 ' , ci ma i degrabă l imi ta rea sau micşorarea puter i i acelei pă r ţ i a feudal i tă ţ i i româneş t i care reuşise a d a p t a r e a ma i r ap idă la u n s ta tut nobi l iar destul de înal t , concomitent şi compensa t iv cu a f i rmarea d rep tu r i lo r t r a d i ­ţ ionale (ciliar dacă îngrăd i te şi î ncadra t e u n o r t ipare) ale cnezimii de sat mai ales, r ă m a s e an te r io r în anon imat , în afara pr iv i leg iu lu i . In acest spiri t s-a p rodus şi s toparea v reme ln ică şi pa r ţ i a l ă a ten ta t ive i feudal i lor d in Domneş t i de a stăpîni satele Lipceni şi Her inceni cu d rep t nobi l iar , corelată cu in teresul suveranu lu i (acum. după dificila vic tor ie ob ţ inu tă în conf run ta rea cu m a r e a nobil ime) de a avea în comita te cetăţ i pu te rn ice , cu domeni i înt inse, adică de a reface „domeniu! regal" în M a r a m u r e ş , domeniu care d i spăruse p rac t ic în mij locul s tăpîn i r i lor feu­dale par t i cu la re , p re jud ic i ind regal i ta tea de a n u m i t e ven i tu r i d i recte .

Acest in teres al pu ter i i centra le , în mod pa radoxa l , concorda cu dor in ţa unei pă r ţ i a feudal i tă ţ i i româneş t i de a p e r p e t u a s tăpîn i r i le cu d rep t cnezial dacă acce­derea la d rep tu l nobi l iar era mai anevoioasă. Şi a tunci cnezii sau nobil i i care s tàp îneau sate în chip cnezial, decît să-şi p i a r d ă complet cnezatele şi ven i tur i le adiacente , clin care se î m p ă r t ă ş e a u din pl in , p re fe rau , la apa r i ţ i a u n o r compet i tor i , să uzeze de vechi le d rep tu r i şi să r ă m î n ă s tăpîni , ch iar cu condi ţ ia cedăr i i unei pă r ţ i a acestor veni tur i că t re rege. ma i ales că t re cetatea regală. î n acest context , în faţa celor ma i îna l te foruri oficiale de j udeca t ă a le regatu lu i (regele, iudex curie şi a d u n a r e a nobil i lor) , la 1412 este recunoscut modu l de s tăp în i re t rad i ţ iona lă , cnezială, a satelor Lipceni şi Her inceni de că t r e feudali i din Bilca. Pes te ap roape o j u m ă t a t e de secol, la 1457. în faţa altei t en ta t ive nobi l iare de uzu rpa re , de da ta aceasta a p l ebanu lu i din Hust , bi lcenii obţin iarăşi cîştig de cauză în faţa regelui Laclislau, p r eva l î ndu - se de aceleaşi a rgumen te , a n u m e că s t ăp îneau din vech ime cnezatul respectiv, cu toate folosinţele şi pe r t inen ţe l e sale, g reva t de a n u m i t e ser­vicii şi de censul că t re maies ta tea regala , că ei exerc i tau a d e v ă r a t a s tăp în i re (do­minium) e r ed i t a ră a supra cnezatului , în care fuseseră recunoscuţ i p r i n privi legiu, în rep înd cu regele Ludovic de Anjou, sub vechi le ho ta re consta ta te şi în tă r i t e de conventul din Lelez în p rezen ţa vecinilor şi megieşi lor . î n t r e cele două documen te -i imită p r iv i toa re la cnezatul satelor Lipceni şi Her inceni (1350—1457), cnezimea şi nobi l imea de origine cnezială din M a r a m u r e ş au cunoscut indiscutabi l un proces de evoluţ ie şi do a d a p t a r e pa r ţ i a l ă la s is temul s tăpînir i i funciare din rega tu l Un­gariei . Şi totuşi , p r i n referir i le sale destul de l acuna re , documen tu l pr ivi legia i emis în favoarea fiilor voievodului Crăc iun de Bilca proiec tează o imagine a n t e ­r ioară anului 1350, cînd obştea români lo r din cnezatul văi i Neagovei avea alţi cnezi şi s tăpîni , cărora le da to ra supune re şi ascul tare , după r îndu ia la s t răveche a ţări i M a r a m u r e ş u l u i . Cu această în toarcere în t imp, ne s i tuăm ap roape de anu l 1300, îna in te de care se ştie că nu au exis ta t în M a r a m u r e ş nici funcţ ionar i şi nici cetate regală, iar p rezen ţa unor e l emen te s t ră ine avea un carac te r foar te l imita t sau episodic*. De aceea cnezii se po t carac ter iza ca apa r ţ i n înd feudal i tă ţ i i româ­neşti p res ta ta le , ia r cnezate le ca s tăpînir i de t ip feudal local. Fap tu l că în cazul cnezatelor documente le la t ine a le rega tu lu i folosesc t e rmen i ca s tăpîn i re , supu­nere , ascul tare , ven i tu r i , foloase, roade , pe r t inen ţe , in t roducere în s tăpîni re , s tăpî­nire e red i ta ră , iobagi etc. n u reprez in tă n u m a i o t r ans la ţ i e de te rminologie consa­cra tă pen t ru rea l i tă ţ i de a l tă factură , ci m a r c h e a z ă şi a n u m i t e s imi l i tudini şi analogii în t re modu l de s tăpîn i re cnezial şi cel nobil iar , p e l inia esenţei feudale a acestora. Spre aceeaşi concluzie ne conduc şi al te s imil i tudini , ca, de pi ldă ,

3 7 Ibidem. 3 8 Idem, p . 169.

BCU Cluj / Central University Library Cluj

in t roducerea în s tăpîni r i le recunoscute cu d rep t cnezi al, ho tărn ic i rea cnezatelor, p rezenţa vecini lor şi megieşi lor la s tabi l i rea hotare lor , toa te efectuate în chip ideat ic cu p rocedura ut i l izată p e n t r u s tăpînir i le nobi l iare . La acestea se adaugă moşten i rea cnezatelor , posibi l i ta tea s tăpîn i lc r de a d i spune de ele pr in vînzăr i , zăiogiri, exis tenţa curţ i lor , a cetăţ i lor şi ct i tori i lor rel igioase cneziale, cunoscute pe spaţii largi ale te r i tor iu lu i românesc . Cnezatele nu sînt o c rea ţ ie u l te r ioară apar i ţ ie i „domeniu lu i rega l" sau domeni i lor cetăţi lor, ci, d impot r ivă , aceste din u rmă real i tă ţ i , destul de f i rave şi incer te la început , s-au sup rapus peste s t ruc tur i le t radi ţ ionale , pe care, nepu t îndu- l e topi b rusc în ma tca dori tă , l e -aa recunoscut şi to lerat în sch imbul a n u m i t o r servicii şi dă r i . p res t a t e de cnezi şi de supuşii lor în beneficiul au tor i tă ţ i i suprapuse . Aceste obligaţii , deşi nu au anu la t esenţa feu­dală a s tăpîn i r i lor cneziale, s-au a d ă u g a t a l tor aspecte ca r e au m e n ţ i n u t o a n u m e diferenţ iere în t r e s tăp în i r i le cneziale şi cele nobi l iare , analoagă cu deosebi rea care a ex i s ta t î n t r e voievodatul sau ţ a r a M a r a m u r e ş u l u i şi comita tu l omonim, p ina cînd feudal i smul oficial cu inst i tuţ i i le ad iacen te s-a impus hotâr î t , totuşi fără pu t in ţa de a ş terge v reoda tă complet vechea t r ad i ţ i e a r înduie l i lor locale româneş t i .

IO AN-AUREL POP

BCU Cluj / Central University Library Cluj