Balbismul la copil

 

Copilul dumneavoastră se bâlbâie? Iată câteva lucruri pe care ar

trebui să le ştiţi despre balbismul la copil!

                Balbismul sau bâlbâiala este o tulburare de ritm şi fluenţă

care poate sau nu să fie conştientizată de cel mic. Cel mai frecvent,

părintele este cel care observă manifestările bâlbâielii în vorbirea copilului

său, manifestări ce constau, de cele mai multe ori, în repetări de cuvinte

scurte sau silabe iniţiale ale diferitelor cuvinte, uneori cu anumite sunete

predilecte, iteraţii care se pot manifesta de la 2-3 ori până la un număr de

chiar 10-12 ori, până ce copilul reuşeşte să emită, în sfârşit, cuvântul dorit.

Printre situațiile care declanșează bâlbâiala se pot număra:

situațile de comunicare care creează o stare de stres, care depășesc

posibilitățile de comunicare ale copilului, stările conflictuale între copii,

observațiile asupra vorbirii lui, asupra comportamentului, întrebările

adresate brusc, privirile ațintite asupra copilului când trebuie să vorbească,

stări de oboseală fizică sau de oboseală intelectuală, covalescență,

încercări de a pronunța cuvinte lungi, necunoscute, cu dificultăți fonetice,

apariția unui nou membru al familiei, moartea unei persoane dragi, mutarea

la o altă grădiniță, agresarea copilului. Pe lângă aceste cauze

emoționale, balbismul poate avea cauze ereditare, existând un risc mai

mare de apariție a acestei tulburări dacă există în familie persoane afectate

de balbism. în cazul celor mici, există şi o bâlbâială pe care logopezii o

numesc fiziologică, care apare de obicei în cazurile în care copilul şi-a

dezvoltat cu întârziere limbajul expresiv şi care se datorează achiziţiilor

lingvistice numeroase pe care le face cel mic în perioada antepreşcolară (1

- 3 ani) şi preşcolară (3 – 6/7 ani), precum şi faptului că ideile se

vehiculează în mintea lui cu o viteză mult mai mare decât poate el să le

exprime verbal. Din acest motiv, are nevoie de timp pentru a găsi cele mai

potrivite cuvinte în vederea exprimării ideii dorite. Această bâlbâială

fiziologică poate dura până pe la 4 – 5 ani şi, în cazul în care nu poate

fi asociată cu o cauză emoţională, nu se intervine logopedic asupra ei.

Vă recomandăm să monitorizaţi îndeaproape manifestările celui mic, să

observaţi dacă există fluctuaţii în ceea ce priveşte aceste manifestări, adică

perioade în care ele apar mai des sau se intensifică. Pentru orice

eventualitate, vă recomandăm să faceţi o vizită logopedului, pentru a putea

verifica dacă în cazul copilului dumneavoastră e vorba de o bâlbâială

fiziologică sau de una cu substrat emoţional, deci una cu caracter

logopedic.

                În toate cazurile de balbism, le recomandăm părinţilor să nu

atragă atenţia celui mic asupra faptului că se bâlbâie, să nu manifeste

nervozitate sau nerăbdare atunci când cel mic prezintă aceste

dificultăţi, pentru că astfel nu fac decăt să agraveze lucrurile. Mai mult, vă

recomandăm să-i acordaţi copilului suficient timp să vorbească, chiar dacă

îi ia mai mult timp să îşi expună ideile. Lăsaţi-l să-şi finalizeze singur

propoziţiile începute. Nu vă exprimaţi nerăbdarea prin gesturi sau ridicând

tonul vocii. Fiţi răbdători! Străduiţi-vă să nu-l întrerupeţi când vorbeşte şi

încercaţi să-l ascultaţi la fel de atent ca şi cum nu s-ar bâlbâi. Nu-i daţi

sfaturi de tipul „Nu te grăbi!”, „Calmează-te!” sau „Vorbeşte mai

clar!”. încercaţi să participaţi activ la ceea ce copilul are de spus,

manifestând un viu interes vis-à-vis de ceea ce exprimă el. Nu-l forţaţi

niciodată pe cel mic să vorbească în faţa celorlalţi dacă el nu doreşte acest

lucru, însă dacă doreşte, încurajaţi-l. Aceste instrucţiuni, pentru a fi

eficiente, este necesar să fie urmate de către toţi cei apropiaţi copilului.

                În cazul bâlbâielii cu caracter logopedic, pentru a obţine

rezultate optime în terapie, vă recomandăm o dublă

intervenţie:psihoterapia, pentru a gestiona cauzele emoționale, precum

şi terapia logopedică, în cadrul căreia se lucrează direct pe manifestări,

pe simptome.

                În terapia logopedică a copilului cu balbism, cei mici vor fi

implicaţi în activităţi terapeutice atractive, cu caracter ludic, activităţi care

urmăresc: relaxarea generală a organismului; relaxarea organelor implicate

în vorbire; educarea echilibrului dintre inspir şi expir (prin exerciţii de tipul:

stingerea unei lumânări; exerciţii de inspir pe nas şi expir pe gură, respectiv

inspir pe gură şi expir pe nas; învârtirea unei morişti prin suflu; suflarea de

balonaşe; suflarea cu paiul într-un pahar cu apă, etc.); educarea unui ritm

de respiraţie simplu, fără a depune efort; asocierea într-un mod adecvat a

respiraţiei cu pronunţia; formarea unui ritm cursiv al vorbirii.

                Psihoterapia se va centra pe scăderea anxietăţii legate de

momentul vorbirii (pentru cei care şi-au conştientizat dificultăţile)

ameliorarea ritmului vorbirii prin creşterea stimei de sine; diminuarea

comportamentelor opozante şi/sau a celor agresive, creşterea gradului de

interacţiune socială, relaxarea generală a organismului, readucerea

vorbirii către un control inconștient și involuntar.

                Concomitent cu terapia logopedică și cu psihoterapia copilul

trebuie implicat de către părinți în activități sportive și activități

relaxante: plimbări, jocuri în aer liber. De asemenea, părinților le revine

sarcina stabilirii unui program de viață echilibrat în care odihna să

alterneze cu activitatea.

Psihoterapia începe cu un interviu cu părintele în care

psihoterapeutul obține toate informațiile cu privire la debutul problemei,

frecvența și durata ei. Sunt importante informații precum: Când a început

să apară problema? Copilul își conștientizează problema? Ce spune copilul

despre problema lui? Copilul se bâlbâie doar în prezența anumitor

persoane? Copilul se bâlbâie doar în anumite situații: la serbări, când este

solicitat să răspundă la lecții, când cunoaște persoane noi etc.? în ce

situații de comunicare copilul se exprimă fluent fără probleme: când cântă,

când citește, când se joacă cu alți copii etc.?

în funcție de datele obținute și de școala de psihoterapie în care este

format psihoterapeutul, în baza conceptualizării clinice a cazului, demersul

psihoterapeutic utilizează în vederea atingerii obiectivelor strategii

și tehnici psihoterapeutice precum: restructurarea cognitivă (modificarea

gândurilor pe care le are copilul în situațiile în care apare problema),

învățarea unor tehnici de relaxare, ancorarea într-o stare resursă, imageria

dirijată, povești terapeutice, ritualuri și metode simbolice care valorifică

gândirea magică a copilului, tehnici de întărire a vorbirii fluente, jocuri de

rol.

Odată începută terapia prognosticul bâlbâielii este greu de

precizat. La copilul mic, prognosticul este favorabil deoarece vorbirea

nefiind consolidată, greșelile pot fi destul de ușor înlăturate. Durata terapiei

logopedice depinde de momentul începerii terapiei, de metodele folosite,

de cooperarea cu familia, grădinița sau școala, de starea de sănătate și

implicarea micului pacient.

 

 

Este foarte important să lucraţi zilnic sau aproape zilnic câte 15 - 20 minute cu copilul

dumneavoastra şi să corectaţi din când în când pronunţia şi pe parcursul zilei, când vă aduceţi

aminte. Ar fi bine să faceţi exerciţiile în faţa oglinzii, astfel încât el să se poată corecta pe baza

exemplului dumneavoastra.

            Exerciţiile de mai jos vor fi destul de numeroase. E bine să le alternaţi dacă nu aveţi timp.

De asemenea, ele pot fi făcute şi în contexte mai puţin formale, când se iveşte ocazia. Important

este însă ca ele să fie făcute la începutul fiecarei activitaţi de exersare şi corecţie a pronunţiei şi

să faceţi câteva din fiecare categorie.

            Sunt necesare exerciţii de gimnastică a organelor care participă la realizarea pronunţiei,

exerciţii de gimnastică respiratorie pentru dezvoltarea capacităţii pulmonare, a echilibrului dintre

inspiraţie şi expiraţie şi a unei bune sincronizări între respiraţie şi vorbire, exerciţii care să ajute

la identificarea şi deosebirea sunetelor limbii.

      1. Gimnastica şi miogimnastica corpului şi a organelor care participă la realizarea

pronunţiei. 

- exerciţii de motricitate generală: - identificarea ochilor, urechilor, gurii; 

                                                       - mişcări ale capului; 

                                                       - mişcări ale degetelor; 

                                                       - strângerea pumnilor; 

                                                       - mişcări alternative ale mâinilor către piciorul opus;

                                                       - exerciţii de lateralitate stânga-dreapta.

- exerciţii pentru dezvoltarea musculaturii faringiene:

                                                       - rotirea capului; 

                                                       - întoarcerea capului de la stânga la dreapta; 

                                                       - înclinarea capului în faţă şi pe spate.

- exerciţii pentru dezvoltarea mobilităţii aparatului fonoarticulator: 

                            - exerciţii de mobilitate a feţei: 

                                                      - umflarea simultană a obrajilor; 

                                                      - umflarea obrajilor cu dezumflarea prin lovire; 

                                                      - clipirea ochilor concomitent şi apoi alternativ; 

                                                      - închiderea şi deschiderea ochilor, concomitent cu ridicarea şi

coborârea ritmică a sprâncenelor;

                                                      - rictusul; 

                                                      - imitarea râsului şi a surâsului; 

                                                      - încreţirea şi descreţirea frunţii;

                                                      - umflarea alternativă a obrajilor;

                                                      - suptul obrajilor.

                            - exerciţii de mobilitate a maxilarelor:

                                                      - închiderea şi deschiderea gurii;

                                                      - împingerea înainte şi apoi retragerea maxilarului inferior;

                                                      - mişcarea maxilarului inferior de la stânga la dreapta şi

invers; 

                                                      - ridicarea şi coborârea maxilarului;

                                                      - muşcătura.

                            - exerciţii de mobilitate a limbii: 

                                                       - pisicuţa bea lapte; 

                                                       - limba şterge dinţii; 

                                                       - limba şterge buzele;

                                                       - scoaterea ritmică şi rapidă a limbii şi  retragerea ei în

cavitatea bucală;

                                                       - mişcări la dreapta şi la stânga ale limbii, astfel încât limba să

atingă colţurile buzelor;

                                                       - mişcări în sus şi jos ale limbii; 

                                                       - scoaterea limbii în formă de lopată; 

                                                       - scoaterea limbii în formă de săgeată;

                                                       - scoaterea limbii în formă de jgheab.

                           - exerciţii pentru buze şi obraji: 

                                                       - acoperirea alternativă a unei buze prin cealaltă;

                                                       - formarea unei pâlnii (limba ca un jgheab);

                                                       - strângerea buzelor şi suflarea aerului cu putere, ca la

pronunţarea sunetelor “b” şi “p”;

                                                       - umflarea buzelor prin reţinerea aerului în cavitatea bucală; 

                                                       - mişcări de sugere-umflare a obrajilor; 

                                                       - mişcări de ţuguiere-întindere a buzelor (surâs). 

                           - exerciţii pentru vălul palatin: 

                                                       - imitarea căscatului;

                                                       - imitarea înghiţitului;

                                                       - imitarea tusei.

1. Educarea respiraţiei şi a echilibrului dintre inspir şi expir.

- exerciţii pentru dezvoltarea muşchilor toracelui şi a capacităţii pulmonare: 

                                                      - inspiraţie pe gură- expiraţie pe nas şi invers; 

                                                      - inspiraţie şi expiraţie numai pe nas şi apoi numai pe gură;

- inspiraţie scurtă şi expiraţie lungă şi invers;

- stingerea unei lumânări;

- exerciţii de inspir pe nas şi expir pe gură, respectiv inspir pe gură şi expir pe nas;

- învârtirea moriştei prin suflu; 

- suflarea de balonaşe; 

- suflarea cu paiul într-un pahar cu apă; 

- stingerea lumânărilor de pe tort (creioanele sunt imaginate a fi lumânări); 

- suflarea pufului unei păpădii (creionul galben sau cel alb e ales să fie păpădie); 

- mirosirea unei flori (un creion colorat).

1. Educarea auzului fonematic (capacităţii de a deosebi sunetele limbii).

- exerciţii de imitare a sunetelor din natură:

-          şarpele: s – s – s – s

-          albina: z – z – z – z

-          trenul: ş – ş – ş – ş

-          avionul: j – j – j – j

-          musca; bzzz – bzzz – bzzz

-          morişca: vjjj – vjjj – vjjj

-          cântecelul: la-la-la

-          căţelul: ham – ham – ham

-          lupul:    hau – hau – hauuu

-          pisica : miau – miau – miau

-          oaia: beee – beee

-          vaietul:  vai! vai! vai!

-          oftatul:   of! of! of!

-          cucul : cu-cu! cu-cu!

-          gâsca: ga – ga – ga – ga

-          raţa: lipa-lipa

-          găina: cot – cot –cot – cotcodac!

-          curcanul: glu – glu – glu

-          broasca: oac – oac – oac

-          raţa: mac – mac – mac

-          vaca: mu – mu – muuu!

-          păunul: chiau – chiau!

-          măgarul: i – ha, i – ha

-          bătaia din aripi: fâl-fâl

-          maşina: brrrrum, brrrrum

-          senzaţia de frig: brrrrrrr-brrrrrrr!

Sunetul "R"

Cum se face emiterea sunetului “R”?

La articularea corectă a sunetului „R” participă intens doar vârful limbii. Buzele şi dinţii

sunt întredeschişi. Partea posterioară a limbii, în formă de lopată, atinge cu marginile

laterale dinţii de sus, până la canini, iar partea anterioară este ridicată spre alveolele

dinţilor incisivi de sus. Limba este fixată, cu excepţia vârfului ei, iar la expulzarea

aerului, ea vibrează rapid între alveole şi dinţii superiori. Este, prin urmare, foarte

important ca vibraţia să fie localizată la nivelul vârfului limbii. Dacă vibraţia este

localizată la nivelul coardelor vocale, ca în limba franceză, sau dacă emiterea se face

fără vibrare, ca în limba engleză, sunetul se emite incorect. Mare atenţie la localizarea

vibraţiei!

Exerciţii pentru antrenarea sunetului “R”:

Pronunţarea sunetului “R” în combinaţie cu vocale:

R+ A   A + R  ARA    ERA    IRA     ORA   la fel cu U, Ă, Π

E          E          ARE    ERE    IRE     ORE    

I           I           ARI     ERI     IRI      ORI     

O         O         ARO   ERO    IRO     ORO   

U         U         ARU    ERU    IRU     ORU   

Ă         Ă         ARĂ    ERĂ    IRĂ     ORĂ   

Π          Π          ARΠ    ERΠ    IRΠ     ORΠ   

·  pronunţia sunetului "R" în silabe: 

- sunetul “R” în silabe repetate:

RARA   RERA   RIRA   RORA   RURA   RARE   RERE   RIRE   RORE   RURE  

RARO      RERO    RIRO   RORO   RURO   RARI   RERI   RIRI   RORI   RURI  

RARU   RERU   RIRU   RORU   RURU

- sunetul „R” în combinaţii consonantice:

PRA    PRI    TRĂ    ART     STRU   CRA     PRĂ    PRO   TRE   URT   URS     ERC  

ARM   ERM    ORM   URM   ARD ORD   URD  ARG      ORG   CRE    ĂRD  ORN     

URN  BRA   GRI  CRI   PRE  TRA   TRO   GRO   CRU   URC

- sunetul „R” în combinaţie cu diftongi: 

RIE     REA    RIU     ROA   RAO   RIO     RUI    REU     RAU    ROI     RUE    RĂU

REI        RAU

- structuri verbale progresive prin adiţie, conţinând sunetul „R”: 

R – RA- RAM – RAMA – RĂMAS – RĂMĂŞIŢĂ 

R – RO – ROM – ROMAN – ROMÂN – ROMÂNEŞTI

·  pronunţia sunetului "R" în cuvinte:

- sunetul „R” în poziţie iniţială, cuvinte monosilabice, precum:

RAC    RĂU    RUG   ROD   RUS  RAS      ROZ    RÂD   RAI   RÂU  RUJ

- sunetul „R” în poziţie iniţială, cuvinte bisilabice, precum:

RAION   RADU   RAŢĂ   RANĂ   RUMEN    RÂDE    RAPID     ROATĂ ROUĂ

RAZĂ    RIDIC    ROBOT   ROŞU    RUPE  ROMÂN  RECE   RAŢĂ    RĂZBOI

- sunetul „R” în poziţie iniţială, cuvinte polisilabice, precum:

RĂCOARE  RĂDĂCINĂ  RAMURĂ   RADIO    RĂSĂRIT    REGINĂ    REPARA  

REPEDE  RESPIRA  REVISTĂ   REZOLVA   ROBINET  REZULTAT   ROCHIE  

RUŞINOS

- sunetul „R” în poziţie mediană, cuvinte bisilabice:

BARĂ   BURIC   CĂRUŢ   CIOARĂ    CIORAP   CIREŞ   CURAJ   EROU   FLOARE  

ARE    GARĂ    VARĂ   SOARE  GURĂ  SARE   ŢARĂ    SORĂ ŢĂRAN   FURĂ   

ORĂ   CREION   FRUMOS    FRUNZĂ  TRAMVAI  FRUNTE  CREANGĂ   CARTOF  

CERCEL

- sunetul „R” în poziţie mediană, cuvinte polisilabice:

APARAT   ASPIRATOR   AVENTURĂ   BĂUTURĂ    BISERICĂ   BULGĂRE  

CĂLĂREŢ   CĂLDURĂ   CAMERĂ   CÂNTĂREŢ   COMOARĂ   CORABIE  

DOCTORIŢĂ   FARFURIE   GIRAFĂ   IEPURE   ÎNTUNERIC   JUCĂRIE   MUŞUROI  

PASĂRE   PESCĂRUŞ    ALBASTRU    ARBORE   PRINŢESĂ   TRANDAFIR

- sunetul „R” în poziţie finală, cuvinte monosilabice:

ŞIR     DOR   CER    NOR   COR  SAR     MĂR  FIR      PĂR    VĂR   ZBOR

- sunetul „R” în poziţie finală, cuvinte bisilabice:

AMAR   MĂTUR   PAHAR   POPOR   SATUR   UMĂR   ZIDAR  BUCUR ACTOR 

COVOR  DOCTOR  DOSAR   GREIER   SERTAR    IZVOR    MĂGAR   ŞCOLAR 

ŞOFER  UŞOR  ZAHĂR  STEJAR  ZIAR VAPOR MUŞTAR   MOTOR 

  

- sunetul „R” în poziţie finală, cuvinte polisilabice:

AJUTOR ASCULTĂTOR ASPIRATOR BUCĂTAR  BUZUNAR CERŞETOR 

ELICOPTER FRIGIDER  MUSAFIR PEŞTIŞOR PICIOR SEMAFOR   VÂNZATOR  

ZÂMBITOR   IUBITOR    ÎNVINGĂTOR    CALCULATOR  

·  sunetul „R” aflat de două ori în cuvânt:

RĂCOARE   REVEDERE   RAR   RESPIRĂ   RAMURĂ   CĂRARE   DURERE

·  propoziţii: 

Corina are mere şi pere. 

Rică are o carie dureroasă. 

Camera e mare şi curată. 

Traian trece strada. 

Fratele meu vrea un covrig.

·  material verbal pentru consolidarea sunetului   "R" : poezii şi ghicitori. 

Ex.     De la streşini la cireşul 

          Îmbrăcat în mii de flori 

          Rândunica dă îndemnul: 

          - Hai la zbor, dragi puişori! 

          

·        exerciţii pentru diferenţierea R – L:

- paronime: 

RAC – LAC                                                   RAMĂ – LAMĂ 

RASĂ – LASĂ                                               REGE – LEGE 

ROZ – LOZ                                                   RUPTĂ – LUPTĂ 

GRAS – GLAS                                              RADĂ - LADĂ

- cuvinte care conţin sunetele R – L:

PĂLĂRIE   UMBRELĂ   CALENDAR   PRIMUL   CULORI   RĂMURELE  

ALBASTRU   FLACĂRĂ   SOARELE   FLOARE 

   

- propoziţii (R – L):

Raluca ascultă la radio. 

Drumul trece pe marginea lacului. 

Soarele străluceşte cu putere. 

Lili culege lalele.           

Sunetul "L"

Cum se face emiterea sunetului “L”?

Vârful limbii se ridică spre alveolele dinţilor incisivi superiori după care se desprinde.

Marginile laterale ale limbii se sprijină pe vălul palatului, lăsând un orificiu îngust prin

care se scurge aerul.

Exerciţii pentru antrenarea sunetului “L”:

Pronunţarea sunetului “L” în combinaţie cu vocale:

L+ A    A + L   ALA    ELA    ILA     OLA    la fel cu U, Ă, Π

E          E          ALE    ELE     ILE      OLE    

I           I           ALI     ELI      ILI       OLI     

O         O         ALO    ELO    ILO     OLO    

U         U         ALU    ELU    ILU     OLU    

Ă         Ă         ALĂ    ELĂ    ILĂ     OLĂ    

Π          Π          ALΠ    ELΠ     ILΠ      OLΠ   

·        pronunţia sunetului "L" în silabe: 

- sunetul “L” în silabe repetate:

LALA    LELA   LILA   LOLA   LULA   LALE   LELE   LILE   LOLE   LULE   LALO   

LELO   LILO   LOLO   LULO   LALI   LELI   LILI   LOLI   LULI   LALU  LELU   LILU 

LOLU   LULU

- sunetul „L” în combinaţii consonantice:

CLA    CLO    BLA    PLĂ    FLO   CLU   BLU   PLI    FLU    GLA    GLE     GLO  

ULG    ULŢ   OLN    ALD   ULP    ILM   SLA   SLI    SLO   ALŢ    ALB    CLE    PLA   

PLO   CLI    ULT   ALC

- sunetul „L” în combinaţie cu diftongi: 

LIE   LEA   LIU   LOA  LIO   LUI   LEU   LAU   LOI   LUE   LĂU  

·        pronunţia sunetului "L" în cuvinte:

- sunetul „L” în poziţie iniţială, cuvinte monosilabice, precum:

LA   LAC   LANŢ   LAT   LEMN   LEU   LIFT   LOC   LUNG   LUP

- sunetul „L” în poziţie iniţială, cuvinte bisilabice, precum:

LABĂ    LACĂT   LALEA   LĂMÂI   LAMPĂ   LÂNGĂ   LAPTE   LĂTRA   LENEŞ  

LIBER   LICEU   LIMBĂ   LIPICI    LOVI   LUME   LUCRU   LUPĂ   LUPTĂ 

- sunetul „L” în poziţie iniţială, cuvinte polisilabice, precum:

LABIRINT  LACRIMĂ  LANTERNĂ  LEBĂDĂ  LEGĂTURĂ  LEOAICĂ   LILIAC  

LINGURĂ  LINIE   LITERĂ   LOCOMOTIVĂ   LOVITURĂ   LUMINĂ   LUNGIME  

LUPTĂTOR   LOCUINŢĂ

- sunetul „L” în poziţie mediană, cuvinte bisilabice:

BALON   COLINDĂ   DULAP   ELEV   FULAR   JELEU    LALEA   MOALE    OALĂ  

PIELE   SALAM   SALUT   ŞCOALĂ   STILOU   BLUZĂ    DOVLEAC   GLUMĂ  

ÎNALT   FLOARE    DULCE    STICLĂ

- sunetul „L” în poziţie mediană, cuvinte polisilabice:

ALEGE   BALAUR   BALENĂ   BEBELUŞ   BOLOVAN   CĂCIULĂ   CĂMILĂ  

CIOCOLATĂ   ELEFANT   FAMILIE   FASOLE   PANTALON    POLIŢIST   SALATĂ  

ŞOBOLAN   TELEFON   TRENULEŢ   BICICLETĂ     FLUTURE  

- sunetul „L” în poziţie finală, cuvinte monosilabice:

CAL   DEAL   GOL   HOL   MAL   ROL   VAL

- sunetul „L” în poziţie finală, cuvinte bisilabice:

ALTFEL    CALCUL   CASTEL   CĂŢEL   CERCEL   CONTROL   COPIL   EGAL   

FOTBAL    HOTEL   PURCEL   ŞNIŢEL   SPITAL    TUNEL    VESEL    

  

- sunetul „L” în poziţie finală, cuvinte polisilabice:

ANIMAL    AUTOMOBIL   BĂIEŢEL   BĂTRÂNEL   CÂNTECEL   CAŞCAVAL   

CROCODIL   GHIOCEL   MITITEL   PERICOL   PORUMBEL   SERIAL   ŞORICEL   

SPECTACOL   SUFLEŢEL

·        sunetul „L” aflat de două ori în cuvânt:

LILI   LILIANA   LILIAC   LALELE   LEGUMELE   SANDALELE   BILELE

·        propoziţii: 

Copilul e vesel. 

Claudia are o bluză galbenă. 

Elefantul şi cămila sunt animale blânde. 

Lili ia multe lalele. 

Alina are multe baloane.

·        material verbal pentru consolidarea sunetului   "L" : poezii şi ghicitori. 

Ex.     Luna, lacul luminează; 

          Lebăda pe el pluteşte 

          Lunecând pe luciul apei, 

          Capu-n pene-şi odihneşte.

Sunetul "Ş"

Cum se face emiterea sunetului “Ş”?

Consoana surdă "Ş" se emite corect prin rotunjirea buzelor; limba capătă o formă de

cupă, fiind puţin încordată; vârful ei este uşor ridicat, dar fără să acopere spaţiul dintre

dinţi; la expulzarea aerului se produce o rezonanţă zgomotoasă; colţurile buzelor sunt

strânse în faţă. Jetul de aer care este expulzat este cald, comparativ cu pronunţia lui

„S”. Tineţi dosul mâinii în dreptul gurii, fără a o atinge, pentru a simţi aerul cald. Puneţi

copilul să ţină mâna în dreptul gurii dvs. când îl emiteţi pe „Ş” şi apoi în dreptul propriei

lui guri.

Exerciţii pentru antrenarea sunetului “Ş”:

Pronunţarea sunetului “Ş” în combinaţie cu vocale:

Ş+ A    A+ Ş    AŞA    EŞA     IŞA      OŞA     La fel cu U Ă, Π

E          E         AŞE     EŞE     IŞE      OŞE 

I           I          AŞI      EŞI      IŞI       OŞI 

O         O         AŞO    EŞO    IŞO     OŞO 

U         U          AŞU    EŞU     IŞU      OŞU 

Ă         Ă          AŞĂ    EŞĂ     IŞĂ      OŞĂ 

Π          Π         AŞÎ      EŞÎ      IŞÎ       OŞÎ

·         sunetul „Ş” în silabe inverse: 

-prelungit: aşşş; eşşş; işşş; oşşş; uşşş; ăşşş; âşşş. 

-neprelungit: aş; eş; iş; oş; uş; ăş; âş.

·        pronunţia sunetului "Ş" în silabe: 

- sunetul “Ş” în silabe repetate:

ŞAŞA  ŞEŞA   ŞIŞA   ŞOŞA  ŞUŞA  ŞAŞE   ŞEŞE    ŞIŞE   ŞOŞE   ŞUŞE  ŞAŞO

ŞEŞO  ŞIŞO           ŞOŞO  ŞUŞO  ŞAŞI  ŞEŞI   ŞIŞI   ŞOŞI   ŞUŞI   ŞAŞU  ŞEŞU 

ŞIŞU ŞOŞU   ŞUŞU

- sunetul “Ş” în combinaţie cu consoane:

ŞTA    EŞT    ŞCO   ŞNU    ŞMA   ŞTE   ŞCA   ANŞ    ARŞ    ŞCHI    ŞPA   ŞPI  

ŞTRA    URŞT    EŞC    ŞNE   ŞMI   ŞTI    ŞCĂ   ORŞ    IŞC 

- sunetul “Ş” în combinaţie cu diftongi:

ŞIE   ŞEA   ŞIU   ŞOA   ŞIO   ŞUI   ŞEU   ŞAU   ŞOI   ŞĂU   ŞEI  

·        pronunţia sunetului "Ş" în cuvinte:

- sunetul „Ş” în poziţie iniţială, în cuvinte monosilabice şi bisilabice:

ŞAL    ŞAH    ŞEF    ŞINĂ    ŞIRAG    ŞOIM    ŞORŢ   ŞERIF    ŞERVET     ŞARPE   

ŞAPCĂ     ŞAPTE    ŞOAPTĂ    ŞURUB    ŞAMPON  ŞTIU   ŞCOALĂ   ŞNIŢEL  

ŞTERGE   ŞNUR   ŞMECHER    ŞIRET    ŞOFER   ŞOSEA   ŞUNCĂ   ŞANSĂ 

- sunetul „Ş” în poziţie iniţială, în cuvinte polisilabice:

ŞOPÂRLĂ    ŞIFONIER    ŞUIERĂ    ŞUVIŢĂ   ŞURUBELNIŢĂ     ŞAMPANIE   

ŞTAMPILĂ   ŞIFONA   ŞOARECE   ŞOBOLAN   ŞUIERA   ŞUŞOTI

- sunetul „Ş” în poziţie mediană, în cuvinte monosilabice şi bisilabice:

AŞA    UŞĂ   ROŞU   AŞTEPT    POŞTA    PEŞTE   PAŞTE   GÂŞTE   BUŞTEAN   

MUŞCĂ   MIŞCĂ    PUŞCĂ   CEAŞCĂ   DUŞMAN   MOŞNEAG   VIŞIN   DUŞMAN

- sunetul „Ş” în poziţie mediană, în cuvinte polisilabice:

MĂNUŞĂ     PĂPUŞĂ     MĂTUŞĂ    MAŞINĂ    VIŞINĂ    CIREAŞĂ    CĂMAŞĂ       

CAŞCAVAL    CĂPŞUNĂ   POŞETĂ   PUIŞOR   GĂINUŞĂ   ÎNGRĂŞA   MĂRŢIŞOR  

LĂNŢIŞOR    CÂŞTIGĂTOR   GĂLUŞCĂ   MORIŞCĂ    CERŞETOR 

- sunetul „Ş” în poziţie finală, în cuvinte monosilabice şi bisilabice:

CAŞ    NAŞ    COŞ    MOŞ   DUŞ    COCOŞ    ORAŞ    TUFIŞ   LENEŞ   CIREŞ  

URCUŞ    GHEŢUŞ   GINGAŞ

- sunetul „Ş” în poziţie finală, în cuvinte polisilabice:

URIAŞ   ALUNECUŞ    ASCUNZIŞ   BEBELUŞ   BĂTĂUŞ   CĂŢELUŞ    CIOBĂNAŞ  

JUCĂUŞ   PESCĂRUŞ   SPIRIDUŞ   VAPORAŞ    PURCELUŞ

·        sunetul „Ş” aflat de două ori în cuvânt:

ŞOŞON    ŞERPUIEŞTE    POŞTAŞ    PEŞTIŞOR

·        propoziţii: 

Şarpele şerpuieşte în tufiş. 

Ştefan are o maşină roşie. 

Poştaşul a adus poşta. 

Şcolarii se duc la şcoală. 

Şoricelul a ros caşcavalul.

·        material verbal pentru consolidarea sunetului   "Ş" : poezii şi ghicitori. 

Ex.   Pisicel la masă muşcă

        O bucată de găluşcă 

        Şi dă la opt pui să muşte 

        Opt bucăţi de opt găluşte.

·        exerciţii pentru diferenţierea Ş – S:

- paronime:

COŞ – COS                                                        LAŞ – LAS 

MUŞCĂ – MUSCĂ                                           PEŞTE – PESTE 

ŞCOALĂ – SCOALĂ                                       PAŞTE – PASTE 

CREŞTE – CRESTE                                         DEŞERT – DESERT

- cuvinte care conţin sunetele S – Ş:

 ŞOSEA     ŞASE    ŞOSETE    ŞTERS    SĂNIUŞ    SERVEŞTE     GĂSEŞTE   

PESCUIEŞTE    SFÂRŞIT    SOCOTEŞTE

- propoziţii (S – Ş):  

Sandu greşeşte des. 

Pe şosea sunt şase maşini. 

Şarpele s-a ascuns în tufiş. 

Cocoşul roşu s-a ascuns.

·        exerciţii pentru diferenţierea Ş – J:

- paronime:

JALE – ŞALE 

JIR – ŞIR 

JURĂ - ŞURĂ 

JOC – ŞOC

- cuvinte care conţin sunetele Ş – J:

JUCĂUŞ   ÎNGRIJEŞTE   ŞANTAJ  

- poezii (Ş – J):   

Şapte porci aşteaptă-n şir 

Şapte saci umpluţi cu jir 

Şapte ghinde de stejar 

Şi felii de gogoşar.

Sunetul "J"

Cum se face emiterea sunetului “J”?

Sunetul “J” se obţine în aceeaşi manieră ca sunetul “Ş”, cu conştientizarea vibraţiei

laringiene. El se emite corect prin rotunjirea buzelor; limba capătă o formă de cupă, fiind

puţin încordată; vârful ei este uşor ridicat, dar fără să acopere spaţiul dintre dinţi. Puneţi

copilul să ţină mâna pe gâtul dvs. şi apoi pe al lui pentru a simţi vibraţia.

Exerciţii pentru antrenarea sunetului “J”:

Pronunţarea sunetului “J” în combinaţie cu vocale:

J+ A    A + J   AJA     EJA     IJA      OJA    la fel cu U, Ă, Π

E          E          AJE     EJE     IJE      OJE     

I           I           AJI      EJI      IJI       OJI      

O         O         AJO    EJO     IJO      OJO    

U         U         AJU     EJU     IJU      OJU    

Ă         Ă         AJĂ     EJĂ     IJĂ      OJĂ    

Π          Π          AJΠ     EJΠ     IJΠ      OJΠ                

·             pronunţia sunetului "J" în silabe: 

- sunetul “J” în silabe repetate:

JAJA   JEJA   JIJA    JOJA  JUJA  JAJE   JEJE   JIJE    JOJE   JUJE   JAJO  JEJO

JIJO     JOJO  JUJO   JAJI    JEJI    JIJI     JOJI    JUJI    JAJU  JEJU   JIJU    JOJU

JUJU

- sunetul „J” în combinaţii consonantice:

ANJ   ERJ   ĂRJ    ÎNJ   ONJ   UNJ    IRJ     JBI    JB   AJD   ĂJD   TJO   JBA   JBĂ

EJD   JDE    JGA  JGHE   JMA  JNU   JNI    DJE

- sunetul „J” în combinaţie cu diftongi:

JIE   JEA   JIU   JOA   JIO   JUI   JEU   JAU   JOI   JĂU   JEI  

·        pronunţia sunetului "J" în cuvinte:

- sunetul „J” în poziţie iniţială, cuvinte monosilabice, precum:

JAF   JAR   JEG   JET   JILŢ   JOC   JOI   JOS,   JUG   JULI   JUST    JUNGHI          

- sunetul „J” în poziţie iniţială, cuvinte bisilabice, precum:

JALE  JUDO  JOBEN  JALON   JERSEU   JUNE   JAMBON   JERTFĂ   JUNGLĂ 

JANDARM    JIGNI    JUPÂN   JAVRĂ    JOACĂ   JURA   JEGOS   JURNAL 

JELEU  JUDEŢ        

- sunetul „J” în poziţie iniţială, cuvinte polisilabice, precum:

JAGUAR   JACHETĂ   JALUZEA   JAPONEZ   JĂRATEC   JEFUI    JERPELI  

JIGĂRIT   JONGLERIE   JUCĂRIE    JUCĂTOR   JUCĂUŞ   JUDECATĂ  

JUDEŢEAN   JULITURĂ    JUMĂTATE   JUNIOR   JURIU   JURNALIST

- sunetul „J” în poziţie mediană, cuvinte mono- şi bisilabice:

GRAJD   MIJLOC   AJUN   BUJOR   COAJĂ  COJOC   DEJA   DEJUN  DRAJEU  

GRIJĂ   LEJER   MAJOR   PLAJĂ    POJAR    SLUJI   SPRIJIN   STEJAR  TIJĂ

STRĂJER   VRAJĂ

- sunetul „J” în poziţie mediană, cuvinte polisilabice:

ABAJUR   BANDAJA   PRĂJITURĂ   AJUNA    BIJUTERIE   PRĂJIT   AJUNGE

CURAJOS   AJUTA   DESCURAJA   ŞANTAJA   VRĂJITOR   PRIMEJDIE  

ÎNCURAJA   VITEJIE   AMENAJA    ÎNDEAJUNS    VESTEJIT  ANGAJAMENT

ÎNGRIJI   PIJAMA

- sunetul „J” în poziţie finală, cuvinte mono- şi bisilabice:

BEJ   ETAJ   RUJ    BAGAJ   BANDAJ   BLOCAJ    COFRAJ    CURAJ    MESAJ 

GARAJ   LIMBAJ   ŞOMAJ   VÂRTEJ 

  

- sunetul „J” în poziţie finală, cuvinte polisilabice:

AMBALAJ    AVANTAJ    ECHIPAJ    PEISAJ    MACHIAJ    REPORTAJ   

·        propoziţii: 

Jana are cojoc. 

Jenica a plecat joi. 

Julieta mă ajută la bagaje. 

Bujor a mâncat jumătate de prăjitură. 

Carţile sunt pe etajeră.

·        material verbal pentru consolidarea sunetului   "J" : poezii şi ghicitori. 

Ex.     Am atâtea jucărele 

          Bucuros mă joc cu ele! 

          Jana nu-şi găseşte loc, 

          - Eu cu cine să mă joc?

·        exerciţii pentru diferenţierea J – Ş:

- paronime:

JALE – ŞALE 

JIR – ŞIR 

JURĂ - ŞURĂ 

JOC – ŞOC

- cuvinte care conţin sunetele J – Ş:

JUCĂUŞ   ÎNGRIJEŞTE   ŞANTAJ  

- poezii  (J – Ş):  

Şapte porci aşteaptă-n şir 

Şapte saci umpluţi cu jir 

Şapte ghinde de stejar 

Şi felii de gogoşar.

·        exerciţii pentru diferenţierea J – Z:

- paronime:

ZAR – JAR

- cuvinte care conţin sunetele J – Z:

JALUZELE   JAPONEZ

- propoziţii (J – Z):  

Julieta l-a trezit în zori pe Jan. 

Jenica mănâncă orez la prânz. 

Jorj n-a găsit benzină în garaj. 

Jana se joacă cu zarul.

Sunetul "S"

Cum se face emiterea sunetului “S”?

Buzele trebuie să fie deschise, cu colţurile retrase în părţi, ca la un zâmbet. Dinţii sunt

uşor întredeschişi. Odată cu emiterea sunetului se emite un suflu de aer rece. Tineţi

dosul mâinii în dreptul gurii, fără a o atinge, pentru a simţi aerul rece. Puneţi copilul să

ţină mâna în dreptul gurii dvs. când îl emiteţi pe S şi apoi în dreptul propriei lui

guri. Atenţie: a nu lăsa să scoată vârful limbii printre dinţi! (amintiţi-i mereu că limba

trebuie să stea dincolo de dinţi).

Exerciţii pentru antrenarea sunetului “S”:

Pronunţarea sunetului “S” în combinaţie cu vocale:

S + A   A +S    ASA    ESA     ISA      OSA    La fel cu U Ă, Π

E          E          ASE     ESE     ISE      OSE    

I           I           ASI      ESI      ISI       OSI     

O         O         ASO    ESO    ISO     OSO    

U         U         ASU    ESU     ISU      OSU    

Ă         Ă         ASĂ    ESĂ     ISĂ      OSĂ    

Π          Π          ASΠ     ESΠ     ISΠ      OSΠ   

·            sunetul „S” în silabe inverse: 

prelungit: asss; esss; isss; osss; usss; ăsss; âsss. 

neprelungit: as; es; is; os; us; ăs; âs.

·             pronunţia sunetului "S" în silabe: 

- sunetul “S” în silabe repetate:

SASA  SESA  SISA   SOSA  SUSA  SASE  SESE   SISE    SOSE  SUSE  SASO 

SESO SISO  SOSO  SUSO   SASI   SESI    SISI     SOSI   SUSI   SASU  SESU  SISU  

SOSU SUSU

- sunetul „S” în combinaţii consonantice:

SUP     SOL    SEN   SĂR     SEC    SER    SIM    SOR    SUM   SOM   SĂP     SED    

SIF   SUN    SUŢ  SĂN     SET    SIG     SEP     SUD    SUR    SEM   SIN    SAN   

SAR    SUB    SĂT     SUF

- sunetul “S” în combinaţie cu diftongi:

SIE   SEA   SIU   SOA   SIO   SUI   SEU   SAU   SOI   SĂU   SEI  

·        pronunţia sunetului "S" în cuvinte:

- sunetul „S” în poziţie iniţială, cuvinte monosilabice, precum:

SAC    SET     SOS     SOL    SAT     SEC     SOC    SUS     SAU    SOŢ    SUG    SUD

SAR       SER    SUR            SENS   SIMŢ  SOMN  SULF   SUPT    SURD        

- sunetul „S” în poziţie iniţială, cuvinte bisilabice, precum:

SABOT   SĂDI     SALĂ     SĂPA      SĂTUL    SĂRAC    SARE    SEZON    SEARĂ   

SECA    SENIN    SERĂ    SETE    SIFON    SIGUR    SUNET    SUPĂ   SALVA

SUNĂ      SUSAN

- sunetul „S” în poziţie iniţială, cuvinte polisilabice, precum:

SĂTURAT      SÂMBURE      SĂNIUŢĂ    SUPĂRAT      SALATĂ SĂRĂCIE

SALOPETĂ     SĂCULEŢ      SALVARE      SORCOVA   SEMILUNĂ    SALAM

SECETOS      SIRENĂ      SECURE        SILABĂ            SĂNĂTOS      SALUTA

- sunetul „S” în poziţie mediană, cuvinte monosilabice:

TROSC      POST     GUST       TEST    GEST      PLISC      TRIST      VEST  VÂSC

- sunetul „S” în poziţie mediană, cuvinte bisilabice:

RASĂ     CASĂ    DESEN    CLASĂ     DRESOR    DOSAR     NISIP      PLASĂ    

MASĂ    VISA     PIESĂ      LIPSI     MESAJ     PISOI      SOARE    SOSIT   GĂSI 

VESEL     VOPSI     BURSUC 

- sunetul „S” în poziţie mediană, cuvinte polisilabice:

CĂSUŢĂ   MĂSUŢĂ   MĂSURĂ   CĂSĂTORIE   VISĂTOR   FOLOSI   MIROSI  

OBOSEALĂ   MUSAFIR   BUSOLĂ   ŞOSETĂ   POSIBIL   PISICĂ   TERASĂ  

EMISIUNE   MESERIE   EPISOD   DESIGUR   BISERICĂ   PEISAJ   ÎNCHISOARE  

PASĂRE   CASETOFON   FASOLE    BUCĂTĂREASĂ      

- sunetul „S” în poziţie finală, cuvinte monosilabice:

OS     DUS    VALS    SCRIS     PUS    DANS    PRINS    IES     SUS    PLUS   SENS  

VERS   JOS    SOS    VAS     CEAS     RUS    MERS   NAS   PAS   GLAS   URS 

GROS    FALS    PLÂNS    RÂS     GRAS

- sunetul „S” în poziţie finală, cuvinte bisilabice:

ALES     APUS     CAIS    CEŢOS    CULES   CURIOS    FURIOS   GRATIS   

LUCIOS      MILOS     MIROS     POPAS     PUFOS    RĂMAS     SFIOS   TENIS

STÂNCOS    SUCCES   VIRUS 

  

- sunetul „S” în poziţie finală, cuvinte polisilabice:

ANANAS    AVANTAJOS    BOLNĂVICIOS    BUCUROS   CĂLDUROS  

COPILĂROS    DELICIOS    FRIGUROS    ÎNŢELES    LĂUDĂROS    LUMINOS   

MELODIOS     NOROCOS    PRIETENOS     SĂNĂTOS     TICĂLOS    ULEIOS   

VALOROS    VICTORIOS     VENINOS   

·        sunetul „S” aflat de două ori în cuvânt:

SOSIT      SĂNĂTOS     SCRISOARE    SCRIS    SERIOS    SOMNOROS    

·        propoziţii: 

Sanda se dă cu sania. 

Vasile este sănătos. 

Am sărat supa. 

Mama a sosit aseară. 

Sorin a scris o scrisoare.

·        material verbal pentru consolidarea sunetului   "S" : poezii şi ghicitori. 

Ex.     Luna blândă şi sfioasă 

          Răsare de după o casă 

          E palidă şi frumoasă. 

          Spune povestea c-ar fi o crăiasă 

          Tăcută şi misterioasă. 

    

·        exerciţii pentru diferenţierea S – Z:

- paronime:

SARE – ZARE                                                          PASĂ – PAZĂ

SAC – ZAC                                                               OASE – OAZE

SEAMĂ – ZEAMĂ                                                  VASE – VAZE

RASĂ – RAZĂ                                                        GROASĂ – GROAZĂ

- cuvinte care conţin sunetele S – Z:

ASTĂZI    DESENEAZĂ    SCHIAZĂ    VISEAZĂ    SURPRIZĂ    SURÂZĂTOR    

ZIARIST     INTERZIS

- propoziţii (S – Z):

Cosmin desenează o casă. 

Sandu se visează ziarist. 

Sânziana schiază pe zăpadă. 

Astăzi, la televizor, este o emisiune pentru copii. 

·        exerciţii pentru diferenţierea S – Ş:

- paronime:

COS – COŞ                                                        LAS – LAŞ 

MUSCĂ – MUŞCĂ                                           PESTE – PEŞTE 

SCOALĂ – ŞCOALĂ                                        PASTE – PAŞTE 

CRESTE – CREŞTE                                          DESERT – DEŞERT

- cuvinte care conţin sunetele S – Ş:

 ŞOSEA     ŞASE    ŞOSETE    ŞTERS    SĂNIUŞ    SERVEŞTE     GĂSEŞTE   

PESCUIEŞTE    SFÂRŞIT    SOCOTEŞTE

- propoziţii (S – Ş):  

Sandu greşeşte des. 

Pe şosea sunt şase maşini. 

Şarpele s-a ascuns în tufiş. 

Cocoşul roşu s-a ascuns.

Sunetul "Z"

Cum se face emiterea sunetului “Z”?

Buzele trebuie să fie deschise, cu colţurile retrase în părţi, ca la un zâmbet. Dinţii sunt

uşor întredeschişi. Astfel, sunetul "Z" se pronunţă având o poziţie a aparatului

fonoarticulator asemănătoare cu aceea a pronunţării lui "S", numai că vocea se aude.

Este un "S" sonor. Pentru diferenţierea celor două, se duce mâna copilului la gâtul dvs.

pentru perceperea vibraţiei coardelor vocale şi apoi la propriul său gât. Atenţie: a nu

lăsa să scoată vârful limbii printre dinţi! (amintiţi-i mereu că limba trebuie să stea dincolo

de dinţi).

Exerciţii pentru antrenarea sunetului “Z”:

Pronunţarea sunetului “Z” în combinaţie cu vocale:

Z+ A    A+ Z    AZA    EZA     IZA      OZA    la fel cu U, Ă, Π

E         E          AZE     EZE     IZE      OZE    

I          I           AZI      EZI      IZI       OZI     

O        O          AZO    EZO    IZO     OZO    

U        U           AZU    EZU     IZU      OZU    

Ă        Ă           AZĂ    EZĂ     IZĂ      OZĂ    

Π        Π           AZΠ     EZΠ     IZΠ      OZΠ   

·            sunetul „Z” în silabe inverse: 

prelungit: azzz; ezzz; izzz; ozzz; uzzz, ăzzz; âzzz. 

neprelungit: az; ez; iz; oz; uz; ăz; âz.

·             pronunţia sunetului "Z" în silabe: 

- sunetul “Z” în silabe repetate:

ZAZA  ZEZA   ZIZA   ZOZA  ZUZA  ZAZE   ZEZE    ZIZE   ZOZE   ZUZE  ZAZO ZEZO 

ZIZO             ZOZO  ZUZO  ZAZI  ZEZI   ZIZI   ZOZI   ZUZI   ZAZU  ZEZU ZIZU       

ZOZU   ZUZU

- sunetul “Z” în combinaţie cu consoane:

ANZ  ÂNZ  ĂNZ  ĂLZ  ZME  ENZ  ÎNZ  ONZ  UNZ  ENZ   OLZ   ZDRA  ILZ   ZB  ZBE

ZLI   ZBI  ZBU  ZGA  ZBNI   ZGRO  IZM  UMZ  ZVE  ZVO   ZDU   ERZ  ĂRZ

- sunetul “Z” în combinaţie cu diftongi:

ZIE   ZEA   ZIU   ZOA   ZAO   ZIO   ZUI   ZEU   ZAU   ZOI   ZUE  ZĂU  ZEI   

·        pronunţia sunetului "Z" în cuvinte:

- sunetul „Z” în poziţie iniţială, în cuvinte monosilabice şi bisilabice:

ZA   ZAR   ZAŢ  ZEL  ZEU   ZEL   ZIAR   ZID   ZIMŢ   ZOB   ZOO   ZOR   ZUM  

ZĂCEA   ZĂVOR   ZEBRĂ   ZECE   ZERO   ZONĂ  ZUGRAV   ZUMZET   ZIUĂ  

ZILNIC   ZÂNĂ   ZARE    ZARVĂ

- sunetul „Z” în poziţie iniţială, cuvinte polisilabice, precum:

ZACUSCĂ    ZADARNIC    ZÂMBĂREŢ   ZAMBILĂ   ZÂMBITOR     ZĂPADĂ

ZĂPĂCEALĂ    ZARZAVAT     ZECIME    ZEIŢĂ   ZICĂTOARE   ZIDĂRIE    ZODIE

- sunetul „Z” în poziţie mediană, în cuvinte monosilabice şi bisilabice:

 AZI    IEZI    ASTĂZI    BAZIN    BLUZĂ    CĂZUT     CRIZĂ    FAZĂ    GÂZĂ    

GROAZĂ    MUZEU    POZĂ     PRIZĂ    ŞAIZECI    SCUZĂ    SEZON    ŞEZUT    

TREZI    VAZĂ    VIZOR

- sunetul „Z” în poziţie mediană, în cuvinte polisilabice:

AMIAZĂ    APLAUZE    ATERIZA    BUBURUZĂ    BUZUNAR     CĂRĂMIZI   

CONCLUZIE    COZONAC   DINOZAUR    EXPLOZIE    GAZELĂ    INVIZIBIL 

MAGAZINE     MAZĂRE    MUZICĂ     MIZERIE   PAUZĂ   POEZIE   PREZENŢĂ   

PRIZONIER

- sunetul „Z” în poziţie finală, în cuvinte monosilabice şi bisilabice:

BREAZ    CAZ     GAZ    HAZ    IAZ    LOZ   MIEZ   ROZ    TREAZ    VĂZ     AUZ    

BOTEZ  CHINEZ    CONFUZ    FRANCEZ    NECAZ   OBRAZ    OREZ    PRÂNZ   

BRONZ 

  

- sunetul „Z” în poziţie finală, cuvinte polisilabice:

ARAGAZ   AUTOBUZ    JAPONEZ    SUEDEZ

·        sunetul „Z” aflat de două ori în cuvânt:

ZUMZET   ZARZAVAT

·        propoziţii: 

Azi e ziua mea. 

Zidarul zideşte zidul cu cărămizi. 

Zizi înoată în bazin. 

Mama pune zarzavat şi orez în supă.

·        material verbal pentru consolidarea sunetului   "S" : poezii şi ghicitori. 

Ex.     Pe o buturugă groasă,

          Gândăcelul a sărit. 

          Iepuraşul l-a zărit, 

          Şi-a fugit cuprins de groază.

·        exerciţii pentru diferenţierea Z – S:

- paronime:

ZARE – SARE                                                 OAZE – OASE

ZAC – SAC                                                       VAZE – VASE       

ZEAMĂ – SEAMĂ                                          RAZĂ – RASĂ

PASĂ – PAZĂ                                                  GROAZĂ – GROASĂ

- cuvinte care conţin sunetele Z – S:

ASTĂZI    DESENEAZĂ    SCHIAZĂ    VISEAZĂ    SURPRIZĂ    SURÂZĂTOR    

ZIARIST     INTERZIS 

            

- propoziţii (Z – S): 

Cosmin desenează o casă. 

Sandu se visează ziarist. 

Sânziana schiază pe zăpadă. 

Astăzi, la televizor, este o emisiune pentru copii. 

Sunetele "CE" şi "CI"

Cum se face emiterea sunetelor “CE”, “CI” ?

Sunetele „CE” şi „CI” se pronunţă corect prin atingerea limbii de palatul dur, iar

marginile laterale ating arcadele dentare superioare. La ieşirea aerului, limba se

desprinde brusc de palat, ocupând poziţia relaxată în planşeul bucal. Atenţie: a nu lăsa

să scoată vârful limbii printre dinţi! (amintiţi-i mereu că limba trebuie să stea dincolo de

dinţi).

Exerciţii pentru antrenarea sunetelor “CE”, “CI”:

·      pronunţia sunetelor „CE”, “CI” în silabe: 

CEA   CE   CI   CIO   CIU

·        pronunţia sunetelor "CE", “CI” în cuvinte: 

- sunetele „CE”, “CI” în poziţie iniţială, cuvinte monosilabice, precum:

CE   CEA   CEL   CEC   CEAS   CEAI   CER   CERC   CERB   CIOC   CIOB    CIOT 

CIRC  

- sunetele „CE”,  “CI” în poziţie iniţială, cuvinte bisilabice, precum:

CEAPĂ   CEAINIC   CEARŞAF   CEARTĂ   CEARĂ   CEAŢĂ   CENTRU  CINE  

CINĂ   CIFRĂ   CINSTIT  CIOCAN   CIOARĂ    CIORAP    CIORBĂ    CIREŞ  

CIZMĂ   CIUPI   CIUDAT

- sunetele „CE”, “CI” în poziţie iniţială, cuvinte polisilabice, precum:

CERNEALĂ   CELĂLALT   CELULĂ   CENTIMETRU    CENUŞĂ   CERAMICĂ  

CERŞETOR   CETATE   CINEVA   CIOCOLATĂ    CITIRE   CIMPANZEU   CINEMA  

CIOCĂNITOARE   CIORCHINE   CIREAŞĂ   CIUPERCĂ

- sunetele „CE”, “CI” în poziţie mediană, cuvinte bisilabice:

ACEST   BOCET   ÎNCET   FRANCEZ   LICEU   OCEAN   PLĂCEA   PROCES  

PURCEL   SCENĂ   SINCER   SUCCES   TURCESC   VECIN   RĂCIT   ACID  

CRUCIŞ LUCIU  HAPCIU  NICICÂND  PRECIS  ULCIOR  VACCIN  ZBUCIUM 

- sunetele „CE”, “CI” în poziţie mediană, cuvinte polisilabice:

CONCEDIU   EXCELENT   GHIOCEL   GÂNDĂCEL   INCENDIU   ÎNCEPUT  

ÎNCERCUI   ÎNCETINI   MUCEGAI   NECESAR   OBICEI   SECETĂ   SPRÂNCEANĂ 

UCENIC   RĂDĂCINĂ   MUNCITOR   PICIOR   ACCIDENT   ADÂNCIME  

ALTCINEVA   BICICLETĂ   CĂCIULĂ   CĂRUCIOR   GHICITOARE   MAGICIAN  

RUGĂCIUNE   SĂRĂCIE   SOCIETATE

- sunetul “CI” în poziţie finală, cuvinte monosilabice:

TACI   FACI   MACI   MELCI   NICI   CĂCI   SACI   BECI

- sunetele „CE”, “CI” în poziţie finală, cuvinte bisilabice:

ACE   ZECE   CRUCE   PACE  PLACE   DULCE   VOCE   TRECE   ARICI   PISICI  

ATUNCI   GHICI   LIPICI   RĂCI    GHIVECI

- sunetele „CE”, “CI” în poziţie finală, cuvinte polisilabice:

CARAPACE   CONDUCE   DEOARECE   ÎNTOARCE   PREFACE   PURICE  

ŞOARECE   LICURICI   RĂTĂCI   ÎMBRÂNCI   TREMURICI   ÎNZECI  

·        sunetele „CE”,   “CI”   aflat de două ori în cuvânt:  

CERCEL   CERCETAT   CINCI   CECILIA   CIUPERCI

·        propoziţii: 

Cerul e cenuşiu. 

Cecilia are cercei. 

Ariciul are multe ace. 

Începe petrecerea. 

Piersicile sunt dulci.

·        material verbal pentru consolidarea sunetelor   "CE", “CI” : poezii şi ghicitori. 

Ex.     Din cireşe fac cercei; 

          Mândri sunt cerceii mei! 

          Ce te miri? Aşa cercei 

          Cât mănânci şi tot mai vrei.

·        exerciţii pentru diferenţierea     Ţ – CE, CI:  

- paronime:

ŢINE – CINE                                                   ÎNŢEPI – ÎNCEPI 

AŢE – ACE                                                      MUNŢI – MUNCI 

ŢEAPĂ – CEAPĂ

- cuvinte care conţin sunetele Ţ – CE, CI:

 CEAŢĂ   ÎNCEŢOŞAT

- poezii  (Ţ – CE, CI):

Hai, broscuţo, să încerci 

Să mănânc sos cu ciuperci, 

Cu pilaf şi ardei fierţi. 

Dacă nu-ţi plac, să mă ierţi!  

·        exerciţii pentru diferenţierea Ş – CE, CI:

- paronime:

ŞINE – CINE                                                   SAŞI – SACI 

ŞINĂ – CINĂ                                                  DUŞI - DUCI 

COŞI – COCI

- cuvinte care conţin sunetele Ş – CE, CI:

 CENUŞĂ   CEAŞCĂ   CIREŞE   MUNCEŞTE   CERCETAŞ   CIŞMEA

- poezii (Ş – CE, CI):

Şapte porci aşteaptă-n şir 

Şapte saci umpluţi cu jir, 

Şapte ghinde de stejar 

Şi felii de gogoşar.

Sunetele "GE" şi "GI"

Cum se face emiterea sunetelor “GE”, “GI” ?

Sunetele „GE” şi „GI” necesită aceeaşi poziţie a organelor vorbirii ca şi la „CE”, „CI”.

Diferenţa este dată de vibraţia coardelor vocale. Limba atinge palatul dur, iar marginile

laterale ating arcadele dentare superioare. La ieşirea aerului, limba se desprinde brusc

de palat, ocupând poziţia relaxată în planşeul bucal. Atenţie: a nu lăsa să scoată vârful

limbii printre dinţi!(amintiţi-i mereu că limba trebuie să stea dincolo de dinţi).

Exerciţii pentru antrenarea sunetelor “GE”, “GI”:

·      pronunţia sunetelor „GE”, “GI” în silabe: 

GEA   GE   GI   GEO  GIO   GIU

·        pronunţia sunetelor "GE", “GI” în cuvinte: 

- sunetele „GE”, “GI” în poziţie iniţială, cuvinte monosilabice, precum:

GEAM   GER   GEST   GEL   GEM   GIN 

- sunetele „GE”,  “GI” în poziţie iniţială, cuvinte bisilabice, precum: 

GENE   GEANTĂ   GEAMĂN   GERMAN  GELOS   GEROS  GINGAŞ   GIGANT  

GIMNAST 

- sunetele „GE”, “GI” în poziţie iniţială, cuvinte polisilabice, precum: 

GEAMANTAN   GEMULEŢ   GENUNCHI   GEOGRAFIE   GEOMETRIE   GENERAL  

GENERAŢIE   GIRAFĂ   GINERE   GIMNASTICĂ   GIGANTIC   GINGIE   GIMNAZIU

- sunetele „GE”, “GI” în poziţie mediană, cuvinte bisilabice: 

DEGET   ÎNGER   AGER   FULGER   AGENT   URGENT    MAGIC   LOGIC  

TRAGIC   REGIM   HANGIU   

- sunetele „GE”, “GI” în poziţie mediană, cuvinte polisilabice: 

MĂRGELE   DETERGENT    AGENDĂ   CONGELATOR   DEGEABA   DEGEŢEL  

LEGENDĂ   MESAGER   SUFRAGERIE   VEGETAŢIE   PAGINĂ   REGINĂ  

INGINER   FRIGIDER   AGITAT   DEZAMĂGIT   IMAGINE   LUNGIME   MAGICIAN   

RELIGIE

- sunetul “GI” în poziţie finală, cuvinte monosilabice: 

FRAGI   LUNGI   PUNGI   BLUGI  

- sunetele „GE”, “GI” în poziţie finală, cuvinte bisilabice: 

FUGE   REGE   LEGE  NINGE   MINGE   PLÂNGE   TRAGE   MERGE   SÂNGE   

FUGI   COLEGI   ALERGI  

- sunetele „GE”, “GI” în poziţie finală, cuvinte polisilabice: 

CULEGE   ÎMPINGE    ATINGE   ÎNVINGE   ALUNGI   ÎNDRĂGI   RUGINI  

·        sunetele „GE”,   “GI”   aflat de două ori în cuvânt:  

GEORGE   GEORGETA   GINGIE   GIGI

·        propoziţii: 

Geta a cumpărat  o geantă. 

Gelu a spart geamul cu mingea. 

George şi Geta sunt gemeni. 

Gigă şi Gelu sunt colegi de şcoală. 

Eugenia şi Georgeta culeg fragi.

·        material verbal pentru consolidarea sunetelor   "GE", “GI” : poezii şi ghicitori. 

Ex.     Merge, merge, greu ajunge.

          Are coarne, dar nu-mpunge. 

          E ghebos şi fricos 

          Şi când merge la plimbare 

         Îşi ia casa în spinare. 

         Cine-i oare? 

                               (melcul)

Sunetul "Ţ"

Cum se face emiterea sunetului “Ţ”?

Sunetul „Ţ” se pronunţă corect prin deschiderea uşoară a gurii, în timp ce colţurile

buzelor sunt retrase în părţi, iar vârful limbii este apropiat de incisivii superiori. La

expulzarea aerului, vârful limbii se îndepărtează spre incisivii inferiori. Atenţie: a nu lăsa

să scoată vârful limbii printre dinţi! (amintiţi-i mereu că limba trebuie să stea dincolo de

dinţi).

Exerciţii pentru antrenarea sunetului “Ţ”:

Pronunţarea sunetului “Ţ” în combinaţie cu vocale:

Ţ + A  A +Ţ   AŢA    EŢA    IŢA     OŢA   La fel cu U Ă, Π

E          E          AŢE    EŢE    IŢE     OŢE    

I           I           AŢI     EŢI     IŢI      OŢI     

O         O         AŢO   EŢO    IŢO     OŢO   

U         U         AŢU    EŢU    IŢU     OŢU   

Ă         Ă         AŢĂ    EŢĂ    IŢĂ     OŢĂ   

Π          Π          AŢΠ    EŢΠ    IŢΠ     OŢΠ   

·            sunetul „Ţ” în silabe inverse: 

neprelungit: aţ; eţ; iţ; oţ; uţ; ăţ; âţ.

·             pronunţia sunetului "Ţ" în silabe: 

- sunetul “Ţ” în silabe repetate:

ŢAŢA ŢEŢA              ŢIŢA              ŢOŢA  ŢUŢA  ŢAŢE   ŢEŢE  ŢIŢE  ŢOŢE  ŢUŢE 

ŢAŢO ŢEŢO  ŢIŢO  ŢOŢO  ŢUŢO  ŢAŢI  ŢEŢI  ŢIŢI   ŢOŢI  ŢUŢI  ŢAŢU  ŢEŢU

ŢIŢU       ŢOŢU  ŢUŢU

- sunetul „Ţ” în combinaţii consonantice:

ANŢ   INŢ   UNŢ   ORŢ   CŢI   ÂRŢ   ILŢ   ULŢ   EPŢ   IPŢ   OPŢ   UBŢ   IMŢ   ONŢ  

ACŢ   ERŢ   ALŢ   OLŢ      

- sunetul “Ţ” în combinaţie cu diftongi:

ŢIE   ŢEA   ŢIU   ŢOA   ŢIO   ŢUI   ŢEU   ŢAU   ŢOI   ŢĂU   ŢEI  

·        pronunţia sunetului "Ţ" în cuvinte: 

- sunetul „Ţ” în poziţie iniţială, cuvinte monosilabice, precum:

ŢAP   ŢARC   ŢĂRM   ŢEL   ŢOP   ŢUP 

- sunetul „Ţ” în poziţie iniţială, cuvinte bisilabice, precum:

ŢARĂ   ŢĂRAN   ŢAMBAL   ŢEAPĂ   ŢEAVĂ   ŢEPOS   ŢIGAN   ŢINTĂ   ŢINUT  

ŢIPĂT   ŢINE

- sunetul „Ţ” în poziţie iniţială, cuvinte polisilabice, precum:

ŢĂCĂNIT   ŢÂRÂIT   ŢĂRÂNĂ   ŢĂRANCĂ   ŢĂRĂNESC   ŢĂRIŞOARĂ   ŢELINĂ  

ŢEPUŞĂ  ŢESĂTOR   ŢESĂTORIE   ŢESĂTURĂ   ŢIGANCĂ   ŢIGĂNUŞ  

ŢIGĂNEŞTE   ŢIGARĂ   ŢIPĂTOR   ŢOPĂIT  

- sunetul „Ţ” în poziţie mediană, cuvinte bisilabice:

BEŢIV   BUCĂŢI   CĂŢEL   CEAŢĂ   CUŢIT   FAŢĂ   GHEAŢĂ   OŢET   PUŢIN  

RAŢĂ   SCHIŢĂ   VIŢEL   LECŢIE   ŞNIŢEL   FORŢĂ   PĂRINŢI  

- sunetul „Ţ” în poziţie mediană, cuvinte polisilabice:

PIŢIGOI   ÎNGHEŢATĂ   MAIMUŢĂ   VEVERIŢĂ   BRĂŢARĂ   DULCEAŢĂ  

DOCTORIŢĂ   FETIŢĂ   EXPOZIŢIE   GRĂDINIŢĂ   MUSTAŢĂ   ROCHIŢĂ  

ÎMBRĂŢIŞA   ÎMPĂRĂŢIE   ÎNVĂŢĂTOR   ACŢIUNE   CLANŢĂ   DISTANŢĂ  

ÎNĂLŢIME   IMPORTANŢĂ   MĂRŢIŞOR  PRINŢESĂ   SUBŢIRE  

- sunetul „Ţ” în poziţie finală, cuvinte monosilabice:

BĂŢ   BRAŢ   CREŢ   GUIŢ   HOŢ   MOŢ   LAŢ   SOŢ   STRUŢ   COLŢ

- sunetul „Ţ” în poziţie finală, cuvinte bisilabice:

BĂNUŢ   COTEŢ   DRĂGUŢ   CĂLUŢ   CĂLDUŢ   GLUMEŢ   GRĂSUŢ   ÎNGHEŢ  

ÎNVĂŢ   ISTEŢ   MICUŢ   MISTREŢ   PROSTUŢ   RĂSFĂŢ   SLĂBUŢ   SUGHIŢ  

- sunetul „Ţ” în poziţie finală, cuvinte polisilabice:

BRĂDULEŢ   CĂLĂREŢ   CÂNTĂREŢ   CIOCULEŢ   CERCULEŢ   DESCURCĂREŢ  

ÎNDRĂZNEŢ   LUNGUIEŢ   PUFULEŢ   SĂRĂCUŢ   TRENULEŢ   ŞORŢULEŢ  

STEGULEŢ   TURNULEŢ   URSULEŢ   ZÂMBĂREŢ   VORBĂREŢ

·        sunetul „Ţ” aflat de două ori în cuvânt:

ŢÂNŢAR   ŢANŢOŞ   ŢURŢURE   MULŢUMIŢI

·        propoziţii: 

Ţânţarul m-a înţepat. 

Dănuţ e un băieţel drăguţ. 

Ţine o furculiţă şi un cuţit. 

Ţăranul locuieşte la ţară. 

Căţelul stă în coteţ.

·        material verbal pentru consolidarea sunetului   "Ţ" : poezii şi ghicitori. 

Ex.     În lăbuţe-abia apucă 

          O alună şi o nucă. 

          Şi-ncă ar vrea să mai prindă 

          O migdală şi o ghindă. 

          Cine este ştrengăriţa? 

          Aţi ghicit: e veveriţa!

·        exerciţii pentru diferenţierea Ţ – S:

- cuvinte care conţin sunetele Ţ – S:

ŢESE   ŢESĂTOARE   ŢESTOASĂ   SOŢ   SĂMÂNŢĂ   ISTEŢ  ASCUŢIT   SUBŢIRE  

MISTREŢ 

- propoziţii (Ţ – S):   

Broasca ţestoasă trăieşte o sută de ani. 

Ionuţ are un pui pestriţ. 

Ţesătoarea ţese o pânză subţire. 

Mistreţul este un animal sălbatic.

·        exerciţii pentru diferenţierea Ţ – CE, CI:

- paronime:

ŢINE – CINE                                                   ÎNŢEPI – ÎNCEPI 

AŢE – ACE                                                      MUNŢI – MUNCI 

ŢEAPĂ – CEAPĂ

- cuvinte care conţin sunetele Ţ – CE, CI:

 CEAŢĂ   ÎNCEŢOŞAT

- poezii (Ţ – CE, CI):

Hai, broscuţo, să încerci 

Să mănânc sos cu ciuperci, 

Cu pilaf şi ardei fierţi. 

Dacă nu-ţi plac, să mă ierţi! 

Sunetul "C"

Cum se face emiterea sunetului “C”?

Pentru emisia sunetului „C” curentul de aer expirat trece prin dosul încovoiat al limbii şi

cerul gurii. La acest sunet, buzele şi dinţii se deschid cât o cere vocala care urmează

după „C”. Vârful limbii atinge palatul. Învăţarea acestui sunet se poate face pornind de

la sunetul „T”, prin împingerea limbii spre cerul gurii, în timpul pronunţiei acestuia.

Exerciţii pentru antrenarea sunetului “C”:

Pronunţarea sunetului “C” în combinaţie cu vocale:

C+ A   A + C  ACA    ECA    ICA     OCA    la fel cu U, Ă, Π

            E                                                          

            I                                                           

O         O         ACO    ECO    ICO     OCO   

U         U         ACU    ECU    ICU     OCU    

Ă         Ă         ACĂ    ECĂ    ICĂ     OCĂ    

Π          Π          ACΠ    ECΠ    ICΠ     OCΠ   

·            sunetul „C” în silabe inverse: 

neprelungit: ac; ec; ic; oc; uc; ăc; âc.

·             pronunţia sunetului "C" în silabe: 

- sunetul “C” în silabe repetate:

CACA COCA  CUCA   CACO  COCO   CUCO  CACU   COCU   CUCU

- sunetul „C” în combinaţii consonantice:

ASC   ÂNC   ECT   CRO   SCA   ICT   ĂSC   ERC   ORC   CLU   ELC   ŞCA   OŞC  

ECŢ   CLE   ÂLC   SCΠ  INC   OCT   SCRI   ANC   ACT   CRI  

- sunetul “C” în combinaţie cu diftongi:

COA   CUI   CAU   CĂU      

·        pronunţia sunetului "C" în cuvinte:

- sunetul „C” în poziţie iniţială, cuvinte monosilabice, precum:

COŞ    CAP    CUI     CUM   CAR    CAL    COT    CAD    CON   COR  COLŢ CALD 

CUB   CĂCI   CUIB

- sunetul „C” în poziţie iniţială, cuvinte bisilabice, precum:

CÂINE   CĂNI   CALE   CACTUS   CAPRĂ   CASĂ   CASTEL   COJOC   CONCURS  

COPAC   COMPOT   COVRIG   COTEŢ   CUPTOR   CURTE   CUŞCĂ   CUŢIT  

CUVÂNT    CAIET   CREION   CARTOF   CAPAC

- sunetul „C” în poziţie iniţială, cuvinte polisilabice, precum:

CABANĂ   CALCULATOR  CĂLĂREŢ   CĂMAŞĂ   CĂMILĂ   CAPCANĂ  

CARNEŢEL   CĂRUCIOR   CAUZĂ   COMOARĂ   COPILAŞ   CORABIE  

COZONAC   CULOARE   CUMINTE   CUMPĂRĂTURI   CURAJOS   CURCUBEU     

CANAPEA   CONOPIDĂ    CALENDAR

- sunetul „C” în poziţie mediană, cuvinte bisilabice:

NUCĂ  TRICOU   BOCANC   ŞTIUCĂ      LACOM   VACĂ   ACUM    COCOŞ FOCĂ   

MICĂ   MUCOS   NECAZ   TĂCUT    BALCON  MUSCĂ   SCOICĂ   STICLĂ

- sunetul „C” în poziţie mediană, cuvinte polisilabice:

ELICOPTER    FURNICĂ    BUCUROS     VACANŢĂ    PISICĂ ZMEOAICĂ POTECĂ  

MUZICĂ   URZICĂ   MACARA   ACASĂ   BUCĂTAR   JUCĂRIE   PICĂTURĂ  

VACANŢĂ   PIERSICĂ   DUMINICĂ   ALUNECA   CROCODIL    

- sunetul „C” în poziţie finală, cuvinte monosilabice:

PAC    POC    FAC    TAC    RAC    PIC   ARC   LAC   TROSC  ŢARC JOC BLOC  

CIOC   FOC   BEC   CUC    MELC   PARC   PORC   CERC   CIRC

- sunetul „C” în poziţie finală, cuvinte bisilabice:

VOINIC   MEDIC   DARNIC   FURSEC   HARNIC    PUPIC   SPANAC  BURSUC

MAGIC   PAZNIC   CÂNTEC   GÂNDAC   COPAC  MIJLOC   NIMIC   PLASTIC 

- sunetul „C” în poziţie finală, cuvinte polisilabice:

COZONAC     HANORAC    BUSUIOC      PUTERNIC COZONAC  ELASTIC LILIAC  

OBRAZNIC   ÎNTUNERIC    SĂLBATIC   CAUCIUC   ŢĂRĂNESC

·        propoziţii: 

Castelul este sus pe stâncă. 

Călin este un copil ascultător. 

Autocarul pleacă peste câteva ore. 

Barca este pe lac. 

Cosmina citeşte o carte.

·        material verbal pentru consolidarea sunetului   "C" : poezii şi ghicitori. 

Ex.     Pisicel la masă muşcă 

          O bucată de găluşcă 

          Şi dă la opt pui să muşte 

          Opt bucăţi de opt găluşte.

·        exerciţii pentru diferenţierea C – G:

- paronime:

CÂND - GÂND                                      CARĂ - GARĂ 

CARD - GARD                                      CREIER - GREIER 

CA – GA                                                CÂT – GÂT

- cuvinte care conţin sunetele C – G:

GÂNDAC   CÂŞTIG   COVRIG   CATALOG   CREANGĂ

·        exerciţii pentru diferenţierea C – T:

- paronime:

COC – TOC                                            SEC - SET 

CIOC – CIOT                                          COT – TOT 

POC – POT                                              SAC – SAT 

CORN – TORN                                       CARE – TARE

- cuvinte care conţin sunetele C – T:

CÂŞTIG   CATALOG   PLASTIC   SĂLBATIC   BUCĂTAR   PICĂTURĂ   STICLĂ  

TRICOU   CALCULATOR   CUMINTE   CUPTOR   COMPOT   CAIET   CUŢIT  

CUVÂNT

Sunetul "G"

Cum se face emiterea sunetului “G”?

La fel ca la emisia lui „C”, în cazul sunetului „G” curentul de aer expirat trece prin dosul

încovoiat al limbii şi cerul gurii. Diferenţa este dată de vibrarea coardelor vocale.

Exerciţii pentru antrenarea sunetului “G”:

Pronunţarea sunetului “G” în combinaţie cu vocale:

G+ A   A + G  AGA    EGA    IGA     OGA   la fel cu U, Ă, Π

            E                                                          

            I                                                           

O         O         AGO   EGO    IGO     OGO   

U         U         AGU    EGU    IGU     OGU   

Ă         Ă         AGĂ    EGĂ    IGĂ     OGĂ   

Π          Π          AGΠ    EGΠ    IGΠ     OGΠ   

·            sunetul „G” în silabe inverse: 

 neprelungit: ag; eg; ig; og; ug; ăg; âg.

·             pronunţia sunetului "G" în silabe: 

- sunetul “G” în silabe repetate:

GAGA  GOGA   GUGA   GAGO   GOGO   GUGO   GAGU   GOGU   GUGU

- sunetul „G” în combinaţii consonantice:

GRA   ÂNG   ĂRG   GLA   UNG   ERG   ZGA   GNĂ   ULG   ZGRI   ING   ARG   GLE  

ÂRG   URG 

- sunetul “G” în combinaţie cu diftongi:

GOA   GUI   GAU   GOI   GĂU     

·        pronunţia sunetului "G" în cuvinte:

- sunetul „G” în poziţie iniţială, cuvinte monosilabice, precum:

GOL    GUST   GRAJD   GARD    GRAS   GEST   GROS    GRI   GLAS

- sunetul „G” în poziţie iniţială, cuvinte bisilabice, precum:

GALBEN    GROAPĂ     GUMĂ    GRIPĂ   GÂNDAC GUNOI  GURĂ  GARĂ GRIJĂ  

GUSTOS    GÂSCĂ   GONI   GATA   GLUMEŢ   GROZAV  

- sunetul „G” în poziţie iniţială, cuvinte polisilabice, precum:

GĂINĂ   GĂLEATĂ   GUTUIE   GĂLĂGIE   GORILĂ  GAROAFĂ      GĂLUŞCĂ

GĂRGĂRIŢĂ   GOGOAŞĂ   GÂNDĂCEL   GRĂMADĂ   GREŞEALĂ   GRATUIT  

GRĂDINIŢĂ   GOGOŞAR  

- sunetul „G” în poziţie mediană, cuvinte bisilabice:

AUGUST   DRAGON   MĂGAR   ŢIGAN   SIGUR   BAGAJ  VAGON  BOGAT

MUGUR   FUGĂ   STRIGĂT   DRĂGUŢ   NEGRU   ZGOMOT   CREANGĂ   JUNGLĂ  

TIGRU   SINGUR

- sunetul „G” în poziţie mediană, cuvinte polisilabice:

AGRAFĂ   TOBOGAN   JAGUAR   STRUGURE   LEGUMĂ  GOGOŞAR

MĂMĂLIGĂ    MAGAZIN         GOGOAŞĂ       BUTURUGĂ   ARAGAZ   BULGĂRE  

LINGURĂ        FOTOGRAFIE   OGLINDĂ   PINGUIN

- sunetul „G” în poziţie finală, cuvinte monosilabice:

MERG   FUG    TRAG   FRIG   STEAG   FAG   PLÂNG   PRAG   BLEG   JEG   FULG  

TÂRG   LARG   LUNG   STÂNG 

            

- sunetul „G” în poziţie finală, cuvinte bisilabice:

CULEG    BÂRLOG    MOŞNEAG   CÂRLIG   ALERG   TOIAG   COVRIG  ÎNTREG 

BELŞUG   CÂŞTIG

- sunetul „G” în poziţie finală, cuvinte polisilabice:

STOMATOLOG  DIALOG  CATALOG  MEŞTEŞUG  SLĂBĂNOG  ZOOLOG   

SLĂBĂNOG  ÎNDELUNG

·        sunetul „G” aflat de două ori în cuvânt:

GOGOAŞĂ   GOGOŞAR   GOGONEA   GĂRGĂRIŢĂ

·        propoziţii: 

Culeg o gutuie gustoasă. 

Găinile şi gâştele fac multă gălăgie. 

Găleata este galbenă. 

Mama găteşte legume proaspete. 

Gust din gogoşile glazurate.

·        material verbal pentru consolidarea sunetului   "G" : poezii şi ghicitori. 

Ex.     Pe o buturugă groasă, 

          Gândăcelul a sărit. 

          Iepuraşul l-a zărit, 

          Şi-a fugit cuprins de groază.

·        exerciţii pentru diferenţierea G – C:

- paronime:

GÂND            - CÂND                                             GARĂ - CARĂ 

GARD            - CARD                                             GREIER - CREIER 

GA – CA                                                       GÂT - CÂT 

                           

- cuvinte care conţin sunetele G – C:

 GÂNDAC   CÂŞTIG   COVRIG   CATALOG   CREANGĂ

·        exerciţii pentru diferenţierea G – D:

- paronime:

REGAT - REDAT 

RAG - RAD 

ROG - ROD 

RUGĂ - RUDĂ

- cuvinte care conţin sunetele G – D:

GÂNDAC   DIALOG   OGLINDĂ   DRĂGUŢ   GRĂDINIŢĂ   GRĂMADĂ   GARD  

GRAJD  

Sunetul "F"

Cum se face emiterea sunetului “F”?

Buza de sus e puţin ridicată şi nu o atinge pe cea de jos. Maxilarul de jos e puţin lăsat.

Buza de jos e ridicată şi cu marginea de sus atinge uşor dinţii de sus. Limba stă liberă

în cavitatea de jos a gurii. Aerul suflat printre dinţii de sus şi buza de jos produce

sunetul „F”.

Exerciţii pentru antrenarea sunetului “F”:

Pronunţarea sunetului “F” în combinaţie cu vocale:

F+ A    A + F   AFA    EFA     IFA      OFA    la fel cu U, Ă, Π

E          E          AFE     EFE     IFE      OFE    

I           I           AFI      EFI      IFI       OFI     

O         O         AFO    EFO    IFO     OFO    

U         U         AFU    EFU     IFU      OFU    

Ă         Ă         AFĂ    EFĂ     IFĂ      OFĂ    

Π          Π          AFΠ     EFΠ     IFΠ      OFΠ   

·            sunetul „F” în silabe inverse: 

 prelungit: afff; efff; ifff; offf; ufff; ăfff; âfff. 

neprelungit: af; ef; if; of; uf; ăf; âf.

·             pronunţia sunetului "F" în silabe: 

- sunetul “F” în silabe repetate:

FAFA    FEFA   FIFA   FOFA   FUFA   FAFE   FEFE   FIFE   FOFE   FUFE   FAFO      

FEFO    FIFO   FOFO   FUFO   FAFI   FEFI   FIFI   FOFI   FUFI   FAFU FEFU       FIFU

FOFU   FUFU

- sunetul „F” în combinaţii consonantice: 

SFE   FRU   ARF   INF   EFT   OLF   AMF   UFN   SFU   ÂNF   ORF   FLA   UMF

- sunetul “F” în combinaţie cu diftongi: 

FIE   FEA   FIU   FOA   FIO   FUI   FEU   FAU   FOI   FĂU   FEI  

·        pronunţia sunetului "F" în cuvinte:

- sunetul „F” în poziţie iniţială, cuvinte monosilabice, precum:

FAC    FRIG  FILM    FAR  FIR   FAG   FUM   FOC   FAN   FIER   FALS   FURT

- sunetul „F” în poziţie iniţială, cuvinte bisilabice, precum:

FORŢĂ   FOTBAL   FLOARE   FORŢĂ     FARMEC   FATĂ   FRUMOS  FOAME

FUSTĂ   FOARTE   FUNDĂ   FORMĂ   FLUIER   FRICĂ   FRATE   FRUNZĂ

- sunetul „F” în poziţie iniţială, cuvinte polisilabice, precum:

FĂINĂ   FIOROS   FARFURIE   FOARFECE       FANTOMĂ FASOLE FURNICĂ

FARMACIE        FURCULIŢĂ   FORFOTĂ   FLUTURE   FEREASTRĂ   FAMLIE  

FOTBALIST   FETIŢĂ   FRIGIDER   FEMEIE   FOTOGRAFIE

- sunetul „F” în poziţie mediană, cuvinte bisilabice:

ŞOFER   STOFĂ   AFIŞ   DEFECT   SIFON   CAFEA  TUFIŞ   PERFECT   PUFOS  

STROFĂ   TRIFOI   EFORT   SUFLET   PARFUM  

- sunetul „F” în poziţie mediană, cuvinte polisilabice:

TELEFON   PROFESOR   PORTOFEL   MUSAFIR   SEMAFOR   AGRAFĂ SCUFIŢĂ  

ELEFANT   COFETĂRIE   GIRAFĂ   CASETOFON   TRANDAFIR   AFIŞAJ  

BUFNIŢĂ   FARFURIE   ALFABET               EŞARFĂ

- sunetul „F” în poziţie finală, cuvinte monosilabice:

ŞEF   COIF   CHEF   PRAF   PUF      STUF   JAF

- sunetul „F” în poziţie finală, cuvinte bisilabice:

CARTOF   SEIF   ŞERIF   PANTOF   PILAF   CEARCEAF   

   

- sunetul „F” în poziţie finală, cuvinte polisilabice:

FOTOGRAF   TIPOGRAF   CINEMATOGRAF   RELIEF 

·        sunetul „F” aflat de două ori în cuvânt:

FARFURIE   FOARFECĂ   FORFOTĂ

·        propoziţii: 

Fetiţa are o fustă frumoasă. 

Pun în faţa fiecăruia farfuria şi furculiţa. 

Elefantul fuge în tufiş. 

Mi-e foarte foame. 

Fac o cafea pentru musafiri.

·        material verbal pentru consolidarea sunetului   "F" : poezii şi ghicitori. 

Ex.     „A fost odată ca-n poveşti, 

          A fost ca niciodată, 

          Din rude mari împărăteşti, 

          O prea frumoasă fată.” 

                                    (Mihai Eminescu) 

    

·        exerciţii pentru diferenţierea F – V:

- paronime:

FAG – VAG                                               FALS - VALS 

FIU – VIU                                                  FAR - VAR 

FIN – VIN                                                  FOI - VOI

- cuvinte care conţin sunetele F – V:

FAVORIT  

- propoziţii (F – V):

Fetiţă cântă la vioară. 

Visul lui este să devină fotograf. 

Florile sunt în vază. 

Florin este favoritul mătuşii sale.

·        exerciţii pentru diferenţierea F – P:

- paronime:

FAR – PAR                                                  FOST - POST 

FIR – PIR                                                     FOC - POC 

FIX – PIX                                                     CEAFĂ - CEAPĂ

- cuvinte care conţin sunetele F – P:

PRAF   PROFESOR   PORTOFEL   PANTOF   PERFECT   PARFUM 

   

- propoziţii (F – P):  

Florin a primit pantofi de ziua lui. 

Parfumul miroase frumos. 

Petru şi-a pierdut portofelul. 

Fereastra e prăfuită.

Sunetul "V"

Cum se face emiterea sunetului “V”?

Emiterea lui „V” este similară celei lui „F”, cu diferenţa că acum coardele vocale

vibrează. Buza de sus e puţin ridicată şi nu o atinge pe cea de jos. Maxilarul de jos e

puţin lăsat. Buza de jos e ridicată şi cu marginea de sus atinge uşor dinţii de sus. Limba

stă liberă în cavitatea de jos a gurii. Sunetul „V” se mai poate obţine şi din „F” pronunţat

cu voce.

Exerciţii pentru antrenarea sunetului “V”:

Pronunţarea sunetului “V” în combinaţie cu vocale:

V+ A   A + V  AVA    EVA    IVA     OVA    la fel cu U, Ă, Π

E          E          AVE    EVE    IVE     OVE    

I           I           AVI     EVI     IVI      OVI     

O         O         AVO    EVO    IVO     OVO   

U         U         AVU    EVU    IVU     OVU    

Ă         Ă         AVĂ    EVĂ    IVĂ     OVĂ    

Π          Π          AVΠ    EVΠ    IVΠ     OVΠ   

·            sunetul „V” în silabe inverse: 

neprelungit: av; ev; iv; ov; uv; ăv; âv.

·             pronunţia sunetului "V" în silabe:

- sunetul “V” în silabe repetate:

VAVA   VEVA   VIVA   VOVA   VUVA   VAVE   VEVE   VIVE   VOVE   VUVE  

VAVO      VEVO  VIVO  VOVO  VUVO  VAVI   VEVI   VIVI   VOVI   VUVI   VAVU  

VEVU   VIVU   VOVU    VUVU

- sunetul „V” în combinaţii consonantice: 

ÎNV    ONV    ARV   VRĂ   ZVO   CVE   AMV   VLA   VRI   OLV   ZVΠ   

- sunetul “V” în combinaţie cu diftongi: 

VIE   VEA   VIU   VOA   VIO   VUI   VEU   VAU   VOI   VĂU   VEI    

·        pronunţia sunetului "V" în cuvinte:

- sunetul „V” în poziţie iniţială, cuvinte monosilabice, precum:

VAL    VAR    VÂNT   VIU   VIN     VĂR    VIS   VÂRF    VĂL   VAS

- sunetul „V” în poziţie iniţială, cuvinte bisilabice, precum:

VOCE   VACĂ   VIŢEL   VARZĂ   VAPOR   VINĂ   VORBĂ   VIZOR   VULPE    VAZĂ  

VARĂ   VECIN    VIERME   VOIOS   VREME    VIŞIN   VERDE 

- sunetul „V” în poziţie iniţială, cuvinte polisilabice, precum:

VEVERIŢĂ   VAMPIR  VÂNĂTOR   VIZITĂ   VIZUINĂ   VRĂJITOARE VIORELE 

VIOLET   VERIŞOR   VINOVAT    VACANŢĂ   VÂJÂIT  VESELIE   VALIZĂ

- sunetul „V” în poziţie mediană, cuvinte bisilabice:

COVOR   TAVĂ   ZĂVOR     NAVĂ   CUVÂNT   BRAVO   GHIVECI   BIVOL ŢEAVĂ  

TRAMVAI    CEVA   ZDRAVĂN   COVRIG   DOVLEAC   IZVOR   NERVOS  

- sunetul „V” în poziţie mediană, cuvinte polisilabice:

POVESTE   PRIMĂVARĂ   VINOVAT   AVION    LIVADĂ   TELEVIZOR

ÎNVINGĂTOR      ŞERVEŢEL       COLIVIE           ZARZAVAT CASTRAVETE  

CAŞCAVAL    CINEVA   REVISTĂ   LOCOMOTIVĂ   VEVERIŢĂ   BOLOVAN  

ACVARIU   INVITAŢIE   ÎNVĂŢĂTOR

- sunetul „V” în poziţie finală, cuvinte monosilabice:

TIV   GRAV   NERV   MOV   SCLAV       

- sunetul „V” în poziţie finală, cuvinte bisilabice:

ELEV   ZUGRAV   SPORTIV   MOTIV   MORCOV   BOLNAV   NAIV  GROZAV      

- sunetul „V” în poziţie finală, cuvinte polisilabice:

AGRESIV   ADOPTIV   DISTRACTIV   NEGATIV   DEFINITIV   APERITIV EMOTIV   

COLECTIV   POZITIV   INCLUSIV   GURALIV   SUBSTANTIV

·        sunetul „V” aflat de două ori în cuvânt:

VINOVAT   VEVERIŢĂ

·        propoziţii: 

Vine şi el vineri, cu vaporul. 

Elevul este grav bolnav. 

Morcovii şi varza au multe vitamine. 

Sportivul acesta este foarte emotiv. 

Vânătorul a prins vulpea.

·        material verbal pentru consolidarea sunetului   "V" : poezii şi ghicitori. 

Ex.     Pe copacul înverzit 

          Vrăbiuţa a sosit: 

          Hu-ţa, hu-ţa cu crenguţa! 

          Ce voioasă-i vrăbiuţa 

          Care leagănă crenguţa! 

·        exerciţii pentru diferenţierea V – F:

- paronime:

VAG – FAG                                               VALS - FALS 

VIU – FIU                                                  VAR - FAR 

VIN – FIN                                                  VOI - FOI

- cuvinte care conţin sunetele V – F:

FAVORIT  

- propoziţii (V – F):

Fetiţă cântă la vioară. 

Visul lui este să devină fotograf. 

Florile sunt în vază. 

Florin este favoritul mătuşii sale.