Iurie Mărgineanu Lilian Osoian
AVOCATURAÎN REPUBLICA MOLDOVA –
O SUBTILĂ DIPLOMAŢIE ÎN DEZVOLTARE, INSTITUŢIA JURIDICĂ A SOCIETĂŢII CIVILE CU VIZIUNE SPRE
INTEGRAREA EUROPEANĂ.
Chişinău 2003
1
CUPRINS:
Cuvînt înainte-------------------------------------------------------------------------Prefaţă-----------------------------------------------------------------------------------
CAPITOLUL 1. DIN ISTORIA AVOCATURII.------------------------------CAPITOLUL 2. INTERACŢIUNEA AVOCAT- CLIENT------------------CAPITOLUL 3. ESENŢA APĂRĂRII ÎN CAUZELE PENALE--------CAPITOLUL 4. AVOCATURA ÎN REPUBLICA MOLDOVA----------CAPITOLUL 5. ROLUL AVOCATULUI ÎN CONCEPTUL FENOMENELOR SOCIALE DIN R.MOLDOVA------CAPITOLUL 6. AVOCATUL EUROPEAN. ROLUL AVOCATULUIÎNTR-O SOCIETATE DEMOCRATICĂ-------------------------------------------------
§ 1. rolul avocatului într-o societate democratică---------------------------------------§ 2. transparenţa------------------------------------------------------------------------------§ 3. confidenţialitatea şi secretul profesional---------------------------------------------§ 4. practica remunerării muncii avocatului-----------------------------------------------§ 5. asistenţa juridică gratis-----------------------------------------------------------------§ 6. onorariul avocatului pentru întocmirea expertizei juridice-------------------------§ 7. remunerarea muncii de consultare-----------------------------------------------------§ 8. calitatea serviciilor-----------------------------------------------------------------------
CAPITOLUL 7. STATUTUL AVOCATULUI EUROPEAN PENTRUREPUBLICA MOLDOVA.----------------------------------------------
§ 1. profesia juridică şi rolul avocatului-----------------------------------------§ 2. monopolurile şi funcţiile-----------------------------------------------------§ 3. avantaje sociale-------------------------------------------------------------------§ 4. modalităţi de exercitare aprofesiei--------------------------------------------------§ 5. relaţii cu alte profesii şi autorităţi publice----------------------------------§ 6. incompatibilităţi----------------------------------------------------------------------§ 7. finanţarea----------------------------------------------------------------------§ 8. disciplina----------------------------------------------------------------------------§ 9. relaţii internaţionale----------------------------------------------------------§ 10. deontologia şi reguli de conduită-------------------------------------------------§ 11. obligaţiile avocatului către client-------------------------------------------------§ 12. erorile profesionale-----------------------------------------------------------§ 13. avocatul şi Convenţia Europeană a Drepturilor Omului-------------------------
CAPITOLUL 8. AVOCATURA ÎN ŢĂRILE DE PESTE HOTARE(S.U.A., FRANŢA)----------------------------------------------------------
§ 1. studiile juridice în S.U.A.------------------------------------------------------------------§ 2. admitea la avocatură-------------------------------------------------------------------- § 3. structura avocaturii în S.U.A.----------------------------------------------------------- § 4. forma de organizare-----------------------------------------------------------------------§ 5. remunerarea muncii avocatului---------------------------------------------------------§ 6. acordarea asistenţei juridice gratis------------------------------------------------------§ 7. Asociaţia Americană a Juriştilor--------------------------------------------------------§ 8. baza juridică a activităţii avocaturii-----------------------------------------
2
§ 9. etica avocatului american-------------------------------------------------------§10.admiterea avocaţilor cu cetăţănie străină la practica juridică americană--------§ 11.avocatura în Franţa-------------------------------------------------------------------§ 12.admiterea la avocatură---------------------------------------------------------------------§ 13.structura avocaturii în Franţa---------------------------------------------------§ 14.remunerarea avocaţilor-----------------------------------------------------------------§ 15.asistenţa juridică gratis în Franţa----------------------------------------------------§ 16.responsabilitatea avocaţilor francezi---------------------------------------------------
ÎNCHEIERE-----------------------------------------------------------------------------------ANEXA 1. HOTĂRÎREA PLENULUI CURŢII SUPREME DE JUSTIŢIE ( cu
privire la practica aplicării legilor pentru asigurarea dreptului la apărare în procedura penală a bănuitului, învinuitului şi inculpatului )---------------------------------------------
ANEXA 2.CODUL DEONTOLOGIC AL AVOCAŢILOR DIN REPUBLICA MOLDOVA----------------------------------------------------------------------------------------------
ANEXA 3. CODUL DEONTOLOGIC INTERNAŢIONAL AL AVOCAŢILOR---1.preambul----------------------------------------------------------------------------------------2.regulament-------------------------------------------------------------------------------------
ANEXA 4. PRINCIPII CĂLĂUZITOARE A CONSILIULUI MINIŞTRILOR (RECOMANDAREA 2000 – 21)---------------------------------------------------------------------
ANEXA 5. LEGEA REPUBLICII MOLDOVA CU PRIVIRE LA AVOCATURĂ Nr.1260-XV din 19.07.2002------------------------------------------------------
ANEXA 6. BIROU DE AVOCAŢI CU ADRESĂ------------------------------------ GLORIA PERSONALITĂŢILOR--------------------------------------------------------------- BIBLIOGRAFIE-------------------------------------------------------------------------------------
Recenzenţi: Iurie Mărgineanu, dr. în drept, avocat, lector ULIM. Octavian Pop, dr. în drept, Ministerul Justiţiei, Romănia.
Traduceri din engleză şi franceză: Adela VacarciucMaterial-didactic, autor Lilian Osoan
3
CAPITOLUL I
DIN ISTORIA AVOCATURII
Observăm de multe ori, atrăgîndu-ne atenţia, că cineva, undeva, este mereu preocupat de
ceva ce prezintă interes pentru o persoană tribulată. E peste tot, în stradă, în birou, în sala de
judecată, pretutindeni unde se află oameni. Îmbrăcat elegant, fiind cumpătat, cu privirea atentă
şi înţelegătoare, cine o fi oare?.. L-am recunoscut-este un avocat. Avid fiind de valorificarea
atribuţiilor sale prevăzute de Lege, se simte obligat de a veghea în prmanenţă asupra respectării
drepturilor şi libertăţilor oamenilor.
Ca profesie avocatura a apărut în antichitate. Cuvîntul “avocat” provine de la cuvîntul
latin “advocatus” (“ad” - 1. sens spaţial - la, spre, către. 2.sens de măsură - pînă la … 3.sens
de modalitate -potrivit cu … 4.cauzal - ca urmare la …5. De instrumentare - probare … şi
“vocatus – voco”, ceia ce înseamnă - în ius - în judecată.) În terminologia engleză
–“advocate”, italiană –“avvocaţio”, rusă – “advocat”, ceia ce înseamnă mandatar, apărător.
Jiuli Flavor, avocat francez spunea: “Măreţia adevărată a avocaturii reiese din devotamentul
nesecat faţă de tot ce-i drept, apărarea a tot ce este legitim.”1
Apărută în antichitate, avocatura, la diferite popoare, la diferite etape de tranziţie a
societăţii s-a dezvoltat neuniform. La baza formării avocaturii a fost întotdeauna îndatorirea
morală de a veni în ajutor aproapelui. Chiar şi la ziua de azi, prin prizma diversităţilor sociale
reale, baza formării avocaturii trebuie să rămînî în principiu aceiaşi. Avocatura ca profesie,
specialitate presupune activitatea de apărare profesională a persoanei fizice ori juridice de către
avocat – jurist în instanţa judiciară. În dreptul roman ne cunoaştem cu situaţia de apărare a
persoanelor doar la judecată, pe parcursul istoriei multiseculare, însă, această instituţie şi-a
lărgit activitatea în privinţa cercetării cauzei în fazele prejudiciare. B.O.Clicevschii spunea:”…
apreciind sarcinile şi direcţiile de activitate, fiecare din noi trebuie să fie niţel şi istoric…”2
1 Legea şi viaţa, nr.4, 1996, pag 23 E. Martîncic – Avocatul-etimologia cuvîntului, tabloul istoric, umanitatea profesiei.2 Б.О.Кличевский Сочинения Т.1, 1956 стр.44
4
Alt cercetător al istoriei N. M. Caramzin afirma: ”conducătorii, legislatorii acţionează
conform directivelor istoriei şi privesc la filele ei (cartea sfîntă a poporului-n.a.) ca înotătorii la
harta mării.”3 Referindu-ne la Rusia din perioada de pînă la reformare (1864), A. Gherţen
spunea : ”Rusul, de orice cin ar fi, ocoleşte şi încalcă legea oriunde, acolo unde se poate face
acest lucru rămînînd nepedepsit. Statul nu era cointeresat în formarea unei asociaţii de avocaţi.
Aşa cum toţi ţarii de la Petru I şi pînă la Nicolaie I au fost predispuşi hotărît contra formării
unei astfel de asocieri”.4 Un rol deosebit a jucat în determinarea avocaturii ca instituţie
independentă filozofia engleză, care în legătură cu atribuţiile de apărare a persoanei într-o
cauză îi adaugă şi rolul de propagandă a diferitor idei, opinii, politici, concepţii. Nu întîmplîtor
cele descrise mai sus au decis într-un mod ori altul, atît negativ cît şi pozitiv soarta avocaturii
pe continentul european. Anume organizarea juridică, independenţa a răscolit opoziţie în
rîndurile declaranţilor, precum că avocatura se invocă şi îşi desfăşoară activitatea statalizată,
făcînd-o ”ascultătoare”, ori în genere se încerca de a se lichida acest institut democratic şi uman
– a fost o opoziţie, o şcoală de cunoaştere a rătăcirilor eventuale, produs al legităţilor istorice.
Ca exemplu serveşte:”din v.4 e.n. a început “supunerea” avocaturii, care în perioada
republicană a Romei Antice era o profesie liberă şi n-a ştiut nici o organizare corporativă.
Avocaţii erau clasificaţi în titulari şi netitulari. Primii aveau privilegii deosebite, avînd funcţii şi
în organele statale.
Părtaş al avocaturii de stat a fost şi împăratul prusiei Fridrih II-lea, care în 1780 a nimicit-
o, înlocuind-o cu cinovnicii asistenţi judiciari, remunerarea cărora se efectua în fondul comun,
declarînd anterior judecăţii că nu vor găsi în dosare nici o sesizare şi neinteresîndu-i dacă
aceasta va aduce uneia din părţi daună ori folos. După cum se observă, împăraţii atotputernici
nu s-au străduit de a reforma avocatura, dar transformarea avocaţilor în simpli informatori a
fost evidentă “5
În Europa de atunci minoritate erau acei care se încumetau de a proceda atît de crunt cu
instituţia democratizată a avocaturii, destui fiind şi cei ce încercau s-o iniţieze în subjugare.
Reformatorul monarhiilor, M. Robespier în privinţa avocaturii spunea :”Doar la această
profesie s-a păstrat bărbăţia adevărului, doar ea a fost o şcoală a binefăcătorilor civili, unde
talentele şi nobleţea s-au învăţat de a se pronunţa în apărarea intereselor poporului în faţa
legislatorului “6
3 Н.М.Карамзин «История государства Российского» Т.1 Калуга, 1994, стр.64 Б.А.Кистяковский «Вехи», М., 1909, стр.1305 Legea şi viaţa, nr. 4 1996, E. Martîncic, “Avocatul – etimologia cuvîntului, tabloul istoric, umanitatea profesiei”, pag. 23.6 Ibidem
5
Diametral opusă în privinţa avocaturii şi a avocaţilor este opinia imperatorului Napoleon
I, general, devenit apoi imperator al Franţei : ”Ei sunt vinovaţi de crime şi trădări, aş dori să le
tai limba fiecărui care se va pronunţa contra guvernului.”7
Ne rămîne doar să investigăm în continuare legităţile istorice a evenimentelor şi să ne
pronunţăm care a fost cauzalitatea opoziţiilor susnumite, precum şi idei, teze de prevenire,
prognozare.
Prin toate acestea se consideră de o importanţă deosebită profesia avocatura, fiind social-
juridică, activează în baza Legii. Timp de 200 ani de acum în Franţa se efectuiază paşi
hotărîtori în direcţia formării AVOCATURII EUROPENE MODERNE şi prin aceasta se
explică încadrarea ei în timpul şi în spaţiul cuvenit fără hotare, fără limită.
CAPITOLUL 2
7 Ibidem
6
INTERACŢIUNEA “AVOCAT - CLIENT”
În procesul de apărare profesională a infractorului apar unele interconexiuni relaţionale ce
ţin de criteriile subiectiv şi obiectiv.
Criteriul subiectiv este atunci cînd se clarifică toate circumstanţele cauzei care a avut loc:
fapta social periculoasă, circumstanţele atenuante ş.a.
Criteriul obiectiv – clarificarea aspectelor doctrinelor ştiinţifice. În procesul desfăşurării
apărării clientului său, avocatul aplică şi teoriile ştiinţei criminologia. Anume va pătrunde în
esenţa personalităţii criminalului prin stilul său de apărare, va studia mobilul infracţiunii,
consecinţele şi desigur va realiza influienţa corectă asupra acestuia în vederea corijării,
respectării umanizmului, evident ţinînd cont de toate elaborările ştiinţifice şi practice afirmate.
Ca rezultat al unei asfel de interconexiuni va căştiga fructuos doar cocietatea prin micşorarea
numărului de infractori, aceştea trecînd de partea celor paşnici.
La abordarea fenomenului „lupta cu criminalitatea” nu se vor nega ori neglija ipotezele
stiinţifice. Avocatul, ca orice jurist, îndeplinindu-şi atribuţiile de apărare, va ţine cont de scopul
justuţiei într-un caz aparte şi în societate în genere. Va asigura în orice caz uşurare pedepsei,
dar în primul rînd va încerca să determine împreună cu clientul său comportamentul ultimului
acceptat de toţi. Va utiliza pentru aceasta atît metodologia juridică, cît şi cea a ştiinţelor:
criminologia, pedagogia, psihologia ş.a.
Prin această interconexiune relaţională descrisă mai sus se previne săvîrşirea repetată a
devianţelor. Avocatul, prin apărarea unei persoane infractor, de rînd cu alţi participanţi ai
procedurii de soluţionare a cauzei penale, contribuie la combaterea fenomenului de crimă în
societate, pentru reducerea fenomenului în cauză, pentru afirmarea normei juridice şi
supremaţia Legii.
Avocatura, ca unitate juridică, pe viitor ar trebui să-şi aducă contribuţia deosebită la
asigurarea respectării tuturor principiilor ordinii de drept în stat. Se subînţelege, prin
respectarea Legii de către avocat însuşi şi sesizarea de către acesta a încălcărulor tuturor
membrilor societăţii a drepturilor şi libertăţilor; categorii fundamentale înnăscute, declarate şi
ocrotite. Ţine de bunul simţ, de competenţa, pregătirea avocatului în domeniul de activitate prin
stricta respectare a principiilor libertăţii şi individualităţii. Prin aceasta se presupune excluderea
precedentului juridic în soluţionarea cauzelor şi oferă posibilitate de a efectua noi investigaţii
în domeniul jurisprudenţei.
7
Crimele profesionale se săvîrşesc, cu regret, şi la răscrucea mileniilor se dă riposta
cuvenită, deoarece în Republica Moldova, prin două cauzalităţi se explică faptul că copiii nu-şi
frecventează şcolile şi bătrînii întîmpină greutăţi: economia slab dezvoltată şi corupţia. Se
munceşte din ce avem. Spre aceste idei ar trebui să ne atragem atenţia, reţinînd în memorie
cuvintele afirmate de cineva: ”o societate care nu are grijă de copii şi bătrîni n-are viitor!”
Avocatul, ca un garant al Constituţiei statului, este la dispoziţia omului, acel avocat pe
care ni-l închipuim pe viitor,pentru prosperarea individului, colectivului, întregii familii „homo
sapiens”.
În vederea integrării europene, prin prizma reformelor judiciare, se elaborează actele
normative de bază, corespunzînd standartelor internaţionale: Cod Penal al Republicii Moldova,
Cod Procesual Penal, Cod Civil, Cod Procesual Civil. Legea cu privire la Avocatură
(19.07.2002) are menirea să reglementeze şi relaţiile avocat – client, care apar în bază de acord,
convenit în comun între părţile cointeresate. În baza Legii ci privire la Avocatură, deosebit de
apărare, avocatul acordă şi consultaţie juridică, care presupune un sfat, lămurire, informaţii
despre legislaţie, alcătuirea cererilor, plîngerilor şi alte documente cu conţinut juridic.
Trimiterea la prevederile Legii este o condiţie obligatorie şi presupune o consultare eficace. În
genere relaţiile avocat – client se desfăşoară respectîndu – se principiile umanizmului,
individualităţii, egalităţii în faţa Legii şi de stimă reciprocă în măsura şi în vederea soluţionării
juste a cauzei de comun acord cu celelalte părţi coparticipante.
În lucrările Conferinţei ştiinţifico-practică internaţională de la 29 – 30 noiembrie, 2002 pe
problemele actuale ale ştiinţei dreptului penal şi criminologiei, desfăşurate la Universitatea de
Criminologie, mun.Chişinău, s-a concluzionat, că este necesar de a întroduce, de a reconstitui
funcţia de psiholog în organele de drpt în vederea studierii psihologiei infractorului şi de a-i
înlătura delicvenţele. Avocatul, interacţionînd cu clientul delicvent, va conlucra şi cu această
instituţie atăt de necesară, utilă întregii societăţi.
CAPITOLUL 3.
8
ESENŢA APĂRĂRII ÎN CAUZELE PENALE
Sarcina de bază a apărării este de a nu rămîne zădarnică, însăşi cea în cauzele penale, în
sens moral este de o răspundere deosebită. Cine şi-a ales avocatura ca o slujbă a vieţii, trebuie
să pătrundă în convingerea că comite o crimă de fiecare dată cînd s-a angajat să apere
figurantul pe dosar şi n-a făcut tot ce-i stă în puteri. Dacă îşi va însuşi această convingere, dacă
îşi va ilucida aceste gănduri, atunci va dobîndi multe, bucurîndu-se de slavă şi renume, însă el
nu-şi va găsi latura afectivă a muncii sale şi de la un timp se va găndi că a apărat bine, însă
inima nu-i va spune că a săvîrşit un act eroic.
Efectuînd apărarea în procesul penal, reprezentarea pe dosarele penale este una din
sarcinile avocaturii în Moldova. Dîrzenia, principialitatea, îndrăzneala apărare în cauzele
penale nu deranjează, dar sprijină lupta cu criminalitatea, ajutînd de a înlătura greşelile din
dosarele penale. „E necesară condiţia ca prin aceasta să se apere doar interesele legitime ale
învinuitului şi doar cu ajutorul metodelor legitime.”8
Sarcina de bază este de a ne închipui mai profund despre activitatea avocatului în cauza
penală, ca unul din cei mai importanţi subiecţi ai procedurii penale.
E necesar de constatat, că după mulţi ani de nihilizm în jurisprudenţă, imaginea
avocatului într-o măsură oarecare a fost denaturată. De aici porneşte relatările că avocatul era
privit ca o persoană care încurcă desfăşurarea anchetei şi stabilirii adevărului pe dosar,
activitatea lui fiind, însă, nepermiterea anchetatorilor de a se comporta samovolnic incorect cu
persoanele bănuite, învinuite. Ne vom referi la înţelegerea justă a funcţiei avocatului şi la
cerinţele adresate acestei profesii juridico-civilă şi umană. Cunoaşterea bazei juridice de
activitate a apărătorului , a funcţiilor sale procesuale, este importantă şi pentru celelalte
specialităţi juridice (anchetatori, procurori,judecători ). Împreună, toţi vor conlucra cu
reprezentantul apărării. O însuşire eficace a esenţei apărării în cauzele penale va fi asigurată
dacă ne vom cunoaşte mai întîi cu doctrinele ştiinţifice a cursurilor de drept penal, procedură
penală, criminologie, psihologie, filozofie e.t.c.
Totodată considerăm, că în special obiectul de studiu al criminalisticii este o activitate nu
doar pentru judecător, procuror, anchetator, ci şi pentru apărător, adică persoană împuternicită
cu funcţii procesuale şi conformării veridicităţii dovezilor, circumstanţelor din dosarul penal.
8 М. С. Строгович, «Деятельность адвокатов в качестве защитников обвиняемых» // Советское государство и право, 1981, № 8, стр. 88
9
Reiese, însă, din fenomenul dat, că aplicarea procedeelor tactice ale criminalisticii în scopul,
sau care duce spre încălcarea normelor de etică profesională – este interzisă.
Avocatul poate într-o oarecare măsură să-şi realizeze funcţiile sale de apărare deplină
doar într-un stat unde sunt formate condiţii de apărare a drepturilor şi intereselor legitime ale
cetăţenilor. E greu, însă, de vorbit de o realizare completă a procedurii penale unde nu are loc
competiţia contradictorialităţii şi specificile păreri, obiecţii, sesizări a părţilor: în această
privinţă şi a avocaţilor profesionali.
Etica comportării avocatului cu clientul sunt din cele mai complicate întrebări. La baza
relaţiilor avocatului cu clientul se manifestă încrederea. Din primele clipe de discuţie cu
avocatul, clientul trebuie să înţeleagă, că în faţa lui nu-i judecătorul, procurorul, ci ajutorul,
susţinătorul, şi nu sunt motive de a nu fi sincer cu avocatul. ”Prin încredere se reflectă nu doar
natura juridică a relaţiilor avocatului cu persoana ce se adresează la el, ci şi latura morală a
activităţii de apărare, orientarea ei la asigurarea drepturilor subiective a cetăţenilor.”9
Consultînd clientul, avocatul trebuie să reţină, că sarcina sa este nu doar de a da un sfat
corect, dar şi să se convingă, că acest sfat este înţeles corect.”Sfatul avocatului trebuie să fie
clar şi precis, ilucidînd clar ce găndeşte sincer în privinţa părţilor pozitive şi negative a
examinării situaţiei, precum şi rezultatele posibile a cercetării conflictului în instanţa
judiciară."10
Suntem de părerea că avocatul trebuie să-i spună sincer clientului părerea cu privire la
soluţionarea cauzei. Odată cu gestionarea dosarului, oferă clientului şi alt ajutor juridic, şi în
special lămureşte importanţa juridică a schimbărilor situaţiei. Sfaturile avocatului, evident nu
trbuie să iasă din cadrul şi limitele Legii. În genere relaţiile avocat – client se axează pe
convingeri sănătoase, corespunzătoare cerinţelor demnităţii profesionale şi legale, în aşa fel
asigurînd, garantînd apărare echitabilă, satisfăcînd aşteptările ambelor părţi.
Conform Constituţiei R.Moldova (29 iulie 1994), art.26 p.3, în tot cursul procesului
părţile dispun de dreptul să fie asistate de un avocat, ales ori numit din oficiu.
Apărarea în cauzele penale este activitatea avocatului de acordare a asistenţei juridice
clientului său în modul prevăzut de Lege. În calitate de client pot fi: partea vătămată, partea
civilă, bănuitul, învinuitul, inculpatul, acuzatul, partea civilmente responsabilă, precum şi alte
persoane cointeresate în consultaţii juridice.
Pornind de la declararea principiului egalităţii părţilor (partea acuzării şi partea apărării)
în faţa şedinţei de judecată, menţionăm faptul că nu întotdeauna se respectă.”Faţă de avocat,
9 Ю. П. Стецковскийб «Советская адвокатура», М. Высш. Шк., 1989, стр. 146.10 В. Н. Буробин, «Адвокатская деятельность» М., 2001, стр. 203.
10
procurorul dispune de un statut priviligiat, cel puţin în cauzele penale. Echilibrul dintre acuzare
şi apărare nu a fost încă asigurat, situaţie care poate fi redresată prin adoptarea noului cod de
procedură penală.”11
Asistînd la dezbaterile judiciare într-o cauză penală, procurorul la adresarea sa către
instanţă spunea judecătorului: dacă doreşti să judeci cauza ca om, atunci să cobori din fotoliul
judecătorului şi trebuie să-l îndreptăţiţi pe inculpat în alt mod. Dar oare judecătorul nu este
om ? “Prima atribuţie alfabetică a acuzatorului de stat este de a studia materialele dosarului
despre ancheta preliminară”.12 O face pentru sine pentru a se convinge dacă este temei pentru
acuzare şi în ce bază, studiind fiecare pagină a dosarului penal, filă cu filă, depistînd şi
clarificînd circumstanţe importante pentru cauză. Orişice hîrtiuţă din dosar, părînd
neînsemnată, posibil va avea rolul hotărîtor la dezbaterile judiciare. Această activitate se referă
desigur şi la partea apărării, care este egalată în drepturi de a dovedi ceva.
Conform ştiinţei dreptului procesual penal, bănuitul, învinuitul,partea civilmente
responabilă,avocatul, sunt atribuiţi ca subiecţii procesuali penali la partea apărării, se face
delimitare însă, între subiectul care realizează procedura penală şi subiectul în privinţa căruia se
realizează această procedură. Potrivit C.P.P. al Republicii Moldova (proiect ) art.71 este
obligatorie participarea avocatului în următoarele cazuri :
1) apărarea o cere bănuitul, învinuitul;
2) bănuitul, învinuitul întîmpină dificultăţi pentru a se apăra însuşi, fiind mut,
orb,surd, s-au avînd alte dereglări esenţiale ale vorbirii, auzului, vederii, precum şi
defecte fizice sau mintale, care împiedică să-şi exercite singur dreptul la apărare;
3) bănuitul, învinuitul nu posedă sau posedă nu în deplină măsură limba în care se
desfăşoară procedura penală;
4) bănuitul, învinuitul la momentul săvîrşirii faptei ce i se încriminează este un
minor;
5) bănuitul, învinuitul este militar în termen;
6) bănuitul, învinuitul este ţinut în stare de arest ca măsură preventivă sau este trimis
la expertiza judiciară, psihiatrică în condiţii de staţionar;
7) bănuitului, învinuitului i se încriminează o infracţiune gravă, excepţional de
gravă;
8) în cauza respectivă participă apărătorul părţii vătămate sau al părţii civile;
11 T. Osoianu, „Reforma judiciară şi de drept în Republica Moldova – direcţie principală în vederea integrării europene”, 2002, pag. 37.12 Ю. П. Стецковскийб «Советская адвокатура», М. Высш. Шк., 1989, стр. 149.
11
9) în şedinţa de judecată în prima instanţă, în apel şi recurs, precum şi la judecarea
cauzelor pe căile extraordinare de atac;
10) procedura penală se desfăşoară în privinţa unei persoane iresponsabile, căreia i se
încriminează săvîrşirea unei fapte social-periculoase sau care s-a îmbolnăvit
mintal după săvîrşirea unor asemenea fapte;
11) procedura se desfăşoară în privinţa unei persoane decedate la momentul
examinării cauzei.
Organul care realizează procedura penală asigură participarea avocatului solicitat de
bănuit, învinuit, parte civilmente responsabilă.
Conform C.P.P. al R.Moldova ( proiect ), art. 72 p.7 al.3, apărătorul confirmă calitatea
împuternicirilor sale organelor de drept prin mandat, precum şi alte documente ce-i confirmă
împuternicirile.
Acordîndu-i asistenţă juridică clientului, avocatul va respecta toate prevederile Legii cu
privire la avocatură şi va sesiza în mod corespunzător abaterile de la normele juridice, care prin
conţinuturile lor reprezintă o încălcare a cerinţelor moralei.
La clarificarea situaţiei de apărare a persoanei, avocatul se bazează pe convingerile sale
proprii şi intervine acolo unde s-a produs încălcarea normei juridice.Important este ca înainte
de a face acest lucru, să se cunoască cu fenomenul în cauză ( din ce domeniu al dreptului este,
spre exemplu ) şi apoi va lua o hotărîre de comun acord cu clientul său, ori în lipsa acestuia,
cînd nu-şi poate exercita funcţiile de apărare de sinestătător.
În aceste cazuri se va respecta logica limbajului moral, care presupune multe chestiuni
metodologice, legate de raţionamentul moral, de examinarea intersecţiilor poziţiei moralei
diferite, cînd problema poate fi definitiv rezolvată de acum dincolo de hotarele conştiinţei
moralei propriu zise, şi anume prin analiza realităţilor sociale şi istorice, baza obiectivă fiind
doctrinele ştiinţifice (experienţa şi generalizările teoretice).
În procesul desfăşurării şedinţelor judiciare, avocatul nu poate fi o persoană fără o părere
oarecare, judecata are dreptul să ceară de la el determinare a unei poziţii clare şi concrete. La
cuvîntările sale va aduce dovezi atît de dezvinovăţire a inculpatului, cît şi calificarea corectă a
infracţiunii, va clarifica toate circumstanţele ce au importanţă pentru cauza penală. Cum şi în ce
mod apărătorul poate demonstra o calitate înaltă a cuvîntărilor sale la judecată ? Ar trebui să se
pregătească din timp şi să muncească mult la pregătirea ei. Avocatul în permanenţă îşi va
dezvolta calităţile sale profesionale, pregătirea teoretico-juridică.sistematic va avea acces la
informaţia de modificare a legislaţiei. Sistematic citind literatură artistică, frecventînd teatrele,
muzeele, obţine cunoştinţele necesare pentru a deveni un orator bun şi dimpotrivă, renunţarea,
12
măcar temporară la aceste ocupaţii zilnice, duce la îngustarea orizonturilor de capacitate, la
sărăcia limbajului său.
Majoritatea avocaţilor îşi scriu din timp cuvîntările sale la proces.În literatura de
specialitate se expun opinii contradictorii în această privinţă.Unii afirmă că e un atribut
obligatoriu pentru succesul cuvîntărilor, alţii demonstrează convingător că înscrierea din timp
duce la insucces. Părerea noastră este, că desigur, cuvîntările trebuie să fie înscrise din timp,
dar în instanţă nu se vor citi, ci se vor expune cu titlu de informare, argumentîndu-se poziţia
luată. Aceasta presupune orientarea rapidă la desfăşurarea procesului, unde apar circumstanţe
noi, dovezi noi de învinovăţire ori dezvinovăţire a inculpatului cu reacţionarea promtă a
avocatului, cu sesizarea imediată instanţei respective.Cu toate acestea va ţine cont de
exprimarea corectă, laconică,argumentată, fiind totodată încadrat în timpul prevăzut pentru
aceasta.
Cuvintele avocatului trebuie să fie dictate de găndirea pozitivă şi nu trebuie de vorbit în
van.În această direcţie sunt două condiţii obiective :precizia şi realitatea cuvîntărilor şi două
condiţii subiective: cunoaşterea domeniului şi a limbii de desfăşurare a procesului, pornind de
la cauza că totul a fost găndit din timp, însă avocatul se va găndi încă o dată.
La pregătirea de apărare şi cuvîntare în instanţă se va ţine cont ( la preferinţă ) de
următoarele principii de entuziazm :
• de a se întreba ce a avut loc ?
• de a deosebi circumstanţele dovedite, constatate, de cele bănuite ori
necunoscute;
• nu se va satisface cu circumstanţele dovedite şi lămurite de participanţi, ci
va căuta celelalte existente;
• de a intui convingerea lăuntrică justă a asociaţiilor în evenimente;
• de a căuta incontinuu contraziceri în detaliile cu care este în dezacord în
înţelegerea proprie a cauzei;
• preferă sau nu în consideraţiile sale ceia ce s-a spus ori n-a fost spus în
cauza
procesual penală.
Mult s-a scris la tema dată, astăzi necesită expresie pronunţată, aşa cum toate elaborările
ştiinţei se cer a fi utilizate în practică.Avem multe manuale, cărţi- recomandări de comportare a
autorilor de peste hotare (cuvîntare convingătoare la şedinţa de judecată, spre exemplu, ori alte
atîtea şi atîtea practici şi tactici ), care necesită însuşirea şi aplicarea corectă, veridică.Suntem
13
de părerea, că un avocat profesional, propunîndu-şi ca scop obligaţia de a apăra o persoană,
anterior va trebui să-şi răspundă la trei întrebări :1.Vreau ( să apăr )…? 2.Trebuie …? 3.Pot
…? Doar afirmativele pot garanta efectuarea cu succes a apărării şi satisfacerea deplină a
motivaţiei aşteptărilor de către cel apărat.
În procesul exercitării funcţiilor sale, avocatul va ţine cont pentru a nu învinui pe cineva
de încălcarea unei norme de conduită ori juridică, deoarece funcţiile sale sunt nu de a învinui,
ci va sesiza aceste încălcări ( prevăzute de Lege ) şi le va adresa instanţelor pentru examinare şi
decizie.
Pe parcursul dezvoltării societăţii s-a ajuns la concluzia, că un avocat ce-şi exercită
funcţiile sale profesionale trebuie să dispună, să fie înzestrat cu următoarele calităţi
profesionale :
• intelect dezvloltat; ·cu etichetă profesională;
•abnegaţie; ·educaţie în spiritul Legii;
•memorie; ·onoare profesională;
• imaginaţie; ·tendinţă spre perfecţionare;
• romantizm; ·cumpătare;
•artă oratorică; ·spirit de observaţie dezvoltat;
•arta gesticulărilor; ·intuiţie juridico-profesională;
•cunoaştere; ·aprecierea justă a situaţiei ce
• competenţă; reflectă realitatea obiectivă
• onestitate; înconjurătoare;
•autoritate; ·punctualitate;
•capacitate de a convinge; ·stabilitate emoţională;
• cultură înaltă;
• trecerea rapidă de la vorbirea orală la cea scrisă;
• voinţă puternică;
• sănătate fizică;
• inteligenţă;
• atenţie;
14
CAPITOLUL 4.
AVOCATURA ÎN REPUBLICA MOLDOVA
În statul nostru avocatura a păşit într-o eră nouă. Cu cuvinte aplaudabile a fost
întîmpinată Legea cu privira la avocatură, care a intrat în vigoare la 12 decembrie, 2002.
Conform acestei Legi, art.1-avocatura este o instituţie de drept independentă a societăţii civile,
menită să asigure, pe bază profesională acordarea de asistenţă juridică calificată persoanelor
fizice şi juridice, în scopul apărării drepturilor, libertăţilor şi intereselor legitime, precum şi al
asigurării accesului la înfăptuirea justiţiei. Art. 3 din Lege denumeşte principiile avocaturii:
a) asigurarea dreptului la apărare garantat de Constituţie;
b) libertatea şi independenţa în activitatea de avocat;
c) democratzm şi colegialitate în raporturile dintre avocaţi;
d) apartenenţa benevolă la asociaţiile profesionale de avocaţi;
e) asigurarea legalităţii şi umanizmului.
Art.7 stipulează genurile de asistenţă juridică profesională:
1) Avocaţii acordă persoanelor fizice şi juridice următoarele genuri de asistenţă juridică
profesională:
a) oferă consultaţii şi explicaţii, expun concluzii cu privire la problemele juridice,
prezintă informaţii verbale şi în scris referitor la legislaţie;
b) întocmesc documente cu caracter juridic;
c) reprezintă interesele lor în instanţele de judecată, în autorităţile administraţiei
publice;
d) reprezintă interesele lor în materie juridică în relaţii cu alte persoane fizice şi
juridice;
e) participă la ancheta penală şi la dezbateri judiciare în cauzele penale în calitate de
apărător sau reprezentant al victimei, al părţii civile, al părţii civilmente
responsabile şi al martorilor.
2) Avocaţii acordă persoanelor fizice şi juridice şi alte genuri de asistenţă juridică,
neînterzisă de lege, atît în cazul unei delegaţii unice, cît şi în cazul delegaţiilor pe termen lung.
3) Avocaţii efectuiază, de asemenea, următoarele acţiuni:
15
a) adeveresc copiile şi extrasele din acte şi certifică semnăturile de pe actele
necesare pentru acordarea asistenţei juridice;
b.) transmit, contra recipisă, cererile persoanelor fizice şi juridice adresate
altor persoane fizice şi juridice;
Art. 8 – denumeşte cine poate fi avocat:
1. Avocatul este persoana care a obţinut licenţă conform legii şi care dispune de dreptul
de a participa la ancheta penală şi la dezbateri judiciare, de a se pronunţa şi de a acţiona
în numele clienţilor săi şi/sau de a-şi reprezenta şi consulta clienţii în domeniul
dreptului.
2. Avocat poate fi cetăţeanul Republicii Moldova, cu capacitate deplină de exerciţiu,
licenţiat în drept, care se bucură de reputaţie ireproşabilă, a efectuat stagiul profesional
şi a susţinut examenul de calificare.
3. Persoana care a depus cerere de eliberare a licenţei pentru exercitarea profesiei de
avocat nu se consideră persoană cu reputaţie ireproşabilă şi cererea ei nu se admite în
cazul în care:
a.) a fost condamnată anterior pentru infracţiuni grave săvîrşite cu intenţie, chiar
dacă au fost stinse atecedentele penale;
b.) nu au fost stinse antecedentele penale pentru comiterea altor infracţiuni;
c.) anterior a fost exclusă din avocatură sau i s-a retras licenţa pentru acordarea
asistenţei juridice din motive compromiţătoare;
d.) a fost concediată din cadrul organelor de drept din motive compromiţătoare sau
a fost eliberată din aceleaşi motive din funcţia de judecător, notar, consultant
juridic sau funcţionar public;
e.) comportamentul sau activitatea ei este incompatibilă cu normele Codului
deontologic al avocatului;
f.) prin hotărîrea instanţei judecătoreşti s-a stabilit un abuz prin care ea a încălcat
drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului;
Avocatul dispune de ştampilă personală pe care este imprimat numele, prenumele şi
numărul de înregistrare a licenţei.
Art. 14.- stipulează prevederi pentru avocatul stagiar:
Avocatul stagiar poate fi cetăţeanul Republicii Moldova, licenţiat în drept, care are
capacitatea deplină de exerciţiu şi o reputaţie ireproşabilă şi care a încheiat cu unul dintre
avocaţi contract de efectuare a stagiului profesional.
16
1. Avocatul stagiar activează sub îndrumarea avocatului care asigură efectuarea stagiului
profesional, acesta fiind în drept să corecteze poziţia avocatului stagiar în procesul reprezentării
interesului clientului.
2. Avocatului stagiar i se permite să acorde asistenţă juridică clientului în cadrul
judecătoriilor municipale şi de sector în cauzele civile şi administrative, în judecătoriile
economice de circumscripţie şi în cadrul autorităţilor publice.
4. Aovocatul stagiar este obligat să păstreze secretul profesional.
Conform art.16, alin. 1- legitimaţiile pentru avocaţi şi avocaţii stagiari se eleberează de
către Ministerul Justiţiei.
Conform art. 23- la primirea licenţei, avocatul depune în faţa ministrului justiţiei
următorul jurămînt: „ Eu, avocatul (...), jur să-mi aduc aportul în apărarea drepturilor,
libertăţilor şi intereselor legitime ale omului, să-mi îndeplinesc conştiincios şi onest
îndatoririle de avocat, să păsrez secretul profesional şi, prin comportamentul meu, să nu
compromit onoarea profesională a avocatului.” Textul jurămîntului este semnat de avocat.
De asemenea Legea cu privire la avocatură ( 12 decembrie, 2002 ) prevede organizarea
teritorială a birourilor de avocaţi, obligaţiile avocatului, sancţiuni disciplinare şi alte prevederi
adoptate în baza principiului democraţiei.
Avocaţii în Republica Moldova sunt garantul respectării drepturilor şi libertăţilor
cetăţenilor, indiferent de condiţii. Preşedintele Uniunii Avocaţilor din Moldova, Gheorghe
Amihalachioaie declară: „ în ultimii 27 ani, de cînd activează, n-au fost înregistrate atentate cu
o deosebită cruzime la viaţa avocaţilor. Trei ani în urmă, un avocat, membru al Uniunii, a fost
împroşcat cu acid. Avocatului Cerga i-a fost răpit automobilul. Cu moartea, însă n-a riscat nici
unul pînă acum ( recent au fost tentative de omor a avocaţilor – n.a.). Aceasta mi se pare o
sotuaţie extremă. Într-un atentat de omor avocatul a scăpat ca prin minune, deşi cînd îşi pipăie
urmele rănii, nu-i vine a crede că a supravieţuit, nedramatizînd lucrurile. Aşteaptă să-şi revină
cît de curînd, ca să-şi poată continua munca.” 13
Zilele trecute a fost omorît avocatul Corneliu Dinu, apărătorul gruprului Ilaşcu la CEDO,
„cu gîndul la victorie ne relatează Alexandru Tănase şi reprezentanţii Romăniei la CEDO în
amintirea avocatului pe care l-au considerat un mare profesionist şi un mare apărător al
adevărului.”14
Mulţumire şi slavă unor aşa avocaţi, care în orice caz stau cu onoare şi cinste la datoria
lor sfăntă de apărători.
13 Accente, 21 noiembrie, 2002, pag. 314 Accente, 26 decembrie, 2002, pag. 3
17
CAPITOLUL 5.
ROLUL AVOCATULUI ÎN CONCEPTUL FENOMENELOR SOCIALE DIN
REPUBLICA MOLDOVA
Confirmarea ”revoluţiei” democratice din Republica Moldova din ultimii ani este
evidentă astăzi în toate sferele sociale. Procesul evoluţiei ştiinţei şi a teoriilor cauzalităţii în
contradicţii, precum şi dependente de condiţiile logoco-morale, atinge nivelul aşteptărilor. Cu
toţii suntem în activitatea de realizare (în aceste aşteptări) a potenţialului uman complect. Dar
există şi unele bariere, trepte incogniscibile, care persistă în statul nostru şi necesită studierea
fenomenelor ce ne dor, ce ne afectează. Le traversăm prin continuitatea juridică, analizînd
concepţia societăţii.
Ne marchează conştiinţa, că Republica Moldova este o ţară bogată, dar este furată,
abordînd problema corupţiei şi metode de combatere a ei. E un fenomen social, cum e denumit
în literatură – negativ, delicvent, mizeria socială, boala societăţii ş.a. Desigur, corupţia a atins
proporţii majore în ţară, dar e explicită şi cu posibilităţi de combatere. Afectînd sistemele
principale, se manifestă corupţia nevinovată şi corupţia la nivel înalt. Prima are într-un fel
obligaţia, datoria de a accepta raportul de complicitate, a doua presupune domeniul de
specialitate. Un stat captiv, prin promovarea politicii sale, favorizează dezvoltarea ei prin
vinderea-cumpărarea liderilor politici, prin mituirea lor şi nerespectînd principiul
proporţionalităţii obiective. De aici porneşte cauzalităţile manifestărilor mizeriilor sociale
(omoruri, furturi, neglijenţele de serviciu, înşelări, narcomanii, suiciduri etc.), care în Republica
Moldova întrece nivelul normalităţii. Şi dacă urmărim toate acestea cu durere în suflet
observăm statistica groaznică de spălare a banilor, traficul de persoane şi neputinţa organelor de
drept de a le combate, participînd direct ori indirect la prima ori a doua formă de corupţie
descrisă. Bazele sistemei de corupţie n-au fost atacate eficient, funcţionarii publici propunîndu-
şi ca scop nu dirijarea ţării, ci alte interese meschine, deaceia avem copiii dezorientaţi, bătrîni
împovăraţi excesiv de sărăcie şi refuzuri reticenţe a ţărilor dezvoltate de a colabora cu ţara
noastră. Este în perspectiva viitorilor jurişti profesionişti de a schimba situaţia în bine.
18
Există în Republica Moldova întorsături de la lege (hotărîri de guvern ş.a.), care doar
accelerează corupţia foarte avansată şi salvarea unică, soluţia o vedem în voinţa politică
adevărată.
Este de datoria avocaţilor de a apăra drepturile înnăscute ale cetăţenilor Moldovei. Acest
lucru este foarte dificil de efectuat, din cauza nihilizmului juridic, neîndeplinirea conştiincioasă
a legilor de către unii jurişti, ca consecinţă suferînd cetăţeanul de rînd şi ca ajutor, sprijin
acestei categorii de cetăţeni, este necesar de implementat funcţionarea corectă a legilor, prin
expertizarea lor de către savanţi, printr-un sistem de adaptare la atitudine conştiincioasă, cu
bunul simţ de îndeplinire a normei juridice.
Conform informaţiei Departamentului Statistică şi Sociologie al Republicii Moldova din
31 ianuarie 2003, în perioada de 10 ani (1993-2003), suicidurile printre cetăţenii R.Moldova a
constituit 6605 de cazuri. Este o cifră ruşinoasă în comparaţie cu statistici pe cap de locuitor a
altor ţări. Analizînd fenomenele sociale în Republica Moldova, suicidul constituie culmea
nedreptăţilor sociale, fiind explicat prin cauzalităţi. Desigur, nerespectarea Legii, indiferenţa
indivizilor ce ar trbui să asigure funcţionarea bună a normelor juridice, a economiei, a traiului
decent al populaţiei, frica de corupţie, luate împreună, îndeamnă cetăţeanul disperat,
depresionat la actul de suicid.
”Majoritatea sociologilor sunt de părerea că anume societatea se face vinovată de faptul
că oamenii recurg la suicidere şi cauzele acestui fenomen trebuie căutate în însăşi societate.
Între criminalitate şi devianţa examinată mai sus există şi corelaţii de un caracter mult mai
profund.”15
Paradoxal, dar faptul rămîne fapt. În situaţii exrem de grele cum au fost războaiele,
lagărele naziste, lagările Gulag-ului, cauzele de suicid erau rare. Suiciderea, după părerea
noastră, ar di apreciată ca o boală a sufletului, provocată de depresii profunde. Oamenii,
împovăraţi de necazuri, de amărăciune, de disperare, de dezamăgirile vieţii de azi, cad într-o
depresie profundă şi dacă nu găsesc sprijin, susuţinere, pot ajunge şi la găndul fatal. Orice om
aşteaptă de la viaţă ceva bun, planifică, tinde spre ceva. Şi dacă aceste tendinţe, planuri nu sunt
realizate, poate apărea o stare de deprimare, însă nu este neapărat să provoace depresia. În
general simţul insatisfacţiei este un simţ normal, care-l impulsează pe om să activeze mai
efectiv şi să mişte, să caute modalităţi de rezolvare. Omul nu trebuie să se blesteme singur pe
sine din cauza că lucrurile nu-i merg aşa cum îşi doreşte. Nu-i deloc simplu, deoarece din
copilărie şcoala ne-a învăţat, ne-a educat, ne-a inspirat şă fim ireproşabili, în realitate ne lovim
permanent de alte condiţii, de aspiraţii irealizabile, dubioase.
15 V.Bujor. Elemente de criminologie, Chişinău, Ştiinţa, 1997, pag. 29.
19
Ca rezultat al investigaţiilor efectuate în Republica Moldova asupra valorilor
determinante ale suicidului se acceptă afirmaţia că morala de un anumit tip poate fi un motiv
suficient de înţeles al conceptului.
Întrarea în vigoare a Legii cu privire la avocatură (19.07.2002), fiind aşteptată de lumea
democratică a fost primită ca venirea unor prevederi al apărărilor juste a cetăţeanului
moldovean. Fiind independentă, avocatura nostră va asigura şi condiţii obiective, în baza
conceptelor de experienţă internaţională la admiterea practicii profesiei de avocat, acel avocat,
care va apăra persoana în orice condiţie nefastă, consultînd eficace, profesional. De asemenea
Legea R.M. cu privire la avocatură în vigoare oferă avocaţilor practicieni posibilitatea
participării la iniţiativă legislativă, pentru a avea acea legislaţie ce condamnă obiectiv pe cei
vinovaţi, dar şi îi apără obiectiv pe cei nevinovaţi.
Desigur, în conceptul fenomenelor sociale din Republica Moldova, spre soluţionarea
obiectivă, absolută a cauzelor în judecare, prin etapele istorice de dezvoltare a societăţii s-a
argumentat convingător, că factorul calmant al omului în situaţii extrem de grele, dintotdeauna
a fost speranţa, credinţa şi dragostea faţă de aproapele.
Violenţa din societatea moldovenească este un fenomen cunoscut la toate etapele de
dezvoltare a societăţii. Actualmente, în perioada de tranziţie, în Republica Moldova se atestă o
creştere a coeficientului de violenţă. Manifestările agresive sînt produse ale convieţuirii
indivizilor, care prin comportamentul lor influinţează societatea, prin acţiuni relaţionale ce se
referă la sistemul devianţelor sociale. Se cunosc din acest sistem “beţia, narcomania, prostituţia,
homosexualitatea, suiciderea ş.a.”16
În exercitarea funcţiilor sale profesionale, avocatul este juristul, persoana fizică, care
apără drepturile şi libertăţile clientului, îi acordă consultaţie juridică, participă la toate acţiunile
judiciare şi este răspunzător de calitatea actului de justiţie în fiecare caz în parte. Tot mai des se
atestă cazuri cînd avocaţii nu fac tot posibilul pentru a apăra cu dîrzenie, cinste şi onoare
interesele clientului. În legislaţia europeană şi cea naţională este întrodus textul jurămîntului pe
care-l depune avocatul înainte de a-şi exercita atribuţiile. Prevederile acestui jurămînt este
încălcat adeseori. Însă anume din ce considerente?
Frecvent au loc cazuri cînd calitatea actului de justiţie este influinţat de scopul
primordial-interesul financiar. Se ştie că la baza apariţiei avocaturii ca profesie au fost nu
finanţele, ci îndatorirea umană de a veni în ajutor aproapelui. Prin prizma diversităţilor sociale
actuale, baza formării avocaturii trebuie să rămînă în principiu aceiaşi. Îndatorirea umană de a
16 V. Bujor…, „Elemente de criminologie”, Chişinău, „Ştiinţa”, Cap. Criminalitatea şi alte devianţe sociale, pag. 18.
20
veni în ajutor aproapelui nu trebuie să se califice ca ultima prevedere a acordului, mandatului
de apărare a clientului. Unii avocaţi înclină actul de justiţie în direcţia obţinerii profitului de la
client, în astfel de cazuri imaginea lor în faţa societăţii juridice şi civile se denaturează. Asfel de
“reprezentare a interesului clientului”este incompatibil cu prevederile Directivelor Europene,
spre care tindem de a le realiza la practicarea profesiei de avocat.
Scopul justiţiei fiind de a reglementa relaţiile sociale, are tendinţa de a reeduca, corija
indivizii care încalcă prevederile normativ-juridice stipulate în acte normative. Avocatul,
înfăptuind justiţia într-un caz aparte, ar trebui să ţină cont şi de scopul justiţiei în genere.
Indivizii cu un comportament deviant , care comit infracţiuni de un pericol social sporit,
prevăzute de Codul Penal al R.M., în majoritatea cazurilor se destăinuie sincer doar avocaţilor.
La rîndul său aceştea sunt obligaţi de a păstra confidenţialitatea, conform coduli deontologic al
profesiei, în privinţa clienţilor săi. Însă prin stilul său de a apăra sincer o persoană trebuie să
pătrundă în esenţa caracterului persoanei (fără participarea forţelor coercitive ale statului),
determinîndu-i caracteristicile, motivaţiile devianţelor sociale, pe cît posibil înlăturîndu-le,
pentru a nu se săvîrşi repetat acele sau alte acţiuni condamnabile. În societate s-au atestat cazuri
cînd inculpaţii, eliberaţi de pedeapsa penală datorită apărării eficiente, competente a avocatului,
au comis mai apoi crime cu deosebită cruzime şi ajunşi pe banca acuzaţilor declarau, că justiţia
îl va elibera de pedeapsă ori de cîte ori va fi necesar, deoarece are un avocat bun. Însă acel
avocat n-a ţinut cont de faptul, că în urma acţiunilor clientului său lăsat la libertate li s-au
produs unor oameni-victime prejudicii fizice, materiale şi morale. Acest produs are loc din
cauza neaplicării de către apărător a metodelor civilizate, umane de reeducare a clientului, pe
cînd era obligat să facă acest lucru. În acest mod se încalcă scopurile şi prevederile justiţiei în
societate, avînd ca consecinţă creşterea nivelului criminalităţii, al devianţelor sociale, al
violenţei şi agresiunii.
Criminologia ca ştiinţă este reperul de ghidare al tuturor participanţilor la soluţionarea
obiectivă a cauzelor juridice. În aceste condiţii, didirenţiat de apărare, avocatul trebuie să
explice clientului său delicvent despre particularităţile devianţelor sociale, precum şi
consecinţele acestora. Se apreciază însă faptul, că va face acest lucru prin respectarea
limbajului cuvenit, în dependenţă de individul-client. Deosebit de important este, că explicînd
clientului devianţele-i sociale, avocatul este obligat să se convingă că este înţeles corect.
21
CAPITOLUL 6.
AVOCATUL EUROPEAN. ROLUL AVOCATULUI ÎNTR – O SOCIETATE
DEMOCRATICĂ
Avocatul european al zilei de azi trebuie să fie pregătit să-şi reprezinte clienţii atît în faţa
instanţelor naţionale cît şi în faţa Curţii de Justiţie a Comunităţii Europene. Fiind un organizm
internaţional, regulile şi practicile sale sunt un amalgam al celor existente în toate Statele
Membre, însă ele au fost influinţate puternic de procedura germană şi franceză. Dat fiind faptul
că legislaţia comunitară are prioritate în faţa legislaţiilor naţionale, în cazul apariţiei unor
contradicţii între aceasta şi legislaţia naţională, persoanele în cauză pot să se bazeze pe acele
reglamentări ale legislaţiei comunitare care au aplicare legală imediată şi sunt suficient de clare,
precise şi necondiţionate. Adeseaori legislaţia implementată de Statele Membre are deficienţe,
fapt ce duce la apariţia acţiunilor juridice. „Recent a fost sprijinită ideia conform căreia
persoanele care au avut de suferit pierderi ca urmare a faptului că respectivul Stat Membru nu a
implementat legislaţia sau nu a introdus o legislaţie naţională care să reflecte din plin
reglementările legislaţiei comunitare au dreptul să ceară despăgubiri.”17
La data de 25 iulie 1997 Republica Moldova a ratificat unul din cel mai imporatant act
normativ internaţional de protecţie a drepturilor şi libertăţilor – Convenţia Europeană a
Dreptirilor Omului (C.E.D.O.). Prin aceasta se realizează în etapa istorică de dezvoltare a
Moldovei un pas teoretic corect de democratizare şi avocaţilor le rămîne doar să studieze în
esenţă prevederile, modalitatea şi condiţiile de adresare la Curtea Europeană. Avem un caz
examinat (Mitropolia Basarabiei) şi cu regeret, nu s-au găsit avocaţi moldoveni de a pregăti
materialee prejudiciare de apărare în instanţa europeană cauzele Reclamantului. Pentru noi au
făcut acest lucru I.W.Montgomery şi A.Dos. Santos, avocaţi angajaţi din Londra, pentru care
multitudinea aspiraţiilor atribuţionale au fost un lucru de cinste şi onare. Aceste evenimente ne
surprinde la ideia navigării noilor investigaţii precum că avocatura în Republica Moldova poate
fi o instituţie publică ori independentă.
Conform Legii Republicii Moldova cu privire la avocatură (19.07. 2002), art.1 p.1
avocatura este o instituţie de drept independentă a societăţii civile. Susţinem întru totul acestă
dispoziţie a Legii, care exclude posibilitatea influinţării nelegitime de orice natură prin atentate
antidemocratice la acestă instituţie de drept.
17 Cristiana I.Stoica, Janice H. Webster „Avocatul romăn în sistemul de drept european”, Bucureşti, 1997, pag. 75
22
§ 1.ROLUL AVOCATULUI ÎNTR-O SOCIETATE DEMOCRATICĂ
Odată cu înăsprirea relaţiilor sociale şi anume a reglementării afacerilor în domeniul
antreprenoriatului după anii 1990, s-au creat condiţii favorabile pentru firme de avocaţi, birouri,
oficii ş.a.m.d. Bineînţeles, că un singur avocat nu poate fi specialist în toate domeniile
dreptului: fiscal, locativ, penal, civil, familiar etc. Mai mult decît atît, în majoritatea ramurilor
dreptului chiar şi unui profesionist îi este destul de anevoios de a pătrunde pănă la
“măduva”tuturor nuanţelor. Această necesitate, de a rezolva problemele complexe ale dreptului
a condiţionat asocierea avocaţilor "în echipe”. Astfel de asocieri, la preferinţă se deosebesc: de
orientare îngustă şi universale. Primele, spre exemplu pot fi cele specializate în domeniile
privatizării, legislaţiei valutare şi vamale ş.a. De regulă astfel de asociaţii va consulta clienţii
săi şi la întrebările ce nu se încadrează în limitele specializării, la baza-i de activitate fiind
principiiie conform cărora clientul este disponibil de a primi orice asistenţă juridică calificată.
În ţările de Apus, în special S.U.A. sunt numeroase asociaţii de avocaţi numărul cărora
este mai mare de 30018 membri. Anume astfel de organizaţii ne ilucidează imaginea societăţii
avocaţilor din Apus, unde sistema de organizare a instituţiilor juridice deacum o perioadă
îndelungată, nefiind supuse nici unei forme de critică, atinge nivelul dezvoltat în societatea
democratică. În statul nostru numărul avocaţilor este de 3-10 membri respectiv în asfel de
organizaţii. Dreptul este un element de bază al păturii sociale şi avocatul joacă un rol deosebit
în acest sens. În statul de drept un avocat trebuie să satisfacă cerinţele nu doar ale clienţilor săi,
dar şi ale justiţiei. După cum ne atenţionează prevederile deontologiei, avocatul este mai mult
decît un cetăţean simplu.
El este peznicul justiţiei, apărătorul clienţilor şi părtaş al unei vechi profesii onorabile şi
umane. În acest context el are obligaţia de a promova interesele statului, de a fi fidel clienţilor
săi, onest în relaţiile cu colegii şi cu sine însuşi.
În toate situaţiile, dacă apare o relaţie internaţională pot interveni unele dificultăţi.
Practicarea dreptului s-a modificat considerabil recent, forţele concurente prin exigenţele sale
într-o societate de consum, fiind ca regine, au constrîns, au impus avocaţii să fie părtaşi la
consideraţia activităţii lor din punct de vedere comercial, dovadă că se afirmă reatribuirea lor la
un criteriu profesionist. Principala caracteristică a acestei profesii este independenţa, fiind
principalul atribut care lipsea pănă acum avocaţilor europeni, în cazul cînd erau supuşi
controlului de stat. Această cenzură s-a retras şi este necesar de o autoreglementare de
garantare că normele moral-juridice sunt ocrotite şi că seviciile juridice de cea mai înaltă
18 В. Н. Буробин, «Адвокатская деятельность» М., 2001, стр. 73.
23
calitate sunt oferite tuturor membrilor societăţii europene, fără sens de discriminare. Morala
regulilor de conduită profesionistă provin de la relaţia de încredere reciprocă între avocat şi
clientul său. Principiile integrării europene exprimă opinia clar declarînd:”regulile de conduită
profesionistă, fiind acceptate liber de către cei, pentru care sunt aplicabile, fiind create pentru a
asigura îndeplinirea normală de către avocat a tuturor manierelor de apărare, sunt recunoscute
ca esenţiale în toate societăţile civilizate.”19
Orice ţară trebuie să stabilească regulile proprii, adaptate circumstanţelor care-i sunt
adecvate, fundamentate fiind prin următoarele concepte:
o avocatul ţine la respectul fidelităţii afacerilor clienţilor săi;
o avocatul va întreprinde doar acele exercitări de funcţii care-i sunt de competenţă;
o avocatul acţionează independent;
o va evita inducerea în eroare a justiţiei prin consecinţele eventual dăunătoare, prin
asigurarea bunei desfăşurări a procedurilor judiciare;
o dacă un client îşi încredinţează bunurile avocatului, ultimul trebuie să fie
dezinteresat în ele, consultînd mai întîi de toate sensurile de apărare conform
cerinţelor profesiei sale;
o onorariul cerut trebuie să fie real, just, ţinîndu-se cont de toate circumstanţele
afacerii;
o avocatul îşi va ţine cuvîntul spus, legîndu-se printr-un acord, respectînd
angajamentul avut.
De obicei, avocaţii se tratează cu respect, curiozitate, şi sunt stimaţi pentru activitate
corectă, fără şovăială, neîndoindu-se de corectitudinea clienţilor săi şi neavînd interes financiar.
Majoritatea codurilor de conduită care au fost adoptate în ţările Europei încorporează aceste
principii şi concepte. Dificultăţi persistă, însă, la subiectul protejării fondurilor clienţilor,
mecanizmelor de asigurare şi organizare profesională a unui sistem eficace de recepţii şi
sancţiuni disciplinare.
Sistemul juridic al unei societăţi democratice trebuie să corespundă cu drepturile
indivizilor şi să fie protejate, ca toţi să obţinţă o judecată echitabilă în afacerile lor, ca accsesul
la justiţie să fie liber şi ca drepturile apărării să fie respectate întotdeauna, conform normelor
unanim recunoscute. Acestea subînţeleg libertatea accesului la dovezi, dreptul serviciilor la
toate etapele procedurii jurisdicţionale, precum şi dreptul la asistenţă juridică acordată în
perioade rezonabile. Ţările care au ratificat Convenţia Europeană de ocrotire a drepturilor şi
19 Editions du Conseil de l’Europe, Strasbourg, pag. 12.
24
libertăţilor fundamentale, au posibilitatea de a aplica căile de atac pe care trebuie să le utilizeze.
Numeroase procese recente în faţa Curţii Drepturilor Omului în privinţa avocaţilor din Vest, au
abordat astfel de întrbări ca:percheziţia sediilor avocaţilor, interceptarea convorbirilor între
clienţi cu avocaţii săi, întîrzierele anormale în desfăşurarea procesului în faţa instanţelor,
furnizarea ajutorului juridic, publicitatea.
Dat fiind importanţa Convenţiei Europene de apărare a Drepturilor Omului, orice capitol
consacrat unei ţări, indică dacă această ţară a ratificat ori nu Convenţia dată.
Republica Moldova a semnat ca parte aderentă la 25 iulie 1997. Majoritatea ţărilor care
figurează în lista membrilor au urmat prevederile Consiliului Europei, care evidenţiază
principalele caracteristici a bunei practici şi ne rămîne doar de a perfecta textele redactate
implementîndu-le în viaţa societăţii moldoveneşti, evidenţiind respectarea concretă. Dificultăţi
pot apărea referitor la confidenţialitate şi secretul profesional al profesiei juridice, conflicte de
interes, onorarii şi protejarea fondurilor clienţilor prin stabilirea regulilor de contabilitate, a
regulilor de acceptare de către client a avocatului său prin publicitate.
§ 2.TRANSPARENŢA
În majoritatea ţărilor Europei publicitatea este ori interzisă ori restrînsă în practicare.
Situaţia se va schimba probabil în cazul cînd avocaţii vor fi în concurenţă echitabilă şi această
concurenţă nu va fi epuizată în balansare pozitivă mai puţin decît în cea negativă.
Cea mai mare parte din avocaţii vîrstnici sunt ostili ideii de publicitate, care fără de
preţuirea lor nu fac compatibilitate cu demnitatea profesiei. Se poate de spus, că necătînd la
micul intuziazm iniţial pentru ideie, avocaţii ţărilor unde publicitatea este liberă, totalmente, ţin
la părerea că publicitatea-i un motiv de preocupare.
Primii paşi sunt dificili şi un număr nesigur de încercări este necesar întotdeauna, dar
dacă avocatul moldovean doreşte să primească un aviz ori ajutor la totalitatea întrebărilor
publicităţii, barourile ţărilor care autorizează publicitatea vor fi predispuşi pentru precizare şi
furnizare, precum şi celelalte probleme acumulate de practica juridică, publicitatea fiind un caz
de echilibru.
§ 3.CONFIDENŢIALITATEA ŞI SECRETUL PROFESIONAL.
25
Toţi avocaţii trebuie să respecte confidenţialitatea afacerilor clienţilor săi şi secretul
profesional este unul din drepturile apărării garantat de Convenţia Europeană a Drepturilor
Omului. În unele ţări violarea secretului profesional nu constituie doar o eroare profesională, ci
şi o infracţiune penală. Din punct de vedere juridic, secretul profesional este inerent profesiei
de avocat şi chiar dacă clientul dă împuterniciri de a întomi un document, avocatul ar avea
posibilitatea întotdeauna să susţină că documentul este protejat de secretul profesional.
Nerespectarea în privinţa protejării dreptului avocatului la secretul profesional pot apărea
la subiectul corespondării între avocaţii diferitor jurisdicţii. Din cauza acestor concepţii de
divirgenţă, armonizarea regulii secretului profesional este dificilă şi trebuie de căutat o soluţie
concretă pentru practica transfrontieră, fiind iniţial exprimată în art.2 p.3 şi art.5 p.3 al CEDO.
Actele juridice internaţionale în vigoare (regulament general cu privire la rolul
avocatului, primit de Congresul VIII al O.N.U. – despre preîntîmpinarea incidentelor
infracţionale în august 1990 la New-Iork şi principiile de bază cu referinţă la rolul juriştilor la
prevenirea infracţiunilor 27 august – 7 septembrie 1990, Havana) reiese din faptul că guvernul
trebuie să asigure avocaţilor:
1. posibilitatea de a exercita obligaţiile profesionale fără ameninţări, obstacole şi
implicări neîntemeiate.
2. libertatea deplasărilor şi consultărilor clientului în ţara sa şi peste hotare.
3. imunitatea răspunderii pentru îndeplinirea obligaţiunilor profesionale,
reglementate de normele de etică şi alte acte normative standarte (coduri
deontologice, regulamente etc.)
4. acolo unde securitatea avocaţilor este în pericol în legătură cu exercitarea
obligaţiunilor profesiei, vor apărea, interveni puterile statale.
5. avocatul nu trebuie egalat cu clientul şi cu afacerile acestuia.
6. instanţa ori organul administrativ nu trebuie să refuze la recunoaşterea drepturilor
avocatului, avînd permis de a apăra interesele clientului său, dacă acest avocat n-a
fost discalificat conform legislaţiei naţionale.
7. avocatul trebuie să dispună de imunitate penală şi civilă în cazul urmăririlor
pentru apărarea cauzelor stabilite în formă scrisă şi orală, la îndeplinirea
conştiincoasă a îndatoririlor şi obligaţiunilor profesionale în instanţele
judecătoreşti ori alte organe de drept şi administrative.
8. obligaţiune a organelor competente este de a-i permite avocatului de a lua
cunoştinţă din timp cu informaţia, documentele şi materialele cauzei.
26
Toate împreună va forma asistenţă juridică corectă cu respectarea garanţiilor
confidenţialităţii şi a secretului profesional, spre bună desfăşurare a evoluţiei jurisprudenţei în
vederea implementării prevederilor Declaraţiei Drepturilor Omului.
§ 4. PRACTICA REMUNERĂRII MUNCII AVOCATULUI
În prezent plata pentru munca avocatului se bazează pe principiile liberului
consimţămînt, exprimat în contract dintre avocat şi client, cu excepţia cazurilor pe care le vom
precauta în continuare.
Odată cu prăbuşirea economiei dirijate, centralizate, statul a încetat de a reglementa
relaţiile financiare dintre avocat şi client. Instrucţiunile Ministerului Justiţiei despre stabilirea
cotelor financiare pentru remunerarea asistenţelor juridice acordate de către avocaţi cetăţenilor,
organizaţiilor, instituţiilor s.a. în fapt au încetat de a se aplica. Mărimea onorariului avocatului
pentru acordarea serviciilor juridice a devenit obiectul tratativelor cu clientul.
Din totalitatea şi varietatea formelor de apreciere a onorariilor avocatului se deosebesc
următoarele tendinţe, care pot fi clasificate conform domeniului activităţii avocatului:
1.Relaţii financiare pentru asistenţă juridică clienţilor în sferele dreptului administrativ şi
penal.(îndeplinirea însărcinărilor pe dosarele penale)
Pînă la formarea relaţiilor de piaţă, viziunea societăţii la funcţiile avocatului rareori era
orientată la ieşirea din cadrul tradiţional de participare în cauzele penale la etapa de urmărire
penală (ancheta preliminară ) şi în instanţa judiciară. După anii 1992 cuantumurile financiare
stabilite, parcă au încetat de a avea putere juridică,toate acestea, adică salariul avocatului
alcătuindu-se în baza acordului liber negociat cu clientul.
Metodele formării onorariului avocatului pentru apărarea clientului în cauzele penale pot
fi diverse. De obicei avocatul apreciază onorariul pentru toate etapele desfăţurării procedurii
penale pînă la soluţionarea difinitivă a cauzei în instanţa de judecată. Retribuţia se poate
efectua lunar, împărţindu-se conform fazelor procesului penal (urmărirea penală, apărarea în
judecată de prima instanţă etc.)
Sunt frecvente cazurile specifice de tarif zilnic. Este în legătură cu faptul că procesul
cercetării infracţiunilor prin acţiuni de anchetă nu se efectuiază în fiecare zi, numirea actelor de
urmărire penală e situaţia independentă de voinţa avocatului, depinzănd de persoana
împuternicită de a face acest lucru (anchetator, spre exemplu ).
27
Sunt unele greutăţi şi la remunerarea avocatului pentru reuşita lui la rezultatele pozitive,
satisfăcătoare pentru client: (de exemplu, eliberarea de pedeapsă penală, sau sentinţa de
atenuare a răspunderii inculpatului ).
2. Relaţii financiare şi instituirea lor pentru apărarea de către avocat a intereselor
cetăţenilor, întreprinderilor, organizaţiilor în sfera relaţiilor civile.
Acordurile din aceste domenii prevăd în activitatea avocatului consultarea privind
legislaţia în vigoare, precum şi particularităţile aplicării practice, întocmirea proiectelor
contractuale, ordine, instrucţiuni, regulamente şi alte acte normative, necesare clientului – o
muncă asemănătoare cu cea a consultantului juridic la întreprinderi. Deservire juridică este
necesară structurilor comerciale grandioase, care au un bussines diversificat, căror îi sunt
necesare deserviri juridice operative.De regulă în obligaţiunile avocatului la un astfel de acord
nu intră reprezentarea intereselor clientului în judecăţi şi organe administrative. Mecanizmul
remunerării în aceste cazuri poate fe precautat adăugător.
În cazurile apărării de către mandatarii acţiunilor civile, principiile de remunerare a
muncii avocatului se negociază şi se menţionează în contract. În practică s-a format obiceiul şi
nu constituie încălcare, de a plăti serviciile avocatului pe etape: mai întîi separat se plăteşte
munca de analiză a documentelor înaintate şi stabilirea poziţiei juridice, apoi pentru munca în
instanţa judiciară: înaintarea acţiunii, participarea la dezbaterile judiciare, întocmirea
referinţelor, cererilor, demersurilor şi alte acte procesuale care exprimă poziţia juridică a
clientului (a reclamantului sau a pîrîtului ).
Se consideră corectă şi remunerarea avocaţilor conform parcurgerii acţiunii civile a
ierarhiei instanţelor judecătoreşti. De obicei lucrul propriu zis în judecătorie se plăteşte cu o
sumă financiară negociată, apreciată şi precisă.
Careva plafoane pentru stabilirea în contract a mărimii onorariului condiţionate de
hotărîrea pe dosar de către legislaţie nu este prevăzută. Bineînţeles, că regulile nescrise ale
eticii profesionale nu permit de a stipula astfel de onorarii în acordurile bilaterale întocmite în
scris. Excepţie pot fi cazurile, cînd în cadrul procedurii penale se înaintează acţiunea civilă în
care se stipulează valoarea despăgubirii proprietăţii. Conform tradiţiilor clientul poate remunera
suplimentar avocatul pentru munca efectuată la apărare, după hotărîrea instanţei judecătoreşti,
făcînd-o doar din proprie iniţiativă.
Reprezentarea intereselor clientului în relaţiile cu organele de drept în condiţiile actuale
de luptă intensivă cu criminalitatea, este o formă de muncă a avocatului pe o perioadă de lungă
durată, în cazurile eventuale de apariţie a conflictelor cu diferite sisteme a organelor de drept –
28
proces inevitabil şi concept al principiului contradictorialităţii, aplicat şi la aspectul realizării
procesului penal.
§ 5. ASISTENŢA JURIDICĂ GRATIS.
În scopul asigurării concurenţei în condiţiile inegalităţii economice şi posibilităţilor
juridice a părţilor, avocaturii i-a revenit obligaţiunea ce reiese din art.26 al Constituţiei
Republicii Moldova (29 iulie 1994) de a acorda asistenţă juridică din oficiu, gratis, persoanelor
în cazurile numite de organele de cercetare penală şi a instanţelor judiciare, prevăzute şi în
dispoziţiile Codului de procedură penală.
Asistenţa juridică din oficiu, gratis pentru client nu înseamnă fără plată pentru avocat. În
astfel de cazuri remunerarea avocaţilor se face din contul Asociaţiilor, colegiilor, barourilor
avocaţilor, precum şi a statului.
Odată cu aceasta în prezent statul nu-şi îndeplineşte obligaţiunea constituţională,
prevăzute şi de alte acte normative internaţionale de a finanţa asistenţa juridică din oficiu –
avocaţilor nu li se compensează (ori cu mari întîrzieri ) chiar şi acele taxe mici, prevăzute de
Regulamentul cu privire la remunerarea muncii avocaţilor din contul statului. Datorită acestui
fapt, multe instituţii de avocatură ce există demult, înţelegînd importanţa socială deosebită a
profesiei de onoare, acordă asistenţă juridică cetăţenilor din fondurile proprii. Astfel de
binefacere este prevăzută şi la Capitolul 3 p.5 din statutul „Asociaţiei de Criminologie” din
Moldova, organizaţie obştească fondată în 1995 la baza-i de activitate fiindu-i principiile
democraţiei, colegialităţii, publicităţii. La momentul actual membrii Asociaţiei muncesc pentru
realizarea sarcinilor de bază:
o realizarea potenţialului uman şi ştiinţific al societăţii (colaboratorilor ştiinţifici,
profesorilor, studenţilor, lucrătorilor practici ai organelor de drept, politicienilor,
cetăţenilor ) vizînd controlul asupra criminalităţii şi altor deviaţii sociale negative;
o fondarea unui sistem eficient de asigurare ştiinţifică a activităţii ce ţine de
controlul social asupra criminalităţii;
o dezvoltarea multilaterală a ştiinţei criminologice, răspîndirea şi utilizarea practică
a ei în scopul apărării drepturilor omului, intereselor de stat şi obşteşti de
atentatele infractorice.
29
§ 6.ONORARIUL AVOCATULUI PENTRU ÎNTOCMIREA EXPERTIZEI JURIDICE
Expertiza juridică se consideră părerea în scris a specialistului sau a grupului de
specialişti la situaţiile juridice complicate, care necesită fundamentare juridică detaliată cu
elaborarea concluziilor şi recomendaţiilor. Se întîlneşte des în bussinesul juridic ca formă de
lucru. Cu toate acestea sarcina avocatului este de a aprecia perspectiva proiectului din punct de
vedere juridic, corespunderea sa cu legislaţia în vigoare. Această formă de muncă importantă
permit clientului de a înţelege just în ce „cîmp juridic” se află. Concluziile expuse de expertiza
judiciară ajută clientului de a-şi aprecia poziţia corectă, justă. Onorariul pentru elaborarea
expertizei juridice se constată în surse financiare fixe, o parte constituind cota premărgătoare –
avansul, cealaltă parte la prezentarea expertizei în întregime.
§ 7. REMUNERAREA MUNCII DE CONSULTARE
În practica fiecărui avocat există cazuri cînd clientul se adresează după ajutor juridic de o
singură dată, ori pe o întrebare concretă. Pentru adresarea în structurile comerciale în
majoritatea cazurilor avocatul e remunerat conform orelor de muncă, pentru cetăţeni deseori se
stabileşte achitare în valoare financiară fixată. Remunerările orelor de muncă îşi stabileşte
fiecare avocat individual, reieşind din calificare, specializare şi practica muncii. Instituţiile de
avocaţi şi de consultaţie juridică pot stabili taxe interne pentru formarea preţurilor acordării
asistenţei juridice, care nu sunt obligatorii pentru avocaţi şi clienţii lor, dar servesc doar ca
recomandaţii pentru aprecierea onorariului pentru o muncă concretă.
§ 8. CALITATEA SERVICIILOR
În zilele noastre avocaţii trebuie să facă tot posibilul pentru a răspunde aşteptărulor
legitime ale clientului, prin eficacitatea serviciilor, fiind competente şi rapide, la preţuri
rezonabile. Deaceia cunoştinţele avocaţilor, formate în baza anilor de studii în baza legităţilor
experienţei istorice trbuie să fie de cel mai înalt nivel şi din întreg spectru ramural al ştiinţei:
drept, filozofie, psihologie, sociologie, politologie, cultură, religie ş.a.m.d., avînd aptitudinile
corespunzătoare de a negocia, de a convinge, ascultînd, retrăind şi veghind la păsurile
clienţilor. O contribuţie în acest sens aduc avocaţii din Europa de Vest, care primii au păşit în
oceanul legislativ nelimitat, consultînd, iniţiind apoi şi avocaţii din Europa de Est. Sunt ţări
30
care de acum îşi deschid uşile avocaţilor străini pentru a se cunoaşte cu calificările reciproce. În
acest domeniu se vor produce schimbării în anii următori. Atitudinea rezervată la acest capitol
este înţeleasă, pentru că ştim foarte bine că o integrare europeană nu este uşoară. Între timp
Uniunea Europeană are deacum experienţă sigură în acest domeniu. Ar fi util pentru avocaţii
ţărilor aderente la Consiliul Europei de a cunoaşte ce se face în Europa la ora actuală, pentru că
procesul de integrare va avea loc într-o zi şi va trebui să ne conformăm cerinţelor legislaţiei
existente. Avocatul Uniunii Europene are dreptul de a face trei lucruri:
1. Să furnizeze servicii juridice într-o altă ţară a Uniunii Europene;
2. Să obţină recunoaşterea calificării sale profesionale în toate ţările;
3. Să se stabilească la muncă într-o altă ţară a Uniunii Europene.
31
CAPITOLUL 7.
STATUTUL AVOCATULUI EUROPEAN PENTRU REPUBLICA MOLDOVA
(traduceri din l.franceză)
În vederea integrării, Uniunea Europeană a elaborat statuturi juridice pentru toate ţările
membre şi aderente. Un astfel de statut este şi pentru Republica Moldova, în continuare relatînd
unele aspecte din el:
Republica Moldova, care există din anul 1991 ocupă un teritoriu situat între Ucraina şi
Romănia. Mai înainte, cunoscută sub numele Basarabia, făcea parte din regatul Romăniei, care
a fost anexat de Stalin în timpul celui de-al II – lea război mondial. În timpul cînd făcea parte
din U.R.S.S., ea era în viziunea străinilor un fel de „colţ pierdut”. De aici urmează că populaţia
sa n-a contactat cu alte culturi şi rareori promova cunoaşterea limbilor străine. Doar mai tîrziu
limba franceză a fost predată în şcoli romănilor şi engleza rusofonilor. Avocaţilor, care n-au
avut acces la ceia ce s-a petrecut în lumea juridică le-a fost necesar de se recalifica pentru a se
pregăti să ofere servicii juridice în cadrul noii economii de piaţă.
Capitala este Chişinău. O misiune internaţională de pace păstrează liniştea între
Republica Moldova şi o altă parte a vechii Republici Sovietice Socialiste Moldoveneşti,
Transnistria, care funcţionează într-un regim politic apropiat, asemănător de cel al vechii
Uniuni Sovietice.
Populaţia este de circa 4359000 locuitori şi e compusă din 64,65% moldoveni, 13,8%
ucraineni, 13% ruşi, 3,5% găgăuzi, 2,5% bulgari, 3,2% locuitori de altă origine. Limba oficială
este limba romănă şi primele alegeri democratice au avut loc pe data de 27 februarie 1994. Un
raport recent a organizaţiei condusă de American Bar Association pentru ajutor în dezvoltarea
avocaţilor Europei Centrale şi Orientale evocă absenţa în Parlament a consensului şi a
convingerilor referitor la problemele de naţionalitate şi minoritate etnică, care sunt nişte
obstacole în programele de reforme legislative. Prioritate a avut reformarea Constituţiei, dar
alte proiecte de reforme legislative, precum şi restructurarea sistemului judiciar sunt în curs de
realizare.
32
§ 1. PROFESIA JURIDICĂ ŞI ROLUL AVOCATULUI
Profesia de avocat este reglementată din 1977, dar legislaţia din acel an nu corespunde
total exigenţelor unei societăţi democratice. Avocatul are dreptul la iniţiativă legislativă şi la
acest subiect e depus un proiect de legi (în momentul redactării acestui raport Legea cu privire
la Avocatură a fost adoptată şi este în vigoare de la 19.07. 2002 – n.a. ).
§ 2. MONOPOLURILE ŞI FUNCŢIILE
Avocatul moldovean poate furniza orice gen de servicii juridice. Orice cetă – ţean este
liber de a-şi alege avocatul său şi nici statul, nici agenţii însărcinaţi de anchete judiciare, nici alt
organ nu sunt autorizate de a se implica în activităţile profesionale a unui avocat, oferind
asistenţă juridică unui client.
§ 3. AVANTAJE SOCIALE.
Avocaţii vor avea dreptul la avantaje sociale, în sensul că ei vor beneficia de instalarea
liniilor telefonice, se vor bucura de ajutor în vederea asigurării cu locuinţe, concediu plătit,
pensii ş.a. din fondurile Uniunii Avocaţilor.
§ 4. MODALITĂŢI DE EXERCITARE A PROFESIEI.
Avocaţii moldoveni lucrează în cadrul colectivelor, dar pot lucra şi în cadrul unui birou
privat. Actualmente majoritatea avocaţilor lucreză în birouri municipale, în localuri unde nu
sunt condiţii, comodităţi pentru avocaţi şi clienţi.
Pe teritoriul Republicii Moldova membrul Uniunii Avocaţilor poate deveni doar
cetăţeanul Republicii Moldova. Problema deschiderii unei asocieri de avocaţi multinaţională
este discutabilă, precum şi necesitatea, posibilitatea unui avocat moldovean de a deveni
membrul unei reţele internaţionale, care funcţionează la moment în toată lumea. Colegiul
avocaţilor răspunde de crearea şi organizarea birourilor teritoriale, supraveghind ca serviciile
juridice să fie disponibile în toate regiunile ţării. Gestiunea unui birou este asigurată de şeful
său ales din membrii, de către Consiliul Uniunii Avocaţilor. Şeful :
a ) organizează lucrul biroului ;
33
b ) desemnează avocaţii apărători ;
c ) repartizează lucrul între avocaţi ;
d ) supraveghează calitatea muncii avocatului, asistenţelor şi a stagiarilor ;
e ) supraveghează respectarea regulamentului ;
f ) examinează plîngerile şi intervine unde este cazul ;
g ) organizează întruniri de consultare şi informare despre legislaţie ;
h ) angajează personalul ;
i ) este responsabil de buget ;
l ) duce evidenţa statisticii.
§ 5. RELAŢII CU ALTE PROFESII ŞI AUTORITĂŢI JURIDICE.
Statutul avocaţilor moldoveni va trebui să se amelioreze pe măsura reformei judiciare,
totul rămîne la etapa dezvoltării. Instanţele judecătoreşti, autorităţile de anchetă, autorităţile
notariale, precum şi organizaţiile administraţiei trebuie să autorizeze participarea avocatului în
exercitarea funcţiei de reprezentare a intereselor clientului său. Ministerul Justiţiei poate
permite unui avocat, avînd condiţii bune de serviciu şi o experienţă profesională cel puţin 10
ani de a deveni notar.
§ 6. INCOMPATIBILITĂŢI.
Membrilor avocaturii-i sunt interzis cumularea funcţiilor în organizaţiile statale, publice,
cooperatiste cu excepţia activităţilor ştiinţifice şi pedagogice, cu condiţia că aceasta „nu poartă
prejudiciu prestigiului profesiei”.
§ 7. FINANŢAREA.
Uniunea avocaţilor se autofinanţează prin cotele plătite de avocaţi din onorarii şi nu poate
depăşi 30% din suma totală de cîştig al avocatului pentru serviciile juridice acordate, avînd cont
propriu. Membrii Uniunii nu sunt supuşi taxelor impozitelor de stat. Guvernul Republicii
Moldova acordă Uniunii avocaţilor mijloace, materiale şi sprijină acoperirea cheltuielilor.
34
§ 8. DISCIPLINA.
Avocaţilor li se aplică sancţiuni disciplinare pentru încălcarea normelor prevăzute de
Codul deontologic, Legea cu privire la Avocatură, altă legislaţie a Republicii Moldova.
Avocatul contra căruia s-a făcut o plîngere se justifică prin explicaţie în scris, cazul fiind
examinat în prezenţa ori absenţa lui. Sunt prevăzute următoarele sancţiuni disciplinare pentru
încălcarea disciplinei:
• avertizare ;
• mustrare ;
• mustrare aspră ;
• suspendarea activităţii profesionale pe un termen de 1 an ;
• excluderea din Uniunea avocaţilor.
§ 9. RELŢII INTERNŢIONALE.
Avocaţii moldoveni au luat parte la programe de studii organizate în S.U.A. şi la
Universitatea din Edinburg. Au avut loc vizite a reprezentanţilor Consiliului Europei, al
„American Bar Association”, al „ English Bar Council” şi alţi avocaţi din occident, cu care s-a
convenit să se întreţină relaţii pe viitor. L-au primit recent în S.U.A. pe decanul facultăţii drept
a Universităţii de Stat din Moldova. Uniunea Avocaţilor este predispusă de a promova relaţii
internaţionale, dar barierele de limbă persistă. Se oferă ajutor în privinţa drepturilor de a
acumula experienţă de muncă în alte ţări şi acest pas este binevenit.
§ 10. DEONTOLOGIA ŞI REGULI DE CONDUITĂ.
Nu există încă un cod de deontologie pentru că este pus în discuţie elaborarea lui (la
momentul actual este elaborat codul deontologic al avocatului din Republica Moldova – n.a. ).
În munca sa avocatul trebuie să fie ghidat de Lege, de regulile deontologiei şi de propriile
sale convingeri. El trebuie să-şi aleagă modul de acţionare independent şi nu se referă la altă
persoană decît la clientul său, în momentul deciziei.
35
§ 11. OBLIGAŢIILE AVOCATULUI CĂTRE CLIENT.
Orice cetăţean poate alege liber avocatul său şi un avocat nu poate acţiona pentru oricine-
i cere ajutorul, fie că clientul este moldovean, străin ori apatrid, oferindu-se la o persoană
particulară ori juridică. Avocatul moldovean poate acţiona în toată independendenţa lui. Este
interzis statului de a se amesteca în afacerile unui avocat ce-şi consultă un client.
§ 12. ERORILE PROFESIONALE.
Avocatul care şi-a dat seama de o greşală profesională este direct responsabil faţă de
clientul său, căruia i-a cauzat prejudiciu. La moment nu există măsuri de protejare în
responsabilitatea profesională şi ajutorul pe care-l are clientul este de a se adresa instanţelor
judecătoreşti. Avocatul în cauză poate fi subiectul unei sancţiuni disciplinare pentru greşala
profesională. Dacă el dă dovadă de neglijenţă continuă în activitatea sa profesională, poate fi
exclus din Uniunea avocaţilor.
§ 13 AVOCATUL ŞI CONVENŢIA EUROPEANĂ A DREPTURILOR OMULUI
Moldova n-a semnat şi n-a ratificat Convenţia, dar începînd cu 5 februarie,1991 ea are
statut de invitat special la Consiliul Europei şi şi-a luat angajamentul să includă în Constituţia
sa garanţii de apărare a drepturilor fundamentale ale omului (la momentul actual Republica
Moldova a aderat la Consiliul Europei la 13 iulie 1995, ratificînd la 25 iulie, 1997 Convenţia
Europeană a Drepturilor Omului, în vigoare de la 12 septembrie, 1997. În Constituţia
Republicii Moldova (29 iulie, 1994) au fost întroduse normele de garantare a dreptului la
apărare – n.a.)
36
CAPITOLUL 8.
AVOCATURA ÎN ŢĂRILE DE PESTE HOTARE.
(S.U.A., FRANŢA)
Pentru înţelegerea esenţială a rolului şi a funcţiilor avocaturii în Republica Moldova ne
vom referi la experienţa şi structura avocaturii în alte ţări. Studierea avocaturii în ţări străine ne
va facilita prognozarea dezvoltării instituţiei avocaturii în ţara noastră şi prezintă interes recent,
cînd a fost primită Legea Republicii Moldova cu privire la avocatură (în vigoare de la 12
decembrie, 2002).
Avocatura este ca o parte componentă a culturii juridice a ţării, deaceia vom exa-mina
organizarea avocaturii în S.U.A. şi Franţa, deoarece prevederile teoriei statului şi a dreptului
atribuie aceste state ca fiind reprezentantele eminente a sistemelor de drept: anglo-saxon
şi romano-german.
Sistemul de drept complicat al S.U.A., tradiţionalul rol înalt al reglementării juri-dice a
societăţii americane, presupune un loc deosebit de important profesiei de avocat în comparaţie
cu alte profesiuni. Juriştii ocupă majoritatea posturilor-cheie în economia şi mecanizmul
politico-statal al S.U.A., unde muncesc circa 60%20 din numărul total al juriştilor lumii. Aceasta
ne adevereşte despre importanţa, valoarea social-politică a diplomei de jurist în S.U.A. Din cei
42 de preşedinţi ai S.U.A., 25 au fost jurişti, în special, avocaţi au fost A.Lincoln, F.D.Ruzvelt,
G.Trumăn, R.Nixon, B.Clinton. Două treimi din senatori şi jumătate din membrii camerei
reprezentanţelor a Congresului American-sunt jurişti. Deţinători ai diplomelor de jurişti sunt
jumătate din guvernatorii statelor americane şi 40%-diplomaţi. Circa 45% din persoanele ce
ocupau în anii 1960 posturi înalte în guvern, au fost jurişti, mai bine de 25%21 din aparatul
statului e compus din foşti avocaţi.
§ 1.STUDIILE JURIDICE ÎN S.U.A.
Învăţămîntul juridic american este format din două niveluri: prima treaptă începe după
studiile medii - colegiul (3 - 4 ani de studii) şi a doua – studii superioare speciale
(profesionale), primite în şcoli speciale, universităţi, la absolvirea colegiilor.
20 В. Н. Буробин, «Адвокатская деятельность» М., 2001, стр. 94.21 Ibidem.
37
Examen de înmatriculare în instituţia superioară de învăţămînt nu există. Acesta este
înlocuit cu testuri de verificare a posibilităţii de a fi instruit la instituţia juridică, care se
expediază abiturientului prin oficiile poştale. Se iau în consideraţie şi notele abiturienţilor pe
care le-au avut la colegiu. Termenul de studii, de regulă, este de trei ani. Cursuri obligatorii pe
discipline sunt doar în primul an de studii (drept contractual, dreptul proprietăţii, dreptul
administrativ, dreptul penal, profesia juristului, filozofia dreptului ş.a.) La anii doi şi trei de
studii discipline obligatorii nu sunt, însă se stabilesc numărul mini-mal de ore academice pe
săptămînă.
La absolvirea universităţii, studentul primeşte diploma şi gradul ştiinţific doctor în
jurisprudenţă, ce este necesar şi destul pentru ca cetăţeanul american să exercite practica
juridică. Este posibil de a continua studiile la nivelul magistrului în drept (un an de studii şi
prezentarea tezei) ori doctor în ştiinţe juridice (în drept – n.a.) – 2 -3 ani de studii şi prezentarea
tezei respective.
§ 2. ADMITEREA LA AVOCATURĂ.
Absolventul universităţii juridice, cu diploma sa, nu se admite automat de a practica
avocatura. Pentru a primi licenţa corespunzătoare el trebuie să treacă atestare adăugătoare.
Această licenţă se eliberează pentru dreptul de a practica avocatura doar pe teritoriul statului
american, unde practică stagierea candidatul în avocaţi.
Condiţiile ce permit stagiunea potenţialului avocat se stabilesc de obicei de către
Judecătoria Supremă a statului, însă chestiunea despre admitere se soluţionează de comisie
specială, formată din membrii asociaţiei avocaţilor statului, sau la numirea judecătoriei,ori
guvernatorului statului. De regulă, această comisie este formată din jurişti practicieni.
La soluţionarea întrebării de admitere la stagiunea profesională, comisia reiese din
calităţile morale ale candidatului şi rezultatul evaluat al examenului. Studierea calită-ţilor
morale se efectuiază premărgător examenului şi constă în studierea, analiza docu-mentelor
prezentate de către însuşi candidat. Dacă comisiei îi apar unele suspicii în pri-vinţa veridicităţii
prezentării informaţiei, ea este în drept de a efectua un control. Carac-teristica persoanei se
formează din povestirile pretendentului despre sine însuşi, precum şi informaţiile din cazierele
juridice, reţinerile la poliţie, date despre suferirea de alcoo-lizm şi narcomanie.
Examenul e format din convorbire orală şi lucrare în scris, care de regulă conti-nuie
cîteva zile, în care pretendentul trebuie să confirme răspunsul la 20-30 întrebări referitoare la
cunoştinţele de interpretare a normelor juridice a statului în care susţine examen. Hotărîrea
38
comisiei de examinare poate fi contestată la judecată. Permisiunea de a gestiona dosarele în
judecătoriile federale o au respectiv persoanele, admise la stagierea în avocatură în statele unde
s-au testat prin oficiu ori prin examen.
§ 3. STRUCTURA AVOCATURII ÎN S.U.A.
În fiecare stat american există asociaţia avocaţilor, în majoritatea cazurilor con-statînduse
participarea obligatorie la exercitarea funcţiei a tuturor persoanelor admise la stagiune.
Există în S.U.A. Asociaţia Juriştilor Americani, organizaţie de avocaţi, bazată pe principii
benevole. Această Asociaţie de jurişti are două sarcini principale: dezvoltarea jurisprudenţei şi
întărirea ei, educarea onoarei de cetăţean în buchia legii, şi a doua-spri-jinul membrilor ei,
perfecţionarea experienţei profesionae a juriştilor americani, dezvol-tarea profesiilor.
Din sarcinile asociaţiilor fac parte:stabilirea normelor eticii profesionale, elabora-rea
regulamentelor activităţii avocaţilor ş.a. Asociaţia juriştilor este o reuniune curat profesională şi
nu exercită nici o activitate juridică practică, decît cea a schimbului de experienţă. Cotezaţiile
membrilor Asociaţiei nicidecum nu sunt cu scop de venit al juriştilor. E necesar de evidenţiat,
că membrii ai asociaţiilor avocaţilor nu sunt doar avocaţii practicieni, ci şi juriştii lucrători în
procuratură, precum şi persoanele cu funcţii de consultant juridic.
§ 4. FORMA DE ORGANIZARE A ACTIVITĂŢII AVOCAŢILOR ÎN S.U.A.
Mai mult de jumătate din avocaţii americani muncesc individual, ori în echipă formată
din doi, trei avocaţi. Însă după importanţa societăţii de avocaţi, de bază se consideră firmele
grandioase (mai bine de 50 de avocaţi). Astfel de firme de regulă nu practică apărarea pe dosare
penale, ci preferă de a acorda asistenţă juridică clienţilor asiguraţi, prioritar corporaţiilor. În
astfel de firme se stabileşte un stagiu de muncă (de obicei 8 ani) în care membrul ei îşi
stabileşte clienţii preferaţi pentru a fi avantajos din punct de vedere firmei.
O parte din avocaţi muncesc în instituţiile „apărătorului public”- organizaţii ce se întreţin
din bugetul statelor americane şi deservind gratis învinuiţi din păturile sărace. De asemenea
există servicii de ajutor juridic analogice, finanţate din bugetul federal. Organizatorul acestor
servicii este ”Corporaţia de acordare a serviciilor juridice”, fondată şi finanţată de către
Congresul American.
Prezintă interes şi aşa formă de activitate avocatorească ca:”apărarea intereselor
societăţii”, în care nu se gestionează dosarele clienţilor oarecare, ci se pronunţă cu acţi-uni
39
contra statului sau a corporaţiilor, pentru apărarea drepturilor şi intereselor anumitor categorii
de cetăţeni (consumatori, activişti politici, alegători, impozanţilor etc.) ori pro-tecţia naturii şi
ocrotirea sănătăţii poporului (de exemplu interzicerea construcţiilor staţi-ilor atomice şi
acţiunile întreprinderilor ce poluiază mediul înconjurător ).
Majoritate se consideră şi avocaţii ce muncesc în serviciile juridice a organizaţii-lor
obşteşti, care se orientează prioritar la metodele jurisdicţionale de realizare a sarcini-lor sale.
Cele mai vestite şi grandioase organizaţii de acest gen sunt: Uniunea Americană de apărare a
libertăţilor civile, Asociaţia Naţională de sprijin în dezvoltarea societăţii de culoare, Centru de
apărare a drepturilor constituţionale a cetăţenilor, Societatea Naţională de luptă cu represiile
politice şi de rasă.
§ 5. REMUNERAREA MUNCII AVOCATULUI.
În America, ca şi în Republica Moldova, nu există tarifuri stabilite pentru serviciile
avocatului. Suma onorariului se stabileşte în contract împreună cu clientul. Cea mai răspîndită
sistemă de remunerare a muncii este cea calculată pe orele lucrate. De asemenea se practică
remunerarea muncii, cînd avocatul primeşte onorariul în cazul de cîştig a acţiunii, ori pe dosar.
§ 6. ACORDAREA ASISTENŢEI JURIDICE GRATIS.
Într-o serie de hotărîri a Curţii Supreme de Justiţie a S.U.A.e stabilit, că dreptul
avocatului- apărător din oficiu se răspîndeşte asupra păturilor vulnerabile, săracilor, care sunt
învinuiţi în cauzele penale, precum şi a celor ce ce sunt atraşi la răspundere penală, pedeapsa
cărora este privaţiunea de libertate. Avem în consideraţie faptul că 80% din persoanele
învinuite în săvîrşirea infracţiunilor grave, conform stării financiare nu-şi pot permite de a
angaja un avocat-apărătotor. În S.U.A. există trei forme de acordare a serviciilor juridice fără
plată:
1) Avocaţi-apărători din oficiu;
2) Avocaţi-apărători prin contract;
3) Departamentul apărătorilor publici.
În oraşele mari, New-Iork, spre exemplu, în bază de contract cu administraţia oraşului, se
formează organizaţii de a acorda consultaţie, ajutor juridic fără plată, avănd statutul de
corporaţie necomercială. Astfel de corporaţii se finansează din bugetul statului, ori a
municipiului. Necătînd la finansarea de către stat, astfel de departamente şi corporaţii nu sunt
40
dependente de administraţie. Colaboratorii departamentelor apărării publice se remunerează cu
salariu, selectîndu-se din numărul avocaţilor stagiari, doritori de a lucra în astfel de
departamente şi trecînd atestarea comisiei de calificare. Activitatea avocaţilor ce lucreză în
astfel de organizaţii se remunerează de către stat. În departamente pot lucra de la unu la o sută
de avocaţi. Cumulul de funcţii este interzis, pentru ca timpul de muncă să fie oferit totalmente
apărării săracilor. Şeful departamentului exercită zilnic munca obişnuită de administrare, de
asemenea avînd evidenţa pentru încărcătura departamentului. Personalul auxiliar se angajeză la
lucru de către şef. Slelecţia cadrelor adăugătoare se aprobă convenind cu administrarea
bugetelor unităţilor administrativ-teritoriale. În aceste cadre, bineînţeles nu se includ persoanele
ce au atribuţie la organele de poliţie, procuraturii, organului legislativ şi executiv pentru a evita
conflictele de interes.
Avantajul acestei sisteme, printre altele, constă în faptul că între avocaţii-apără-tori se
stabileşte schimb de experienţă la tactica şi metodica apărării. Ca neajuns se con-sideră
limitarea resurselor de cadre şi intimitarea mijloacelor din lipsa entuziasmului po-liticanilor în
privinţa alocaţiilor resurselor pentru remunerearea apărării criminalilor.
§ 7. ASOCIAŢIA AMERICANĂ A JURIŞTILOR.
Cea mai influinţabilă şi grandioasă organizaţie obştească a avocaţilor este Asociaţia
Americană a Juriştilor (A.A.J.). Membrii acestei organizaţii sunt enumeraţi la mai bine de
40000022 persoane. Majoritatea A.A.J.o constituie avocaţii. Concomitent cu membrii ei pot fi şi
juriştii organizaţiilor statale, juriştii practicieni, studenţii facultăţilor juridice. Sunt membrii ai
A.A.J. şi organizaţiile (circa 35) profesionale de jurişti ; de exemplu Uniunea judecătorilor,
Asociaţia avocatelor – doamne, Asociaţia avocaţilor în cauzele penale ş.a.
Activitatea A.A.J.cuprinde toate aspectele funcţionării sistemului de drept în S.U.A.: de
la problemele eticii profesionale la elaborare a proiectelor de legi de importanţă practică
deosebită. Asociaţia se pronunţă cu inţiativă legislativă în diferite ramuri ale dreptului,
recomandările ei bineficiază unificarea legislaţiei, elaborează principii de iniţiere a sistemului
judiciar cu participarea avocatului. În baza încheierilor A.A.J. se pronunţă Preşedintele S.U.A.
şi Senatul, la numirea şi aprobarea în funcţii a judecătorilor federali, inclunzînd membrii
Judecătoriei Supreme a S.U.A., candidaturi la posturile în eşaloanele superioare a Ministerului
Justiţiei, a acuzatorilor federali.
22 Ibidem, pag. 101.
41
Membrii A.A.J. pot fi cetăţenii S.U.A., ce posedă diploma juridică şi admişi la practica
avocaturii. Juriştii altor ţări, neadmişi la practica de muncă în S.U.A. au posibilitate de a fi
membri cu cetăţenie străină.
§ 8. BAZA JURIDICĂ A ACTIVITĂŢII AVOCATURII
În S.U.A. nu există un act normativ, care ar întări dreptul avocatului în procedura
judiciară. Statutul apărătorului se apreciază de morală, obicei, precedentul juridic, normelor
eticii profesionale. Condiţiile de bază de participare a avocatului în procedura judiciară sunt
stipulate în modificarea VI (an.1791) a Constituţiei S.U.A.:” În orice caz de urmărire penală,
învinuitul are dreptul... la citaţia obligatorie a martorilor din partea sa, precum şi ajutorul
avocatului din partea apărării sale.
La rîndul său această modificare şi-a găsit dezvoltare, oglindire într-un şir de ho-tărîri
judecătoreşti (1963, dosarul „ Ghideon contra Uăintrait ”-ului, 1966, dosarul „ Mi-randa contra
statului Arizon”, 1977, dosarul „Briuer contra lui Valiams ş.a.). Esenţa acestor hotărîri se referă
la următoarele principii :dreptul la avocat este fundamental şi este necesar pentru o judecare
obiectivă, prin aceasta dreptul la avocat îl are fiecare cui i s-a încriminat răspundere penală cu
pedeapsă sub formă de privaţiune de libertate. Avocatul trebuie să participe în acele acte
procesuale, în care acordă învinuitului ajutor pentru a se orienta în problemele de drept,
consultăndu-l în cazul cînd îl contravine o altă parte procesuală”.23
În acest fel, participarea avocatului apărător este obligatorie în orice şedinţă de judecată,
indiferent de faptul în caz că inculpatul a recunoscut vinovăţia ori nu.
§ 9. ETICA AVOCATULUI AMERICAN
În privinţa precedentelor judiciare în S.U.A. s-au elaborat cărţi voluminoase de etică
profesională. Fiecare avocat trebuie să fie loial complect în privinţa clientului său. Există în
S.U.A. unele aspecte din aceste domenii (relaţii avocat-client). Informaţia ce este cunoscută din
studierea dosarului, comunicarea avocatului de la client este confidenţială. Avocatul într-o
formă unilaterală nu poate descoperi informaţia secretă, iar statul nu-l poate impune de a
divulga această informaţie. Avocatul american aplică toate procedeele tactice de apărare, fiind
coordonate, convenite cu normele eticii profesionale, pentru a-i asigura clientului desfăşurarea
judecării obiective întradevăr.
23 Ibidem, pag. 103.
42
Mai întîi de toate avocatul este independent, se bucură de respectarea în lucrul său a
principiului individualităţii atît în viaţa personală, cît şi cea profesională. Poziţia avocatului nu
depinde, ori nu ar trebui să depindă de poziţia acuzării de stat. Anume acei avovaţi, care şi-au
luat asupra lor interesele învinuitului în cele mai detestabile infracţiuni, sau fiind în aprecieri
netradiţionale în societate, au intrat în istoria statisticii de avocatură americană.
§ 10. ADMITEREA AVOCAŢILOR CU CETĂŢENIE STRĂINĂ LA
PRACTICA JURIDICĂ AMERICANĂ.
Ministerul Justiţiei în consideraţia sa poate fără examene să elibereze licenţă la servicii
în calitatea de consultant juridic într-un stat american străinului, care corespunde vîrstei mai
mare de 26 ani şi următoarelor cerinţe:
această persoană într-un stat străin, timp de 5 ani şi mai mulţi, premărgători adresării a
fost avocat.
Este înzestrată cu capacităţile morale şi corespunde aptitudinilor profesionale de a fi
membru al Asociaţiei Juriştilor din statul respectiv.
De a acorda consultanţă juridică în stat şi de a avea în acest scop un oficiu.
Pentru a argumenta circumstanţele susmenţionate, pretendentului-i este necesar de a
prezenta secretarului următoarele documente:
1. adeverinţă, eliberată de organizaţia profesională ori instituţia statală cu indicarea
timpului de admitere la avocatură;
2. scrisoare-recomandare de la unul din membrii organului executiv ori profesional,
sau de la unul din judecători a instanţei superioare a statului străin;
3. traducere notarială în formă corespunzătoare a scrisorii-recomandare în limba
engleză;
4. alte acte, adeveritoare a studiilor şi calificarea profesională a adresantului, a
calităţilor morale şi a aptitudinilor, adeverinţă de naştere24 (diploma de
licenţă, pregătirea teoretico-ştiinţifică, curriculum vitae, fişierul de evidenţă
personală etc.).
Evident, reiese că un avocat moldovean, respectînd cerinţele susmenţionate, prcum şi
normele eticii profesionale internaţionale, cunoscînd limba şi istoria, cultura ţării, poate deveni
în perspectivă un ”sol de apărare” a valorilor drepturilor şi libertăţilor oamenilor pe vechiul
24 В.Н.Буробин «Адвокатская деятельность» М. 2001, стр.104.
43
continent american – dovadă a afirmărilor reforemelor democratice în Europa, respectiv în
Republica Moldova după anul 1988.
§ 11. AVOCATURA ÎN FRANŢA.
Începînd cu sfîrşitul sec.XIX în Franţa s-a instituit principiul independenţei profesiei de
avocat, care tradiţional şi-a ocupat locul prestigios în viaţa societăţii franceze. Avocaţii din
această ţară dintotdeauna aveau o mai mare libertate decît în alte ţări ale Europei, fapt ce a
permis formarea pluralizmului tradiţiilor avocaturii franceze.
Acum în Franţa muncesc circa 19000 avocaţi.25 Dacă la această ”armată” de adăugat
numărul grandios de servicii ajutătoare, centre şi instituţii de cercetare ştiinţifică, atunci va fi
evidentă importanţa avocaturii ca instituţie socială, care joacă un rol important în stat, în genere
în Europa.
Pînă a ne opri la întrebarea organizării de avocatură, trebuie de răspuns la întrebarea: cine
este avocatul francez ?
În ultimii 30 ani, avocatura în Franţa a parcurs modificări esenţiale. Conform Legii de la
31 decembrie, 1971, s-a efectuat fuziunea unui şir de profesii de apărare într-o singură profesie
– avocatura.
În prezent există trei categorii de avocaţi, cu dreptul de a se pronunţa în judecată:
prima – avocaţi cu dreptul de a reprezenta interesele clientului în judecătorii de prima
instanţă, a doua – avocaţii cu dreptul de a apăra în instanţele de Apel şi, a trea categorie –
apărarea în instanţele supreme.
§ 12. ADMITEREA LA AVOCATURĂ
Condiţiile de admitere la avocatură în Franţa sunt foarte riguroase şi se reglementează
prin Decretul an.1972.
Mai întîi de toate se cere cetăţănie franceză şi diploma de specialist al instituţiei
superioare de învăţămînt (minimum magistru în drept), precum şi excluderea antecedentelor
penale, mustrări pentru încălcarea disciplinei, contravenţii administrative, bancrotizări în firmă
sau organizaţii.
25 Е.П.Фёдоров « Адвокатская деятельность” М. 2001, стр.105.
44
Persoanele ce corespund cerinţelor susmenţionate susţin examene de înmatricu-lare în
Centru de pregătire profesională ( 2 scrise şi unul oral ), studiază un an după facultatea teoretică
şi stagierea, apoi susţin examene de absolvire (1 scris şi 3 orale ).
Dacă respectă aceste condiţii, juristul este admis în asociaţia avocaţilor şi depune
jurămînt: „ Jur ca avocat să îndeplinesc funcţiile mele cu onoare, demnitate, independent,
cinstit şi uman ”.26 Anterior înmînării adeverinţei, susţine stagierea obligatorie de 2 ani în
calitate de avocat de acum. Avocat în Franţa poate deveni cetăţeanul statului, diploma de studii
superioare fiind recunoscută anterior bilateral. De asemenea, străinii trebuie să corespundă unor
exigenţe deosebite.
§ 13. STRUCTURA AVOCATURII ÎN FRANŢA.
Avocaţii francezi se unesc în asociaţii. În fiecare regiune există doar o asociaţie( la 181
de regiuni corespunde atîtea asociaţii).27 Fiecare asociaţie este independentă, suverană,
elaborează regulamentul intern, avînd patrimoniul său propriu. Şeful asociaţiei avocaţilor este
preşedintele, ales cu vot secret de către membrii asociaţiei (incluzînd stagierii) pe un termen de
2 ani. În competenţa preşedintelui intră reprezentarea intereselor asociaţiei în faţa organizaţiilor
publice şi a celor obşteşti, rezolvarea conflictelor între avocaţi, aplicînd pedepse disciplinare
avocaţilor asociaţiei, dirijază serviciile asociaţiei.
La nivel naţional, avocatura în Franţa este reprezentată de Uniunea Asociaţiilor
Avocaţilor, care se alege de către membrii asociaţiei.
Activitatea de bază a Uniunii Asociaţiilor avocaţilor francezi este de a coordona
programa centrelor de instruire a avocaţilor, reprezentarea comunităţii avocaţilor în faţa
organelor publice şi societăţii. De asemenea Uniunea Asociaţiilor de avocaţi are dreptul de a
elabora normele de etică profesională (deontologii ) corespunzătoare.
Avocaţii francezi muncesc independent ori unindu-se în condiţiile colegialităţii cu alţi
avocaţi. Din 1992 dumnealor li s-a permis de a lucra şi în organizaţii comerciale. În afară de
aceasta, avocatul are posibilitate de a angaja alţi avocaţi. Avocatul, muncind prin angajament la
un altul, nu are dreptul de a avea clienţii săi. Toată răspunderea juridico-civilă o poartă avocatul
ce a angajat. Formele de conlucrare sunt variate şi se clasifică pe măsura responsabilităţii
avocatului pentru activitatea partenerului, precum şi remunerarea muncii. Tradiţionale sunt
asociaţiile tovărăşiei civile-profesionale.
26 Ibidem.27 Ibidem.
45
Asociaţia- este o reuniune de avocaţi, din care fiecare personal răspunde în faţa clientului
său. Dreptul membrilor asociaţiei poartă un caracter particular şi el îşi apără independenţa sa.
Acordul de formare a asociaţiei se aduce la cunoştinţă Uniunii Asociaţiilor avocaţilor.
O formă ce prezintă interes pentru noi o reprezintă tovărăşia civilo-profesională( T.C.P.),
care-i supusă înregistrării ca persoană juridică şi este inclusă în lista asociaţiilor de avocaţi.
Membrii T.C.P.- ului nu primesc onorarii, ci doar cota-parte din venit, conform cuantumului
stabilit de capital. Cheltuielile curente se suportă de către T.C.P. şi avocaţii nu sunt supuşi
sistemului de impozitare.
§ 14. REMUNERAREA AVOCAŢILOR.
Deoarece profesia de avocat este atribuită de lege ca fiind independentă, amestecul în
relaţiile financiare dintre avocat şi client se limitează. Baza juridică a relaţiilor dintre avocat şi
client o constituie acordul bilateral. Articolul 10 din Legea cu privire la Statutul avocaţilor
prevede, că tarifele de alcătuire a documentelor procesual-civile şi participarea la acţiuni de
anchetă se stabilesc de legislaţia procesual-civilă. Onorariul pentru consultare, ajutor în
instanţă, sfătuirea, alcătuirea actelor de procedură se stabilesc de comun acord cu clientul.
§ 15. ASISTENŢA JURIDICĂ GRATIS ÎN FRANŢA.
Problemele Franţei în sfera acordării ajutorului juridic gratis ori cu facilităţi sunt
asemănătoare cu problemele din Republica Moldova. Remunerarea avocatului în aceste cazuri
este săracă, simbolică, cu achitări întîrziate, avînd în vedere că astfel de ajutoare se oferă circa
50% din numărul tuturor cauzelor penale. Situaţia se complică, datorită admiterii avocaţilor la
apărare prin numire.
După reformele din ianuarie 1972, a apărut posibilitatea de a scuti clienţii de unele taxe
de cheltuieli judiciare, ce a adus mulţumire în rîndurile celor nu prea bogaţi şi nedisponibili de
a achita toate cheltuielile într-un proces.
§ 16. RESPONSABILITATEA AVOCAŢILOR FRANCEZI.
46
Avocatul este responsabil pentru activitatea de exercitare a funcţiei profesionale. Mai întîi
de toate este vorba de răspunderea procesual-civilă, temeiurile cărora apar cît în cadrul
procesului atît şi în afara lui. De obicei răspunderea este prevăzută pentru aprecierea greşită a
esenţei fenomenului pentru încălcarea gestionării cauzei, nerespectarea obligaţiunilor.
Responsabilitatea avocatului se garantează de Lege în formă de asigurare a răspunderii
profesionale. Cu măsură disciplinară se tratează şi avocatul din partea asociaţiei avocaţilor. Din
1992, odată cu reformele din ţară s-a format „uniunile de stimulare economică”28, care
stimulează membrii săi, avocaţii, conform cerinţelor, necesităţilor de existenţă vitală.
ANEXA 2.
28 Адвокатская практика, 1998, № 1-2, стр.54
47
CODUL DEONTOLOGIC AL AVOCAŢILOR BAROULUI DIN REPUBLICA
MOLDOVA
adoptat la Congresul Avocaţilor
din 20 decembrie, 2002, Chişinău.
În Republica Moldova avocatul îndeplineşte un rol eminent în protecţia drepturilor şi
libertăţilor fundamentale ale omului.
Scopul exercitării profesiei de avocat îl constituie acordarea de asistenţă juridică
calificată persoanelor fizice şi juridice în apărarea drepturilor, libertăţilor şi intereselor lor
legitime.
În executarea profesiei avocatului este obligat să acţioneze pentru asigurarea accesului
liber la justiţie şi a dreptului la un proces echitabil, să acţioneze prin toate mijloacele legale
pentru a proteja profesia, demnitatea şi onoarea corpului de avocaţi.
Libertatea şi independenţa profesiei de avocat sunt atribute excluzive ale persoanei ce
exercită profesia în temeiul legii şi al prezentului Cod.
Normele de deontologie profesională din prezentul Cod sunt destinate să garanteze buna
îndeplinire de către avocat a misiunii sale pentru buna funcţionare a justiţiei şi realizarea
drepturilor juridice.
Jurămîntul avocatului constituie esenţa juridico-morală de exercitare a profesiei.
Nerespectarea jurămîntului şi a normelor prezentului Cod va constitui temei pentru intentarea
unei proceduri de răspundere disciplinară a avocatului.
În exercitarea dreptului său de a asista şi a reprezenta clientul în faţa tuturor instanţelor,
autorităţilor şi instituţiilor avocatul este în drept să aplice orice mijloace de exercitare a
dreptului de apărare prevăzute de lege.
1. INDEPENDENŢA
1. Exercitînd profesia de avocat, fiecare este obligat să întreprindă măsuri
corespunzătoare pentru a asigura independenţa şi libertatea de exercitare a profesiei.
Multitudinea îndatoririlor care îi revin avocatului impune din partea acestuia o independenţă
absolută, liberă de orice influienţă, chiar şi de influienţa derivată din propriile sale interese sau
datorită influienţelor din partea terţelor persoane.
48
2. Astfel, avocatul trebuie să evite orice prejudecare a independenţei sale şi să vegheze de
a nu neglija etica sa profesională.
2. ÎNCREDEREA ŞI INTEGRITATEA MORALĂ
1. Relaţiile dintre avocat şi client sunt bazate pe onestitate, probitate, echitate,
corectitudine, sinceritate şi confidenţialitate.
2. Responsabilitatea avocatului include în sine atât comportamentul acestuia în
exercitarea profesiei cît şi în afara ei.
3.CONFIDENŢIALITATE.
Natura misiunii avocatului este prezumată de a fi depozitarul secretelor clienţilor săi şi al
comunicărilor confidenţiale, fiind un drept şi o datorie fundamentală a avocatu-lui.
Obligaţia de a păstra secretul profesional îl constituie chestiunile cu care o persoană s-a
adresat după asistenţă juridică, esenţa consultaţiilor oferite de avocat, procedeele de strategie şi
tactică a apărării sau reprezentării, datele privind persoana, care s-a adresat după asistenţă şi
alte împrejurări care rezultă din activitatea profesi- onală a avocatului.
Obiectul confidenţialităţii se extinde asupra tuturor activităţilor avocatului şi asociaţilor
biroului. Nici o presiune a unei autorităţi publice sau de altă natură nu-l poate obliga pe avocat
să divulge secretul profesional, cu excepţia cazurilor expres prevăzute de lege sau pentru a
intenta o acţiune, ori pentru a asigura apărarea în cadrul unui litigiu dintre avocat şi client.
4.INCOMPATIBILITĂŢI.
Profesia de avocat în Republica Moldova este incompatibilă cu:
a) orice funcţie retribuită, cu excepţia funcţiilor legate de activitatea ştiinţifică şi
didactică, precum şi de activitatea în calitate de arbitru al judecăţii arbitrale
(arbitrajul);
b) activitatea de întreprinzător;
c) activitatea de notar.
5. PUBLICITATEA PERSONALĂ
49
1. Avocatului i se interzice să facă publicitate, direct sau indirect, activităţii sale
profesionale.
2. Interdicţia specificată nu se aplică în cazul cînd în publicaţiile informaţionale, în
formularele oficiale, în plicuri, în cărţile de vizită şi pe internet se conţin date despre avocat.
3. Oficiul avocatului nu poate fi amplasat în incinta clădirilor în care funcţionează
organele de anchetă, procuratură, instanţele de judecată, precum şi la domiciliul acestuia.
6. INTERESUL CLIENTULUI.
1.În conformitate cu legea şi cu normele de deontologie, avocatul are obligaţia de a
apăra interesele clientului său, chiar în raport cu propriile sale interese, cu interesele altui
avocat sau interesele statului.
7.RELAŢIILE CU CLIENŢII.
1.Avocatul acţionează doar atunci cînd este împuternicit de clientul său, potrivit
contractului cu acesta ori în cazul cînd este numit din oficiu, la cererea organului de urmărire
penală sau judecată, sau acordă la solicitare asistenţă juridică gratuită.
2.Avocatul îşi consultă clientul în mod conştiincios şi cu diligenţă, informează clientul
cu privinţă la evoluţia cauzei ce i-a fost încredinţată.
3.Avocatul nu este în drept să accepte o cauză atunci cînd cunoaşte cu certitudine că nu
are competenţa necesară pentru a se ocupa de această cauză, exceptînd cazul în care cooperează
cu un alt avocat, care are competenţa necesară.
4.Avocatul nu poate accepta o cauză atunci cînd datorită altor obligaţii se află în
imposibilitate de a se ocupa de ea cu promptitudine, sau de a consulta corect clientul.
5.În cazul în care avocatul se află în imposibilitate de a-şi exercita atribuţiile, trebuie să se
asigure, ca respectivul client să-şi poată găsi un timp util, un alt avocat care să-i ofere asistenţă
juridică, pentru a se evita prejudicierea clientului.
6.Relaţiile cu clientul trebuie să fie oficiale, bazate pe respect reciproc.
7.Avocatul nu este în drept să accepte o propunere frauduloasă şi este dator să acţioneze
în conformitate cu legea.
8. CONFLICTUL DE INTERESE.
50
1.Avocatul nu este în drept să consulte, să reprezinte ori să apere mai mult de un client în
una şi aceiaşi cauză atunci cînd interesele acestora sunt conflictuale sau cînd există realmente
riscul de a apărea astefel de conflicte de interese.
2.Avocatul trebuie să se abţină, să se ocupe de cauzele tuturor clienţilor implicaţi, atunci
cînd intervine un conflict de interese ale acestora, cînd secretul profesional riscă să fie violat,
sau cînd independenţa sa riscă să fie pusă la îndoială.
3.Avocatul nu este în drept să accepte o cauză a unui nou client, dacă secretul
informaţiilor încredinţate de un vechi client riscă să fie divulgate si atunci cînd cunoaşterea de
către avocat a cauzelor vechiului său client îl favorizează pe noul client în mod nejustificat.
9.STABILIREA ONORARIILOR.
1.Avocatul trebuie să-şi informeze clientul privitor la onorariu, iar valoarea onorariilor
trebuie să fie echitabilă şi justificată.
2.Cînd avocatul solicită deschiderea unui cont cu titlul de avans asupra cheltuielilor şi/sau
a onorariului, acesta nu trebuie să depăşească o estimare rezonabilă a onorariului şi a
cheltuielilor probabile în cauză. În cazurile patrimoniale onorariul nu poate depăşi 30% din
acţiuni.
3.În cazul neachitării avansului solicitat, avocatul este în drept să renunţe de a se mai
ocupa de cauză, sau se poate retrage din ea, respectînd dispoziţiile p.7 al.6 al prezentului cod.
10. ÎMPĂRŢIREA ONORARIULUI CU O PERSOANĂ CARE NU ESTE AVOCAT.
1.Avocatului îi este interzis să împartă onorariul cu o persoană care nu este avocat.
2.Prevederea menţionată nu se aplică sumelor sau compensaţiilor predispuse de către
avocat moştenitorilor unui avocat decedat sau unui alt avocat care şi-a dat demisia pentru a se
prezenta ca succesor al clientelei acestuia.
11.RELAŢIILE CU ORGANELE DE URMĂRIRE PENALĂ, INSTANŢELE DE
JUDECATĂ ŞI AUTORITĂŢILE PUBLICE.
51
1.În raporturile cu organele de urmărire penală, instanţele judecătoreşti şi autorităţile
publice, avocatul este dator să aibă un comportament respectuos şi loial. Trebuie să respecte în
şedinţe solemnitatea şi caracterul contradictorial al dezbaterilor. Apără şi reprezintă clientul în
mod conştiincios, fără a ţine cont de propriile sale interese sau ale terţei persoane şi nici de alte
circumstanţe ce l-ar putea influinţa.
2.Avocatul nu este în drept să furnizeze judecătorului, cu bună ştiinţă, o informaţie falsă
ori de altă natură, să-l inducă pe acesta în eroare.
3.Normele aplicabile în cazul relaţiilor dintre avocat şi judecător se aplică în egală
măsură şi în cadrul relaţiilor avocatului cu reprezentanţii organelor de urmărire penală sau ai
autorităţilor publice.
12.RAPORTURILE DINTRE AVOCAŢI.
1.Colegialitatea.
a) Colegialitatea impune ca relaţiile dintre avocaţi să fie bazate pe încredere, spre
interesul clientului şi pentru a evita atît procesele inutile, cît şi orice compartiment
succesibil să afecteze reputaţia profesiei.
b) Colegialitatea nu poate fi în contradicţie cu interesele avocaţilor şi interesele
clienţilor.
c) Avocatul este obligat să manifeste faţă de orice coleg avocat un comportament
colegial şi loial.
d) Adresîndu-se către un alt coleg avocat, sau vorbind despre acesta, avocatul este
obligat, înainte de a-i pronunţa numele şi prenumele acestuia, să utilizeze cuvintele
“domnul avocat”, “doamna avocat”, iar în adresare către membrii Consiliului
Baroului, membrii Comisiei de licenţiere a profesiei de avocat, membrii Comisiei
pentru etică şi disciplină şi către şeful biroului de avocaţi să utilizeze cuvîtul
“maiestre”.
2.Cooperarea dintre avocaţii altor state.
a) este de datoria oricărui avocat ca la solicitarea unui avocat dintr-un alt stat, să se
abţină să accepte o caouză pentru care nu are competenţa necesară; pentru astfel de situaţii, el
trebuie să-şi ajute colegul să intre în contact cu un alt avocat, care să fie în măsură să-i ofere
serviciul cerut.
52
b) Atunci cînd avocaţii din două state diferite lucrează împreună, amîndoi au datoria de a
ţine cont de diferenţele care pot exista între sistemele lor de drept, barourile lor, competenţele
şi obligaţiile lor profesionale.
3.Corespondenţa între avocaţi.
a) Avocatul, care adresează altui avocat printr-o comunicare prin care doresşte să i se
confere informaţie cu caracter confidenţial, va trebi să precizeze acest lucru din momentul
expedierii respectivei comunicări.
b) În cazul în care destinatarul comunicării nu este în măsură să-i confere acestuia un
caracter confidenţial, el v-a trebui s-o returneze expeditorului fără a cunoaşte conţinutul
acestuia.
4.Onorariile pentru recomandare.
a) Avocatul nu poate nici să pretindă şi nici să accepte din partea altui avocat sau din
partea unui terţ un onorariu, un comision, sau vre-o altă compensaţie pentru faptul că a
recomandat un avaocat unui client sau a trimis un client la un avocat.
b) Avocatul nu poate transmite nimănui un onorariu, un comision şi nici o altă
compensaţie în contrapartidă pentru că i-a fost prezentat un client.
5.Comunicarea cu partea adversă.
Avocatul nu poate intra în relaţie directă cu o persoană, cu privire la o anumită cauză,
atunci cînd ştie că această persoană este reprezentată sau este asistată de un alt avocat,
exceptînd cazul în care el are acordul colegului său şi se angajează să-l ţină pe acesta la curent.
6.Schimbarea avocatului.
a) Un avocat nu poate succeda altui avocat apărarea intereselor unui client, într-o cauză
determinată, decît cu condiţia, ca în prealabil să-şi fi anunţat colegul şi să se fi asigurat că au
fost luate măsurile necesare în vederea cheltuielilor şi a onorariilor datorate acestuia. Totuşi,
această îndatorire nu-l face pe avocat personal răspunzător de plata clienţilor şi a onorariilor
datorate predecesorului său.
b) În cazul în care, spre interesul clientului, se impune luarea unor măsuri urgente,
înainte de a putea fi îndeplinite condiţiile stabilite în aliniatul de mai sus, avocatul poate lua în
consideraţie aceste măsuri cu condiţia de a-l informa neîntîrziat pe predecesorul său.
7.Pregătirea tinerilor avocaţi.
Pentu a întări îcrederea şi cooperarea dintre avocaţi spre interesul bineînţeles al clienţilor,
este necesar să fie încurajată dobîndirea unei mai bune cunoaşteri a legilor şi a normelor
procedurale aplicabile. În acest scop, avocatul este obligat să ia atitudine cu toată diligenţa în
pregătirea la nivel avansat a tinerilor avocaţi.
53
În calitate de îndrumător al unui stagiar poate fi avocatul, recomandat de Consiliul
Baroului, care întruneşte înalte calităţi morale şi profesionale, exercită profesia nu mai puţin de
5 ani şi dispune de condiţii suficiente (masă, scaun, literatură etc.) pentru a asigura stagiul.
8.Litigiile dintre avocaţi.
a) Atunci cînd un avocat este de părere că un coleg avocat a încălcat o normă deontologică,
el trebuie să-i atenţioneze acest lucru.
b) Atunci cînd între avocaţi apare un difirend personal, de natură profesională, aceştea
trebuie să încerce mai întîi să-l soluţioneze pe cale amiabilă.
c) Înainte de a porni o procedură împotriva unui coleg, pe tema unui conflict de interese,
avocatul trebuie să informeze Baroul pentru a-i permite să-şi dea concursul în vederea
soluţionării diferendului pe cale amiabilă.
54
55
ANEXA 3.
CODUL DEONTOLOGIC AL ASOCIAŢIEI INTERNAŢIONALE A
AVOCAŢILOR. CODUL INTERNAŢIONAL DE DEONTOLOGIE
(adoptat iniţial în 1956 – ediţia din 1988) – traducere din l. Engleză)
1. PREAMBUL
Asociaţia Internaţională a Avocaţilor este o federaţie de asociaţii naţionale de avocaţi.
Membrii ei sunt persoane fizice şi asociaţii. Majoritatea asociaţiilor care sunt membre au
elaborat coduri deontologice vizînd ghidarea sau exercitarea profesiei de avocat. Acest cod este
aplicabil tuturor avocaţilor teritoriali.
Nici o dispoziţie a acestui cod nu scuteşte avocatul de obligaţia de a se conforma
cerinţelor legii sau regulilor de conduită profesională, pe care el le poate aplica în orice
jurisdicţie teritorială dată. Acest cod reafirmă într-o mare măsură elementele care figurează în
aceste prescripţii şi constituie un ghid în ceia ce priveşte conduita pe care Asociaţia
internaţională a avocaţilor doreşte s-o propună pentru respectare ansamblului de avocaţi, căror
li se livrează o practică internaţională a meseriei lor.
Asociaţia internaţională a avocaţilor poate atrage atenţia asociaţiilor cointeresate la
incidentele relative aparente ca urmare a nerespectării acestor prevederi
2. REGULAMENT
1. Un avocat care întreprinde o muncă profesională într-o jurisdicţie teritorială
trebuie să se supună normelor de deontologie profesională a ţării în care el munceşte.
2. Un avocat trebuie să păstreze cu orice preţ onoarea şi demnitatea profesiei sale. În
meseria sa, la fel şi în viaţa personală el trebuie să se abţină de comportamentul deviant, pentru
a nu discredita corpul profesional, membrul cărui este.
3. Un avocat trebuie să fie independent în exercitarea funcţiilor sale. Dacă lu crează
singur ori într-o asociaţie, fiind autorizat, nu trebuie să se angajeze la o altă muncă sau
activitate economică, dacă riscă să-şi piardă independenţa.
4. Un avocat trebuie să-şi trateze colegii săi cu curiozitate şi egalitate. Conlucrînd cu un
coleg străin îi va acorda acestuia prioritate, dacă este vorba de consultaţie juridică şi nu de
afacere.
56
5. Fără reglementare legislativă ori obişnuită, care este contrară ţării în discuţie,
toate comunicările orale sau scrise între avocaţi poartă un caracter confidenţial în privinţa
instanţelor.
6. Avocatul trebuie să dea dovadă de respectul impus din partea instanţei judiciare şi
trebuie să apere interesele clienţilor săi fără temeri şi fără consideraţii de consecinţe eventuale
ruşinoase. Nici într-un caz un avocat nu trebuie să aducă în instanţa judiciară informaţii
inexacte, ori opinii, care ştie că sunt contrare legii.
7. Un avocat nu trebuie să convină direct într-un acord particular cu o persoană
care este versată în acord cu alt avocat fără acordul ultimului.
8. Avocatul ar trebui să facă publicitate, fiind autorizat de regulile în vigoare din
instituţia unde munceşte şi nu va face publicitate din munca ce o prestează în ţara unde acest
lucru este interzis.
9. Avocatul n-ar trebui să accepte asistenţa juridică în caz că:
a) clientul îl angajează direct, fără consimţămîntul lui;
b) asistenţa juridică e transmisă de organul competent de la un alt avocat;
10. Avocatul trebuie să asigure clientului consultaţie sinceră la toate etapele asis
tenţei juridice. Acest principiu este valoros la fel dacă efectuiază apărarea, consultarea din
oficiu a unui sărac. Avocatul este liber de a refuza ori accepta asistenţa juridică în orice
condiţii, cu excepţia dacă i se încredinţează de către organul competent şi nu trebuie să se
retragă de la acordarea asistenţei juridice în realizare doar din considerentul motivului serios şi
dacă e posibil să nu dăuneze clientului său. Apărarea sau consultarea clientului, în virtutea unui
drept sau privilegiu nu trebuie să conducă ori să fie ca consecinţă încălcarea legii.
11. Avocatul nu trebuie să convingă clientul de a înainta o acţiune în justiţie.
12. Avocatul nu trebuie să manifeste interes financiar în acordul de asistenţă juri
dică, cu atît mai mult nu trebuie să urmărească bunurile clientului într-un proces nesoluţionat în
instanţa judiciară.
13. În materie litigioasă, avocatul nu trebuie să reprezinte interesele clienţilor, iar
în materie nelitigioasă – doar după arătarea tuturor motivelor conflictelor reale.
14. Dacă avocatul este informat de instanţa judiciară şi rugat să nu releveze
comunicarea, respectînd demnitatea profesiei sale, el nu o va divulga. Acest
principiu se referă şi la avocaţii stagiari.
15. În cadrul unei asistenţe juridice în privinţa patrimoniului, avocatul trebuie să
acţioneze cu promptitudine şi o diligenţă extremă, neconfundînd patrimoniul său propriu cu cel
al clienţilor.
57
16. Avocatul poate cere preavizul pentru acoperirea cheltuirlilor pentru volumul
de lucru necesar şi ea trebuie să fie raportată la suma totală calculată.
17. Avocatul nu trebuie să scape din vedere că trbuie să dea prioritate nu doar
dreptului său de a fi remunerat pentru serviciile sale, ci să ia în consideraţie şi interesele
clienţilor săi, precum şi exigenţele, sarcinile şi scopurile justiţiei.
18. Cu condiţia că va fi autorizat de lege, ori de experienţa profesională, contrac
tul în care avocatul îşi cere onorariul, avînd tendinţă de creştere, depinzînd de riscul
incertitudinii – este supus controlului instanţei judiciare în ce priveşte caracterul său rezonabil.
19. Avocatul care îndrumează clientul unui alt avocat nu este participant la sta
bilirea măsurii asistenţei şi a onorariului, şi nu poate pretinde la cotă parte.
20. Avocatul trebuie să vegheze ca serviciile sale şi numele său să nu figureze
într-o altă direcţie, decît acea ce duce la înfăptuirea justiţiei. Va exclude persoanele care nu sunt
autorizate legal de a exrcita funcţia de avocat, indiferent de tradiţia ţării ori în pofida legii.
Toate atribuţiile sale le îndeplineşte din numele avocatului calificat.
21. Nu este contrar pentru avocat deontologia, dacă se limitează sau se extinde
responsabilitatea sa profesională, cu condiţie că nu este interdicţie locală statutară sau
constituţională.
58
ANEXA 4.
PRINCIPII CĂLĂUZITOARE A CONSILIULUI MINIŞTRILOR.
(RECOMANDAREA 2000 )-21
Conceptul integrării europene are referinţă şi în direcţia implementării unor cerinţe
adecvate statelor membre. Privind libertatea exescitării profesiei de avocat, Consiliul
Miniştrilor în corespundere cu art.15 b din statutul Consiliului Europei a adoptat
RECOMANDAREA (2000)-21, care constă în următoarele principii călăuzitoare :
PRINCIPIUL 1 – Principii generale cu privire la libertatea de exercitare a profesiei de
avocat
1. Trebuie efectuate măsurile necesarte pentru a respecta, proteja şi promova libertatea de
exercitare a profesiei de avocat fără discriminare ori intervenţie nejustificată din partea
publicului sau autorităţilor, în special în prevederile dispoziţiilor pertinente ale Convenţiei
Europene a Drepturilor Omului.
2. Deciziile cu privire la autorizaţia de a practica profesia de avocat sau de a avea acces la
ea trebuie să fie luate de către o instanţă independentă.Oricare ar fi ele, aceste decizii luate de
către o instanţă independentă ori neindependentă, trebuie să constituie obiectul unui recurs în
faţa unui tribunal independent.
3. Avocaţii trebuie să dispună de libertatea opiniei, exprimării, deplasării, asocierii şi
întrunirii, în special să dispună de dreptul de a participa la elaborarea actelor normative, să
participe la modificările curente.
4. Avocaţii n-ar trebui să sufere ori să fie ameninţaţi de aplicarea unor sancţiuni sau să
constituie obiectul unor presiuni atunci cînd ei activează în conformitate cu deontologia lor
profesională.
5. Avocaţilor trebuie să li se asigure accesul la clienţii lor, în special la persoanele private
de libertate pentru a avea posibilitate de a-i consulta în mod individual şi a le reprezenta
conform deontologiei lor.
6. Trebuie luate toate măsurile necesare pentru a supravegea respectarea secretului
profesional în relaţiile dintre avocaţi şi clienţi.
59
7. Avocaţilor n-ar trebui să li se refuze accesul la tribunal , în faţa căruia ei sunt obligaţi
să se prezinte şi să ia cunoştinţă cu toate dosarele pertinente atunci cînd ei apără drepturile şi
interesele clienţilor, conform deontologiei profesiei lor
8. Toţi avocaţii participanţi la proces trebuie să bineficieze de aceiaşi atitudine din partea
tribunalului.
PRINCIPIUL II. Deprinderea juridică, perfecţionarea continuă şi accesul la profe
sia de avocat.
1. Deprinderea juridică, accesul la profesia de avocat şi exercitarea ei nu trbuie să fie
refuzată nimănui din motive nefondate: sex, rasă, culoare, religie, opinii politice sau
orice altă opinie, origine etnică sau socială, avere ş.a.
2. Trebuie efectuate toate măsurile necesare pentru a garanta, ca practica juridică şi
moralitatea de un înalt nivel să fie principalele premize pentru accesul la profesie şi
pentru asigurarea formării, perfecţionării continuie a avocaţilor.
3. Practica juridică, inclusiv programele de perfecţionare continuă va consolida competenţa
juridică în domeniul drepturilor omului.
PRINCIPIUL III Rolul şi îndatoririle avocaţilor.
16. Asociaţiile de barouri şi alte asociaţii profesionale ale avocaţilor trebuie să
stabilească regului profesionale şi coduri deontologice, trebuie să supravegheze ca avocaţii să
apere drepturile şi interesele legitime ale clienţilor absolut independent, echitabil şi conştient.
17. Avocaţii trebuie să respecte secretul profesional în conformitate legislaţia,
regulamentele şi deontologia profesiei lor. Divulgarea secretului, fără consimţămîntul
clientului, trebuie să constituie obiectul sancţiunilor prevăzute.
18. Obligaţiile faţă de client ar trebui să fie :
a) să-i consulte în ceia ce priveşte drepturile şi obligaţiunile juridice, precum şi
rezultatul relativ, consecinţele cauzei, inclusiv şi onorariul;
b) să soluţioneze cauzele pe cale amiabilă;
c) să întocmească actele necesare pntru a proteja, a respecta şi a aplica drepturile în
interesele clienţilor lor;
d) să prevină conflictul de interese ;
e) să nu accepte o şarjă de lucru excesivă, pe care nu sunt în măsură să o îndeplinească.
4. Avocaţii trebuie să respecte autorităţile juridice şi să exercite funcţiile lor în
faţa instanţelor în conformitate cu legislaţia naţională şi internaţională. Orice încetare de a
60
exercita funcţiile sale trbuie nu să aducă prejudicii intereselor clienţilor sau altor persoane căror
li se acordă asistenţă juridică ;
PRINCIPIUL IV. Accesul fiecărei persoane la un avocat.
1. Se va efectua toate măsurile necesare pentru a supraveghea ca oricui să i se
asigure accesul la serviciile juridice acordate de către avocaţii independenţi
2. Avocaţii trebuie să fie stimulaţi de a acorda servicii juridice persoanelor
vulnerabile din punct de vedere economic ;
3. Guvernele statelor membre ar trebui să supravegheze, dacă este necesară
permiterea unui acces efectiv la justuţie, ca serviciile juridice să fie accesibile
persoanelor economic vulnerabile, în special celor private de libertate ;
PRINCIPIUL V. Asociaţiile.
1. Avocaţii ar trebui să fie autorizaţi şi încurajaţi să creieze şi să devină membri ai
asociaţiilor profesionale locale, naţionale şi internaţionale care, aparte sau
comune, sunt împuternicite să amelioreze deontologia, să apere independenţa şi
interesele avocaţilor ;
2. Barourile sau alte asociaţii profesionale de avocaţi ar trebui să fie organe
autonome şi independente faţă de autorităţile publice ;
3. Ar trebui să fie respectat rolul barourilor şi altor asociaţii profesionale de avocaţi
pentru protecţia membrilor lor şi în apărarea independenţei faţă de orice restricţii
sau ingerinţe ;
4. Barourile sau alte asociaţii profesionale de avocaţi ar trebui să fie încurajate să
asigure independenţa avocaţilor şi, în special:
a) să promoveze si să apere interesele justiţiei fără frică;
b) să apere rolul avocaţilor în societate şi să supravegheze în special
respectarea onoarei, demnităţii şi integrităţii lor;
c) să promoveze participarea avocaţilor în sisteme care garantează
persoanelor vulnerabile din punct de vedere economic accesul la justiţie,
în special în cadrul ajutoarelor judiciare şi consultaţiilor juridice;
d) să promoveze şi să susţină reforma dreptului şi dezbaterile cu privire la
legislaţia actuală sau în proiect;
e) să promoveze protecţia socială a membrilor profesiei şi să ajute astfel
familiile lor dacă împrejurările o cer;
61
f) să coopereze cu avocaţii altor ţări în vederea promovării rolului avocaţilor,
în special ţinînd cont de lucrările organizaţiilor internaţionale de avocaţi
cum ar fi organizaţiile internaţionale interguvernamentale şi
nonguvernamentale;
g) să promoveze pentru avocaţi un nivel de competenţă pe căt se poate de
înalt şi să supravegheze ca ei să respecte deontologia şi disciplina;
5. Barourile şi alte asociaţii profesionale de avocaţi ar trebui să ia toate măsurile necesare,
inclusiv cele care constă în apărarea intereselor avocaţilor pe lîngă organul corespunzător, în
privinţa:
a) arestării sau reţinerii, detenţiei unui avocat;
b) orice decizie de a începe o procedură care pune la îndoială integritatea
unui avocat;
c) orice cercetare sau percheziţie a bunurilor unui avocat;
d) orice sechestrare de documente sau obiecte aflate în posesia unui avocat;
e) publicarea articolelor în presă care cheamă la dezorientare din partea
avocaţilor.
PRINCIPIUL VI. Măsuri disciplinare.
1. Atunci cînd avocaţii nu respectă deontologia profesiei care figurează în codul de
deontologie stabilit de căztre asociaţiile de barouri sau alte asociaţii profesionale de avocaţi sau
de legislaţie, ar fi mai potrivit să se adopte măsuri adecvate inclusiv angajamentul de a aplica
sancţiuni disciplinare.
2. Barourile sau alte asociaţii profesionale de avocaţi ar trebui să fie responsabile de
aplicarea măsurilor disciplinare faţă de avocaţi.
3. Procedurile disciplinare ar trebui să se desfăşoare într-un deplin respect al principiilor
şi regulilor prevăzute de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, inclusiv dreptul
avocatului cointeresat să participe la procedură şi să dispună de un recurs jurisdicţional.
4. La stabilirea sancţiunilor cu privire la încălcarea disciplinei comise de avocaţi, ar trebui
să fie respectat principiul proporţionalităţii.
62
ANEXA 5
LEGEA REPUBLICII MOLDOVA
CU PRIVIRE LA AVOCATURĂ Nr.1260 – XV din 19.07.2002
În vigoare de la 12.12.2002.
CAPITOLUL I.
DISPOZIŢII GENERALE.
Articolul 1. Noţiunea de avocatură
1. Aovocatura este o instituţie de drept independentă a societăţii civile, menită să asigure,
pe bază profesională, acordarea de asistenţă juridică calificată persoanelor fizice şi
juridice, în scopul apărării drepturilor, libertăţilor şi intereselor lor legitime, precum şi al
asigurării accesului la înfăptuirea justiţiei.
2. Avocatura ca instituţie de drept reprezintă totalitatea juriştilor care exercită profesia de
avocat în bază de licenţă eliberată conform legii.
3. Profesia de avocat nu ţine de activitatea de întreprinzător.
Articolul 2. Reglementarea activităţii de avocat.
Reglementarea activităţii de avocat constă în:
a) stabilirea condiţiilor de bază şi a modului de acordare a asistenţei juridice
profesionale persoanelor fizice şi juridice în Republica Moldova;
b) determinarea formelor de organizare a activităţii de avocat;
c) stabilirea genurilor de asistenţă juridică;
d) stabilirea garanţiilor pentru activitatea de acordare a asistenţei juridice profesionale;
e) acordarea de garanţii persoanelor care beneficiază de asistenţă juridică profesională
la apărarea drepturilor şi libertăţilor lor, la realizarea altor interese şi scopuri
ocrotite de lege;
f) stabilirea modului de admitere în profesia de avocat
Articolul 3. Principiile avocaturii
Avocatura se bazează pe următoarele principii:
a) asigurarea dreptului la apărare garanta de Constituţie;
b) libertate şi independenţă în activitatea de avocat;
c) democratizm şi colegialitate în raporturile dintre avocaţi;
d) apartenenţă benevolă la asociaţiile profesionale de avocaţi;
e) asigurarea legalităţii şi umanizmului;
63
Articolul 4. Cadrul juridic al activităţii de avocat şi al avocaturii.
Cadrul juridic al activităţii de avocat şi al avocaturii se constituie din Constituţia
Republicii Moldova, prezenta lege, alte legi care reglementează activitatea menţionată, precum
şi din tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte.
Articolul 5. Dreptul la asistenţă juridică profesională
1. Statul garantează asistenţa juridică profesională tuturor persoanelor în condiţiile
prezentei legi.
2. Persoanele fizice şi juridice sunt în drept să beneficieze, în modul stabilit, de asistenţa
juridică a oricărui avocat în bază de acord a părţilor.
3. În cazurile prevăzute de lege, plata pentru asistenţa juridică profesională se achită de la
bugetul de stat.
4. Pornind de la starea materială a persoanei, avocatul îi poate acorda asistenţă juridică în
mod gratuit.
5. Avocaţii din Republica Moldova sunt în drept să îndeplinească unele delegeţii sau să
exercite profesia de avocat în alte state, dacă aceasta este prevăzut de statul respectiv.
6. Asistenţa juridică profesională pe teritoriul Republicii Moldova poate fi acordată de
avocaţii altor state în cazul în care tratatele internaţionale la care Republica Mildova
este parte prevăd acest lucru.
Articolul 6. Acordarea asistenţei juridice din oficiu
1. În cazul în care legea prevede acordarea asistenţei juridice din oficiu la solicitarea
organelor de urmărire penală şi a instanţelor judecătoreşti, asigurarea executării acesteia
se pune pe sarcina Consiliului Baroului.
2. Birourile de avocaţi prezintă Consiliului Baroului cererile în care se indică numele şi
prenumele avocaţilor care vor acorda asistenţă juridică din oficiu, telefoanele de contact
ale acestora şi adresa biroului de avocaţi.
3. Consiliul Baroului întocmeşte listele avocaţilor din numărul persoanelor indicate în
cererile birourilor de avocaţi. Listele se ăntocmesc conform unităţilor administrativ-
teritoriale şi se expediază annual Ministerului Justiţiei, organelor de urmărire penală şi
instanţelor judecătoreşti din teritoriile respective nu mai tîrziu de 15 decembrie.
4. Pentru acordarea asistenţei juridice din oficiu la solicitarea organului de urmărire penală
şi a instanţelor judecătoreţti, Consiliul Baroului numeşte unul sau cîţiva avocaţi
coordonatori din răndul avocaţilor, care au înregistrat birourile de avocaţi în unităţile
administrativ-teritoriale respective, aceştea fiind obligaţi să asigure executarea cererilor
din oficiu.
64
5. Organul de urmărire penală sau instanţa judecătorească este obligată să prezinte lista
avocaţilor întocmită conform alin. 3, persoanei care se află în proces de anchetă sau în
proces judiciar şi care nu a încheiat un contract cu avocatul. Persoana în cauză alege din
lista reprezentată avocatul care va exercita apărarea sa.
6. În cazul cînd persoana care se află în proces de anchetă sau în proces judiciar refuză să
aleagă un avocat, la solicitarea organului de urmărire penală sau a instanţei
judecătoreşti, avocatul coordonator antrnează în exercitarea din oficiu a delegaţiei un
avocat disponibil inclus în listă.
7. În cazul în care avocaţii incluşi în listă sunt în imposibilitate de a acorda asistenţă
juridică din oficiu, avocatul coordonator este obligat să întrprindă toate acţiunile
necesare pentru a asigura acordarea asistenţei juridice din oficiu de către alţi avocaţi,
înregistraţi în unitatea administrativ-teritorială respectivă, sau, cu acordul Consiliului
Baroului de către avocaţii înregistraţi în alte unităţi administrativ-teritoriale.
Articolul 7. Genurilede asistenţă juridică profesională
1. Avocaţii acordă persoanelor fizice şi juridice următoarele genuri de asistenţă juridică
profesională:
a) oferă consultaţii şi explicaţii, expun concluzii cu privire la problemele juridice, prezintă
informaţii verbale şi în scris referitoare la legislaţie;
b) întocnesc documente cu caracter juridic;
c) reprezintă interesele lor în instanţele de judecată, în autorităţile administraţiei publice;
d) reprezintă interesele lor în materie juridică în relaţii cu alte persoane fizice şi juridice;
e) participă la ancheta penală şi la dezbateri judiciare în cauzele penale în calitate de
apărător sau reprezentant al victimei, al părţii civile, al părţii civilmente responsabile şi
al martorilor;
2 Aovocaţii acordă persoanelor fizice şi juridice şi alte genuri de asistenţă juridică,
neinterzise de lege, atît în cadrul unei delegeţii unice, cît şi în cazul delegaţiilor pe termen lung.
3 Avocatul efectuiază, de asemenea, următoarele acţiuni:
a) adeveresc copiile şi extrasele din acte şi certifică semnăturile de pe actele necesare
pentru acordarea asistenţei juridice;
b) transmit, contra recipisă, cereile persoanelor fizice şi juridice adresate altor persoane
fizice şi juridice;
4. Acţiunile specificate la alin.3 se certifică prin semnătura şi ştampila avocatului.
5. Acţiunile specificate la alin. 3 lit. a, nu potfi efectuate de avocat pentru sine
însuşi,pentru membrii familiei, rude sau afini.
65
CAPITOLUL II.
AVOCAŢII
Articolul 8. Avocatul
1. Avocatul este persoana care a obţinut licenţă conform legii şi care dispune de dreptul
de aparticipa la anceta penală şi la dezbateri judiciare, de a se pronunţa şi de a acţiona în
numele clienţilor săi şi / sau de a-şi reprezenta şi consulta clienţii în domeniul dreptului.
2. Avocatul poate fi cetăţeanul Republicii Moldova, cu capacitate deplină de exerciţiu,
licenţiat în drept, care se bucură de o reputaţie ireproşabilă, a efectuat stagiul profesional şi a
susţinut examenul de calificare.
3. Persoana care a depus cerere de eliberare a licenţei pentru exercitarea profesiei de
avocat nu se consideră persoană cu reputaţie ireproşabilă şi cererea ei nu se admite în cazul în
care:
a) a fost condamnată anterior pentru infracţiuni grave săvîrşite cu intenţie, chiar dacă au
fost stinse antecedentele penale;
b) nu au fost stinse antecedentele penale pentru comiterea altor infracţiuni;
c) anterior a fost exclusă din avocatură sau i s-a retras licenţa pentru acordarea asistenţei
juridice din motive compromiţătoare;
d) a fost concediată din cadrul organelor de drept din motive compromiţătoare sau a fost
eliberată, din aceleaşi motive, din funcţia de judecător, notar, consultant juridic sau funcţionar
public;
e) comportamentul sau activitatea ei este incompatibilă cu normele Codului deontologic
al avocatului;
f) prin hotărţrea instanţei judecătoreşti, s-a stabilit un abuz prin care ea a încălcat
drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului.
4. Prevederile alin. 3 se aplică şi avocaţilor stagiari.
5. Avocatul dispune de ştampilă personală pe care este imprimat numele, prenumele şi
numărul de înregistrare al licenţei.
Articolul 9. Activităţi incompatibile cu profesia de avocat
Profesia de avocat este incompatibilă cu:
a) oricare funcţie retribuită, cu excepţia funcţiilor legate de activitatea ştiinţifică şi didactică,
precum şi de activitatea în calitate de arbitru al judecăţii arbitrale (arbitrajului);
b) activitatea de întrprinzător;
66
c) activitatea de notar.
Articolul 10. Stagiul profesional
1. Stagiul profesional se efectuiază în termen de pînă la un an, în dependenţă de nivelul de
pregătire profesională al avocatului stagiar.
2. Condiţiile efectuării stagiului profesional sunt stipulate în contractul încheiat între
avocatul stagiar şi avocatul care asigură efectuarea stagiului.
3. Contractul de efectuare a stagiului profesional se înregistrează la Comisia de licinţiere a
profesiei de avocat.
4. Avocatul care asigură efectuarea stagiului profesional trbuie să aibă o vechime în profesia
de avocat de cel puţin 5 ani.
5. Avocatul poate avea concomitent cel mult 2 avocaţi stagiari.
Articolul 11. Admiterea la profesia de avocat
1. Admiterea la profesia de avocat se efectuiază în baza unui examen de calificare susţinut
în faţa Comisiei de licenţiere a profesiei de avocat. Regulamentul privind modul de
susţinere a examenului de calificare este aprobat de Ministerul Justiţiei, în coordonare cu
Comisia de licenţiere a profesiei de avocat.
2. Candidatul care nu a susţinut examenul de calificare poate fi admis la susţinere repetată a
examenului nu mai devreme decît peste 6 luni.
3. Hotărîrea privind refuzul admiterii în profesiei de avocat poate fi atacată în instanţa de
judecată.
Articolul 12. Suspendarea activităţii de avocat
1. Activitatea de avocat se suspendă în cazul depunerii de către avocat a cererii de
suspendare a licenţei pentru exercitarea profesiei de avocat în legătură cu angajarea sa
într-o funcţie remunerată sau în legătură cu imposibilitatea exercitării profesiei de
avocat din alte motive.
2. Adoptarea hotărîrilor privind suspendarea activităţii de avocat în condiţiile alin. 1 ţine
de competenţa Comisiei de licenţiere a profesiei de avocat.
3. Licenţele avocaţilor în a căror privinţă s-a adoptat o hotărîre privind suspendarea
activităţii de avocat se transmit, în termen de 10 zile. Ministerului Justiţiei şise păstrează
pe parcursul perioadei pentru care a fost dispusă suspendarea.
Articolul 13. Încetarea exercitării profesiei de avocat
1. Exercitarea profesiei de avocat încetează în cazul:
67
a) depunerii de către avocat a cererii scrise privind încetarea exercitării profesiei de
avocat;
b) retragerii licenţei pentru exercitarea profesiei de avocat.
2. În caz de ăncetare a exercitării profesiei de avocat, avocatul este obligat să predea
licenţa, în termen de 3 zile, Ministerului Justiţiei.
Articolul 14. Avocatul stagiar
1 Avocatul stagiar poate fi cetăţeanul Republicii Moldova, licenţiat în drept, care are
capecitate deplină de exerciţiu şi o reputaţie ireproşabilă şi care a încheiat cu unul dintre
avocaţi contract de efectuare a stagiului profesional.
2 Avocatul stagiar activează sub îndrumarea avocatului care asigură efectuarea stagiului
profesional, acesta fiind în drept să corecteze poziţia avocatului stagiar în procesul
reprezentării intereselor clientului.
3 Avocatului stagiar i se permite să acorde asistenţă juridică cliemtului în cadrul
judecătoriilor municipale şi de sector, în cauzele civile şi administrative, în judecătoriile
economice de circumscripţie şi în cadrul autorităţilor publice.
4 Avocatul stagiar este obligat să păstrze secretul profesional.
Articolul 15. Specialiştii
1. Pentru îndeplinirea unor activităţi auxiliare în procesul de acordare a asistenţei
juridice, biroul de avocaţi poate angaja specialişti din diferite domenii, conform
specificului acestor activităţi.
2. Angajarea în calitate de specialist este imposibilă în cazul existenţei unuia din
temeiurile specificate la art. 8, alin. 3 şi la art. 9.
3. Specialistul nu dipune de drepturile avocatului şi nu poate fi admis la îndeplinirea de
sinestătător a însărcinărilor de acordare a asistenţei juridice.
4. Specialistul angajat de biroul de avocaţi este obligat să şi să păstreze secretul
profesional
5. Condiţiile de activitate şi modul de remunerare a specialistului se stabilesc în baza
contractului încheiat între biroul de avocaţi şi angajat.
Articolul 16. Legitimaţia
1. Legitimaţiile pentru avocaţi şi avocaţii stagiari se eleberează de către Ministerul
Justiţiei.
2 Modelele legitimaţiilor se aprobă de către Minsterul Justiţiei.
68
CAPITOLUL III
LICINŢIEREA PROFESIEI DE AVOCAT
Articolul 17. Eliberarea licenţei
1. Licenţa pentru exercitarea profesiei de avocat este unicul act care confirmă statutul
avocatului.
2. Licenţa pentru exercitarea profesiei de avocat se eliberează de către Ministerul Justiţiei
în termen de 10 zile de la data adoptării hotărîrii Comisiei de licenţiere a profesiei de avocat
privind admiterea la profesia de avocat.
3. Licenţa pentru exercitarea profesiei de avocat se eliberează pe termen nelimitat şi este
valabilă pe întreg teritoriul Republicii Moldova.
4. Hotărîrea privind refuzul de eliberare a licenţei pentru exercitarea profesiei de avocat
poate fi atacată în instanţa de judecată.
5. Licenţa pentru exercitarea profesiei de avocat se eliberează contra unei plăţi de 450 de
lei, achitate în contul Ministerului Justiţiei.
Articolul 18. Comisia de licinţiere a profesiei de avocvat
1. Comisia de licinţiere a profesiei de avocat se formează prin ordinul ministrului
justiţiei pe un termen de 4 ani şi este compusă din 11 membri:
avocaţi (aleşi de Congres), 2 reprezentanţi ai organelor de drept, un lector
universitar în materie de drept (ales de senat ) şi 2 reprezentanţi ai Ministerului Justiţiei.
2 Comisia de licinţiere a profesiei de avocat are următoarele atribuţii:
a) primeşte examenele de calificare;
b) adoptă hotărîri privind admiterea în profesia de avocat, suspendarea activităţii de
avocat şi încetarea exercitării profesiei de avocat;
c) înregistrerază contractele privind efectuarea stagiului profesional;
d) soluţionează conflictele şi litigiile legate de efectuarea stagiului profesional;
3. Comisia de licenţiere a profesiei de avocat activează în baza unui regulament
aproobat de Ministerul Justiţiei
Articolul 19.Actele necesare pentru obţinerea licenţei
La obţinerea licenţei pentru exercitarea profesiei de avocat, solicitantul prezintă Comisiei
de licenţiere a profesiei de avocat următoarele acte:
69
a) cerera de admitere la examenul de calificare;
b) copia diplomei de licenţiat în drept;
c) copia actului de identitate (cu indicarea codului de identificare);
d) copia carnetului de muncă (în cazul cînd există);
e) copia contractului de efectuare a stgiului profesional;
f) referinţa avocatului care a asigurat efectuarea stagiului profesional;
g) raportul privind efectuarea stagiului profesional, aprobat de către avocatul care a
asigurat efectuarea stagiului;
h) cazier judiciar;
i) certificat medical despre starea psihică;
j) recipisa de achitare a plăţii pentru licenţă (se prezintă după susţinerea examenului de
calificare).
Articolul 20. Conţinutul licenţei
1. Licenţa pentru exercitarea profesiei de avocat trebuie să conţină:
a) denumirea autorităţii de licenţiere;
b) seria şi numărul formularului;
c) menţiunea despre exercitarea profesiei de avocat;
d) numele şi prenumele avocatului;
e) codul de identificare;
f) numărul de înregistrare şi data eliberării licenţei;
g) semnătura ministrului justiţiei, certificată prin aplicarea ştampilei.
2. Formularul licenţei este un document de strictă evidenţă.
3. Forma licenţei este aprobată de Ministerul Justiţiei.
Articolul 21. Registrul licenţelor
1. Registrul licenţelor pentru exercitarea profesiei de avocat eliberate se ţine de către
Ministerul Justiţiei.
2. Registrul licenţelor cuprinde următoarele informaţii:
a) numele şi prenumele avocatului;
b) codul de identificare;
c) data emiterii, de către Comisia de licinţiere a profesiei de avocat, a hotărîrii de
admitere la profesie;
d) numărul de înregistrare al licenţei;
e) data eliberării licenţei;
f) semnătura avocatului de primire a licenţei.
70
Articolul 22. Retragerea licenţei pentru exercitarea profesiei de avocat
1. Licenţa pentru exercitarea profesiei de avocat se retrage în cazul:
a) neexecutări repetate, în decursul unui an, a atribuţiilor, dacă anterior avocatului i s-au
aplicat sancţiuni disciplinare;
b) neacordării sistematice a asistenţei juridice din oficiu la solicitarea organelor de urmărire
penală şi a instanţelor judecătoreşti;
c) depistării circumstanţelor care adeveresc acţiunile nelegitime ale avocatului la obţinerea
licenţei;
d) încălcări grave, de o singură dată, a normelor Codului deontologic al avocatului;
e) rămînerii definitive a sentinţei instanţei judecătoreşti de condamnare a avocatului;
f) pierderii, de către avocat, a cetăţăniei Republicii Moldova după obţinerea licenţei pentru
exercitarea profesiei de avocat.
2. Licenţa pentru exercitarea profesiei de avocat se retrage de către Ministerul Justiţiei
în temeiul hotărîriiComisiei de licenţiere a profesiei de avocat.
3. Hotărîrea privind retragerea licenţei pentru executarea profesiei de avocat poate fi
atacată în instanţa de judecată.
Articolul 23. Jurămîntul avocatului
1. La primirea licenţei, avocatul depune în faţa ministrului justişiei următorul
jurămînt:
”Eu, avocvatul (numele, prenumele), jur să-mi aduc aportul la apărarea drepturilor,
libertăţilor şi intereselor legitime ale omului, să-mi îndeplinesc conştiincios şi onest îndatoririle
de avocat, să păstrez secretul profesional şi, să nu compromit onoarea profesională a
avocatului.”
2. Textul jurămîntului este semnat de avocat.
Articolul 24. Dosarul personal
Dosarul personal al avocatului se păstrează la Consiliului Baroului. Dosarul personal
include copia licenţei pentru exercitarea profesiei de avocat, textul jurămîntului, precum şi
copiile hotărîrilor emise de Comisia de licenţiere a profesiei de aovocat şi de Comisia pentru
etică şi disciplină
Articolul 25. Lista avocaţilor
Ministerul Justiţiei publică annual, nu mai tîrziu de 25 decembrie, în Monitorul Oficial al
Republicii Moldova listele avocaţilor, aovocaţilor stagiari şi avocaţilor care acordă asistenţă
juridică din oficiu la solicitatrea organelor de urmărire penală şi a instanţelor judecătoreşti,
prezentate de către Consiliul Baroului.
71
CAPITOLUL IV
FORMELE DE ORGANIZARE
A ACTIVITĂŢII DE AVOCAT
Articolul 26. Formele de orgamnizare
1. Profesia de avocat se exercită, la discreţia fiecărui avocat, în una din următoarele
forme:
a)birou individual de avocaţi;
b)birou asociat de avocaţi;
2. Aovocatul poate fi fondator doar al unui birou de avocaţi.
3. Aovocatul trebuie să dispună de spaţiu pentru acordarea asistenţei juridice.
4. Biroul de avocaţi poate avea denumire.
Articolul 27. Biroul individual de avocaţi
1. În biroul individual de avocaţi îşi exercită profesia un singur avocat (fondatorul
biroului )
2. Biroul individual de avocaţi activează şi se prezintă în raporturile juridice ca persoană
fizică.
Articolul 28. Biroul asociat de avocaţi
1. Biroul asociat de avocaţi este fondat de doi şi mai mulţi avocaţi (fondatori ai
biroului).Avocaţii îşi exercită profesia de sisestătător.
2. Biroul asociat de avocaţi este o persoană juridică.
3. Biroul asociat de avocaţi dispune de conturi în bancă, de ştampilă, pe care este
imprimată denumirea completă a biroului, numărul sub care este înscris în registrul birourilor
de avocaţi şi data înregistrării.
4. Raporturile dintre avocaţii biroului asociat de avocaţi sunt reglementate în bază de
contract.
Articolul 29. Înregistrarea birourilor de avocaţi
1. Birourile individuale şi birourile asociate de avocaţi se înregistrează la Ministerul
Justiţiei în termen de 10 zile de la data prezentării următoarelor acte:
a) cererii de ănregistrare;
b) declaraţiei de fondare a biroului individual sau a biroului asociat de avocaţi. Forma
declaraţiei se aprobă de către Ministerul Justiţiei;
c) copiilor licenţelor pentru exercitarea profesiei de avocat;
72
d) copiilor actelor care confirmă adresa sediului biroului de avocaţi.
2. Înregistrarea birourilor de avocaţi se efectuiază prin întroducerea datelor în registrul
birourilor de avocaţi, a cărui formă este aprobată de către Ministerul Justiţiei. Biroului de
avocaţi I se eliberează un extras din registru, care serveşte drept temei pentru punerea biroului
la evidenţă fiscală, pentru confecţionarea ştampilei şi deschiderea conturilor bancare.
3. Refuzul de înregistrare a biroului de avocaţi poate fi atacat în instanţa de judecată.
4. Avocatul este în drept să modifice forma de organizare a activităţii de avocat în
condiţiile prezentei legi.
5. Reînregistrarea biroului de avocaţi (în caz de modificare a formei de organizare a
activităţii de avocat, a numărului de avocaţi, în caz de schimbare a denumirii, a sediului
biroului) se efectuiază în condiţiile prezentului articol.
6. Înregistrarea şi reînregistrarea biroului de avocaţi se efectuiază contra unei plăţi în
minim de 100 de lei, achitate în contul Ministerului Justiţiei.
CAPITOLUL V
ASOCIAŢIILE DE AVOCAŢI
Articolul 30. Asociatiile de avocati
(1) In scopul apararii drepturilor si intereselor lor, avocatii sint in drept sa se asocieze, pe
principii benevole, conform legislatiei cu privire la organizatiile necomerciale, in asociatii
profesionale locale, centrale si internationale, in baza calitatii de membru individual sau
colectiv, si sa se inregistreze in modul stabilit.
(2) Asociatiile de avocati, specificate la alin.(1), pot acorda asistenta materiala
avocatilor din cadrul acestor asociatii si membrilor familiilor acestora.
(3) Asociatiile de avocati centrale si cele internationale pot avea structuri regionale.
Capitolul VI
ORGANELE DE AUTOADMINISTRARE
ALE AVOCATILOR
Articolul 31. Baroul
(1) Avocatii formeaza Baroul in conditiile prezentei legi.
(2) Activitatea Baroului se intemeiaza pe principiile autoadministrarii.
(3) Organele Baroului sint:
a) Congresul;
b) Consiliul Baroului;
73
c) Comisia pentru etica si disciplina;
d) Comisia de cenzori.
(4) Organele Baroului asigura acordarea de catre avocati a asistentei juridice calificate
persoanelor fizice si juridice.
(5) Baroul este persoana juridica, are stampila si simbolica proprie.
Articolul 32. Congresul
(1) Congresul este organul suprem al Baroului, care se convoaca cel putin o data pe an.
Congresul extraordinar poate fi convocat din initiativa Consiliului Baroului, Comisiei
pentru etica si disciplina, Comisiei de cenzori sau la cererea a 1/3 din numarul avocatilor.
(2) Congresul:
a) alege si revoca membrii Consiliului Baroului, Comisiei pentru etica si disciplina,
Comisiei de cenzori, precum si avocatii din Comisia de licentiere a profesiei de avocat;
b) adopta si modifica Codul deontologic al avocatului;
c) aproba statele de functii si bugetul Baroului;
d) stabileste marimea defalcarilor efectuate de catre avocati in bugetul Baroului;
e) audiaza si aproba rapoartele anuale privind activitatea Consiliului Baroului, Comisiei
pentru etica si disciplina si Comisiei de cenzori;
f) examineaza petitiile avocatilor referitoare la hotaririle Consiliului Baroului si ale
Comisiei pentru etica si disciplina;
g) adopta hotariri privind formarea structurilor teritoriale ale Baroului;
h) adopta alte hotariri referitoare la activitatea Baroului, precum si hotariri prevazute de
prezenta lege.
(3) Congresul se considera legal intrunit daca la lucrarile lui participa majoritatea
avocatilor. In lipsa cvorumului, Consiliul
Baroului, in termen de 15 zile, convoaca Congresul in mod repetat. La convocarea repetata
a Congresului, acesta se considera legal intrunit daca la lucrarile lui participa cel putin 1/3 din
numarul avocatilor.
(4) Hotaririle Congresului se aproba cu votul majoritatii avocatilor prezenti si sint
executorii pentru toti avocatii.
(5) Hotaririle Congresului pot fi atacate in instanta de judecata.
Articolul 33. Consiliul Baroului
Consiliul Baroului este organul de autoadministrare al avocatilor, care reglementeaza si
tine sub control aspectele fundamentale ale raporturilor avocaturii cu autoritatile publice,
instantele judecatoresti, organele de drept, asociatiile obstesti si alte organizatii.
74
Articolul 34. Formarea Consiliului Baroului
(1) Consiliul Baroului se alege de catre Congres, prin vot secret, din rindul avocatilor cu o
vechime in profesie de cel putin 5 ani, pe un termen de 4 ani.
(2) Consiliul Baroului este constituit din cel putin 15 membri:
presedintele Consiliului Baroului, doi vicepresedinti, un secretar si membrii Consiliului.
Activitatea de membru al Consiliului Baroului se considera o obligatie de onoare si se
exercita in baza principiilor obstesti.
Articolul 35. Competenta Consiliului Baroului
(1) Consiliul Baroului:
a) organizeaza indeplinirea hotaririlor Congresului;
b) coordoneaza volumul si modul de remunerare a avocatilor, efectuata
din bugetul de stat;
c) aproba contractele si angajamentele semnate de presedintele Consiliului Baroului;
d) aproba cuantumul minim al onorariului avocatului;
e) instituie comisii pentru solutionarea anumitor chestiuni;
f) organizeaza reciclarea avocatilor;
g) stabileste forma mandatului avocatului;
h) solutioneaza alte chestiuni atribuite de prezenta lege in competenta Consiliului
Baroului sau delegate de Congres.
(2) Hotaririle Consiliului Baroului pot fi atacate in instanta de judecata.
Articolul 36. Conducerea Consiliului Baroului
(1) Consiliul Baroului este condus de presedinte, ales prin vot secret din numarul membrilor
Consiliului.
(2) Presedintele Consiliului Baroului este ales pe un termen de 4 ani. Una si aceeasi
persoana poate fi aleasa presedinte al Consiliului pentru cel mult doua mandate consecutive.
(3) Presedintele Consiliului Baroului conduce sedintele acestuia si reprezinta Consiliul
fara procura. In caz de boala sau de absenta a presedintelui Consiliului, sedinta este
condusa de unul dintre vicepresedintii acestuia.
(4) Presedintele Consiliului Baroului este ordonator de credite in limitele devizului de
cheltuieli.
(5) Vicepresedintii Consiliului Baroului sint alesi prin vot deschis, la propunerea
Presedintelui, din numarul membrilor Consiliului.
Articolul 37. Secretarul Consiliului Baroului
75
(1) Secretarul Consiliului Baroului este ales prin vot deschis, la propunerea presedintelui
Consiliului, din numarul membrilor acestuia.
(2) Secretarul Consiliului Baroului este responsabil pentru organizarea lucrarilor de
secretariat si a activitatilor protocolare.
Articolul 38. Organizarea activitatii Consiliului Baroului
(1) Sedintele Consiliului Baroului sint convocate de presedintele acestuia ori de cite ori
este necesar, dar cel putin o data in luna. In cadrul sedintelor se intocmesc procese-verbale,
care sint semnate de presedintele sedintei si de secretar.
(2) Sedintele Consiliului Baroului sint deliberative daca la ele participa cel putin 2/3 din
numarul membrilor acestuia.
(3) Hotaririle Consiliului Baroului se adopta cu simpla majoritate de voturi ale membrilor
lui si sint executorii pentru toti avocatii.
(4) Consiliul Baroului decide independent asupra modului de desfasurare a sedintelor si
de votare a unor chestiuni - prin vot secret sau deschis.
(5) La sedintele Consiliului Baroului pot fi invitati reprezentanti ai birourilor si asociatiilor
de avocati, precum si alte persoane.
Articolul 39. Asigurarea materiala a activitatii Consiliului Baroului
(1) Consiliul Baroului functioneaza din contul:
a) defalcarilor efectuate de avocati in marimea stabilita prin hotarire a Congresului;
b) altor plati neinterzise de lege.
(2) Mijloacele acumulate in contul Baroului nu sint mijloace publice.
Articolul 40. Comisiile Baroului
(1) Membrii comisiilor Baroului sint alesi de Congres, prin vot secret, pe un termen de
4 ani.
(2) Comisiile Baroului convoaca sedinte ori de cite ori este necesar, dar cel putin o data
in luna. La sedintele comisiilor se intocmesc procese-verbale, care sint semnate de
presedintele sedintei si de secretar.
(3) Comisiile Baroului decid independent asupra modului de desfasurare a sedintelor -
sedinte deschise sau inchise.
(4) Activitatea comisiilor Baroului este organizata de presedintii acestora, alesi prin vot
secret la sedintele comisiilor, pe un termen de 2 ani. Una si aceeasi persoana poate fi aleasa
presedinte al comisiei pentru cel mult doua mandate consecutive.
(5) La sedintele comisiilor Baroului pot fi invitati reprezentanti ai birourilor si asociatiilor
de avocati, precum si alte persoane.
76
Articolul 41. Comisia pentru etica si disciplina
(1) Comisia pentru etica si disciplina este aleasa in componenta a cel putin 15 avocati cu o
vechime in profesie de cel putin 5 ani.
(2) Comisia pentru etica si disciplina:
a) examineaza cazurile de incalcare de catre avocati a normelor Codului deontologic al
avocatului;
b) intenteaza procedura disciplinara in privinta avocatilor si adopta deciziile
corespunzatoare;
c) inainteaza demersuri privind retragerea licentei pentru exercitarea profesiei de avocat.
(3) Membrii Comisiei pentru etica si disciplina sint obligati sa pastreze secretul
profesional si sa nu divulge informatia aflata in procesul procedurii disciplinare intentate in
privinta avocatilor.
(4) Comisia pentru etica si disciplina exercita si alte atributii delegate de Congres.
(5) Comisia pentru etica si disciplina functioneaza din contul mijloacelor Baroului.
Articolul 42. Comisia de cenzori
(1) Comisia de cenzori este aleasa in componenta a 5 avocati.
(2) Comisia de cenzori exercita controlul activitatii economico-financiare a Baroului si se
subordoneaza Congresului.
Capitolul VII
GARANTIILE PROFESIEI DE AVOCAT.
DREPTURILE SI OBLIGATIILE AVOCATILOR
Articolul 43. Independenta avocatului
In exercitarea profesiei sale, avocatul este independent si se conduce numai de lege.
Avocatul este liber in alegerea pozitiei sale si nu este obligat sa coordoneze aceasta pozitie cu
nimeni, in afara de client.
Articolul 44. Garantarea independentei
(1) Se interzice imixtiunea in exercitarea profesiei de avocat.
(2) Perchezitionarea domiciliului sau a spatiului in care avocatul acorda asistenta
juridica, a transportului utilizat de acesta, ridicarea obiectelor si documentelor ce apartin
avocatului, controlul si ridicarea corespondentei postale si telegrafice, interceptarea
convorbirilor telefonice si de alt gen nu pot fi facute decit cu sanctiunea Procurorului
General, adjunctilor lui sau prin hotarire a instantei de judecata.
(3) Avocatul nu poate fi supus perchezitiei corporale sau controlului personal in timpul
exercitarii atributiilor profesionale, cu exceptia cazurilor de infractiune flagranta.
77
(4) In caz de retinere a avocatului sau de tragere la raspundere penala, organul care a
efectuat masurile in cauza este obligat sa informeze Ministerul Justitiei si Consiliul
baroului in decurs de 6 ore
din momentul retinerii sau tragerii la raspundere penala.
(5) Insultarea, calomnierea avocatului, amenintarile la adresa acestuia, actele de
violenta comise impotriva lui in timpul exercitarii atributiilor profesionale si in legatura cu
aceasta se pedepsesc conform legii.
(6) Avocatul nu poate fi interogat referitor la esenta raporturilor sale cu persoana careia ii
acorda sau i-a acordat asistenta juridica.
(7) Instanta de judecata ii asigura avocatului spatii pentru exercitarea atributiilor
profesionale in cauzele in care el s-a angajat in instanta respectiva.
(8) Nici o autoritate publica nu poate influenta direct sau indirect si nu poate controla
contractul dintre avocat si client.
Articolul 45. Drepturile avocatului
(1) Avocatul are dreptul:
a) sa reprezinte interesele legitime ale clientului in instantele de judecata, in organele de
drept, in autoritatile publice, in alte organizatii;
b) sa ia cunostinta de toate materialele cauzei incredintate din momentul incheierii
contractului de acordare a asistentei juridice, sa faca notite si copii;
c) sa colecteze independent, sa fixeze si sa prezinte informatii referitoare la
circumstantele cauzei;
d) sa solicite informatii, referinte si copii ale actelor necesare pentru acordarea asistentei
juridice instantelor judecatoresti, organelor de drept, autoritatilor publice, altor organizatii,
care sint obligate sa elibereze actele solicitate;
e) sa solicite, cu acordul clientului, concluziile specialistilor in solutionarea problemelor
care au aparut in legatura cu acordarea asistentei juridice si care necesita cunostinte
speciale in diferite domenii de activitate;
f) sa prezinte organelor competente si mass-mediei cereri si demersuri, sa depuna in
modul stabilit contestatii si petitii privind actiunile si deciziile prin care se incalca
drepturile clientului si drepturile avocatului in exercitarea profesiei sale.
(2) Nerespectarea de catre persoanele cu functie de raspundere a prevederilor alin.(1)
lit.d) atrage raspunderea stabilita de lege.
78
(3) La acordarea asistentei juridice unei persoane retinute, detinute in stare de arest sau
condamnate, avocatului i se asigura, la orice etapa a procesului penal sau administrativ,
conditiile necesare pentru intrevederi si consultatii, cu respectarea confidentialitatii, fara a
limita durata si numarul intrevederilor si consultatiilor.
(4) Persoanele cu functie de raspundere ale organelor abilitate cu supravegherea
persoanelor retinute, detinute in stare de arest sau condamnate sint obligate sa permita
accesul liber al avocatului la aceste persoane in temeiul contractului de acordare a
asistentei juridice.
(5) Nerespectarea prevederilor alin.(3) si (4) constituie o incalcare a dreptului la aparare si
atrage raspunderea stabilita de lege.
(6) Cererea avocatului privind incalcarea prevederilor alin.(3) si (4) este examinata de
instanta de judecata.
(7) Avocatul poate sa se specializeze in anumite ramuri ale dreptului si sa-si exercite
profesia conform specializarii.
(8) In cadrul Baroului, avocatul este in drept:
a) sa aleaga si sa fie ales in organele Baroului in conditiile prezentei legi;
b) sa prezinte organelor Baroului spre examinare demersuri referitor la activitatea
Baroului, sa inainteze propuneri referitor la imbunatatirea conditiilor pentru exercitarea
profesiei sale si sa participe la examinarea lor;
c) sa participe personal la sedintele organelor Baroului in cazurile cind se examineaza
activitatea sau comportamentul sau;
d) sa primeasca de la organele Baroului asistenta metodologica si juridica necesara
pentru exercitarea profesiei.
Articolul 46. Obligatiile avocatului
(1) Avocatul este obligat:
a) sa acorde asistenta juridica conform contractului incheiat cu clientul sau din oficiu
la solicitarea organelor de urmarire penala si instantelor judecatoresti;
b) sa aplice, in exercitarea profesiei sale, mijloacele si metodele prevazute de lege pentru
apararea drepturilor si intereselor legitime ale clientului;
c) sa respecte normele Codului deontologic al avocatului.
(2) Avocatul nu este in drept sa acorde asistenta juridica persoanei
daca:
a) in cauza data, el acorda sau a acordat asistenta juridica unor persoane ale caror
interese vin in contradictie cu interesele persoanei in cauza;
79
b) in cauza data, el a participat in calitate de judecator, procuror, anchetator penal,
persoana care efectueaza cercetarea penala, expert, specialist, traducator, martor sau martor
asistent;
c) la anchetarea sau la examinarea cauzei date, a participat o persoana cu care avocatul
se afla in raporturi de familie, de rudenie sau care ii este afin.
(3) Avocatul nu are dreptul sa actioneze contrar intereselor legitime ale clientului, sa
ocupe o pozitie juridica fara a o coordona cu acesta (cu exceptia cazurilor cind clientul isi
recunoaste vina), sa refuze, fara motive intemeiate, apararea banuitului, invinuitului, acuzatului
sau a condamnatului, la care s-a obligat.
(4) Avocatul nu este in drept sa declare vinovat clientul daca acesta nu-si recunoaste
vinovatia. Recunoasterea de catre client a vinovatiei nu priveaza avocatul de dreptul de a
contesta acuzatia si de a cere achitarea clientului.
(5) Avocatului i se interzice sa participe la proces fara a lua cunostinta in prealabil de
materialele dosarului.
(6) In cadrul Baroului, avocatul:
a) participa la lucrarile Congresului;
b) efectueaza la timp defalcarile in bugetul Baroului;
c) indeplineste unele misiuni ale organelor Baroului, daca aceasta nu prejudiciaza
exercitarea profesiei sale.
Articolul 47. Secretul profesional
(1) Avocatul nu este in drept sa divulge informatiile confidentiale ce i-au fost comunicate
in timpul acordarii asistentei juridice, precum si sa transmita, fara acordul clientului, unor
terti documentele legate de exercitarea delegatiei.
(2) Obligatia de a pastra secretul profesional nu este limitata in timp.
Capitolul VIII
RASPUNDEREA DISCIPLINARA
A AVOCATILOR
Articolul 48. Raspunderea disciplinara
(1) Avocatii raspund disciplinar pentru actiunile prin care se incalca prevederile prezentei
legi, normele Codului deontologic al avocatului si prevederile altor acte normative ce
reglementeaza activitatea avocaturii.
(2) Petitiile referitoare la actiunile avocatilor, precum si informatia cu privire la
abaterile disciplinare comise de avocat in timpul exercitarii atributiilor profesionale, se
examineaza de catre Comisia pentru etica si disciplina. In cazul existentei unor temeiuri
80
suficiente, comisia dispune efectuarea unui control. Controlul se efectueaza de catre
membrii comisiei sau se pune in sarcina unui birou de avocati.
(3) Comisia pentru etica si disciplina trebuie sa solicite avocatului caruia i-a fost intentata
procedura disciplinara explicatii in scris, acte si altе materiale necesare pentru adoptarea unei
decizii obiective.
(4) In cazul in care se adeveresc unele abateri comise de avocat, presedintele Comisiei
pentru etica si disciplina prezinta materialele despre avocatul in cauza spre examinare
comisiei.
(5) Examinarea de catre Comisia pentru etica si disciplina a materialelor ce tin de
abaterile disciplinare constituie o procedura disciplinara.
(6) Comisia pentru etica si disciplina adopta una din urmatoarele decizii:
a) privind aplicarea sanctiunii disciplinare;
b) privind efectuarea unui control suplimentar;
c) privind lipsa incalcarilor in actiunile avocatului.
(7) Avocatul caruia i s-a intentat o procedura disciplinara este in drept sa asiste la
examinarea chestiunii privind tragerea lui la raspundere disciplinara si sa dea explicatii
nemijlocit Comisiei pentru etica si disciplina.
Articolul 49. Sanctiunile disciplinare
(1) Sanctiuni disciplinare sint:
a) avertizarea;
b) mustrarea.
(2) La aplicarea sanctiunii disciplinare se tine cont de gravitatea abaterii, de
circumstantele in care a fost comisa, de activitatea si comportamentul avocatului.
(3) Sanctiunea disciplinara poate fi contestata in instanta de judecata.
Articolul 50. Termenele de prescriptie
(1) Procedura disciplinara nu poate fi intentata, iar cea intentata se claseaza, daca din
momentul comiterii abaterii au trecut 6 luni. In acest caz nu se ia in calcul perioada pierderii
temporare de catre avocat a capacitatii de munca, aflarii acestuia in concediu si timpul
aflarii cauzei in procedura disciplinara.
(2) Sanctiunea disciplinara se aplica cel mult peste 2 luni de la data constatarii abaterii, fara
a se lua in calcul perioada pierderii temporare de catre avocat a capacitatii de munca si
aflarii acestuia in concediu.
Articolul 51. Anularea sanctiunii disciplinare
81
(1) Daca in decurs de un an de la data aplicarii sanctiunii disciplinare avocatul
sanctionat nu comite o noua abatere, se considera ca acesta nu a fost supus sanctiunii
disciplinare.
(2) La solicitarea biroului de avocati sau a asociatiei de avocati, sanctiunea disciplinara
poate fi anulata inainte de termen, dar nu mai devreme decit peste 6 luni de la data aplicarii.
Capitolul IX
ORGANIZAREA SI REMUNERAREA
ACTIVITATII DE AVOCAT.
ASIGURAREA SI IMPOZITAREA
Articolul 52. Organizarea activitatii de avocat
(1) Avocatul acorda asistenta juridica clientului in baza de contract.
(2) Imputernicirile avocatului se confirma prin mandatul eliberat de catre biroul de
avocati. In mandat se indica numarul licentei pentru exercitarea profesiei de avocat si data
eliberarii acesteia.
(3) Profesia de avocat se exercita in conformitate cu regulamentul biroului de avocati.
(4) Avocatul beneficiaza de dreptul la concediu, la indemnizatiile de asigurare sociala si la
pensie de stat.
(5) Stabilirea si achitarea indemnizatiilor de asigurare sociala si asigurarea cu pensii de
stat a avocatilor se efectueaza conform legii.
(6) Avocatii sint in drept sa instituie, in modul stabilit de lege, fonduri pentru necesitati
sociale (de pensionare, de asigurare etc.).
(7) Perioada exercitarii profesiei de avocat se include in vechimea in
munca.
Articolul 53. Tinuta vestimentara
Avocatul este obligat sa se prezinte la sedintele de judecata in tinuta vestimentara ce
corespunde normelor Codului deontologic al avocatului.
Articolul 54. Remunerarea activitatii de avocat
(1) Munca avocatului este remunerata din contul onorariilor primite de la persoanele fizice
si juridice.
(2) Marimea onorariului se stabileste prin acordul partilor si nu poate fi schimbata de
autoritatile publice sau de instanta de judecata.
(3) Statul garanteaza avocatilor retribuirea integrala a asistentei juridice acordate din
oficiu la solicitarea organelor de urmarire penala si a instantelor judecatoresti.
82
(4) Plata pentru asistenta juridica, acordata de avocat din oficiu la solicitarea organelor de
urmarire penala si a instantelor de judecata, se achita de catre Ministerul Justitiei din contul
mijloacelor bugetului de stat. In acest caz, volumul si modul de remunerare a avocatului se
determina de catre Ministerul Justitiei, de comun acord cu Ministerul Finantelor si Consiliul
Baroului.
(5) Mijloacele bugetare, destinate scopurilor specificate la alin.(4), se transfera in conturile
birourilor de avocati in termen de 10 zile de la data primirii dispozitiei organului de urmarire
penala sau a deciziei instantei de judecata.
(6) Cheltuielile suportate de client in legatura cu acordarea de catre avocat a asistentei
juridice la apararea drepturilor si intereselor lui legitime in cauzele penale, civile si
administrative urmeaza a fi compensate integral si proportional cerintelor admise
(respinse) de partea adversa.
(7) Cheltuielile suportate in legatura cu acordarea de catre avocat a asistentei juridice in
organele de urmarire penala si instantele de judecata in cauzele penale, civile si
administrative se incaseaza concomitent cu solutionarea cauzei in fond, fara o procedura
litigioasa prealabila.
Articolul 55. Impozitarea veniturilor obtinute din exercitarea profesiei de avocat
(1) Avocatii achita impozitele conform prevederilor Codului fiscal.
(2) Avocatii achita contributii de asigurari sociale de stat in conditiile legii.
Articolul 56. Interzicerea publicitatii
(1) Avocatului i se interzice sa faca publicitate, direct sau indirect, activitatii sale
profesionale.
(2) Interdictia specificata la alin.(1) nu se aplica in cazul cind in publicatiile
informationale, in formularele oficiale, pe plicuri, in cartile de vizita si pe Internet se contin
date despre avocat.
Articolul 57. Raporturile avocaturii cu autoritatile publice
(1) Statul garanteaza avocatilor posibilitatea de exercitare a profesiei si contribuie la
crearea de conditii favorabile in acest scop.
(2) Ministerul Justitiei, in limitele competentei sale:
a) acorda sprijin avocatilor si organelor lor de autoadministrare in exercitarea profesiei de
avocat;
b) contribuie la reciclarea avocatilor;
c) acorda asistenta metodologica la solicitarea birourilor si asociatiilor de avocati;
d) elibereaza licente pentru exercitarea profesiei de avocat si tine registrul licentelor;
83
e) inregistreaza birourile de avocati si tine registrul acestora;
f) publica anual listele avocatilor, avocatilor stagiari si avocatilor care acorda asistenta
juridica din oficiu la solicitarea organelor de urmarire penala si a instantelor judecatoresti,
prezentate de catre Consiliul Baroului;
g) aproba documentele prevazute de prezenta lege.
(3) Autoritatile administratiei publice locale:
a) contribuie la asigurarea birourilor de avocati cu spatii adaptate pentru desfasurarea
activitatii;
b) in caz de necesitate, acorda birourilor si asociatiilor de avocati inlesniri, inclusiv la
achitarea arendei spatiilor;
c) realizeaza, in colaborare cu organele de autoadministrare ale avocatilor, alte masuri
in scopul asigurarii liberului acces la asistenta juridica profesionala.
Capitolul X
RELATIILE CU ORGANIZATIILE SIMILARE
DIN ALTE TARI SI CU ORGANIZATIILE
INTERNATIONALE
Articolul 58. Relatiile cu organizatiile similare din alte tari si cu organizatiile internationale
Consiliul Baroului si asociatiile de avocati stabilesc relatii cu organizatii similare din
alte tari si cu organizatiile internationale ale avocatilor si juristilor.
Capitolul XI
DISPOZITII FINALE SI TRANZITORII
Articolul 59
(1) La data intrarii in vigoare a prezentei legi, se considera avocati persoanele care au
primit licente in conditiile Legii nr.395-XIV din 13 mai 1999 cu privire la avocatura.
Membrii Uniunii Avocatilor, precum si persoanele care exercita profesia de avocat in baza
licentei pentru acordarea asistentei juridice, in termen de 3 luni de la data publicarii prezentei
legi, vor obtine licenta pentru exercitarea profesiei de avocat fara a sustine examenul de
calificare, contra unei plati in marime de 360 de lei, achitate in contul Ministerului Justitiei.
(2) Eliberarea de licente persoanelor specificate la alin.(1) se va efectua de catre Comisia
de licentiere, constituita de Ministerul Justitiei in conditiile Legii nr.332-XIV din 26
martie 1999 privind acordarea de licente pentru unele genuri de activitate.
(3) Birourile de avocati, inregistrate la Uniunea Avocatilor, se vor reinregistra, in termen
de 3 luni de la data publicarii prezentei legi, la Ministerul Justitiei. Birourile de avocati care nu
se vor reinregistra isi vor pierde statutul.
84
(4) Ministerul Justitiei, in termen de 10 zile de la data publicarii prezentei legi, va forma
din numarul avocatilor, sub conducerea unui viceministru al justitiei, o comisie pentru
pregatirea si convocarea Congresului avocatilor. Comisia in cauza va convoca Congresul
pina la intrarea in vigoare a prezentei legi.
(5) Prima sedinta a Congresului, pina la alegerea presedintelui Consiliului Baroului, va
fi prezidata de presedintele comisiei specificate la alin.(4).
(6) Contractele de efectuare a stagiului profesional, incheiate pina la data intrarii in
vigoare a prezentei legi, vor fi inregistrate in termen de o luna la Comisia de licentiere a
profesiei de avocat.
Contractele neinregistrate nu vor fi luate in considerare la sustinerea de catre stagiari a
examenului de calificare.
(7) Guvernul, in termen de 3 luni:
va prezenta Parlamentului propuneri privind aducerea legislatiei in vigoare in concordanta
cu prezenta lege;
va aduce actele sale normative in concordanta cu prezenta lege;
va adopta actele normative necesare pentru realizarea prezentei legi.
(8) Se stabileste ca, pina la operarea in legislatia in vigoare a modificarilor rezultate din
prezenta lege, in cazul existentei de contradictii intre legislatia in vigoare si prezenta lege,
se vor aplica prevederile prezentei legi.
Articolul 60
Prezenta lege intra in vigoare peste 3 luni de la data publicarii, cu exceptia art.59 care intra
in vigoare la data publicarii.
Articolul 61
La data intrarii in vigoare a prezentei legi, se abroga Legea nr.395-XIV din 13 mai
1999 cu privire la avocatura.
PRESEDINTELE
PARLAMENTULUI Eugenia OSTAPCIUC
Chisinau, 19 iulie 2002.
Nr. 1260-XV.
85
