ARII PROTEJATE ÎN AUSTRALIA

Geografie

Australia este a sasea țară din lume ca mărime și cel mai mic continent. Este, de asemenea, cea mai joasă și mai plată întindere de uscat și continentul cel mai secetos. Conține mai mult deșert decât orice alt continent: două treimi din suprafață este aridă sau semiaridă. Are o linie de coastă foarte scurtă pentru o suprafață atât de mare: în afara Golfului Carpentaria și a marelui Golf Australian, sunt foarte puține golfuri de-a lungul totalului de 19.000 km de linie de coastă. Continentului îi lipsesc în mod evident formele de relief: nu există râuri mari, iar munții sunt joși. Cel mai înalt varf australian, Varful Koscinsko din Alpii Australieni de la granița dintre New South Wales și Victoria are o înălțime de numai 2.228 m, mai puțin de jumătate din înălțimea Mont Blanc-ului.

Continentul poate fi împărțit în trei regiuni principale: Scutul Australiei de Vest, Platoul Estic și Marele Bazin Artezian. Scutul este un podiș care se suprapune în mare parte cu statul Australiei de Vest, format în principal de aflorimente de roci precambriene vechi de 5.703.000 milioane de ani. Cele mai remarcabile dintre aceste aflorimente sunt Peninsula Arnhem și Podisul Kimberly din nord-vest. Platoul Estic este o regiune muntoasă cu o lățime de aproximativ 500 km, care formează Munții Marii Cumpene de Ape. Vârfurile cele mai înalte au o altitudine de numai 1.500 m. Munții New England și Munții Albastrii din sud au înălțimi între 900-1.500 m.

Între Scutul Vestic și Platoul Estic sunt trei bazine interioare - Bazinul Murray, Bazinul Carpentaria, Bazinul Eyre. Acestea se numesc împreună Marele Bazin Artezian, care are în cea mai mare parte mai puțin de 300 m peste nivelul mării. În nord, partea mai mare a Bazinului Carpentaria este inundată de Golful Carpentaria. Bazinul Eyre conține Lacul Eyre, care la 15 m sub nivelul mării este cel mai jos din Australia. Intersectarea Deșertului Simpson cu aceste bazine interioare estompează distincțiile fizice dintre aceste regiuni.

În Australia activitatea vulcanică a încetat doar în ultimele milioane de ani și există multă activitate seismică în Platoul Estic și Vestic. Cealaltă caracteristică geografică importantă a Australiei este marea din dreptul coastei tropicale a Queensland-ului. Marea Barieră de Corali, cel mai mare recif coralier din lume, are o lungime de peste 2.000 km și este clar vizibilă din cosmos.

Vecinii Australiei

Statele Australiene și insulele principale (dați click pe zonă pentru a merge la articolul principal)

La nord statele: Indonezia, Timorul de Est și Papua Noua Guinee Insulele mai însemnate la nord, nord-vest: Sumatra, Borneo, Java, Noua Guinee și Timor La sud: Antarctica La nord-est: Insulele din Pacific La sud-est: Noua Zeelandă;

Clima

Cea mai mare parte a Australiei este foarte secetoasă. Vara, care ține din decembrie pana-n februarie, există valuri de căldură frecvente, temperaturile ating in general 38 grade Celsius. Unele părți sunt umede, în general regiunile de coastă estice și Insula Tasmania. Efectele neplăcute sunt într-o oarecare atenuare de brize vestice răcoroase care suflă în tot timpul anului. In zone restrânse din Australia de Sud și Australia de Vest, iernile secetoase din iunie pâna în august alterneaza cu veri umede din noiembrie pana in martie. Coasta nord-vestică tropicală are ierni secetoase si veri umede: aici ploile sunt tropicale si există condiții musonice. Insula Tasmania si Varful Koscinsko au tinuturi inzapezite in timpul iernii; totuși, in alte parți, zăpada este extrem de rară. Orașul nordic Darwin are o temperatură medie de 30 grade Celsius vara și 27 iarna, cantitatea medie de precipitați fiind de 150 cm, cea mai mare parte cazând vara. La Sydney, pe coasta de nord-est, cantitatea de precipitați este de aproape 120 cm, cazând in tot timpul anului. Partea cea mai racoroasă a țării este Hobart din Tasmania, cu o temperatură medie de 17 grade Celsius vara și 12 iarna. In Perth, din Australia de Vest, cad aproximativ 90 cm de precipitații pe an și temperaturile medii sunt de 23 grade Celsius (ianuarie) si 13 (iulie).

Vegetația naturală

Vegetația este dominată de plante perene cu frunze tari, cu frunze bine adaptate pentru supraviețuirea în regiuni aride. Exista 600 de specii de eucalipt si 800 de specii de salcâm. Zonele de vegetație ale Australiei corespund în mare parte cu zonele de climă. Pădurile tropicale de pe coasta nordică si nord-vestică conțin palmieri, pini, ferigi de copac și mangrove în mlastinile de coasta. Aproximativ 9% din suprafata Australiei este acoperita cu paduri subtropicale si temperate, mai dese pe coasta de est, constând din palmieri, ferigi de copac și eucalipt.

Versanții vestici ai Munților Marii Cumpene de Ape conțin păduri subtropicale sau temperate de eucalipt si arbuști, acoperind 9% din uscat. Câmpia, spre sud de Tropicul Capricornului și pădurea de savană, spre nord, constituie 26% din continent. În regiunile cele mai aride sunt răspândite plante mici precum sfecla și arbuștii cu fructe. Regiunile cele mai secetoase ale Australiei conțin planta mulga, un salcâm cu o mare importanță furajeră. In sud-vest cresc arbori valoroși cu lemn de esență tare, precum jarra și kauri.

Depresiunea Australiană de Vest constă din roci dure, foarte vechi, și ocupă aproape întregul stat al Australiei de Vest și părțile învecinate ale Teritoriului de Nord și Australiei de Sud. Înălțate deasupra nivelului acstei depresiuni, exista mai multe lanțuri muntoase, cum sunt Kimberley si Hamersley, precum și aflorimente izolate de roci, cum este Muntele Ayers.

Patrimoniul mondial UNESCO

Pe lista patrimoniului mondial UNESCO sunt incluse următoarele obiective din Australia (în stânga: anul preluării bunului / locului pe Lista UNESCO):

1981 Marele Recif de Corali 1981 , 1987, 1992 Parcul Național Kakadu 1981 Zona lacustră Willandra 1982 , 1989 Parcurile naturale din Tasmania de vest 1982 Grupa de insule Lord Howe 1986 , 1994 Rezervațiile forestiere umede din estul Australiei 1987 , 1994 Parcul Național Uluru (Ayers Rock) - Kata Tjuta (Mount Olgas) 1988 Parcul Național Wet Tropics în Queensland 1991 Parcul Național Shark Bay din vestul Australiei 1992 Insula Fraser 1994 Situl fosilifer cu mamifere de la Riversleigh / Naracoorte 1997 Insulele vulcanice subantarctice Heard și McDonald 1997 Insula Macquarie 2000 Zona montană Greater Blue 2003 Parcul Național Purnululu 2004 Clădirea regală de expoziții și grădinile Carlton 2007 Opera din Sydney

Flora Australiei constă în cea mai mare parte din plante endemice, ceea ce face ca Australia să aibă o floră caracteristică. Flora aceasta se întinde pe teritoriul continentului australian ca și pe teritoriul insulei Tasmania. Ea cuprinde ca. 20.000 de specii de plante. Printre plantele întâlnite mai frecvent se poate aminti eucaliptul, diferite specii de salcâm care pot să numere între 850 și 1.000 de specii. Aceste două

genuri de plante sunt tipice continentului. În regiunile aride domină vegetația de ierburi reprezentate mai cu seamă prin genurile Triodia și Astrebla. Pădurile ecuatoriale ocupă în Australia un teritoriu foarte restrâns, însă cuprind o varietate mare de specii de plante.

Familiile de plante mai importante

Fabaceae

Myrtaceae

Poaceae

Asteraceae

Proteaceae

Orchidaceae

Cyperaceae

Epacridaceae

Euphorbiaceae

Goonadiaceae

Ariile protejate acoperă 895,288 km ² din suprafaţa Australiei, sau aproximativ 11,5% din suprafaţa totală. Australian Capital Territory are cel mai înalt nivel de protecţie la aproape 55% din teritoriul său, urmată de Tasmania, cu aproape 40% şi Australia de Sud cu 25%. Cel mai mic nivel de protecţie este în Queensland şi Teritoriul de Nord, cu mai puţin de 6%. Dintre toate ariile protejate, două treimi sunt considerate strict protejate (IUCN categoriile I-IV), iar restul este gestionat cea mai mare parte a resurselor zonei protejate ( IUCN categoria VI). Peste 80% din zona protejată în Australia este proprietate publică gestionată de guvernul australian sau de stat şi de guverne teritoriale.

Gondwana Rainforests din Australia, cunoscută anterior ca Rezervația de est și centrală a pădurilor umede, este zona cea mai extinsă de păduri subtropicale și tropicală din lume care include 50 de rezervații separate, cu un total de 3,665 km patrati, grupate în jurul New South Wales -. Queensland frontieră.

Pădurile umede ale Gondwanei sunt numite așa, deoarece fosilele indică faptul că atunci când a existat Gondwana a fost acoperită de păduri care conţin aceleaşi tipuri de specii care trăiesc astăzi. Pădurile au fost înscrise pe lista Patrimoniului Mondial în 1986, acoperind numai New South Wales site-uri de aproximativ 3108 km ² şi extins în 1994 pentru a acoperi site-urile din Queensland aproximativ 592 km ², care este un total de aproximativ 3700 km ². Rezervațiile de păduri tropicale au o valoare de conservare extrem de mare, cu mai mult de 200 de plante rare sau ameninţate şi specii de animale.

Opt domenii separate, au fost identificate ca având semnificaţia patrimoniului restante la Australia şi sunt incluse pe Lista Patrimoniului National Australia, altitudinea variază de la nivelul mării la aproape 1.600 m.

Insula Fraser, cea mai mare insula de pe coasta de est a Australiei situată de-a lungul coastei de sud a Queensland, aproximativ 300 km nord de Brisbane. Lungimea sa este de aproximativ 120 km şi lăţimea este de aproximativ 24 km , site al Patrimoniului Mondial din 1992 este considerată a fi cea mai mare insulă de nisip din lume.

Insula are pădurile tropicale, paduri de eucalipt, padurile de mangrove, mlaştini , dune de nisip şi câmpii de coastă. Acesta este alcătuit din nisip, care a fost acumularea de aproximativ 750,000 de ani pe piatra de temelie vulcanică, care oferă o captare naturală pentru sedimente care este efectuată pe un nord puternic curent de țărm de-a lungul coastei. Viaţa plantelor se datorează abundenței de ciuperci mycorrhizale prezente în nisip, care oferă nutrientii într-o formă care poate fi absorbită de plante . Fraser Island este casa unui număr mic de specii de mamifere, precum şi o gamă diversă de păsări, reptile şi amfibieni, inclusiv crocodili de apă sărată ocazionali. Astăzi, insula este o destinaţie turistică populară. Estimări ale numărului de specii de mamifere prezente includ mlaştină wallabies, echidne(arici), possums ringtail şi brushtail, planoare zahăr, veverite planoare, phascogales, bandicoots, multe tipuri de marsupiale, de diferite mărimi, tericole sau terestre, care zboară vulpi şi dingo, dar acum sunt în scădere. Brumbies (cai) de pe insula, descendenţii din cei arabi.

18 specii de serpi au fost identificați pe insula, o treime dintre ei fiind considerați periculoși. Goannas, geckos, skinks şi broaştele sunt toate prezente pe insula. Speciile de broaște au evoluat pentru a face faţă cu apele acide din lacurile si băltile de pe insulă, şi sunt numite în mod corespunzător broaște acide. Broaştele ţestoase de apă dulce, cum ar fi Kreffts, broasca testoasa de râu se găsesc în lacurile de pe insulă şi golfuri.

Crocodili de apă sărată sunt găsiți ocazional în jurul insulei în timpul sezonului cald (decembrie-martie, atunci când temperatura apei atinge temperaturi consistent tropicale) .

Peste 350 de specii diferite de păsări sunt pe insula: vulturi de mare, şoimul călător, Osprey şi zmee, pelicani, chire, honeyeaters, pescarusi, kookaburra şi cacadu. O pasare rara, ParCetaceele, cum ar fi balenele cu cocoaşă şi unele specii de delfini sunt vizitatori frecvenți în zonă. Rechini şi dugongi tigru pot fi, de asemenea, găsiți în apele din jur, crabii Noroi se găsesc pe partea de vest a insulei aproape de estuarele de mangrove , 24 de specii de peşti de apă dulce se găsesc în lacurile insulei. Mai mult de 865 de specii de plante prosperă pe insula . Acesta este singurul loc de pe Pământ în care pădurea tropicală înaltă crește in nisip., Agatis robusta/Araucaceae, diferite specii de eucalipți, E racemosa, signata, rossii, Palmae, spectaculoase specii de monocotiledonate/Arecaceae, Myrtaceae, cu arbori cu frunze f dense, 30 m înălțime, Blue Quandong-Oxalides/Elaeocarpaceae, diferite sp de Pandanus, arbuști dioici cu înălțime de la 1 la 20 m, cu fructe asemănătoare ananasului , dar consumate de animale.De-a lungul coastei, înainte de dune sunt dominante specii tolerante la sare, care includ sp de Caryophyllales, piciorul caprei (Convolvulaceae)., cu acțiune farmaceutică, Plaja de Spinifix( Poaceae) care prin putrezire oferă nutrienti vitali pentru alte specii de plante , rare Angiopteris evecta, o specie de feriga care are cea mai mari frunzele din lume, iar coasta de sud-vest este dominată de mangrove.

Spinifex grass

Marea Barieră de Corali este cel mai mare sistem de recif coraligen din lume cuprinzând aproximativ 3000 de recifuri și 300 de insule ce se întind de-a lungul a 2600 kilometri și acoperă o suprafață de 344,400 km². Reciful este situat în Marea de Coral în apropiere de coasta Queensland-ului din nord-estul Australiei.

Pentru a face față competiției nemiloase și pericolelor ce domnesc pretutindeni în recif, unele viețuitoare trăiesc în „simbioză". Așa este conviețuirea dintre speciile de pești-clovn (genul Amphiprion, familia Pomacentridae) și marile actinii numite și anemone, cu tentaculele garnisite de celule urzicătoare (nematociste), capcane mortale pentru speciile care formează zooplanctonul, dar și pentru majoritatea peștilor de dimensiuni mai reduse. Peștii clovn par să se bucure de o imunitate totală față de veninul din tentaculele anemonei, acestea transformându-se într-un adăpost pe care peștii nu-l părăsesc niciodată.

Astăzi este acceptată părerea că peștii Amphiprion izbutesc să se protejeze de efectul urzicant al tentaculelor anemonei printr-un strat gros de mucus care le acoperă întreaga suprafață a corpului.

Marea Barieră de Corali prezintă o mare diversitate , inclusiv multe specii pe cale de dispariţie sau vulnerabile, dintre care unele pot fi endemice la sistemul de recifi. Broasca verde mare pe Marea Barieră, specii de balene, delfini şi delfini bruni au fost înregistrate în Marea Bariera de Corali, inclusiv balene pitic, delfin cu cocoaşă Indo-Pacific, si balena cu cocoaşă, populaţii mari de dugongi trăiesc acolo( ord Sirenia),dar care sunt vulnerabili).

Şase specii de broaşte ţestoase marine vin la recif din rasa - broasca mare verde,(EN) broasca ţestoasă mare leatherback(țeastaîmpăratul roşu-gât, şi mai multe specii de șerpi şi păstrăv de corali. Patruzeci şi nouă specii se reproduc acolo, în timp ce optzeci şi patru alte specii depun icre în altă parte .

Există cel puţin 330 de specii de ascidii pe sistemul de recif cu diametrul de 1-10 cm . Între 300 - 500 de specii de bryozoa trăiesc pe recif. (nevertebrate).

Bryozoa -Ascidaeae

Patru sute de specii de corali, atât coralii duri şi coralii moi locuiesc în recif. Majoritatea depunerilor de gameţi, sunt declanşate de temperaturile mari din primăvara şi vara, ciclul lunar, şi diurn. Recifurile din interiorul Marii depun gameți în timpul săptămânii, după luna plină, în octombrie, în timp ce recifurile exterioare în noiembrie şi decembrie. Coralii moi comuni aparţin la 36 genuri. Cinci sute de specii de alge marine trăiesc pe recif, inclusiv treisprezece specii de genul Halimeda, care formează un depozit calcaros de până la 100 de metri (110 m) lăţime, creând mini-ecosistemele de pe suprafaţa lor.

Halimeda=Chlorophyta

Greater Blue Mountains Area are 10.300 de kilometri pătraţi de peisaj ,cea mai mare parte împădurită, pe un platou de gresie cu 60-180 km de centrul Sydney.

Această zonă este una cu platouri accidentate, stânci, văi adânci, inaccesibile şi râuri şi lacuri pline de viata. Plantele unice şi animalele care trăiesc în acest loc natural povestesc extraordinara evoluţie a vegetaţiei din Australia şi eucaliptului unic ,asociat comunităţilor, plante şi animale, diversitatea sa de viaţă.

Zonă este numită a munților albaștri deoarece, atunci când are loc creşterea temperaturii atmosferice, uleiul esential de eucalipt saligna se evaporă şi se dispersează în aer, și ochiul

uman percepe reflectarea acestuia ca albastru în lumina soarelui.

Proprietatea, care include opt zone protejate în două blocuri separate de un coridor de transport şi dezvoltare urbană, este compus din şapte parcuri remarcabile naţionale, precum şi celebra Reservația Jenolan a Peşterile carstice . Acestea sunt Blue Mountains Parcul National, Parcul National Wollemi, Parcul National Yengo, Nattai Parcul National, Parcul Kanangra-Boyd National, Gardens din Lacuri Parcul National,Piatra Thirlmere şi Parcul Naţional.

Zona nu conţine munţi, în sensul convenţional, dar este descrisă ca un platou de gresie, profund incizat, în creştere de la mai puţin de 100 de metri deasupra nivelului mării la 1300 de metri la cel mai înalt punct. Există aflorimente de bazalt pe crestele mai mari. Acest platou se crede ca a permis supravieţuirea unei bogate diversități de viaţă animală şi vegetală, prin asigurarea unui refugiu de la schimbările climatice în timpul istoriei geologice recente. Este deosebit de remarcat pentru reprezentarea sa largă şi echilibrată, a habitatelor de eucalipt din zona umedă şi uscată, a zonelor cu vegetație sclerofilă, mediteraneeană”” , precum şi a mlastinilor, zonelor umede, şi pajiştilor. Nouăzeci și una specii de eucalipți (13% la sută din totalul mondial) se produc în Greater Blue Mountains Area. Doisprezece dintre acestea sunt considerate a avea loc numai în regiunea de gresie Sydney.

Zona a fost descrisă ca un laborator natural pentru studierea evoluţiei la eucalipț. Cea mai mare zona de mare diversitate de eucalipti de pe continent este situată în sud-estul Australiei. Greater Blue Mountains Zona include o mare parte din această diversitate,eucaliptică.

Acestea variază de la păduri înalte la marjele de pădure tropicală în văi adânci, prin păduri deschise şi păduri, pentru a lăsa loc la arbuști de mallees piperniciți pe platouri,expuse.

Greater Blue Mountains Area conţine, de asemenea specii vechi, relicte, de importanţă mondială. Cel mai faimos dintre acestea este recent descoperit-- pinul Wollemi, o "fosilă vie" datând de la vârsta dinozaurilor., câţiva copaci supravieţuitori ai acestei specii vechi sunt cunoscute doar din trei populaţii mici situate în cheile inaccesibile în cadrul zonei. Pinul Wollemi este una dintre cele mai rare specii din lume.

Mai mult de 400 de tipuri diferite de animale vii se găsesc în cadrul cheilor accidentate şi platourilor din Greater Blue Mountains Area: ameninţate sau specii rare cu semnificaţie de conservare, cum ar fi Quoll Tiger, Koala, Petaurus australian(marsupial tericol) cu pântece galben şi Potoroo cu nasul lung, precum şi specii rare de reptile şi amfibieni, inclusiv Broasca cu p\ntece verde sau auriu şi Blue Mountain Skink apa (scuamata)- Eulamprus leuraensis.

Parcul național Kakadu este un parc situat în nordul Australiei. Este renumit pentru frumusețea naturală neatinsă ce îți taie respirația și varietatea florei și faunei. Suprafața parcului național Kakadu de aproape 20.000 km²,[1] poate fi împărțită în trei regiuni principale: zona pietroasă, pădurile de șes și mlaștinile de coastă.

Kakadu este din punct de vedere ecologic și biologic divers. Principalele caracteristici naturale protejate din cadrul parcului includ:

patru mari sisteme riverane: o East Alligator River,o West Alligator River,o Wildman River și South Alligator Rivero întregul Alligator River;

șase peisaje majore: o estuarele și departamentele mareei,o zonele de inundare,o șesurile,o piatra țării,o pădurile șio dealurile de sud și mlaștinile;

o remarcabilă varietate și concentrare a faunei sălbatice: o peste 280 specii de păsări,o peste 60 specii de mamifere,o peste 50 specii de apă dulce,o peste 10 000 specii de insecte,o peste 1600 specii de plante.

Oamenii aborigeni au ocupat zona parcului continuu timp de 40 000 de ani. Parcul Național Kakadu este renumit pentru locurile sale de cultură aborigenă. Aici sunt înregistrate mai mult de 5000 de locuri ilustrând cultura aborigenă de acum mii de ani. Lucrările arheologice au demonstrat că aborigenii ocupau aceste meleaguri de acum 20 000 de ani, și posibil,până acum 40 000 de ani.

Înființarea

Zone umede din parc

Kakadu a fost înființat într-un moment când comunitatea australiană a fost din ce în ce mai interesată în declararea parcurilor naționale pentru conservarea terenului și pentru a recunoaște interesele oamenilor Aborigeni. Un parc național în zona Râurilor Alligator a fost propus de la începutul anului 1965, dar nu a avut succes decât în 1978, lucru pentru care atunci, Guvernul australian făcea aranjamente pentru achiziționarea de titluri de pământ, cele care în prezent constituie Parcul Național Kakadu.

Kakadu este situat in tropice, între 12 ° şi 14 ° la sud de Ecuator. Clima este musonală, caracterizează prin două anotimpuri principale: sezonul uscat şi sezonul ploaie. În timpul sezonului uscat (din aprilie / mai-septembrie), uscată vanturi sud şi est, umiditatea este relativ scăzută şi ploaie este neobişnuită. La Jabiru, temperatura maximă medie pentru perioada iunie-iulie este de 32 ° C. În octombrie-decembrie condiţii pot fi extrem de inconfortabil cu temperaturi ridicate şi umiditate ridicată, furtunile sunt impresionante şi fulgere sunt frecvente. De fapt, capătul superior al Australiei înregistrări lovituri de trăsnet pe an mai mult decât orice alt loc de pe pământ. Jabiru la temperatura maximă medie pentru octombrie, este de 37,5 ° C.

Zonele umede din Kakadu

Valorile culturale și naturale ale parcului au fost recunoscute internațional când a fost introdus pe Lista Patrimoniului Mondial UNESCO. Acesta este un registru internațional de proprietăți care sunt recunoscute ca fiind deosebit de culturale și natura având valori de importanță internațională. Kakadu a fost enumerat în trei etape: Etapa 1 în 1981, Etapa 2 în 1987 și întreg parcul în 1992.

Aproximativ jumătate din teren în Kakadu este teren Aborigen . Domeniile parcului, care sunt deținute de oamenii Aborigeni sunt închiriate de către proprietarii tradiționali ai Directorului Parcurilor Naționale, care va fi administrat ca un parc național. Restul de domeniu este avere comună, terenuri dobândite în cadrul Directorului al Parcurilor Naționale. Tot parcul este declarat parc național în conformitate cu Protecția Mediului și Conservarea Biodiversității (1999). Peste 500 de oameni Aborigeni trăiesc în parc, mulți dintre ei sunt proprietari. Tot parcul este gestionat în comun de către proprietarii Aborigeni și „Guvernul Australiei al Departamentului de Mediu și Resursele de apă” printr-o divizare cunoscută ca Parcuri din Australia. Administrarea parcului este făcută de către Camera de Administrare a Parcului din 1999.

Peisajul Parcului

Ceaţa în Kakadu în sezon ploaie .Ianuarie - martie / aprilie este caracterizată de temperaturi calde şi, ploaie. Cele mai multe dintre ploi sunt asociate cu monsonul format peste Asia de Sud, deşi, ocazional, ciclonii tropicali produc ploi intense peste zone localizate. La Jabiru, temperatura maximă medie în ianuarie este de 33 ° C. Precipitaţiile anuale în Kakadu National Park variază de la 1565 mm în Jabiru la 1.300 mm în regiunea Mary River. Kakadu poate își schimba aspectul in functie de sezon, deci este un loc demn de mai mult de o singură vizită.

Flora Kakadu este printre cele mai bogate în nordul Australiei, cu mai mult 1700 specii de plante, datorate formelor de relief, geologice.Zone geografice diferite în Kakadu au flora lor proprie de specialitate. Caracteristicile de mediu ale țării de stânci aduc în atenție " învierea ierburilor”” care sunt capabile să facă faţă la căldură extremă şi vremi lungi de secetă, urmate de perioade de ploi torenţiale. Păduri musonice se dezvolta adesea în perioada umedă și rece chei prin disecarea pietrei. Dealurile de sud şi bazinele sprijină mai multe plante endemice, care sunt găsite doar în Kakadu, cum ar fi koolpinensis Eucalyptus lângă Cheile Koolpin. zonele de câmpie forma o mare parte din Parcul Naţional Kakadu şi sunt în principal acoperite din păduri deschise de eucalipt-dominat si o gama larga de ierburi, inclusiv iarba suliţă, rogozuri şi flori sălbatice.

Zonele de inundare, mai multe luni/an dețin rogozuri caracteristice cum ar fi rush spike precum şi patch-uri de mangrove de apă dulce (copac mâncărime), pandanus şi copaci hârtie coaja (Melaleuca). Soiuri de nuferi, cum ar fi fulgul de zapada albastru, galben şi alb, sunt frecvent întâlnite în aceste domenii. Estuarele şi zonele mareelor sunt populate cu soiuri de mangrove (39 din cele 47 de specii Northern Territory de mangrove apar în Kakadu) care sunt importante pentru stabilizarea litoralului. Mangrove servesc ca hrană şi zonă de reproducere pentru multe specii de peşti, inclusiv cod Barramundi.

Pandanus-tree Lotus flower

În spatele mangrovelor, cresc plante suculente cu frunzele coriacee (samphire-salicornia

globosa), ierburi şi rogozuri . Buzunare izolate de păduri musonice cresc de-a lungul coastei şi malurilor râului. Aceste păduri conţin câțiva copaci impresionanți,din fam Moraceae printre care ficus, care pot fi recunoscute prin răspândirea prin rădăcini aeriene mari, şi pomul capoc,(bombacaceae-Malvaceae) care are un trunchi spinos, flori mari, de ceară roşie şi păstăi plin de material de bumbac.

Fauna Wallaby de stancă cu urechi scurte

Macropus bernardus

Diverse medii la Kakadu National Park suporta o gama vasta de animale, un număr care s-au adaptat la habitate speciale. Unele animale în parc sunt rare, periclitate, vulnerabile sau endemice. Răspunzând la condiţiile meteorologice extreme multe animale sunt active doar în anumite momente din zi sau din noapte sau în anumite perioade ale anului.Aproximativ 60 de specii de mamifere marsupiale-şi mamifere placentare-au fost înregistrate în Park. Cele mai multe dintre ele locuiesc în păduri deschise şi sunt nocturne, ceea ce face dificil pentru a le vedea. Altele, cum ar fi wallabies şi canguri (macropods, 8 specii), sunt active în părţile mai reci ale zilei şi sunt mai uşor de văzut dificil pentru a le vedea. Altele, cum ar fi wallabies şi canguri (macropods, 8 specii), sunt active în părţile mai reci ale zilei şi sunt mai uşor de văzut.

Dintre speciile mai mari comune sunt Dingos, Antilopine Cangurii, Black Wallaroos,(amenințată) Agile Wallabys( cangur sociabil), şi scurt-urechi Rock Wallabys( vegetarian, de stâncă)- toate sunt specii aparținând marsupialelor, mamifere mai mici comune sunt quolls de nord(Dasiuridae-mamifere marsupiale mici), phascogales cu coadă periată ( ai căror masculi după reproducere mor),-sp amenințate, bandicoots maro- șobolani arboricoli cu negru-picior, Pteropus-vulpi zburătoare negre,

consumatoare de fructe(amenințați).

Dugongi(mammalia-sirenes) se găsesc în apele de coastă.

-- An Agile Wallaby

Cu toate acestea, studii recente au relevat o scădere îngrijorătoare la aproape toate speciile de mamifere în întreaga Kakadu, inclusiv speciile o dată comune şi larg răspândite, cum ar fi quolls de nord. Multe habitate Kakadu conțin mai mult de 280 de specii de pasari, sau aproximativ o treime din speciile de păsări din Australia.

Până în prezent, 117 de specii de reptile au fost înregistrate în Kakadu. Şerpi puţini pot rezista la caldura Kakadu de prânz şi de cele mai multe sunt active pe timp de noapte. De la sosirea Toad Cane în parc, multe populaţii de reptile s-au prabusit. Reptile, care au fost odată o privelişte comună, cum ar fi goannas de mare, şerpi King Brown, Moartea vipere şi multe altele sunt acum rare. Soparla iconic volan-gât a scăzut semnificativ, de asemenea, la număr.

 De apă dulce Crocodile asupra speciilor Galben Waters.Two de crocodil apar în Kakadu: The Crocodile apa dulce (Crocodylus johnstonii) şi estuarelor, sau cu apă sărată Crocodile (porosus C.). Crocodilii de apă dulce sunt uşor de identificat de către botului lor înguste şi un singur rând de patru Boney bucăţi mari numite "scuturile", imediat în spatele capului. Estuar Crocodilii nu au aceste scuturile şi botului lor este mai larg. Dimensiunea maximă pentru un "freshie" este de 3 metri, în timp ce o "saltie" poate depasi 6 metri.

Kakadu 25 de specii de broaşte sunt extrem de bine adaptate la extreme din regiune climatice. Mulţi rămân latente în timpul ori rainless. Odată cu debutul sezonului umed, când billabongs mlaştini şi începe să umple cu apă, aerul de noapte este umplut cu sunete de broaşte, cum ar fi Bullfrog de nord şi broasca marmorat. Ca apa se acumuleaza, broaşte şi mormolocii au o abundenta de produse alimentare, cum ar fi alge, vegetatie, insecte, nimfe libelulă, şi alte mormoloci. Nu toate de broaşte Kakadu lui se găsesc în zonele umede: mulţi trăiesc în pădurile de şes.

 De conducere lângă Red Lily laguna la GunbalanyaFifty-trei specii de peşti de apă dulce au fost înregistrate în căile lui Kakadu, opt dintre ele au o distribuţie limitată. În sistemul Magela Creek singur, 32 de specii au fost găsite. În comparaţie, Murray-Darling sistem de râu, cea mai extinsă în Australia, suportă acum doar 27 de specii native de peşti. Deşi peştii introduşi au fost găsite în cele mai multe căi navigabile australian, nu au fost înregistrate în Park.

În ciuda faptului că Kakadu suporta mai mult de 10.000 de specii de insecte, aceste creaturi sunt adesea trecute cu vederea de către vizitatori. Printre grupurile de insecte sunt lăcuste, gândaci, muste, termite, şi fluturi, molii albine, viespi, furnici, libelule şi damselflies, caddis zboară, musculiţe non-cozilor şi mayflies. Mare varietate de insecte este un rezultat al habitatelor variat şi temperaturi relativ ridicate pe tot parcursul anului.

Probabil cea mai izbitoare insecte-caracteristici create în Parcul sunt movile termite. Movilele, în partea de sud a parcului sunt deosebit de mari şi impresionante. lăcustă Leichhardt lui, in culori de portocaliu, albastru şi negru, este, probabil, cele mai spectaculoase insecte găsite în Kakadu. Este, de asemenea găsit pe platoul Arnhem Land şi în Gregory National Park.

 Brumby, sau cai free-roaming sălbatici [edit] Probleme de mediu şi ameninţări Heard Island & McDonald Island Region, Australia 

Chiar daca nu e vorba despre un parc national,  e totusi o arie protejata cu totul deosebita: nu e doar foarte mare, ci si aproape necalcata de om (daca se poate spune “calcata” atunci cand e vorba despre o zona acoperita, in cea mai mare parte, de apele oceanului.) Aici vorbim despre un plan maret – acela de a crea cea mai mare rezervatie marina a lumii. O imensa suprafata de 65.000 km2 va fi protejata printr-o legislatie stricta (ce include interzicerea pescuitului), ocrotind astfel o uriasa intindere de natura oceanica si insulara aproape virgina.

Nu exista decat doua insulite – Heard si McDonald – in apele subantarctice apartinand Australiei, la 1000 km nord de continenetul inghetat, intr-o regiune aflata deja in inventarul patrimoniului mondial UNESCO. Ambele insule sunt nepopulate – de oameni –, spre norocul celorlalti locuitori ai lor, albatrosii, pinguinii si focile. Nu exista pe ele nici specii introduse de om, care sa fi perturbat echilibrul fragil al ecosistemelor, asa cum s-a intamplat  in atatea alte locuri (iar in Australia mai rau ca oriunde). Va deveni astfel ocrotit unul dintre putinele locuri de pe planeta unde natura a ramas intacta.

câinele Dingo

Eucaliptul (Eucalyptus) este un gen de plante din familia Myrtaceae, care se prezintă sub

formă de arbori sau arbuști cu frunza verde tot timpul anului. Denumirea eucaliptului se datorează formei de potir a fructului care poartă semințele ascunse (greacă ευκάλυπτος: ευ - frumos; κάλυπτος - ascuns ). Eucaliptul a fost descoperit în anul 1788 de botanistul francez L'Heritier, el a fost primul care a descoprit specia „Eucalyptus obliqua”.

Cuprins

[ascunde]

1 Răspândire 2 Specii 3 Utilizare 4 Legături externe

Răspândire

Eucaliptul crește în Australia și Tasmania ca și regiunea de est din Indonezia. Cele mai multe specii de eucalipt sunt arbori sau arbuști care cresc repede și au un lemn de esență tare, cu frunze verzi lobate tot anul. Astfel Eucalyptus vernicosa crește ca arbust sau arbori în estul Tasmaniei, pe când „Eucalyptus regnans” atinge 97 de m înălțime, iar trunchiul poate atinge un diametru de 20 de m (măsurat în Tasmania).

Specii

Există peste 700 de specii de eucalipt:

Eucalyptus amygdalina Eucalyptus australiana Eucalyptus diversicolor Eucalyptus ficifolia Eucaliptul albastru (Eucalyptus globulus) Eucalyptus maculata Eucaliptul de zăpadă (Eucalyptus pauciflora) Eucaliptul uriaș (Eucalyptus regnans) Eucalyptus rostrata Eucalyptus viminalis

Utilizare

Eucaliptul datorită calității lemnului și creșterii rapide este frecvent cultivat în plantaje. Această cultivare a lui produce o reducere intensă a umidității pământului până în stratele profunde. În comparație cu alte plante eucaliptul este mai agresiv, eliminând din arealul său ceilalți arbori, chiar incendiilor de pădure le poate supraviețui prin rădăcinile adânci și semințele care rezistă la foc. El este primul care începe să se extindă după un incendiu. Eucaliptul, ca să facă economie de apă, lasă din timp în timp să cadă neașteptat unele ramuri, ceea ce a dus la producerea unor accidente mortale. Pe lângă folosirea lemnului de eucalipt mai sunt folosite și uleiurile eterice, din care cauză frunzele de eucalipt sunt toxice nefiind consumate de animale cu excepția lui koala, care consumă numai frunzele unui anumit eucalipt.