EDITAT DE LIGA MAIȘTRILOR MILITARI DE MARINĂ - CONSTANȚANr. 174 • ANUL XX • SEPTEMBRIE - OCTOMBRIE 2015 • 8 PAGINI • 1 leu

http://www.lmmm.ro • E-mail: neptun6800@yahoo.com

Analizând ceea ce fiecare membru al echipajului ligii a trăit activ în acești 25 de ani de navigație pe cără-rile drumului asociativ, constatăm că tot timpul a avut la bază același suport ca și ceilalți, suport alcătuit din eveni-mente sociale importante, unde sensibilitatea, gândirea și comportamentul s-au făcut simțite. S-a creat astfel posibilitea unei comunicări mult mai intense pe palierele: intelectual și afectiv, conștient și inconștient, etic și estetic, ceea ce a făcut ca acești oameni să se simtă aproape unii de alții, mai ales că pe marea majoritate dintre ei îi legau o experiență de viață profesională comună, pe lângă acest aspect, aflându-se și cel legat de posibilitățile uneori foarte asemănătoare în ceea ce privește realizarea individuală.

În toți acești 25 de ani, prezența ligii în cotidian - la început considerată de foarte mulți (mai ales dintre cei aflați

în afara acestui sistem asociativ) drept „perisabilă” - a fost alimentată cu acel tip de hrană spirituală, izvorâtă din dorinţa intimă de a face ca oamenii ce compun respectiva comuniune să fie respectaţi, apreciaţi profesional, să fie înţeleși și ajutaţi atunci când aceste lucruri se impu-neau. Este adevărat, nu totdeauna dezideratele au fost atinse, dar ceea ce s-a realizat pe parcursul acestui sfert de veac poate fi considerat trainic și mereu dădător de speranțe.

Plecând pe drumul asociativ la acea dată, 16 octombrie 1990, echi-pajul ligii a reușit să evite, în toți acești 25 de ani de „navigație“, tentaţia de a se cantona numai în zona înșiruirii de evenimente trăite de entitatea profesională denumită Corpul Maiștrilor Militari de Marină, iar atunci când această înșiruire s-a impus ca necesară, a făcut-o dând explicaţi-ilor tonalităţi reale, nu apelând la spiritul speculativ, cel care folosit fiind, nu face altceva decât să îndemne la privitul lucrurilor doar la suprafața lor. Pentru a putea fi receptate și percepute ca adevărate fapte de viaţă, scoase la iveală din cele mai intime ascunzișuri ale îndelungatei existenţe a acestei categorii profesionale, a trebuit multă muncă, multă alergătură. Cu știinţa și harul organizării, cei aflați pe puntea de comandă a ligii în acest sfert de veac s-au străduit nu numai să asigure o „navigație” corectă și legală, dar și să caute frumuseţea sufletului fiecăruia dintre membrii asociaţi, având convingerea că în fiecare om există și dramul de aur al cumsecădeniei, dar și acel sâmbure al mai puținei înțelegeri. Nu a fost și nici nu este ușor să faci așa ceva, mai ales când condiţiile oferite ca „ingrediente” pentru consumul cotidian al vieţii nu te susţin întotdeauna. Reușita - pentru că în cazul ligii putem vorbi despre multe asemenea stări ce produc bucurie - analizând acești 25 de ani de existență putem afirma că a fost posibilă și pentru faptul – sau „mai ales pentru faptul!” – că mijloacele de operare ale coordo-natorilor acestor echipaje au fost: cinstea, corectitudinea, transpa-renţa și dorinţa de a pune în valoare sentimentul de camaraderie.

25 de ani de existenţă!... O zi de sărbătoare căreia echipajul acestei asociaţii îi dau importanţa cuvenită, dar atenţi și la efectul ce-l poate provoca lăsarea gândurilor să o ia înaintea faptei, reflecţia înaintea acţiunii, fantezia înaintea realităţii, pentru că toate acestea vor contribui la o susținere exagerată a întrebării: Ce se va întâmpla mâine? și, vă asigur, că nu este deloc ușor a se găsi un răspuns cât mai apropiat de adevăr!

Au trecut 25 de ani! Nu știm dacă acești ani sunt mulţi sau puţini. Ştim însă că Liga Maiștrilor Militari de Marină a rezistat în timp, făcând faţă cu brio multor „furtuni”, unele dintre acestea căpătând chiar aspect de tempestă. Existând însă în gândul fiecărui membru al echipajului convingerea că prin unire se poate trece peste orice, răspunsul la întrebarea Ce se va întâmpla mâine? va viza certitudinea și mobilizarea în vederea unor reușite care să bucure, așa cum o face și acum, la acest moment aniversar, pe toți cei ambarcați la bordul metaforicei corăbii pe bordajul căreia stă scris: LIGA MAIŞTRILOR MILITARI DE MARINĂ.

M.m.p. (rtr.) Dumitru MIHĂILESCU

AU TRECUT 25 DE ANI...

La 16 octombrie se împlinesc 25 de ani de la constituirea Ligii Maiștrilor Militari de Marină, 25 de ani în care această asociație socio-profesională a demonstrat, poate și celor mai sceptici dintre noi, că răbdarea și îngăduinţa pot clădi ceva durabil și spre folosul omului. La mulți ani echipajului care te-a condus vreme de un sfert de secol pe întortocheatele cărări ale drumului asociativ!

Urarea de „La mulți ani!” este adresată membrilor ligii și de către corul subofițerilor fanfarei S.M.F.N., dirijor colonel Cornel Ignat, acest ansamblu vocal evoluând în cadrul întrunirii festive prilejuite de sărbătorirea celor 20 de ani de existență a acestei asociații (16 oct. 2010)

Sub egida CUPA ZIUA MARINEI ROMÂNE, filiala L.M.M.M. din Mangalia a organizat cea de a VII-a ediție a concursului internațional de șah pentru copii, la care au participat concurenți din Bulgaria, Germania, Spania și România, numărul participanților fiind de o sută.

La final s-au decernat 17 trofee și 17 rânduri de medalii pe categorii de vârstă, dar și 6 premii în bani. Sponsorul concursului, același ca de fiecare dată: Asociația ProActiv pentru Cominitate, al cărei director este inginer Nicoleta Griguță, căreia îi mulțumim pentru mărinimia și entuziasmul cu care participă la asemenea proiect. De reținut, pentru câștigătorii locului I, a fost organizată și o excursie la Sinaia.

Concursul-expoziție Cupa Tomis la modelism, organizat de către Liga Maiștrilor Militari de Marină în cola-borare cu Muzeul Marinei Române, poate fi considerat o reușită, aprecierile venind atât din partea participanților, cât și din partea vizitatorilor. După cum reiese și din această fotografie, curiozitatea, pasiunea pentru această ramură sportivă care excelează prin migală, dar și plăcerea de a privi reușitele exponante – rodul muncii unor mari meșteri făurari, au făcut posibilă afluența unui public avizat sau poate mai puțin avizat. A fost un proiect bine gândit și bine pus în operă, iar pentru toate acestea, felicitări merită toți cei care s-au implicat în materializarea sa.

PAG. A 2-A T I MO N A

Păcatul nefericiriiViața este complicată. Unii dintre noi ne plângem că este searbădă și goală, alții

nu reușim să ducem la bun sfârșit tot ce ne propunem sau ce s-ar fi impus să facem. Aspectele vieții noastre, împlinirile sau eșecurile, deziluziile sau reușitele în diferite planuri ale existenței, sunt dintre cele mai complexe. Ne propunem să reușim în plan profesional, iar dacă ne iese, tot nefericiți suntem, pentru că nu avem prieteni cu care să ne colorăm timpul liber. Avem bani, însă ne lipsește dragostea. Deținem proprietăți sau mașini, însă stresul de la locul de muncă nu ne lasă să dormim. Cineva foarte drag nouă, sau chiar noi înșine, este suferind sau foarte bolnav... Iată încă un motiv de supărare.

Multe ar putea fi exemplele care să evoce fațetele cuvântului nefericit. Ce e de făcut? Cum reușim să ne ordonăm prioritățile, când toate devin importante în măsura în care nu le avem? De obicei, atunci când am atins un obiectiv, unul care ar trebui să genereze mulțumire, această reușită acutizează conștientizarea celorlalte lipsuri. Căutăm prieteni pentru a-i face confidenți ai neîmplinirii noastre, cărora să le putem justifica motivele întemeiate care stau în calea sentimentului de bine spre care tânjim. Le urma urmei, parcă atunci când descărcăm din noianul de gânduri și frustrări care ne chinuie, aruncăm un pic din murdăria vieții și altora, celor care sunt dispuși să șteargă puțin praful sufletului nostru. O fi bine, o fi rău? Cine ar putea ști? Ce-i place unuia îi displace altuia, dintre doi care gustă o mâncare, unuia i se pare aromată, celuilalt fără gust, o pictură îi inspiră pe unii, iar altora poate nu le spune nimic... Sunteam atât de diferiți și, adesea, atât de nefericiți! Aș putea spune că nefericirea devine încet, încet, numitorul comun al existenței noastre. Ne zbatem în lume și în noi înșine. Sunt multe teoriile sau curentele care vor să ne ajute să ieșim din această stare. Ne sunt expuse moduri de gândire, de a ne cultiva percepțiile prin instalarea unor filtre al propriei minți, care să oprească poluarea sufletului. Yoga, Silva, Feng-Shui, practicarea unui sport, a unui hobby, ne sunt descrise ca metode sigure pentru a reuși în căutarea fericirii. Sau, mai bine zis, în alungarea nefericirii. Automulțumirea, pozitivarea percepției sau selectivitatea emoțională ar fi garantul acestei reușite! Oare aceasta este cheia succesului, să ne filtrăm viața?! Să ne prefacem că nu vedem sau nu percepem decât ce ne convine? Într-adevăr, modul în care selectăm binele din atâta rău este esențial. Însă nu putem să ignorăm realitatea...

Eu cred că important ar fi cum reușim să facem curățenie în propriul ego. Ce-i în jurul nostru nu putem schimba, sau dacă reușim, ar fi într-o măsură infinitezimală. Cred că tot în noi înșine am găsi cheia reușitei... Nu avem pe nimeni alături? Şi ce dacă? Vom avea într-o zi... Suntem sănătoși și asta ar trebui să conteze. Nu avem bani? Tristețea noastră nu ne va aduce niciun ban în plus. Nu deținem una sau alta? Hai să trăim modest și frumos! Frumusețea nu a însemnat niciodată opulență. Ştiu, sunt multe drame în lume. Familii dezbinate, oameni care abia își duc zilele, boli... Poate nici speranța și nici rațiunea nu mai pot aduce rezolvarea unor situații. Însă ce rezolvăm? Ce aduce săptămâna, luna sau anul în care plângem sau ne plângem? Eu spun că a lua viața așa cum este, cu bunele și relele ei, ar fi primul pas spre alungarea nefericirii.

O bună prietenă a trecut de curând printr-o dramă. O femeie frumoasă, împli-nită, care-și creștea cu dragoste băiețelul de numai trei ani, a fost diagnosticată cu o tumoră malignă. Cancer, ca să fiu mai concret. Operație, tratamente chinuitoare și devastatoare, teamă și griji, toate acestea au fost inserate în paginile vieții acestei femei, ca un capitol urât care nu avea ce căuta acolo. Câtă ciudă pe viață a simțit această femeie! Întrebările sale rămâneau fără răspuns: De ce eu? De ce mie? Cu ce am greșit? Ce se va întâmpla peste un an? Dar peste doi? Drama celui care simte cum totul se prăbușește în jurul lui, care nu mai are curaj să-și facă planuri, care își privește băiatul cu teama că poate peste câțiva ani... Îți vine să te răzvrătești împo-triva tuturor, împotriva vieții însăși, uneori chiar împotriva lui Dumnezeu.

Deznădejdea acelei femei era întru totul justificată. Însă zilele care se succedau fără culoare, cu tristețea și teama întipărite pe chipul ei, au dispărut, într-o bunăzi, ca prin minune, lăsând loc în sufletul ei acceptării unei situații care ce se putea schimba a fost schimbat și ce se putea îmbunătăți a fost îmbunătățit. Mai rămânea doar asumarea stării de fapt, deci nu mai avea de făcut decât un lucru. Acela de a TRĂI! De a-și trăi viața, hărăzită de soartă sau de Dumnezeu, cât mai frumos, împlinindu-și dragostea față de băiețelul ei, bucurându-se de fiecare zi, senină sau ploioasă, de a rămâne frumoasă în toate aspectele propriului destin... Am văzut cum chipul ei a devenit din ce în ce mai luminos, înțelepciunea minții ei oferindu-mi o nouă lecție de viață. Aflu că planifică excursii sau se bucură de un film, ori construiește jucării sau colorează alături de băiețelul ei, cu blândețe, speranță și cu un zâmbet cald întipărit pe chip. Viața trebuie trăită! Este un mare păcat nefericirea asta, mi-a spus într-o zi. Şi am înțeles, așa că vă spun și vouă: Nefericirea este un păcat! Unul cu care nu ar trebui să ne împovărăm existența.

M.m.clasa a II-a Florin Bodea, material preluatDin revista „VIAȚA MILITARĂ” nr.2 (46)/2015

Nava „Evanghelia”, epava de la Costinești

15 octombrie 1968, Costinești. La primele ore ale dimineţii, marea era liniștită ca un lac, dar părea sufocată de o plapumă de ceaţă. Pescarii amatori aflați în zonă își întindeau undiţele, vorbind în șoaptă de parcă le era teamă să nu sperie stavrizii. Nimic nu părea că ar încerca să perturbe acea liniște, în afară de pescărușii ce planau deasupra apei, dar și a unei bune părți din țărm… Deodată însă se aude un trosnet asurzitor, urmat de un înfricoșător uruit, ce parcă se apropia amenințător de bărcile pescarilor. Valul albicioasei pâcle ținea departe ochii acelor oameni aflați la pescuit, așa că nu realizau ce putea produce asemenea zgomote!

Ușor-ușor, situația a fost lămurită: Nava „Evanghelia”, aflată sub pavilionul Greciei, a eșuat la circa 1,5 Mm de plaja nordică a staţiunii Costinești, într-o zonă a falezei naturale denumită „Golful Francezului“, iar zgomotul, așa cum explică acum, după 40 de ani, Iordan Mitan, unul dintre pescarii care se aflau în larg în momentul eșuării navei „Evanghelia”, „provenea de la lanţurile care se frecau de rocă”.

În scurt timp, mai multe ambarcaţiuni românești și-au făcut apariţia în apropierea navei înfipte pe neașteptate în nisipul de pe fundul mării, dar și autoritățile românești care n-au mai lăsat pe nimeni să se apropie de nava care, în ciuda faptului că marea era calmă iar vântul foarte slab, a naufragiat rămânând blocată între două stânci!

Cum a fost posibilă o asemenea nefericită întâmplare? Răspunsul se pare că este destul de simplu: Nava a fost eșuată în mod deliberat de echipaj, pentru plata primei de asigurare, acest gen de eșuări fiind o practică a armatorilor greci. Asiguratorul însă, după ce s-a consultat cu salvatorii români, a refuzat plata respectivei asigurări. Din fericire nu s-au înregistrat victime, echipajul a abandonat nava în formație completă, moment ce a marcat, așa cum prevăd regulile internaționale, trecerea acesteia în proprietatea Statului Român.

După ceva timp trecut de la naufragiul din 15 octombrie 1968 de pe coasta românească a Mării Negre, epava navei „Evanghelia” a devenit unul dintre punctele de atracţie pentru turiști… Din păcate însă, după plecarea celor care i-au asigurat o vreme paza, au început să dispară lucrurile de pe această navă. Lucrurile și fierul vechi pentru a fi vândut, atât s-a putut lua de pe ea, pentru că nava nu transporta nimic, ci venise pentru a încărca marfă din portul Constanța. Vandalismul, dar și numeroasele spărturi în bordaj, săpate de această dată de furia apelor, au lăsat nava fără apărare în fața localnicilor și a turiștilor.

Cu trecerea anilor, localnicii și-au însușit identitatea mastodontului: Pentru pescari a devenit casa lor, când aceștia și-au așezat cartierul general la bordul ruginitei „grecoaice”, chiar dacă pentru foarte scurt timp, pentru înotătorii curajoși era punctul de sprijin într-o cursă de rezistenţă, iar pentru scufundătorii mai mult sau mai puţin profesioniști substituia lipsa stâncilor din larg de pe care aceștia puteau sări.

Zeci de ani, „Evanghelia” a convieţuit în liniște alături de turiștii care voiau să-i admire corpul brăzdat de rugină și sare, însă dorința unor „afaceriști” de ocazie de a produce bani cu orice preț a făcut ca tot felul de oameni, dotați cu aparate de tăiat, să treacă la scoaterea de pe navă a unor mari cantități de fier vechi. Acum, bătrâna navă, părăsită de stăpânul ei în ape străine, reușește doar să ne ne arate prova, acolo unde încă se mai recomandă cine este, pentru că în rest arată chiar ca o epavă…

Constantin CUMPĂNĂ

Priviți aceste obiecte, adevărate mesagere spirituale care au menirea să-i bucure pe cei în posesia cărora ajung. Liga Maiștrilor Militari de Marină, în cei 25 de ani de existență, s-a străduit ca de fiecare dată când se impunea acest lucru, să-și onoreze membrii, invitații, colaboratorii - persoane fizice sau juridice, cu asemenea daruri spirituale denumite: Diplome, Plachete, Medalii ș.a.m.d., toate fiind purtă-toare a recunoștinței arătate față de cei îndreptățiți să le primească. Anul acesta, la momentul aniversar 16 OCTOMBRIE, asemenea bijuterii ale sufletului vor pleca spre alte și alte persoane care fac parte din echipajul ligii, sau care au dovedit, prin atitudine și înțelegere, că îi respectă statutul de asociație socio-profesională.

Liga Militarilor Profesioniști la zi aniversară17 septembrie 2010 este reperul oficial al

marcării începutului de existență a Ligii Mili-tarilor Profesioniști, la această dată Judecătoria Constanța, recunoscând-o ca persoană juridică, admițând înscrirerea sa în registrul asociațiilor și fundațiilor. Ideea apariției acestei structuri asocia-tive, cu scop de promovare a valorilor militare, de cinstire a eroilor și valorilor spirituale ale neamului nostru, de socializare și întrajutorare camarade-rească, a făcut posibilă realizarea visului celor 30 de militari profesioniști, inițiatorii acestui apreciat proiect, vis care, odată devenit realitate, a început să crească de la an la an. Îmi susțin cele afirmate

realitățile: activitățile diverse organizate de către membrii acestei comuniuni camaraderești.

Au trecut 5 ani, iar acești oameni care, credincioși devizei ONOARE ŞI PATRIE, își desfășoară activitatea profesională sub Drapelul Tricolor al Româ-niei, și-au concentrat atenția și asupra realizării scopului asociativ, obținând, în acești cinci ani, apreciabile realizări în mai toate domeniile stipulate de statut.

La mulți ani, camarazi! Depline reușite pe mai departe! Oana NUȚĂ

PAG. A 3-AT I MO N A

Schimbare de paradigmă în istoriografia românească

Bănuiam eu ceva, dar ce-o să vă spun acuma le-am citit pe un blog! Așa e, cum scrie omul acesta pe blogul său: Cred că ar trebui să ne răsucim nițel și să ne așezăm în spiritul vremurilor atunci când ne stabilim eroii naționali. Firesc ar fi să ne alegem eroul național după realizările care au consecințe directe asupra întregii țări. Ștefan cel Mare, Mihai Viteazul și alți voievozi prezentați ca mari eroi naționali au avut influență asupra unor zone restrânse și asupra unor grupuri limitate de oameni. Nici măcar Ceaușescu nu avea puteri depline asupra tuturor trăitorilor pe aceste meleaguri, căci, să fim serioși, nu făceau toți ce le cerea el. Nici măcar ăia care-l aplaudau furtunos și făceau bulbuci la gură proslăvindu-l nu făceau ce zicea el. Este cazul să deschidem ochii! Iată, după părerea mea, adevăratul erou național este celebrul Francfurt, din serialul „Vacanța Mare”, datorită sintagmei folosite de el „Vă sparg, să moară mama!”, care a devenit sloganul nostru național. Că lucrurile stau chiar așa este simplu de dovedit, pentru că, din 1989 până azi, România se află în epoca sparge-rilor. S-a spart PCR, de o parte fiind cei care erau împotriva comunismului, de partea ailaltă nefiind nimeni. S-a spart securitatea în mai multe grupări, după cum aveau rădăcini de dinainte, care în comerț, care în finanțe, care în justiție, care în politică, ș.a.m.d. Apoi, s-au spart băncile, s-au spart școlile, s-au spart spitalele, s-au spart fabricile, s-au spart GAC-urile și GAS-urile, s-au spart IAS-urile, s-a spart flota maritimă. Spargerea a continuat cu spargerea partidelor. Nici tradițiile n-au scăpat, și astea au fost sparte. Acuma nu mai avem voie să tăiem porcul în mod tradițional, ci conform normelor UE, deși ăia de la UE nu vin să țină porcul de coadă și să-i citească drepturile porcului, desigur, în limba engleză, atunci când îl tăiem. Mai nou, se sparg galeriile sportive. Se bat ca chiorii, dau foc la stadioane, iar atunci când nu se bat pe stadioane, ci se bat pe străzi, stadioanele sunt goale, astfel că echipele românești angrenate în competiții internaționale joacă fără spectatori. Totul se sparge și se sparge precum sticla, în cioburi neregulate, care nu se mai pot îmbina să refacă bucata inițială și nici nu se pot asambla în alta.

Păi, nu are dreptate! D-aia zic și eu, Francfurt este adevăratul erou național al României actuale. Ăsta este emblema cinstită a zilelor noastre. Iar sloganul național, care ar trebui inscripționat pe frontispiciul tuturor instituțiilor, organizațiilor, pe sediile partidelor, la Parlament, la Guvern, la Cotroceni, pe frontispiciul tuturor așezămintelor din România, asta ar trebui să fie: „Vă sparg, să moară mama!”. Oricum, asta se întâmplă în țara asta, dar poate am sparge mai cu spor dacă am conștientiza și noi. Așa, spargem fără să știm cine este Francfurtul care ne împinge de la spate. Doar spargem...

C. Rușine

Opinii, opinii, opinii... Jos comuniștii, sunt anti-americani...Ăia care urlau pe străzi prin toamna lui 2014, “Jos comunismul” erau niște

cretinei plătiți, care nici nu știau ce rag, nici nu-i interesa. Asta nu mă face pe mine să fiu îndurător cu ei, pentru că ei au întreținut o atmosferă de teroare prin violența cu care se manifestau, așa că, de câte ori voi putea, le voi răstălmăci demersul și-i voi lăsa în fundul gol în fața lumii.

Că sunt anti-americani, asta e sigur, și dau ca exemplu faptul că, în USA, se practică munca în folosul comunității, NEPLĂTITĂ, la fel cum se întâmpla în comunismul pe care îl vor ei jos. Astăzi mai am o dovadă că ei sunt anti-americani. Iată ce am găsit în presă: “La 25 de ani de la demolarea – la propriu

și la figurat -, în proporţie de 99,5 la sută, a cooperativelor agricole socialiste, câţiva români, împinși de la spate de americani, au curajul să reînfiinţeze COOPERATIVA. 15 producători agricoli – membri fondatori -, din comunele clujene Apahida, Jucu și Bonţida, împreună cu Fundaţia Civitas pentru Societatea Civilă – Filiala Cluj, în parte-neriat cu Fundaţia Româno-Americană, au înfiinţat, în 2013, Coope-rativa Agricolă „Lunca Someșului Mic”, o afacere care, în numai doi ani, a intrat pe profit. Şi, ca o primă recunoaștere a curajului acestor oameni, Ambasada SUA a premiat asociaţia cu distincţia „Antrepre-norul lunii martie”.

Car’va’zică, americanii încurajează asocierea agricultorilor, așa cum se făcea în comunism și așa cum a sugerat și Ion Iliescu, cel pe care joscomuniștii îl acuză că este comunist! Sigur, e de discutat dacă CAP-urile lucrau eficient, așa cum se dorea, sau nu. Numai că, eu n-am auzit niciun joscomunist cerând să se lucreze eficient și la un înalt nivel calitativ în agricultură, sau în învățământ, sau în asistența medicală, ci ei vor numai jos. Jos asocierea agricultorilor, jos învățământul gratuit, jos asistența medicală gratuită. Ca să nu ne mai ascundem după corcoduș, de fapt, ei vor să se aleagă praful de toate cele, aici, în România. Şi asta, pentru un pumn de gologani împuțiți cu care-și cumpără ei un hamburger din carne de măgar homosexual.

Ei, atunci, jos cu ei!Observator

Triste și de neînțeles argumentele tale,

Raluca!Undeva, prin primăvara anului

acesta, aflându-mă în sediul ligii, am ascultat, dar nu numai eu, „păsul” colegei mele de profesie și de asociație, M.m.IV Raluca Cioroianu. Venise mânată, după spusele sale, de probleme ce păreau că nu mai suportau amânarea! Ascultând-o, mi-a venit în minte gluma aceea cu Bulă, care, elev în clasa a IV-a, revenise la școală după terminarea vacanței de vară. Învățătoarea, încercând o acomodare mai rapidă a copiilor cu școala, i-a întrebat ce-și amintesc ei că au făcut mai deosebit pe timpul vacanței. Răspunsurile, care mai de care mai diferite, n-au întârziat să apară. Când i-a venit rândul lui Bulă să povestească ce-a făcut mai deosebit în vacanță, acesta a spus:

- Eu, mergând la ștrand cu câțiva dintre colegii mei de clasă, am ajutat o bătrână să treacă strada....- Foarte bine, iată un gest frumos din partea voastră. Cine a mai fost cu tine, Bulă? întrebă profesoara.- Eu, se ridică elevul Pintilie... Şi eu, și eu, se mai aud câteva glasuri, la care doamna învățătoare, foarte mirată,

spune:- Măi, copii, dar chiar toți ați ajutat-o pe bătrânica aceea să treacă strada?!- Da, doamnă, precizează Bulă, pentru că... ea nu vroia!Asociind motivul invocat de Raluca pentru a se retrage din ligă cu precizarea elevului Bulă, dar având în

imagine și chipul ei radios de la absolvire, atunci când, în anul 2009, i-a fost înmânat de către președintele ligii premiul „M.m.p STAN DUMITRU”, înaltă distincție ce se acordă absolventului declarat șef al promoției, m-am întristat foarte tare... E clar că pe această tânără colegă de profesie a luat-o vânturile, valurile și-au adus-o în efec-tivul acestei asociații... I se citea pe față indiferența cu care îi asculta pe cei care pledau pentru a o convinge că nu e bine ce face, răspunsurile sale, chiar dacă încerca să ascundă acest lucru, evidențiindu-i malițiozitatea cu care își „motiva motivul”, de parcă, exact ca acea bătrânică, n-a vrut ea să intre în ligă, ci a fost ajutată de alții!

Care credeți că-i era motivul principal al retragerii acestei tinere? Dorința de a se înscrie în Liga Ofițerilor de Marină, ăsta era! Foarte bine, dar de ce așa și cum, numai ea știe, pentru că nu ajunsese nici măcar... ofițer de „servici“!

Trist și de neînțeles argumentul tău, Raluca, așa cum au fost toate cele la care ai apelat crezând că vei fi convin-gătoare. Fată dragă, nu era mai simplu să spui că nu mai dorești să fii membră a acestei asociații reprezentative pentru maiștri militari marinari? Şi cu asta, basta, pentru că nu te ținea nimeni cu forța. Dacă procedai așa, cel puțin... evitai ridicolul!

Dan COJOCARU

În dialog cu cititoriiM.m.pr.(r) Marian Teodosiu: Malițiozitatea cu care ați formulat

întrebarea: De ce liga nu a organizat așa cum trebuie întâlnirea nu știu cărei promoții de absolvenți ai Şcolii Militare de Maiștri de Marină?” v-a trădat supărarea, stare care, poate pe bună dreptate, va stricat liniștea. Domnule Teodosiu, dacă reușiți să vă potoliți supărarea provocată de slaba prezență a colegilor dvs. la întâlnirea programată, atunci căutați vinovații în altă parte, pentru că liga nu poate fi acuzată de nimic! Această asociație se implică în organizarea întâlnirilor de promoție numai la soli-citarea Comitetului organizatoric pe care vi l-ați ales, iar implicarea ligii nu înseamnă ncidecum asigurarea prezenței sau impunerea unui program anume, ci doar facilitarea a două aspecte: trimiterea raportului prin care se solicită aprobarea întrunirii colegiale în cadrul unei instituții militare și, după caz, oferă participanților spațiul în care se poate desfășura activitatea din școală, acesta fiind clubul său. Atât, că de restul se ocupă cei pe care i-ați stabilit să organizeze respectiva întrunire. Că aceștia dau dovadă de comoditate, așa cum s-au petrecut lucrurile și foarte recent, asta e cu totul altceva! Așa că... să nu amestecăm borcanele!

Caporal Albu Dănuț: Deplin respect și felicitări pentru activitatea ce o desfășurați în calitatetea dvs. de președinte al Ligii Militarilor Profesioniști. În privința nedumeririi exprimate privind lipsa de reacție a Consiliului Director al L.M.M.M., atunci când ați solicitat susținere pentru cele 16 propuneri formulate și pregătite pentru expediere pe adresa ministrului apărării naționale – propunerii pertinente și absolut reale, toate fiind în strânsă legătură cu activitatea profesională a celor ce aparțin entității dumneavoastră profesionale, aveți și nu prea aveți dreptate. Corect ar fi fost ca în perioada pregătitoare a acelui document să nu încercați să aflați care este poziția L.M.M.M. doar prin convorbirile telefonice avute cu președintele ligii, ci prin prezență la ședința Consiliului Director, unde problematica avută în vedere să fie expusă pe larg și pe înțeles. Degeaba vorbiți cu președintele ligii, pentru că acesta poate avea o altă opinie sau cine știe, poate lungi pelteaua până ce faptul se consumă! Nu președintele decide ce e de făcut într-o asemenea problemă, ci membrii Consiliului Director. Dumneavoastră ați lăsat-o doar la mâna președintelui, iar în final, când documentul și-a început drumul către destinație, în subsolul acestuia nu s-a regăsit emblema L.M.M.M. și semnătura dată de președinte prin mandatarea Consiliului Director, cu toate că, după credința tuturor, era normal să fie acolo. De aici, fel și fel de interpretări, care mai de care mai acuzatoare, venite, în primul rând din partea maiștrilor militari, aceștia acuzând liga de lipsă de interes atunci când se discută probleme legate de viață, de profesie. Total fals, domnilor, pentru că această asociație a sesizat factorilor de conducere de la nivelul Armatei Române deseori acest gen de probleme. Acum, înțelegând că cineva de acolo, de sus, se apleacă cu mai multă atenție asupra sesizărilor făcute de L.M.P., nu putem spune decât că este foarte bine, dar asta nu înseamnă să acuzăm pe alții că stau cu mîinile în sân! Mai multă informare, domnilor clevetitori, mai multă și mai clară colaborare, domnilor președinți de asociații socio-profesionale, și atunci lucrurile vor intra pe făgașul lor normal.

P.c.c. Costel Chiriac: Întrebați ce face liga pentru dumneavoastră? Păi ce să facă, domnule Chiriac! Așa cum face pentru toți, așa face și pentru dvs., chiar dacă nu v-a văzut nimeni la vreo activitate organizată de această asociație. Pentru noi, cei pe care îi întrebați, sunteți încă o... taină!

NEPTUN

DE HRAMSe-nchie hora cunoscută,La creștineasca sărbătoare,Cu o pârdalnică bătută – A etniei minoritare.

HORA PE STIL NOUCam cum apar la hramuri – recte rugi În spiritul străvechilor canoane,Sătencele ce joacă hora-n blugi,Cu iile săltând pe silicoane?

N E M U R I T O A R E A HORĂSusțin, convins, ca scepticii s-o știe: Tradiția nu moare la români, Cât hora strămoșească încă-i vie…În amintirea câtorva bătrâni.

Ilie Tiron

Hora este un dans tradițional din România și Republica Moldova. Este un dans țărănesc care reunește într-un cerc mare întreaga adunare. Dansatorii se țin de mână, făcând 3 pași în diagonală în față, S-D-S, urmați de bătaie cu dreptul, apoi în spate, trei pași D-S-D, bătaie cu S, totodată învârtind cercul, în principiu invers sensului acelor ceasului. Participanții cântă cu toții versurile cânte-cului, fiind acompaniați de instrumentiști. Țambalul, acordeonul, vioara, viola, contra-basul, saxofonul, trompeta sau chiar naiul sunt instrumente care acompaniază de obicei o horă.ŞI TOTUŞI, HORA

La sate, hora-i tot mai rară,Căci și-a pierdut, cu timpul, harul!Mai vezi minunea asta-n ţară,Doar când se-alege, iar, primarul!

Vasile Vajoga

HORA UNIRII LA IAŞI Cu cocardă tricoloră,Politicieni sadea, Mai întâi sunt prinși în horăŞi apoi de DNA...

Nichi Ursei

LA HORĂ’N SATSătenii saltă ca pe jar,Luați de umeri hotărât,Doar vicele și dom’ primarSe iau de gât.

Tradiții și obiceiuriO cutumă tricoloră -Nu e niciun paradox –Spune că, la orice horă,Musai să se joace... box.

Janet Nicolae

T I MO N APAG. A 4-A

Răsfoind istoria Ligii Maiștrilor Militari de Marină...Întrebări, răspunsuri și imagini de la diverse activități

ÎNTREBAREA 1: Cine suntem noi, maiștrii militari? Care sunt obligațiile față de noi înșine? Care sunt obligațiile celorlalți față de noi? Care sunt obligațiile noastre față de ceilalți? Iată câteva dintre întrebările care, cu foarte mulți ani în urmă, au frământat serios pe camarazii noștri de armă și profesie, motivându-le astfel și mai serios căutarea de răspunsuri pe deplin ancorate în realitate. Începutul acestor căutări a însemnat, în primul rând, apelarea la o soluție prin care, odată materializată, să se permită voinței comune nu numai să se manifeste, dar să și genereze impulsu-rile necesare existenței și dezvoltării sentimentului de camaraderie. Ştiți care a fost această soluție, când și unde a prins pentru prima oară conturul mult așteptat?

RĂSPUNS 1: Soluția considerată a fi cea mai la îndemână, a fost asocierea socio-profesională. Această formă de unire s-a materializat pentru prima dată la Galați, în luna mai a anului 1918, grupul asociativ denumindu-se Cercul Maiștrilor Militari din Divizia de Dunăre.

ÎNTREBAREA 2: Reușita camarazilor de la Dunăre a servit drept exemplu și pentru maiștrii militari de la Marea Neagră, aceștia acționând pentru realizarea unei astfel de forme asociative și la Constanța. Vă amintiți când s-a concretizat acest lucru și sub ce denumire a fost recunoscută asocierea maiștrilor militari din această zonă a țării de către organele în drept și în baza cărei legi s-au pronunțat acestea?

RĂSPUNS 2: În luna martie a anului 1928, deci după 5 ani de la apariția acestei forme de asociere la Dunăre. Denumirea sub care a fost recunoscută ca persoană juridică de către orga-nele de drept a fost: Cercul Maiștrilor Militari din Divizia de Mare, pronunțarea având la bază cerințelor Legii nr. 21 din 1924.

ÎNTREBAREA 3: Existând foarte puține informații de arhivă care să susțină certi-tudinea bazată pe argumente, atunci când vorbim de existența și funcționalitatea celor două Cercuri, dar mai ales în privința Cercului Maiștrilor Militari din Divizia de Mare, am apelat la veteranii profesiei noastre, care, cândva, au deținut cali-tatea de membri ai acestei forme asociative. Cele aflate, chiar dacă implică tipul de cunoștințe nonverificabile, obținute în condiții de subiectivitate, ne-au ajutat, totuși, să înțelegem efoturile acestor oameni de a face ca asocierea lor să-și demonstreze viabilitatea. Am aflat, de exemplu, că în anul 1935 și-au procurat contracost un teren situat în Constanța, pe B-dul Principesa Ileana nr. 20 – astăzi Mihai Eminescu nr. 20 -, teren pe care și-au construit cu forțe proprii un imobil, aici funcționând sediul Cercului Maiștrilor Militari din Divizia de Mare în perioada 1942 (anul finalizării construcției) și 1948, anul încetării forțate a activității. Ştiți despre ce imobil este vorba? Dacă da, precizați vă rog în patrimoniul cui se află în prezent și ce funcție edilitară îndeplinește?

RĂSPUNS 3: Este vorba despre imobilul care, după preluarea abuzivă de către stat, a avut diverse funcționalități, precum: Cazarmă pentru trupele sovietice, apoi depozit al Marinei Militare (1956-1973); Casa pionierilor (1956-1973); Casa corpului didactic (1973-1986) și, începând cu anul 1988, după doi ani de reparații, Casa căsătoriilor. Această clădire, deși se află în folosința primăriei, legal nu se află în patrimoniul nimănui, adevăraților proprietari – maiștri militari de marină, fiindu-le refuzată retrocedarea!

În fiecare an, în prima parte a lunii februarie, Consiliul Director convoacă Adunarea Generală a membrilor asociați, așa cum prevede Statutul L.M.M.M., dar și normele legale specifice O.N.G. Acest for, unde prezența se asigură prin reprezentanții mandatați de către grupurile generatoare de membrii – pentru că atunci când efectivul depășește câteva sute de persoane nu ai cum spera la o prezență satis-făcătoare, nu numai că analizează activitatea anului recent încheiat, dar discută la amănunt și planul de activități al anului în curs, aprobând proiecte, precum și susținerea financiară a acestora. În fotografie, aspect de la Adunarea Generală întrunită în luna februarie, anul 2015.

ÎNTREBAREA 4: În toamna anului 1990, la aproape un an de la eveni-mentele petrecute în finalul lui decembrie 1989, un număr însemnat de maiștri militari marinari, promoții diferite, a avut deosebita ocazie de a afla foarte multe lucruri, până la momentul decembrie 1989 interzis a fi făcute publice, atât despre apariția Corpului Maiștrilor Militari de Marină, cât și despre existența formei de asociere socio-profesională, informațiile venind, de această dată, chiar de la trăitorii acelor timpuri, veteranii de război ai entității noastre profesionale. La ce dată s-a produs acest important eveniment, care a fost conjuctura și unde s-a consumat desfășurătorul interesantei acțiuni amintite?

RĂSPUNS 4: Data a fost 16 octombrie, iar conjunctura: întrunirea cama-raderească organizată de către conducerea școlii sub genericul „Dialog între generații”. Locul desfășurării a fost aula școlii, aici și la acea dată hotărându-se reluarea asocierii socio-profesionale a maiștrilor militari marinari, forma nou apărută purtând denumirea de Liga Maiștrilor Mili-tari de Marină.

T I MO N A PAG. A 5-A

ÎNTREBAREA 5: Imediat după hotărârea de a se relua activitatea asoci-ativă s-a acționat în vederea întocmirii Statutului, precum și pentru recunoașterea de către organele de justiție a asociației nou înființate, așa cum prevedeau normele Legii nr.21/1924 pivind modalitatea de constituire și funcționare a unor asemenea forme de organizare socio-umană. Din rândul persoanelor care s-au implicat în această acțiune responsabilă și de mare amploare s-a detașat veteranul de război Miron Domnaru, cel care la constituire a fost investit cu funcția de președinte, rezultatele acțiunilor acestui om devotat cauzei în discuție, dar și ale eforturilor celor aflați în preajma sa neîntârziind să apară. Ştiți la ce dată justiția română a recunoscut L.M.M.M. ca persoană juridică de drept privat și care este documentul ce consemnează această recunoaștere?

RĂSPUNS 5: Liga a fost recunoscută ca persoană juridică de drept privat, neguvernamentală, apolitică și neclucrativă, la data de 23 ianuarie 1991, documentul fiind Sentința Civilă nr. 10, pronunțată de către Judecătoria Constanța.

Întâlnirile de promoție după 50 de ani de la absolvirea Şcolii Militare de Maiștri au început să devină frecvente, ceea ce ne îndeamnă și mai mult să ne mai uităm prin... cartea de identitate! În fotografie, absolvenții promoției 1965, care, deși puțini la număr, s-au bucurat de revederea cama-razilor, precum și a instituției care i-a format ca tehnicieni militari.

Vineri, 14 august, începând cu orele 17.00, pe lângă concursul de modelism, activitate ce se afla în plină desfășurare în sălile Muzeului Marinei Române, tot în incinta respectivei instituții a avut loc și lansarea cărții intitulată „Călători pe drumurile vieții”, autor Dumitru Mihăilescu – președintele de onoare al L.M.M.M. Această lucrare, o evocare mono-grafică cu referire la prezența și activitatea acestei asociații pe parcursul a 25 de ani de existență, este un omagiu adus cu ocazia momentului aniversar de la 16 octombrie a.c. În fotografie, aspect din sala în care s-a desfășurat lansarea apreciatei lucrări.

ÎNTREBAREA 6: O acțiune care va rămâne în istoria ligii, este cea desfășurată în perioada 1999-2001. Aceasta a demarat printr-o Scrisoare Deschisă adresată ministrului apărării, la acel moment politicianul Victor Babiuc, document urmat de multe altele, care, prin conținut și formă, susțineau cele solicitate cu maximum de adevăr. Spre bucuria noastră, în prima parte a anului 2001 demersul a fost soluționat pozitiv, poziția ligii față de o mare nedreptate ce urma a se produce Corpului Maiștrilor Militari de Marină fiind apreciată drept corectă și justă. La ce se referea această acțiune a L.M.M.M.?

RĂSPUNS 6: Acțiunea ligii avea ca obiect lupta cu armele tradiției și ale adevărului istoric, împotriva celor care, aflați la conducerea Direcției Management a Armatei Române, susțineau cu argumente puerile desființarea Corpului Maiștrilor Militari și formarea unui singur corp, Corpul Subofițerilor.

Concursul-expoziție Cupa Tomis la modelism a ajuns la final, duminică, 16 august, când s-a desfășurat festivitatea de premiere, activitate de la care provine această expresivă imagine fotografică.

ÎNTREBAREA 7: Demararea activităților ligii a solicitat, din partea celor desemnați prin vot să se preocupe de acest lucru, nu numai eforturi intense, dar și o acerbă luptă cu mentalitatea unora dintre camarazii noștri, mulți dintre ei percepând această formă asociativă ca pe una de sorginte sindicală, perceperea fiind total greșită. Pentru lămurirea lucrurilor, atât din acest punct de vedere, cât și din multe altele care stârneau controverse, a fost nevoie de diplomație, perseverență și calmitate, în toate situațiile folosindu-se ca document de bază Statutul L.M.M.M., act normativ care, prin cele 65 de articole ale sale, preci-zează și reglementează juridic întreaga activitate. Redați, dacă se poate, cât mai exact conținutul scopului existențial al L.M.M.M., așa cum este el înserat în cadrul articolului 11.

RĂSPUNS 7: „Scopul L.M.M.M. este de a desfășura activităţi menite să contribuie la stimularea motivaţiei profesionale, dezvoltarea dorinţei de performanţă și competitivitate, ajuto-rare interumană, dar și activităţi ce pot contribui la deconectarea de la stresul vieţii, toate acestea, desfășurate în deplin respect faţă de lege, urmând a cultiva permanent nobilul sentiment al camaraderiei profesionale și de armă”.

Atelierele de lucru, orga-nizate cu ocazia concursului-expoziție Cupa Tomis la navo-modelism, au avut mare căutare. În fotografie, maistrul militar Valentin Luca, un adevărat artist în arta confecționării nodurilor marinărești, precum și a multora dintre lucrările specifice matelo-tajului, îi are ca învățăcei pe foarte tinerii elevi constănțeni, membrii ai unui detașament de cercetași. Acești copii, dar și însoțitorii lor, l-au urmărit cu mare atenție pe „magistru”, reușind, la rândul lor, să facă câteva noduri, ceea ce i-a bucurat enorm.

ÎNTREBAREA 8: O altă realizare de excepție reținută de istoria L.M.M.M. este cea al cărei obiect a fost tipărirea propriului organ de presă, ziarul „Timona”, publicație care de-a lungul timpului s-a impus prin conținut și formă, dar și prin seriozitatea și cursivitatea apariției. Fiind, așa cum de la bun început s-a dorit, o reală punte de legătură între ligă și spațiul public, între conducerea ligii și membrii săi, „Timona” a reușit, datorită celor care îi dau viață și o susțin financiar, să intre în grațiile cititorilor nu numai la nivelul acestei asociații. Ajunge în multe orașe ale țării, dar și în câteva țări ale lumii, precum și în lumea largă, fiind citită online pe pagina de internet a L.M.M.M. Întrebarea este, la ce dată a ieșit de sub tipar primul număr al ziarului „Timona”, câte numere au fost editate până în prezent și câte pagini conține acest ziar?

RĂSPUNS 8: Apariția primului număr este datată 4 mai 1996. De atunci și până în prezent, deci în aproape 20 de ani de apariție, s-au tipărit 174 numere. Dacă la început „Timona” a apărut în patru pagini alb-negru, începând cu numărul 72 apare în 8 pagini, patru color și patru alb-negru. De reținut, publicația este primită gratuit de către fiecare membru asociat.

25 de ani de existenţă!... O zi de sărbătoare căreia echi-pajul Ligii Maiștrilor Militari de Marină, în mare parte tehni-cieni marinari, îi dau importanţa

cuvenită, fără a pierde însă din atenție efectul ce-l poate provoca lăsarea gândurilor să o ia înaintea faptei, reflecţia înaintea acţiunii, fantezia înaintea realităţii. În deplin respect pentru acești oameni care, prin tot ce au făcut au mai desmorțit sentimentul camaraderiei, să le urăm tuturor sănătate și: LA MULȚI ANI!

T I MO N APAG. A 6-A

La o ceasca de cafea…Ne paște analfabetismul, nu-i deloc o glumă!

Doisprezece femei, doisprezece ceasuri?!? Se învaţă foarte prost româna-n școli, dacă nu reușești să-i înveţi pe copii că „doi" și doisprezece au feminin, iar pronunția corectă este: douăsprezece femei, douăsprezece ceasuri. E singura limbă romanică în care se-ntâmplă acest lucru. E o epidemie, o avalanșă de incultură... Știu că am să supăr pe mulți, preciza venerabilul om de cultură Ileana Vulpescu, materialul acesta fiind întocmit pe extrasele dintr-un material publicat de Domnia sa, dar nu ești neapărat intelectual dacă ai o diplomă universitară. Mersul pe linia ultimei rezistenţe a făcut ca profesorilor – unora dintre ei, nu toți, să nu le mai pese, așa cum nu pare să le mai pese nici elevilor, nici studenţilor! E un dezinteres din partea ambelor părţi. Primii zic: ce să ne mai batem capul cu ăștia, că tot nu-s buni de nimic!?, ceilalţi: ce să mai învăţăm toate prostiile astea, dacă poţi deveni miliardar doar știind să te iscălești?

Situaţia limbii este deplorabilă, iar dacă îți pemiți, de exemplu, să-i atragi atenția lui X sau lui Y care, formatori de opinie fiind pe la televiziune sau prin presă că este total greșit să spui spui „fără doar și poate", care e de fapt „fără dar și poate", adică adversativ și dubitativ, te-a și taxat: lasă-i p-ăștia să vorbească ce ne uităm în gura lor? Niște babalâci depășiţi, o generaţie expirată... Ce modele să mai aibă cei tineri? Când bordelul e o mânăstire faţă de politică, și când la televizor și prin gazete sunt aproape numai obscenităţi, când se cultivă doar incultura?

Parcă ghicindu-mi gândurile, prin care se foia întrebarea: La noi care ar fi soluţia ieșirii din această criză? venerabila doamnă Vulpescu, continuă:

La noi, în afară de pile, proptele și o piesă de mobilier prin care se trece, se ajunge și în mod cinstit, printr-un concurs, într-un asemenea post? Asta e problema: dacă din 20 de candidaţi înscriși la concurs, câștigă al 21-lea, care nici nu s-a înscris, unde ajungem? Dacă așa se obţin posturile, n-avem de ce să ne mirăm că pe unele produse cărora li se face reclamă, apar aberaţii de genul „brînză bunăcioasă", „pier-sică gustăcioasă", „marea ieșeală" etc. Niște analfabeţi care cred că inventează ceva. Când a murit președintele Poloniei, am auzit la televizor: „E un spaţiu în faţa cate-dralei, care comprimă nu știu câtă lume.". (Poate cuprinde). Lucruri analizate logic, ca de exemplu „mai exact și mai corect", le-am întâlnit și la persoane foarte culti-vate. Ne întoarcem la „unșpe trecute fix"?"

Am mai constatat ceva. Acum nimeni nu se duce să-și depună un curriculum vitae, ci un "sivi" (CV) și pariez că majoritatea lumii nici nu știe ce-nseamnă. Nimeni nu se mai duce să-și ducă undeva o autobiografie, ca să fie angajat: aplică. Aplică pentru un job! Aplică era ceva ce se pune pe perete. Mă indispune profund când aud de „brandul de ţară". Bine că ne-am procopsit cu o frunză, care este „brandul de ţară". Măcar dacă era și Eva pe-acolo.

Eu nu pot să dau explicaţia pentru apariţia acestor aberaţii decât că, poate, la început a spus cineva ceva în glumă și pe urmă s-a luat în serios. Eu i-aș sfătui, să nu mai facă greșeli, să pună mâna pe o gramatică a limbii române și să nu se sfiască să umble în dicţionare. Astfel, poate n-o să mai auzim, chiar și printre persoanele care au absolvit Filologia, expresii de genul „cărţile care le-am cumpărat", „m-am dus la servici". Eu le tot spun, când am ocazia, că-s niște cuvinte în limba română, ca viciu, oficiu, ospiciu, serviciu etc. care au această formă. Nu zici „m-am dus la ofici", nici „am fost la ospici", nici „mi-am luat un servici de masă".

Pe mine mă surprinde câtă încredere au în ei acești oameni și câtă lipsă de dubiu în ceea ce privește limba română. Aș retipări „Gramatica greșelilor", de Iorgu Iordan. O carte de consultat, nu de ţinut în casă, pe post de mobilă.

Așa este, stimată doamnă, aveți dreptate, dar, din păcate dispreţul faţă de cine mai vorbește corect este în alarmantă creștere. Şi atunci, ne poate pune pe gânduri faptul că ne paște analfabetismul: Nu-i deloc o glumă, oameni buni!

A comentat Dumitru MIHĂILESCU

O POVESTE VECHE TARE…- Citiți-o și asemuiți cele aflate cu modul de conducere al României de azi (poate și de ieri, dar nu și

mâine, pentru că deja este insuportabil!) -Într-o dimineață, stăpânul unei cetăți fu trezit de

niște strigăte care se auzeau din piață: Hai la mere! Mere dulci cum n-ați mai gustat! Hai la mere…

Ridicându-se indispus din pat și privind pe fereastră, văzu un târgoveț ce vindea, într-adevar, mere, înconjurat de o mulțime de mușterii. „Trebuie să fie tare bune merele alea!", își spuse mai-marele cetății și, făcându-i-se poftă, îl chemă pe primul său sfetnic și îi porunci:

-Ia cinci galbeni și mergi în piață să cumperi mere de la târgovețul acela.

Primul sfetnic îl chemă pe paharnic și îi spuse:-Uite patru galbeni, du-te și cumpără mere.Paharnicul se adresă, la rândul său, stolnicului:-Poftim trei galbeni, de care să cumperi mere de

la târgovețul acela.Stolnicul îl chemă pe primul străjer, îi dădu doi

galbeni și îl trimise în piață. Acesta dădu un galben unui străjer din subordine, iar acela se duse la târgoveț și îl luă la rost:

- Hei, ce tot strigi așa? Ai tulburat somnul mai-marelui cetății, iar drept pedeapsă mi-a poruncit să-ți confisc căruța asta cu mere.

Zis si făcut. Întors la șeful său, străjerul se laudă:-Am făcut un târg nemaipomenit. Cu un galben

am cumpărat o jumătate din căruța cu mere a târgovețului.

Primul străjer merse la stolnic:-M-am târguit și, cu cei doi galbeni pe care mi

i-ai dat, am reușit să cumpăr un sac cu mere!Stolnicul repede la paharnic:-Cu trei galbeni am luat o tolbă întreagă cu mere.Paharnicul dosi jumătate din cantitate și apoi

merse la primul sfetnic:-Iată, cei patru galbeni mi-au ajuns doar pentru

o jumătate de tolbă cu mere.Primul sfetnic se înfățișă dinaintea stăpânito-

rului cetății și glăsui:-Măria ta, iată, am îndeplinit porunca. Numai că

de acei cinci galbeni n-am reușit să târguiesc decât cinci mere.

Mai-marele cetății mușcă dintr-un măr și cugetă: „Hmmm! Cinci mere pentru cinci galbeni! Scump, foarte scump! Şi, cu toate astea, târgovețul acela avea o mulțime de cumpărători! Înseamnă că lumea o duce bine, are bani. Ia să măresc eu birurile!"

ŞTIAȚI CĂI. Despre temperaturi:• Cea mai joasă temperatură (-94°C) a fost atinsă

în Antartica. La această temperatură mercurul devine dur, iar fierul – casant ca sticla.

• Cea mai înaltă temperatură de pe pământ a fost atinsă în Al Aziziyah, Libia (+57,7°C).

• Marea cu cele mai scăzute temperaturi este Marea Albă din Rusia, apa având -2°C.

• Golful Piersic are statutul de cea mai caldă mare. În timpul verii apa ajunge și la +35,6°C.

• Dry Valleys (Dealurile uscate) sunt, după cum le zice și numele, cel mai uscat loc din lume. În această regiune nu a plouat de peste două milioane de ani.

• Dacă toată gheața din Antarctica s-ar topi, nivelul mărilor și al oceanelor planetei ar crește cu 61 de metri.

• Temperatura medie în Antarctica este de -37°C, așa că nu există pericolul topirii gheții, deocamdată cel puțin.

II: Dunărea și delta sa:• Fluviul Dunărea se formează din trei izvoare:

Breg, Brigach și Donau Quelle și se varsă în Marea Neagră prin trei brațe: Chilia, Sulina și Sf. Gheorghe.

• Delta Dunării este a treia deltă a Europei după Delta Volgăi și Delta Kubanului.

• Delta Dunării are o suprafață de 4.178 km2 și se întinde pe teritoriul a două țări vecine, România (82%) și Ucraina (18%).

• Rezervația Biosferei Delta Dunării include, pe lângă Delta Dunării propriu-zisă și alte componente fizico-geografice deosebite, atât din punct de vedere morfologic, cât și genetic, reprezentate de Compexul lagunar Razim – Sinoe, Dunărea maritimă până la Cotul Pisicii, sectorul Isaccea – Tulcea cu zona inun-dabilă, Sărăturile Murighiol – Plopu și litoralul Mării Negre, inclusiv marea teritorială până la izobata de 20 metri. Această rezervație are o suprafață de 580.000 ha, reprezentând aproximativ 2,5% din suprafața României.

Comunicate de ing.nav. Ilarion Barbu

De ce?... De ce?... De ce?

Bine a zis cine a zis...*Umorul constituie o forță. Nimic nu unește

mai bine decât râsul.Lev Tolstoi

*Omului îi trebuie un vis ca să suporte reali-tatea.

Sigmund Freud*Există în oameni mai multe lucruri de

admirat decât de disprețuit.Albert Camus

*Cel mai frumos dar făcut cuiva este speranța.Anatole France

*Nu poți descoperi noi oceane până nu ai curajul să perzi din vedere țărmul.

Andre Gide*Câteodată oamenii se împiedică de adevăr,

dar de cele mai multe ori se ridică și merg mai deaprte.

Emil Cioran*Găsește curajul de a fi tu însuți, chiar dacă

încă nu știi cine ești!Paulo Coelho

*Pesimistul este cel care, atunci când trebuie să aleagă dintre două rele, le alege pe amândouă.

Oscar Wilde*Oamenii se împart în două categorii:

unii caută și nu găsesc, alții găsesc și nu sunt mulțumiți.

Mihai Eminescu*Bancherul e un tip care îți împrumută

umbrela când e soare, dar care o vrea înapoi când începe să plouă.

Mark Twain*Unii trăiesc gratis, alții degeaba.

Tudor MușateascuComunicate de Nicolae OAȘE

Sfatul mediculuiDe ce ne este frig

mereu?Temperatura corporală

este reglată în creier, mai precis în hipotalamus, care îi semnalează corpului să cedeze căldura pe vreme caldă și să capteze căldura (să tremure pentru a provoca căldura în mușchi) pe vreme rece. Fierul joacă un rol în acest proces, așa că oamenii care suferă de anemie au adesea senzația de frig. Circulația proastă (datorată hipertensiunii sau medicamentelor) poate lăsa extremitățile fără căldură. De asemenea, hipotiroidia poate înce-tini metabolismul până în punctul în care corpul nu mai generează suficientă căldură. Un studiu recent a sugerat chiar că ar exista o predispoziție genetică în ceea ce privește toleranța la frig. Ce poți face? Manâncă alimente bogate în fier (măruntaie, fasole, vege-tale verzi) și evită nicotina, care provoacă constricția vaselor sangvine.

De ce ți se zbate ochiul?

Acest fenomen comun și enervant poartă numele de miokimie, și este probabil provocat de o anomalie a unui nerv. De asemenea, experții cred că și oboseala, stresul, alimentația de proastă calitate, alergiile, alcoolul și cafeina cresc incidența fenomenului. Din fericire, acesta este un fenomen benign, ce trece în general de la sine.

Creierul v â r s t n i -cilor, spun specialiștii, este mai lent deoarece a acumulat o mare cantitate de cunoștinte. Savanții consideră că oamenii nu se degradează mental odată cu vârsta, ci pur si simplu, durează mai mult până ce-și amintesc de un lucru, deoarece ei au mai multe informații in creier. La fel cum, unui calculator al cărui hard-disk e supraîncărcat, îi ia mai mult timp pentru accesarea unei informații.

Cercetătorii afirmă că încetinirea procesului nu reprezintă un declin al feno-menului cunoașterii. Creierul uman lucrează mai lent la cei în vârstă, spune Dr. Michael Ramscar, numai datorită faptului că a acumulat mai multe informații în decursul timpului. Creierul bătrânilor nu devine mai puțin eficient. Din contră, a adunat mai multe cunoștințe. De asemenea, cei în vârstă, adesea se duc în altă cameră să ia ceva, iar când ajung acolo, se întreabă pentru ce au venit. Aceasta nu este o problemă de memorie, ci o metodă naturală pentru a-i determina pe bătrâni să facă mai multă mișcare!

Aracul(din ciclul „Să batem

șeaua, poate pricepe calul!”)Aracul – obiect, la origine,

lipsit de calităţi estetice, dar care știe să rămână în limitele lui funcţionale orice s-ar întâmpla în jurul lui. Poate de aceea, având o mare arie de răspândire el nu va dispărea niciodată pentru că:

*Aracul nu are veleităţi și nu tinde să fie mai productiv decât planta pe care o susţine.

* Aracul provine dintr-o creangă subţire și inutilă a unui copac falnic, așa că nu-și inventează genealogii greu de suportat și nu-și caută rude la oraș cum face modernul lui înlocuitor din zona viticolă, spalierul, care se crede rudă cu betonul armat din structura de rezistenţă a celor mai celebre clădiri.

* Aracul se lasă înfipt în orice loc, chiar dacă iese din rând, tocmai pentru a servi planta de lângă el.

* Aracul nu încearcă niciodată să dreseze viaţa după locul în care a fost el rânduit, așa cum face spali-erul mai sus amintit.

* Deși poziţia lui este întotdeauna apropiată de verticală, el nu se crede niciodată mai semeţ decât linia curbă pe care a fost plantat pentru că aceasta este totuși, o parte din suprafaţa Pământului.

Aracii nu ridică niciodată probleme de compe-tenţa justiţiei, se lasă tăiaţi în număr mic și numai atunci când e nevoie de ei, petrec o vară în tovărășia unui vrej de fasole grasă (știţi care – aceea cu păstaie lungă și umflată galben-verzuie!), ajutându-l pe acesta numai și numai de pe poziţia lor de tutori nepro-ductivi și se lasă apoi arși sub plitele pe care se fierb păstăile sau boabele de fasole.

Vă închipuiţi desigur că găsim araci în zona de baltă, dar aceia, dacă nu sunt aleși din cele mai uscate beţe de salcie, obișnuiesc să prindă rădăcini și să înfrunzească după prima ploaie devenind până în mijlocul verii arbuști în toată legea, înăbușind fasolea pe care ar trebui să o susţină și dându-i posibilitatea celui ce îl plantase să se hrănească apoi cu ceva ce seamănă cu fructele plopului sau ale răchitei (pere, micșunele etc.).

Mai apucăm să vedem, în câmpie, araci strâmbi și mărăcinoși de salcâm, la fel de obraznici atunci când plouă (înfrunzesc adică) și deodată pretenţioși pe timp de secetă (se transformă în sperietori urâţind și mai mult peisajul deja trist). Pe timp de grindină, spre exemplu, sunt singurele obiecte ce rămân cu neruși-nare în picioare.

Fragment din “Zmeura de câmpie“ Mircea NEDELCIU, Ed. Militară, Bucureşti, 1984.

Comunicat de M.m.p.Nicușor Martin

Definiţii extrase din Moldovian DEX 2008:

PRUDENT = pastă de dinţi cu extras de prune;

MONOLOG = olog de un picior;

BIOLOG = olog de ambele picioare;

SEXOLOG = olog de 6 picioare (de ex. miriapod sexolog);

AMÂNAT = fără mâini;ÎNCHINARE = transport

către China;ÎNVINUIRE = procesul de

fermentare a mustului;ÎNFO CARE

= transformare în focă;

G H I N I -OANE = variantă moldovenească pentru ardele-nescul „Bine, Ioane";

Î M P R Ă Ş -TIERE = rezul-tatul procesului prin care beţivii se fac praștie;

BIZAR = zar dublu.

PAG. A 7-AT I MO N A

12 13

12

13

REBUS De ziua Armatei RomâneORIZONTAL: 1) Unitate de transmisiuni – Aflat în echipa mare a

STELEI. 2) Anton Bacalbașa pentru MOŞ TEACĂ (pl.) – Efectele undei de șoc. 3) Şef – Unități de comandă. 4) Pui de „cățea” – A cere parola – În centrul atomului! 5) A iubi (arh.) – Rămasă îndurerată la plecarea în cătănie (od.) – Echipă. 6) Folosită în detașare – Asigură SPATELE (pl.). 7) Şmecher (fam.) – Vârf de atac – Perioadă istorică. 8) La pupa vapo-rului! – Aflată în programul de instrucție - Ținuta soldatului. 9) Armă gata de atac. 10) Încheie plutonul! – Ridicată în apărare. 11) Marș forțat – A început recrutarea! – Fonduri de întreținere pentru militari (sing.). 12) 2-3 din companie! – Vechi trubadur – OBSERVATORUL MILITAR. 13) Teleobiectiv de geniu – Mare petrecere.

VERTICAL: 1) Umbra eroului necunoscut - Efectiv complet. 2) Execută foc la comandă – Prevedere regulamentară. 3) Putere militară (adj.masc.) – Loc de depozitare a GUNOAIELOR. 4) Unitate de alar-mare – Stat – Cade secerat. 5) Arici! – Fonduri pentru cavalerie (sing.) – Curbe! – Emoții în premieră. 6) Teren Desfundat – Insemne aniversare. 7) Piedica la pușcă. 8) Crime împotriva umanității – Aripi de zbor!. 9) Mai marele urbei (pl.) – Tacam! 10) Atac devastator – Unitate de legătură – A intra cu forța în teren. 11) Steagul de luptă al semilunii – Aripi de lăstun – OBSERVATORUL MILITAR (pl.). 12) Arme reduse în campanie! – Veche unitate de protecție și pază – 12 luni. 13) Lipsă la apel – Vechi apărător la poartă.

Încrucișare col.(rtr.) Ioan IojaDefiniții: Nicolae

Babonea, Ioan Dobrotă, Coca Elena Gheorghiu, Ioan Ioja, Ana Irimia, Gheorghe Moldovan, Adrian Munteanu, Gabriel Popescu, Dumitru Toma-Băbăianu, Stanca Vana – REBUS CLUB „DELFINUL” Constanța

DIVERTISMENT AUTUMNALRapsodii de toamnă

de George Topâreceanu

A trecut întâi o boarePe deasupra viilor,Şi-a furat de prin ponoarePuful păpădiilor.

Cu acorduri lungi de lirăI-au răspuns fâneţele.Toate florile șoptiră,Întorcându-și feţele.

Un salcâm privi spre munteMândru ca o flamură.Solzii frunzelor mărunteS-au zburlit pe-o ramură.

Mai târziu, o coţofanăFără ocupaţieA adus o veste-n goanăŞi-a făcut senzaţie:

Cică-n munte, la povarnă,Plopii și răsurileSpun că vine-un vânt de iarnăRăscolind pădurile.

Şi-auzind din depărtareVocea lui tiranică,Toţi ciulinii pe cărareFug cuprinși de panică...

Zvonul prin livezi coboară.Colo jos, pe mlaștină.S-a-ntâlnit un pui de cioarăC-un bâtlan de baștină

Şi din treacăt îi aruncăAltă veste stranie,C-au pornit-o peste luncăFrunzele-n bejanie!

Dar deodată, pe colineScade animaţia...De mirare parcă-și ţineVântul respiraţia.

Zboară vești contradictorii,Se-ntretaie știrile...Ce e?... Ce e?... Spre podgoriiToţi întorc privirile.

Iat-o!... Sus în deal, la strungă,Așternând pământuluiHaina ei cu trenă lungăDe culoarea vântului,………………………

S-a ivit pe culme Toamna,Zâna melopeelor,Spaima florilor și DoamnaCucurbitaceelor...

Lung își flutură spre vale,Ca-ntr-un nimb de glorie,Peste șolduri triumfaleHaina iluzorie.

Apoi pleacă mai departePustiind cărările,Cu alai de frunze moarteSă colinde zările.. . . . . . . . . . . . . . .. . . . . . . . . . . . . . .Gâze, flori întârziate!Muza mea satiricăV-a-nchinat de drag la toateCâte-o strofă lirică.

Dar când știu c-o să vă-ngheţeIarna mizerabilă,Mă cuprinde o tristeţeIremediabilă...

Ce tot atâta, cu militarii ăştia?Când ei construiau aia și aia, erau, vezi Doamne, pe șantiere sau în agricultură,

ei bine, eu n-am vrut să muncesc! Eram parazit, e drept, pentru că eram contra regimului. Datorită mie și altora, ca mine, a căzut comunismul! De aia sunt și revoluţionar, că am scris pe ascuns și pe garduri „Gios cu comniști ceau...făcut atî-tea cRimE!” Se tot plâng mă, că au fost condiţii grele! Pentru mine a fost ușor, să nu fac nimic? Când ei erau în poligoanele de tragere, eu trăgeam la fetele de la discotecă, contribuind la creștere natalităţii populaţiei. Ba ascultam și muzică, împreună cu gașca, cum altfel să ne cultivăm, să intrăm în lumea civilizată? Am primit și certificat de revoluţionar, plus un spaţiu de magazin, în centrul orașului, dar, în spirit de frondă, dacă trec o dată pe lună pe-acolo, doar să-mi iau banii. Am gratuit pe toate mijloacele de transport, da’ ce-s prost, să merg cu ele? Iar gine-rele meu e tot militar, luptă în Afganistan, zi noapte zi, cu pușca-n mână, pentru apărarea graniţelor patriei, aflate la peste 1000 km distanţă. Şi, dacă moare, ne dă guvernul 80 000 de euro! Oameni ne facem! O să fie mândru nepotul meu cu taică-su, care i-a apărat acolo, la musulmani, pe români, de dușmanul cotropitor al gliei străbune! Şi ce tot se plâng de pensii, că uite, eu n-am deloc. Am ajutor social și mă descurc, că fac tot felul de matrapazlâcuri, pentru că am această libertate. Pentru care am luptat! Pentru mine și alţii ca noi, armata e gunoi, nu e cu noi, cum greșit s-a strigat la revoluţie!

Un răzvrătit, care se semnează (cum, nici el nu știe!)Gagniuc Ananie

La cererea expresă a unor domnișoare plecate în lume cu ideea de a-și găsi „jumătatea”, repu-blicăm imaginea barba-tului fatal...

La serviceO după-amiază de toamnă… Un

mecanic auto demonta chiulasa motorului unei mașini scumpe, când îl zărește pe un cunoscut doctor chirurg, care tocmai intrase în atelier. După ce l-a salutat, meca-nicul îl întreabă:

-Auzi, doctore, pot să-ți pun o între-bare?

Chirurgul, puțin surprins, acceptă, apropiindu-se de el. Mecanicul se ridică de lângă mașina la care lucra și întreabă:

-Doctore, uită-te dumneata la acest motor: îi deschid inima, îi scot pistoanele, îi scot valvele, repar stricăciu-nile, apoi le pun la loc și, când termin, merge ca nou. Atunci, cum se face că eu am un salariu mic, iar dumneata câștigi bani grei făcând, practic, același lucru?

Chirurgul a zâmbit împăciuitor și i-a șoptit:-Încearcă dumneata să faci asta cu motorul pornit...

Întâmplări din astă toamnă…* Burniță, frig… Un cetățean culcat pe asfaltul

unui drum național ce trecea printr-o stațiune balneară, stă cu urechea dreaptă lipită de asfalt. Câțiva trecători, aflați prin preajmă, se uitau curioși la el! La un moment cetățeanul acela spune:

-Dacia Logan, cu numere de Craiova, culoare gri metalizat, aripa dreaptă lovită, patru persoane în mașină…

-Dumneata auzi lucrurile astea, domnule? Ce Dumnezeu, ești indian? întreabă unul dintre trecă-tori.

-Pe dracu indian! Acum cinci minute a trecut peste mine…

* Vasilică, băiatul șefului de post din comuna Pribeagu, nu-și mai văzuse mama din toamna anului trecut, femeia fiind plecată la muncă în Spania. Așa că Vasilică s-a hotărât să meargă la poștă, pentru a-i trimite mamei o scrisoare. Funcționara de la ghișeu îl întreabă:

-Par avion?Vasilică, băiat măricel de altfel, dar tare sensibil

față de o femeie, se uită la ea, o măsoară cu privirea, după care-i spune:

-Nu, nu păreți?!?

SEDIUL REDACȚIEI: CONSTANȚA, Str. DEZROBIRII Nr. 80 – Telefon / Fax : 0241 697 741

REDACTOR RESPONSABIL : M. m. p.(rz.) Dumitru MIHĂILESCU (tel. 0241 689 373, 0723 010 033)

FOTOGRAFII : M. m. p. Ovidiu OPREA

CORECTOR : M. m. p. Ovidiu BADIU

TEHNOREDACTOR: Raluca Buzoianu TIPARUL: SC INFCON SA Constanța - www.infconsa.ro I S S N : 1 4 5 3 - 0 8 5 6

PAG. A 8-A T I MO N A

174

Membrii ligii, mari iubitori de drumeție...O nouă călătorie pe drumuri europene

După câţiva ani de experienţă și lecţii învăţate, organizarea circuitului turistic din anul acesta a părut mai facilă, dar la fel de interesantă ca și celelalte plimbări prin Europa.

Anul acesta am încercat realizarea unui contur turistic al Austriei, cu două scurte escapade în Slovenia, în orașul Maribor, și în Germania, în capi-tala fostului regat bavarez – München. Am reușit, pe lângă vizitarea capi-talei austriece, Viena, care de fiecare dată are ceva nou de arătat, de uimit și de surprins, să vizităm cele mai importante orașe din această ţară – Graz, Innsbruck și Salzburg. Orașe frumoase, ordonate, pline de vestigii istorice sau construcţii moderne surprinzătoare, care nu fac decât să întărească convin-gerea că Austria este o ţară în care turistul nu se plânge niciodată că nu are programul încărcat.

O constantă consacrată în toţi acești cinci ani de peregrinări turistice, grupul format din 27 de oameni curioși și-a așezat cartierul general pentru 3 nopţi în staţiunea alpină fără de egal – Mayrhofen, situată pe malurile râului Ziller din pitoreasca regiune istorică Tirol. Hotelul și oamenii au fost perfecţi, așa cum este peste tot în Austria, peisajele de vis, iar faptul că am avut ocazia să ajungem în imediata apropiere a unui gheţar, agăţat pe un pisc de peste 3000 m, a reprezentat o experienţă uimitoare pentru toţi participanţii la acest demers turistic.

Periplul turistic din acest an nu va fi uitat prea curând; nu în fiecare zi ai șansa să vezi cea mai înaltă cascadă din Europa, Krimml cu cei aproape 400 m ai săi, să ai priveliști montane la picioare atunci când ești ameţit de serpentinele pasului Gerloss, care trec chiar și de 1600 m, să vezi castele și cetăţi aproape intacte, ce parcă te ajută să faci adevărate salturi în timp. Nu poţi să nu te surprindă că în locul câinilor maidanezi vezi lebede, multe lebede, și raţe în orice ochi de apă.

În încheiere, nu pot să nu amintesc că am trăit pe viu această tragedie a emigranţilor arabi, trecând cu autocarul la câţiva metri pe lângă gara Keleti din Budapesta, unde se aflau câteva mii, sau trezindu-ne printre acești nefericiţi și sute de poliţisti germani în gara din München.

Este clar, Europa va arăta altfel începând chiar din toamna acestui an, 2015!M.m.p Marian BOZA

Deși punctul terminus al excursiei în Austria, organizată de către Liga Maiștrilor Militari de Marină în perioada 23-30 august, a fost stațiunea alpină Mayrhofen, excursioniștii, așa cum a precizat deja Marian Boza, unul dintre principalii organizatori ai acestui periplu european, au făcut și alte două inte-resante escale: în Slovenia – orașul Maribor, și în Germania, la Munchen, capi-tala fostului regat bavarez.

În fotografie, o parte a grupului plecat în călătorie a ținut să-și amintească, dar nu numai lor, ci și nouă, cititorilor, că excursioniștii au vizitat Palatul NYMPHENBURG (Palatul Nimfelor) din Munchen.

Excursioniștii plecați prin Europa prin organizarea ligii, au fost oaspeții localității Mayrhofen (Austria), acolo fiind cazați timp de trei zile la POST HOTEL MAYR-HOFEN. Iată-i pe unii dintre ei imortalizând pe hârtia foto-grafică ieșirea din Hotel, de aici plecând în drumeție pe cărări de ei încă necunoscute.

Filiala Mangalia a L.M.M.M. a organizat, sâmbătă, 5 septembrie, o frumoasă drumeție pe meleagurile dobrogene, având ca itinerar Mânăs-tirea Sf. Apostol Andrei - Mânăstirea Dervent, acolo unde cei 50 de excursioniști-pelerini s-au rugat și închinat Domnului pentru bine, sănă-tate și pace între oameni. La reușita acestei acțiuni, o contribuție deosebită a avut-o domna Liana Naum - șeful Cercului Militar din localitate.

O fotografie de grup, făcută în dreptul ușii de acces în biserica Mânăstirii Dervent, va servi drept amintire celor care au participat la această atât de reușită excursie-pelerinaj unde, printre altele, s-a servit și o delicioasă ciorbă de pește.

La drum prin frumoasa noastră Dobroge