Atestat Milescu Cristina (Judetul Sibiu)

1

MINISTERUL EDUCAŢIEI NAŢIONALE

COLEGIUL ECONOMIC VIILOR

ATESTAT

PROFESIONAL

POTENŢIALUL TURISTIC

AL JUDEŢULUI SIBIU

Coordonator:

profesor: Ursuianu Gabriel

Absolvent:

Milescu Cristina Andreea

clasa a XII-a A

Bucureşti

2015

2

CUPRINS

INTRODUCERE........................................................................................................................................... 3

CAPITOLUL I

PREZENTAREA FIZICO-GEOGRAFICĂ ŞI ISTORICĂ A JUDEŢULUI SIBIU………………..... 4

I.1. Aşezarea fizico-geografică………………………….………………………………………………....... 4

I.2. Istoricul judeţului………..………………………….…………………………………………..……... 4

I.3. Geologie (Petrografie)………………………….……………...……….……………………………... 5

I.4. Relieful…………………..………………………….…………………………………………………... 5

I.5. Clima…………………………………….………….…………………………………………………... 6

I.6. Hidrografie…………….….………………………….…………………………………………………. 6

I.7. Vegetaţie.……………………………………………………………………………….....…………... 7

I.8. Fauna…………………..………………………….………………………………………...…………... 8

I.9. Resursele solului şi subsolului……………………….…………………………………………………. 8

I.10. Rezervaţii natural……….……………………….…………………………………………...………... 9

I.11. Aşezări omeneşti……………………………………….…………………………………………….. 10

I.12. Industrie……………………………………………….………………..………………………….. 10

I.13. Transport…………………………………………………………………..……………………….. 10

CAPITOLUL II

POTENŢIALUL NATURAL AL JUDEŢULUI SIBIU…………………………………..……………. 12

CAPITOLUL III

POTENŢIALUL ANTROPIC AL JUDEŢULUI SIBIU……………………………...…..……………. 18

CAPITOLUL IV

ELEMENTE DE ETNOGRAFIE ŞI FOLCLOR.................................................................................... 23

CAPITOLUL V

STUDIU DE CAZ – PACHET TURISTIC ÎN JUDEŢUL SIBIU.......................................................... 27

BIBLIOGRAFIE......................................................................................................................................... 30

3

INTRODUCERE

Judeţul Sibiu este situat în centrul Romaniei, în partea de Sud a Transilvaniei şi cuprinde în limitele

sale, una din cele mai frumoase zone cu urme de o veche locuire şi de o rară bogaţie folclorică.

Are o suprafaţă de 5.422km2 şi o populaţie de peste 449.500 de locuitori, ceea ce reprezintă

aproximativ 2,3% din suprafaţa şi populaţia ţarii; densitatea (82,2 loc./km2) se află cu puţin sub media pe

ţara. Reşedinţa judeţului este municipiul Sibiu.

Prin bogaţia obiectivelor istorice şi social-culturale şi prin frumuseţea şi varietatea peisajelor

naturale, judeţul Sibiu se încadrează printre zonele de mare atracţie turistică ale ţarii.

Turistul venit în zona Sibiului pentru mai multă sau mai putină vreme se decide cu greu cum sa-şi

împartă timpul între numeroase atracţii turistice de care dispune judeţul.

Iubitorii de munte pot urca în orice anotimp pe cărările de piatră ale munţilor Fagaraş, Lotru şi

Cindrel. Cei cu probleme de sănătate au la dispoziţie staţiunile: Ocna Sibiului, Bazna, Miercurea Sibiului,

Păltiniş.

Turismul dispune în judeţul Sibiu de o bogată bază materială: hoteluri noi sau de veche tradiţie,

moteluri, campinguri, hanuri, cabane, restaurante.

Frumuseţile naturale şi cele create de om pe meleagurile sibiene au atras numeroşi calatori înca din

secolele trecute astfel ca începuturile turismului sunt vechi aici. Sibiul şi Mediaşul erau în mod curent

vizitate de negustori, diplomaţi, diverşi calatori. În secolul al-XVIII-lea s-a construit primul hotel al

orasului Sibiu “Împaratul Romanilor” (anul 1775), ceea ce a facut sa crească numarul vizitatorilor.

În 1861 s-a infiinţat ASTRA (Asociaţiunea Transilvană pentru Literatură Romană si Cultura

Poporului Român) organizează cu scopul de a elabora şi populariza studii lingvistice şi literare, de a

valorifica folclorul, a editat sute de titluri, a promovat literatura şi cultura în toată zona centrală ţarii,

reunind personalităţi de seamă ale vremii: Timotei Cipariu, Gheorghe Bariţiu ş.a.

Am ales judeţul Sibiu, deoarece este unul dintre judeţele cu un potenţial turistic foarte ridicat este

bogat în resurse naturale şi antropice pe care oamenii le pot vizita. În zona Sibiului oamenii pot vizita

foarte multe biserici,muzee,staţiuni balneare. Toate aceste obiective turistice atrag foarte mulţi turişti,atat

turişti din ţara,cât şi din strainatate.

4

CAPITOLUL I

PREZENTAREA FIZICO-GEOGRAFICĂ ŞI ISTORICĂ A JUDEŢULUI SIBIU

I.1. Aşezarea fizico-geografică

Judeţul Sibiu este situat în centrul Romaniei, în partea de sud a Transilvaniei cuprinzând în limitele

sale una dintre cele mai frumoase zone cu urme de o veche locuire şi de o rată bogaţie folclorică. Are o

suprafaţă de 5.422km2 şi o populaţie de peste 449.500 de locuitori, ceea ce reprezintă aproximativ 2,3% din

suprafaţa şi populaţia ţarii; densitatea (82,2 loc./km2) se află cu puţin sub media pe ţara. Se învecinează la

vest cu judeţul Alba, la est cu judeţul Braşov, la nord cu judeţul Mureş, iar la sud cu judeţele Argeş şi

Vrancea.

Judeţul Sibiu cuprinde în limitele sale o parte din munţii Fagaraş, Cindrel şi Lotru, din depresiunile

Sibiu, Fagaraş şi o mare suprafaţă din Podişul Târnavelor. Căile de comunicaţie, atât rutiere cât şi

feroviare, îi asigură legăturile cu aproape toate zonele turistice importante ale ţarii.1

I.2. Istoricul judeţului Sibiu

Teritoriul judeţului prin condiţiile sale naturale, a favorizat formarea şi dezvoltarea societăţii

omeneşti din cele mai îndepărtate timpuri. Numeroasele cercetări arheologice efectuate pe teritoriul

judeţului au scos la iveală urme materiale ale vieţii şi civilizaţiei omului încă din epocile preistorice.

La Racoviţa a fost descoperit un topor de silex din paleolitic (circa 600.000 de ani), şi singura piesă

de acest fel din Transilvania, expusă la Muzeul Brukenthal.

Mărturii din perioada dacică au fost scoase la iveală la Sibiu (Gusteriţa), Coşolţ, Şeica Mică,

Mediaş, Bradu (necropolă).

Teritoriul judeţului Sibiu a făcut parte din Dacia interioară; drumurile romane îl străbăteau pe văile

Oltului şi Târnavei Mari. Numeroase vestigii găsite la Guşteriţa (vase de lut ars, monede, opaiţe, obiecte

metalice) dovedesc că aici a existat aşezarea romană Cedonia care a stat la baza Sibiului de astăzi.

La Şeica Mică şi Micăsasa s-au găsit ţigle,căramizi şi ceramică de factură romană, dovedind că aici

au fost aşezări situate de-a lungul drumului roman de pe valea Târnavei Mari, între Apulum şi Sighişoara.

În epoca feudală (secolele IX-XIX), istoria Sibiului este bogată în evenimente. Începând cu secolul XI are

loc pătrunderea pe teritoriul Transilvaniei a ungurilor care au gasit aici poporul român ca o entitate cu

organizatii politice prestatale.

1 Vasile Cucu, Marian Ştefan, România, Ghid-atlas al monumentelor istorice, Bucureşti, 1974, Editura Ştiintifica, p.393

5

În timpul razboiului de independenţă (1877-1878), Sibiul alaturi de Braşov a fost unul din centrele

de solidaritate cu armatele române. Astfel a luat fiinţa Comitetul Femeilor Române din Sibiu pentru

ajutorarea raniţilor; prin Comitetul de colectare, au fost trimise diverse materiale si bani armatei române.

În 1941 s-a desfăşurat la Sibiu o mare democraţie anti războinică şi antifascistă, în organizarea

căreia rolul principal l-a avut Partidul Comunist Român, prin reprezentanţii sai locali, în colaborare cu

cadrele universitare. La Sibiu s-a construit un detaşament format din contingente tinere şi rezervişti care a

capturat pentru trenuri militare germane la Podul Olt şi a luat numeroşi prizonieri. Dupa instaurarea noului

guvern democratic, în frunte cu Dr. Petru Groza (1954), s-au organizat la Sibiu mitinguri de simpatie, a fost

ales un prefect democrat şi s-a protestat cu vehemenţă împotriva guvernului reacţionar Rădescu.2

I.3. Geologie (Petrografie)

Elementul structural (geologic) caracteristic îl constituie domurile, care se impun în relief prin

cueste,suprafeţe structurale ori vai subsecvente ş.a. Succesiunea de roci permeabile şi impermeabile a

generat alunecări pe povârnişurile vailor. Frecvenţa mare a acestora conferă peisajului originalitate.3

I.4. Relieful

Aşezat în trepte, relieful coboară de la sud, din zona munţilor (unde altitudinile sunt cuprinse între

(2.000-2.500 m), spre nord, unde se întind dealurile cu înălţimi cuprinse între 500-700 metri.

Munţii, care ocupă 30% din suprafaţa judeţului, aparţin Carpaţilor Meridionali şi sunt reprezentaţi

prin masivele Fagaraş, Cindrel si Lotru. În munţii Fagaraş, care reprezintă cel mai înalt masiv şi cu aspectul

cel mai pronunţat dintre toţi munţii Romaniei, se gasesc varfurile Negoiu (2.535 m), Vânatoarea lui

Buteanu (2.525 m ), Ciortea (2.426 m).4

Relieful glaciar este reprezentat prin circuri glaciare, vai glaciare, morene, praguri glaciare.

Circurile glaciare sunt bine dezvoltate pe versantul nordic, fiind dispuse in 2-3 nivele. În munţii Fagaraş se

pastrează peste 175 circuri glaciare grupate în complexe ca Bâlea, Arpaş Sambăta. Munţii Fagaraş, prin

frumuseţile lor naturale, precum şi prin dotarile materiale (cabane, refugii), oferă largi posibilitaţi pentru

turismul de munte şi pentru sporturile de iarna.

În munţii Cindrel, formele glaciare sunt mai reduse, fiind totuşi reprezentate prin câteva circuite şi

morene situate sub vârful Cindrel. Munţii Lotrului aparţin judeţului Sibiu numai prin extremitatea lor

2 Victor Voicu-Vedea, Nicolae Deneş, Mircea Oprişiu, Ghid-turistic al judeţului Sibiu, Bucureşti, 1979, Editura Sport-Turism,

p.21-22-28 3 Victor Voicu-Vedea,Nicolae Deneş, Mircea Oprişiu, Ghid-turistic al judeţului Sibiu, Bucureşti, 1979, Editura Sport-Turism,

p.11 4 Vasile Cucu, Marian Ştefan, România, Ghid-atlas al monumentelor istorice, Bucureşti, 1974,Editura Ştiintifica, p.393

6

nordică. Valea Oltului, spre care coboară în pante abrupte îi separă de munţii Fagaraş, iar cea a Sadului de

munţii Cindrel.

Depresiunea Sibiului, situată între munţii Cindrel şi podişul Hârtibaciului, strabatută de râul Cibin,

are un relief piemontan etajat. Culoarul Visa leagă depresiunea Sibiului de vaile Târnavei Mari şi

Mureşului, delimitând podişul Secaselor de cel al Hârtibaciului.

De-a lungul culoarului este construită calea ferată Sibiu-Copşa Mică. Vaile largi, cu aspect de

culoar, asimetrice au pe stanga terase, iar pe dreapta un abrupt pronuntat, cu aspect de cuestă, datorită

înclinarii statelor dinspre sud spre nord5.

I.5. Clima

Clima este de tip continentală, suferă usoare influenţe oceanice, reflectate mai ales în cantitatea

crescută de precipitaţii: 650-700 mm/an în zona joasă, peste 1.200 mm/an în zona montană. Temperatura

medie anuală variază între -2 grade în zona alpină a Munţilor Fagaraş şi 9 grade în zona de podiş6.

Temperaturile medii ale lunii iulie au valori între 18 grade C în zona dealurilor şi depresiunilor şi 8

grade C în zona munţilor. Temperaturiile medii ale lunii ianuarie au valori de -4 grade C în depresiunea

Fagaraş şi în valea Târnavei Mari şi între -6 grade C si -8 grade C în munţi (pe vârfurile înalte ating chiar -

10 grade C). Temperaturile minime încep sa se încadreze încă din septembrie (ninge în munţi) menţinandu-

se pana in mai. Temperaturile minime absolute au fost de -31 grade C (Sibiu, 1929), -33,8 grade C

(depresiunea Fagaraş, 1943), iar maxima absolută a fost de 37,6 grade C (la Boiţa, în 1946).

Precipitaţiile medii anuale, distribuite în raport cu relieful, scad de la sud spre nord: Păltiniş (910

mm/an), Salişte (709 mm/an), Sibiu (662 mm/an), Mediaş (625 mm/an). Cele mai multe precipiţatii cad în

sezonul cald, lunile iunie-iulie fiind cele mai ploioase.

Clima de munte, caracteristică munţilor Fagaraş, Cindrel si Lotru, are ca particularitate menţinerea

îndelungată a stratului de zapadă, ceea ce favorizează practicarea sporturilor de iarna.

Clima de dealuri este specifică parţii central-nordice a judeţului, în depresiuni este un climat

specific caracterizat prin inversiuni termice în anotimpul rece.

I.6. Hidrografie

Reţeaua hidrografică a judeţului este reprezentată prin ape curgatoare şi lacuri.

Apele ce străbat judeţul Sibiu sunt tributoare Oltului şi Mureşului. Dintre acestea, Oltul deţine prin

bazinul sau hidrografic 2/3 din suprafaţa judeţului, iar Mureşul cealaltă treime.7

5 Victor Voicu-Vedea, Nicolae Deneş, Mircea Oprişiu, Ghid-turistic al judeţului Sibiu, Bucureşti,1979, Editura Sport-Turism,

p.9 6 Vasile Cucu, Marian Ştefan, România, Ghid-atlas al monumentelor istorice, Bucureşti,1974, Editura Ştiintifica, p.393

7

Cei mai importanţi afluenţi ai Oltului sunt: Cibinul cu Hârtibaciul şi Sadul, iar ditre cei ai Mureşului:

Târnava Mare. 8 Râurile formează o reţea bogată, avându-şi izvoarele în zona muntoasă ori cea a dealurilor.

Oltul unul dintre marile râuri ale ţarii, curge prin sudul judeţului, pe o lungime de 52 km, străbătând

Depresiunea Făgăraşului, în cadrul careia primeşte mai mulţi afluenţi făgăraşeni.

Arpaşul Mare, lung de 23 km, se formează sub vârful Arpaşului Mic (2.459 m ).

Cărtişoara se formează din două ramuri: Balea cu lac glaciar şi cascadă, având afluent Pârâul

Doamnei, şi Laiţa care izvorăşte de sub vârful Negoiu (2.535 m ). Avrigul, lung de 22 km, izvorăşte de sub

vârful Ciortea (2.427 m ), din lacul glaciar al Avrigului. Cibinul,cel mai important afluent pe care Oltul îl

primeşte pe teritoriul judeţului, este lung de 80 km şi izvoraşte prin două ramuri (Râul Mare si Râul Mic)

din circurile glaciare de sub vârful Cindrel (2.245 m ).9 Al doilea mare bazin hidrografic căruia îi aparţin

apele judeţului este cel al Mureşului. Spre Mureş se îndreaptă Târnava Mare, care izvorăşte din Munţii

Harghita şi curge în nordul judeţului pe o lungime de 75 km (trecând prin oraşul Mediaş).

Sebeşul, care izvorăşte din Munţii Cindrel, are pe teritoriul judeţului o lungime de 35 km, formând

hotarul cu judeţul Alba. Secaşul, lung de 42 km, izvorăşte din Podişul Secaşelor, în care formează o vale

asimetrică. Lacurile care completează reţeaua hidrografică a judeţului, se împart în mai multe categorii.

Pe masivul de sare de la Ocna Sibiului se afla un complex de 15 lacuri sarate, de ocna, interesante

prin caracteristicile lor. Lacul Avram Iancu, cu o adâncime de 132,5 m, este considerat cel mai adânc lac de

ocna din ţară; Lacul Brâncoveanu are o salinitate foarte mare (300-310 g/l ), iar Lacul Ocniţa (din care se

alimentează staţiunea) are 250-260 g/l. Lacurile alpine, elementele de mare atracţie turistică ale judeţului,

sunt situate în circurile şi vaile glaciare: Lacul Bâlea, Lacul Doamnei, Lacul Podragu Mare, Lacul Podragul

Mic, Lacul Podrăgel, Lacul Avrig. Lacurile artificiale sunt în numar mic pe teritoriul judeţului: Negovanu,

Bradet; lacurile din Dumbrava Sibiului folosite pentru agrement

I.7. Vegetaţia

Urmărind treptele reliefului, flora şi vegetaţia sunt dispuse zonal în mai multe etaje.

Zona alpină

Cuprinde treapta înaltă, montană (la peste 1.800 m), fiind reprezentată prin vegetaţia alpină şi

subalpină. În etajul alpin, vrgetaţia este alcatuită din ierburi dese şi scunde: firuţa, tăpoşică ş.a. Pajiştea

este pigmentată cu florile viu colorate ale companulelor şi primulelor. Zona alpină este bine dezvoltată

în Munţii Făgăraş şi mai restrânsă în ceilalţi munţi.


p.12-13 8 Romeo Cătălin Creţu, Resurse Agroturistice, Bucureşti 2005, Editura Cartea Universală, p.29 9 Victor Voicu-Vedea, Nicolae Deneş, Mircea Oprişiu, Ghid-turistic al judeţului Sibiu, Bucureşti, 1979, Editura Sport-Turism,

p.13-14

8

Etajul subalpin

Este caracterizat prin dezvoltarea arbuştilor: jneapănul, ienupărul pitic etc.

Zona padurilor

Ocupă ¼ din suprafaţa judeţului, păşunile şi fâneţele naturale. Pădurea de conifere este reprezentată

prin molid, brad. Pădurea de răşinoase se amestecă la limita inferioară cu cea de fag. Pădurile de

foioase cuprind înălţimile de la 500-1000 m. Pădurea de fag, întâlnită la poalele munţilor, este bine

extinsă în Munţii Făgăraş, dar nu lipseşte nici din ceilalţi munţi. Pădurea de gorun este în schimb cea

mai extinsă, acoperind dealurile din judeţ.10

I.8. Fauna

În judeţ fauna este reprezentată printr-un număr mare de specii. Fauna pădurilor este mai bogată în

specii. Aici pot fi întâlnite cerbul, râsul, jderul de pădure, veveriţa. Alături de această faună mare, ce

constituie o valoroasă bogaţie cinegetică, în păduri trăiesc numeroase specii de păsări. O parte din fauna

judeţului este ocrotită în zone declarate rezervaţii naturale. 11

I.9. Resursele solului şi subsolului

Judeţul Sibiu dispune de bogate resurse naturale. Principalele bogaţii ale subolului sunt reprezentate de

zacăminte de calitate superioară de gaze naturale, valorificate îndeosebi în zona Târnavelor şi Mureşului.12

Judeţul Sibiu are un subsol cu numeroase bogaţii, unele dintre ele cu o valoare însemnata în economia

naţionala. Dintre roci, se exploatează Şisurile cristaline la carierele de pe vaile Sadului şi Lotrioarei, argile

la Sibiu (Dealul Guşteriţa), pietrişuri şi nisipuri la Cristian, Orlat, Bradu si Avrig, marmură pentru mozaic

la Porumbacu de Sus şi Arpaşu de Sus. Zăcămintele de sare se gasesc în Miercurea Sibiului şi Ocna

Sibiului, dar nu se exploatează (cele de la Ocna Sibiului s-au exploatat pana în 1931, când ultima mina a

fost închisa).

Cea mai importantă bogaţie a judeţului o constituie gazul metan. Din structurile gazeifere existente în

Transilvania, o parte sunt pe teritoriul judeţului Sibiu, localizate în Bazna, Copşa Mică, Nou Sasesc.

Se gasesc de asemenea, şi ape minerale care se exploatează din mai multe puncte. Acrestea sunt ape

iodurate şi clourosodice, a caror existentă este legată de zăcămintele de gaz metan şi de cele de sare.13

10

Vasile Cucu, Marian Ştefan, România, Ghid-atlas al monumentelor istorice, Bucureşti,1974, Editura Ştiintifica, p.393 11

Dan Ghinea, Enciclopedia geografica a României, Editia a-III-a, Editura Enciclopedică, p.1137 12

Vasile Cucu, Marian Ştefan, România, Ghid-atlas al monumentelor istorice, Bucureşti, 1974, Editura Ştiintifica, p.393 13 Victor Voicu-Vedea, Nicolae Deneş, Mircea Oprişiu, Ghid-turistic al judeţului Sibiu, Bucureşti, 1979, Editura Sport-Turism,

p.11

9

I.10. Rezervaţii naturale

In scopul conservarii lor, unele zone de pe teritoriul judeţului Sibiu au fost puse sub ocrotirea legii,

fiind declarate monumente ale naturii şi rezervatii naturale.

Rezervaţia alpină Bâlea

Este ocrotită pentru relieful sau glaciar şi pentru flora şi fauna alpină pe care o adăpostşte. Relieful

rezervaţiei este foarte accentuat, cu pante abrupte şi vârfuri înalte. În rezervaţie se pastrează o bogată

vegetaţie alpină. Fauna este reprezentată de capră neagră, zăgan, vultur pleşuv ş.a.

Calcarele de la Turnul Roşu

Calcarele de la Targul Roşu, sunt de aceeaşi varstă cu cele de la Albeşti (Argeş) sau cu cele din

Italia şi India, reprezintă un mare interes ştiinţific, deoarece cu ajutorul fosilelor pe care le conţin se pot

reconstitui condiţiile climatice de acum 50-60 milioane de ani. Fosilele dovedesc ca în ţinuturile

Sibiului era o climă caldă, de nuanţă tropicală, iar marea era linistită şi caldă. În 1954 aceste calcare au

fost declarate monumente ale naturii. Din ele a fost construită, în secolul al-XVII-lea, ctitoria lui Matei

Basarab de la Turnu Roşu.

Rezervaţia naturală din Cindrel

Rezervaţia cuprinde căldările glaciare de sub vârfurile Cindrel (2.244 m ) şi Frumoasa (2.160 m ).

Flora si fauna din rezervaţie sunt de mare interes ştiinţific. Unele plante din circuri şi vai sunt relicte ale

glaciraţiunii cuaternare: Festuca porcii (care se mai gasesc numai în Munţii Rodnei) şi Salix herbacea, o

raritate pentru Carpaţi. Foarte rare sunt muschiul arctic, relict arctic care atinge aici, în Munţii Cindrel,

cel mai sudic punct al arealului său, şi urechelniţa, cu flori galbene întâlnită numai în această

rezervaţie.Pe vai creşte jneapănul, iar în circurile glaciare au fost semnalate peste 50 exemplare de

zâmbru, conifer tot mai rar în munţii nostri. Dintre pasari mentionam prundaraşul de munte, specie

arctică, relict glaciar, care îşi are puncte de cuibarit în aceste locuri (cel mai sudic loc de cuibarit din

Europa). Dintre animalele ocrotite, în rezervaţie traiesc ursul şi capra neagră. Rezervaţia a fost

declarată monument al naturii în 1961.

Calcarele de la Cisnădioara

Sub aspect geologic, zona este alcatuită din conglomerate, calcare, gresii, brecii. Cercetatorii au

identificat aici o bogată floră acvatică: foraminifere, corali, gasteropode, lamelibranhiate, resturi de

peşti, hipuriţi, amoniţi. Fosilele de la Cisnadioara ajută sa se reconstituie paleogeografia acestor locuri.

10

Rezervaţia geologică de la Cisnadioara, pe lângă stanca respectivă, cuprinde o fâşie întinsă de calcare şi

conglomerate cretacice situate pe cristalinul munţilor şi taiate de Pârâul Argintului. 14

Lacurile de la Ocna Sibiului

Constituie un obiectiv turistic de mare importanţă al judeţului, lacul fară fund, declarat monument al

naturii. Datorită salinitaţii şi stratificării apei, aici se manifestă cel mai evident fenomenul de

heliotermie (păstrarea caldurii înmagazinate datorită prezenţei la suprafaţă a unui strat izolator de apă

dulce care împiedică iradierea caldurii în exterior).

Rezervaţa stepică de la Slimnie

Este situată la circa 18 km nord-est de Sibiu, pe şoseaua spre Mediaş. Datorită unor condiţii

climatice locale, aici se întalnesc plante şi animale care lipsesc din alte zone ale Transilvaniei, ceea ce a

facut ca această zonă să fie declarată rezervaţie naturală.

I.11. Asezarile omeneşti

Asezarile omeneşti de pe teritoriul judeţului sunt grupate în 2 municipii, 5 orase şi 175 sate ( din care

55 de comune). În secolul al-XIV-lea, majoritatea aşezarilor din judeţ au fost atestate în actualele lor locuri

(vetrele multor sate sunt vechi înca de pe vremea dacilor).15

I.12. Industria

În cadrul industriei, ramura principală o reprezintă construcţiile de maşini şi prelucrarea metalelor

concentrate în oraşul Sibiu (Uzina de piese auto, Uzina mecanică etc.). Alaturi de industria grea, ponderi

însemnate deţi şi ramurile industriei usoare. Astfel industria textilă, cu vechie tradiţie în această parte a ţarii

este concentrată în orasele Sibiu, Mediaş, Cisnadie, Aganita şi Tălmaciu, iar industria pielăriei, blănariei şi

încalţămintei în Sibiu, Mediaş şi Agnita. Judeţul Sibiu se remarcă, de asemenea, prin produsele de sticlă (la

Mediaş s-a obţinut primul cristal romanesc) şi de mase plastice (Sibiu). O pondere însemnată în economia

judeţului o are industria de exploatare şi prelucrare a lemnului (Orlat, Tălamaciu, Sibiu, Mediaş) şi

industria alimentară (Sibiu, Mediaş).16

I.13. Transporturi

Teritoriul judeţului Sibiu este străbatut de o reţea densă de cai de comunicaţie (rutiere, feroviare,

aeriene). Cele terestre (rutiere si feroviare) urmaresc vaile principalelor ape. Reţeaua căilor rutiere


p.17-20 15 Victor Voicu-Vedea, Nicolae Deneş, Mircea Oprişiu, Ghid-turistic al judeţului Sibiu, Bucureşti, 1979, Editura Sport-Turism,

p.29 16

Vasile Cucu, Marian Ştefan, România,Ghid-atlas al monumentelor istorice, Bucureşti, 1974, Editura Ştiintifica, p.394

11

totalizează 1.471 km, din care 221 km sunt drumuri naţionale, iar 1.250 km drumurile judeţene şi

comunale. Drumurile naţionale, modernizate, asigură condiţii optime de circulaţie şi leagă judeţul cu cele

mai pitoreşti colţuri ale ţarii. Reţeaua feroviară însumează 302 km, din care 236 cu ecortament naţional şi

66 km cu ecortament îngust (Sibiu-Agnita).17


p.32

12

CAPITOLUL II

POTENŢIALUL TURISTIC NATURAL AL JUDEŢULUI SIBIU

Dispunând de un relief atrăgător pentru turişti, judeţul Sibiu deţine o gamă variantă de resurse

turistice naturale caracterizate prin prezenţa numeroaselor cascade, lacuri, munţi, depresiuni, vai, rezervaţii

naturale, etc.

Calcarele cu Hippurites (Sibiu-Cisnădioara)

Rezervaţie geologică şi monument al naturii. Aici se află un bloc masiv de calcar din cretacicul

superior, în care au fost identificate fragmente de corali, unele foraminifere, amoniţi, belemniţi.

Calcarele numulitice (eocene) de la Turnu Roşu-Porceşti (Sibiu-Turnu Roşu)

Rezervaţie naturală (paleontologică). Calcarele numulitice sunt de vârstă eocenă, alaturi de ele

gasindu-se o bogată faună fosilă:circa 180 forme de foraminifere, corali, echinoderme, brahiopode,

gasteropode, reptile şi peşti. 18

Cascada Bâlea

Este situată în munţii Făgăraşului, între vârfurile Moldoveanu şi Negoiu, la aproximativ 9 km de lacul

cu acelaşi nume, este amplasată la 1.200 m altitudine. Este caracterizată printr-o apă ce se prăvăleşte preţ

de 60 m care se ramifică în numeroase cascade de dimensiuni mai mici. 19

Depreiunea Apoldului

În totalitate reprezintă de fapt partea centrală a bazinului Secaşelor deschisă către valea Sebeşului, din

care numai partea dinspre obârşie aparţine judeţului Sibiu. Legatura cu Depresiunea Săliştei se face

printr-o zonă deluroasă mai joasă în care se întâlnesc obârşiile văilor Aciliului şi Amnaşului, de o parte, şi

pârâului Cerna Vodă pe de alta, aparţinând bazinelor Secaşului şi, respectiv Cibinului. Chiar dacă prin

particularităţile sale locale Depresiunea Apoldului nu se încadrează în categoria depresiunilor de contact,

aflate chiar sub marginea munţilor, ea rămâne înscrisă în culoarul continuu desfăşurat de la est, din Ţara

Făgăraşului, pâna în culoarele Mureşului, nu numai prin poziţia pe care o ocupă, dar mai ales prin

funcţiile sale complexe.

18

Romeo Cătălin Creţu, Resurse Agroturistice, Bucureşti, 2005, Editura Cartea Universală, p.294 19


13

Depreiunea Făgăraşului

Cunoscută şi sub numele de ʺŢara Oltuluiʺ reprezintă o individualitate geografică bine conturată între

munţii de la sud şi podişul de la nord, dar care numai prin treimea sa vestică (delimitată de o linie situată

imediat la răsărit de valea Arpaşului) aparţine judeţului Sibiu. Partea cea mai coborâtă a depresiunii se

află la altitudinea de 350-400 m şi se desfăşoară în lungul Oltului ca o fâşie lată de 3-4 km. Către munte

terenul se înaltă treptat prin gruiuri prelungi care ajung să se transforme într-o rama deluroasă

submontană, cu înălţimi în jur de 500 m .

Depreiunea Săliştei

Atât sunt de evidente asemănările cu Depresiunea Sibiului, încât pe bună dreptate este considerată de

mulţi ca prezentând o parte a acesteia. Asimetria generală, prezenţa şesurilor aluvionare în drepte,

aşezarea satelor şi integrarea lor în aceaşi zona de margine a Sibiului se alătură acestei opinii, deşi

Depresiunea Săliştei în sine rămâne ca o mică individualitate cu un specific local propriu.

Depresiunea Sibiului

Depresiunea Sibiului poate fi privită, în primul rând, ca o lărgire locală, dezvoltată mai mult în dauna

podişului deluros de la nord, dar în acelaşi timp, şi ca un comportament al culoarului depresionar dintre

Olt şi Sebeş. Cel puţin în egală măsură ea se deschide şi spre nord (prin culoarul vaii Visei) către valea

Târnavei Mari, ceea ce nu se întâmplă cu depresiunea vecina a Făgăraşului.20

Lacul Bâlea (Sibiu-Cârtişora)

Rezervaţie naturală complexă (peisagistică, botanică, hidrologică). Lac glaciar in Munţii Fagaraş,

situat la 2034 m altitudine. Suprafaţa de 0,46 km2, adâncime maximă: 11 m.

Lacul fără fund (Sibiu-Ocna Sibiului)

Rezervaţie naturală hidrologică. Lacul are o suprafaţă de 2000 m2 si o adâncime de 34,5 m. Manifestă

pregnant fenomenul de heliotermie.

Lacul Mâţelor (Sibiu-Ocna Sibiului)

Lac antropic. Are o suprafaţă de 1,232 ha, adâncimea maximă fiind de 74,7 m; salinitatea apei la

suprafaţă este de 34 g/l, iar la 8,5 m adâncimea este de 323 g/l. 20

L. Badea, N. Caloianu, Gh. Dragu, Judeţul Sibiu, Bucureşti ,1971, Editura Academiei Republicii Socialiste România, p.54 - 58

14

Lacurile de acumulare (Sibiu-Sadu)

Lacuri antropice. Lacul de acumulare Sadu II are o suprafaţă de 4 ha, un volum de 700000 m3, barajul

are 30 m înalţime. Lacul de acumulare Sadu V are o suprafaţă de 35 ha, un volum de 6,3 milioane m3,

barajul are 65 m înalţime.21

Lacurile artificiale

Sunt în număr mic pr teritoriul judeţului. Dintre ele menţionăm: Negovanu, situat pe cursul superior al

Sadului (are un volum de 4.600.000 mc apă), Brădet, situat pe Hîrtibaciu, în amonte de Agnita (apa sa

este folosită pentru irigaţii). 22

Munţii Cindrel

Masiv muntos în partea central-nordică a Carpatilor Meridionali, Altitudinea maximă este de 2244 m (

vârful Cindrel). Este alcatuit din roci metamorfice.

Munţii Făgăraş

Masiv muntos situat în partea central-estică a Carpatilor Meritionali. Constituit în întregime din şisuri

cristaline. Altitudine maximă 2544 m (vârful Moldoveanu cel mai înalt din ţată). Munţii Făgăraş sunt cei

mai masivi şi mai înalţi din Carpaţii româneşti (au 6 vârfuri de peste 2500 m

Munţii Lotrului

Masiv muntos situat în partea centrală a Carpatilor Meridionali, Altitudinea maximă este de 2242 m

(vârful Ştefleşti). Este puternic fragmentat de Lotru şi afluenţii săi.

Parcul Subarini

Este o adevărată grădină botanică, cu nenumarate specii de arbori şi arbuşti ornamentali exotici:

ginkgo-biloba din China etc. Tot aici pot fi observate peste 96 de specii de păsări sedentare şi migratoare.

Parcul are o suprafaţă de peste 30 ha, organizarea sa a început în 1856, când au fost plantaţi 927 arbori:

arini, tei, plopi negri şi stejari. Aleile principale au fost trasate şi executate în 1858. În 1860 s-au continuat

lucrarile de amenajare până la padurea Dumbrava. Între 1863 – 1865 au fost create o serie de lacuri şi

restaurantul care a ramas până în zilele noastre. Fântâna arteziană a fost realizată în1894.

21

Romeo Cătălin Creţu, Resurse Agroturistice, Bucureşti, 2005, Editura Cartea Universală, p.293 22

Victor Voicu-Vedea, Nicolae Deneş, Mircea Oprişiu, Ghid-turistic al judeţului Sibiu, Bucureşti, 1979, Editura Sport-Turism,

p.15

15

Parcul Natural Cindrel

Acesta reprezintă o zona complexă de floră, faună, gemorfologică cuprinzând culmi netede şi circuri

glaciare. Parcul se afla la limita sud-vestică a teritoriului administrativ al judeţului Sibiu, având o

suprafaţă de 9,043 ha. Parcul este situat in arealul comunelor Gura Râului, Răşinari, Tilişcă şi Jina. 23

Podişul Hârtibaciu

Pădurile care acopereau Podişul Hârtibaciului au ramas numai în petice reduse, iar locul lor a fost luat

de culturile agricole, de păşuni, şi mai ales pe versantul dinspre Târnava Mare, de vii, acestea aparţinând

vestitei potgorii a târnavelor.

Podişul Secaşelor

Este podişul puternic sculptat de o reţea deasă de vai în dauna căruia au fost lărgite depresiunile

Apoldului şi cea a celuilalt Secaş afluent al Târnavei.24

Rezervaţia naturală iezerele Cindrelului (Sibiu-Gura Râului)

Se întinde pe o suprafaţă de 609,60 hectare în Munţii Cindrel, coborând de la circa 2230 metri la 1450

metri. Cuprinde Lacul Glaciar Iezerul Mare (3 ha şi 13,3 adâncime).

Rezervaţia de stepă din valea sârbă

Rezervaţie naturală, are o suprafaţă de 11 ha. Aceasta cuprinde cenoze tipice de stepă, caracterizate

prin prezenţa unui numar mare de specii sud-est-europene, pontice şi mediteraneene.

Rezervaţia naturală Şuvara Saşilor

Rezervaţie naturală botanică, acoperă o suprafaţă de 20 ha pe terasa de 430 m altitudine a râului Sadu

în apropierea oraşului Tălmaciu. În cadrul acestei rezervaţii se întâlnesc specii floristice şi faunistice rare.

Rezervaţia faunistică Arpăşel

Aceasta se află în centrul sectorului glaciar central al masivului Făgăraş acoperind o suprafaţă de 736

ha. Rezervaţia este construită din păduri de răşinoase, iar la limita inferioară, paduri de răşinoase în

amestec de foioase (fag). 25


p.56 24

L. Badea, N. Caloianu, Gh. Dragu, Judeţul Sibiu, Bucureşti 1971, Editura Academiei Republicii Socialiste România, p.61 25 Romeo Cătălin Creţu, Resurse Agroturistice, Bucureşti 2005, Editura Cartea Universală, p.294 - 296

16

Râul Cibin

Râu, afluent al Oltlui la Turnu Roşu. Are o lungime de 80 km şi o suprafaţă a bazinului de 2237 kmp.

Izvoraşte din nordul Muntilor Cindrel prin două pârâuri(Râul Mare şi Râul Mic) care îşi au obârşia în

lacurile glaciare Iezerul Mare şi Iezerul Mic.

Râul Hârtibaciu

Hârtibaciul are o lungime de aproape 90 km şi curge printr-o vale largă care străbate aproape diagonal

podişul care-i poartă numele. El adună afluenţi de pe ambele părţi, dar mai numeroşi sunt cei cu obârşiile

în dealurile dinspre Târnava Mare.

Râul Olt

Râu în partea centrală şi de sud a României, cu direcşie predominantă de curgere N-S afluent al Dunarii

pe teritoriul comunei Islaz.

Râul Târnava Mare

Râu, afluent al Mureşului pe teritoriul comunei Mihalţ(Judeţul Alba). Are o lungime de 249 km şi o

suprafaţă a bazinului de 6157 kmp.

Valea Hârtibaciului

Are fundul larg şi umed, dar neuniform dezvoltat, prezentând două îngustări, una înainte şi în dreptul

îndoiturii de la Beneşti, iar a doua spre vărsare, un adevarat defileu care strabate o cută anticlinată în

formaţiuni sedimentare. Versanţii văii sunt puternic afectaţi de pornituri, de altfel ca mai toate

povârnişurile din Podişul Hârtibaciului.

Vârful Suru

Cu o altitudine de 2282 metri, vârful Suru este situat în munţii Făgăraşului aflaţi în partea de sud a

judeţului. Acest vârf reprezintă totodată hotarul sudic al judeţului reprezentat de o creastă alpină formată

din culmi accentuat netezite ale munţilor de la vest de Olt.

17

Vârful Vânătarea lui Buteanu

Având o altitudine de 2506 metri acest vârf face parte din categoria vârfurilor cu înălţimi ce depăşesc

2000 metri din munţii Făgăraş. Aflat în extremitatea sud-vestică a judeţului, vârful Vânătarea lui Buteanu

reprezintă limita judeţului Sibiu, acesta învecinându-se la sud cu judeţul Argeş.26

26

L. Badea, N. Caloianu, Gh. Dragu, Judeţul Sibiu, Bucureşti, 1971, Editura Academiei Republicii Socialiste România, p.31 - 33

18

CAPITOLUL III

POTENŢIALUL TURISTIC ANTROPIC AL JUDEŢULUI SIBIU

Judeţul Sibiu dispune de un potenţial bogat în ceea ce priveşte resursa turistică antropică aceasta fiind

determinată de: biserici, mănăstiri, schituri, muzee, case memoriale. Dintre acestea iată mai jos o descrie a

celor mai importante obiective antropice ce se găsesc pe cuprinsul judeţului.

Ansamblul fostei Mănăstiri Cisteriene (Sibiu-Cârţa)

Monument istoric şi de arhitectură religioasă. Este un complex mănăstiresc, întemeiat de calugarii

cisterieni în anul 1202, cu o biserica în stil gotic, folosită şi azi, fiind cea mai veche din România.

Biserica Cetate

Construită în secolul XIII, iniţial a fost bazilică romanică, fiind transformată în stil gotic la sfârşitul

secolului XV. Este înconjurată de o centură de ziduri şi străjuită de turnuri de aparare. Păstrează fragmente

de picturi murale de la sfârşitul secolului XV.

Biserica Catolică

Situată în Piaţa Republicii a fost ridicată între 1726 şi 1728, de către calugarii iezuiţi. Concepută sub

formă de biserică-hală, ea prezintă, atât în exterior cât şi în interior, influenţele stilului baroc.

Biserica Evanghelică

A fost construită pe lacul unei foste biserici romanice, demolată în secolul XIV. Demnă de reţinut este

fresca de pe peretele nordic al corului, repreyentând Răstignirea, operă a lui Johannes Rosenau (1445), în

care se resimte influenţa artei italiene si din Ţările de mai Jos. Fresca a fost repictată în 1650, de către

Georg Herman.

Biserica de Lemn

A fost construită în anul 1730 din bârne de brad. Pictura interioară a fost realizată în 1771 de Simion

Zugravul din Craiova şi Constantin Zugravul. Iconostasul a fost realizat în 1801 de Vasile Munteanu din

Sălişte. 27

27

I. Constantinescu, Dicţionar Turism, Bucureşti, 1970, Editura Stadion, p. 399 - 401

19

Biserica Ortodoxă (Sfântul Nicolae)

Biserica este cititorie din anul 1653 a domnitorului Matei Basarab. Remarcabile sunt decorurile

exterioare, pictura. Biserica ortodoxă, a fost construită în perioada 1697-1701 prin grija domnitorului

Constantin Brâncoveanu, pe locul bisericii de lemn ctitorită de Mihai Viteazul în 1599 după lupta de la

Şelimbăr.

Biserica Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavril

Monument istoric si de arhitectură religioasă. Biserică ortodoxă a fost construită în perioada 1697 –

1701 prin grija domnitorului Constantin Brâncoveanu, pe locul bisericii de lemn construita de Mihai

Viteazul în 1599 după lupta de la Şelimbăr.

Biserica Ursulinelor

Datează din secolul al-XV-lea (1478), a fost concepută sub formă de biserică-hală, cu cor hexagonal.

Pe laturile de est şi nord, pereţii sunt sprijiniţi de puternice controforturi. Ea a fost construită de ordinul

călugărilor dominicani, iar după Reformă a trecut în proprietatea oraşului, care a asezat aici o şcoală.

În 1728, localul a fost predat ursulinelor. Este un monument care păstrează puternice influenţe gotice.28

Casa lui Michael Brukenthal

Această clădire, în care a locuit comitele Michael Brukenthal, fratele guvernatorului Samuel

Brukenthal, datează în forma actuală din a doua jumatate a secolului al-XVIII-lea. Casa e prevazuta cu un

frumos portal în stil baroc. Curtea interioară, în formă dreptunghiulară, este înconjurată de un coridor

deschis, format din coloane care susţin un parapet din fier forjat (curtea e unica în felul ei în Sibiu).

Camerele plafoanele împodobite cu ornamente de structură în stil baroc.

Casa Reissner

De remarcat portalul din piatră, executat în 1652 de sculptorul sibian Nicolai Elias, a cărui monogramă

se observă lângă cheia de boltă. Pe coridor se află un frumos cadru de piatră pe care este redat un scut de

poartă anul 1582 şi monograma proprietarului. Odinioară, pereţii erau pictaţi cu scene de luptă din

războiul troian.

28


20

Casa de vară a lui Samuel Brukenthal

Construită în maniera barocului târziu, are un potenţial simplu, cu coloane pe care se sprijină un balcon

cu balustradă din fier forjat. Plafoanele prezintă profiluri simple în stucatură. Atrag atenţia freşcele de pe

plafonul a trei camere.

Mitropolia ortodoxă

Construită între anii 1902 – 1906, prezintă caracteristici bizantine, asemănătoare bisericii Sânta Sofia

din Constantinopol. La intrare, deasupra celor trei arcade susţinute de fascicole de câte patru coloane

alpine, se află un balon cu alte mici coloane, cu capiteluri în formă de frunză. La intrare se afla placile cu

inscriptiile ctitoriei. Pronaosul se încheie cu partu coloane de granit, cu capiteluri şi mici volute spirale.

Cupola cu diametrul de 15 m, alcătuieşte cheia intregii construcţii. 29

Muzeul în aer liber

Un muzeu deosebit de fermecător, unic în felul său în toată Europa, situat în pădurea Dumbrava, aşezat

pe malurile lelşteelor, unde pot fi admirate vechi ateliere şi instalaşii industriale ţărăneşti, înlăturate de mult

de tehnica modernă, dar constituind o mărturie a destoiniciei şi fanteziei inventatoare a poporului (mori,

pive, joagăre, dârste, teascuri de ulei, cuptoare etc. ).30

Muzeul Brukenthal

În cadrul marilor colecţii de artă din Romania, Muzeul Brukenthal se înscrie cu prestigiul unuia dintre

primele lăcaşuri de cultură, funcţionând astazi sub forma unui complex muzeistic: istorie (arheologie),

etnografie şi artă populară, ştiinţele naturii, artă, la care se adaugă o valoroasă bibliotecă. Lucrările pentru

construirea palatului (în stil gotic austriac) încep în 1778. Sculpturile ce împodobesc faţada au fost realizate

în 1780. De remarcat portalul masiv din piatră cioplită, cu stema familiei Brukenthal. Amenajarea

interioarelor se face între anii 177 – 1783. Platformele sunt bogat ornamentate cu masive executate în

stucatură, iar pereţii sunt împodobiţi cu panouri din lemn reprezentând scene mitologice. În 1785 – 1786

sunt ridicate corpurile de clădire din jurul primei curţi interioare, iar portalul de la curtea a doua, în 1788.

Muzeul deschis în 1817 (cel mai vechi din ţară), adăposteşte astăzi peste 1,4 milioane piese (colecţii de artă

plastică, istorie, artă populară şi bibliotecă). Galeria de artă a fost inaugurată la Sibiu în 1790 ( cu trei ani

înaintea deschiderii Luvrului).


p.51-52 30

P. Schuster, Sibiu, Bucureşti 1968, Editura Meridiane, p.56

21

Secţia de artă plastică cuprinde numeroase picturi, lucrari de grafică şi sculpturi din secolele XV – XVI

atât româneşti cât şi străine.

Secţia de artă populară, cuprinzând piesele din vechiul muzeu ASTRA este organizată pe genuri de

creaţie: ceramică populară, arta textilelor, port popular, podoabe, obiecte lucrate în metal, interior românesc

şi săsesc, arta lemnului, mobilier, pictură pe sticlă, colecţia etnografică exotică (peste 1.000 de piese din

Africa şi Asia).

Secţia de istorie prezintă vestigii din paleolitic, epoca fierului, epoca dacică şi română, obiecte şi

documente feudale, moderne şi contemporane referitoare la istoria acestor meleaguri.

Biblioteca posedă un fond de circa 240.000 volume, precum şi o bogată colecşie de incunabule şi

tipărituri din secolele XV – XVI, periodice şi hărţi.31

Muzeul de istorie naturală

Palatul, în stilul Renaşteri italiene, a fost inaugurat în 1895. Muzeul a fost alcătuit în anul 1849 din

iniţiativa Socetaţii Ardelene de Ştiinţele Naturle. Astăzi, muzeul prezintă bogate colecţii de mineralogie şi

petrografie, paleontologie, botanică, malacologie, entomologie, vertebrate inferioare şi mamifere (aproape

un milion de exponate).32

Turnul arhebuzierilor

A fost clădit în a doua jumătate a secolului XV, pe o fundaţie octogonală; mai târziu a devenit turnul

pânzarilor. În interior avea două drumuri de rond folosite ca loc de manevră şi amplasare a ostaşilor în

timpul luptelor de apărare.

Turnul dulgherilor

Încheie grupul de turnuri, încă în picioare azi, de pe latura sudică a fostelor fortificaţii. Fundaţiile şi o

bună parte dintre zidurile ce datează de la începutul secolului XV au fost realizate din piatră, iar restul din

cărămidă, pe la mijlocul secolului XVI.

Turnul olarilor

O altă componentă a centurii de apărare, construit pe la mijlocul secolului XVI, în cadrul acţiunii

generale de sporire a turnurilor, are o solidă bază dreptunghiulară, fiind înzestrat cu numeroase metereze.

31 Ioana Dragomirescu, Richard Gundisch, Decebal Petcu, Ghid Muzeul Brukenthal Sibiu, Bucureşti 1975, Editura Meridiane,

p.5-6 32

P. Schuster, Sibiu, Bucureşti 1968, Editura Meridiane, p.56

22

Turnul pielarilor

Se înscrie în cea de a-IV-a centură de aparare a Oraşului de Jos. Executat pe o bază octogonală, are

dimensiuni mai mare ca celelalte.

În partea superioară are numeroase deschizături folosite pentru introducerea ţevilor de la armele de foc ale

apărătorilor.

Turnul de pulbere

A fost ridicat la mijlocul secolului XVI, ca depozit pentru praful de puşcă. El facea parte dintr-un

complex menit să asigure apărarea Porţii Ocnei, aflată pe atunci în imediata vecinătate.

Turnul scărilor

Una dintre cele mai vechi construcţii ale oraşului. El a fost ridicat în secolul XIII, ca component al

primei centuri de aparare, reprezentând una dintre intrările în oraş.33

33 Vasile Cucu, Marian , Ştefan, România,Ghid-atlas al monumentelor istorice, Bucureşti, 1974, Editura Ştiintifica, p.397-398

23

CAPITOLUL IV

ELEMENTE DE ETNOGRAFIE ŞI FOLCLOR

Dispunând de un fond etnografic memorabil, judeţul Sibiu se caracterizează şi prin bogăţia de

elemente de etnografie şi folclor reprezentate prin: arhitectura populară, portul popular, festivaluri,

sărbători, obiceiuri şi tradiţii meşteşugăreşti.

Vizitarea satelor judeţului este un bun prilej de a cunoaşte viaţa şi ocupaţiile tradiţionale ale

locuitorilor, arta populară şi folclorul autentic, bine conservat. Muzeele organizate în unele sate (Boiţa,

Avrig, Răşinari, Gura Râului, Sibiel, Turnul Roşu, Galeş, Sălişte, Poiana Sibiului) conservă obiecte şi

ustensile legate de viaţa pastorală, costume, mobilier şi alte obiecte de artă populară.

Pe teritoriul judeţului se păstrează nu numai arhitectură veche, ci şi meserii tradiţionale practicate de

locuitori în gospodăria personală sau în cadrul unor ateliere cooperatiste: Avrig (cusături, ţesături,

cojocărit), Racoviţa (împletituri din nuiele), Gura Râului (ţesături), Sălişte (covoare), Răşinari (covoare,

cojocărit, împletituri din nuiele).34

Arhitectura populară

În satele sibiene pot fi văzute multe case vechi lucrate din bârne, cu acoperiş de şindrilă, cu porţi

tradiţionale din lemn, pe care apare sculptat motivul soarelui.

În arhitectura populară din zona Sibiului îşi impun prezenţa seculară cetaţile ţărăneşti. Acestea au fost

ridicate în secolele XIV – XVI de ţăranii români, germani, maghiari, cu scopul de a se apara împotriva

cotropitorilor. Cetăţile ţărăneşti, fortificate cu ziduri şi turnuri de apărare, sunt monumente de arhitectură

unice în ţara noastră.

.

Portul popular

Costumul popular, element de bază al culturii materiale a unui popor, are nu numai un scop utilitar, ci

exprimă şi gustul pentru frumos al ţăranului, spiritul său creator

Costumul din Mărginimea Sibiului

Este caracterizat printr-o mare sobrietate, predominând albul şi negrul. Costumul popular femeiesc –

se compune din camasă albă cusută cu negru, fustă albă, catrinţe negre (cea din faţă cu ciucuri), pieptar

frumos brodat şi învelitoarea care împodobeşte capul. Costumul popular bărbătesc – bărbaţii poartă palarii

sau căciuli mocăneşti, cămăşi brodate la guler şi mâneci, cioareci, pieptar brodat şi cojoc cu mâneci lungi.

Costumul din Ţara Făgăraşului

34

Gheorghe Vlăsceanu, Ioan Ianoş, Oraşele României, Mica Enciclopedie, Bucureşti, 1998, Casa Editorială Odeon, p.126

24

Este mai bogat. Costumul popular femeiesc – este alcătuit din ie cu mâneci largi, catrinţe negre (sau

roşii), pieptar bogat înflorat, velitură albă, peste care se aşază păstura de velitură (la femeile căsătorite

aceasta este de culoare neagră cu flori roşii). Costumul popular bărbătesc – se aseamănă cu cel din

Mărginimea Sibiului.

Costumul de pe Târnavă

Prezintă unele deosebiri faţă de celelalte părţi ale Sibiului. Costumul popular femeiesc – este compus

din cămaşă, pieptar înflorat, bete, poale, catrinţă roşie, suman şi velitoare pentru cap. Costumul popular

bărbătesc – cămaşă mocănească, vestă sau pieptar brodat şi cioareci.

Costumele săseşti

Se deosebesc de la sat la sat, însă în general au aceleaşi piese. Costumul popular femeiesc – este format

din rochie de culoare închisă, cămaşă albă, şort brodat, basma albă, cizme. Costumul popular bărbătesc –

cămaşă albă, cravată de catifea (uneori pe ea se coase numele şi anul naşterii celui ce o poartă), cingătoare

din piele, haina neagră, cojocul brodat cu roşu ori verde, pantalonii negri, strâmţi pe picior, cizmele.35

Festivaluri

Festivalul folcloric Florile Oltului

Se desfăşoară în fiecare an, în ultima duminică a lunii mai, în localitatea Avrig. Cu acest prilej se întrec

în cântec şi în joc echipe artistice din toate satele judeţului, situate în ţara Făgăraşului. Pe plaiuri

marginene se desfăşoară la Sălişte, la începutul lunii iulie. Participă formaţii artistice din Mărginime (are

loc o paradă a portului, cântecului şi jocului popular din această zonă). Sus pe muntele din Jina se

organizează la Jina, la sfârşitul lunii iulie. La acest festival vin participanţi din judeţele Sibiu, Gorj, Alba,

Hunedoara. Cibinium se desfăşoară timp de o săptămână (toamna) în oraşul Sibiu şi în judeţ. Cu acest

prilej se deschide la Sibiu ʺTârgul olarilorʺ, cu participanţi din toată ţara.

Festivalul poeziei pastorale

La care participă formaţii artistice de amatori din Mărginimea Sibiului şi din judeţele Gorj şi Vâlcea

(dansuri, cântece, strigături, poezi pastorale), are loc la Răşinari în luna mai. Cântec şi joc pe Hârtibaci, se

organizează la Agniţa, în luna mai, îşi dau concursul formaţii artistice de amatori din valea Hârtibaciului.

Pe Mureş şi pe Târnave, are loc la Brateiu, lângă Mediaş, în luna iunie. Se strâng formaţii de pe

Târnave.36


p.33-34

36

Gheorghe Vlăsceanu, Ioan Ianoş, Oraşele României, Mica Enciclopedie, Bucureşti, 1998, Casa Editorială Odeon, p.126

25

Obiceiuri tradiţionale

Obiceiuri şi datini tradiţionale se mai păstrează încă în multe aşezări din judeţ, ele fiind legate de

anumite momente din viaţa omului, de viaţa socială, de sărbători.

Butea sau Ceata Junilor

Este un obicei legat de sărbătorile de iarnă. Se alege o gazdă, unde tinerii învaţă colinde, un conducător,

un vornic, un crâşmar. Înainte de sărbători se aduce un brad frumos care este ridicat în piaţa satului.

Feciorii din ceată, îmbrăcaţi în costume populare, colindă pe fiecare gospodar. Întâlnirea junilor are loc în

fiecare an (la 27 decembrie) la Sălişte, unde se adună feciori şi fetele din Mărginimea Sibiului, îmbrăcaţi în

costume populare, pentru a încheia sărbătorile de iarnă.

Sărbătoarea Ionilor

Are loc la 6 ianuarie, este un obicei foarte bine păstrat în satul Tălmăcel. În ziua respectivă, toţi cei cu

numele de Ion, alături de ceilalţi locuitori, se adună în mijlocul satului, îmbracaţi în costume populare

tradiţionale şi însoţiţi de care alegorice. De aici se îndreaptă spre râu, unde Ionii sunt stropiţi cu apă. După

aceasta fiecare Ion îşi invită prietenii, rudele, cunoscuţii acasă, unde se desfăşoară petrecerea.

Văruţele (înfrăţirea)

Obicei născut din nevoia de solidaritate, este practicat de şcolari. Ei se prind văruţe(fraţi de cruce),

legând prietenii pentru toată viaţa. Obiceiul este bine păstrat în zona Mărginimii Sibiului.37

Muzee etnografice

Muzeul etnografic al Cărtişoarei

Sunt prezentate: aspecte specifice locale ale casei tradiţionale, moară cu trei roţi cu cupe încă în

funcţionare, modalităţi arhaice de spălat rufele la râu, tradiţionala cunună pusă pe capriorii casei în

construcţie, ceramică de Cărtişoara.

Muzeu etnografic în Gura Râului

Sunt expuse piese de port popular, obiecte de uz gospodăresc, icoane pe sticlă, obiecte din ceramică

specifică artei populare locale (circa 1.200 exponate).

Muzeu etnografic în Galeş ( din Sălişte)

Prezintă exponate de artă populară specifice mărginenilor din împrejurimile Săliştei. Unele sunt piese

rare sau unicate: obiecte folosite de localnici în pregătirea păstoritului şi agriculturii, ceramică.

Muzeu etnografic în Poiana Sibiului


p.34

26

Sunt prezentate vase de lemn, furci cu coame, unelte de păstorit, ţesături, icoane pe sticlă, mobilier

sătesc.

Muzeu etnografic în Răşinari

Sunt prezentate unelte legate de agricultură, pomicultură, creşterea animalelor, arta cojocăritului,

fabricarea uleiului, prelucrarea fibrelor textile şi a ţesăturilor, pive şi vâltori, port popular, mobilier vechi,

istoricul localitaţii.

Muzeu sătesc în Sibiel

Sunt expuse icoane pe sticlă şi lemn (sec. XVIII – XIX), lăzi de zestre ceramică, acte de cancelarie.

Muzeul Sătesc ( din Cristian)

Sunt prezentate elemente de port popular, mobilier, unelte de lucru, obiecte de uz gospodăresc, ţesături,

toate ilustrând viaţa şi activitatea saşilor de aici.38

38

Romeo Cătălin Creţu, Resurse Agroturistice, Bucureşti, 2005, Editura Cartea Universală, p.305-306

27

CAPITOLUL V

STUDIU DE CAZ – PACHET TURISTIC ÎN JUDEŢUL SIBIU

Perioada: 14-19 iulie 2015

Durata: 6 zile (5 nopţi)

Transport: cu autocar clasificat de 3*

Cazare: în pensiuni agroturistice (2 margarete)

Alimentaţie: demipensiune (mic dejun + cină)

Ghid: 1 ghid turistic

Şofer: 1 şofer

Ziua 1:

ora 8:00 = plecare de la Piaţa Unirii (zona Poalele Dealului Patriarhiei) pe traseul Bucureşti - Piteşti (119

km) – Râmnicu-Vâlcea (177 km) – Sibiu (275 km)

ora 13:00 = masa de prânz la restaurantul Diamantul de Sare din Râmnicu-Vâlcea

ora 14:00 = se vizitează în Râmnicu-Vâlcea: Casa memorială Anton Pann, Catedrala Ortodoxă, Parcul

Zăvoi

ora 17:00 = traseu pe ruta: Râmnicu-Vâlcea - Sibiu (98 km)

ora 19:00 = cazare la pensiunea Lazy Şelimbăr- 2 margarete (situată la intrarea în Sibiu)

ora 20:00 = cina la pensiunea Lazy Şelimbăr (după cină program de voie)

Ziua 2:

ora 8:00 = micul dejun la pensiunea Lazy Şelimbăr

ora 10:00 = se vizitează: Piaţa Sfatului, Podul Mincinoşilor, Muzeul Brukenthal

ora 14:00 = masa de prânz la restaurantul Casa Medievală din Sibiu

ora 15:00 = vizită la Biserica Ursulinelor, Muzeul etnografic Poiana Sibiului

ora 17:00 = plimbare in centrul istoric al Sibiului

ora 19:30 = cina la pensiunea Lazy Şelimbăr (după cină program de voie)

Ziua 3:

ora 8:00 = mic dejun la pensiunea Lazy Şelimbăr

ora 9:00 = se vizitează Cascada Bâlea, Lacul Bâlea

ora 12:00 = masa de prânz la restaurantul Casa veche

ora 13:00 = se vizitează Muzeul de istorie, Parcul Astra

28

ora 16:00 = cumpărături de la magazinul de artizanat Artizanat Magazin Sibiu

ora 18:00 = vizionarea Festivalului Internaţional de Teatru din Sibiu

ora 20:00 = cina la pensiunea Lazy Şelimbăr

Ziua 4:


ora 9:00 = plecare pe traseul Sibiu-Avrig (26 km)

ora 9:30 = se vizitează muzeul Orăşenesc, Reşedinţa de vară a lui Samuel Brukenthal

ora 12:30 = masa de prânz la restaurantul Izvorul Căprioarei din Avrig

ora 13:30 = se vizitează Biserica Evanghelică, Lacul Avrig

ora 15:00 = plimbare în oraşul Avrig

ora 18:00 = întoarcere în Sibiu

ora 19:00 = cina la pensiunea Lazy Şelimbăr

Ziua 5:


ora 9:00 = plecare pe traseul Sibiu-Cisnadie (10 km)

ora 9:20 = se vizitează Cetatea Cisnadie, Biserica Fortificată de la Cisnadie, Biserica Evanghelică

ora 12:00 = prânz la restaurantul Casa Măgura Cisnadie

ora 13:00 = plimbare în oraşul Cisnădie

ora 16:20 = întoarcere în Sibiu

ora 17:00 = plimbare în parcul SubArini

ora 19:00 = cina la pensiunea Lazy Şelimbăr (program de voie)

Ziua 6:


ora 9:00 = se vizitează Mitropolia Ortodoxă, Muzeul în aer liber, Muzeul Sătesc, Centru Folcloric

ora 13:00 = plecarea pe traseul Sibiu - Râmnicu Vâlcea (98 km) - Piteşti - Bucureşti (119 km)

ora 19:00 = sosire în Bucureşti Piaţa Unirii (zona Poalele Dealului Patriarhiei)

29

ANALIZA DE PREŢ

Perioadă sejur: 14-19 iulie 2015

Durată sejur = 6 zile (5 nopţi)

Tarif cazare = 80 RON / loc / camera (pensiunea Lazy Şelimbăr)

Tarif alimentaţie (mic dejun + cină) = 36 RON / persoană / zi

Transportul = 550 km dus-întors / (autocarul are un consum de 25 l / 100 km; 1 l motorină = 5 RON)

Cheltuieli cu şoferul = 800 RON / sejur (preţul turistic deţine un şofer)

Cheltuieli cu ghidul = 1250 RON / sejur (pachetul turistic deţine un ghid turistic)

Cheltuieli culturale = 50 RON / persoană

Comisionul = 20%

T.V.A. = 24%

Nr.

crt.

Servicii turistice şi

alte elemente de calcul

Preţul (exprimat în RON)

pentru 1 turist pentru 25 de turişti

1

Cheltuieli

directe

cheltuilei cu cazarea 80 x 5 = 400 400 x 25 = 10000

cheltuieli cu alimentaţia 32 x 5 = 160 4000

cheltuieli cu transportul 687,5:25 = 27,5 (550x25:100)x5=687,5

cheltuieli cu şoferul 800:25 = 32 32 x 25 = 800

cheltuieli cu ghidul 1250:25 = 50 50 x 25 = 1250

cheltuieli culturale 1250:25 = 50 50 x 25 = 1250

2 Total cheltuieli directe 719,5 17987,5

3 Calculul valorii comisionului (20%) 719,5 x 0,20 = 143,9 143,9 x 25 = 3597,5

4 Calculul valorii TVA-ului (24%) 0,24 x 143,9 = 34,53 34,53 x 25 = 863,25

5 Total preţ 897,93 897,93 x 25 = 22448,25

6 Rotunjiri (+/-) +2,07 2,07 x 25 = 51,75

7 Preţul final al pachetului turistic 900 900 x 25 = 22500

30

BIBLIOGRAFIE

1. Badea L., Caloianu N., Dragu Gh., Judeţul Sibiu , Editura Academiei Republicii Socialiste

România, , Bucureşti 1971;

2. Constantinescu, I., Dicţionar Turism, Editura Stadion, Bucureşti, 1970;

3. Creţu, Romeo Cătălin, Resurse Agroturistice, Editura Cartea Universală, Bucureşti, 2005;

4. Cucu,Vasile, România – Ghid atlas al monumentelor istorice, Editura Ştiintifică, Bucureşti, 1974;

5. Dragomirescu Ioana, Gundisch Richard, Petcu Decebal, Ghid Muzeul Brukenthal Sibiu,Editura

Meridiane,Bucureşti 1975;

6. Ghinea, Dan, Enciclopedia geografică a României, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 2002;

7. Schuster P., Sibiu , Editura Meridiane, Bucureşti 1968;

8. Vlăsceanu, Gheorghe, Ianoş, Ioan, Oraşele României – Mică Enciclopedie, Casa Editorială Odeon

Bucureşti, 1998 ;

9. Voicu-Vedea, Victor, Ghid-turistic al judeţului Sibiu, Editura Sport-Turism, Bucureşti, 1979;

Date post:	10-Jul-2016
Category:	Documents
Upload:	panduru-gabriel-andrei
View:	31 times
Download:	4 times

Atestat Milescu Cristina (Judetul Sibiu)

Documents