Gustul public in c[utarea gustului.C6leva consideralii frugr4errtate pe temaautonomiei esteticului, a2i..............
Constantin BrAncoveanu:
un domnitor cu multe portrete
E una dinke bizareriile spa{iului nostru public faptulc[ figura lui Constantin Brdncoveanu nu se bucuri de
popularitate,in afara lumii ecleziastice gi a credinciogilor.A trebuit s[ a;teptdm tricentenarul martiriului slu ca s[ i se
dedice cercetiri qi sinteze, emisiuni de televiziune qi
expozi{ii, pe care personalitatea sa le merita de mult.Nici m[car nu se poate spune ci este culpa deplrtErii
in timp. Domnitori qi c[rturari mai vechi decdt ConstantinBrAncoveanu - de la Mircea cel B[tren h $tefan cel Maregi de la Neagoe Basarab la Mihai Viteazu - se bucuri de
popularitatea care lui Br6ncoveanu ii este, deocamdati,refuzatd" deqi informafiile certe despre via{a qi activitatealor sunt mai precare decdt cele care-l privesc pe martiruldesc[pdf6nat la Constantinopol, cu 300 de ani in urmi.Edificiile ridicate de el sunt qi astizi in picioare, inBucureqti qi in !ar[, cdlcdm inci pe strdzi trasate dupivoin{a sa (Podul Mogoqoaiei, devenit Calea Victoriei),totuqi memoria colectiv[ ii prefer6 mai curdnd pe $tefancel Mare, pe Mihai Yiteaztt,pe Mircea cel B5tt6n sau chiarpe Vlad Tepeg.
Motivele sunt, prin urmare, altele decdt cele care finde calitatea informaf,ei biografice qi istoriografice despre
domnitor qi epoca sa.
O priml cauzd ar putea fi, desigur, epoca romanticd
;i istoriografia ei, prelungitn pdnd in pragul secolului XX'Programul paqoptist avea, intre obiective, pe de-o
parte, constituirea statului naflonal, iar pe de alta, aftmateaacestuia ?n rAnd cu natiunile de frunte ale Europei, prin
g o RIzvan Voncu
ridicarea la rangul de regat' De aceea, recuperarea istoriei
"", *"f. - ca 6ctor.de emulalie a generaliilor tinere qi de
capacltarc a energulor na{ionale amorlite in secolul
fanariot - s-a fEcut sub semnul preponderent al acelor
domnitori care, tn trecutul feudal, au ilustrat valori
compatibile cu acest program' AstfeJ,.$]efan cel Mare qi
Mircea cel Bdtrdn conf,gurau idealul.independenfei' in
ii*p ". Mihai Viteazu il reprezenta eroic pe cel al unit[1ii
,rti""A. CAte o arip[ radical[ a curentului pa;optist' tn
*"*it" faze alerelaliei cu tot mai vaga putere suzeranS' i-a
*J ft"pu. pe Vlad Jepeq sa9 Ioan Vodi cel Cumplit'
imagini extreme ale spirituhri anti-otoman'.
acest context, deopohiv[ istoriografic 9i literar
lvezi crealiite unor Gheorghe Asachi, Ion Heliade Ridulescu'
drigor" Ale*andr"s"r, Di*ittit Bolintineanu q'a')' fi gurile
"roi O"*nitori din faza de largd autonornie a secolului al
ivit-t"u, ca Matei Basarab, Vasile Lupu qi' mai ales'
Constantin Br0ncoveanu, au intrat intr-un oarecare con de
;;#, accentuat Ei de intflrzierea cu care arheologia
#|ie* gi-a insuq'it 9i activitatea colaterali de protejare a
ffiil;illui imobil nalional' O serie de palate medievale
;i;d;"le edificii ecleziastice, ai ciror comanditari au
iost domnitori din seria celor trei menlionali anterior, au
dispirut, din pdcate, in faza d"- -"-lut romantic a
*oi.rnirarii laiilor Rom6ne (1830-1866)' in plin efort de
recuperare - insd numai scriptural[ - a istoriei nafionale'
,pr.i*.rrrrl regret al medieviqtilor romini de mai tdrziu'
ln toate, se poate spune ci istoriogtafia romanticd -cazul lui Nicolae B[lcescu, autor al unei biografii naraiive
a lui Mihai Viteazu qi al primului studiu de istorie militar[
,o*arr"^"a, este elocvent in acest sens - a valofizat mai
mult componenta eroic[ a Evului Mediu rom6nesc' in
detrimentul celei culturale qi administrative' lacund care a
determinat 9i relativa subevaluare a lui Constantin
BrAncoveanu.
ARHrrrcturuI\{EMoRIEI o 9
Mai tdrziu, cdnd romantismul a fost filtrat prinspiritLrl critic junimist, iar asupra medievalitd,tii rom6neqti a
lirst proiectat6 o lumind mailargd, descoperindu-se figurileunor domnitori-cdrturari, a venit r6ndul lui Neagoe Basarab
(a r.:irui creafie a ilustrat, cum spune Constantin Noica,litza spiritului anistoric in cultura romdndl) si, mai ales, allui Dimitrie Cantemir (acesta din urmd, lamentabil ca ompolitic, dar strilucit ca scriitor, savant qi conqtiinfi critici aintrdrii in istorie a romdnitilif;. Nu numai omul comun,dar nici mlcar intelectualii rom6ni contemporani nu sunt
con;tienfi c[ Brdncoveanu nu a fost un suveran feudal
clasic, limitat ;i brutal, ci un intelectual in toatii puterea
cuvSntului, care scria scrisori qi {inea un soi de jurnal intim',practica regulat arLa oratoriei, cuno;tea numerologie qi
stdp6nea me;tegugul cifrdrii, iar palatele, bisericile qi
rndnistirile care au rdmas de la el poart[ apisat amprentagustului s6u artistic: unul, spun specialiqtii, de cel mai bunnivel. Ba mai mult: tentativa de a edita toate scrierile -cpistole, in primul r6nd - care-i apar.tin, aqa cum s-a fhcut inOccident pentru unii suverani sau mari aristocrafl, ar fiirrtAmpinati cu un cor savant de rezerve in privin{apatemitif,i acestor texte, dat fiind cd pu,Lne sunt olografe,iar cele mai multe sunt redactate de cancelarii domnitorului.I)ractica, ins6, era curenti in Europa, Evul Mediu av6nd o cu
totul altd accepfle a no{iunii de autor decit modernitatet,ceea ce nu i-a impiedicat pe savan{ii occidentali si le
atribuie suveranilor textele pe care ace,stia ;i-au pus
scrnndtura, mai ales cdnd era vorba de documente ale
subiectiviti.tii, cum sunt scrisorile sau discursurile private.Nu exclud, firegte, din discu{ie mefien{a accentuati
asupra nivelului intelectual al politicianului, fie gi de vdrf,care s-a instalat, in ultimul timp, in conqtiin,ta public6.(-'onducltorii moderni ai romdnilor au fost rareori oamenidc inaltd cultur6, ceea ce face ca imaginea liderului, in
10 o RizvanVoncu
mentalul colectiv Lcfi:rtl, s[ nu fie neapirat asociati cu
cafitAfl le intelectuale.in istoriografia literard, insi, trebuie s5 evitdm
um"t rir.a* sd interpretdm greqit ,,semnele" textelor' Din
imprejurarea cd propaganda defirnctului regim a tncercat
ra-f ttzuU"r" p" t'ii"olae Ceauqescu ca descinzAnd din
ii*f irt*i" de domnitori ai lSrilor Romine (qi c5 s-au
iarit qi plasticieni venali ;i lipsili de o eticl a crea{iei' care
i-uu i"pr"r"ntat ca atare) nu trebuie nicidecum s[ tragem
"or"lrrziu cd aceqti domnitori au fost niqte Ceauqesct avant
la lettre. Unii, obscuri qi s6ngero;i, menlionali ca atare in
cionici sau de mult uitali, vor fi fost, probabil' qi aEa: istoria
Evului Mediu european e plin6, de altfel, de autocrali brutali
t; ifrri care ;i-au condus supqii cdtre catastrofe istorice'
buip"rtonutitagle remarcabile ale trecutului' cele pe care
at6t memoria scris6, cdt 9i cea oral6 le-au pSstrat ca atare.'
chiar qi ,Snrtizate" (cum spune, nu intotdeauna cu temel'
Lucian Boia), qi-au alrrt complexitatea lor caracterologicS 9i
intelectuali, pe care se cade si o cunoasJem'
Domnitorul romkn si statutul sd'u controaersat
Statutul politic 9i diplomatic al domnitorilor feudali
romdni constituie ,r, oLi""t de indelungb dezbaterc 9i de 1a
fel de multd neinfelegere, at6t pentru cercetitorii romAni'
cat qi p"ntru cei straini. Imposibilitatea de a ajunge la un
,*ito. comun in privinfa statututui lor - principi sau regi?
semi-autonomi, autonomi sau independenfi? - dd na;tere la
ipoteze nefondate qi la exagerdri in ambele sensuri'
Istoriografia europeand mai veche' in special cea
provenind din Europa Central4 de pildd, rareori le concede
iomnitorilor rom6ni un statut mai inalt decdt cel de bey'
adici de guvernator otoman' Din plcate' ins6' existd atAt
de multe do vezi cL nu acesta a fost statutul lor (dovezi
AnultnctunqI,IEMORIEI r lI
provenind in primul rAnd de la cei care, conform teoriei de
care vorbesc, ar fi trebuit si-i conducd pe ace;ti bey, adicdde la Poartd),incdt te intrebi dacd respectivii istorici chiargtiu despre ce vorbesc. Nu existS, in istoria otomand,
guvernatori creqtini de regiuni otomane (nu permiteaCoranul!), dupd cum, cu foarte pu,me qi repede curmateexcep,tii, cazuri de domni romdni musulmani. TdrileRomAne nu au fost niciodatd paEal6c, deci nu au fostniciodatd guvemate direct de la Constantinopol, nici puse
sub autoritatea militari a unei paqale cu sediul in f,araRomineascd, Moldova sau, in intervalul in care s-a aJlat sub
suzeranitatea Po(ii ( I 526- 1 688), Transilvania. Gamizoaneleotomane de pe teritoriul Jlrilor Romdne - beilicurile cxeau l6sat urme in vechea trami edilitard a Bucureqtilor qi
Iagilor - erau simbolice ;i nu aveau autoritate directiasupra puterii politice sau militare romdneqti. Chiar ;irelativa degradare care apare in secolul al XVII-lea insistemul atribuirii domniilor, prin cedarea rolului executivdinspre sultan inspre marele vizir, flne de degradarea lentia sistemului politic otoman, nu de declasarea domnitorilorde la Iaqi, Bucureqti qi Alba Iulia.
O tendintd conkari celei de subevaluare cronici a
statutului domnitorilor rom6ni apare (sub pretextul unuirlspuns la istoriografia de provenienfi central-europeand)in perioada anilor '80, odati cu asumarea protocronismuluidrept ideologie culturald neoficiali a regimului Ceauqescu.
Autonomia, real[ ;i foarte largd, de care aceqtia s-au
bucurat, cel pufn pdni in secolul fanariot, redevine, inunele lecturi instrumentalizate, independenfi. Mai pufinprezentd in cercetlrile istorice autentice, dar largrdsp6ndit[ prin produc]iile ideologice din sfera romanelor
1i fihnelor istorice, aceasti exagerare a statutului a avut unrol contrar, in special in bibliografia occidental[ qi inconqtiin(a istoricd a omului comun. Inflafia de ,yoievozi",de b[tdlii qi de proclamafii solemne, de pe micile qi marile
12 o RlnanVoncu
ecrane, de pe simeze qi monumente de for public' din
reviste qi almanahuri, a compromis, intr-o anumit[ mdsur['
orice tentativa de evaluare echilibratS a statutului politic,
ierarhic ;i diplomatic al domnitorilor feudali romini' Chiar
pledoarii ctrecte qi fundamentate qtiinlific pentru
"li-irrur"u unor cliqee mo;tenite din perioada romantic[ -
de pildd, cognomenul cel Bdtrdn, anhS{ lui Mircea' pe
"ut" tout. documentele contemporane Ei imediat ulterioare
il menlioneazd doar ca fiind cel Mare au fost
compromise de contextul protocronist general' care le
frcea aprioric inafidabile.Nu a ajutat, evident, nici aplicarea sistemului feudal
occidental la tealitatea istorici a Jdrilor Romdne' ce a
survenit atunci cdnd istoriografia moderni s-a aplecat
asupra acestei chestiuni ;i, mai ales, cdnd, in prima
lrrmatut" a secolului al XIX-lea, s-a dezbdtut statutul
politic al Principatelor Rom6ne' Atunci, Imperiul Otoman
ins,rEi se afla ii fazaTanzimatului (a reformelor moderne)
qi se str6duia s[ adapteze vechile- realitdli la modelul
"*op"u, al monarhiei constitufionale, in ciuda diferenlei
culturale, practic, insurmontabile'Domnitorii romdni, aqadar, nu au fost, in chip evident'
prtnli,conducdtori ai urrror principate, ininfelesul occidental
,rcelordoitermeni.Sistemulpolitico-administrativromAnesc, configurat in faza intemeierii statelor feudale
(dacd nu cumva mai timpuriu, in wemea formaliunilor
ieudale de mici dimensiuni), a fost, in esent6, de facturi
imperiu t.qtin cu care romdnii au avut relalii incd din
timpurile in care p[r!i mai mici sau mai-mari ale sudului
actualei Rominii au frcut parte din componenfa
Bizanfului.in Bizan!, funclia monarhici este de facturi ereditar-
electiv6, iar rangurile sunt funclionale' Existi o aristocralie'
insl ea este definit[ mai cur6nd de prestigiu, de tradilie -
ARHITBcTURI I,IEMORIEI . 13
de exemplu, fostele familii imperiale - sau de funcliasocial6, nu de relalii feudale de vasalitate, care s[reproduci, into-o ierarhie politici piramidali, structuraierarhici a Bisericii.
Trebuie spus, in paruntezd,,;i c[ sistemul bizantin nu
este, in firile Rom6ne, rezultatul unui transplant nefericildint-o zonS geopolitici (ortodoxS, apoi otoman[) retrogradS,
cum mai afirrnd cAteodatl unii c[rturari. Sistemul feudal
occidental este, de fapt, o construcJie mult ulterioarisistemului bizantrn, care nu a fost altceva decdt o lentd
adaptare a sistemului politico-administrativ romarr'.
Alinierea primelor forma,tiuni feudale romdneqti la acest
sistem consacrat de Imperiul Bizantin s-a fhcut nu numai(;i nu neaplrat) in baza op,tiunii confesionale pentru
ortodoxie, cdci in primele secole de dupd 1054 speranfa qi
eforturile pentru reunificarea Bisericii au fost permanente,
iar aceastd fracturd confesionald a fost mai putinaccentuatl decdt se crede indeobqte. Pur qi simplu,
existenfa politici ?n orbita, in anumite momente chiar incomponenla imperiului vecin - ulterior, a statelor slave
care i-arr'copiat modelul - a dus in mod natural lapreluarea acestui sistem.
O consecinld a organizhni pe modelul feudal bizanln,ca Ei a apartenen{ei la Biserica R[s6ritului, a fost faptul c[primii conducdtori feudali ai larii Romdneqti gi ai Moldoveinu au fost incoronali de c[tue Papd6, condi{ie obligatorie, inOccident, pentru a fi recunoscut drept suveran independent
(rege sau impdrat). Ulterior ,,capitulaliilor" - denumire care
nu are legiturd cu capitularea, ci cu otganizatea
documentului pe capitole, in turcd denumirea, ahdndme,
provenind de la ahd,,,inlelegere" -, s-a inffat pe o orbit6politico-administrativi de facturi islamicd, total necunoscuti
Occidentului, care a dus, de fap! la aparltia conffoverselorin jurul condiliei politice a conducitorului de la Bucureqti,
