Şcoala Gimnazială nr. 11 „Mihail Sadoveanu”GALAŢI

Revistă realizată de elevii clasei a IV-a AÎnvăţătoare Gabriela Dima

1

Nr. 1 Anul şcolar 2004– 2005

Redactor şef: Învăţătoare Gabriela DimaColegiul de redacţie: Aionoaiei Bianca, Antonică Paul, Axinte Bogdan, Balosin Dana, Bulancea Egidiu, Butunoi Vlad, Călin Gabriel, Ciobanu Cristian, Coja Viorel, Coşeru Cristina, Docan Laura, Dumbravă-Andrei Antonia, Ene Daniela, Gafton Monica, Gafton Silviu, Ghimiciu Cătălin Nicuşor, Honceriu Mihai, Lăzăroaie Robert, Marin Ana-Maria, Novac Dorina, Oancea Sorina, Petcu Adelina, Popa Alexandru, Rîmniceanu Anca, Sandu Cristina, Tănăsescu Teodora Iulia, Vistian Cosmin Tehnoredactarea computerizată: Învăţătoare Gabriela Dima

APROAPE DE SUFLET ...

2

Dacă ar fi să-i dăm crezare lui Alecsandri, „românul e născut poet”; mai trebuie văzut dacă ştie să devină poet. Şi dacă începem din clasele mici, asta e şi mai bine. Căci copiii au o evidentă sensibilitate, au capacitatea de a gândi în imagini, unii stăpânesc „arta” îngemănării cuvintelor, au simţul cuvântului poetic sau o foarte pronunţată aptitudine lirică. Pe lângă încercările timide, simple „confecţii” pline de bunăvoinţă şi de efort, copiii ne oferă texte pline de freamăt, de simţire, de suflet …

Talentul e greu de definit, e capricios, e inefabil. De aceea, descoperirea talentelor în clasă este o activitate sensibilă şi de durată, o activitate ce implică răbdare, generozitate şi, de multe ori, risc.

Căci şcoala nu este o fabrică de poeţi, nici un loc unde se predă ştiinţa inefabilului. Dar poate fi un loc în care se educă fantezia, sensibilitatea, gustul pentru lectură, simţul critic. Asta face cu siguranţă învăţătoarea Gabriela Dima. E mult? E puţin? … Şi mai face încă ceva: reuşeşte să creeze acea temperatură înaltă care îi duce pe copii şi ne aduce aproape de suflet …

Profesor Mărioara Şuşnea

3

La bunici

E vară. Soarele arde cu putere şi e o zi minunată. Ne hotărâm să plecăm la bunici. Din autobuz m-a încântat peisajul şi am observat cât de bogate sunt holdele noastre. Lanurile de grâu păreau un tablou uriaş de aur, pictat cu flori roşii de mac. Totul părea ca din poveste.

Ajunşi la bunici am rămas impresionat de micuţele personaje care mişunau prin ograda bunicii. Cel mai prietenos a fost Azorel care ne-a întâmpinat cu căldura.

După ce ne-am odihnit puţin, am plecat cu nişte prieteni pe muntele din marginea satului. De aici, de sus, satul părea ca o batistă imensă, uitată între munţi. Am hoinărit până la asfinţitul soarelui. Am putut vedea cum soarele este înghiţit de nori. Ne-am întors acasă foarte obosiţi, dar cu amintiri de neuitat.

Aceasta a fost doar o zi de poveste petrecută la bunici, în mijlocul naturii înverzite şi dătătoare de viaţă.

Cosmin Vistian

Vacanţă de vară

Era vară. Ne-am făcut bagajele pentru a pleca pe litoralul Mării Negre. Ne-am trezit dis-de-dimineaţă pentru a ne îndrepta spre mare. Am trecut cu bacul, apoi am mers cu maşina vreo patru ore. Când am ajuns pe litoral, ne-am cazat la hotel şi ne-am aşezat lucrurile. Eram nerăbdători să vedem marea! Mergeam în fiecare zi pe plajă, unde ne bronzam şi ne jucam cu colacul în apă. Marea era limpede şi albastră, pescăruşii zburau ţipând şi jucându-se. Era foarte frumos! Imi plăcea să merg întru-un loc unde se spărgeau valurile în mii de stropi şi lumea se amuza când o stropea. Am făcut fotografii cu aparatul meu, care până la urmă a fost scăpat de sora mea în mare. Ce am mai râs....! A fost o vacanţa grozavă, pe care nu o voi uita niciodată!

Gabriel Călin

Vacanţă la Lepşa

Eram într-o dimineaţă călduroasă de vară, când împreună cu părinţii mei şi câţiva prieteni de familie ne-am hotărât să mergem la munte.

Pe parcursul drumului am văzut multe peisaje frumoase. Când am ajuns m-a uimit măreţia munţilor şi a brazilor. Fiecare dintre noi căutam un loc frumos unde să ne aşezăm corturile. Noi copiii am găsit locul potrivit. Era aproape de cascadă. Timpul a trecut pe nesimţite şi la lăsarea serii, tăticii noştri au adunat lemne pentru focul de

4

Desen: Învăţătoare Gabriela Dima

tabără. Repede s-au încins şi jocurile în jurul focului. Totul era frumos şi plăcut. Ne-am dus la culcare foarte târziu, de parcă nu vroiam să se termine aşa repede seara.

In zilele ce au urmat ne-am petrecut timpul pescuind şi jucându-ne desculţi prin iarba moale.

N-am să uit niciodată cât de plăcute au fost pentru mine aceste zile petrecute la Lepşa!

Dana Balosin

In excursie

Era vară. Aşteptam cu nerăbdare ziua plecării în excursie la Oglinzi, în judeţul Neamţ. Nu după mult timp, ziua a sosit. Ce bucurie!

Am plecat dis-de-dimineaţă cu autocarul. Era prima dată când plecam fără părinţi. Imi era teamă, dar aceasta s-a risipit repede, pentru că lângă mine erau doamna învăţătoare şi colegii. Drumul a fost plăcut, fără să fie obositor. Mergând spre staţiune, am vizitat două mănăstiri. Ajunşi la cabană am fost cazaţi repede: băieţii la parter, iar noi, fetele, împreună cu doamna învăţătoare la etaj. Prima zi a trecut fără să ne dăm seama. Seara s-a organizat discotecă, la care am participat toţi. A fost minunat!

Intorşi în cabană, ne-am pregătit de culcare. Băieţii nu au avut somn şi ne-au făcut o vizită. Incercând să ne facă o glumă, au vrut să pună pe clanţa uşii pastă de dinţi. Nu au reuşit, deoarece au fost prinşi de doamna învăţătoare. A doua zi am aflat de fapta băieţilor şi ne-am amuzat.

Am vizitat împrejurimile şi bătrâna Cetate a Neamţului, apoi am pornit spre casă, unde părinţii ne aşteptau cu nerabdare.

Aceste zile au fost minunate!Dorina Novac

Puişorul

5

Un puiuţ mititel ciripea de zor în zare,Soarele la el zâmbea,Strălucind frumos şi tare.El gălbui precum era,Foarte tare ciripea!

Apărând un uliu negru,Cu o gheară îl zdrobiŞi plecând nepăsător, Fără inimă a-l privi.

6

Şi-am privit la el de susCum plângea şi se zbăteaParcă simt şi-acum durereaIn inima mea.

Robert Lăzăroaie

În Delta Dunării

Anul acesta am avut cea mai frumoasă vacanţă de vară. Am fost în Delta Dunării, în satul Periprava, care se află la capătul braţului Chilia. Până acolo, din Tulcea, am mers aproximativ şase ore cu vaporul.

Pe cer zburau pelicani şi pescăruşi, iar soarele ne urmărea cu razele lui fierbinţi.Casa bunicilor este construită chiar pe malul lacului Nebunul, lângă pădurea Letea.Am aflat multe poveşti despre fosta închisoare de acolo, dar cel mai mult am fost

uimit de peisajul acelor locuri. Erau nuferi înfloriţi pe lac, raţe sălbatice şi lebede, iar în pădure am văzut cai sălbatici alergând. Imi doream în acele momente să fiu îmblânzitor.

Intr-o zi, după o scurtă ploaie, am adunat o găletuşă plină cu melci, dintre care unul mare, fără carapace. Am văzut şerpi plutind pe suprafaţa apei, am prins libelule, broscuţe şi un peştişor auriu, numit « regina bălţii ».

Dar cel mai mult mi-a plăcut plimbarea cu barca pe lac, printre stuf. A fost şi palpitant, pentru că barca avea o fisură, pe unde pătrundea, câte puţin, apa. Mamei îi era tare frică şi scotea îngrijorată apa din barcă.

Au fost două săptămâni minunate, în care am văzut cum soarele apune peste lac, înroşindu-l de parcă luase foc. De la bunici am plecat la Marea Neagră. Dar, despre peripeţiile de acolo vă voi povesti altă dată.

Egidiu Bulancea

O zi la bunici

În fiecare an, cu toţii aşteptǎm sǎ vinǎ toamna, din mai multe motive. Printre altele suntem nerǎbdǎtori sǎ se coacǎ strugurii şi sǎ mergem la cules.

Aşa că, într-o zi frumoasǎ de toamnǎ, am plecat cu bunicii la vie. Strugurii parcǎ ne aşteptau sǎ-i culegem. Erau de mai multe culori, fie alb-gǎlbui sau violet-albǎstrui, cu boaba rotundǎ sau mai lunguiaţǎ, dar toţi la fel de zemoşi, aromaţi şi dulci. Dupǎ ce mai gustam câte o boabǎ sau douǎ, aşezam ciorchinii mari în coşuri, apoi le rǎsturnam în cǎzile mari de lemn.

Bunicul ne-a instalat un zdrobitor şi am început sǎ strivim strugurii, din care ieşea mustul atât de gustos. Şi eu, şi sora mea eram murdare şi lipicioase, dar în acelaşi timp foarte fericite şi parcǎ soarele însuşi ne zâmbea mulţumit de ceea vedea.

Seara târziu, obosiţi, dar mulţumiţi, priveam cu mândrie cǎzile pline cu must din care va ieşi cel mai bun vin, deoarece am pus şi noi copiii, puţin suflet şi trudǎ.

Tǎnǎsescu Iulia Teodora

Toamna aurie

E o dimineaţă de septembrie. Ceasul deşteptător îmi spune: „Bună dimineaţa!”

Desen: Învăţătoare Gabriela Dima

7

Somnoroasă îmi lipesc năsucul de geam. Totul este altfel decât ieri. Încă este întuneric. Toamna atotveştejitoare a sosit. Soarele are un chip palid şi trist. Frunzele se leagănă ca nişte păsări cu aripile fâlfâind, spunând triste: „A venit toamna!” Norii stau pe cer ca nişte caiere destrămate şi fumurii. Vântul aprig veştejeşte totul în cale, ca o oaste barbară. Pomii nu mai sunt mândri, sunt trişti şi ruginiţi. Străzile sunt pustii şi adormite.Deodată mama mă trezeşte:

- Ana, e timpul să pleci la şcoală!- Da, mami! Priveam doar cum o zână frumoasă, bogată, dar tristă a sosit la noi.

E Toamna, mami! „Trecem prin culorile toamnei cu sentimentul că ne-apropiem de un sfârşit, de fapt cu sentimentul veşnicului început”.

Şi trebuie să avem grijă să nu cadă bruma peste sufletele noastre, mami!Ana-Maria Marin

Început de toamnăVara s-a sfârşit.Frunzele au început să îngălbenească şi să cadă. Păsărelele se strâng în stoluri şi

pleacă în ţările calde. Soarele nu mai are putere să mângâie natura. Vântul suflă rece şi plouă tot mai des. ….

Paul Antonică

Toamna

Suntem în luna octombrie. S-a întâmplat să fie o zi de toamnă răcoroasă. Priveam frumuseţea naturii. Nimic nu mai era fericit prin preajmă.

Soarele nu ne mai mângâie cu putere. Cerul e cenuşiu. Vântul suflă peste natura întregă. Ploile cad şi parcă văd că nu se mai opresc. Florile de vis erau sfâşiate, iar pădurile erau pictate în galben şi roşcat.

Au plecat spre sud cocorii, privighetorile, rândunelele şi alte păsări de iubire. Animalele pădurii îşi caută hrană.

Legumele şi fructele de-abia aşteaptă să fie puse în cămară. Lanurile de porumb sunt secerate.

Copiii merg la şcoală.În natură nimic nu mai pare viu. Totul este trist. Vara a murit ca un gând pierdut

în iarbă.Robert Lăzăroaie

Toamna văzută cuochii unei flori

Toamnă, de ce nu mă laşi să trăiescAşa cum eu îmi doresc?Nu ţi-am făcut nici un rău,De ce te porţi ca un dulău Cu o mică floricicăAstăzi foarte necăjită?Eu am înfrumuseţat grădinaŞi n-am ştiut ce e odihna?Acum plâng, plâng...Şi zãresc cârduri de cocori plecând,

8

Inima mea îmi plesneşteCând viscolul soseşte...

Anca Rîmniceanu

Toamna

Este toamna. Suntem în luna septembrie. Sunt în grădina bunicilor mei, privind natura. Soarele tomnatic nu mai are putere să mângâie pământul. Încă din luna septembrie zilele sunt mai scurte decât nopţile. Bate vântul şi cerul este înnorat, iar în curând cred că va ploua.

Iarba şi florile se veştejesc, iar legumele din grădini s-au copt. Pomii fructiferi din livezi sunt plini de roade. Copacii din parcuri îşi dau jos haina de frunze.

Păsările pleacă în ţările calde, iar insectele şi animalele îşi pregătesc adăposturile şi îşi fac provizii pentru iarnă.

Oamenii îşi strâng recoltele, îşi ară şi seamănă pământul.Toamna este anotimpul în care începe un an şcolar. Elevii sunt bucuroşi să se

întoarcă în clasele lor minunate.Toamna este o zână aurie a recoltelor bogate!

Viorel Coja

Noiembrie

E toamnă. Într-o zi de noiembrie priveam de la geam natura minunată. Mă întrebam: „De unde atâtea culori pe frunze şi copaci? Ce pictor şi-a scăpat din mână penelul înmuiat în culorile curcubeului?”

Soarele rotund şi palid de-abia se mai zăreşte printre norii plumburii. Cerul negru întunecat apasă pe umeri vântul, care, ca o oaste barbară, bate din ce în ce mai tare.

Ca într-o ultimă îmbrăţişare, frunzele-păsări, cu aripi frânte, sărută pământul. Florile îşi pleacă într-o ultimă plecăciune coroana.

În vii, livezi şi pe ogoare, toamna a răsturnat cornul abundenţei, răsplătind astfel eforturile gospodarilor. Livezile sunt pline de fructe, sub a căror povară se apleacă crengile pomilor. Legumele din grădini au fost adunate şi acum umplu cămările gospodinelor. În podgorii începe lungul drum al strugurilor ce vor deveni vin.

Peste tot e forfotă. Insectele s-au ascuns de frigul de afară. Vieţuitoarele şi-au pregătit adăposturile şi şi-au făcut provizii pentru iarnă. Numai un greier zgribulit încă mai sună din chitara lui. Păsările călătoare de mult şi-au părăsit cuibul, plecând împreună cu puii lor în ţările calde.

Pe lângă toate aceste schimbări, toamna este anotimpul uniformelor şi ghiozdanelor. Mai tăcuţi sau mai zgomotoşi, şi dimineaţa şi la prânz, şcolarii umplu aerul cu larma glasurilor.

Toamna îmi trezeşte un sentiment de melancolie. Oare cât mai este până la iarnă?Cristina Coşeru

Suntem la începutul lunii noiembrie. Zilele sunt din ce în ce mai scurte şi nopţile mai lungi, semn că toamna s-a instalat de mult.

Desen: Învăţătoare Gabriela Dima

9

Am plecat cu familia la bunici. Pe drum am văzut că soarele nu mai încălzea aproape deloc. Cerul uneori plumburiu mă speria; parcă se răstea la întreaga natură. Vântul, ca un vrăjitor, mă lovea în obraji.

Mi-am dat seama că plouă din ce în ce mai des, de când a sosit toamna. Am început să observ plantele, care s-au retras, rând pe rând, lăsând bucuria în urmă. Iarba se strânge odată cu celelalte flori. Mă mai fac fericită doar crizantemele, care îndură frigul de afară.

În sfârşit am ajuns la bunici. Cum am intrat am crezut că sunt în paradisul fructelor şi al legumelor. Oare unde credeţi că eram?…În grădina bunicilor! Pomii erau împodobiţi cu gutui, pere, mere şi prune.

A doua zi bunicul m-a luat de dimineaţă să văd cum se culege porumbul. Am văzut atunci cum se ară pământul, cum se seamănă grâul, ca să poată încolţi la primăvară.

La întoarcere am privit copacii din pădure, care parcă erau pictaţi în diferite culori. Unii erau chiar goi! Păsărelele ne-au părăsit pentru o vreme bună. Am căutat cu privirea vieţuitoarele. Dar am înţeles că insectele s-au ascuns în culcuşurile lor, iar animalele pădurii şi-au făcut provizii şi s-au retras în adăposturi.

Când am ajuns, am găsit-o pe bunica aranjând cămara plină de zacuscă, zarzavaturi, dulceţuri şi compoturi.

Am plecat spre Galaţi, pentru că trebuia să merg la şcoală. A fost un sfârşit de săptămână superb la bunici. Am descoperit că toamna, care mi se părea tristă, este un anotimp îmbelşugat!

Antonia Dumbravă-Andrei

Bruma ca o podoabă de preţ nu a căzut încă peste sufletele noastre. Zâna toamna cu pletele cenuşii, în rochia de seară, şi-a aşternut culcuşul. A pictat natura în auriu, roşiatic, maro cu tristeţe. ….

Sorina Oancea

A venit toamna îmbelşugată. Acum soarele palid nu ne mai încălzeşte puternic. Suntem în luna noiembrie. Copacii goi şi-au luat adio de la vară. Iarba s-a rărit, florile s-au risipit, doar crizantemele au reuşit să trăiască. …..

Toamna, îmbrăcată în culori pastelate, este foarte tristă, dar este şi îmbelşugată! Şi pot să spun foarte sigur că îmi place această toamna!

Cristi Ciobanu

Vrăbiuţa zgribulită

10

Păsările migratoare,Pleacă-n zbor spre lumea lor.Lasă-n urma vrăbiuţe,Pe meleagul ţării lor.

Pe la streaşine de case,Vrăbii mici stau zgribuliteŞi privesc cu jind cum pleacăRândunele fericite.

11

Frigul, gerul şi zăpadaO să vină în curând.Ce-o să facă vrăbiuţaPe un ger aşa cumplit?

Iulian Cosmin Vistian

12

Toamna

M-a trezit soarele cu chipul palid şi trist, ca să îmi arate bogăţiile toamnei roşcate. Suntem în luna noiembrie, iar zilele sunt mai scurte decât nopţile lungi şi reci. Am ieşit în aerul curat al toamnei să descopăr minunăţiile zânei roşcate. Unii copaci aveau frunzele galbene, iar alţii aveau frunze ruginii.

Soarele blând a trimis o rază mică pe obrazul meu, ca să vadă dacă nu am uitat cât de puternic a fost în această vară. Însă dintr-o dată a dispărut şi cerul s-a acoperit de norii plini de lacrimi, care parcă aşteaptă să se reverse peste pământul plin de frunze ruginii. Ploile sunt reci acum şi durează mai mult. Vântul nemilos vrea să alunge o pasăre, care a rămas în urma şi caută ceva de mâncare.

Plantele au făcut plecăciuni în faţa toamnei şi apoi au murit. Numai crizantema cea drăguţă a rămas încă în viaţă. Vieţuitoarele îşi caută mâncare, încercând să facă provizii pentru iarnă.

Oamenii ară pământul şi seamănă grâul. Ei se pregătesc pentru iarnă, umplându-şi cămările cu roade bogate.

Toamna este tristă, dar în acelaşi timp frumoasă şi bogată!

Alexandru Popa

Toamna cea îmbelşugată ne-a mohorât sufletele. Suntem în luna noiembrie. Nimeni nu mai stă mult pe-afară să vadă tristeţea!

Zilele s-au scurtat ca din senin, iar nopţile s-au mărit pe nesimţite. Cerul este plumburiu. Ploile sunt din ce în ce mai dese. Toamna porunceşte soarelui să nu mai iasă pe cer, precum şi frunzelor să părăsească arborii, îmbrăcaţi deja în haine galbene şi roşcate. Vântul cel trist alungă frunzele ruginii. Iarba a uitat verdele-aprins, pentru că toamna i-a dat o nouă culoare: galben.

Oamenii au multă treabă în grădinile bogate, precum şi pe câmp şi în livezi.

Insectele se ascund de frigul toamnei. Vieţuitoarele pădurii îşi adună provizii şi îşi pregătesc adăposturile pentru iarnă. Păsările călătoare s-au dus spre sud, într-o bucăţică de rai.

Toamna se încheie în alb. Toţi copiii se joacă încântaţi de frumuseţea iernii, sosită mai devreme.

Cosmin Vistian

Toamna

13

Toamnă, toamnă frumuşicăŞi de raze ocolită,De câmpia înverzită,Şi de cocori părăsită.

Hambarele tale-s pline, De roadele câmpului bogat, Bate vântul supărat, De frig e încurajat.

14

Toamna pleacă în viteză, Rămând ogoarele,

Iarna vine cu îngheţuri, Şi cu fulgii ei de nea.

Silviu Gafton

O zi de şcoală

Iarnă, iarnă!….Anotimp frumos!Este o dimineaţă veselă cu flori de gheaţă şi zăpada aurie. Mă ridic din pat şi

privesc pe fereastră priveliştea minunată care s-a aşternut pe jos, ca o pătură de omăt. Mă îmbrac şi plec veselă la şcoală. Doamna învăţătoare ne aştepta bucuroasă.

-Bună dimineaţa, copiii! Sunteţi veseli astăzi?-Suntem bucuroşi şi veseli pentru că zâna albă a trimis stele argintii, care au

format zăpada cristalină.A început ora de matematică: adunăm, scădem, înmulţim şi împărţim, plini de

voioşie.Ora următoare este Limba română. Doamna învăţătoare ne-a învăţat să redactăm o

compunere despre iarnă. Compunerea a fost alcătuită din ideea fiecărui copil.La ora de muzică dezlegăm tainele portativului, cu notele muzicale jucăuş aşezate.

Suntem călăuziţi în lumea frumoasă a muzicii de către bătrâna ’’ Cheia Sol’’.Paşii către tainele cunoaşterii ne sunt îndrumaţi mereu de doamna noastră

învăţătoare.Clopoţelul sună vesel şi cristalin terminarea orelor. Ne luăm „La revedere” de la

doamna învăţătoare şi plecăm veseli acasă.Ce frumoasă este lumea copilăriei! Fulgii de nea dansează feeric valsul vienez.

Monica Gafton

E Ajun de Crăciun

A sosit iarna cristalină! Suntem în luna decembrie şi vremea este geroasă. Soarele palid nu mai încălzeşte. Casele din depărtare par nişte prăjituri cu frişcă.

Steluţe moi de catifea îmi bat în geam să mă invite la joacă. Am ieşit afară şi am văzut zăpada de cristal, copacii cu ţurţuri. Copiii erau fericiţi pentru că totul era împodobit cu nea albă ca laptele.

Ne-am jucat şi spre seară am intrat în casă. Sosea Crăciunul! M-am aşezat în pat, dar nu am reuşit să adorm. Voiam să-l văd pe Moş Crăciun. M-am dus la brad şi l-am zărit. Era îmbrăcat în roşu, cu barba ca zăpada şi avea sacul plin cu jucării şi cărţi. L-am întrebat:

- Vrei să bei ceva?El s-a speriat şi mi-a spus:- Sigur că aş dori, dar tu nu ar trebui să dormi?

Desen: Învăţătoare Gabriela Dima

15

Eu nu i-am răspuns nimic, dar m-am trezit dintr-o dată şi am văzut sub brad o mulţime de cărţi şi jucării. Vorbisem cu Moş Crăciun în vis!

Laura Docan

Bucuria sărbătorilor de iarnă

Iarna, anotimpul de basm, îmi aduce bucurii. Un cer sumbru acoperă natura parcă ninsă cu frişcă. Pomii împodobiţi ca de sărbătoare merg la bal.

Norii cern fulgi graţioşi de nea. Aceştia dansează şi privesc micuţii copii încântaţi de frumuseţea zăpezii. Ei se dau cu săniile, făcând mătănii prin zăpadă. Construiesc oameni de nea, care împart bucurii.

E Ajun de Crăciun şi la noi a venit Moşul cu daruri. S-a furişat pe hornul prăfuit! După ce a mâncat prăjiturica pe care i-am lăsat-o, a împărţit cadourile frumos ambalate.

Deşi mă culcasem, l-am rugat pe Moş Crăciun să mă ia cu el în sanie. El nu a avut încotro; mi-a împlinit dorinţa. Avea o sanie decorată cu ţurţuri şi plină de cadouri. După ce am urcat, opt reni şi-au luat zborul. Am ajuns şi la Lună! Eram fericită văzând copiii bucuroşi.

La sfârşitul călătoriei de vis m-am întors acasă. În sobă focul ardea. Patul era făcut. „Dar cine să se culce?” Mama vorbea de Iisus cu glasul rar. Tata asculta cântecul fulgilor. Fratele meu se juca cu darurile primite. Uitându-mă sub brad, am văzut că şiretul Moş Crăciun nu m-a uitat!

Iarna îi bucură pe oameni cu darurile ei. Este anotimpul alb, care îţi scaldă sufletul în linişte.

Sorina Oancea

Iarna

E decembrie. Afară e rece şi toţi oamenii poartă geacă groasă, fular, fes şi ghete. Soarele poartă

cojocel şi de aceea abia mai încălzeşte. Văzduhul ca cenuşa întunecă albul zăpezii sclipitoare, dar nu ne facem griji, pentru că el presară peste casele de turtă dulce fulgi de zăpadă noi nouţi. Cu acoperişul parcă de frişcă, casele par o uriaşă prăjitură.

Toţi copiii fac oameni de zăpadă şi le pun câte o tigaie în loc de fes, o mătură în loc de braţ, un fular să … nu răcească, cărbuni în loc de gură, nasturi şi ochi, un morcov pentru nas. În jocul lor, ei se prefac pitici într-un oraş plin cu zăpadă argintie.

Se apropie sărbătorile Crăciunului. Copiii, înainte de culcare, pregătesc o măsuţă lângă brad, cu prăjituri şi o cană cu lapte, aşteptând să vină Moş Crăciun. Dimineaţa găsesc sub brăduţ o mulţime de cadouri.

Este o sărbătoare minunată!Vlad Butunoi

În vacanţa de iarna la bunici

16

E vineri. S-a mai încheiat o săptămână din semestrul întâi. Deja mă gândesc la vacanţa de iarna care se apropie.

Strigătele de bucurie ale copiilor, la vederea primilor fulgi de nea, îmi amintesc de iarna petrecută la bunici.

În fiecare dimineaţă priveam pe fereastra acoperită cu flori de gheaţă şi aşteptam sosirea prietenilor de joacă. Urcam apoi dealul din spatele casei şi coboram cu săniile ţipând de fericire. După un timp ne împărţeam în două echipe şi începea războiul în care armele erau zeci de bulgări mici de zăpadă. Cei învinşi trebuiau să care săniile sus pe derdeluş.

Atunci când zăpada era pufoasă construiam un uriaş om de zăpadă. Acesta urmărea cu ochii de cărbune zburdălnicia noastră.

Spre seară, când noi înşine deveneam nişte oameni de zăpadă, ne îndreptam fiecare la casele noastre. În timp ce căldura sobei topea zăpada de pe haine, născoceam noi jocuri pentru a doua zi.

Iarna este unul dintre anotimpurile mele preferate.

Daniela Ene

Iarna fermecată

Pe derdeluş a alunecat primul bulgăre. Era imens! L-am privit cu atenţie şi mi-am dat seama că este iarnă. Din mijlocul bulgărelui s-a pornit o rafală de vânt. Într-o clipă steluţele moi de catifea au început să plângă pentru că au fost izgonite de cer. Am plecat în casă, crezând că vremea rece şi vântul o să mă ia pe sus şi o să mă ducă în altă lume.

Soarelui îi era frică să mai stea pe cer. Norii, ca să-l supere şi mai tare, se ciocneau şi râdeau de el, iar cerul se înnegrea din ce în ce mai tare. Atunci când vedeau că soarele era mai în putere, norii începeau să cearnă fulgi uşori şi moi. O dată cu ninsoarea, am observat că gerul s-a mai potolit.

M-am dus să mă plimb prin „noul” oraş. Pomii se transformaseră în vată de zahăr, casele în prăjituri cu frişcă, iar străzile în ciocolată albă. M-am aplecat să gust, dar mi-am dat seama că era o iluzie.

M-am întâlnit cu nişte elevi. Se jucau în omăt şi construiau omuleţi de zăpadă. M-au invitat în jocul lor, însă eu i-am refuzat, spunându-le că vreau să admir natura.

Spre seară m-am întors acasă. Am rămas profund uimită. Lângă brad stătea Moş Crăciun. Tolba lui era plină. M-am jucat şi am mâncat ceva bun.

Ziua aceea m-a fermecat. Sentimentul pe care l-am simţit admirând frumuseţea iernii, l-am trăit în fiecare zi de iarnă.

Anca Rîmniceanu

Un Crăciun de neuitat

Este iarnă. Împreună cu verişorul meu împodobim bradul şi aşteptăm cu nerăbdare sosirea Bătrânului Crăciun.

Vremea este rece. Soarele palid a răcit şi trebuie să stea în pat toată iarna. Cerul cenuşiu îşi aşteaptă culoarea, care a plecat în vacanţă la Miami. Norii plumburii dansează valsul iernii. Partenerele lor se pregătesc de Crăciun. Ele au început să cearnă steluţe moi de nea. Dintr-o dată pomii devin ca de zahăr şi casele par nişte prăjituri cu frişcă. Străzile sunt de gheaţă, ca la patinoar.

17

Copiii şi-au început jocul în parc. Bineînţeles, nici noi nu rezistăm tentaţiei, aşa că mergem la joacă. Eu fac un om de zăpadă, iar verişorul meu se dă cu săniuţa.

Spre seară, ne întoarcem în casă ca să îl aşteptăm pe Moş Crăciun, care ne aduce bucurii în Ajun. Eu i-am scris să îmi aducă multe jucării. Dar mi-a promis podoabe argintii pentru brad.

- A venit! A venit! strig eu bucuroasă.Mi-a adus exact ce mi-am dorit. Mama îl serveşte cu o cană de lapte şi cu nişte

prăjituri făcute de ea.Crăciunul este cel mai frumos dintre toate sărbătorile iernii!

Bianca AionoaieiSuflet de ursuleţ

Era odatǎ ca-n poveşti, era ca niciodatǎ, o zi cristalinǎ, cu fulgi care valsau dansul iernii.

Beatrice era o fetiţǎ care îşi iubea mult jucǎriile. De Crǎciun, acestea au hotǎrât sǎ-i pregǎteascǎ un cadou de suflet. Toate jucǎriile de pluş şi-au deschis inima şi au spus ce gânduri aveau pentru minunatul cadou pe care ar dori sǎ-l ofere copilei. Ursuleţii au propus toţi acelaşi lucru: sǎ scrie o felicitare cu ajutorul lui Dumnezeu, prin care sǎ transmitǎ dragostea pe care ei o poartǎ pentru Beatrice. Jucǎriile fetiţei au vrut sǎ facǎ şi câteva prǎjituri pentru ziua de Crǎciun, zi în care s-a nǎscut Mântuitorul.

A sosit şi ziua mult aşteptată! Toţi ursuleţii s-au îmbrǎcat cu toaletele împodobite cu beteală. Când fetiţa intră în cameră, mare îi fu mirarea când văzu ce surpriză îi pregătiseră minunatele ei jucării.

Deodată, mama a trezit-o pe Beatrice, spunându-i că a venit Moş Crăciun. Atunci fetiţa îşi dădu seama că surpriza pregătită de jucăriile ei era doar un vis. Totuşi, sub brad văzu o cutie în care era o felicitare de la ursuleţi. Când intră în camera ei, observă că un ursuleţ clipi din ochi. Imediat îşi dădu seama că în fiecare jucărie se ascunde un suflet sensibil. –– A fost cel mai frumos cadou pe care l-am primit vreodată! le spuse Beatrice jucǎriilor.

Bianca Aionoaiei

18

SFÂNTUL ANDREI – APOSTOLUL ROMÂNILOR

Cine a fost întâiulApostol chematCe pe HristosGrabnic L-a chemat?

Primul Apostol chematDe Cerescul împăratA fost Andrei cel curat,Ce pe Hristos L-a aflat

Fratele său cel iubit,Ce Petru a fost numit,Grabnic el i-a povestitTaina ce-a descoperit.

Viorel Coja

ÎNGERAŞUL MEU

Înger drag şi iubitorTe rog mult să mă înveţiCum să fac să fie binePentru toţi şi pentru mine!

Aş vrea, dragă îngeraş,Să mă aperi de cel rău!Să învăţ mereu cu spor

Şi să fiu de ajutor!

Ana-Maria Marin

Desen: Sorina Oancea

19

Gândurile unui scriitor sunt comoară pentru mine. (Cosmin Vistian) Trei rămurele îmi bat uşor în geam. (Alexandru Popa) Gândul poetului trece pe sub ramurile codrului. (Iulia Teodora Tănăsescu) Prin izvorul înţelepciunii trece bunătatea, mila şi iubirea. (Ana-Maria Marin) Un stol de gânduri zbura deasupra unui râu al poveştilor. (Ana-Maria Marin) O durere amarnică trece prin inima bătrânului. (Anca Râmniceanu) Un stol de gânduri arzătoare mă provoacă să fac o compunere atrăgătoare.

(Bianca Aionoaiei) Ai ochii negri ca umbra pădurii! (Anca Râmniceanu) Persoana care îţi e prietenă trebuie să fie aproape de sufletul tău. (Anca

Râmniceanu) Un bulgăre de lumină se rostogoleşte spre pământ. (Mihai Honceriu) Într-un stol de gânduri se pot găsi multe bucurii. (Ana-Maria Marin) Un cârd de flori dansa valsul vienez cu vântul jucăuş. (Ana-Maria Marin) Un nor a început să plângă, iar lacrimile lui au căzut pe pământ. (Anca

Râmniceanu) O ceată de nori fioroşi se pregăteşte să aducă furtuna. (Ana-Maria Marin) Azi e toamnă. Norii sunt pe cer, vântul bate şi chiar plouă. Haide, toamnă,

pleacă acum! Du-te! În locul tău va veni iarna cea zglobie, cu fulgi mari şi pufoşi! (Ana-Maria Marin)

Amurgul violet se lasă apăsător peste întreaga natură. (Ana-Maria Marin) Toamna dansatoare îşi unduia trupul în bătaia vântului. (Ana-Maria Marin) Toamna s-a ivit cu alai de frunze moarte. (Egidiu Bulancea) Nori negri pluteau deasupra câmpiei. (Egidiu Bulancea) Toamna este un anotimp trist. Frunzele cad şi florile îşi pierd petalele. Uneori

bruma se aşează lin peste grădini. (Egidiu Bulancea) Se rup câteva rămurele din viaţa noastră. (Cristi Ciobanu) Toamna aduce un sentiment de melancolie. (Egidiu Bulancea) Toamna bate la uşă să ne aducă ploi, vânt, frig. (Iulia Teodora Tănăsescu) Toamna biciuie frunzele fără milă şi ele cad plângând pe pământ. (Iulia Teodora

Tănăsescu) Toamna a înfiorat grădinile. Fluturii şi albinele s-au ascuns, iar păsările au

plecat. Numai unele au rămas să suspine, ascunse după o frunză până la venirea primăverii. Fructele încercau din răsputeri să mai înveselească atmosfera, dar în zadar. Tristeţea cuprinse deja toată lumea. (Anca Râmniceanu)

Toamna bate la uşă înainte de a se instala în inimile oamenilor. Vântul suflă ca un vrăjitor şi sperie florile. (Anca Râmniceanu) Toamna, ca o zână a melopeelor, se plimbă în carul ei magic purtat de nori.

(Anca Râmniceanu) Un văl de brumă sclipitoare s-a aşternut pe plăpumioara caldă a frunzelor, care

păstrează pământul umed sub aripile ei. (Bianca Aionoaiei) Acum vara este în război cu toamna. S-ar putea ca aceasta din urmă să fie

câştigătoare, după cum se vede afară: nori plumburii, soarele veştejit, florile supărate şi frunze care cad pe pământ.

14

Aş vrea să pot face o vrajă ca vara să nu mai plece niciodată de la noi. (Bianca Aionoaiei)

Soarele îşi pune haina de ploaie. (Vlad Butunoi) Soarele tomnatic nu mai are putere să mângâie pământul lipsit de apărare.

(Egidiu Bulancea) Toamna roşcată acoperă cu pletele-i de frunze uscate şi arămii pădurea de stejar.

(Daniela Ene) Vântul trece triumfător peste frunzele speriate. (Egidiu Bulancea) Peste ape şi peste munţi, toamna îmbrăţişează natura. (Egidiu Bulancea) Pădurea e ca o scenă pentru toamna dansatoare. (Egidiu Bulancea) În hora anotimpurilor, toamna dansatoare îşi prezintă surorile. (Robert Lăzăroaie) Toamna frunzele zboară în aer ca iluziile. (Robert Lăzăroaie) Soarele palid, nemaiputând da căldură, s-a ascuns după norii plumburii, care

împărtăşesc supărarea cerului. (Egidiu Bulancea) Zăpada de cristal reflectă razele bucuriei. (Sorina Oancea) Am văzut pe aleea pustie dansul fulgilor grăbiţi. (Egidiu Bulancea)

15

Pentru voi, iubiţi copii,Rândurile următoareIată le voi dărui!E un colectiv frumosTare cald şi inimos,E o ceată de pitici,Năzdrăvani, dar şi voinici,Iar frumoasa din poveste,

Doamna învăţătoare este!Ana-Maria Marin

Prietena mea este Cristina. Are părul ca frunzele ruginii ale toamnei. Ochii căprui sunt sclipitori ca nişte steluţe care se adâncesc în dragoste.

Sufleţelul ei ascunde multe. Ascunde poveştile mării, amintiri, tristeţi şi bucurii. Bună, deşteaptă, cuminte, ea are încredere în cei din jur. Îi plac plimbările, jocurile frumoase, animalele, florile, stelele. Adesea seamănă cu o zână. O impresionează pe doamna învăţătoare. Încearcă să îşi repare defectele.

Îngerii alcătuiesc un covor împletit atât cu fire de bucurie, cât şi de dezamăgiri. Ea este printre primii care trece pe acolo! Trandafirii dansează pentru ea. Păsările cântă, luna îi şopteşte. Cel puţin … aşa mi se pare mie. Căci de balsamul bunătăţii este plină.

Prietenia cu ea îmi face viaţa mai frumoasă. Imi împodobeşte sufletul cu dantela tinereţii veşnice !

Sorina Oancea

Bianca este o fată jucăuşă şi mereu gata să-ţi sară în ajutor. Ochii ei ca două smaralde au descoperit sufletul meu. Nu-mi pot aduce aminte

de ziua în care ne-am împrietenit. Poate că miresmele unor flori miraculoase ne-au făcut să intrăm în lumea visurilor. O lume în care bucuria persistă mereu. In această lume ni s-a luat ceaţa de pe ochi. Am descoperit-o aşa cum era şi este în continuare: o fată căreia nu îi dispare zâmbetul de pe buze niciodată. Impreună vrem ca defectele noastre să fie luate de vânt sau acoperite de zăpadă.

Inainte de a o cunoaşte nu ştiam ce înseamnă prietenia. Acum am aflat şi mi-aş dori să fie veşnică !

Anca Rîmniceanu

16

Mergeam cu mama prin oraş. Am trecut pe lângă un magazin şi am văzut-o! Era cea mai frumoasă jucărie! Am rugat-o pe mama să mi-o cumpere.

Cum am ajuns acasă i-am dat un nume. I-am spus Boxi. Cu ochii lui căprui şi blăniţa catifelată, el a devenit cel mai bun prieten al meu.

Cât mi-aş dori să aibă viaţă! Dar, deşi e doar o jucărie, îmi este şi acum un prieten adevărat!

Cosmin Vistian

Am un prieten tare drăgălaş. N-o să vă vină să credeţi, dar e un căţeluş de pluş. Dar nu oricare căţeluş! El este maro, cu pete albe. Are ochii ca nişte mărgele. Năsucul este negru, strălucitor. El mă înţelege tot timpul şi uneori îmi răspunde cu ochii blânzi ca de căprioară.

Mi-aş dori să-mi petrec tot timpul cu el !Diana Cati Barac

Prietenul meu, calculatorul

Prietenul meu de nădejde, căruia mă confesez uneori, este calculatorul! Unitatea centrală, numită şi „creierul calculatorului” este locul unde se

efectuează toate operaţiile. În interior se află un hard disk, unde toate informaţiile, toate lucrurile misterioase pe care mi le dezvăluie, se păstrează chiar şi atunci când îl opresc.

Toată funcţionarea calculatorului se bazează pe matematică. Aşa că, matematica, adică ştiinţa exactă pe care eu o stăpânesc în mod deosebit, mă ajută să comunic foarte bine cu prietenul meu, calculatorul. De multe ori încerc să mă întrec cu el, organizând adevărate competiţii ale minţii. Jocurile mă fac să mă distrez şi să mă amuz, în timp ce alţii, consideraţi prieteni, mă dezamăgesc.

În fiecare dimineaţă, prezenţa lui în cameră îmi dă un sentiment de bucurie, care mă înviorează. Îi transmit prin telepatie, cu blândeţe şi respect, că ne vom întâlni curând. Ceea ce urmăresc să aflu în acea zi, cunoştinţe care îmi sunt încă neclare şi care îmi întunecă mintea, îmi sunt dezvăluite de el! Cu ajutorul lui pot prelucra imagini, diverse secvenţe, ce până acum păreau imposibil de realizat.

Împart cu el bucurii şi tristeţi. Suntem mereu alături unul altuia. Momentele lui nefericite, când se defectează unele componente, mă întristează. Prin eforturi supraomeneşti încerc să-l ajut, dându-i posibilitatea de a comunica din nou cu mine. Mă fascinează seriozitatea de care dă dovadă atunci când îşi reia activitatea.

Nu mă dezamăgeşte niciodată prin încrederea pe care mi-o oferă. Atât mie, cât şi lui ne sunt esenţiale câteva elemente ce stau la baza prieteniei noastre: seriozitate, încredere şi respect. Niciodată nu vom uita: „În vremea necazului ne cunosc prietenii” şi bineînţeles, „Prietenul la nevoie se cunoaşte”!

Bogdan Axinte Mamei

17

Suavă ca un trandafir,Parfumul tău e ca de mir.Tu mereu ne dăruieştiDragoste ca din poveşti.

Te iubesc mult, tu să ştii!Prietenă mereu să-mi fii!Roşii trandafiri ţi-aş da,Tot mereu din partea mea

Robert Lăzăroaie

Prietena mea este o fetiţă frumoasă, energică şi creativă. Suntem vecine la ţară, la bunici şi ne întâlnim toată vara. Ca şi mine, nu

are fraţi şi nici surori. Când sunt supărată, ea, inimoasă, vine şi încearcă să mă înveselească. Este foarte bună la suflet şi modestă. Inocentă şi veselă, este o fetiţă simpatică.

Ne distrăm în curtea bunicilor, jucându-ne cu mingea, încercând să-l prindem pe motanul Piersicuţă, făcând anumite poţiuni sau ne transformăm în toreadori, taurul fiind Nora, căţeluşa mea. Ne place să citim mult amândurora. De obicei deschidem cărţile seara, înainte de culcare, ceea ce o derajează pe bunica ei, pentru că stăm până târziu.

Ce pot spune: este o prietenă deosebită, cu chip de păpuşică!

Ana-Maria Marin

Învăţătoarea noastră

Doamna noastră-nvăţătoareEste cea mai dragă floare!Este ca o albinuţăHărnicuţă şi drăguţă!Ca o mare vrăjitoareCum de reuşeşte oareSă transforme lecţiileÎn cele mai frumoase clipe?Mereu ea ne-a învăţatTot ce este important!Împreună am aflatMulte lucruri, dar puţineDin câte are de gând a spune!Este ca o carteCe gândeşte Şi vorbeşte!

Anca Rîmnicea

Desen: Învăţătoare Gabriela Dima

18

Completează careul şi vei obţine în coloana A-B, numele unei relaţii care uneşte un grup de oameni

SENTIMENT

A1.

2.3.

4.5.

6.7.8.

9.B

CALITATE DE BAZĂ A PRIETENIEI

A.1.

2.3.

4.5.

6.7.

8.9.

B.

19

1. Atitudine sau sentiment de consideraţie, de stimă faţă de o persoană2. Antonimul pentru prefăcătorie3. Sinonimul pentru respect4. Omul de ….. este persoana căreia i se încredinţează un secret5. Încrederea se dodândeşte prin …………..6. Sentiment care te încearcă atunci când eşti înşelat. Deziluzie 7. Însuşirea de a fi bun8. Prieteni9. Vorba ….. mult aduce.

Dorina Novac

1. A face flori2. Întrecere3. Muncitor4. A comanda5. Dascăl, învăţător6. Exemplu7. Lunecuş, polei8. Construcţie9. Amabilitate

Nicuşor Cătălin Ghimiciu

Desen: Cristina Coşeru

DASCĂLII NOŞTRI DE IERI …

Interviu cu doamna educatoare Tincuţa Raţiu

–– De câtă vreme sunteţi educatoare? Sunt educatoare de vreme îndelungată: de aproape 26 de ani.

–– De ce aţi ales să deveniţi educatoare? Primul motiv a fost iubirea pentru copii. Dar mai mult de atât, vreau să vă spun

sincer, cred că am simţit de copil că m-a înzestrat Dumnezeu cu calm, ca să pot transmite şi copiilor ceea ce am învăţat eu.

–– Ce vă doriţi pentru copiii dumneavoastră de la grădiniţă? Multe doresc pentru copiii mei de la grădiniţă! Aş vrea să mă vedeţi în vacanţă, în

perioada dinaintea începutului de an şcolar! Dacă aţi avea un aparat să măsuraţi emoţiile, cred că n-aţi reuşi să le cuprindeţi pe toate şi nici să le măsuraţi! La fiecare început de an şcolar, la fiecare promoţie, doamna are emoţii. Mă gândesc ce să-mi propun să fac pentru copii. Bineînţeles, doresc să fie ambiţioşi, muncitori, silitori, aşa cum cred că v-am imprimat şi vouă, copii mei de ieri! Sunt nişte calităţi fără de care un viitor şcolar nu se descurcă uşor la şcoală.

–– Cum reuşiţi să vă împărţiţi între copiii de la grădiniţă şi copiii dumneavoastră de acasă?

Trebuie să fiu sinceră cu voi, şi să vă spun că, de multe ori, copiii mei de acasă au un pic de suferit. De ce? Pentru că nu reuşesc întotdeauna să mă împart în mod egal între copiii mei de aici şi copiii mei de acasă. De multe ori, copiii mei de acasă sunt pe locul doi. Ei sunt lăsaţi să se descurce singuri, sunt lăsaţi să-şi facă temele singuri, iar eu sunt captată de tot ceea ce fac aici, la grădiniţă, ca să ajungeţi voi, şi nu numai voi, ci generaţie de generaţie, copiii buni despre care doamna învăţătoare să vorbească frumos şi să mă mulţumească.

–– Aveţi timp liber? Cum îl petreceţi? Problema cu timpul este mai dificilă. Nu prea am timp liber. Muncesc foarte mult

acasă pentru grădiniţă. Stau foarte multe ore şi scriu, îmi fac planificări şi tot ceea ce trebuie să folosesc aici, la grădiniţă. Alte ore bune mi le ia materialul didactic, pe care trebuie să-l pregătesc pentru a-mi desfăşura activităţile. O lecţie la grădiniţă nu seamănă cu ora de la şcoală. Dacă la şcoală trebuie material mai puţin, la grădiniţă copiii nu se pot descurca fără jetoane, fără planşe. Voi ştiţi câte materiale foloseam noi! Altfel nu li se deschide copiilor mintea! Deci, uite aşa îmi petrec timpul liber! Sâmbăta şi duminica îmi rămâne uneori puţin timp, pe care-mi place foarte mult să-l petrec citind, să mă plimb în natură. Dar asta foarte rar…

–– Ce sentimente vă încearcă atunci când sunteţi vizitată de foştii dumneavoastră învăţăcei?

20

Mi se umple sufletul de bucurie! Şi o spun cu voce tare! Sunt un om mulţumit atunci, sunt un om fericit! Aş vrea ca vizitele acestea să continue din iniţiativa voastră şi atunci când doamna poate nu va mai fi tânără. Când voi îmbătrâni, aşa cum este firesc, aş vrea să vă văd în jurul meu, pentru că atunci voi şti că n-am trăit degeaba!

–– Un gând, o urare pentru cititorii revistei noastre? Aş vrea să urez sănătate tuturor cititorilor! Vouă, copiilor, vă doresc să aveţi putere

să munciţi, să fiţi ambiţioşi, să ascultaţi de doamna învăţătoare, de domnii profesori, să munciţi mult şi, mai ales, să nu treacă o zi fără să citiţi un vers, o pagină dintr-o carte de proză!

–– Vă mulţumim!

Interviu realizat de învăţăceii de ieri ai doamnei educatoare Raţiu :

Cristina Coşeru, Cristina Sandu, Oancea Sorina, Cosmin Vistian, Viorel Coja

O zi de reporter

La sfârşitul semestrului întâi, la cercul pedagogic de la grădiniţa unde predă mama mea, am avut ocazia să joc rolul de reporter. Au apărut în faţa copiilor cu microfonul şi camera de filmat.

Copiii mă priveau uimiţi şi s-au intimidat când am început să le pun întrebări. Un băiat istet, a avut într-un târziu curajul să-mi răspundă. Era aşa de serios şi entuziasmat că nu mai dădea drumul la microfon. Ceilalţi copii zâmbeau la cameră şi se întreceau, care mai de care, să răspundă la lecţie. Erau aşa de amuzanţi, încercând toţi să fie în centrul atenţiei, de-mi venea să râd. Oare aşa eram şi eu când eram la grădiniţă? Dacă ar fi ştiut că m-am prefăcut că-i filmez, că nici nu aveam caseta în camera…Vă daţi seama ce surprinşi ar fi fost?! A fost o zi distractivă pentru mine şi o experienţă de viaţa. Poate, în viitor, voi deveni un reporter adevărat. Cine ştie?

Călin Gabriel

DASCĂLII NOŞTRI DE AZI …

21

Desen: Egidiu Bulancea

Interviu cu doamna profesoară de informatică Adina Zlătescu

–– Ce reprezintă pentru dumneavoastră meseria de profesor? Meseria de profesor reprezintă foarte multă dragoste pentru oameni, respectiv

pentru voi, copiii.–– Ce specialitate aveţi?

Am făcut facultatea de matematică - informatică.–– De ce aţi informatica?

Am ales informatica dintr-o nevoie a învăţământului. La început am fost supărată, pentru că îmi plăcea foarte mult matematica. Apoi, predând copiilor informatica, am văzut că ei sunt atât de pasionaţi şi am continuat.

–– De cât timp sunteţi profesor?De opt ani. Am terminat facultatea, am predat doi ani matematică, am făcut o

pauză, pentru că s-a născut primul copil şi am avut grijă de el, apoi am început să predau informatică. Am întrerupt când s-au născut şi ceilalţi doi copii şi am continuat să predau informatica. Deci în decurs de opt ani am predat şi am avut şi grijă de copiii mei.

–– Cum reuşiţi să vă împărţiţi între elevii de la şcoală şi copiii dumneavoastră?Nu mă împart. Mă dăruiesc şi copiilor mei şi elevilor. Îmi dau seama acum că

îi port în suflet şi pe copiii mei şi pe elevi. Pe fiecare, deşi sunt 300! Nu le-am reţinut numele tuturor, dar port în suflet chipurile lor… pe toate! Când plec de acasă îi port în suflet pe copiii mei, când plec de la şcoală îi port pe copiii de aici. Nu mă împart!

–– Ce doriţi pentru elevii dumneavoastră?Să fie ascultători! Ascultarea de părinţi şi educatori (învăţători, profesori) este

cea mai importantă virtute a unui copil. Din aceasta izvorăsc şi celelalte virtuţi. Să fie atenţi în fiecare moment al vieţii lor, deoarece clipele trec şi nu ne mai întâlnim cu ele.

–– Un gând, o urare pentru cititorii revistei noastre! Fiecare om este asemenea unei cetăţi. Ferestrele sunt ochii şi urechile, iar

poarta este gura. Le doresc elevilor, deoarece a lor este această revistă, să fie nişte luptători buni, care să-şi apere cetatea fiinţei lor. Să nu lase să intre în ea duşmani care să le distrugă inocenţa şi frumuseţea copilăriei.

Vă mulţumim! Interviu realizat de

Cati Diana Barac şi Mihai Honceriu

22

Mişcarea de revoluţie

Pământul face această mişcare în jurul Soarelui în timp de un an (365 de zile si 6 ore), parcurgând un drum în formă de cerc turtit. Acest drum se numeşte orbită.

La 23 septembrie ziua este egală cu noaptea. De la aceasta data până la 22 decembrie Soarele descrie (aparent) pe bolta cerească un drum din ce în ce mai scurt, zilele se scurtează, iar nopţile se lungesc. La 22 decembrie este ziua cea mai scurtă şi noaptea cea mai lungă pe emisfera de nord, marcând solstiţiul de iarnă. Timpul care se scurge de la 23 septembrie la 22 decembrie este toamnă .

In 23 septembrie este echinocţiu şi razele solare cad perpendicular pe Ecuator. În emisfera nordica începe toamna, iar in emisfera sudica oamenii se bucura de venirea primăverii.

Solstiţiul de vara în emisfera sudica este la 22 decembrie, când razele solare cad perpendicular pe Tropicul Capricornului . În Australia oamenii pot sărbători Crăciunul pe plajă, în timp ce în emisfera nordică este iarna.

De la 22 decembrie Soarele începe să lumineze din ce în ce mai mult emisfera de nord, zilele încep să crească treptat, iar nopţile să scadă până la 21 martie, când ziua devine din nou egala cu noaptea. În acest timp este iarnă.

In 21 martie este echinocţiu de primavara. Razele solare cad direct pe Ecuator, şi pe tot Pământul 12 ore este lumina şi 12 ore întuneric. În emisfera nordică începe primăvara, iar în cea sudică, toamnă.

De la 21 martie până la 22 iunie este primăvara. Soarele se ridică mereu pe bolta cerească, zilele se lungesc, nopţile scad, se face din ce în ce mai cald. La 22 iunie este ziua cea mai lungă şi noaptea cea mai scurtă.

După această dată zilele iar se micşorează şi nopţile cresc treptat, astfel că la 23 septembrie ziua este din nou egală cu noaptea.

La 21 iunie razele solare cad perpendicular pe Tropicul Racului. În emisfera nordică este solstiţiu de vară. În emisfera sudica este iarna. Timpul acesta de la 22 iunie la 23 septembrie se numeşte vară.

Informaţii culese de Cristina Sandu, din Mémo – Larousse – Enciclopedia copiilor

23

“Un cal, dau regatul meu pentru un cal!” – Richard al III-lea, personajul lui Shakespeare

“Tu vei fi pentru oameni o sursã a norocului şi a bogăţiei…” – profetul Mahomed “Când Allah a zămislit calul, i s-a adresat astfel acestei mãreţe fãpturi: Pe tine te-am fãcut fãrã de seamăn şi toate comorile acestei lumi se aflã între ochii tăi.” – scrie în Coran.

ÎN CORTURILE BEDUINILOR Se povesteşte o legendã foarte frumoasã:

,,Atunci când Dumnezeu a vrut sã creeze calul, i-a spus vântului din sud:

- Înteţeşte-te, vreau să zămislesc din tine o nouă făptură, spre cinstirea sfinţilor şi spre înjosirea duşmanilor Mei. Iar cuvintele vântului au fost: «Creează-l, Stăpâne! » Atunci Dumnezeu şi-a umplut pumnul cu puterea vântului din sud, a suflat în el şi a creat calul.''

DIN MITOLOGIA GREACĂIN Este cunoscut calul înaripat numit Pegas. Conform mitului, bravul luptător Perseu a învins Meduza,

făptura a cărei privire putea să transforme orice în piatră. El i- a tăiat îngrozitorul cap, iar din ea s-a născut Pegas,

minunatul cal înaripat, al cărui tată ar fi Poseidon, zeul mărilor. Mitul lui Pegas se regăseşte şi în imaginea astrală a acestuia, care poate fi văzută pe cer din septembrie până în

iulie.

ÎN MITOLOGIA GERMANICĂExistă minunata imagine în care ziua şi noaptea se succed cu ajutorul celor doi cai Skinfaxi si

Hrimfaxi. Skinfaxi este calul solar, iar numele lui ar însemna în traducere liberă „coamă strălucitoare”. Calul nocturn este Hrimfaxi, ceea ce înseamnă „coamă matură”.

ÎN CALENDARUL CHINEZESC Anul 2002 este şi anul calului. Semnele se repetă o dată la 12 ani, ceea ce înseamnă că

anul 1990 a fost ultimul an al calului. Nativii din semnul calului depăşesc orice obstacol le iese în cale, trăiesc tumultos şi iubesc libertatea. Sunt prietenoşi, plini de umor şi foarte comunicativi, dar nu suportă viclenia. Pentru că sunt foarte sinceri şi deschişi, nu le plac oamenii care îi vorbesc pe la spate şi caută să obţină un stil de viaţă armonios şi liber. Pentru oameni, calul va exercita întotdeauna magia libertăţii şi a lipsei de constrângere. Din păcate, această libertate constituie realitatea a doar foarte puţine locuri din lume. Totuşi există şi poneii din mlaştinile franceze din Camargue sau caii Mustang ce trăiesc în libertate în stepa nord – americană. Iar cine a văzut vreodată poze cu aceste animale sau a apucat să le vadă chiar în mediul lor natural, cu greu va putea să se elibereze din mrejele acestor făpturi magice.

Informaţii culese de Anca Rîmniceanu din Revista WITCH, nr. 10 - 2004

24

Desen: Paul Antonică

Strămoşii noştri îndepărtaţi din preistorie cunoşteau desenul. Ei ne-au putut lăsa dovezi foarte preţioase ale unei flore şi faune dispărute, în unele cazuri, pentru totdeauna. Cu mult înainte de a scrie, omul a desenat; apoi, el a utilizat reprezentarea grafică a obiectelor ca mijloc de exprimare, înainte ca scrisul să devină ceea ce ştim: o înlănţuire de desene mult simplificate.

Această evoluţie – de la desen la scris – poate fi observată la copil. După primele „mâzgălituri”, el începe să îşi reprezinte foarte repede universul: mama, tata, casa – devin tot atâtea semne inteligibile pentru el şi pentru cei din jur, înainte de a trasa bastonaşe şi curbe, înainte de a scrie.

De fapt, continuăm să desenăm toată viaţa noastră: fie că este vorba de desenul stilizat pe care îl mâzgălim pe colţul paginii într-o clipă de enervare sau de inactivitate, fie că este vorba de schiţa pe care o trasăm pentru a explica un traseu mai complicat, luăm adesea în mână stiloul sau creionul pentru a ne face înţeleşi, sau pentru propria noastră plăcere.

Pentru că desenul este o plăcere. El produce chiar intensă bucurie şi satisfacţie celui care ştie să-şi exprime în acest fel personalitatea.

Informaţii culese de Alexandru Popa din cartea “Desenul, ghid practic” scrisă de ROSE-MARIE DE PREMONT

25

Desen: Paul Antonică

Dezlegând corect rebusul de mai jos, veţi obţine pe coloana marcată denumirea rezultatului scădere.

4. Numerele care se adună se numesc ….

EPIGRAME

1.              2.                  

3.      4.              

Silviu Gafton

1. Operaţia prin care obţinem diferenţa.2. Proba înmulţirii.3. Rezultatul adunării.

26

Unei fetiţe …cuminţi!

„Foarte bine” fata are,Însă numai la purtare!Şi la mate ea ar vrea,Dar e greu a învăţa!

Unui băiat…căruia „îi place” matematica!

Matematica îi place,Mai ales când nu o face!Iar la oră el când vine,Doar de şotii se tot ţine!

Unui lăudăros

„Foarte bine” el când iaŞtie tot cartierul, da!Iar când are suficient…Tace mâlc şi e prudent!

Când matematica pare uşoară…

Fata ştie a-nmulţi Numerele pân’ la zece!Dar atunci când o asculţi La greşeli nimeni n-o-ntrece!

27

Gabriela Dima

PROBLEME GLUME

Au fost adunate la un loc 7 stoguleţe de fân şi încă 11 stoguleţe. Câte stoguleţe de fân s-au obţinut?

Înscrieţi în cerculeţe pe desen numerele de la 1 până la 7, astfel încât pe fiecare dreaptă suma numerelor să fie egală cu 15. (Soluţie problemei nu este unică.)

Cum se zice corect: "9 şi 7 va fi 15" sau "9 plus 7 este egal cu 15"?

Pe o casă sunt patru coşuri de fum, pe casa vecină – trei, iar pe casa următoare – două. Ce obţinem în rezultat?

Un morar a venit la moară. În fiecare din cele patru colţuri ale încăperii el a văzut trei saci de făină. Pe fiecare sac s-au aşezat trei mâţe, iar fiecare mâţă a avut pe lângă dânsa trei motănaşi. Se întreabă, câte picioare au fost la moară?

Probleme culese de Mihai Honceriu

Observă, numără cifrele, adună numerele şi apoi joacă-te, desenând cu ambele mâini!

Mihai Honceriu

Găseşte primul soluţiile problemelor şi în numărul următor al revistei vei fi premiat! Succes!

28

Luceafărul poeziei româneşti

1. MARE PROZATOR ROMÂN CU NUME VEGETAL

2. SE POARTĂ LA CARNAVAL

3. INSTRUMENT DE SCRIS4. MIJLOC DE

TRANSPORT PENTRU RECHIZITE

5. INSTRUMENTE ŞCOLARE PENTRU GEOMETRIE

6. ULTIMA DIN ANOTIMPUL CĂLDUROS

7. FĂRĂ GREŞEALĂ8. IEŞIRE

ANCA RÎMNICEANU

Din mai multe domenii….

COMPLETÂND CORECT VEI AFLA SCRIS ÎN COLOANA A-B, NUMELE UNEI DISCIPLINE CARE TE AJUTĂ SĂ ÎNŢELEGI MAI BINE CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN JURUL TĂU, SĂ DESCOPERI CORPURILE, LUMEA VIE, MEDIILE DE VIAŢĂ, PENTRU A AFLA TAINELE LUMII ÎN CARE TRĂIEŞTI.

LUMINĂ ŞI CULOARE

a1.

2.

3.4.

5.

6. 7. 8.

B

A.

1. 2.

3.

4.

5.

6. 7.

B.

28

1. Cum comunică şerpii ?2. „Volanul” vaporului3. Ştiinţa care se ocupă cu tainele calculatoarelor4. Unde s-a născut Iisus5. Cine a scris „Cartea cu Apolodor” (2 cuvinte)6. Cu ce se ară pământul?7. Avânt

Cristi Ciobanu

Dacă descifraţi acest careu, veţi descoperi pe verticală, unul dintre obiectele indispensabile pictorului.

Popa Alexandru Iulian

PENTRU ŞCOLARI!

a1. 2.3.

4.5.

6.b

a 1.

2.3.

4.5.

6.b

1 2

34

56

7

29

1. Se foloseşte de pensula şi culori.2. Unele sunt si animate... 3. Pictorul desenează pe ........... .4. Culoarea mării.5. Desenul fără lumină nu are ........ . 6. Culoarea care se foloseşte în

special la soare.7. Dă culoare desenului.

1. Preţuire, consideraţie, stimă faţă de cineva

2. Obligaţia elevilor de a veni să înveţe la ……

3. Eleve mici4. Concentrare5. Şcolar6. Sprinten

Paul Antonică

1. Le merge mintea…2. Merg zilnic la şcoală3. În clasa a V-a elevii primesc la ore …4. La sfârşit de capitol doamna

învăţătoare ne dă …5. Se încheie la finele anului6. Toţi şcolarii aşteaptă …

Robert Lăzăroaie

Din activităţile cu părinţii …

GÂNDURI … ÎNAINTE DE PRIMA ZI DE ŞCOALĂ A COPIILOR

Persoanele de care ne pasă cel mai mult sunt copiii noştri (toţi părinţii)

Mă simt mândră/mândru pentru că…

am copii deosebiţi, aşa cum i-am dorit. (Lăzăroaie Nela)

există copilul meu. (Gafton Victor)

sunt mamă de şcolăriţă.(Mereuţă Gabriela, Aionoaiei Luminiţa)

începem şcoala – o altă etapă a vieţii (Butunoi Cristina)

am ajuns până aici fetiţa mea a crescut şi îmi arată

că şi-a însuşit „cei şapte ani de acasă”

am doi copii care încearcă să fie aşa cum îmi doresc (Honceriu Gica)

sunt mamă (Dima Tincuţa)

Îmi doresc să …

nu fie şcoala o povară pentru copilul meu (Aionoaiei Luminiţa)

absolve ciclul primar cu brio (Bulancea Gabriel)

pot să-i ofer copilului meu tot ce-şi doreşte, în limita posibilităţilor (Gafton Victor)

se poată bucura de tot ce e mai bun şi mai frumos (Honceriu Gica)

fiu cea mai bună prietenă a fiicei mele (Barac Gabriela)

îi placă şcoala, mai mult decât mi-a plăcut mie (Antonică Paul)

reuşim împreună să formăm un adevărat om (Ghimiciu Lucreţia)

fie învăţătoarea prietena copiilor

Aş vrea ca fiul meu/fiica mea să …

îşi urmeze învăţătoarea în tot ce întreprinde (Ghimiciu Lucreţia)

să devină o persoană puternică (Marin Mariana)

devină un om fericit(Lăzăroaie Nela)

realizeze mai mult decât părinţii (Balosin Iordache)

răspundă aşteptărilor noastre (Axinte Cătălina)

reuşească ce îşi doreşte în viaţă (Dima Tincuţa)

facă din plăcere orice lucru legat de şcoală (Aionoaiei Luminiţa)

Îmi propun să …

să muncesc alături de copilul meu, nu pentru calificative, ci pentru acumularea de cunoştinţe. Sper ca lucrul la care este talentată să-l poate face foarte bine, cu ajutorul meu, moral şi financiar (Coşeru Doina)

o ajut să treacă peste emoţii şi mai mult decât atât (Rîmniceanu Valeriu)

o ajut şi să o sprijin în activitatea şcolară (Dumbravă-Andrei)

o ajut să treacă uşor de primii paşi spre cunoaştere şi să aştepte

30

cu nerăbdare o nouă zi de şcoală (Aionoaiei Luminiţa)

îl îndrum şi să-l ajut să capete verticalitate intelectuală şi morală (Bulancea Gabriel)

fiu alături de fiul meu, să-l încurajez, să-l stimulez (Dima Tincuţa)

îl ajut să devină un om deosebit (Axinte Cătălina)

facem tot ce ne stă în putere pentru ca fiul nostru să crească bine şi să nu eşueze în viaţă (Gafton Victor)

fiu alături de copilul meu la bine şi la greu (Barac Gabriela)

fiu alături de copilul meu tot timpul (toţi părinţii)

am „amintiri” luminoase despre şcoala copilului meu (Lăzăroaie Nela)

mă obişnuiesc cu ideea că, pentru a avea un copil independent, va trebui să îi acord fetei mele mai multă încredere şi să predau ştafeta doamnei învăţătoare

îi arăt fiicei mele că „a şti”înseamnă totul (Mereuţă Gabriela)

clasa copilului meu … dacă ar fi … o maşină …

aş ţine-o în garaj numai în vacanţă (Rîmniceanu Valeriu)

aş vrea să aibă frâne sigure, un motor puternic şi un design frumos (Coşeru Doina)

aş întreţine-o şi nu m-ar deranja să-i fac „plinul”, chiar dacă benzina se scumpeşte (Marin Mariana)

aş alege un Mercedes (Dumbravă-Andrei)

aş îngriji-o (Sandu Gabriela) aş folosi combustibilul de cea

mai bună calitate (Axinte Cătălina)

aş mai da o dată de carnet (Balosin Iordache)

conduce cu grijă (Coja Geta, Barac Gabriela, Dima Tincuţa)

perfecţiona-o (Novac Mădălina) vrea să fie roz (Mereuţă

Gabriela)

… DACĂ AR FI … UN FILM …

aş vrea să aibă coloană sonoră clasică, distribuţie valoroasă şi un subiect interesant (Coşeru Doina)

aş privi cu interes (Dima Tincuţa) aş dori să fie o oază de lumină şi

bunăvoie (Aionoaiei Luminiţa) aş viziona secvenţa cea mai

plăcută (Axinte Cătălina) aş putea să-l văd ori de câte ori

aş dori (Honceriu Gica) aş lipi afişe cu data vizionării

premierei peste tot (Lăzăroaie Nela)

aş regiza chiar eu filmul (Dumbravă-Andrei)

aş căuta să-i înţeleg toate sensurile (Rîmniceanu Valeriu)

aş dori să-l văd zilnic (Antonică Paul)

aş vrea să fie unul cu final fericit (Mereuţă Gabriela)

… DACĂ AR FI … O FLOARE …

aş vrea să-i dau suflet (Aionoaiei Luminiţa)

aş căuta să fie mereu proaspătă (Rîmniceanu Valeriu)

aş înconjura-o cu cea mai mare atenţie pentru a creşte sănătoasă, viguroasă şi plină de sensibilitate (Ghimiciu Lucreţia)

aş îngriji-o, i-aş vorbi, pentru ca la rândul ei să transmită gânduri frumoase (Gafton Luminiţa)

aş aduna toate albinele să vadă forfota din „micul stup” (Oancea Luminiţa)

31

aş vrea ca aceasta să-şi schimbe din când în când înfăţişarea (Bulancea Gabriel)

aş avea grijă să aibă lumină, pământ bun şi apă (Coşeru Doina)

aş păstra-o pentru a nu fi ruptă (Axinte Cătălina)

aş orienta-o spre lumină şi aş uda-o zilnic (Marin Mariana)

aş îngriji-o pentru a-şi păstra frumuseţea şi prospeţimea (Butunoi Cristina)

aş alege o tuberoză (Dumbravă-Andrei)

aş vrea să fie o margaretă (Mereuţă Gabriela)

… DACĂ AR FI … O MELODIE …

aş vrea să fie „Primăvara” de Vivaldi (Mereuţă Gabriela)

aş asculta-o mereu (Antonică Paul)

aş compune eu versurile (Dumbravă-Andrei)

fredona-o mereu (Gafton Victor) aş asculta-o cu atenţie şi aş

păstra caseta sau CD-ul la loc de cinste (Marin Mariana)

putea să o cânt în fiecare zi (Honceriu Gica)

aş dori ca aceasta să freamăte zilnic (Bulancea Gabriel)

aş vrea să fie caldă, bine ritmată (Coşeru Doina)

… DACĂ AR FI … O FIINŢĂ …

aş vrea să fie Moş Crăciun (Mereuţă Gabriela)

ar face parte din familia noastră (Butunoi Cristina)

aş cunoaşte-o îndeaproape, aş îngriji-o, ca să arate bine mereu (Dima Tincuţa)

aş fi (Barac Gabriela) aş dori s-o am alături mereu

(Antonică Paul) aş ajuta-o cu drag (Novac

Mădălina) aş alege un om de ispravă

(Dumbravă-Andrei) aş iubi-o şi aş ajuta-o (Sandu

Nelu) aş asculta bătăile micuţelor

inimioare (Oancea Luminiţa)

aş vrea să întruchipeze toate superlativele, în sensul bun al cuvântului (Aionoaiei Luminiţa)

aş putea colabora cu ea tot timpul (Gafton Victor)

aş discuta cu ea în fiecare zi (Rîmniceanu Valeriu)

mângâia-o de câte ori ar fi nevoie (Axinte Cătălina)

aş iubi-o (Honceriu Gica)

ÎN CLASA A III-A

32

PĂRINŢII POT …

să ofere dragoste, să ocrotească, să îndrume, să aline

să şlefuiască, poate, caracterul copilului

să îndrume şi să „deseneze” decorul destinului copilului lor

să crească un copil şi să-l educe

să îndrume, să „corecteze”, să aline

să ajute copilul pentru a-şi alege direcţia potrivită, însă pe drumul pe care acesta şi-l doreşte

să educe, să asculte şi să iubească

să supravegheze cel mai bine copilul

să ajute, să hotărască uneori, să ia decizii cât mai bune

să fie buni, serioşi, dar apropiaţi de copii

ajute foarte mult în formarea unui caracter puternic

să mai greşească uneori. Important este să recunoască!

să călăuzească paşii copiilor, să-i îndrume către ce este mai bine şi frumos

să fie şi severi atunci când trebuie

ŞEDINŢELE CU PĂRINŢII…

ţin legătura cu învăţătorul sunt o „reuniune” de familie reglementează conturile dintre

învăţătoare şi copii ne confirmă cele presupuse şi

ne atrag atenţia la cele neobservate

sunt foarte importante sunt interesante, necesare sunt bune, dacă…. ajută să-ţi cunoşti copilul sunt educative şi binevenite

sunt necesare pentru schimbul de „tehnici” de educaţie

au rol informativ sunt ca un schimb de

experienţă

RESPONSABILITATEA E ASEMĂNĂTOARE CU …

iubirea justiţiară instinctul liniştea sufletească evoluţia /geneza unui fluture dorinţa de a trăi fructul copacilor roditori corectitudinea seriozitatea o ploaie bună pe vreme de

secetă!!! Ai toate şansele de roade bogate

ÎNVĂŢĂTOAREA …

ar putea să schimbe total copilul

ar face şi imposibilul ca în primul rând elevii, apoi părinţii să fie o mare familie

ar dori ca toţi copiii să fie foarte buni

ar putea fi mai severă uneori. Ea reprezintă un model pentru copilul meu!

ar face orice în educarea copiilor şi pentru a-i ajuta să răzbată

ar munci zi şi noapte (dacă ar putea)

ar trebui să fie autoritară şi blândă

ar trebui să înţeleagă fiecare copil în parte

ar fi o a doua mamă ar trebui să fie tot timpul lângă

copilul meu împlineşte, susţine eforturile

părinţilor

are greaua „misiune” în îndrumarea celor mici. Ar putea fi o soră mai mare a celor mici.

PROFESOARA DE ENGLEZĂ ESTE…

persoana ce le dezvăluie copiilor tainele altei limbi

un părinte care deschide uşile copiilor în tainele unei limbi străine

deschizătoarea hotarelor ţării foarte înţelegătoare un dicţionar mereu deschis

pentru comunicare un om bun, care îşi face

datoria o profesoară calmă

pentru copilul meu, asemănătoare cu ceva nou, nemaiîncercat până acum

„alfabetul” limbii engleze mama din Occident

PROFESOARA DE RELIGIE ESTE …

părintele spiritual cea care îndrumă paşii copiilor

spre credinţă o profesoară tolerantă iniţiatoarea în cunoaşterea

creştinismului plăcută! acolo unde copiii găsesc

sprijinul spiritual puţin severă

îndrumătoarea spirituală, pe care nu o pot suplini mamă, pedagog, prieten omul care-i apropie pe copii de Dumnezeu

UN COPIL ESTE CA …

un odor nepreţuit un soare, ca o floare pentru

noi toţi un colţ de rai, rază de soare,

adiere de zefir, murmur de ape, cântec zglobiu

o altă oglindă a mea un dar de la

Dumnezeu, cu bune şi rele

un boboc de floare

un copăcel pe care îl udăm ani. Roadele apar mai târziu

un pui mic iubit un soare pe cerul înnourat

uneori, luna pe cerul plin de stele un boboc de raţă.. Mai cade,

dar se ridică! un fluture – culege din floare în

floare învăţătura

sămânţa pe care trebuie să o îngrijeşti cu multă dragoste

un fruct nou rodit, care trebuie să se coacă

un miracol plin de miracole

PENTRU COPILUL MEU…

fac orice îmi stă în putinţă îmi doresc dragoste,

înţelepciune şi bună creştere mă străduiesc să aduc bucuria

în jurul lui şcoala este importantă TOTUL are importanţă îmi doresc tot ce mai sănătos,

mai bun, mai aproape de perfect doresc tot ce este mai bun şi

mă străduiesc să-l ajut cât mai mult

trebui să am mereu timp îmi doresc tot binele din lume aş face orice sacrificiu şi aş

lupta până la ultima picătură de

speranţă spre binele şi fericirea acestuia

TOATĂ DRAGOSTEA

Numărul acesta

Dacă vreţi să întâlniţi nişte părinţi interesaţi de copiii lor,

Dacă vreţi să cunoaşteţi nişte părinţi care vor să ştie

cum să-şi ajute copiii în viaţa şcolărească,

Ii veţi găsi aproape de învăţătoare.la activităţile cu părinţii

desfăşurate la şcoala noastră!