APARE SUB EGIDA UNIUNII SCRIITORILOR DIN ROMÂNIA … · identitate, memorie, valoare nnn...

identitate,memorie, valoare

nnnnn CONSTANTIN M. POPA

Discuþiile despre patrimo-niul românesc par uºu-ratice ºi fãrã sens, atâta

vreme cât nu se întâmplã nimic, ab-senþa unor mãsuri ferme, coerente,cu consecinþe concrete aruncândîn derizoriu preocupãrile teoreticie-nilor cantonaþi în sfera conceptelorºi metodologiilor. Din consistentul„dosar” al problematicii patrimoniu-lui cultural ºi natural alcãtuit deCãtãlin Sturza ºi publicat în revista„Cultura” (nr. 1 / 2014) sunt de reþi-nut câteva întrebãri ce îºi aºteaptãrãspunsuri imediate. Aºadar, cineeste proprietarul patrimoniului, cinepoate decide soarta lui, cum poateprimi trecutul o nouã valoare?Aceastã ultimã dilemã încearcã a fidesluºitã în articolul lui Andrei Ple-ºu, Un oraº asasinat: Bucureºtiul(„Dilema Veche”, nr. 518 / 2014). De-sigur, destinul mânãstirii-închisoa-re Vãcãreºti a devenit emblematicpentru furia demolatoare a unorminþi întunecate, cu toate cã nu aulipsit momente în care ctitoria ma-vrocordaþilor ºi-ar fi perpetuat exis-tenþa, dacã ºansa unei oportunetransformãri nu ar fi fost ratatã. ScrieAndrei Pleºu: „Dãrâmarea Vãcãreº-tilor sub Ceauºescu a fost doar ac-tul final al unei operaþiuni începutede Alexandru Ioan Cuza, care atransformat mînãstirea în puºcãrie”.Trecem peste uºoara (voita) inexac-titate care, neutralizând diferenþe-le, contribuie, inevitabil, la o deva-lorizare a contextului istoric. De fapt,Vãcãreºtii îºi inaugura destinaþiacarceralã încã din anul 1848, cândarmata rusã de ocupaþie aduce aco-lo deþinuþii revoluþonari (Bãlcescu,Goleºtii, Heliade Rãdulescu, IonGhica, C. A. Rosetti, Brãtienii). Darnu voi insista în aceastã direcþie.Mã întreb doar, ce imens beneficiucultural (spiritual) am fi avut dacãcelebrul penitenciar, între zidurilecãruia au fost, de-a lungul timpu-lui, întemniþaþi opozanþi politici, þã-rani rãsculaþi, gazetari, „colaboraþi-oniste” („femeile cu moravuri uºoa-re ºi de la varieteurile din Capitalã”,cum aflãm dintr-un breviar istoric),scriitori de notorietatea unor Re-breanu, Slavici, Arghezi, Bogza,ºi-ar fi luat revanºa, în timp, casintezã muzealã sau înaltã ºcoalãteologalã. Numai cã reticenþele/in-teresele patriarhului Iustin au de-clanºat orgoliul cuplului prezi-denþial ºi, ca urmare, fatidicul ordinde demolare. Acþiune „prefaþatã”,sã nu uitãm, de distrugerile irecu-perabile provocate cu prilejul filmã-rilor la „Noi, cei din linia întâi” (re-gia Sergiu Nicolaescu). Multiplica-

tã umilinþã prin alianþa cu demonia-cul desfrâu dictatorial.

Ce se întâmplã acum cu patri-moniul religios în permanentã ex-pansiune? Afluxul de credincioºiconstituie un argument irefutabil alnecesitãþii. Dar mai târziu? ªi mãgândesc, în primul rând, la biserici-le fortificate din Transilvania, darºi la Biserica evanghelicã-luteranãdin Craiova, monument de arhitec-turã puþin cunoscut.

Cred cã exerciþiul unei con-fruntãri cu experienþa altor zone arreleva precedente onorabile.În Canada, de pildã, existã o con-stantã preocupare pentru valorifi-carea „moºtenirii” unui trecut maimult sau mai puþin îndepãrtat.Montrèalul oferã, în acest sens,sugestii fertile prin câteva cazuride-a dreptul spectaculoase.

În urma unor incendii devasta-toare, vestigiile catedralei catoliceSaint-Jacques (construitã între anii1823-1825) au fost „grefate” în cam-pusul Universitãþii Québec(UQAM), intrarea fãcându-se pringrandiosul turn al clopotniþei rãmasîn picioare.

Un reper cultural inconfundabilîl reprezintã Centrul de creativitate„Le Gesù” de pe rue Bleury, reu-nind barocul bisericii datând din1865 cu sãlile de expoziþii, ateliere-le de artã, sala de teatru, spaþiilerezidenþiale ºi de reculegere.

Tot din secolul al XIX-lea îºi eta-leazã mãreþia fosta bisericã presbi-terianã Erskine and American, cusomptuosul ei stil neoroman, azianexatã Muzeului des Beaux-Arts.Nava centralã a lãcaºului de cult afost transformatã într-o salã de con-certe cu 444 de locuri (sala Bour-gie), rãsfãþând melomanii cu o acus-ticã excepþionalã, dar ºi cu minu-natele culori ale vitraliilor Tiffanyperfect conservate.

O construcþie aparte, care ºi-apierdut definitiv vocaþia culticã, estebiserica Saint-Denys-du-Plateaudin Québec. Operã arhitecturalãmajorã a anilor 1960, ameninþatã cuabandonul ºi, poate, chiar cu demo-larea, a fost convertitã în BibliotecaMonique-Corriveau prin demersu-rile arhitectului de origine românã,Dan Hanganu. Deºi costisitor ºicontroversat, proiectul a permispãstrarea rolului comunitar al aces-tei construcþii moderne, practic rein-ventate de cãtre arhitecþi inspiraþi.

Purtând pecetea unei consump-þii patetice, impunãtoarele edificiiîºi regãsesc vigoarea ºi stau deveghe în calea uitãrii prin conferi-rea unei noi valori societale.

www. revista-mozaicul.ro

REVISTÃ DE CULTURÃ FONDATÃ LA CRAIOVA, ÎN 1838, DE CONSTANTIN LECCA • SERIE NOUÃ • ANUL XVII • NR. 5-6 (187-188) • 2014 • 24 PAG. • 3 lei

avantext

APARE SUB EGIDA UNIUNII SCRIITORILOR DIN ROMÂNIA

Miºcarea ideilor:Avangarda rusã. Dosarcoordonat de Daniela MicuSemneazã:l Serghei Biriukovl Leo Butnarul Adriana Uliul Isabel Vintilã

Alexandru Dina

poeme dea.g.secarã

Emil Boroghinã despre„Shakespeareal tuturor”

Alexandru Dina

2 , serie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul XVIIVIIVIIVIIVII, nr, nr, nr, nr, nr. . . . . 5-65-65-65-65-6 ( ( ( ( (187-188187-188187-188187-188187-188), 20), 20), 20), 20), 201414141414

In this issue:

AVANTEXTConstantin M. POPA: Identitate, me-

morie, valoareIn his article Constantin M. Popa dis-

cuss the importance of cultural and reli-gious of Romanian heritage in the lasttwenty years. l 1

MOVEMENT OF IDEAS: RUSSIANAVANGARDE

In this section we present an interviewwith Russian poet Serghei Biriukov andthe articles are signed by Leo Butnaru,Adriana Uliu and Isabel Vintilã. The poe-try of Serghei Biriukov is translated byLeo Butnaru. This thematic section is co-ordinated by Daniela Micu. l 3-7

FICTIONPoems by a.g. secarãIn this section we publish poetry by

contemporary Romanian writer a.g.seca-rã. l 8

LITERARY REVIEWIon BUZERA: Pound, în surdinãIn his article, Ion Buzera writes about

the new poetry book of Constantin Ifti-me, titled Elefantul de câmpie (EdituraCartea Româneascã, 2014). l 9

Maria DINU: Farmecul relecturii eva-luatoare

In his article, Maria Dinu writes aboutthe new book of George Popescu, Dero-gãri critice. Prospecte disociative în li-teratura românã (Editura Niculescu,2013). l 9

CRAIOVA SHAKESPEARE FESTIVALEmil BOROGHINÃ: Shakespeare al

tuturorIn this section we publish an interview

with Emil Boroghinã, the founder of Craio-va Shakespeare Festival. Considering hismanagerial work the English poet Paul Ed-monson has dedicated him a sonnet. l 10

Cristina RUSIECKI: Despre construc-tori – Festivalul Internaþional „Shake-speare”

In her article, Cristina Rusiecki writesabout the 20th anniversary edition of In-ternational Shakespeare Festival. l10

Alexandru BOUREANU: „ …studen-þii actori trebuie sã aibã aceste noþiunipentru a putea profesa în România euro-peanã “

In this section, Irina Ionescu made aninterview with Alexandru Boureanu, artis-tic manager of Marin Sorescu NationalTheatre from Craiova. l11

REVIEWSSilviu GONGONEA: ªtefan Aug. Doi-

naº, între homo aestheticus ºi homo po-liticus?

In his article, Silviu Gongonea writesabout the new book of George Neagoe,Asul de picã: ªtefan Aug. Doinaº. l 12

Daniela MICU: Rãtãcirile vin de din-colo

In his article, Daniela Micu writes aboutthe new poetry book of Teodor Preda,Dincolo de transparenþe. l 12

Ovidiu GHIDIRMIC: Constantin M.Popa 70. Hermeneuticã ºi ceremonial l 14

Marius DOBRIN: Efemeride prinse înpoveºti nemuritoare

In his article, Marius Dobrin writesabout the new book of Cornel Mihai Un-gureanu as a dramatist, Soþii, prietene,amante. l 14

CARAGIALIANAFlorin COLONAª: ªerban Ciocules-

cu ºi cronologia lui CaragialeIn his article, Florin Colonaº writes

about ªerban Cioculescu chronologicalview on Caragiale’s literary work. l 15

PALMARESIvona HRISTESCU: aºa grãit-a... Juriul!In her article, Ivona Hristescu writes

about the eighth edition of the Piano In-ternational Contest from Craiova. l 16

Enea GELA: Nume ºi renume în Liceulde Arte Marin Sorescu din Craiova

In her article, Enea Gela writes about theextraordinary artistic results of students fromHighscool of Arts „Marin Sorescu”. l 17

ARTSOvidiu BÃRBULESCU: Expoziþia de

picturã ºi graficã „Lumini de primãvarã”In his article, Ovidiu Bãrbulescu writes

about the new exhibition of seven contem-porary artists held in Craiova Arta Gallery.l 17

Mihaela VELEA: Martor ocularIn her article, Mihaela Velea writes

about the new exhibition of the young ar-tist Alexandru Dina – Martor ocular. l 18

Cristina OPREA: Integrarea simbolu-lui în arta contemporanã

In her article, Cristina Oprea writes aboutthe new exhibition of George Voica ºi DanNica in Craiova Arta Gallery. l 18

SERPENTINESMihai GHIÞULESCU: Balcic, Boia ºi

capcanele succesuluiIn the article „Balcic, Boia and the trap-

pings of success”, Mihai Ghiþulescu reviewsLucian Boia’s most recent book Balcic. Thesmall paradise of Greater Romania. l 13

Cãtãlin GHIÞÃ: Triumful inocenþeiIn his article, Cãtãlin Ghiþã discuss the

sources of comic in the movie The Party(1968), directed by Blake Edwards. l 13

Michael FINKENTHAL: Sesto Pals, unpitagoreic suprarealist al secolului alXX-lea (II)

NNNNNooooo 5-65-65-65-65-6 ( ( ( ( (187-188187-188187-188187-188187-188) • 20) • 20) • 20) • 20) • 201414141414

Revista de culturã editatã deAIUS Printed

DIRECTORNicolae Marinescu

REDACTOR-ªEFConstantin M. Popa

SECRETAR DE REDACÞIEPetriºor Militaru

COLEGIUL DE REDACÞIEMarin Budicã

Gabriel CoºoveanuHoria Dulvac

Gheorghe FabianLucian Irimescu

Xenia Karo-NegreaAdrian MichiduþãSorina Sorescu

REDACTORIMaria Dinu

Mihai GhiþulescuSilviu Gongonea

Daniela MicuLuiza Mitu

Gabriel NedeleaMihaela Velea

COORDONARE DTPMihaela Chiriþã

Revista „Mozaicul” este membrãA.R.I.E.L.

Partener al OEP (ObservatoireEuropéen du Plurilingvisme)

Tiparul: Aius PrintEd

Tiraj: 600 ex.

ADRESA REVISTEI:Str. Paºcani, Nr. 9, 200151, Craiova

Tel/Fax: 0251 / 59.61.36

E-mail: [email protected]

ISSN 1454-2293

Responsabilitatea asupraconþinutului textelor revine autorilor.

Manuscrisele nepublicatenu se înapoiazã.

www.revista-mozaicul.ro

vine vara lecturilorimportante

– plãcerea lecturii

M. Blecher, Întâmplãriîn irealitatea imediatã.Inimi cicatrizate. Vizuinaluminatã, Aius, Craiova,2014.

Silvia Kaþz Ianãºi, Cri-me în numele iubirii (ro-man), Aius, Craiova, 2014.

N. Steinhardt în inter-viuri, Ediþie îngrijitã de Flo-rian Roatiº, Aius, Craiova,2014.

Mircea Florian, Meta-fizica, Biblioteca de filo-sofie româneascã, Craio-va, 2014.

Lucian Cherata, Desprefiinþã ºi existenþã la Aris-totel, Aius, Biblioteca defilosofie româneascã, Cra-iova, 2014.

Cornel Mihai Ungurea-nu, Soþii, prietene, amante(teatru), Aius, Craiova,2014.

In his essay, Michael Finkenthal wri-tes about the Sesto Pals’ vision aboutHegel philosophical work. l 19

Contantin CUBLEªAN: Non credo,oro

In his article, Contantin Cubleºan wri-tes about Petru Dumitriu’s book Nu cred,mã rog. l 20

ARTSGeorge POPESCU: Spectacolul Car-

mina Burana – un reper în istoria cultu-ralã a Craiovei

In his article, George Popescu descri-bes Carmina Burana show which held atthe end of the celebration Craiova. l 21

Liliana HINOVEANU: Sufletul al doi-lea sau comunicarea in oglindã

In her article, Liliana Hinoveanu wri-tes about the first poetry book of Danie-la Micu, Sufletul al doilea. l 21

UNIVERSALIAPoems by Patrizia VALDUGAIn this section we publish poems by

Patrizia Valduga translated by Elena Pîr-vu. l 22

Poems by Camille AUBAUDEIn this section we publish poems by

Camille Aubaude translated by DenisaCrãciun. l 23

AVANGARDESPetriºor MILITARU: Fernando Pes-

soa ºi Calea ªarpeluiIn his article, Petriºor Militaru analy-

ses the relationship between hermeticthinking and the literary work of Fernan-do Pessoa. l 24

ab

le o

f c

on

te

nts

9 77 1 45 4 22 9 00 2

Acest numãr aparecu sprijinul financiar al

3, serie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul XVIIVIIVIIVIIVII, nr, nr, nr, nr, nr. . . . . 5-65-65-65-65-6 ( ( ( ( (187-188187-188187-188187-188187-188), 20), 20), 20), 20), 201414141414

Avangardismul rus, curent deosebit de nuanþat,scoate la ivealã, începând cu anul 1908, odatã cuprimele publicaþii ale Elenei Guro ºi ale lui VladimirHlebnikov, grupuri atipice de literaþi ºi artiºti talentaþi,care acþionau adeseori violent în scopul promovãriiunui nou statut al artistului ºi al operei: preocupaþide mit ºi folclor, sugerau un raport special între teorieºi practicã, ce implicã o forþã omeneascã deosebitãîn realizarea manifestelor ºi proclamaþiilor, dar ºi aoperei artistice deopotrivã.

Interesul nostru pentru avangardismul rus, ca ºicel pentru avangarda româneascã, este, în conti-nuarea ideologiei neopaºoptiste declarate, o încer-care de a observa dimensiunea avangardeieuropene ºi stârni curiozitatea unui grup pasionatde lucrurile ce încã pulseazã chiar dacã au fostoprite atât de agresiv de evenimente istorico-politiceneprielnice unei dezvoltãri normale. (Daniela Micu)

Daniela Micu: Ne puteþi faceo scurtã prezentare a evoluþieiavangardismului rus?

Serghei Biriukov: Avangar-da în literatura rusã s-a formatexact în aceaºi perioadã ca ºi încelãlalte þãri europene. „Pãrinte-le futurismului rus”, David Bur-liuk, considerã ca datã de origineanul 1908, când au apãrut primelepublicaþii ale Elenei Guro ºi alelui Velemir Hlebnikov. Însãºi Bur-liuk fãcea parte din gruparea pic-torilor germani ºi ruºi „BlauenReiter”. ªi Vasili Kandinsky s-anumãrat printre principalii orga-nizatori a acestei grupãri. În Ru-sia, Burliuk a fost iniþiatorul gru-pãrii cubo-futuriºtilor „Ghilea”,care i-a unit pe Elena Guro, Vele-mir Hlebnikov, Vladimir Maia-kovski, Vasili Kamenski, AlekseiKrucionîh, Benedict Livºiþ. Aumai existat ºi alte câteva grupãride futuriºti, însã „Ghilea” s-a pre-zentat ca cea mai viguroasã dinpunctul de vedere al componen-þei ºi a formulat o serie întreagãde idei de avangardã. La fineleprimei decade din secolul XX ºiîn anii douãzeci au apãrut noi gru-pãri de avangardã. De exemplu –imaginiºtii; cel mai mare poet carea fãcut parte din aceastã gruparea fost Serghei Esenin. De aseme-nea au existat constructiviºtii,biocosmiºtii, emoþionaliºtii ºichiar nicevocii (de la cuvântul rus„nicevo” – „nimic”; în mod idealei au considerat ca un postulatrenunþarea la orice mod de crea-þie ºi au fost premergãtorii „mor-þii autorului” post-moderniste,însã au continuat sã scrie ver-suri!). În a doua jumãtate din aniidouãzeci a apãrut ceva ce poatefi caracterizat ca a doua avangar-dã, care a generat autori eminenþi,ºi anume gruparea OBÃRIU dinLeningrad (Petersburg), la careau participat Daniil Harms, Nico-lai Zaboloþki, Alexandr Vveden-ski, Igor Bahterev. Ca ºi în alteþãri, în anii ce au precedat celuide-Al Doilea Rãzboi Mondialavangarda se întrerupe ºi dinnou renaºte în anii ‘50-’60, însãapare la suprafaþã definitiv doarîn anii ‘80.

D. M.: Cunoaºtem deja cã unadintre viziunile estetice aleavangardei ruse constã în în-toarcerea la specificul naþional,din care se hrãneºte pentru a seregenera. Ne puteþi prezentacele mai importante trãsãturiale acesteia?

S. B.: Pictorii ºi poeþii ruºiavangardiºti ºtiau destul de binece se petrece în partea de Apus aEuropei. ªi în mod activ cãutau ocale proprie. De exemplu, în mo-mentul când pictorii francezi des-copereau pentru ei arta popularãafricanã, cei ruºi se adresau arteipopulare proprii. Aceasta a ge-nerat apariþia tendinþei primitivis-te în poezie ºi în picturã, tendinþãactiv îmbrãþiºatã de Aleksei Kru-cionîh, Velemir Hlebnikov, Nata-lia Gonciarova, Mihail Larionov.Ca atare, poeþii ºi pictorii ruºi aucreat book-art-ul – cãrþile scrisede mânã ºi litografiate. Poeþii,adresându-se tradiþiei popularede descântece ºi vrãji, au desco-

Serghei Biriukov:„poezia este o lucrare

de laborator...”perit limbajul trans-raþional(„zaum” în rusã) ºi au început sãcreeze în acel limbaj opere, pecare noi, avangardiºtii zilei de azi,le percepem ca poeme în sunet.

D. M.: Cum ºi când v-aþi des-coperit chemarea pentru expe-rimentul avangardist/ dadaistºi, mai ales, cum aþi ajuns la „po-ezia sunetului”?

S. B.: Încã din liceu m-a inte-resat creaþia lui Maiakovski.Dupã bacalaureat am participatla activitatea unui studio de tea-tru, unde montam în scenã spec-tacole ºi pregãteam programepoetice. Prin intermediul lui Ma-iakovski am aflat ºi de alþi poeþiai avangardei ºi am început sã îistudiez. Dupã ce am fost admisla universitate, în anul doi, amscris o lucrare despre futurismulrus. În paralel eram interesat deavangarda vest-europeanã –francezã, germanã, italianã, cehã.Chiar eu scriam versuri ºi cerce-tam diferite forme de exprimarepoeticã, inclusiv cele tradiþiona-le. La facultatea de filologie, undestudiam, exista o orientare clasi-cã viguroasã. Consider cã unautor de avangardã este obligatsã se adreseze cãtre toatã gamapoeziei – de la tradiþia antichitãþiiºi multiple poetici tradiþionalepânã la cele mai recente.

Ca sã ajung la poezia sunetu-lui, am trecut prin faza de recitarea textelor – atât ale mele, cât ºi aaltor autori. Chiar consider cã po-ezia este obligatã sã sune. ªi pen-tru o perioadã prelungitã am in-sistat în acest domeniu, ºi conti-nui activitatea aceasta, modifi-când permanent modalitãþile decitire.

D. M.: În prezent locuiþi înGermania. Sunteþi de pãrere cãGrupul Vienez a fost o etapã pre-

gãtitoare pentru ceea ce faceþiîn spaþiul vorbitor de limba ger-manã?

S. B.: Bineînþeles, chiar înain-te de a veni în Germania eram in-teresat atât de dadaism, cât ºi depoezia concretã ºi activitatea dinGrupul Vienez. Pe lângã acesta,corespondam cu poetul avangar-dist rus-german Valeri ªersteanyiºi câteva reviste germane deja îmipublicaserã o serie de lucrãri. Amvenit în Germania ca un autor deavangardã deja format, cu un stilpropriu. Aici am continuat sã-icunosc pe autorii care aveau oasemenea experienþã. Împreunãcu câþiva dintre ei am susþinut ºirecitaluri, cum ar fi unul dintrefondatorii poeziei concrete, Eu-gen Gomringer, sau maestrul per-formance-lui Hartmut Geerken,dar ºi poetul digital FriedrichBlock.

D. M.: Pe ce mizaþi în poeziadumneavoastrã?

S. B.: În general poezia (sem-nificaþia iniþialã: poesis – creare)este un experiment. Ea estedescoperirea a unor noi seman-tici, sunete noi, noi corelãri înspaþiu ºi timp. De fapt, ea se pre-zintã ca o lucrare de laborator.Poetul cerceteazã posibilitãþilematerialului cu care opereazã.Pentru o asemenea activitate elnecesitã cunoºtinþe din experien-þa precedentã. Ca sã fiu mai pre-cis – tocmai de asta mã ºi ocup.Am elaborat mai multe antologiide poezie rusã de avangardã ºiexperimentalã. De asemenea ampregãtit împreunã cu colegii meio antologie de poezie modernãrusã ºi germanã. Ea a apãrut încele douã limbi la Moscova. Îm-preunã cu poetul britanic PeterWough ºi flamandul Philip Me-ersman, în anul 2005, în cadrul

avangarda rusã

festivalului din oraºul Struga dinMacedonia am creat grupareaDAstrughistenDA. Mai târziu nis-au alãturat flamandul LievenVercauteren ºi estonianul JaanMalin. Am dat reprezentaþii în di-ferite þãri din Europa, apelând ladiferite limbi. Pe lângã aceasta ammai apãrut în scenã împreunã cupoetul român Peter ªragher, carede asemenea experimenteazã cusunetul. Cred cã asemenea per-formance-uri comune oferã fiecã-

ruia dintre participanþi o serie în-treagã de noi posibilitãþi de a cer-ceta ce este arta poeziei.

D. M.: Ce ne puteþi spune de-spre publicului acestui tip de ex-periment literar?

S. B.: Publicul pentru poeziaexperimentalã poate fi foarte di-ferit. ªi în Rusia, ºi în alte þãri amavut ocazia sã apar în scenã înuniversitãþi, biblioteci, muzee, încluburi, cafenele, chiar pe strãzi.Recent, împreunã cu Peter ªra-gher ºi cu tânãrul poet rus DenisBeznosov am avut ocazia sã dãmo reprezentaþie la Craiova, undeam avut parte de un auditoriutotalmente extraordinar, care aprimit cu mult interes performan-ce-ul nostru. Îmi permit chiar sãspun cã este aproximativ de aº-teptat cã un public pregãtit vapercepe poezia de experiment, darmã intereseazã într-o egalã mã-surã acele nuanþe de percepþie,ce pot sã aparã într-un public,care niciodatã nu a auzit nimicasemãnãtor.

D. M.: Câteva cuvinte despreproiectele viitoare?

S. B.: Zilele acestea lucrez înparalel la o serie de proiecte desunet ºi proiecte vizuale în careîncerc sã aduc împreunã impre-siile mele despre diferite þãri ºioraºe. Pe plan ºtiinþific continuisã studiez teoria ºi practica poe-ziei de sunet având ca bazã ma-terial rus, german ºi francez. Pen-tru mine este deseori interesantsã unesc cercetãrile mele ºtiinþi-fice cu cele poetice – apare un felde centaur ºtiinþifico-poetic.

Interviu realizatde Daniela Micu

Traducere din limba rusãde Ana Dinuþ

Foto: Viorel Pîrligras


Dar de ce dânsul se hrãneºtecu oameni?

De ce statul a devenit canibal,Iar patria – soaþa lui?...

Velimir Hlebnikov, 1917

Veacul meu – otrava mea,veacul meu – cumplitul meu,

Veacul meu – duºmanulmeu, veacul meu – iad.

Maina Þvetaeva

În spaþiul estic postcomu-nist se întreprind mereu noiacþiuni de restabilire a

punþilor de acces dintre fulminan-ta literaturã a începutului de se-col trecut ºi cea din contempora-neitatea noastrã, punþi arse deprimitivismul agresiv al ideologieibolºevice ºi perniciosul realismsocialist, inchizitorial, ca „meto-dã de creaþie”, pentru care cultu-ra însemna, întâi de toate, un sis-tem de interdicþii. Pentru cã, de laun moment încolo, avangardaajunge indezirabilã regimului bol-ºevic, prinzând a fi încolþitã deceea ce se prefigura – proletcul-tismul – chiar la etapa când ea îºiconºtientiza cu certitudine pre-zenþa ºi prestanþa, sub aspect is-toric ºi axiologic, apãrând deja ºicercetãtorii, ºi exegeþii ei ce re-curgeau la prime sinteze, studii,antologii etc. Astfel, în 1928 fu-sese pus în aplicare primul plancincinal care nu viza doar econo-mia, ci ºi arta, dându-se de înþe-les cã bolºevismul nu mai estepredispus sã tolereze diversita-tea curentelor literare, inclusiv acelor avangardiste, stilurile indi-viduale, atacându-se din toatetunurile aºa-numitul formalismburghez. În consecinþã (de eta-pã), spre finele primului cincinal,în 1932, este constituitã unicaorganizaþie toleratã de guver-nanþi, „Asociaþia scriitorilor pro-letari” (RAPP). Toate astea con-firmã cã agresiunile asupra artei,literaturii noi au început cu maimulþi ani înainte de a se þine pri-mul congres al scriitorilor sovie-tici, ce avea sã fie prezidat decontroversatul literat, de calibrumare, dar, uneori, de fapte mino-re, Maksim Gorki, întrunire la careAndrei Jdanov, ulterior – satrapsadea, sadic, al ideologiei bolºe-vice, membru al Biroului political partidului comunist, proclamãrealismul socialist ca unicã doc-trinã admisã în artã ºi literaturã.Prin urmare, când avangarda ajun-ge la primele trepte ale clasicizã-rii sale, ideologia oficialã îi do-reºte aneantizarea, scoþând-o,încetul cu încetul, din circuit, blo-cându-i perspectivele.

Cu timpul, în Rusia, în URSSpunþile de legãturã între avangar-dã ºi cãutãrile estetice din a douajumãtate a secolului XX au fostrestabilite ºi în ilegalitatea lit-sub-solului (anti)sovietic sau întreþi-

nnnnn LEO BUTNARU

avangarda – victima gulaguluinute imaginar-esteticeºte de aºa-numita a treia literaturã, care seorienta spre fenomenologiile ar-tistice izvodite la intersecþiile ar-tei cu metafizica, precum au fostºi trebuiau sã mai fie suprarea-lismul, expresionismul, suprema-tismul, imagismul, simbolismul,futurismul, concretismul, curen-te între care existau vase comu-nicante, – atunci, în aºa-numitaEpocã Represans. Apoi, mulþiautori din arealul postmodernis-mului creeazã, de fapt, în concor-danþã cu dezideratele avangardeica protest mobilizator, înnoitor,declanºator de ideaþii originale,de stilistici... protestatar-re-crea-toare. Ei mizeazã pe motricitateainventivitãþii, ca propulsie a en-tuziasmului creator, nicidecum,obligator, – optimist; intuiesc,descoperã ºi propun noi modelede univers artistic, modificã legi-le de care sã se ghideze spiritulcreator, de regulã – critic, de ocontemporaneitate intrinsecãsieºi ºi nu mimatã sau dezorien-tatã de racile ºi probleme depãºi-te, ieºite din atenþia istoriei arte-lor. În spiritul operei lor, cei maitalentaþi autori tind spre multitu-dinea planurilor estetice, spre uncât mai cuprinzãtor unghi de ve-dere ºi de apreciere, spre o amplãamplitudine artisticã, drept mani-festare a democratismului în cre-aþia ce poate merge de la antic,tradiþional, clasic, pânã la limba-jul transraþional (zaum’) sau pa-radoxul zen. Pe aceste cãi s-aajuns la modificãri de ordin ca-nonic, de viziune paradigmaticã,soldate cu geneza unui nou tipde conºtiinþã artisticã – cea apostmodernismului rus.

Restabilirea de punþi este im-perios necesarã ºi din tragiculmotiv cã, odatã cu generalizareapandemiei represive, spre mijlo-cul-sfârºitul deceniului trei al se-colului trecut scriitorii modernis-mului rus, ºi nu numai, chiar uniidintre cei care înclinaserã sprestânga, începuserã a se împuþi-na, unii sinucigându-se (ori fi-ind... sinuciºi; oricum, atare su-poziþii persistã în ce priveºte tra-gicul sfârºit al lui Esenin sauMaiakovski). Alþii emigreazã –David Burliuk, Roman Jakobson.Iar mulþi au fost lichidaþi deNKVD (Comisariatul AfacerilorInterne) sau au murit în GULAG– iatã martirologiul nici pe depar-te complet al scriitorilor avan-gardismului rus, cãzuþi jertfã re-gimului de stânga, bolºevic: Bo-ris Nikoliski (1919), Nikolai Gu-miliov (1921), Nikolai Burliuk(1921), Iuri Deghen (1923), Vladi-mir ªileiko (1930), Aleksandr Ia-roslavski (1930), Vasili Kneazev(1937), Konstantin Bolºakov(1938), Nikolai Oleinikov (1937),Volf Erlih (1937), Igor Terentiev(1937), Venedikt Mart (1937),Ivan Afanasiev-Soloviov(1938?), Osip Mandelºtam (1938),Aleksandr Arhanghelski (1938),Adrian Piotrovski (1938), DmitriKriucikov (1938), Nikandr Tiuve-lev (1938?), Serghei Tretiakov(1939), Benedikt Livºiþ (1939),Vladimir Riciotti-Turutovici(1939), Gheorghi Ciulkov (1939),Artiom Vesiolâi (1939), Konstan-tin Olimpov (1940), Serghei Bu-danþev (1940), Aleksandr Vve-denski (1941), Serghei Nelhiden(1942), Nina Habias-Komarova

(1943?), Ivan Gruzinov (1942),Aleksandr Tufanov (1942, lãsatsã moartã de inaniþie pe pragulunei cantine raionale), Grigoriªmerelson (1943?) ºi alþii.

Dar suferinþele Annei Ahma-tova, umilinþele la care a fost easupusã?... Poetesa mereu inter-zisã de cenzurã în anul 1921 îºipierduse fostul soþ, pe poetulNikolai Gumiliov, executat de bol-ºevici în urma unei acuzaþii ne-fondate. Iar în anul 1935 este ex-matriculat din Universitatea dinLeningrad ºi arestat fiul lor, LevGumiliov. În 1937 este restabilitla Universitate, însã în martie anulurmãtor este arestat din nou ºicondamnat la 5 ani de GULAG(Norilsk, dupã Cercul Polar),unde munceºte în minele de cu-pru. În toamna anului 1944 se cerevoluntar pe front. În 1945 – resta-bilit în Universitate. De ziua re-voluþie bolºevice, 7 noiembrie1949, este arestat din nou ºi con-damnat la 10 ani de GULAG. Rea-bilitat în 1956, cu trei ani mai târ-ziu dupã ce moare Stalin.

Dar îngrozitorul destin al Ma-rinei Þvetaeva?... În anul 1920, lacasa de copii îi moare fiica Irina.În 1939 îi este arestatã sora Anas-tasia, iar la sfârºitul lunii august– fiica Ariadna, care avea sã pe-treacã în închisori ºi lagãre circa17 ani. În luna noiembrie îi esteîntemniþat soþul Serghei Efron.Marina Þvetaeva îi scrie perso-nal lui I. Stalin, spre a clarifica si-tuaþia fiicei ºi a soþului, dar nuprimeºte rãspuns. În iunie 1941se întâlneºte cu prietena-colegasa de suferinþã Anna Ahmatova,iar pe 8 august, împreunã cu fiulMur, pleacã în evacuare. Iatã ce-rerea Marinei Þvetaeva, datat 26august: „Consiliului Fondului Li-terar. Rog sã fiu angajatã în cali-tate de spãlãtoreasã în ospãtãriaFondului Literar ce urmeazã a sedeschide”. Nu este acceptatã. La31 august – se sinucide. Loculînmormântãrii sale nu este cunos-cut. Peste puþin timp, soþul, Ser-ghei Efron, este executat prin îm-puºcare…

Dar privaþiunile ºi teroareamoralã la care a fost supus BorisPasternak? Între anii 1946-1955 elscrie una din principalele salecãrþi, romanul „Doctorul Jivago”,însã care nu este acceptat de edi-turile sovietice, apãrând, în 1957,în Italia, dupã care urmeazã ver-siunile englezã, francezã, germa-nã, suedezã. În 1958 lui B. Pas-ternak i se acordã Premiul Nobel,fapt ce declanºeazã în URSS ofuribundã campanie denigratoa-re la adresa autorului. Drept(strâmb!) rezultat, este exclus dinUniunea Scriitorilor, la un stadiuincipient punându-se pe rol chiarºi un dosar ce stipula „trãdareade patrie”.

Apoi, în tragicul context alacelei epoci feroce se întâmplã ºio „atingerea” româneascã, pe viu,cu avangarda rusã, care se mani-festã, însã, nu în... manifeste, ciîn destinul unuia dintre poeþii ceaveau sã fie exterminaþi – NikolaiD. Burliuk, cel trimis la 15 iulie1917 pe frontul român. În noiem-brie îºi aduce din Rusia mama,stabilind-o la Botoºani. În ianua-rie 1918, dupã ce la staþia Socolaeste dezarmatã unitatea militarãdin care fãcea parte, Burliuk seangajeazã funcþionar la Direcþia

Agricolã din Chiºinãu, plecândla Ismail ca reprezentant al Mi-nisterului Agriculturii al Republi-cii Democrate Moldoveneºti.Dupã ce trece printr-un confuzlabirint de peripeþii din acele tim-puri de „rupere de lumi”, estearestat undeva lângã Herson, ju-decat de bolºevici ºi executat la27 decembrie 1920…

Încã în 1917, în „Proclamaþiapreºedinþilor globului pãmântesc”,Hlebnikov se întreba: „Dar de cedânsul se hrãneºte cu oameni?/De ce statul a devenit canibal,/Iar patria – soaþa lui?”... Statul bol-ºevicilor, statul sovietic...

Astfel cã în modernitatea lite-rarã rusã se înstãpânea „golul is-toric” de care spune un vers ba-covian. ªi astãzi, cei care citescsau recitesc poezia, proza ºieseistica celor mai reprezentativiautori ai „destinelor frânte”, aigeneraþiilor asasinate rãmân sur-prinºi de contemporaneitatea lor(ne-dezamorsatã!), sub aspectestetic, ºi de valabilitatea lor axio-logicã incontestabilã. Este crea-þia care, parcã, nu a fost supusãpatinei (brumei!) timpului.

Sigur, ºi graþie creaþiei autori-lor cãzuþi jertfã comunismului inu-man, post-avangardismul estesau devine partea structuralã,componentã a psihodinamiciicreatoare-receptoare-emiþãtoarea psihologiei noastre, a oameni-lor, dar mai ales a psihologiei ar-tiºtilor acestei contemporaneitãþi„imediate”, de la care – încolo maiare deschise durate (perspecti-ve), pânã sã aparã inerente mo-dificãri de paradigmã, canon cevor fi diferite de cele ce ne suntcaracteristice nouã. Adicã, subaspectul corelãrii operei avangar-diºtilor din secolul XX cu celemai adânci timpuri ale lumii, cumitocreaþia, cu alchimia limbaju-lui, cu filosofia, cu ºtiinþa în ge-neral, trebuie menþionat cã aceas-tã operã conþine elemente activeºi decantate (deja!) ce reprezintãvalori perene.

În pluralitatea-i de opþiuni ºinuanþe avangardismul rus se în-scrie perfect în albia miºcãrii ar-tistice radical-înnoitoare europe-ne, chiar dacã unii dintre prota-

goniºtii sãi avuseserã polemiciaprinse cu Filippo TommasoMarinetti, când italianul le vizita-se þara (1914). În fine, verbocrea-torul Velimir Hlebnikov a propusºi o denumire autohtonã pentrufuturism: budetleanstvo (de labuduºcee = viitor, adicã – viito-riºtii, cum ar ieºi). Patria creaþieieste viitorul, zic cubofuturiºtii.„Dintr-acolo adie vântul zeilorcuvântului”. În atare mod, bude-tlenii purceserã la sintezele (ºialchimia!) dintre spiritul/ specifi-cul autohton rusesc ºi spiritultimpului general-european con-vertit artisticeºte. Ei se racordaula ºi deja fãceau parte din meta-bolismul cultural al contempora-neitãþii transfrontaliere din prime-le decenii ale secolului trecut, cre-eazã în conformitate cu paradig-ma acelor vremi.

Însã, prin curmarea vieþii ºiactivitãþii celor mai talentaþi cre-atori de avangardã (inclusiv pic-tori, muzicieni, cineaºti, regizori,actori, exegeþi…), arta rusã cãzuîn paralizia realismului socialist,deviind grav de la perspectiveleposibile. Criteriile axiologice auintrat între ghilimele, þinând maicurând de preocupãrile circarilorideologici.

...Totul devenea ecou ºi stin-gere de ecou despre o nouã ºitânãrã elitã de creaþie, revoltatã,inventivã, activã, imprevizibilã înintuiþie ºi faptã artisticã. Ecoultrecerii prin crunta lume a bolºe-vismului/ stalinismului a celorcare au încercat sã-ºi apere inde-pendenþa gândirii, entuziaºti ºinaivi, crezând în idealuri ºi iluziifascinante. Dramaticul, cutremu-rãtorul ecou ca cel din scrisoareape care soþia i-o trimitea lui OsipMandelºtam încarcerat în nean-tul GULAG-ului: „…Scumpule,îndepãrtat prieten! Dragul meu,nu existã cuvinte pentru aceastãscrisoare pe care tu, posibil, nu ovei citi niciodatã. O trimit în spa-þiu. Poate cã te vei întoarce, dareu nu voi mai exista. ªi aceasta arputea fi ultima amintire...”

…Peste atâtea cãrþi nescrise,lichidate odatã cu autorii lor, –neagra carte a comunismului...

avangardarusã

Dan

Nic

a - Î

ng

er


În Rusia la începutul anilor’20, într-o atmosferã agita-tã ºi nesigurã, bântuitã de

rãzboi civil, de foame ºi frig, aexistat o efervescenþã culturalã,astãzi greu de imaginat ºi explicat.

Într-un context politic ºi so-cial, deloc propice activitãþii ar-tistice, poezia, teatrul, dar ºi arte-le vizuale, cu precãdere afiºul ºicaricatura politicã, au evoluatîntr-o simbiozã explozivã, care nus-a mai regãsit niciodatã în pe-rioada sovieticã. Pe fundalul so-nor al împuºcãturilor sau al acla-maþiilor mulþimii arta iese în stra-dã: în pieþe se joacã teatru sau serecitã versuri incendiare.

ªi totuºi viaþa literarã din pri-mii ani dupã 1917 nu se reducedoar la atât. Într-un fel, ea conti-nuã tradiþia manifestãrilor avan-gardiste din epoca de glorie afuturismului rus, când lecturilepublice – în sãli academice saucabarete artistice – erau întot-deauna însoþite de scandaluri ºiexcentricitãþi (feþe vopsite, îmbrã-cãminte sfidãtoare – celebra cã-maºã galbenã a lui Maiakovski,cu un morcov în loc de cravatã, afãcut istorie!), menite sã demon-streze publicului prin epatare ºiprovocare apariþia unei alternati-ve la arta tradiþionalã sau la ceaoficialã. Atmosfera de bravadã ºiinsolenþã era susþinutã ºi de com-pozitorii sau pictorii, legaþi artis-tic ºi afectiv de mediile literare.

Cum s-ar putea explica entro-pia creatoare a amalgamului degrupãri literar-artistice, active ºiextrem de gãlãgioase, într-o þarãcopleºitã de consecinþele unuirãzboi pierdut, ale unei revoluþiisângeroase, urmate de un rãzboicivil, nimicitor de vieþi ºi energii?

Un posibil rãspuns ar fi slãbi-ciunea noii puteri, preocupate deproblemele dramatice ale menþi-nerii ºi consolidãrii sale, neavândnici timpul, nici forþa necesareconstrângerii vieþii artistice. Deºiactivitatea culturalã era dirijatãprin ordine ºi decrete, puterea nuintervenea încã foarte brutal încomandarea actului de creaþie.Deocamdatã tânãrul stat sovie-tic nu are o metodologie elabora-tã de impunere a modelului ofi-cial ºi este relativ mulþumit deaderarea zgomotoasã a unor gru-pãri artistice de genul „Proletcul-tului” sau LEF-ului (Frontul destânga al artei), care proclamauconstrucþia unei arte noi, cores-punzãtoare noii societãþi, dar ºide contestarea tradiþiei de cãtretot soiul de grupãri literare. Pen-tru noua putere negarea arteiburgheze însemna implicit ºi ne-garea societãþii care a generat-o,ceea ce convenea perfect politi-cii culturale promovate.

Richard Pipes considerã cãprimii ani din istoria culturii sovi-etice au stat sub semnul uneidualitãþi izbitoare: pe de o parte,experimente îndrãzneþe ºi liberta-te creatoare neîngrãditã; pe dealtã parte, înregimentarea cultu-rii, pusã în slujba intereselor po-litice ale noii elite conducãtoare.

nnnnn ADRIANA ULIU

1. dadaiºtii ruºi2. grupul „nicevoki” – o ipostazã puþincunoscutã a avangardei literare ruse

(I)Acest paradox este accentuat

de atmosfera epocii în care, cu-prinºi de entuziasm ºi fricã, dor-nici de independenþã ºi copleºiþide obedienþã, sperând ºi dispe-rând, lipsiþi de alimente ºi de celemai elementare condiþii de exis-tenþã, poeþi, prozatori, critici lite-rari ºi lingviºti, pictori ºi desena-tori lucreazã ºi dezbat cu fervoa-re problemele artei noi într-o pro-teicã agitaþie creatoare, reuniþiîntr-un numãr, neinventariat încãcomplet, de grupuri, grupãri ºigrupuscule literar-artistice.

Lipsa de hârtie ºi, implicit, re-ducerea activitãþii editoriale a ge-nerat concentrarea producþiei li-terare mai ales la poezie, aceastaputând fi cititã, recitatã, interpre-tatã în sãli mai mari sau mai micide cluburi ºi cafenele (cu precã-dere în perioada mai „liberalã” aNEP-ului, începând cu anul 1921),în aule sau pe strãzi, la mitinguri ºiîntruniri de tot felul.

O statisticã, desigur incomple-tã, menþioneazã cã în Moscovaanului 1920 existau mai mult de30 de grupãri literar-artistice dediferite mãrimi, ai cãror membrise strãduiau sã editeze plachetede versuri, ziare ºi reviste, maitoate efemere, tipãrite adesea, dinlipsã de hârtie, pânã ºi pe resturide tapet! Literaþi ºi artiºti plasticimigrau cu dezinvolturã de la ogrupare la alta în cãutarea celormai convenabile modalitãþi deafirmare a talentului ºi orientãriilor estetice sau politice, contro-versele ºi disputele acumulândmai multã energie ºi patos decâtactul artistic în sine!

Ca orice fenomen de avangar-dã ºi grupãrile literare de dupã1917, indiferent de numãrul mem-brilor sau al simpatizanþilor, îºipromovau cât mai agresiv cu pu-tinþã crezul artistic prin declara-þii, manifeste, apeluri ºi decrete(dupã modelul politicii oficiale!).

Grupãrile literare ale începutu-lui anilor ’20, reunind scriitoriconsacraþi sau începãtori în aleliteraturii, mai mult sau mai puþintalentaþi, dornici însã de a face oartã nouã, antiburghezã sau de acontinua bunele tradiþii clasice,se deosebeau între ele ºi prin gra-dul de aderenþã ºi susþinere aputerii sovietice. „Proletcultul”(1917-1924) – cel mai angajat înimpunerea politicii în culturã,deºi desfiinþat în 1924, a conti-nuat sã influenþeze nefast viaþaculturalã din Rusia decenii de-arândul; în 1919 lua naºtere gru-parea „Imaginiºtilor”, care, cutoate cã refuzau „comanda socia-lã” ºi vroiau sã creadã în utopiaseparãrii artei de stat, colaborautotuºi cu puterea pentru a-ºi pu-tea susþine financiar editurile, li-brãriile ºi cafenelele literare; în1922 s-a format LEF-ul (Frontulde stânga al artei), continuatorulde stânga al futurismului, grupa-re care a lansat teoria „comenziisociale” ºi a „artei de producþie”, luptând acerb pânã în 1929 pen-tru hegemonia asupra întregii li-teraturi postrevoluþionare ºi

avându-l ca lider de necontestatpe Vladimir Maiakovski; în 1923se lansa grupul „Constructiviºti-lor” (Ilia Selvinski, Korneli Zelin-ski, Eduard Bagriþki), a cãrui ori-entare avangardistã propuneaexperimentul poetic, arta funcþi-onalã, fãrã „noroiul emoþiilor po-etice”, fiind varianta literarã aConstructivismului proclamat decâþiva artiºti plastici ºi arhitecþiîncepând cu anul 1920 ( A. Rod-cenko,V. Tatlin, M. Lisniþki) ºimulte altele.

Mai puþin cunoscute sunt osumedenie de grupuscule margi-nale, vremelnice ºi aproape fãrãecou în epocã, ca de exemplu „Ex-presionismul” (1919), „Luminis-mul” ºi „Biocosmismul” (1921),„Formlibrismul” ºi „Clasicismul”(1922), „Fuismul” (1923), ale cã-ror declaraþii ºi manifeste preten-þioase ºi foarte sonore erau de-parte de a fi susþinute de produc-þii literare remarcabile. Numelecelor mai mulþi dintre semnatariilor au rãmas pânã astãzi aproapenecunoscute.

A activat intens în aceastãperioadã ºi grupul OPOIAZ (ini-þiat în 1916), în cadrul cãruia s-aînchegat formalismul rus (E. Po-livanov, I. Tînianov, V. ªklovski,R. Jakobson, B. Eichenbaum º.a.),unii dintre membrii sãi colaborândmai mult sau mai puþin fructuosºi cu alte asociaþii literare.

Grupãrile literar-artistice dedupã 1917 au apãrut, pe de o par-te, din nevoia de viaþã culturalã aunei societãþi în transformare, iarpe de altã parte, au fost conse-cinþa formei „orale” de activitateliterarã, determinate de greutãþi-le reale ale editãrii textului bele-tristic sau critic.

În condiþiile comunismului derãzboi aceastã competiþie ideolo-gicã ºi esteticã, toleratã de pute-rea sovieticã, a fost, probabil, ul-tima manifestare a libertãþii…

Desigur, polemicile legate detoate formele de artã ºi rolul lorîn noua Rusie alimentau o starede tensiune în atmosfera cultu-ralã a epocii, inducând intoleran-þã, nervozitate, spirit de castã.Însã ele au generat o remarcabilãpolifonie esteticã ºi un pluralismcreator unic.

În amestecul eterogen de gru-pãri, alcãtuite din literaþi mai multsau mai puþin cunoscuþi sau nu-mai din aspiranþi la acest titlu,susþinuþi de prieteni ºi „fani”, nuîntotdeauna familiarizaþi cu pro-blemele artei cuvântului, dar în-totdeauna categorici ºi pãtimaºi,a apãrut pe firmamentul supraa-glomerat de candidaþi la gloriapoeticã postrevoluþionarã ºi foar-te puþin cunoscutul grup, intitu-lat Nicevoki (nicevo = nimic).Este posibil ca micul grup de lite-raþi sã-ºi fi ales acest nume înconsonanþã cu teribilismul, carac-teristic mai tuturor formaþiuniloravangardiste din Rusia sau de

aiurea, sau din dorinþa de a-i con-cura pe futuriºti, în cadrul cãroraîn 1913 se coagulase un nucleude pictori ºi literaþi (Mihail Lario-nov, Ilia Zdanevici º.a.) care s-aintitulat „Vsioki” (vsio = tot). Dars-ar fi putut ca el sã fi fost pre-luat titlul unui vechi foileton alscriitoarei ruse Teffi (1872-1956).

Grupul a luat naºtere în anul1920 la Rostov pe Don, unde ºi-alansat Manifestul nicevokilor încafenele ºi pe strãzi. La Mosco-va, în acelaºi an, într-un almanahde doar 20 de pagini, intitulatVouã, Manifestul a fost publicatalãturi de o selecþie din poeziilemembrilor. Mai agresiv – Decre-tul nicevokilor, redactat tot în1920, a fost tipãrit în 1921 în celde-al doilea almanah (16 pagini),apãrut la Moscova în 1921 ºi bo-tezat provocator Lada pentrucâini!(Ñîáà÷èé ÿùèê). Membriigrupului ( M. Agababov, A. Ra-nov, L. Suharebski, Susanna Mar,Elena Nikolaeva, Aetius Ranov,Riurik Rok, Oleg Erberg, SergheiSadikov, ex-expresionistul BorisZemenkov º.a.) semneazã aicisuita de Decrete, Ordine ºi Ape-luri în care se defineºte – destulde vag – orientarea lor literarã ºipoliticã.

În Introducere se menþionea-zã cã denumirea almanahului le-afost sugeratã de dadaiºti (?!) cucare se considerã tovarãºi dedrum: „ei spre dreapta, noi sprestânga. Sau invers!” ºi se citeazãcelebra lozincã „Dada nu înseam-nã nimic!” Mai existã în almanahºi un scurt Apel cãtre dadaiºti,constând în formula francezã(„Dada ne signifie rien!”), urma-tã de o aprobare laconicã: „E ade-vãrat !” Fãrã prea multe comen-tarii grupul se declarã în apelulNicevoki în Rusia – Dada în Vestapãrãtor al lichidãrii artei, salu-tând comuniunea cu miºcareafrancezã: Trãiascã ultima inter-naþionalã a lumii Dada! De al-fel, în 1922, nicevoki au ºi lansatun manifest cu acest titlu.

Ca în toate manifestele ºi tex-tele avangardiste ºi în cele alenicevokilor contestarea ºi inso-lenþa constituie atitudinile funda-mentale. Dacã în ªapte manifes-te DADA se neagã totul: societa-tea, arta, ºtiinþa, raþiunea, logica,sintaxa, trecutul, dar ºi viitorul,în declaraþiile care lanseazã gru-pul nicevok în peisajul literar rusal începutului celui de al doileadeceniu al secolului al XX-lea,este renegatã doar poezia rusã,cu precãdere cea contemporanã,mai ales futuristã, deºi în subtextpare a fi respinsã ºi cea clasicã.

Manifestul nicevok din 1920începe cu tabloul sinistru al „în-mormântãrii” poeziei, ajunsã „leºuscat, fãrã vlagã”, dusã spremormânt în „sicriul epocilor”,cortegiul funerar fiind alcãtuit din„veteranii ºi invalizii poeziei”,„din îndrãzneþii poeziei moarte:futuriºti de toate soiurile, imagi-niºti, expresioniºti, poeþi din gru-pe, grupuleþe, grupuºoare”. Sin-gurii care au pus poeziei diagnos-

ticul „de paralizie ºi i-au consta-tat cu precizie matematicã sucom-barea suntem noi, nicevoki ”.

Recunoaºtem binecunoscute-le sfidãri ale imaginiºtilor ruºi, lan-sate în Declaraþia lor din 1919:„ A încetat din viaþã pruncul, bã-ieþandrul gãlãgios de zece ani (s-a nãscut în 1909 – a murit în1919). ªi-a dat duhul futurismul.(…). Academismul dogmelor fu-turiste astupã ca o vatã urechilea tot ce e tânãr. Futurismul facesã pãleascã viaþa. (…) Nu în spa-tele futurismului, ci peste cada-vrul lui, înainte, mereu înainte, lastânga, tot mai la stânga strigãmnoi !”

Pe de altã parte, singura poe-zie pe care nicevoki o acceptãeste cea a imaginiºtilor: Vadimªerºenevici, Anatoli Marienhof ºiSerghei Esenin. Explicaþia estesimplã: în timp ce futuriºtii ade-raserã necondiþionat la revoluþie,iar proletcultiºtii cereau cu agre-sivitate construirea unei arte an-gajate, conformã noilor cerinþeistorice, imaginiºtii clamau, chiarîn condiþiile comunismului de rãz-boi, independenþa (utopicã, de-sigur) a artei faþã de stat ! Ba auavut ºi curajul de a afirma cã po-ezia proletarã este o „marfã proas-tã”! În al doilea almanah nicevokexistã chiar ºi un Decret cu pri-vire la separarea artei de stat,adresat tuturor organelor puteriide stat, ministerelor ºi Congre-sului Cominternului, care subli-nia neputinþa statului de a con-trola producþia de artã (!), menþi-onându-se cã acest document seva traduce în toate limbile pãmân-tului (!!!), iar Decretul cu privirela picturã, semnat de B.Zemen-kov, interzicea orice creaþie plas-ticã cu caracter spiritual!

Dictatura negãrii dadaiste nucruþa nimic, nici mãcar pe sine:„adevãraþii dada sunt contra luiDADA”, nicevoki însã se pro-clamã cu aplomb ca fiind singuriireprezentanþi viabili ºi valabili aipoeziei contemporane! Nota do-minantã a manifestelor Dada oconstituie ironia necruþãtoare,dezgustul faþã de tot ºi de toate,mai precis, faþã de tot universulburghez, refuzat în întregul sãueconomic, politic, social, moral ºiartistic; ea se regãseºte ºi în tex-tele nicevokilor. Ca orice mani-fest literar ºi cel nicevok se do-reºte a fi o provocare a interesu-lui pentru ideile lansate, dar nuaduce prea multe clarificãri alepoziþiei artistice sau politice asemnatarilor, în afarã, desigur, decontestarea virulentã a predece-sorilor.

avangardarusã


Anna Ahmatova esteuna dintre poetele sla-ve pentru care litera-

tura stã sub semnul poemuluifãrã erou. Creaþia îi reflectã, defapt, existenþa zbuciumatã cauza-tã de vicisitudinile istoriei. A avuto copilãrie marcatã de lipsa dra-gostei paterne, iar tinereþea i-afost furatã atunci când i-au fostrãpite de lângã ea alte fiinþe dragi,soþul ºi fiul. Trece prin suferinþauciderii fostului soþ, poetul Ni-kolai Gumiliov, ºi asistã neputin-cioasã la arestãrile fiului. NikolaiGumiliov are contact direct cuavangarda europeanã în timpulprimului rãzboi mondial când, în-rolat ca voluntar, ajunge la Paris.Aici se întâlneºte chiar cu Guil-laume Apollinaire, iar timp de treiani, 1919-1921, are o activitate li-terarã foarte bogatã în Petrograd.Este acuzat însã cã ar fi fost im-plicat în activitãþi contrarevolu-þionare. Scritorul Leo Butnaruprezintã în antologia sa capul deacuzare regãsit în documenteleelaborate în urma anchetei la carefusese supus: „«Nu a informatorganele puterii sovietice cã i sepropusese sã facã parte dintr-oorganizaþie de ofiþeri complotiºti,propunere pe care a respins-o ca-tegoric»1 ”.

Despre poezia lui Gumiliov sepoate afirma fãrã rezerve cã estescrisã în spirit avangardist, liber-tatea într-o ecuaþie de acest tipjucând un rol major. În ciuda tim-purilor potrivnice, poetul con-ºtientizeazã cã libertatea interioa-rã este cea mai importantã. Oda-tã eliberat de tirania ideii, a friciiºi a sãrãciei, omul poate înþelegecu adevãrat tainele vieþii: „Cu pri-viri opace, cu inima moartã sã tearunci de pe munte în mare, / Laceas când, precum drapelele, încer fluturã zorii roz-fumurii, / Orliber sã devii în temniþã, cum vul-turii sunt liberi, / Or neaºteptatapace s-o gãseºti în afumata coli-bã de sãlbatic! / Da, am înþeles.Simbolul vieþii nu e poetul ce-nþe-lepciuni creeazã / ªi nici ostaºulcu inimã puternicã ºi nici pluga-rul ce brãzdeazã ogorul, / – Iatã:c-un zâmbet ironic copilul-împã-rat pe-o blanã de leu, / Uitându-ºijucãriile între albele mânuþe obo-site”2 .

Familia Annei Ahmatova aveasã simtã din plin teroarea roºie ºimai târziu. Fiul sãu, Lev Gumiliov,este arestat de nu mai puþin detrei ori, fiind obligat sã lucrezechiar în minele de cupru. Dispera-rea ºi chinul mamei neputincioa-sã în faþa durerii fiului rãzbate dinmulte poeme, dar mai cu seamãdin Introducere: „Zboarã sãptã-mîni ºi zile – / Nu-nþeleg ce se pe-trece, / Cum te-or fi privit, copile,/

nnnnn ISABEL VINTILÃ

Anna Ahmatova.discurs despre „uciderea memoriei”

Nopþile-albe-n hruba rece”.Exclusã din Uniunea Scriitori-

lor Sovietici ºi Anna Ahmatovava suporta teroarea regimului to-talitar. Leo Butnaru scrie cã pânã„aproape de sfârºitul vieþii, AnnaAhmatova nu a avut o casã pro-prie, barem o garsonierã, fiindgãzduitã de prieteni, cunos-cuþi”3 . Vrând – nevrând, influen-þa, nu doar avangardistã, ci lite-rarã, în general, a lui Nikolai Gu-miliov se va simþi în scrierile saledespre care prieteni apropiaþimãrturiseau cã sunt, ºi asta înmod cert, chiar mai valoroasedecât ale soþului.

În fine, viaþa pe care o ducesub presiunea regimului totalitardin Rusia face din poezia Ahma-tovei una a durerii ºi a disperãrii.„Am avut parte de toate, de sãrã-cie, de lungile cozi la porþile în-chisorilor, de teamã, de poezii pecare le pãstram numai în memorieºi de poezii arse. ªi am avut partede umilinþe ºi de durere. Iar tu nuai resimþit niciodatã nimic din toa-te acestea ºi nu ai fi în stare sãînþelegi, chiar dacã þi le-aº spunepe toate...”, spunea poeta refe-rindu-se la dramele pe care le-adepãºit. Peste mai mult de douã-zeci de ani, în 1940, Anna Ahma-tova avea sã scrie un cutremurã-tor poem al disperãrii, în carememoria ºi amintirile pe care lestocase deveniserã torþionari maiaprigi decât bolºevismul. Poetavorbeºte despre un „subsol almemoriei”, un spaþiu al amintiriipe care ºi-l doreºte izolat, închis,la care nu face apel, pentru cãdoar aºa se simte protejatã de rãultrecutului. Uneori însã decom-pensarea nu poate fi evitatã ºieste resimþitã de Ahmatova ca ocoborâre în infern fãrã cale deîntoarcere. Simbolul pietrei esteunul al inconºtientului care acþi-oneazã brutal atât asupra vieþiidiurne, cât ºi asupra vieþii noc-turne: „Când cobor cu felinarulaprins în subsol, / Parcã la o nouãprãbuºire, pe scarã, duduitor, dinurma mea pietrele vin ºi vin ros-togol. / Felinarul fumegã, nu exis-tã cale de-ntoarcere,/ ªtiu cã merg

spre locul unde e un inamic mâ-niat. / Rog de îndurare ... Acolo etihnã, beznã, înfiorare / ªi sãrbã-toarea mea s-a încheiat neamâ-nat!”4 . Poeta se simte o strãinãºi atunci când este înconjuratãde pânza amintirilor, dar ºi în via-þa cotidianã. Izolarea este dure-roasã. Revenirea la realitate apoetei cuprinsã de apele adânciale inconºtientului este înlesnitãde mieunatul unei pisici, animalcare adesea a fost asociat deavangardiºti cu o fiinþã aflatã laîntrepãtrunderea dintre lumi, ofiinþã mediumnicã: „[...] Eu am în-târziat. Regrete multe! / Nu potsã mã arãt niciunde. Însã mã atingde pictura de pe pereþi / ªi mã-ncãlzesc în faþa cãminului. Ceminune! / Prin acest mucegai, fu-ningine ºi putregai / Strãlucirã doibobi de smarald, douã mãrgele. /ªi mieunã pisoiul. Deci, sã mer-gem acasã, hai! // Unde e casamea ºi glasul raþiunii mele?”5 .

Durerea ºi disperarea din po-emele Ahmatovei o determinãchiar sã îºi doreascã moartea, pecare o priveºte ca pe o izbãvire.Poetã religioasã, cu precãdere înultima parte a vieþii, ºtie cã sufe-rinþa poate fi ridicatã odatã cutrecerea dincolo: „Oricum, tu aisã vii – de ce nu vii acum?/Te-aºtept – durerea e acerbã./Þi-am stins lumina eu ºi uºa-þiface drum / Þie, cea simplã ºi su-perbã”. (Cãtre moarte) În alte cir-cumstanþe, pentru a putea mergemai departe, poeta încearcã sã îºiºteargã memoria pentru a reuºisã supravieþuiascã. Sumbra pre-simþire a singurãtãþii nu-i dã paceºi este accentuatã în poemul Sen-tinþa de o luminoasã ºi veselã zide varã de care este nevoitã sãse bucure fãrã cei dragi: „Azi amtreburi sã-mi mai prisoseascã:/Sã-mi ucid memoria de tot,/ Su-fletul sã-l fac sã se-mpietreascã,/Sã mã-nvãþ iar a trãi sã pot”. Al-teori Anna Ahmatova îºi consi-derã supravieþuirea o minune atri-buitã divinitãþii care i-a oferit caalternativã poezia. Scrisul devi-ne o modalitate de a se salva detimpuri ºi de a diminua durerea

avangardarusã

ocheanul întorsocheanul întorsAlphaSalutam apariþia primului nu-

mar (triplu) al revistei Alpha (re-dactor-ºef Iulian Boldea), edita-ta de Institutul de Studii Multi-culturale din Târgu Mureº. Ceidoi poli de interes ai tinerei dar(cu atât mai) dinamicei publicaþiise constituie dintr-un consistent„dosar” consacrat scriitoruluiNorman Manea (semneaza, întrealþii, ªtefan Borbély, ConstantinCubleºan, Gheorghe Glodeanu,Paul Aretzu, Ruxandra Ceserea-nu, Simona Sora) ºi din incitantaancheta ”De ce scriu? În cecred?” , la care raspund numeimportante ale vieþii culturale dela noi (Ion Vianu, Ana Blandiana,Mircea Muthu, C.M. Popa, IrinaPetraº, M.V. Buciu, Dan C. Mi-hailescu, Nicolae Coande, Aurel

Pantea, C.M. Ungureanu, IonMaria sau Vasile Dan).

Revista müncheneza în limbaromâna, ALTERNANÞE, a ajunsla cel de-al doilea numar, confir-mând nivelul excelent al începu-tului de drum. Alãturi de semna-turile membrilor redacþiei, AndreiZanca, Eugen D. Popin, VasileGogea ºi Miron Kiropol, sunt dereþinut eseul lui Dumitru Chioaru„Despre bilingvismul creator”,studiul „Heliade – dualism ºi sin-teza poeticã” de Iulian Boldea,analiza poeziei lui Manuel CortésCastañeda, realizata de catre Ro-

dica Grigore, „Poveºtile” Adria-nei Teodorescu despre „unchiulDan”, poemul „România. MonAmour” de Bedros Horasangian,precum ºi versurile craiovenilorConstantin M. Popa ºi Ion Ma-ria. Bine reprezentatã, literaturauniversalã (Kurt Tucholsky, LucaCipolla, Sosan Zenji) marcheazãlarga deschidere a publicaþieispre diversitate ºi valoare.

A aparut, în 272 de pagini , nr.1-2 / 2013 al revistei sibiene SA-ECULUM (redactor-ºef Ion Dur).Din cuprinsul extrem de bogat,

structurat pe cele opt secþiuniconsacrate (Cultura fondatoare,Feþele veacului, Argumentuloperei, Convergenþe/Divergenþe,Experienþe estetice, Istorie ºi me-morie, Lancea lui Dorifor, ºi Co-municare/Cuminecare), reþinemtextele semnate de Ullrich Zeitler(Mit Lucian Blaga ins 21. Jah-rhundert), Alexandru Boboc(Convenþional în limbajul artei),Radu Stanese (Nudul ca piatragimnosofala), Ionel Nariþa (Raz-boiul Marelui Anonim împotrivalui Lucifer), Marian Nencescu(Basmul ºi modelul cultural al tem-poralitaþii), Constantin M. Popa(Calendar de martie), Rodica Gri-gore (Melancolie ºi suferinþa înpoezia lui Umberto Saba) sau Ali-na Bako (Dumitru Ciurezu – Poe-zia se întoarce acasa).

permanentã ºi regretele pe carele poartã pretutindeni. Metaforasalciei plângãtoare o defineºtecel mai bine. Delicatã ca aspect,dar rezistentã ca structurã, reu-ºeºte sã supravieþuiascã. Visuleste o altã alternativã a insom-niei ºi zbuciumului, iar tãcerea,semnul tristeþii: „ªi-n legãnãri deramuri plângãtoare / Nesomnulmeu se preschimbã-n visare. / Cestraniu e! – am supravieþuit. / Unciot a mai rãmas, un semn tãcut/ªi glas necunoscut de sãlcii alte/Crescând sub cerul nostru dedemult. / Eu tac... De parcã mi-amurit un frate”.

De fapt, opera poeticã a An-nei Ahmatova are în centru unerou feminin cu o voce foarteputernicã, instanþã care se ridicãpeste trãirile trecãtoare ale oricã-rui suflet muritor: „Spre tine iarcum pot sã viu fierbinte?/ Sub

A LT ERNANÞ E

cerul pal, aici, în þara mea,/ ªtiudoar sã cânt ºi sã-mi aduc amin-te, / Tu nici mãcar atât n-ai cute-za! / Tristeþi sporind, trec zile fãrãveste... / Ce rugãciuni de dragultãu sã fac? / Iubirea mea atât demare este, / Cã n-ai putut nici tusã-i vii de hac”. Poeta reuºeºteîn final sã se elibereze de aminti-rile dureroase, conºtientizând cãiubirea este acea constantã izbã-vitoare din existenþa sa.

1Avangarda – jertfa Gulagului(poeþi sub teroarea comunistã), an-tologie, traducere prefaþã ºi note, în-tocmite de Leo Butnaru, Iaºi, Editu-ra Fundaþiei Culturale „Poezia”,2011, p. 15

2 Gumiliov, Nikolai, Viaþa, în ed.cit., p. 17

3 Ibidem, p. 954 Ahmatova, Anna, Subsolul

memoriei, în ed. cit., p. 1045 Ibidem

Dan

Nic

a -

Mo

no

gra

ma


* * *

lapte tremurând pe vârf de sfârcse rotunjesc picãturi perlatepalma se atinge de buzegângurit-gângurit dulce-i gânguritulbuzelordintr-o singurã zvâcnire te pomeneºti înadânc

* * *

treptat te obiºnuieºti cu inexistenþacioburi mãruntetopirea zãpeziidar acesta ce ar fi?o da ceva uitatsânul femeii

Secþiune anatomicãDin trei pãrþi compus e omul…

Heu-lea-lea! D. Harms

Omul secþionatconstã din þeviºi încã din niºtecomponente fibroaseplus suprafeþemusculoaseexistând deosebireaîntre femininºi masculinpoþi priviîn interiorul femininºi sã vezi caleacu ajutorul oglinzilorînsã sânul albiuse unduieºte ca argintul viu(nu þin mintecine-o fi spus asta)aºadarinteriorul omuluie ºerpuitorceea ce-aratã dinafarãºi cochilia urechiimãruntaiele-s aranjatede parcã parþial ar amintide circumvoluþiunile creieruluiînsã esenþa femininãcontinuã sã neobsedezeca o concordanþãîntre sus ºi josasta confirmându-secu ajutorul oglinzilor…se constatãasemãnarea configuraþiilormitrei ºi gâtlejuluivaginului ºi guriichiar dacã poziþionarea luitrece în curmeziºulpoziþiei guriiceea ce înseamnã cruceiatã de ce mireselesunt acoperite c-un voalnu care cumva cinevasã priveascã nevrândbuzelesã descopere cruceadin acest motiv în Orienteste acoperitã gurace-ar fi aluzie la pãtrundereînsã noine-am cam abãtut de la temã…în secþiune anatomicãomul e cam frustºi nu e prea clarcum sã-l coºi la locpe ce contururiaþa va unduiomul în secþiuneînsemnând A fi

Serghei Biriukov (n. 1950, regiu-nea Tambov, Rusia) este poet,filolog, culturolog (doctor în cul-

turologie), cercetãtor al avangardei. Fon-dator ºi preºedinte al Academiei Limbaju-lui transraþional. Membru al Uniunii Scrii-torilor ruºi ºi al Pen-Clubului rus. A absol-vit facultatea de filologie a Institutuluipedagogic din Tambov, dupã care a susþi-nut douã disertaþii la Moscova. A predatla Universitatea de stat din Tambov „G.R.Derjavin”. În prezent predã la Universita-tea „Martin Luther” (Halle, Germania), þinecursuri ºi cursuri speciale la universitãþidin Europa. Autor a cincisprezece cãrþi depoezie, a ºase cãrþi teoretice, a numeroasearticole. Versurile sunt traduse în douã-

nnnnn SERGHEI BIRIUKOV

* * *

alergãtorul vânt matinale uimitor sã te trezeºtiaici e-ntunericrãscrucile morilor verziceaþa-mprejurimilorse audemuºcare din mãrrevenireaposibil

* * *

deja parcã-a fost rezolvatãecuaþia soareluidar la ce bun vântulºi lapoviþaºi gerul pustieiºi noriºorul de aburicelelalte necunoscute fiind

* * *

ce-ar fi cu-adevãrat îngrozitordespãrþirea sau reîntâlnireace-ar fi cu-adevãrat foarte exactdepãrtarea sau nemãrginirea

* * *

sã-noþi sub apãatingând aripioarelepeºtilor alunecãtoriºi sã asculþilimbajul mutsã vezimiºcarea buzelorde cetristeþea

* * *

am vrut sã-mi transcriu visulînsã visul mi-a spus-o în nasnu transcriecãci eu nu sunt vispe când tuposibil

Trãsãturi dezinvoltedoi în trenvizavi de minevorbind franþuzeºtefaþa eie de-o frumuseþe rãpitoareabia distinctvorbesc despre:fugãnoapteconsolareimportanþa apeilejeritatea foculuiambientfapta limbajuluiimposibilitatedezinvolturãabsolutão formulã de Descartes(vezi encicl. filosoficã)zborrotaþiedupã care el adoarmemai cãpe umãrul eiportretul (sãu)pãrând lipsitde atractivitatede trãsãturi delicate

Trenul Berlin–Halle, 4 aug. 07

Traducere de Leo BUTNARU

poemezeci de limbi. Organizator al unor confe-rinþe-festivaluri, colocvii, ediþii consacra-te avangardei. Organizator ºi conducãtoral teatrului DADAZ. Cofondator al gru-pului internaþional de performance deavangardã DastrugistenDA (împreunã cuPhilip Meersman ºi Peter Bo). Participantla festivaluri internaþionale de poezie dinRusia, Germania, Canada, Macedonia,Belgia, Irlanda, Ungaria, Olanda, Franþa,Estonia, Ucraina, Belarus. Înregistrãri peCD, la radio ºi TV. Laureat al concursuluiliterar internaþional de la Berlin, al celeide-a doua spartakiade literare, al premiu-lui internaþional literar „A. Krucionîh”, alpremiului panrus „F. Tiutcev”.

Foto: Viorel Pîrligras


poezia nu este(o pisicã de-a lui Eliot)

- falsã meditaþie asupra Numelui -

poezia nu estevreodatã

poezia devine mereualtcevadecât am bãnui noi

de pildã,omul de jazz vine în aceastã searã

a venit

s-a întâlnit cu fantomaomului cu ghetre albe

ºi stelele au început vânãtoareapisicilor poznaºeºi îngerii au început vânãtoareacelor care nu-ºi meritaunumele

nu-ºi meritau numele din diverse motive

cei care iubeaus-au întâlnit cu cei care credeaucã iubeau

ºi omul de jazzs-a despãrþit de fantomaomului cu ghetrele albe

ºi a începutconcertul

ca orice concert care începenu se mai terminã

vocalistul închide ochiiºi vede cânteculalbastruinundândinimile ca niºte prãjituri neînsiropateale celor care credeaucã iubesc

vede cântecul ºi începe sã cânteºi este cântat mike

dintr-un tortsare inima unui poet uitatcu tot cu lumânarea aprinsã

cei ce iubesc atunciîºi uitã instantaneu iubireaºi numele

(facultativ:

îngerii adunã pisicile omorâtede la picioarele celor puþini rãmaºile strângîntr-o grãmadãînsufleþitã de ultimul motanmeloman)

ºi tristeþea îºi taie o feliemare de torto mãnâncãºi îºi mai taie o felieºi n-o mai mãnâncã

Adi George Secarã – nãscut la 26aprilie 1972, în Galaþi. Membrual Uniunii Scriitorilor din Româ-

nia din anul 2010, cronicar de carte, publi-cist, profesor de istorie ºi ºtiinþe socio-umane. Definitivat în învãþãmânt – disci-plina istorie. Licenþiat cu o lucrare despremetafizica imaginarului la Gaston Bache-lard. Master în filosofia ºi spiritualitatearãsãriteanã, cu teza „Repere pe drumulgândirii de la neoplatonism la filosofia bi-zantinã”. Are publicate urmãtoarele cãrþi:1. „Versus.Viaþa ºi alte vicii”, Ed.Axa, Bo-toºani, 2001. Manuscrisul volumului a fostpremiat la Concursul Naþional „Porni Lu-ceafãrul...”, Ediþia 2000. 2. „de veghe ºi deslãbiciune în mintea lui secarã”, Ed. Ope-ra Magna, Iaºi, 2006.Volum premiat de cã-tre Societatea Scriitorilor Costache Negri,fiind considerat cea mai bunã carte depoezie a anului editorial 2006-2007. Volumnominalizat la Premiile U.S.R. filiala Galaþi-Brãila, ediþia 2007. 3. „eliotulaproape-pustiit” (poem), Ed.Napoca Star, 2008; 4.„Scriitori gãlãþeni pe înþelesul tuturor”, I,Ed. Axis Libri, Galaþi, 2009. 5. „anonimulgãlãþean” (poeme), Ed.Napoca Star, 2011.Premiul pentru carte de poezie al Festiva-lului Internaþional Antares 2012. 6. „Mei-ne Maud, noaptea nimãnui”, Ed.NapocaStar, 2012. Semneazã cu litere minuscule:a.g.secarã.

nnnnn a.g.secarã

o aruncã bucurieiîn ochii ei maricare plâng întotdeaunacu oameni…

ºi oamenii, ca mai întotdeaunaneºtiind prea bine de ce,aplaudã…

tortul banal visându-seun tort de hollywood

domniºoara pinguinnu credeîndomniºoara de fistic

stelele de nasturio strigã pe Coraline

rãspunde gângurind din amintiriSara,copilul meu

tortul acesta este nemuritor

a jucat într-un film cu stan ºi branmuta supravieþuit Istorieinecrezând în muºcãturadomniºoarei de ciocolatã

este un tort sacrudeoarece în el se ascundeînsuºi dumnezeu

un dumnezeu din nasturiun idol de friºcãdin prea multe metaforeca multe poeme care nu suntdecât strigãtede cãutare

a numeluia numelorcare suntem

metafizic vorbind

dapoezia nu este

Mãºti veneþieneboala grea pe canale-n carnavalviaþa-þi zâmbeºte de dincolo de mineploaia ºade pe visuri ca fustape statuia necunoscuteice mi-a zâmbit ºi a murit(eu) gondolier orb necrezândcum trebuieîn frumuseþea trandafirilordin paradis umilit mã-ntorciarãºi pe partea cealaltã

este insuportabila imagine a unui rãzboiîn care nu pot lupta orb fãrã mâiniledestinului tãu mã pot doar rugasã nu greºesc mormântul proaspãtal cuvintelor ei nespuse

Mersul printre cuvintesunt unele cuvinte pe care ai vreasã le cocoloºeºti undeva deasupra inimiisub cãuºul palmelorsunt cuvinte de care n-ar trebui sã teruºinezisau sã fugi pânã la veneþia ori new yorkºi înapoidar trebuietotuºi sã le ascunzi

pentru cã alþi oameni ar suferidacã ar merge pe ele

între elesuntem noi cei care bãnuimcã lumea asta este altceva decâtne învaþã cãrþile

este doar moºtenireape care o vom lãsa mãºtilor noastreluaþi aceste cuvinte ºi le puneþila intrarea în lumea noastrã(precum „lãsaþi orice speranþã...”)nimeni nu le va citi cu sângele

doar cu ochii care mângâiestângaci proºtii ºi proastelesufletelor noastre cât niºte satecare se vor pierdeprin niºte hrisoave prãfuitecare se vor pierdeprintre cuvintele arhivarilorcare se vor pierdeîn amintirile unor femeicare se vor pierdedurerosde omeneºte

despre uitare

dacã mã opresc acumse va îndepãrta îndeajuns viaþasã o pot contemplaliniºtit

neasediat, lãsat în cuvintelerugãciunilor mele

reiau

citim zilele arabescdin nopþile femeilormereu strãine

bãrbaþii ajung deseori niºtestatui care privesc în golgolul priveºte în fiecarepânã ameþeºte

ca ºi când galaxiile ar fi doarniºte litereimense-imense(oare este cineva aici care nu ºtiecã galaxiile sunt mari, foarte mari?)„urâcioase”cum ar zice sarape care un zeu leneº...– ce bunã-i lenea dimineaþa în cãlduraabsenþei atât de metafizice! –adicã voiam sã spun ceva despre oplapumã,despre o femeie venitã din alt filmcãutând un bãrbat dintr-o piesã de teatruinfinitã, la care ar lucra octavcare nu o sã mã ierte cã i-am uitattitlul primei cãrþi

mã întorc la zeul care de fapt doar pareleneºca o balenã roz care nu înghite pe niciun ionade fiþoasã ce este, la zeul ºi literele lui destelepe care le-ar potrivi încet-încetsã nu se-mpiedice sensul de mesaj

insuportabila invaziea personajelor disney

ºi nu numai... (I)melcul shelldoneste un personaj de desene animate ºide b.d. – mi-a fãcut saracunoºtinþã cu el, într-o revistã –cu o cochilie cât o casã visatã

melcul avea un tatã neclarprecum plume al lui michaux

dublul acestui tatãnu credea în alicedar se grãbea precum iepurele cel albspre þara minunilor

desigur, un melc þopâindprecum un iepurenu este ceva obiºnuitîntr-o þarã care nu este nici normalãdar nici a minunilor

dar este un melc care ºtiepoveºti multe, din acela care încep cu

a fost odatãca niciodatãun vreodatãneimaginabilcu o facere de lumecu niºte iubiricu un pui de inorog negrucu un monstru de ciocolatãcu un clown care nu ºtie poveºticu pisici aristocrate sau fantasticecu mary ºi maxori coraline/carolinecu un om dintr-o poveste uitatãînainte de a fi scrisã

un om care voia sã scrie romanedespre o viaþã ºi câteva personajeinventate

un om care n-avea timpcare credea cã n-are timpcare credea cã n-are multeºi nu se avea nici pe elºi nici iubirile pe care începea sã le uite

ele

tris

tic

ă

poeme

NotãÎn cadrul emisiunii Top Cultura din

14 iunie, de pe programul 2 al TVR,acad. Rãzvan Theodorescu împreunãcu invitaþii sãi, scriitorul Adrian ªchio-pu ºi manelistul Vali Vijelie, au abor-dat aºa-zisul „fenomen cultural” al ma-nelei. Dincolo de unele afirmaþii ha-zardate: „maneaua face parte din cul-tura noastrã contemporanã”, „conti-nuã tradiþia muzicii populare”, „este omuzicã foarte frumoasã” etc., se im-pun cel puþin douã întrebãri:

– „fenomenul” în cauzã nu aparþi-ne mai degrabã subculturii?

– oare de ce domnitorul AlexandruGhica emitea în anul 1838 un ordin princare maneaua era interzisã?


Se strecoarã în poezia luiConstantin Iftime (Ele-fantul de câmpie, Editu-

ra Cartea Româneascã, 2014, 88 p.),cu o perfidie destul de greu desesizat, în primul rând de emiten-tul însuºi, satisfacþia cã lucrurilenu merg prea bine: „Marii autorise îndepãrteazã de noi,/ Slãbiciu-nea lor are aceeaºi vitezã uluitoa-re. / Fantezia, la fel./ De-acum nuse mai întorc, sigur./ E cel maifericit caz de-a pierde. E arta lor/În rest nimeni. Nimic. Ani întregi./Este ceva tipic./ Prin care aflãmcã marii poeþi o rup cu realitateazilei./ Demult m-am înrolat ºi euîn acest rãzboi fratricid./ În spa-tele uºilor cântãreþii zilei stau cu-minþi./ Unul în spatele altora, dez-brãcaþi, ordonaþi,/ Bãrbaþi rezo-nabili, ai vârstei de mijloc./ Nu râd.Sunt mieroºi ca ºi mine./ Simt oexpansiune a limbii mature cãtretrup...” (Unde începe ºi se sfâr-ºeºte puterea marelui intelect,p. 83) Iar primele care nu numaicã iau act de aceastã jubilaþie camciudatã, dar (iatã!) chiar rezonea-zã la, empatizeazã cu starea res-pectivã sunt textele însele cuprin-se în volum. Sunt constructe des-tul de sofisticate, cu evidentereuºite microstilistice, dar obliga-te, stereotip, sã rãsarã din „gu-noi”, ca dintr-o imanenþã ineluc-tabilã, poluatã la maximum. Respi-

rã, mai toate, în aerul de serã alunei disperãri care nu poate da –nu-i aºa? – decât bine în peisajulactual. („Noi” e o ocurenþã pro-nominalã care camufleazã, stin-gherã, eul, fiecare eu.) Numai cãvirulenþa cu program, mizerabil-smul de conjuncturã sunt un felde a-þi face explicitã neîncrede-rea în ceea ce încerci sã faci. Sanc-þionând un pattern nu prea gro-zav (Un drum al sclavilor infini-tezimali încrustat în poezia ac-tualã, pp. 14-15), riºti sã fii ab-sorbit de el.

Versuri precum acestea: „Co-lind mãri întinse de cãcat zilnic,/Ca uºor sã mã aplec în umilinþãdupã atâta revoltã,/ Ca sã mor uiteaºa debusolat. Sau/ Practic peascuns dislocarea în forþã a au-tocratului Eu/ ªi nu ºtiu –/ Nuºtiu de ce spun asta,/ Gurã atot-ºtiutoare sau mincinoasã.” (Co-lind mãri întinse de cãcat zilnic,p. 65) ºi multe altele din Elefan-tul... au un aer artizanal. ªi pe careîl gãsim nu numai la ConstantinIftime. Pe scurt, e o inflaþie de ni-hilism neputincios în poezia ro-mânã de azi. Strãmoºul totemic alacestui complex existenþial-literarîn poezia de limbã românã, Baco-via, consuma plumb pe pâine: lael fiecare silabã are o justificareîn acest sens; în schimb, la ceimai mulþi dintre urmaºii lui de aziavem de-a face mai mult cu unnihilism de eprubetã. (Reminis-cenþe bacoviene gãsim ºi în Ele-fantul..., vezi p. 32) O „vinã” o fiavând ºi Cioran, care a filtrat sti-listic neantul atât de mult, încâtaproape cã l-a fãcut execrabil!

Dacã a trebuit sã avem ºi noi gon-gorism, apoi acela musai sã fieunul al ordurii, al conjecturii ne-gre. Tematica în sine nu este, evi-dent, rejectabilã, dar „alinierea”cuminte la o obsesie esteticã, fieea ºi colectivã, nu poate decât sãîmprãºtie mulþi spori sceptici: veiciti cu o atenþie sporitã – mult din-coace de hedonismul pliabil, înmomentele lui de graþie, pe poe-mul excepþional, cu condiþia sim-plã a existenþei lui – produsele deserie. (Eºti obligat, altfel spus, sãcazi din „reveria” hermeneuticã învigilenþa strict criticã, aceea pecare azi o vedem ºi nu e.) Atuncicând îºi refuzã, din precauþie saumimetism de vreun fel, orgoliulautoafirmãrii, cuvintele poemului,oricât de mult s-ar rostogoli, sereduc singure la tãcere.

Poezia lui Constantin Iftimeeste îmbibatã ºi de referinþe lite-rare: personaje, autori, multDostoievski. E o soluþie, aici,poate nu de avarie (vezi ºi primulcitat din cronicã), dar care încear-cã sã gãseascã ºi în altã parte ne-cesarele confirmãri ale spiraleideceptive. Uneori, trimiterile is-torico-literare sunt translatate înforme alegoric-politice: „Corbiinegri ai simbolismului absurd ºipervers/ Au ajuns la Belgrad./ Aufost la Cairo, la Bagdad,/ Undecapetele lor albite de soarele to-rid, de timp, uzate de vânt ºi deploi,/ Sfârtecã adânc,/ Mãrunþescfulgerãtor bolovanii cu credinþegrosolane,/ Îi aruncã în aer.” (Cor-bii negri ai simbolismului neno-rocit ºi bãtrân degeaba vin,

p. 55) Este activatã/rememoratão teroare difuzã, întrucâtva justi-ficatã (cf. CNN), a unei fiinþe careadulmecã apropierea monstrului.În aceastã percepþie finã, jungia-nã, a „inaudibilului” geopolitic,în intuiþia transistoricã, s-o nu-mim aºa, ar putea sta factorul dediferenþiere a lui Constantin Ifti-me. Îl salveazã, întrucâtva, auto-ironia spontanã: „N-o mai scoþila capãt cu ideea marii frumuseþia lumii tale.” (p. 61) sau: „La cebun comentariul ãsta?” (p. 63)Apar, în plus, teste privitoare laresursele ironiei, dar acestea dinurmã (de ex: 4. (O, mãruntã per-fecþiune a snobismului postmo-dern), pp. 48-49) sunt foarte limi-tate. Dacã ar fi fost mai bogate,poemele ar fi fost seduse de un

model mult maiperformant.

Normal cã ºimediul rural esteatins de aceeaºimaladie a neputin-þei: „Satul cu nimbsocial, murdar,apare într-o sinte-zã nouã,/ Lunarã,cu neon,/ Cu luciripravoslavnice./Aici e þara bisericiicare creºte mereudin pãmânt,/ În îm-pãraþia de rãsãrit adimineþii mele./Curþi înconjuratede oþel plesnit lafel./ De fabrici, go-lite de putere./ Culucruri uzate de lu-

mina, pînã-n miez,/ Cu esenþe caun cui strâmb,/ Ruginit./ Nu vãd,þipã./ Greierii nu se mai suportãîn iarba lemnoasã. [Vers foartereuºit, postblagian ºi postpoun-dian, deopotrivã, n. m., IB]/ Toa-tã noaptea nebuna zgâlþâie tul-pini ghimpoase în grãdini.” (Sa-tul cu nimb social, p. 82) Un „te-zism” al angoasei (pe care o vezide la o poºtã cã e „zgâlþâitã” con-stant, pentru a fi menþinutã câtmai vie) pare structural volumu-lui de faþã.

Constantin Iftime nu este lip-sit de talent: îi lipseºte însã aceaconvingere adâncã, „dostoiev-skianã”, implacabilã (nu autoin-dusã: din asta are suficientã ºi ebine, fiind nevoie ºi de ea!), pri-vitoare chiar la rostul poeziei.

nnnnn MARIA DINU

În 2013, pe lângã reedita-rea volumului Lucian Bla-ga. Tensiunea esenþialã

(Editura Aius, Craiova), GeorgePopescu reunea sub titlul Dero-gãri critice. Prospecte disocia-tive în literatura românã (Edi-tura Niculescu, Bucureºti) o se-rie de cronici apãrute în diversepublicaþii literare. Deºi alcãtuitedin texte diferite ca tematicã, celecinci secþiuni ale lucrãrii (O scor-monire prin garderoba moder-nitãþii, Aporii sfidãtoare, (Re)-Lecturi evaluatoare, Prospec-tãri disociative, Alte lecturi eva-luatoare), au, totuºi, o unitate in-trinsecã prin provocarea pe careo lanseazã primul articol – pe caream putea sã-l numim programa-tic – despre rolul ºi metamorfo-zele inevitabile ale actului lectu-rii într-o societate asaltatã denoile mijloace informaþionale.Aºadar, volumul poate fi citit dinprisma urmãtoarei reflecþii a luiGeorge Popescu expuse în textulDe la panaceu la (o) alternati-vã maieuticã: „ªi atunci care-icondiþia, starea, destinul lecturii?Cãci de citit se citeºte mai mult

farmecul relecturii evaluatoaredecât în oricare etapã a vieþiinoastre pe Terra. Întrebarea ce seciteºte ºi cum se mai citeºte aziºi, mai ales, mâine, iatã provoca-rea majorã.” De altfel, aceasta nueste singura invitaþie la medita-þie despre literaturã ºi actul cri-tic, cãci volumul evidenþiazã oserie de aspecte problematice cucare se confruntã criticul în ge-neral (modul de înþelegere aconºtiinþei teoretice, poezia dedupã 2000 ca nou tip de discurssau nouã literaturã etc.).

O bunã cunoaºtere a literatu-rii ºi criticii italiene, dar ºi euro-pene, îi permit autorului sã sedeplaseze cu lejeritate dintr-unspaþiu cultural în altul ºi sã punc-teze similitudini sau tendinþe sin-cronice inedite. Rezultatul esteun dialog continuu între climatulliterar românesc ºi cel din afarã.De exemplu, în articolul Perspec-tivã hermeneuticã sau nimic careaduce în discuþie contribuþiileteoretice ale intelectualilor noºtri,încadrabile ipotetic marilor de-mersuri ale unor întemeietori desisteme (Barthes, Derrida, Eco,Jauss etc.), George Popescu ob-servã cã Benedetto Croce, dincauza unor reticenþe receptive(neînþelegerea noutãþii poeziei luiPascoli, a futurismului italian sauomologarea târzie a lui Leopardi),nu era prea departe de Iorga al

nostru. Imaginea intelectualuluiitalian o regãsim expusã detaliatºi în studiul G. Cãlinescu ºi sur-croceanismul din capitolul aldoilea, unde este reexaminatãdintr-o luminã nouã relaþia dintreacesta ºi autorul Istoriei litera-turii române. Acordând atenþieºi posteritãþii critice croceene înmediul intelectual italian, GeorgePopescu observã cã la noi, „înmomentul în care exegeza abuzanepermis de aceastã catalogare,în Italia, a fi fost considerat uncrocean devenise aproape o «in-sultã»”. Din aceastã cauzã, Geor-ge Popescu pune accentul pediferenþele, inclusiv temperamen-tale, dintre cei doi, decât pe ase-mãnãrile deja supralicitate. Sedusde imaginea de formator de opi-nie literarã a lui Croce cu un rolmetodologic similar celui avut deT. Maiorescu în cultura românã,G. Cãlinescu recupera valorileautentice ale literaturii naþionalepe criteriul strict crocean, numaicã modalitatea de raportare la pro-priii contemporani era distinctã.

Tot din capitolul al doilea Apo-rii sfidãtoare, reþinem ºi câtevaînsemnãri în urma relecturii ope-rei unor critici postbelici precumNicolae Balotã sau Romul Mun-teanu. Dacã în cazul fostului cer-chist, George Popescu observãvaliditatea unor judecãþi critice ºi

valenþe trecute cu vederea la vre-mea când îi apãreau studiile, laRomul Munteanu identificã efor-tul de suplinire a unor lacune lanivelul informaþiei literare prinlucrãri enciclopediste, realizatede colective de cercetãtori, caremai degrabã treceau în revistãdecât sã aprofundeze unele di-recþii din critica europeanã. O altãcarte din categoria operelor reci-tite care continuã sã suscite in-teresul este Postmodernismulromânesc al lui Mircea Cãrtãres-cu. Lucrarea îi pare autorului maidegrabã reflexul unui proiect(prin lãrgirea surselor ºi recupe-rarea unor scriitori), decât un tra-tat în sensul mai vechi al terme-nului. Influenþat de Gianni Vatti-mo, Cãrtãrescu utilizeazã concep-tele de „slab” ºi „slãbit” (debole)opuse lui forte în efortul depãºi-rii câtorva dintre aporiile postmo-dernismului românesc, însã, înopinia lui George Popescu, scrii-torul cade pe alocuri în pãcatulconsiderãrii unor „abateri” mo-derniste drept „antimoderne” ºi,prin urmare, postmoderne, când,de fapt, þineau de opþiunea indi-vidualã a unor scriitori.

Regãsim în cartea lui GeorgePopescu ºi pagini despre scrii-tori români din generaþii diferite,unii dintre ei aparþinând peisaju-lui craiovean (Ion Munteanu,

Nicolae Coande, Mihai Firicã,Mihai Ene). Câteva dintre croni-cile incluse în capitolul final Altelecturi evaluatoare trãdeazã fa-miliaritate cu textele unor poeþi,probabil preferinþe de lecturã aiautorului (Ioan S. Pop, VasileBaghiu, Nicolae Coande suntnumai câteva exemple), a cãrorevoluþie a fost urmãritã în timp,iar volumele recenzate înscriseîntr-o perspectivã amplã a deve-nirii actului poetic. În orice caz,George Popescu se dovedeºte,înainte de toate, un cititor atentla mai tot ce se scrie ºi s-a scrisimportant la noi ºi care, chiardacã ne dã indicii ºi ne lasã sãtragem singuri concluziile desprecondiþia, starea ºi destinul lectu-rii, el însuºi ºtie ce sã citeascã,cum sã citeascã ºi mai ale ce sãscrie despre producþia literarã ºicriticã de la noi ºi din afarã.

nnnnn ION BUZERA

Pound, în surdinã


Shakespearepentru toþi

Lui Emil Boroghinã

Ne-aduni din nou de-aici ºi dedeparte,Craiova-i scena mândrã,-ntinsã-anumeCelui din Stratford, astru fãrãmoarte,ªi pentru ce-a ajunssã-nsemne-n lume.E-o trupã de actori cãlãtorind,Cu faima teatrul vi-l incendiazã;Shakespearologi, activi ºispectatori,Replici preiau, cu criticiconverseazã.ªi, când vorbeºti, vãd poezia cumTe-aprinde-n vremea asta agitatã;Surâzi ºi luminezi –Shakespeare, acum,Pe scena ta-i minunea-ntruchipatã.Iubite-Emil, te-aplaudãm mai tareLa douãzeci de ani de sãrbãtoare.

Traducerea:Violeta Popa

nnnnn PAULEDMONSON

N.M.: Stimate domnule EmilBoroghinã, cea de a IX-a ediþies-a încheiat. Debutând la Cra-iova, în 1994, din iniþiativadumneavoastrã, în organizareaFundaþiei Shakespeare, al cã-rui fondator sunteþi, ºi a Teatru-lui Naþional Craiova, acest eve-niment cultural s-a impus peparcursul celor 20 de ani deexistenþã ca un adevãrat brandinternaþional al Craiovei post-decembriste, reafirmând poten-þialul creator al acestor locuri.Acum, când luminile scenei s-austins ºi frenezia eforturilor deorganizare se topeºte în succe-siunea unor imagini de reuºiteºi, poate, de nemulþumiri, cumevaluaþi aceastã ediþie desfãºu-ratã între 23 aprilie ºi 4 mai2014? Faþã de celelalte ediþii,dar ºi faþã de ceea ce v-aþi pro-pus în acest proiect.

E.B.: Domnule Nicolae Mari-nescu, pot spune cã sunteþi unuldintre acei care cunosc foartebine cum s-a nãscut ºi cum s-aimpus acest Festival. Cred cã nuexagerez cu nimic dacã reafirm cãFestivalul Shakespeare de la Cra-iova, al cãrui debut în 1994 a fostunul surprinzãtor pentru o mareparte a lumii teatrale româneºti ºichiar internaþionale, pus însã într-o legãturã fireascã cu momentulde graþie ºi excelenþã artisticã pecare îl parcurgea colectivul artis-tic al Naþionalului craiovean, ca-talogat atunci drept „noua super-putere a teatrului românesc”, acunoscut o creºtere în valoare dela o ediþie la alta.

Aceastã performanþã este cuatât mai demnã de lãudat, cu câts-a pornit, aºa cum spuneam, dela o ºtachetã foarte ridicatã. Con-

FESTIVALUL INTERNAÞIONAL SHAKESPEARE, EDIÞIA A IX-A, CRAIOVA – 2014

„Shakespeare al tuturor”interviu cu actorul Emil Boroghinã, director fondator al Festivalului Shakespeare

sider cã locul Festivalului Shake-speare de la Craiova în peisajulteatral românesc ºi european,dobândit greu, a devenit (ºi mai)vizibil, odatã cu ediþia din anul2006, început cu care Festivalula fost organizat din doi în doi ani,în loc de o datã la trei ani, extin-zându-se ºi în Bucureºti, capita-la României ºi, obiectiv extrem deimportant, organizatorii înscriindfiecare ediþie sub un anume ge-neric, propunând de fiecare datão altã temã în cadrul marii temecare era teatrul shakespearian.

Dar pentru a rãspunde între-bãrii dumneavoastrã, chiar dacãau existat momente de cumpãnãpentru noi, generate de perspec-tiva imposibilitãþii de a obþine ofinanþare pe mãsura dimensiuniiproiectului, cred cã acum, cândtragem linie ºi încercãm un bilanþ,putem spune cã aceastã ediþie s-a ridicat la înãlþimea dorinþelor ºiaºteptãrilor noastre ºi a încrede-rii ce ni s-a acordat în cele dinurmã pe plan local. Aºa cum ammai spus-o ºi cu alte ocazii, nuºtim câte mari festivaluri ale lumiiau reuºit sã reuneascã pe acelaºiafiº pe parcursul a zece-douãs-prezece zile atâtea mari specta-cole realizate de teatre ºi compa-nii dintre cele mai importante,purtând semnãturile unor creatoriîn marea lor majoritate de largãrecunoaºtere internaþionalã, pre-cum reuºeºte Festivalul Interna-þional Shakespeare din România.

Încercând o rememorare aacestora, gândiþi-vã cã în acestan în Festival s-au putut viziona

spectacole precum „Mult zgomotpentru nimic” de la celebrul Tea-tru Globe din Londra, excelentul„Cum vã place” de la Teatrul Na-þional din Budapesta, în direcþiade scenã a lui Silviu Purcãrete,„Richard III” de la Teatrul Naþio-nal al Chinei din Beijing ºi cel dela A M Production ºi MarketTheatre din Cape Town din Afri-ca de Sud, „Mãsurã pentru mã-surã” de la teatrul Vakhtangovdin Moscova, în regia lui YuriButusov, „Comedia erorilor” ºi„Visul unei nopþi de varã” de laCompania britanicã Propeller,ambele în regia lui Eduard Hall,„Miranda” de la Teatrul Munici-pal din Vilnius, pus în scenã deOskaras Korsunovas, ca sã nu-mim doar câteva, ca sã nu maivorbim de reprezentaþia cu piesa„Ce pãcat cã-i târfã” de JohnFord, oferitã craiovenilor ºi invi-taþilor de faimoasa companie„Cheek by Jowl” din Marea Bri-tanie, condusã de Declan Don-nellan ºi Nick Ormerod, prezen-tatã în cadrul programului „Con-temporanii lui Shakespeare”.

Dacã judecãm dupã comenta-riile apãrute pânã în acest mo-ment în presa culturalã româneas-cã (fiind în aºteptarea ºi a comen-tariilor ce urmeazã sã aparã în pre-sa strãinã), sau dupã aprecierilecuprinse în corespondenþa primi-tã de la oaspeþii noºtri din strãi-nãtate, extrem de elogioase, pu-tem declara cã eforturile noastreºi ale celor care cred în acest pro-iect ºi l-au sprijinit, s-au dovedita fi pe deplin meritate.

N.M.: Un eveniment artisticde anvergura Festivalului Inter-naþional Shakespeare implicã,dincolo de o vocaþie manageria-lã pe mãsurã, adicã excepþiona-lã, un suport moral ºi material,financiar ºi internaþional capa-bil sã susþinã proiectul genericºi sã-l transforme într-o realita-te capabilã sã îmbogãþeascãzestrea noastrã de umanitate.Cum aþi sintetiza experienþadobânditã timp de douã dece-nii în producerea ºi susþinereaunui eveniment artistic interna-þional fãrã resurse financiareproprii ºi într-un mediu mai de-grabã ostil decât stimulatorpentru viaþa spiritualã, în gene-ral, artisticã, în particular, pecare un potenþial discipol arputea-o valorifica spre a ducemai departe proiectul?

E.B.: În cei 20 de ani de exis-tenþã a Festivalului Shakespea-re, dumneavoastrã aþi avut o se-rie de responsabilitãþi de primplan la nivelul judeþului nostru,responsabilitãþi de ordin politicºi administrativ. Spre lauda dum-neavoastrã, v-aþi numãrat printrecei, poate puþini la numãr, careau susþinut permanent organiza-rea Festivalului. Spun aceasta ºipentru a vã mulþumi acum, dar ºipentru a aminti cã vorbiþi în cu-noºtinþã de cauzã, cã aþi fost ºisunteþi la curent cu toate strãda-niile noastre de a convinge pe ceiîn drept de importanþa desfãºu-rãrii la Craiova a acestei manifes-tãri culturale devenitã una emble-maticã, ca ºi de necesitatea acor-dãrii acelui suport financiar fãrãde care, orice proiect, oricât destrãlucit ar fi conceput, nu poateprinde viaþã. Dumneavoastrã ºtiþitratamentul la care eram supuºi,obligaþi sã stãm aproape în per-manenþã cu mâna întinsã, cã pri-meam de fiecare datã mult maipuþin decât aveam nevoie ºi de-cât ar fi trebuit. Nu ºtiþi însã câtde dezamãgitor este sã gândeºtio anumitã construcþie, din careapoi sã fii nevoit sã retezi, sã în-cerci sã faci în aºa fel încât edifi-ciul sã rãmânã într-un echilibrucare sã fie cât mai aproape de unulperfect. Cel puþin în acest mo-ment se pare cã starea de perpe-tuã incertitudine va deveni dedomeniul trecutului. Am o foartemare încredere în faptul cã doam-na Lia Olguþa Vasilescu, care s-aimplicat total în realizarea acesteiediþii, va sprijini Festivalul Inter-naþional Shakespeare atâta vre-me cât va fi primar al Craiovei.

ªi pentru cã am amintit dedoamna Lia Olguþa Vasilescu, curiscul de a mã repeta, spun încã odatã cã fãrã sprijinul Domniei Saleºi al Consiliului Local Municipal,Festivalul din acest an nu ar fiavut loc. Odatã întreruptã ritmi-citatea lui, acesta putea sã dis-parã, ceea ce ar fi fost o mare ºiireparabilã pierdere.

N.M.: Dupã cele nouã ediþii cuincontestabilã recunoaºteremondialã ale Festivalului Inter-naþional Shakespeare, în douãdecenii, la Craiova, nu la Lon-dra, New York sau Toronto, pro-puneþi deja pentru 2016, când seîmplinesc 400 de ani de la moar-tea marelui Will, tema celei de aX-a ediþii: „Shakespeare pentrueternitate”. Ce semnificaþie are,

Douãzeci de ani de Festival „Shakespeare”. Directorul sãu,Emil Boroghinã, are cu ce se lãuda. A fãcut, poate, cea maiimpunãtoare construcþie din teatrul românesc. A început

ca director la Teatrul Naþional din Craiova când, mai cu seamã dato-ritã parteneriatului cu regizorul sãu iubit, Silviu Purcãrete, a purtatteatrul românesc pe unde nici gândul n-a gândit. Cele mai importantefestivaluri din lume au fost onorate sã aducã în faþa publicului lorspectacolele Naþionalului din Craiova. Emil Boroghinã, care nu ºi-apierdut niciodatã modestia, ar trebui omagiat ºi rãs-omagiat. Sunt rariasemenea constructori în spaþiul românesc, indiferent de domeniu.

ªi efortul lui nu s-a oprit aici. A avut o viziune, Festivalul Interna-þional „Shakespeare”, a crezut în ea ºi continuã cu aceeaºi forþã ca laînceput. Nu a obosit, nu s-a plictisit, nu s-a sleit, nu s-a lãsat dez-gustat de limitele pe care le impune realitatea româneascã. Va rãmâneun model pentru toþi cei ce vor sã punã piatrã peste piatrã, în oricedomeniu, în orizontul cultural românesc. Cu pãrul alb de când îl ºtiu,vorbeºte cu aceeaºi pasiune despre cum va evolua festivalul. Repre-zintã ecuaþia de succes a constructorilor din toate timpurile: viziune,efort, forþã, modestie ºi entuziasm. Plus respect pentru valoare. Afãcut parteneriate, a fãcut proiecte ºi, sã nu ne ascundem dupã de-get, a fãcut rost de bani. ªi-a vãzut de drum. Timp de douãzeci de ania adus în faþa publicului românesc spectacole ºi creatori despre careauziserãm doar din cãrþi: Robert Wilson (care acum pregãteºte unspectacol la Craiova), Ostermeier, Declan Donnellan, Wooster Group,Nekrosius, Korsunovas. ªi lista ar putea continua mult ºi bine.

nnnnn Cristina Rusiecki„Despre constructori – Festivalul Internaþional Shakespeare”,

Revista „Cultura”, 15 mai 2014

Cultura spectacolului

despre constructori –Festivalul Internaþional„Shakespeare”


Irina Ionescu: AlexandruBoureanu, director artistic alTeatrului Naþional „Marin So-rescu“ din Craiova ºi conf. univ.dr. la Universitatea din Craio-va, sunteþi cel care susþine, dupão îndelungatã activitate de cer-cetare teatralã ºi creaþie artis-ticã, cursurile de managementcultural/teatral în mediul uni-versitar craiovean. În cadrulcãrui departament funcþionea-zã ele?

Alexandru Boureanu: În ca-drul Departamentului de Arte,Facultatea de Litere, Specializa-rea: Artele spectacolului (Acto-rie). Studenþii actori din anul IIse întâlnesc cu managementul camaterie complementarã, adapta-tã la specificul teatral. În anul IIIexistã încã o materie, intitulatã„Managementul creaþiei“. Deasemenea, la programul de studiide Master – Arta actorului existãposibilitatea unui curs opþionalintitulat „Managementul proiec-tului artistic“.

I. I.: În ce an s-au nãscut aces-te cursuri? Cum a pornit acestdemers?

A.B.: Cursurile de manage-ment au fost introduse în pregã-tirea studenþilor în anul 2006 –odatã cu introducerea reformeiBologna. Am predat acest cursîncã de la început, având în ve-dere faptul cã preocupãrile meleîn acest domeniu datau încã dinanul 1999, când eram student laUNATC-Bucureºti, la Masterulcentrat pe „Teoria ºi estetica tea-trului“, unde doamna prof. univ.dr. Mihaela Tonitza-Iordache mi-a coordonat disertaþia în direcþiamanagementului teatral, urmândca începând din anul 2001 sã fiuadmis la ASE Bucureºti cu o tezãîn domeniul managementului te-atrului independent. Evident cãeste vorba de un pionierat înacest domeniu, iar ca specialistam considerat cã studenþii actoritrebuie sã aibã aceste noþiunipentru a putea profesa în Româ-nia europeanã, dar ºi în situaþiaîn care teatrele bugetare suntcvasi-închise din punct de vede-

Alexandru Boureanu: „studenþiiactori trebuie sã aibã aceste noþiunipentru a putea profesa în România

europeanã“re al angajabilitãþii.

I. I.: Ce competenþe specificeformaþi? Ce obiective de referin-þã urmãriþi?

A.B.: Vã spuneam de începe-rea unui drum anevoios – docu-mentarea pentru doctoratul înmanagement... Nu existau în acelmoment studii ºi materiale biblio-grafice româneºti în aceastã spe-cilitate... Nimeni nu publicase ni-mic. Atunci am fost nevoit sã îmicaut un alt loc de studiu pentru aputea duce la bun sfârºit cerce-tarea doctoralã. Astfel, am finali-zat ºi un Master intitulat „Ingi-neria schimburilor interculturale“la Univeritatea Sorbona din Pa-ris, în 2006, ocazie cu care amgãsit numeroase referinþe ºi do-cumete de specialitate. V-am po-vestit aceste lucruri pentru cãacolo am descoperit cã evoluþiasocietãþilor, a gusturilor ºi a pu-blicurilor este atât de rapidã încontemporaneitate, încât conþi-nuturile programelor de studii demanagement se schimbã anual ºise actualizeazã în funcþie de evo-luþia societãþii, a legislaþiei, decia ceea ce numim piaþa culturalã.Teoria managementului generalrãmâne, în linii mari, aceeaºi, culimbajul sãu specific ºi principiiºtiinþifice. Menþionez astfel, caobiective de referinþã, numai Fa-miliarizarea cu conceptele ºi cuterminologia managementuluigeneral, precum ºi Înþelegereasistemului cultural din România.

I. I.: Ce conþine programa destudii?

A.B.: Teorii ºi principii de ma-nagement general, teorii ºi prin-cipii de management cultural,metode ºi tehnici de stimulare acreativitãþii manageriale, teoriidespre echipa managerialã, de-spre creaþia ºi interpretarea acto-riceascã, vocaþia artistului – pen-tru a menþiona doar câteva din-tre temele abordate la curs. Lu-crãrile practice constau în refera-te, studii de caz, analize, eseuri,simulãri. Pentru cursul de laMaster realizãm, în mod special,simulãri de scriere de proiecte peaplicaþii ale unor organisme spe-

cifice precum AFCN, Programuleuropean Cultura º.a. Manage-mentul teatrului independent ºimanagementul de proiecte cultu-rale constituie interesul ºi þintastudentului actor. Cei care suntdornici sã afle mai multe în do-meniul managementului cultural/teatral pot urma Mastere desti-nate acestui subiect.

I. I.: Invitaþi ºi alþi experþi ro-mâni sau internaþionali pentruprelegeri (studii de caz) despreinstituþiile/organizaþiile/pro-iectele pe care le conduc?

A.B.: Nu... situaþia finaciarã adepartamentului nu permite pro-fesori invitaþi, dar practica laaceastã materie le oferã studen-

în viziunea dumneavoastrã,aceastã opþiune ºi ce ne puteþiîmpãrtãºi din noutãþile pe careaceastã ediþie, aº zice jubiliarã,le va propune atât oamenilor deteatru cât ºi publicului devenitde acum fidel festivalului?

E.B.: Deºi gândim la progra-mul ediþiei din anul 2016, cea de aX-a, care am dori sã fie „cea maibunã ºi valoroasã” din toate celede pânã acum, nu putem încãvorbi despre „noutãþile pe careaceastã ediþie le va propune.”Doresc doar sã spun cã este po-sibil ca ea sã fie deschisã cu spec-tacolul „Hamlet” al legendaruluiregizor japonez Yukio Ninagawa,un creator pe care îl curtãm ºi in-vitãm la Craiova încã din anul2007. Întrucât Paºtele ortodox vafi în 2016 în ziua de 1 mai, Festi-valul este programat în perioada14 – 23 aprilie, în ultima zi împli-nindu-se, aºa cum aminteaþi ºidumneavoastrã, 400 de ani de lamoartea celui mai mare dramaturgal lumii din toate timpurile, patro-nul spiritual al Festivalului nos-tru, William Shakespeare.

N.M.: Convins cã 2016 va în-cununa efortul de realizare al ex-cepþionalului proiect culturalcare este Festivalul Internaþio-nal Shakespeare, v-aº ruga sãformulaþi principalele dezidera-te pentru ca energia creatoare aorganizatorilor sã fie valorifica-tã în calitatea actului artistic,cultural ºi sã nu se iroseascã înpreocupãrile administrative.

E.B.: Se va cãuta sã fie invita-te în continuare în România celemai valoroase spectacole shake-speariene, realizate de creatoridintre cei mai cunoscuþi ºi apre-ciaþi în întreaga lume.

Vom acorda o atenþie deose-bitã desfãºurãrii sesiunilor ºtiin-þifice de comunicãri, organizatetradiþional în colaborare cu Aso-ciaþia Internaþionalã a Criticilor deTeatru ºi Asociaþia Europeanã deCercetare Shakespeare, dar ºiAtelierelor Teatrale Studenþeºtide Arta Actorului, Regie, Sceno-grafie ºi Teatrologie.

Va fi editatã monografia album„Festivalul Internaþional Shake-speare – 1994-2014”, o istorie atuturor ediþiilor de pânã acum,douã volume cu cele mai impor-tante comunicãri din cadrul Sesi-unilor de shakespeareologie ºiConferinþelor InternaþionaleShakespeare, coordonate de pro-fesorii George Banu ºi MichaelDobson ºi un set de DVD-uri cuimagini din spectacolele ºi eve-nimentele ce au avut loc în pe-rioada 1994-2014 la Craiova.

Intenþionãm organizarea cusprijinul Institutului Internaþio-nal Shakespeare de la Stratford-upon-Avon a unei expoziþii depostere dedicatã vieþii ºi opereilui Shakespeare, precum ºi a uneiexpoziþii de carte.

Acestea ºi toate celelalte vorfi puse sub semnul candidaturiiCraiovei la obþinerea calitãþii deCapitalã Culturalã a Europei înanul 2021, cu speranþa cã Festi-valul Internaþional Shakespeareîºi poate aduce o binemeritatãcontribuþie la obþinerea acesteiînalte investituri.

A consemnat,Nicolae Marinescu

þilor întâlniri cu manageri profe-sioniºti, de la care au multe deînvãþat.

I. I.: Ce exemple/studii de cazfolosiþi ca material didactic?

A.B.: Modele existente pe pia-þa culturalã din România... Exem-plele internaþionale servesc doarla capitolul „culturã generalã“ despecialitate... Þin sã subliniez aicicã liniile teoretice sunt cele maisigure soluþii într-un proces di-dactic, urmate de o practicã apli-cativã... chiar dacã aceasta estela stadiul de exerciþiu.

I. I.: Aþi tipãrit pentru uzulstudenþilor ºi un curs?

A.B.: Da. Am trei lucãri înacest domeniu: Repere în Mana-gementul teatrului independent(Ed. Sitech, Craiova 2010); Studiiprivind statutul artistului (Ed.Universitaria, Craiova 2012); Ba-zele Managementului în compa-nia de teatru: Strategii ºi tehnicipentru producþia teatralã (Ed.Universitaria, Craiova 2012).

I. I.: Ce alte repere bibliogra-fice majore indicaþi studenþilor?

A.B.: Bibliografia cursuluieste generoasã (ca ºi natura sainter ºi trans-discipinarã)... Voinumi doar câteva titluri: Corbea-nu, Aura – Managementul pro-iectului cultural (Ed. MCC, Bu-cureºti, 2005); Dragiæeviæ Šešiæ,Milena – Cultura – management,mediere, marketing (Fundaþia In-terart TRIADE, Timiºoara, 2002)sau Zecheru, Vasile – Manage-ment în culturã (Ed. Litera Inter-naþional, Bucureºti, 2002).

Foto: Bogdan Drãgan


nnnnn SILVIU GONGONEA

George Neagoe, Asul de picã:ªtefan Aug. Doinaº, Ed. CarteaRomâneascã, Bucureºti, 2013.

Tânãrul cercetãtor Geor-ge Neagoe (n. 1986)debuteazã cu un stu-

diu spectaculos la finalul cãruiate încearcã o impresie de mun-dus perversus greu de alungat.Este vorba despre Asul de picã:ªtefan Aug. Doinaº, în care suntanalizate cu rigurozitate metodi-cã legãturile primejdioase pe carele-a avut cu regimul politic auto-rul Mistreþului cu colþi de ar-gint. Mulþi ar fi tentaþi sã îl situ-eze în zona discursului revan-ºard, ceea ce este de-a dreptulnejust. Ne este atrasã în nenu-mãrate rânduri atenþia cã dateledin dosarele C.N.S.A.S. nu tre-buie absolutizate ºi cã problemaprincipialã nu constã în anate-mizarea celor deconspiraþi.

Cu toate acestea, lecþia este-ticã a „personajului“ Doinaº per-ceput ca poeta artifex rãmâne înpicioare, numai cã imixtiuneapoliticului este de acum o varia-bilã de care va trebui sã se þinãcu mai multã precauþie seama.Într-o abordare etico-esteticã,biografia nu mai este de multtimp un simplu element de recu-zitã în istoria literarã ºi cere, cumreclamã autorul, revizuiri asidue:„Monografiile despre scriitoriipostbelici nu se mai pot raportaexlusiv la vechile coordonate

ªtefan Aug. Doinaº, între homoaestheticus ºi homo politicus?

lansoniene: viaþa ºi opera. Niciuna, nici cealaltã nu reprezintã ounitate. Frontierele sunt laxe,controversate, debile. Amiciþiileºi ciocnirile cu Puterea au cioplitversiuni distincte. Categoriileantagonice nu mai funcþioneazãdupã criteriile absolute. Oportu-nul tinde sã înlocuiascã binele.Oportunismul, rãul.“ (p. 302). Unadintre aceste „versiuni“ încearcãsã surprindã ºi George Neagoe,versiunea unui Doinaº aflat lacheremul politicului dar care ul-terior, pare-se, a putut sã (se) fal-sifice astfel încât sã câºtige în-crederea tuturor. Sã-i fi fost într-atât viciatã conºtiinþa sau ºi-aadormit el, în egalã mãsurã, prã-dãtorul ºi prada pentru a câºtigarãgazul pentru a-ºi scrie Opera?

George Neagoe trebuie lãudatpentru curajul ºi munca de a punecap la cap datele unui „caz“ – nuîn sensul obiºnuit al termenului,pentru cã ar presupune cimenta-rea imaginii sale – în lipsa cãroraharta culturalã din a doua jumã-tate a secolului trecut ar fi incom-pletã. Cu tenacitate detectivistã,autorul pãtrunde în reþeaua dedate oferite de arhivele C.N.S.A.S.pentru a reda profilul cât mai claral autorului Vânãtorii cu ºoim.De altfel, cum spune în inciptulstudiului, dosarul este un docu-ment ºi este necesar pentru avedea relaþiile cu Securitatea. Dardemonstraþia sa se bazeazã înacelaºi timp pe apelul la operã,prin demontarea abilã a scenarii-lor biografice precum ºi a unorcomplexe ale personalitãþii scrii-torului. Monografia sa este unexerciþiu de arheologie cultural-ideologicã din care se pot extra-ge mai multe sintagme cu rol ca-

talizator în conºtiinþa inflamatã aultimelor decenii. „Refuzul adu-cerii-aminte“, spre exemplu, con-þine în sine numai o parte din ceeace ar însemna salubritatea mora-lã. Din lecturile încruciºate, scrii-torul iese drept „un tip convul-siv, umoral, arþãgos, invidios,nemulþumit de propriul statut.“(p. 21). Nu puþine ºi mici i-ar fi fostastfel ambiþiile, dar nu ne putemsluji de acestea pentru a demon-stra implicaþiile politice, cum nune putem folosi de cele din urmãpentru a stabili circumstanþeleatenuante. Un rãspuns univoc nuse poate da, numai cã se pot sta-bili piste fertile de lecturã.

Analiza propriu-zisã începe încel de-al doilea capitol, înaintân-du-se pe firul cronologic al bio-grafiei literare într-o spiralã her-meneuticã ºi urmãrindu-se felulcum personalitatea poetului a in-fluenþat judecãþile de valoare asu-pra operei sale, modelele cultu-rale urmate ºi depãºite, atmosfe-

ra de grup din cadrul Cercului li-terar de la Sibiu, precum ºi legã-turile cu diverºi oameni de cultu-rã ai vremii. Este vorba de perioa-da 1939-1947, încheiatã cu rata-rea debutului cu Alfabetul poe-tic ºi continuatã cu „exilul interi-or“ (1948-1957), cãruia îi este re-zervat spaþiul din cel de-al treileacapitol, episodul Ion Motoarcã,atunci când publicã poeme defacturã realist-socialistã sub sem-nãtura acestui prieten, fiinddemn de o farsã modernã.

Datele problemei se schimbãodatã cu reþinerea poetului, pe 4februarie 1957, pentru omisiunede denunþ. Anchetele prelimina-re, procesul ºi anii care au urmateliberãrii din închisoare lasã locde incertitudini. Judecata moralãtrebuie fãcutã cu altã mãsurã iarschimbul de locuri nu este posi-bil. Supranumele de ªtefan Au-gustin Ocnaº, inventat de redac-torul volumului Cartea mareelor,Elis Buºneag, vine ca un stigmatºi adânceºte rãnile sufleteºti încãnevindecate. Datele aratã cã po-etul, la un an de la eliberarea dinpuºcãrie, a semnat un angaja-ment, primeºte numele conspira-tiv Andrei Golfin ºi oferã, aºa cumnoteazã ofiþerul de Securitate,„material de valoare“, lucru sol-dat „prin arestarea elementelor(Grãmescu Haralambie ºi Ion Ne-goiþescu).“ Asemãnãtor ca sub-stanþã, episodul legat de Radio„Europa Liberã“ poate generadiscuþii aprinse în aceeaºi mãsu-rã.

Începând cu 1958, reabilitareaeste greoaie iar urmãrirea nu în-ceteazã nici dupã asigurarea uneistabilitãþi editoriale. Plecând dela esopismul specific acelor ani,

Neagoe redeschide dosarul rezis-tenþei prin culturã, constatând „ocontradicþie izbitoare între bio-grafia ºi creaþia poetului“ (p. 219).„Hermeneutica Securitãþii“, iden-tificabilã în numele delatoruluiGabriel Seranin, de o certã cultu-rã literarã, trebuie sã scoatã dinsubtext impuritãþile ideologice,un bun prilej fiind volumul din1967, Seminþia lui Laokoon, încare mocnesc parafraze ale sacri-ficiului pentru adevãr sau ale trã-dãrii, volumul fiind „cea dintâimanifestare publicã împotrivadictaturii“, iar „Retorica denun-þului înfãºurat în metafore carac-terizeazã începutul unei lungi re-zistenþe prin culturã din parteacerchistului.“ (p. 243).

Lumina argumentaþiei cade pefelul cum se produce politizarealiteraturii lui Doinaº dar ºi tribu-tul pe care-l plãteºte literatura sapoliticului. Regia amplã în orches-trarea destinului literar pare sã-lfi intrigat cel mai tare pe Neagoe.Constatarea cã biografia estedependentã de semnãtura multi-plã (Ion Motoarcã, numele con-spirative) îl face sã caute cele maimici indicii ºi îi întãreºte convin-gerea cã Doinaº este un „politi-cian al literaturii“ ºi „cã scrisullui a fost influenþat de constrân-gerile contextului istoric.“ (p.309). Asul de picã este o carte înforþã, convingãtoare, care nu aoferit tocmai ceea ce ar fi aºtep-tat cititorul. Dacã, totuºi, cevaeste condamnat, nu slãbiciuneapoetului primeazã, ci mârºãviadiabolicã a Securitãþii. Puse lao-laltã, dau, din pãcate, dupã cumcitim printre rânduri, un rezultatdevastator.

nnnnn DANIELA MICU

Teodor Preda, Dincolo detransparenþe, Iaºi, Tipo Moldo-va, Colecþia „Opera Omnia. Poe-zie contemporanã”, 2014, 954 p.

Pentru anul 2014, TeodorPreda propune o selec-þie consistentã de poe-

me din volumele anterioare –Oasele timpului (2005), Crinulgalben (2006), Copacul firiinoastre (2007), 60 Poeme de po-pas ( 2008) ºi Exilul lãuntric(2010) – la care adaugã un numãrde poeme inedite. Rãsfãþat de cri-ticii Gheorghe Grigurcu, C. M.Popa, Ion Hirghiduº, Petre Cio-banu, Dumitru Duþã, George Po-pescu, Mircea Moisa, Ionel Buºeºi Valentin Dascãlu, poetul semanifestã interogativ faþã de di-feritele aspecte ale vieþii. Ce seaflã dicolo de transparenþe? Rã-tãcire, tristeþe, liniºte? Dorinþa de

rãtãcirile vin de dincoloafla ce este autentic ia forma uneipoezii cu un puternic aer metafi-zic: „rãtãcirile vin de dincolo/ sãverifice cine suntem/ ºi împreu-nã cu Orfeu/ se-ntorc în mitul/suferinþei// dincolo de transpa-renþe/ auzim aplauzele odihnei/suflet ºi chip/ ca frica de moarte/la care ne gândim” (p. 25).

Ce se întâmplã atunci cândvãlul cade? Pot ochii poetului sãfacã faþã? Poþi sã te cunoºti petine dacã realul îþi este inaccesi-bil? Rãspunsul acestor întrebãriformulate „împreunã cu Orfeu”nu se reveleazã cititorului, darcapul sfâºiat de menade încã maicântã. În acest volum gândireainterogativã este manifestareapoeziei antrenante propusã deTeodor Preda, ce se aflã în postu-ra jucãtorului tenace. Mutãri me-ditate de cuvinte, limbaj epuratde concret (mai ales în inedite),imagini ce „povestesc în virtuteainerþiei/ prin organele melanco-liei” formeazã „oglinda ce dublea-zã visul”. Nu este vorba, deci, deun vis în vis, ci de douã „jumãtãþide vis”, de acelaºi vis vãzut din

perspective diferite: visul ca ilu-zie sau visul ca sursã de adevãr:„trupul este spaþiul/ care ascultãde timp/ ºi-mbãtrâneºte/ ºi împre-unã facem/ sã înfloreascã/ imagi-nile de pe cãmaºa iubitelor/ dinadolescenþã// pe coapsa unei fe-mei/ a rãsãrit un sentiment bãr-bãtesc/ ce-o însoþeºte spre ste-le/ sã-i aminteascã de tot între-gul// cãlãtoria/ e jumãtate de vis/ce-i întregeºte speranþa” (p. 90).

Construcþia liricã ºi abordareamarilor teme – naºterea, iubirea,moartea – ne dezvãluie o sensi-bilitate dezarmantã a poetului. Îþipoþi imagina cã reflexivitatea savine împreunã cu mâini tremurân-de ºi un suflet frenetic, ce se aflãîn cãutarea unui echilibru interi-or. Aºa cum observa ºi MirceaMoisa, citând un vers, poezia luiTeodor Preda este „pe potriva fi-rii”, nu se înscrie în paradigmaactualã. Pare cã se aºazã medita-tivã în versuri aºteptându-ºi citi-torii pe potriva ei: sensibili, carecred în viaþa veºnicã a sufletuluisau care cautã o evadare din co-tidian ºi un prilej de meditaþie.

ec

tu

ri


nnnnn MIHAI GHIÞULESCU

Lucian Boia, Balcic. Miculparadis al României Mari, Edi-tura Humanitas, Bucureºti, 2014,190 p.

Nu pot ºi nici nu vreausã fac pe „obiectivul”,sã ascund faptul cã

sunt un (mare) admirator al luiLucian Boia. Ba chiar mã bucurcã pot sã admir nefiind (întru to-tul) de acord, ceea ce – scuzaþimodestia! – nu vãd prea des înjur. Îi apreciez, de ani buni deja,luciditatea, coerenþa ºi de-a drep-tul jurnalisticul simþ al subiectu-lui. M-am bucurat deci când amauzit cã istoricul climei, al naþio-nalismului, al lui Jules Verne ºi allui Napoleon al III-lea etc. etc.scrie despre Balcic. Ultimele treicãrþi ale lui Lucian Boia, dacãlãsãm deoparte reeditarea tezei dedoctorat, se remarcã prin nivelulridicat de subiectivitate. Atâtatimp cât nu existã pretenþia deobiectivitate, dupã mine, nu enicio problemã! Balcic mi se parede departe scrierea cea mai per-sonalã, peste volumul-interviubiografic, ºi asta cu toate cã e maipuþin eseisticã, mai de istoriedecât De ce e România altfel? ºiSfârºitul Occidentului. ªi dacã

Balcic, Boia ºi capcanele succesuluiautorul nu ar fi spus-o public, s-arfi observat uºor cã e o carte scri-sã din curiozitate ºi plãcere, dininteres pentru loc ºi pentru fabu-losul personaj Regina Maria.

E o carte frumoasã din toatepunctele de vedere. Din sursefoarte-foarte disparate ºi destulde sãrace (Arhivele Naþionale, aleMAE ºi CNSAS, presã ºi multãmemorialisticã, piesa de bazã fi-ind jurnalul inedit al Reginei),Lucian Boia picteazã Balcicul aºacum a fost ºi aºa cum a mai fostpictat de alþii. Încearcã o istorie aadevãrului, atât cât se poate, ºi alegendei. „Balcicul este Balcictocmai fiindcã peste Balcicul real,ºi transfigurându-l, s-a aºezat unBalcic imaginar”, aºa îºi încheiepovestea (p. 186). „Între cum afost pictat pânã acum ºi ceea ceeste el în realitate e o enormã di-ferenþã” (p. 133), scria ºi Tonitza,cu 80 de ani în urmã. Ce este el?Un amestec de pitoresc ºi sãrã-cie. Un paradis, dar paradisul nuavea drumuri ca lumea, nici apãcurentã, nici electricitate. Oame-nii aveau în schimb nevoie de ele.Cine erau oamenii? Localnici ºivilegiaturiºti. Cei dintâi, turco-tã-tari, bulgari ºi tot mai mulþi, darniciodatã majoritari, români. Ceidin urmã, pictori, scriitori, politi-cieni etc. Multe femei, de la Regi-na pânã la bãtrâna ei prietenã,turcoaica ªefica. Câteva realizãri,dar mai multe pasiuni, exaltãri,utopii. Chiar e o bucurie a ochiu-lui povestea asta a unui loc exo-tic, plin de personaje extravagan-te, în moduri ºi grade diferite.

Istoricul constata cã, pentrupictori, „Balcicul impune – pânãla obsesie – un subiect, dar nu ºiun stil” (p. 47). Eu constat ºi ouºoarã schimbare de stil la Lu-cian Boia. Nu ºtiu dacã e provo-catã de subiect, dar cumva seasociazã. Nu cã pânã acum ar fifost vreun exemplu de morgã aca-demicã, dar în cartea asta devinede-a dreptul popular. ªi uite aºafac trecerea...

Balcic e o carte scrisã pentruun public larg. Se vede asta dinexplicaþiile generale cu privire laanexarea Cadrilaterului, politicainterbelicã, izbucnirea rãzboiuluiº.a. N-ar fi o problemã. Nu prea eînsã scrisã ºi pentru un publicceva mai iniþiat. Una din marilecalitãþi ale cãrþilor lui Lucian Boiaera tocmai faptul cã se adresauambelor categorii. Aici, e discu-tabil. Istoricul hard poate gãsi cãstudiul este inegal ca densitate,cã, în multe locuri, are un aer im-provizat, cã nu aduce prea multãinformaþie nouã. Documentarea,dupã cum recunoaºte în repetaterânduri autorul, este, din motiveobiective, lacunarã. Însãileazã opoveste din ce are. ªtiam cã îiiese. Se mai ajutã ºi de mici ºme-cherii retorice, pasabile. Adjecti-ve ºi verbe cam tari, exclamaþii ºiinterogaþii, comentarii inutile. Euunul nu cred cã românii „s-au în-verºunat” sã anexeze Cadrilate-rul, cã infecþia Regelui Ferdinanda fost „stupidã” sau cã Principe-le Nicolae era chiar „descreierat”.Nu e nevoie sã mi se spunã „Bunvenit la Balcic, pe Coasta de Ar-

gint!”, ca într-un clip, sau ca pen-tru o banalã greºealã de tipardintr-un articol de-al lui CamilPetrescu sã se introducã o notãde un rând, încheiatã cu „bietulCamil Petrescu!”. Sunt scheme destudent care încearcã sã umplecât mai multe coli la examen. Vi separe cã sunt rãu? Nu sunt. Eu pottrece peste toate astea de dragulpoveºtii. Mulþi alþii – mai ales,sau poate numai când e vorba deLucian Boia – abia aºteaptã sãsarã ca arºi. Capitolul probabil celmai apreciat de istorici este celintitulat „Dupã sfârºit”, în care seurmãreºte, pe arhivã, soarta pro-prietãþilor româneºti de la Balcic,dupã 1940.

Îndrãznesc mai mult! Cred cãpãrþile bune ale cãrþii se datorea-zã plãcerii, curiozitãþii ºi abilitãþi-lor cercetãtorului, iar cele maipuþin bune sunt cauzate de variichestiuni de marketing editorial.Prolificitatea, spiritul critic ºi aba-terea de la istoria durã i-au maiatras lui Lucian Boia acuzaþii deoportunism editorial, scriiturã lacomandã etc. Acum mi se pare cãlucrurile au ajuns un pic prea de-parte. Pricep cã Boia trebuie sãvândã, dar nu cu orice preþ, nudacã e în joc chiar imaginea luiBoia. Balcic nu e printre cãrþilesale cele mai solide, dar a avutcea mai tare campanie de promo-vare. Tare ºi cam înºelãtoare. Lacum ºi cât s-a vorbit, ne puteamaºtepta la o nouã Istorie ºi mit...,„Germanofilii” ori Capcaneleistoriei. Nu e cazul. Plus cã for-

matul în care a apãrut e demn deo lucrare clasicã, nu de o poves-tioarã frumoasã, la prima apari-þie. Intenþia de a face dintr-un textmic (chiar dacã tras de pãr) unvolum mare (hârtie, margini, fontº.a.) e evidentã ºi jenantã.

Lucian Boia e un clasic. Do-rinþa – nu neapãrat a domniei sale– de succes la public îi poate fidãunãtoare. Existã riscul sã numai fie luat în serios, sã parã pi-lula pink, omul care scrie de toa-te ºi nimic ca lumea. Nu pot sã numã gândesc la Iorga, din care îþivine greu sã mai alegi azi câteceva, nu cã n-ar fi de ales. „Iorgaînsã le fãcea pe toate, aºa cã numai avea timp de nimic” (p. 101),spune azi Boia despre Iorga.Mi-ar pãrea rãu ca peste 50 deani cineva sã spunã ceva asemã-nãtor despre Boia.

nnnnn CÃTÃLIN GHIÞÃ altfel despre filme

Înþelepciunea este apanajulvârstnicilor,

dar inima unui copil estepurã.

Hrundi V. Bakshi, The Party

T he innocents abroad(sintagma îi aparþine luiMark Twain) este o

temã îndelung exploatatã în isto-ria culturii, atât în literaturã, câtºi în cinematografie. În esenþã,scenariul este invariabil: se ia unindivid (sau un grup) fãrã experi-enþã ºi se proiecteazã în interio-rul unei societãþi sofisticate, peale cãrei cutume el (sau ei) leignorã. Clash-ul astfel rezultatdin juxtapunerea elementuluistrãin asupra fondului bine în-chegat este generator de umorspontan ºi irezistibil. Aceastaeste ºi reþeta de succes a come-diei The Party (1968), regizatã deBlake Edwards.

Concret, un actor indian cvasi-necunoscut, Hrundi V. Bakshi(interpretat magistral de PeterSellers), ajunge sã fie distribuitîntr-un rol secundar (de gornist)într-un film regizat la Hollywood,

triumful inocenþeiprobabil pentru a conferi credi-bilitate producþiei. Când însã, dincauza nepriceperii, acesta pro-voacã un adevãrat dezastru peplatourile de filmare, regizorul îldã afarã ºi-i raporteazã, prompt,directorului de studio întregulincident. Acesta din urmã îi no-teazã la repezealã numele pe ohârtie, dându-i asigurãri neferici-tului regizor cã indianul nu se vamai putea angaja niciodatã în in-dustria filmului american. Soartaînsã le joacã tuturor o festã: nu-mele lui Bakshi fusese scrijelit peo coalã cuprinzând numele invi-taþilor la o petrecere privatã, or-ganizatã la reºedinþa somptuoa-sã a directorului de studio. Nueste dificil de prevãzut cã apoca-lipsa de pe platourile de filmarese va repeta, pe alte coordonate,

la vila magnatului din industriacinematograficã.

Sursele comicului sunt multi-ple. Existã, astfel, un comic decaracter (personaje-ºablon dinprotipendada americanã), un co-mic onomastic (personajul cen-tral, Bakshi este un exemplu eloc-vent), un comic de situaþie (caresubîntinde, practic, întreaga tex-turã a peliculei) ºi chiar un comical absurdului (vizibil mai ales încazul deznodãmântului). Totuºi,ºansa producþiei a fost aceea cãa fost turnatã în libertinii ani ’60ai secolului trecut (ºi cultura hip-pie îºi pune amprenta pe ecran):astãzi, multe dintre gaguri ar fifost suprimate din raþiuni de co-rectitudine politicã, dupã cum tra-ma însãºi (un individ de culoareplasat, desuet ºi ridicol, în mijlo-

cul unor albi afluenþi dintr-o sim-plã eroare) ar putea pãrea ofen-satoare în contextul multicultu-ralismului postmodern. Nu trebu-ie omis nici rolul semnificativ alrafinatei coloane sonore, careasigurã o alternanþã între scene-le pur hilare ºi cele confesiv-emo-þionale. Muzica este compusã deHenry Mancini, autorul nu maipuþin celebrei piese în stil jazzcare deschide seria filmelor cuPantera Roz.

Filmul a fost lãudat cu osten-taþie atât pentru libertatea exube-rantã de expresie, cât ºi pentrucaracterul sãu experimental de doidintre cei mai autorizaþi critici ailui Edwards, Peter Lehman ºiWilliam Luhr, fapt cu atât mai sur-prinzãtor, cu cât secretul întregiipelicule rezidã în spontaneinta-te, adicã în capacitatea de im-provizaþie a casting-ului, mai ales

a lui Peter Sellers (scenariul ori-ginal numãra doar puþin peste 60de pagini!). ªi probabil cã de aiciderivã ºi senzaþia distinctã denaturaleþe pe care au avut-o prac-tic toþi spectatorii care s-au de-lectat cu umorul de pe ecran.

Atât de mare a fost succesulfilmului, încât el ºi-a fãcut loc ºiîn imaginarul sobrei ºi conserva-toarei lumi politice de vârf. Sespune cã fiica lui Nehru, IndiraGandhi, pe vremea când era prim-ministru al Indiei, obiºnuia sã re-pete, în situaþii delicate, un bonmot din film: este vorba despre oreplicã sfâºietor de candidã, darusturãtor de causticã a luiBakshi. Întrebat, pe un ton supe-rior, de unul dintre americaniiafluenþi cine anume se crede, per-sonajul nu-ºi pierde cumpãtul ºirãspunde cu blândeþe tagoricã:„Noi, în India, nu credem nimic,noi ºtim cine suntem”.

carte cu zimþi


ec

tu

ri

Cititorii prozei lui CornelMihai Ungureanu potavea sentimentul cã

traverseazã odãile sufletuluiacestuia, prin uºi larg deschise.Cã sunt invitaþi sã vadã ºi sãaudã, prin ferestrele de asemenideschise, gânduri ºi stãri, emoþiiºi nedumeriri.

Cititorii teatrului aceluiaºiCornel Mihai Ungureanu potavea sentimentul cã autorul a tre-cut pe la ei. Aºa, precum maºinade la Google Maps, captând ima-gine lângã imagine, recompunândrealitatea pe un ecran. Iar cândapelaþi la pegman, omuleþul gal-ben pentru Street View, descope-riþi cum pe harta în imagini aparepropria casã. Lângã casa de alã-turi, în relaþie cu toate câte alcã-tuiesc mediul familiar.

Citind piesele din aceastã car-te* ne vedem pe noi înºine. Neauzim pe noi înºine. Cu vorberostite sau cu vorbe nerostite.

Între marile drame ale perso-najelor celebre din teatrul univer-sal, discret dar cu viaþã adevãra-tã, se þes poveºti cu noi, oamenide zi cu zi. Replicile sunt, de dataasta, ale noastre iar miza e multmai mare, pentru cã e chiar viaþanoastrã. Aºa cum o topeºte au-torul printr-o alchimie a lui, unrealism magic, drept care gliseziuºor între planuri. Cam aºa cumvede George Banu cã se petrecepe scena spectacolelor montatede Silviu Purcãrete.

Primul volum de teatru al luiCornel Mihai Ungureanu, pecare-l percep cu ascendenþi Se-

efemeride prinseîn poveºti nemuritoare

bastian ºi Camil Petrescu, are treipiese: „Soþii, prietene, amante”,„Ultimul dans al libelulei”, „Fami-lia Roseti trece la ora de iarnã”,fiecare cu propriul vector.

Aceea care dã titlul volumuluieste uºor altfel decât celelalte,prin replici lungi, prin poveºti ela-borate, incorporate ca într-o îm-prejurare a ‘Decameronului’, cândtimpul se dilatã ºi vorbele au cândsã se aºeze mai bine în suflet.Poezia se contureazã treptat, penevãzute, ca un balon ce dupã ul-tima replicã începe a zbura.

Titlul e înºelãtor, în rezonanþateatrului de bulevard pentru acere de fapt atenþie, conducândspre portrete cuceritoare prinspiritualitate. Sunt personaje fe-minine cu o replicã inteligentã,mereu inventive ºi care constru-iesc, fiecare în parte, dar ºi îm-preunã, lumea. Femei puterniceprin sensibilitate ºi ascuþimeapercepþiei. „Thora: Sã iau o pas-tilã ºi sã fiu genul de femeie lân-gã care se stã. Mi se pare cã mis-a pus o etichetã de tipã dificilã,solicitantã, alãturi de care nu poþisã te relaxezi, sã sforãi, sã te scar-pini ºi nici sã dormi fãrã ºosete.”Ca ºi Viºniec, Cornel Mihai Un-gureanu are bucuria titlurilor cuhar. Dar ºi a subtitlurilor care în-soþesc diferitele scene: „Rujuri.Parfumuri, altãdatã”, „E oribil sãnu ai rapiþã!”, „Mall în halele fa-bricii de locomotive”, „Vulpilesperiate din oameni” etc. Gândi-tã ca o piesã grea, cu un tragic cese strecoarã din istoria în curscãtre cursul vieþii personale,

Soþii, prietene, amante poate ju-catã pe orice scenã europeanã.Ultimul dans al libelulei con-struieºte o lume, à la Macondo.Vivace în ciuda aparenþelor locu-lui: un cãmin de bãtrâni, piesa im-pune un grup de personaje foar-te bine construite, ce se aºeazãfiresc în galeria marilor persona-je din dramaturgia româneascã.Babi, Tanti Sanda, Pãsãrel, NeaMatei se anunþaserã deja în ori-ginalele editoriale cu inserturi deliteraturã adunate în volumul Re-creaþii cu Babi. Acum îºi fac in-trarea trimfãtoare pe scenã, adi-cã în viaþã. Au un specific româ-nesc ºi, totodatã, pot oferi la ex-port o creaþie originalã ºi durabi-lã. Interpretarea în cheie ironicãa unui prezent implacabil dificil,având în vedere amurgul, se îm-pleteºte cu perenitatea sentimen-tului de dragoste ºi a câtor altelese ce ivesc în viaþa fiecãruia.„Babi: Suferinþa ei e suferinþa ei,miºtoul e miºtou.”

Amurgul vine uneori teribil detimpuriu, dar tristeþea grea a uneiasemenea întâmplãri este îmbrã-catã într-o poveste frumoasa aºacum un medicament greu esteînvelit într-o peliculã dulce. Pie-sa nu uitã nicio clipã realitatea ºise foloseºte de umor ºi de lirismpentru o supravieþuire ca la Co-saºu. <mere>

Piesa, premiatã la FestivalulNaþional de Comedie (FestCo),s-a bucurat de un spectacol lec-turã, o premierã pentru teatrulcraiovean, prilej cu care s-a pu-tut vedea potenþialul excepþional

al textului. Actorii Ilie Gheorghe,Mirela Cioabã, Constantin Cicort,Tamara Popescu, Geni Macsim,Monica Ardeleanu au jucat cupoftã ºi s-au bucurat de o reacþieentuziastã în timpul jocului, dinpartea publicului, dovedindu-secã repertoriul curent duce lipsã,de foarte mulþi ani, de o aseme-nea abordare dramaturgicã.

„Familia Roseti trece la ora deiarnã” este cea mai densã ºi gra-vã dintre piesele acestui volum.Rãstoarnã cumva raportul de laUltimul dans al libelulei. Umo-rul timid de ici-colo netezeste as-peritaþile existenþiale al persona-jelor. ªi totuºi, chiar cu atâtea pie-dici ºi mâhniri, acestea iubesc.Poate cã nu în cea mai potrivitãaºezare dar viaþa nu e o prãjiturã,zice Ana. Care este altfel, într-unmare fel. „Ana: Serviciu, merg lacumpãrãturi, plãtesc facturi. Sâm-bãta gãtesc, calc batiste, cos.Rãsfoiesc reviste pentru femei,dupã masa de prânz, în timp ceFilip mediteazã la pacea cosmicãsau, acum, de când a venit dinSuedia, trãieºte angoasa regãsi-rii. Am descoperit ºi plãcerea dea face baie în cadã, dupã foartemulþi ani. E plãcerea scufundãriiîn cliºeu: da, sunt ca toatã lumea.”

Cãutând un citat pentru acesttext, am recitit piesa a câta oarã?!Este vorba de un text care con-struieºte alte personaje femininecu inteligenþã ºi vivacitate, capa-bile sã dea viaþã, la figurat, celorpe care-i aleg. Poveºtile care facintriga piesei sunt construite casã þinã publicul cu sufletul la gurã

iar þesãtura finã a structurii dãrafinament. Se poate juca peBroadway, poate fi punctul depornire pentru un film premiat laSundance.

Cornel Mihai Ungureanu esteun scriitor sensibil la povesteaefemeridelor. Adicã a noastrã. ªitextele sale, construite dupã oreþetã atentã la umor ºi lirism, ofe-rã actorilor o paletã largã de in-terpretare, cu un reglaj fin, dupãcum noi, spectatorii, venim cunuanþe de-o parte ºi de alta a per-sonajelor care ne întruchipeazã.În deschiderea spectacolului cusonetele lui Shakespeare, creatde Robert Wilson, actriþa RuthGloss rostea delicat, într-un colþ:„Mai bine vãd când ochii îi în-chid.” Un personaj de 84 de ani,din „Ultimul dans al libelulei”, areaceastã replicã: „Pãsãrel (Seapropie, priveºte intrigatã înurmã): Când mã uit de aici vãdun mãr roºu în pom, dar când mãduc ºi vreau sã-l iau nu mai e!”

Efemeride prinse în poveºti ne-muritoare. Adicã esenþa teatrului.

* Cornel Mihai Ungureanu, Soþii,prietene, amante, Editura Aius, 2014

nnnnn MARIUS DOBRIN

Scriu cu o relativã întârzieredespre volumul Ceremonialulserenitãii, apãrut anul trecut laEditura „Aius”, coordonat deNicolae Marinescu, directorulpublicaþiei „Mozaicul” ºi dedicatunui moment aniversar peste carenu se poate trece cu indiferenþãºi nonºalanþã: împlinirea a ºaptedecenii de existenþã a redactoru-lui-ºef al acestei publicaþii, Con-stantin M. Popa, care a depãºithotarul cifrei magice a existenþei.Constantin M. Popa este unnume de rezonanþã în critica ºiistoria literarã craioveanã, iarNicolae Marinescu – un excelentmanager cultural ºi publicist. În-tre aceºti Dioscuri ai vieþii cultu-rale craiovene ºi colegi ai mei degeneraþie a existat, de mai multãvreme, o colaborare exemplarã, alcãrei rod este aceastã publicaþiecum nu se poate mai temerarã ºimai plinã de viaþã care a recrutatîn jurul ei mai mulþi tineri din me-diul universitar ºi a lansat nume-roase talente.

Coordonatorul ºi-a organizatsubstanþa volumului foarte judi-cios pe secvenþe: Ceremonialulserenitãþii (ºi vom vedea ce greu-tate capãtã cuvântul „ceremoni-al” la C.M. Popa!), Profil biblio-grafic, Autoportret cu parabo-le, În faþa criticii literare, Dio-ramã cu portret individual, Chi-purile operei ºi Imagini.

Punctul forte ale volumelor deasemenea facturã constituie, deregulã, selecþia referinþelor. Dinbogata bibliografie de pânã

acum, despre C.M. Popa au fostselectate referinþele cele mai eloc-vente din toate generaþiile criti-ce, de la Adrian Marino, Con-stantin Ciopraga, Ion Rotaru,Marin Beºteliu, Florea Firan, La-urenþiu Ulici, Constantin Cuble-ºan, Lucian Chiºu, Al. Cistelecan,Ion Bogdan Lefter, Valentin Taº-cu, Nicolae Constantinescu, Mir-cea Muthu, Al. Ruja, ªtefan Bor-bely, din generaþiile mai vechi ºipânã la Gabriel Coºoveanu, IonBuzera, Gabriela Gheorghiºor ºialþi „mozaicari” din generaþiile mainoi. Este loc pentru toatã lumea,pentru toate vârstele hermeneu-tice, numai sã fie memorabile caexpresie. ªi despre C.M. Popas-au scris ºi rânduri dintre celemai memorabile, pe lângã fireºti-le ºi inerentele observaþii critice,de care nimeni nu scapã.

Am pus titlul tabletei mele de-loc întâmplãtor, întrucât acesteasunt noþiunile cele mai importan-te sub semnul cãrora se poateînscrie activitatea criticã a luiC.M. Popa: „hermeneutica” ºi„ceremonialul”. C.M. Popa adebutat ca un critic foiletonist,prin volumul Replay (1980), de-spre care m-am pronunþat la vre-mea respectivã, urmat de altevolume tot de foiletonisticã: Cla-sici ºi contemporani (1987) sauunele cu titluri metaforice inspi-

rate: Braþul de la Lepanto (2003),Lectica lui Cicero (2006), Îngeriprovizorii (2010). Cea mai mareparte din critica lui C.M. Popaeste foiletonisticã, o criticã de-spre literatura la zi, publicatã subochii noºtri, nescutitã de uneleriscuri inevitabile, acelea ca dia-

(1997), la origine teza sa de doc-torat: Morfologia ceremonialu-lui la M. Sadoveanu, despre caream scris în termenii cei mai elo-gioºi („Ramuri”, nr. 1, 1998). De-spre ceremonialul sadovenian s-ascris enorm în vasta ºi inepuiza-bila bibliografie sadovenianã, darcei mai mulþi exegeþi anteriori ve-deau în ceremonial la Sadovea-nu mai mult un element exteriorºi decorativ. În viziunea lui C.M.Popa, ceremonialul sadoveniandevine o supratemã ºi se mani-festã la toate nivelurile operei,atât al conþinutului, cât ºi al for-mei, este ºi „substanþã” ºi „cu-vânt”, în acelaºi timp. La Sado-veanu existã un ceremonial alpovestirii sau un ceremonial die-getic, cum se spune în naratolo-gia modernã. Importantã esteconcluzia cu care îmi încheiamcronica mea: „Constantin M.Popa este el însuºi un critic ce-remonios ºi protocolar, de unremarcabil bun-simþ, care seconduce dupã regulile politeþiiºi civilizaþiei. Un critic autenticºi civilizat.“ Nu am ce sã-mi re-proºez sub raportul obiectivitã-þii. Nu pot sã-mi retrag niciuncuvânt din ce am scris atunci

Celãlalt concept-cheie la C.M.Popa este „hermeneutica” ºi aceas-ta se referã la metoda criticã, direc-þie în care a fost influenþat de Adri-

an Marino, a cãrui exegezã l-a pro-pulsat foarte mult prin volumele:Hermeneutica lui Adrian Marino(12993), Adrian Marino: Mono-grafie (2001) ºi Adrian Marino.Ideocriticul impenitent (2008).

Hermeneutica ºi Adrian Mari-no reprezintã o punte care ne lea-gã. Înainte de a deveni mentorulrevistei „Mozaicul”, Adrian Ma-rino a fost unul dintre cei maiprestigioºi colaboratori ai revis-tei „Ramuri”, pe vremea în carerevista era condusã de Al. Piru,iar eu mã ocupam de sectorul decriticã ºi istorie literarã al revistei

O tempora! Scrisesem de ne-numãrate ori, în paginile „Ramu-rilor”, despre Adrian Marino,i-am consacrat un capitol ampluîn cartea mea: Hermeneutica li-terarã româneascã (1994). Amþinut chiar un curs universitardespre Hermeneuticã – discipli-nã ºi metodã. N-aº vrea sã negli-jez nici încercãrile de metalitera-turã ale lui C.M. Popa (memoria-listicã, jurnale de cãlãtorie) ºi nicipoeziile sale intelectualizate ºi li-vreºti, din ultima vreme. Dar, dacãar fi sã rezum activitatea criticã acolegului meu, de la Colegiul Na-þional „Nicolae Bãlcescu” (as-tãzi, „Carol I”) din Craiova, pecare l-a absolvit cu un an în urmamea, aº spune cã, de fapt, în ceeace a avut mai bun, Constantin M.Popa a profesat o hermeneuticãa ceremonialului ºi un ceremo-nial al hermeneuticii.

„La Mulþi Ani!” „Per aspera adastra!”

Constantin M. Popa 70hermeneuticã ºi ceremonial

nnnnn OVIDIU GHIDIRMIC

gnosticele sã fie infirmate de timp.A te pronunþa despre literaturamomentului este o întreprindereîndrãzneaþã, dar ºi riscantã, toto-datã. Înseamnã sã faci, vorba luiEugen Lovinescu... „Paºi pe ni-sip”. De aceea, se poate spune,la modul cel mai categoric, cãvolumul cel mai bun ºi cel maireprezentativ al lui C.M. Popa rã-mâne: Ceremonialul sadovenian


nnnnn FLORIN COLONAªªerban Cioculescu s-apreocupat îndelung învasta sa activitate deopera lui Caragiale. Cri-

ticul a fost un cãrturar în sensulexact al cuvântului. Îmi aducaminte, cum cu vreo cinci dece-nii în urmã, într-o discuþie a criti-cului cu câþiva scriitori, trãgândºi eu cu urechea am reþinut cãîntre 20 ºi 30 de ani, citea o cartepe zi. Fabulos!

În cei 86 de ani de viaþã s-aocupat intens de criticã ºi istorieliterarã, dar ºi de memorialisticã,dedicându-ºi timpul ºi activitãþiide editor. Desigur, critica ºi isto-ria literarã au ocupat cea mai mareparte din timpul sãu de creaþie.

Fin moralist al naþiei scriitori-lor de care s-a ocupat, un loc im-portant ocupându-l Caragiale,criticul „nu evitã anecdota”, darnu vroia sã fie un „Pãstorel al cri-ticii”, cum avertizase într-un arti-col, ca rãspuns la observaþia cãel face criticã biograficã (Acade-mia Românã, D.G.L.R., Editura„Univers Enciclopedic”, vol. II,C-D, 2004, pp. 244-250).

Preocupãrile sale asupra ope-rei caragialiene se concretizeazãpe volumele: „Viaþa lui I.L. Cara-giale”, Bucureºti 1940; „I.L. Ca-ragiale”, Bucureºti 1967; „Cara-gialiana”, Bucureºti 1974; „Viaþalui Caragiale – Caragialiana”,Bucureºti 1977. Ca editor a îngri-jit ediþia: I.L. Caragiale „Opere”vol. III-VII, Ed. Fundaþiilor Rega-le, Regele Carol II, Bucureºti1935-42; „Corespondenþa dintreI.L. Caragiale ºi Paul Zarifopol1905-1912”, Bucureºti, 1935; Ca-ragiale „Opere” I-IV, Bucureºti,1959-64 în colaborare cu Al. Ro-setti ºi Liviu Cãlin; „Scrisori ºiacte”, prefaþa ediþiei Bucureºti1963. La acestea se mai adaugãzeci de articole, comunicãri ºiconferinþe.

Conform unui manuscris olo-graf de 15 pagini, purtând titlul„Cronologie”, criticul ªerbanCioculescu, depune ºi propunela 24 februarie 1962 acest manu-scris unei edituri, notând în par-tea stângã, sus, cu rânduri obli-ce „La aceste proporþii… sau lacele rezonabile, doresc sã fac ocorecturã de dactilografare, pen-tru a vedea eventualele insufi-cienþe stilistice sau exactitãþi ma-teriale strecurate” ºi semneazãª.C. Manuscrisul scris cu cernea-lã, pe pagini A4, pe o singurã faþã,pus la dispoziþie de un colecþio-nar particular, cãruia îi mulþumimpe aceastã cale, are nenumãratetãieri de întregi aliniate, care i-aupãrut autorului, prea stufoasepentru forma tipãritã, mai ales cãîn acea perioadã totul, inclusivpaginile introductive, era „plani-ficat”… Sã luãm o serie de expre-sii care au fost tãiate de cãtreautor, care „nu erau pe linie” ºi lacare a renunþat, înainte de a pre-zenta materialul redactorilor, carefãrã îndoialã ar mai fi operat ºi eimodificãri ºi scoaterea de cuvin-te, rânduri sau pagini întregi.

1859-1860- „Ioan învaþã buchile la das-

cãlul bisericii Sf. Gheorghe dinPloieºti, toacã la bisericã ºi trageclopotele «cu dragoste»”

- În cursul clasei a III-a, domni-torul Alexandru Ioan-Cuza vizitea-zã ºcoala ºi asistã la lecþia institu-torului Basiliu Drãgoºescu…

- Ridicã certificatul de absolvi-re printr-o petiþie în stil emfatic, lacare a colaborat desigur tatãl…

- La 1 octombrie 1874, numeleîi apare întâia oarã întreg în „Re-

o cronologie a lui Caragialerãmasã în marmurã

vista Contemporanã”, unde pu-blicã o singurã poemã cu carac-ter elegiac.

- 1875-1876 – îºi împrumutãnumele de girant responsabil,organului opoziþiei liberale „Mer-gãtorul liber”, în care este atacatcu vehemenþã guvernul conser-vator de mânã forte a lui LascãrCatargiu.

- 1877: de la 25 august la 1 sep-tembrie, scoate cu succes dim-preunã cu ziaristul, dramaturgulºi lexicograful de origine france-zã Frédéric Damé, cotidianul„Naþiunea românã”, suprimat dineroarea unui corespondent caredãduse ºtirea eronatã a cãderiiPlevnei.

În decembrie apãruse „Calen-darul Claponului” conþinând în-tre altele anecdote umoristice,nucleul viitoarei comedii „O noap-te furtunoasã”. (În mai-iunie,scoate excelenta revistã umoris-ticã „Claponul”, în format minus-cul, 32.)

1879 – 18 ianuarie, prima re-prezentare la „O noapte furtunoa-sã” sau „Numãrul 9” cu patruacte în prima versiune. O tânãrãasistentã ne-a lãsat într-o scri-soare de familie o mãrturie despretracul autorului însuºi, absent depe afiº…

1881 – dupã trei ani de colabo-rare destul de obscurã la Timpul,dominat de personalitatea destulde tumultoasã a lui Eminescu,Caragiale se retrage cerând unîmprumut de 60 de lei institutoru-lui câmpulungean D. Scureiu.

1882 – Prietenul sãu, arhitec-tul francez André Lecomte duNoüy, îi relateazã despre vacar-mul serbãrii de zece mai de laBucureºti: „Il fait un tel vacarmedans ce Bucarest, qu’on eu à latête brisée”.

1884 – La 13 noiembrie premie-ra comediei „O scrisoare pierdu-tã”, cu un succes extraordinar.Autorul este de douã ori chematla rampã. Piesa are unsprezecereprezentaþii consecutive, faptnemaiîntâmplat cu niciuna dinpiesele reprezentantului nostruoriginal.

La începutul lui decembrie, co-media place ºi la Iaºi, în condiþiide punere în scenã ºi de joc infe-rioare, dupã aprecierea poetuluiVlahuþã, care a asistat la premierã.

1885 – 12 martie se naºte Ma-teiu Caragiale. Tatãl înscrie copi-lul la Oficiul Stãrii Civile ºi dãadresa la locuinþa mamei, ceea cedenotã precise intenþii momenta-ne matrimoniale.

1886 – La 9 noiembrie moarebogata mãtuºã Ecaterina Mano-le…, averea ei, de patru milioane,este lãsatã la ºase veriºoare ºiveri primari, printre care pictorulC. Lecca ºi mama lui Caragiale.Moºtenirea va face obiectul unorprocese tãrãgãnate peste cinci-zeci de ani.

A fost „mãtuºa din America”,cum a numit-o presa bucureºtea-nã francezã cu pretenþii monde-ne ºi literare, de tipul vestituluiClaymoor.

1888 – La 3 iunie – decesulEcaterinei Caragiale: „Îngropãciu-

Manuscrisulan 15 (cincisprezece) pagini

ªerban CioculescuDepusã la 24 februarie 1962.

La aceste… proporþii sau la celerezonabile, doresc sã fac o co-recturã la dactilografiere pentrua revela eventualele insuficienþestilistice sau inexactitãþi materia-le structurate.

ª.C.

Cronologie1852 – La 30 ianuarie, în zori, se naºte în satul Haimanale, astãzi

I. L. Caragiale, fiul lui Luca Caragiali, secretarul mânãstirii Mãrgi-neni, închinatã Mânãstirii Sinai ºi al Ecaterinei, fiica negustoruluibraºovean companist (membru al Companiei orientale, Luca Chi-riac Caraboas).

1855 – naºterea sorei sale, Elena (Lepci).1859 - 1860 – Ioan învaþã buchile la dascãlul din curtea bisericii

Sf. Gheorghe din Piteºti, toacã la bisericã ºi trage clopotele „cudragoste”.

[1860 -1864] – Urmeazã clasele primare (II-V), la ªcoala Dom-neascã din Ploieºti. În clasa III-a, în cursul cãreia Domnitorul Uni-rii, Alexandru Ioan I Cuza, viziteazã ºcoala ºi asistã la lecþia institu-torului Basiliu Drãgãºescu, – primeºte influenþa binefãcãtoare aacestuia. La 28 iunie 1864, îºi ridicã certificatul de absolvire, printr-o petiþie. De un stil emfatic, la care a colaborat desigur Tatãl.

[1864 - 1867] – Elev al gimnaziului Sfinþii Petru ºi Pavel dinPloieºti, pe care-l absolvã printre cei dintâi în promoþie.

[1868] – La 20 decembrie, Luca Caragiale, care funcþionase caavocat timp de douãzeci de ani, este numit supleant la TribunalulPrahova.

[1868- 1870] – Ioan urmeazã la Conservatoriul din Bucureºticlasa de declamaþiune ºi de mimicã a unchiului sãu, CostacheCaragiale întemeetorul Teatrului Naþional din Bucureºti, din Iaºi ºidin Craiova. În acest timp urmãreºte cu asiduitate activitatea tru-pelor particulare, cunoscându-l pe tânãrul poet ºi Mihail Emines-cu, în acel moment sufler în trupa lui Mihail Pascaly ºi leagã oprietenie strânsã cu el.

1870 – La 28 martie transcrie pentru trupa Iorgu Caragiale, me-lodrama originalã a acestuia, „Fiul pãdurii sau Moartea haiduculuiTunsu”. Este numit la 20 iunie, copist la tribunalul Prahova. La 10septembrie moare tatãl sãu de hidropizie, dupã ce protestase pelângã ministerul Justiþiei, împotriva neasemãnãrii lui ºi îºi prezen-tase...

nea adânc regretatei mame” cumstã scris în anunþul mortuar, re-dactat de fiul ei, care o iubise ºiveghease cincisprãzece ani sãnu-i lipseascã nimic.

La 20 ale aceleiaºi luni,Caragiale este numit director alTeatrului Naþional din Bucureºti.La deschidere nu vor fi prezenþi ceimai talentaþi actori din branºã caAristizza Romanescu, GrigoreManolescu, Constantin Nottara, re-traºi din motive de ordin intim, spe-culate de presa neprietenoasã.

1897 – Cultivând ocazionalversul popular, compune „Sfin-te-Ion”, baladã haiduceascã, întiraj mic, pentru prieteni. Anunþãun volum de parodii, care n-aapãrut, cu sugestivul titlu: „Floriotrãvite”.

1901 – În cursul lunii decem-brie, apare „Calendarul MoftuluiRomân” pe anul 1902. La reve-lion, patronul oferã vizitatorilorberãriei „Gambrinus” minusculabroºurã cu titlul „Miticã”, tipãri-tã în editura berãriei „Gambri-nus”, cu urãri de anul nou 1902.„Miticã” este tipul bucureºteanu-lui pretins spiritual (faiseur debons mots), care a rãmas o creaþieîn repertoriul prin care autorul aîmbogãþit, precum Balzac, stareacivilã în literatura noastrã, alãturide reporterul Caracudi, de amiculX, de Coriolan Drãgãnescu.

1903 – din nevoi materiale,mereu persistente, Caragiale strã-bate þara în turneu cu actorul Leo-nescu – Vampiru, care dã o „Scri-soare pierdutã”, completatã culecturi fãcute de autor, din schi-þele lui, cu un talent neîntrecutde lector ºi mim, care le asigurãun succes extraordinar.

1904 – La 8 martie reitereazãprintr-o scrisoare cãtre un cunos-cut din Ardeal, încercarea sa de ase stabili printre românii din mo-narhia austroungarã, la Cluj, în-tr-un „liman ocrotitor” spre a se„vindeca în liniºte de atâtea ºi-atâ-tea ofense, mâhniri ºi amãrãciuni.”

1907, 3 aprilie – Ziarul vienez„Die Zert” publicã prima parte aepocalei scrieri poetice „1907, dinprimãvarã pânã în toamnã”. Pam-fletul cunoaºte un tiraj de 15.000de exemplare, dar este printat decercurile oficiale cu conspiraþiatãcerii.

Scriitorul contracteazã vânza-rea „Operelor” sale complete,editurii „Minerva”, pentru sumade 4000 lei.

1912 – în 14/27 iunie, în capeladin cimitirul protestant dinSchönberg (Berlin) sunt expuserãmãºiþele pãmânteºti în prezen-þa familiei, a lui Gherea, Vlahuþãºi Delavrancea, veniþi din þarãpentru trista ceremonie. Ministe-rul de interne deschide un creditde 22.000 lei, pentru aducereacorpului în þarã ºi înmormântare.

Dupã apeluri repetate ale fa-miliei, rãmãºiþele pãmânteºti suntaduse în þarã la 18 noiembrie, în-mormântarea având loc la Belluîn 22 noiembrie.

Din cele cincisprãzece paginicu trimiteri, cu fraze contorsiona-te, ºtersãturi ºi sublinieri, am spi-cuit o serie de elemente, ale uneicronologii care cuprinde o seriede amãnunte mai puþin cunoscu-te, sau chiar inedite, despre viaþaacestei nestinse flãcãri a intelec-tualitãþii româneºti.

ªi oricum, cronologia nu aapãrut, în prima sa formã, nici-când!

ara

gia

lia

na


aºa grãit-a... Juriul!Primãvara a venit mai de-

vreme anul acesta, che-matã de taina ascunsã

în spatele clapelor de pian. Opu-suri de mare dificultate au rãsu-nat în sala Liceului de Arte „Ma-rin Sorescu“, prin mijlocirea talen-tului unora dintre cei mai bine pre-gãtiþi tineri pianiºti ai prezentului.

Juriul – deliberând cu acura-teþe ºi exigenþã – a ascultat, a ju-decat ºi a rãsplãtit cu premii bi-nemeritate 45 de concurenþi dinRomânia, Bulgaria ºi RepublicaMoldova.

Noi, publicul, i-am putut ascul-ta pe cei mai buni dintre cei buniîn cea de-a treia zi, cu prilejul GaleiLaureaþilor gãzduite anul acestade sala Filarmonicii Oltenia.

Dincolo de metaforã, primãva-ra aduce, prin concursul Craio-va Piano, un prilej important deevaluare înaintea concluziilor fie-cãrui an de studii. Ce aflãm, defapt, la Gala Laureaþilor? Ofertanoilor talente, confirmarea unorevoluþii ºi, fireºte, calitatea pre-gãtirii cu maeºtrii rãspunzãtori deviitoarele lor succese.

Un concurs va fi întotdeaunao oglindã a adevãrului. Iar dacãîn poveºti, oglinzile sunt obiecti-ve (ºtim asta din Albã-ca-Zãpa-da), la fel se întâmplã – dincolode metaforã sau de metafizic – ºiîn realitate. Dacã eºti îndemnatsã te priveºti în oglindã, doaratunci se pare cã reuºeºti sã îþivezi chipul cel adevãrat. Chip ce,prin urmare, e, la rîndul sãu, oglin-da propriei esenþe. Creaþia duce,între altele – sau opinia generalãconsiderã cã ar trebui sã ducã –la cunoaºterea de sine. Asta ausimþit ºi tinerii muzicieni interpreþi/creatori în confruntarea deschi-sã între propriile limite ºi aºtep-tãrile profesorilor.

Ca la orice concurs, emoþiilepolueazã ºi apasã pe umerii parti-cipanþilor. Te aºtepþi ca tensiuneasã disparã mãcar în momentul ga-lei, atunci când de fapt, se comu-nicã într-un cadru festiv rezulta-tele deja cunoscute. Pânã la urmã,totul a fost decis, juriul a grãit.

ªi totuºi nu poþi face abstrac-þie de o anumitã vibraþie incertã,potenþatã de galeria de sentimen-te puternice, care-i animã atât peconcurenþi, cât ºi pe profesori (dela bucuria nestãpânitã a câºtigã-torilor la nemulþumirea ºi frustra-rea fãþiºã a celor ce nu se aflã pelista laureaþilor). Existã un mur-mur surd al sãlii, se aud comen-tariile pãrinþilor, ochi înfriguraþipândesc reacþia juriului pentru aîncerca mãcar acum, în ultimulmoment, sã înþeleagã ce „nu afost bine”… iar peste toate aces-tea îºi face simþitã prezenþa Presanoastrã cea de toate zilele, dorni-cã de „cadre” care sã surprindãmomentul de virtuozitate „maxi-mã”, în cãutarea febrilã a acelui„ceva” care sã „dea bine” în faþacamerei… iar ei, micuþii artiºti (aufost ºi concurenþi cu vârsta de 6ani) sunt invitaþi sã parcurgã sce-na cu paºi repezi, strãini, pentrua convinge auditoriul de juste-þea ºi dreptatea verdictului. Lesimþi emoþia, le înþelegi stângã-cia ºi empatizezi cu lipsa lor defamiliaritate pe o scenã atât demare. Totul pare supradimensio-nat pentru un prichindel ale cã-

rui picioare abia ating podeaua,claviatura pianului luând un aerameninþãtor în lumina rece a re-flectoarelor.

Iar tocmai când te aºtepþi maipuþin, într-un astfel de contextvitregit, timpul se opreºte în loc.Ca printr-o vrajã, apare EMOÞIA.Purã, ca o floare de cireº. Într-unstudiu de Chopin, într-o parafra-zã de Liszt… ºi oricât de mare arfi impulsul firesc de a-i proteja,de a-i feri de orice dezamãgire peaceºti artiºti cu aer firav, înþelegicã unele lucruri nu se pot ocoli ºianumite etape nu pot fi sãrite.Maturizarea e un proces ce im-plicã sacrificii ºi doar trecând prinastfel de experienþe vor devenicu adevãrat puternici. Performan-þa în condiþii de stres ºi de presi-une psihicã nu e la îndemâna ori-cui, iar cei care vor rezista tenta-þiei de a sacrifica conþinutul mu-zical (scos la luminã cu atâta tru-dã în orele de clasã, alãturi deprofesor), în favoarea artificiilor„cu efect la public” vor fi adevã-raþii câºtigãtori. Iar laureaþii aces-tui an promit ºi totodatã certificãvaloarea incontestabilã a ºcoliipianistice craiovene, ºapte dinpremiile I ºi II revenind elevilorde la clasele profesorilor Maria-na Ilie, Daniela Balaci ºi LiviuBogdan Pârvu.

Componenþa juriului

Preºedinte – Walter Krafft(Munchener Musikseminar)

Membrii juriului: DanielaAndonova (Academia de Muzi-cã Sofia, Bulgaria), Marina Dra-gomirescu (Universitatea Naþio-nalã de Muzicã, Bucureºti), Mi-hai Ungureanu (Director ArtisticFilarmonica “Oltenia”, Craiova),Daniel Goiþi (Academia de Muzi-cã Gheorghe Dima, Cluj), VladDimulescu ((Universitatea Naþi-onala de Muzicã, Bucureºti),Mãdãlina Paºol (Institutul deArte Bucureºti).

Laureaþii celeide-a VIII-a ediþiia ConcursuluiInternaþional

Craiova PianoCategoria A (nãscuþi dupã ia-

nuarie 2005)Premiul I – Giurcanu Theodor

(ªcoala „B. P. Haºdeu” - Iaºi, prof.Roxana Ota)

Premiul II – Ghidiceanu RubenNatan (Liceul de Arte „Marin So-rescu” – Craiova, prof. MarianaIlie)

Premiul II – Pretuleac Dimitrie(Liceul de Arte „Marin Sorescu”– Craiova, prof. Mariana Ilie)

Premiul III – Buznea SebastianSorin (Liceul de Arte „Marin So-rescu” – Craiova, prof. MarianaIlie)

Premiul III – Cho Ye-Jii (Liceulde Arte „Marin Sorescu” – Cra-iova, prof. Daniela Balaci)

Categoria B (nãscuþi dupã ia-nuarie 2003)

Premiul II – Ghiþã Andra (Li-ceul de Artã „Marin Sorescu” –Craiova, prof. Daniela Balaci)

Premiul II – Gogoaºã Diana-Maria (ªcoala de Muzicã nr. 1„Iosif Sava” – Bucureºti, prof.Olivia Vieru)

Premiul II – Stoian AlexandruDragoº (Colegiul Naþional deArte „Dinu Lipatti” – Bucureºti,prof. Daniela Tudorache)

Premiul III – Boatã Gabriel Ius-tinian (Liceul de Arte “Marin So-rescu” – Craiova, prof. LiviuBogdan Pârvu)

Categoria C (nãscuþi dupã ia-nuarie 2001)

Premiul I – Bãnescu Sabin(Liceul de Arte „Victor Giuleanu”– Râmnicu Vâlcea, prof. Elena

Cea de-a VIII-a ediþie a Concursului Internaþional Craiova Piano(28-30 martie 2014)

Mihaela Manafu)Premiul I – Drãgãnescu Bog-

dan Marian (Liceul de Artã „Car-men Sylva” – Ploieºti, prof. AnaLuisa Peiovici)

Premiul I – Neacºiu-PopescuLuca (Liceul de Arte „Marin So-rescu” – Craiova, prof. LiviuBogdan Pârvu)

Premiul II – Tomescu Cristina(Liceul de Arte „Marin Sorescu”– Craiova, prof. Daniela Balaci)Premiul III – Dãnãcicã Alexia (Co-legiul Naþional de Muzicã „Geor-ge Enescu” – Bucureºti, prof.Corina Creþu)

Premiul III – Stoian GeorgeFabian (Colegiul Naþional de Arte„Dinu Lipatti” – Bucureºti, prof.Daniela Tudorache)

Premiul III – Voinea-ManeaSânziana (Colegiul Naþional deArte „Dinu Lipatti” – Bucureºti,prof. Anca Sãftulescu)

Categoria D (nãscuþi dupã ia-nuarie 1999)

Premiul I – Guþu ªtefan (ªcoa-la Generalã nr. 3 – Piatra-Neamþ,prof. Mihaela Spiridon)

Premiul I – Pretuleac ªtefan(Liceul de Arte „Marin Sorescu”– Craiova, prof. Mariana Ilie)

Premiul II – Negreanu Diana(Colegiul Naþional de Muzicã„George Enescu” – Bucureºti,prof. Maria Cristina Ralea)

Premiul III – Cãldãraru Diana(Liceul „Ciprian Porumbescu” –Suceava, prof. Laura Hreniuc)

Categoria E (nãscuþi dupã ia-nuarie 1997)

Premiul I – Bratu Marina (Li-ceul de Arte „Bãlaºa Doamna” –Târgoviºte, prof. Cristina Pintea)

Premiul I – Mihova Milla (ªcoa-la „Lubomir Pipkov” – Sofia, Bul-garia, prof. Emilia Kaneva)

Premiul II – Surdu Andrei-Mi-hai (Liceul de Arte „Marin Sores-cu” – Craiova, prof. Mariana Ilie)

Premiul III – Bãlãºescu Andrei(Colegiul Naþional de Muzicã„George Enescu” – Bucureºti,prof. Roman Manoleanu)

Premiul III – Gonþa Gheorghe(Colegiul de Muzicã ºi Arte „ªte-fan Neaga” – Chiºinãu, Republi-ca Moldova, prof. Irina Bogataia)

Categoria F (nãscuþi dupã ia-nuarie 1995)

Premiul I – Radu Adrian Ema-nuel (Liceul de Arte „Marin Sores-cu” – Craiova, prof. Mariana Ilie)

Premiul II – Tala Alexandru(Colegiul Naþional de Muzicã„George Enescu” – Bucureºti,prof. Ileana Busuioc)

Categoria G Academicã (nãs-cuþi dupã între 1984 - 1995)

Premiul I – Lambreva Yoana(National Music Academy „Pan-tcho Vladigerov” – Bulgaria,prof. Daniela Andonova)

Premiul II – Lazarova Viktori-ya (Bulgaria)

Premiul III – Streche GabrielaMaria (Liceul de Arte „Marin So-rescu” – Craiova, prof. MihaiUngureanu)

nnnnn Ivona Hristescu

alm

are

s


Existã, pentru fiecareºcoalã, o Carte deOnoare, poate scrisã

sau poate doar pãstratã în me-moria celor care ºtiu sã facã dinviaþa lor, aparent banalã, un spec-tacol. Aºa se întâmplã, în cazulelevilor ºi profesorilor Liceuluide Arte „Marin Sorescu“, undemuzica, artele vizuale ºi culturageneralã par sã se armonizezeperfect. Deja numele unora din-tre copii au ecou ºi nu greºimconsiderându-i, de pe acum, ar-tiºti. Rezultatele acestora demon-streazã cã elitele unui neam existãºi vor exista, fãrã sã minimalizãmdãruirea profesionalã, chiar sacri-ficiul dascãlilor. În anul ºcolar2013-2014, elevii Liceului de Arteau obþinut rezultate de excepþie.La Olimpiada de Arte Vizuale,etapa naþionalã, organizatã la Sla-tina, Premiul I a revenit, de treiori, la secþiuni diferite, elevilor ur-mãtori: Cojocariu Simona - Tapi-serie - profesor îndrumãtor Din-cã Monica, Dincã Mihaela Geor-giana - Creaþie vestimentarã -profesor îndrumãtor Dincã Mo-nica, Puiu Octavian Dragoº - Ar-hitecturã - profesor îndrumãtorPreda Ion. La aceeaºi olimpiadã,Premiul al II-lea a fost obþinut decãtre elevii Slobodniciuc Aida -Tapiserie - profesor îndrumãtorDincã Monica, Tudorescu Lu-cian - Tapiserie - profesor îndru-mãtor Popescu Diana. Iconogra-fia a adus ºcolii Premiul al III-lea,prin eleva Þârcomnicu Laura,profesor îndrumãtor PopescuDiana, iar Premiul special lasculptura a fost luat de cãtre Is-pas Teodora, îndrumatã de pro-fesorul Popescu Emilian. Concur-sul Internaþional de interpretareinstrumentalã Craiova Piano,or-ganizat chiar de liceul nostru,prin strãduinþa unei echipe didac-tice conduse de profesor DanaBalaci, a adus premii valoroasein palmaresul ºcolii. Premiul alII- lea a fost luat de elevii: RaduAdrian, pregãtit de profesor Ma-riana Ilie, Neacºiu PopescuLuca, pregãtit de profesor PârvuLiviu Bogdan ºi Tomescu Cristi-na, pregãtitã de profesor DanaBalaci.

Olimpiada Naþionalã de in-terpretare instrumentalã a îmbo-gãþit colecþia de premii cu PremiulIII, la vioarã, luat de eleva Nedel-cu Ioana, a cãrei profesoarã esteªopov Speranþa, iar chitara, per-cuþia ºi clarinetul s-au evidenþiatprin Premii speciale sau Menþi-uni. În ceea ce priveºte Culturagenerala, elevii s-au distins prinurmãtoarele premii: La ConcursulNaþional Povestile cangurului,Premiul I, Dãnilã Ema Ilinca, pre-gãtitã de profesor Enea Gela, Pre-miul al II-lea, Borocan Ileana, pre-gãtitã de profesor Bunget Mari-lena, Premiul al III-lea, Stoian Ste-luþa Roxana, pregãtitã de profe-sor Enea Gela.

Un premiu III ºi o menþiunes-au luat ºi la faza naþionala a con-cursului Comunicare ortografie,prin elevii Anghel Georgiana siBonea Vicenþiu, pregãtiti de pro-fesor Enea Gela. Olimpiada Na-

nume ºi renumeîn Liceul de Arte„Marin Sorescu”

din Craiova

Galeria „Arta” a U.A.P.Filiala Craiova a gãz-duit recent o expoziþie

reunind 45 de tablouri de picturãºi graficã realizatã de 7 artiºti plas-tici: Gabriela ªtefãniþã, GeorgePãunescu, Iulian Radu, GabrielaRadu, Alexandru ªtefãniþã ºi maitinerii Teodora Silvia Velican ºiVlad Velican.

Cea care a coagulat ºi a datforþã ºi unitate grupului este ar-tista plasticã Gabriela ªtefãniþã,absolventã a Facultãþii de Istoriaºi Teoria Artei, secþia conserva-re-restaurare din cadrul Univer-sitãþii de Arte „Nicolae Grigores-cu” Bucureºti, restaurator spe-cialist de picturã muralã.

În cele zece lucrãri prezentateartista foloseºte tehnica acuare-lei pe ud ºi pe uscat ºi tehnicimixte în domeniul graficii.

Suprapunerea formelor este oprecondiþie. Pe fundalul coloratal tabloului cu acorduri expresi-ve, în acuarelã pe suport umed,transparenþa este însoþitã ºi deun efect catifelat, vaporos.

Gabriela ªtefãniþã ne convin-ge, prin tablourile prezentate, cãa avut în vedere ºi a realizat oarmonie expresivã a culorilorcomplementare. Forma – culoaredominã; sunt forme rezultate dinjuxtapuneri sau suprapuneri par-þiale elaborate din fuziuni relativdirijate din pete colorate. Ele de-vin mijloace specifice cu ajutorulcãrora artista reuºeºte sã expri-me ºi sã comunice idei, sentimen-te ºi stãri estetice.

Iulian Radu, absolvent al Uni-versitãþii de Artã „Nicolae Grigo-rescu” Bucureºti, pictor restau-

nnnnn OVIDIU BÃRBULESCU

rator, este prezent în expoziþie cu5 valoroase tablouri în ulei pepânzã.

Cele 4 naturi statice „monu-mentale” prin þinta compoziþiona-lã, cu tuºe largi, expresive. Sepercep de asemenea mici parti-cularitãþi subtile care le sporescfrumuseþea cum ar fi un potrivitjoc de forme ºi linii sau o graþioa-sã dispunere a pãrþilor.

Tot o absolventã a Universi-tãþii de Artã „Nicolae Grigores-cu”, Bucureºti, Graþiela Radu ex-pune 7 lucrãri într-o notã de ori-ginalitate evidentã ºi deosebit deexpresive atât cromatic cât ºi înductul constructiv al liniei. Estereprezentativã lucrarea „Fata cuevantai” – cu flori compuse pesuprafaþa rochiei, în acorduri cro-matice bine susþinute ºi pasajede alb, cu un ritm decorativ foar-te expresiv.

Alexandru ªtefãniþã – absol-vent al Institutului Politehnic Bu-cureºti, cu master în artã sacrã,atestat pictor restaurator, prezin-tã ºapte lucrãri în acuarelã ºi teh-nicã mixtã, în care zonele de albprind viaþã cu structuri figurati-ve liniare pe fonduri armonioscolorate expresiv.

Mai tinerii artiºti, absolvenþiai Universitãþii de Artã „NicolaeGrigorescu”, Bucureºti, TeodoraSilvia Velican ºi Vlad Velican suntprezenþi în aceastã expoziþie fie-care cu câte patru tablouri.

La Silvia Velican naturile sta-tice „Vase cu flori” – ulei pe pân-zã, sunt realizate în armonii cro-matice calde într-o tratare com-poziþionalã modernã, îndrãznea-þã, iar la Vlad Velican lucrãrile în

expoziþia de picturãºi graficã „Lumini

de primãvarã”tempera cu o mare putere de aco-perire a suprafeþei picturale, cutratãri plate ale suprafeþei deco-rative.

Artistul plastic George Pãu-nescu, absolvent al Universitãþiide Artã „Nicolae Grigorescu”,Bucureºti, doctor în Arte Plasti-ce ºi Decorative, specializat înpicturã muralã anticã la „Pontifi-cio Instituto di Archeologia Cris-tiana” Roma, Italia – actualmen-te Lector Univ. Doctor al Univer-sitãþii de Arte din Craiova i-a pri-mit ºi a gãzduit pe colegii sãi bu-cureºteni pe malul stâng al Olte-þului, la Bobiceºti, locul de baºti-nã al artistului unde nu de puþineori poposeºte ºi lucreazã.

De aceastã datã, alãturi decolegi, artistul plastic George Pã-unescu prezintã în expoziþie nouãlucrãri în ulei pe pânzã: peisajede la Veneþia, peisaje de la Do-breþu ºi Bobiceºti.

Picturile artistului George Pã-unescu impresioneazã prin ºtiin-þa compoziþiilor, a folosirii expre-sive a „gramaticii” structurale aformelor plastice, prin armoniacromaticã desãvârºitã. Picturilelui George Pãunescu se plaseazãîn sfera artei de calitate, nu suntdoar un produs al mâinilor ºi alstãpânirii ºtiinþei tehnicii pictu-rale, ci ele þâºnesc dintr-un izvormai adânc al sufletului artistuluicare dã forþã creaþiei artistice.

Remarcãm ºi modul pertinent,plin de substanþã esteticã ºi decãldurã, în care George Pãunes-cu ºi-a prezentat colegii la verni-sajul expediþiei „Lumini de primã-varã”, de la Galeria „Arta” dinCraiova.

þionalã de cor a însemnat pen-tru liceu un succes, în ceea cepriveºte organizarea, ca gazdã,dar ºi Premiul al III lea, formaþianoastrã coralã fiind pregãtitã deprofesor Florian Zamfir. La Olim-piada Naþionalã de geografie,elevul Ungureanu Victor, avân-du-l ca profesor îndrumãtor peBuzatu Constantin, a luat Menþi-une specialã. Concursurile jude-þene au însemnat un prilej de aculege noi premii.

Profesorul Vlãdulescu Lelia-na a reuºit sã facã din elevii dum-neaei mici fizicieni, luând aproa-pe toate premiile puse în joc laconcursul Zborul, visul de aural omenirii, la care au participatResceanu Maria, Resceanu Filip,Bonea Vicenþiu, NiþulescuEduard, Pãceanã Alexandra,Apan Andreea, Grigorescu Ce-zar, Berneanu Bianca. Premii fru-moase s-au luat la istorie ºi reli-gie, Doljul fiind reprezentat la Na-þionalã de elevii Dumitru Andrei,pregãtit de profesor DorobanþuTraian ºi Viscol Sebastian, pre-gãtit de profesor Boldiºor Ilea-na. La faza judeþeana a olimpia-dei de limba englezã, elevii Lau-ra Cioc ºi Ungureanu Victor,având profesorii Mirea Ileana ºiPopescu Rodica, au luat Menþi-une. Toate rezultatele elevilor ºiale cadrelor didactice au fostapreciate de echipa managerialãa ºcolii, reprezentatã de profeso-rii Lucia Vlãdoiu ºi KaterinaAnghel. Evident cã nu am epui-zat lista premiilor ºi a premianþilorLiceului de Arte „M. Sorescu”, darconsiderãm cã am convins pe toa-tã lumea, în ceea ce priveºte cali-tatea actului didactic.

nnnnn Prof. Gela Enea

rte

lllll comparativul de superioritate lllll comparativul

PROOIMION. „O sã reamintimcã René Etiemble, comparatistullucrat cinexegetic la problemã deAdrian Marino, îºi propunea – îninterviul, acordat napocanuluiuniversitar Ion Pop, din Ore fran-ceze – sã deie cîndva o replicãtare semioticenei Julia Kristeva,ilustratoare, pe vremuri telquelis-te, a ceea ce Jean Paulhan va finumit, înainte de Ultimul RezbelMundial, «teroarea literarã». (N-a

mai apucat sireacul...)”. LUCAPIÞU, Chansons de gest(uell)epaillarde, Ed. OPera Magna, Iaºi,2014 ***

NU-L VÃZUSERÃ. „Nu-l vã-zuserã, cãci erau orbi demult /ochii lor erau întorºi înãuntru /ca ai liliecilor zburând jos ºi pre-vestind ploaia / cercetând palmadescãrnatã a verii”. VASILEIGNA, Locuri pustii, Ed. CarteaRomâneascã, Bucureºti, 2013***

ZALMIOR V. „Fotonii-mide-altoi n-au umbrã nici joi, / n-aupietre clivante, nici protuberan-te, / au doar matcã-n roi, gândindpreþuri noi,/ pentru vãmi ºi fan-te, la comete-plante,/ fotonii-mide-altoi, fulgerele-n ploi...”. IONPACHIA-TATOMIRESCU, Cali-graful de salmi, Ed. Waldpress,Timiºoara, 2013 **

INTEROGAÞII. „La naºteresîntem cu toþii îngeri. Perspecti-va morþii ne transformã treptat înoameni. Doar neînþelegerea lumiipoate fi o formã de suportare aei. Unde mai e nimicul care a în-ceput lumea? Dar plinãtatea careo va sfîrºi? Omul e singurul ani-mal aruncat în prãpastia unorasemenea interogaþii.” IOAN F.POP, Marginalii la o absenþã, Ed.Galaxia Gutenberg, Târgu Lãpuº,2014 ***


nnnnn MIHAELA VELEA

În ultimii ani formula „tâ-nãr artist” a fost folositãîn Craiova mai mult ca un

reflex de limbaj, de vreme ce „ti-nerii artiºti” ajunseserã deja lavârsta deplinei maturitãþi. Astfel,deºi depãºitã de evidenþe ºi fãrãa se crampona de perspectivaunei aprecieri ultra corecte, for-mula s-a perpetuat totuºi definindîn mod „fraudulos” un segmentce cuprindea în principal artiºtitrecuþi bine de 40 de ani, dar careîn memoria locului rãmãseserã fi-xaþi ca reprezentând tânãra gene-raþie. Acest lucru poate fi expli-cabil dacã luãm în considerarefaptul cã, deºi Liceul de Artã dinCraiova pregãteºte generaþii în-tregi de absolvenþi care urmeazão facultate de profil, cea mai mareparte a acestora se îndepãrteazãde oraºul natal, ori chiar dacãpãstreazã fizic contactul cu aces-ta, aleg sã expunã în alte zone,care le oferã o perspectivã maiconcretã de afirmare. De altfelaceastã opþiune pare una corec-tã, observând faptul cã oraºele

martor ocularGaleria ARTA Craiova, 16. 04 – 04. 05. 2014

în care activeazã facultãþi de artãcu tradiþie sunt mult mai eferves-cente ºi mai active din punct devedere artistic.

Urmãrind expoziþiile din ultimavreme, se profileazã o nouã eta-pã care defineºte arta tânãrã dinCraiova, iar unul din numele carea devenit destul vizibil în acestmoment este Alexandru Dina.Absolvent al Academiei de Arteºi Design Artez Enschede Olan-da (2002), Dina încearcã sã îºidezvolte o carierã artisticã aici,fãrã a se simþi limitat de atmosfe-ra pestriþã a oraºului. Expunândadesea la saloane ori la expoziþii-le de grup de la Galeria Arta, pic-tura lui Alexandru Dina s-a evi-denþiat încã de la început, venindcu un tonus ºi o privire ce captaºi însufleþea spaþiul. Expoziþiilepersonale din 2012 ºi 2013 l-aufixat ºi mai bine în mijlocul comu-nitãþii artistice în care încerca sãse integreze, fãrã a se confundaînsã ideatic ori stilistic cu aceas-ta. Faptul cã ºi-a fãcut studiile înOlanda, luând contact direct cutradiþia ºcolii de picturã olande-ze, l-a influenþat în mod evident,modul sãu de exprimare artisticãpãstrând încã elemente care îl facsã se pãstreze în descendenþa

esteticii acreditatã de Van Gogh.Pictura lui Dina îºi propune sãdevinã expresivã tocmai prin aºazisa deformare a ceea ce este de-numit în mod curent realitate vi-zibilã, oferindu-i acesteia contu-ruri mai laxe ºi o personalitatemai puternicã.

Expoziþia Martor ocular, des-chisã în 2014 aratã cã privirea luiAlexandru Dina cautã în perma-nenþã sã pãtrundã mai mult decâtsuprafaþa lucrurilor. Artistul nuse aratã preocupat sã redea doarforma obiectelor, ci propune otemã care transformã statutul deobiect (neînsufleþit) în subiect.Asemenea unui dispozitiv de sto-care de date, spaþiile ºi obiectelelui Dina devin pãstrãtoare de in-formaþie cu valoare de document.Spaþiul ca loc comun, încãperilecu funcþionalitate sumarã devinmartori, nu doar ai locuirii, ci aivieþii cu multitudinea sa de aspec-te pe care le poate traversa. Re-prezentarea oamenilor devineaproape inoportunã. Prezenþa lornu e nici mãcar sugeratã ci doarindusã, lãsând spaþiul sã transmi-tã o poveste cu final deschis, cepoate fi reconfiguratã de fiecareprivitor în parte.

În condiþiile în care camerele

de luat vederi cu rezoluþii din ceîn ce mai încãrcate de megapixelisunt un element indispensabil alomului din societatea actualã, acapta o imagine fotograficã a de-venit ceva comun ºi extrem deaccesibil. Valoarea unei imagininu mai þine de acurateþe, ci cautãsã redea mai mult decât o mulþi-me de obiecte utilitare frumosaºezate în decor. Camerele lui Ale-xandru Dina, depãºesc stadiul dehabitat personal cu poze de fa-milie, ele devin un perimetru alindividualitãþilor ce nu cautã sãse izoleze în existenþe-ºablon.Obiecte banale, ce nu îºi doresc

U n interesant eveni-ment expoziþional aavut loc în data de

5 mai 2014 la galeria ,,Arta” dinCraiova, unde, pe simeze ºi-au datîntâlnire doi tineri artiºti: GeorgeVOICA ºi Dan NICA, formaþi laUniversitatea de Artã ºi DesignCluj-Napoca, secþia sculpturã.

Aceastã întâlnire nu a fost în-tâmplãtoare. Deºi cei doi au vi-ziuni diferite, contrastând prinmijloacele artistice de exprimare,ei au avut un punct comun, acelaal simbolului. Iubitorii de frumosau avut astfel posibilitatea sã în-tâlneascã douã moduri de abor-dare a limbajului simbolic, douãinterogaþii asupra existenþei.

George VOICA transpune pepânzã sau hârtie reflexiile sale cuprivire la tema copilãriei, un sim-bol al inocenþei, dar ºi al simplitã-þii umane. Personajul omniprezentce face legãtura între tablourilesale este un copil. Acesta esteredat în diferite ipostaze, de la pe-trecerea zilei de naºtere, jocul cubaloanele, desenul pe asfalt, de-senul pe un perete ºi pânã la în-cercarea de a deschide o uºã ma-sivã din lemn. Fiecãrei scene ar-tistul i-a destinat un spaþiu amplude exprimare, monumental, tratatîn pensulaþii largi, lejere, condu-cându-ne privirea prin efectelecromatice obþinute. Jocul con-trastelor, desenul bine realizat, nusunt decât mijloace prin care Geor-ge Voica ne invitã sã facem intros-pecþii în lumea copilãriei, acestprag existenþial, acest univers încare mereu dorim sã revenim. Nuîntâmplãtor se produce în fiecaredin noi aceastã stare de reîntoar-cere, deaorece cea mai purã stare,

integrarea simbolului în arta contemporanãnnnnn CRISTINA OPREA

cea mai frumoasã luminã ºi ceamai mare energie o gãsim în zonacopilãriei. Aceste ipostaze scãlda-te în culoare nu sunt altceva de-cât moduri de abordare din diferi-te unghiuri a celei mai frumoasevârste a omului.

Ce a fãcut omul în copilãriaumanitãþii? A desenat de pereþiipeºterilor, a lãsat urme grafice pevasele ºi uneltele sale, a desco-perit, prin peregrinãrile sale, noizone de explorare ºi s-a bucuratalãturi de ceilalþi. Aceste trãiri ar-haice nu s-au modificat, repetiti-vitatea lor demonstrându-neasta, iar expozantul ni le reamin-teºte. Oricare din noi poate fisemnificat de acest copil, poatetrãi acea stare de curãþenie sufle-teascã ºi se poate bucura de cro-matica vieþii. Aparenta simplitatedezvãluitã prin culoare, prin sce-ne veridice pun totuºi vizitatorulîn faþa unor meditaþii asupra mi-nunilor vieþii.

Pentru cã despre cugetãri in-terioare ne ,,vorbeºte” în creaþii-le sale ºi Dan NICA. Acest tânãrartist trateazã simbolul dintr-oaltã perspectivã, începând cumaterialele folosite – lemn ºibronz – la tehnici, ºi pânã la sem-ne incizate sau pictate. În demer-sul sã recurge la mai multe tipuride simboluri: simbolul cromatic(roºu, verde, auriu) simbolurinumerologice (1, 3, 4), simbolurigeometrice (pãtrat, romb,triunghi, spiralã) ºi simboluri gra-fice (literele alfabetului, cheia,pocalul, copacul, bicicleta,ochiul, fereastra, melcul, barca,cetarea, figura femininã, copacul,îngerul, bicicleta). Tot acest lim-baj propriu de exprimare formatdin aceste semne-simbol au o în-cãrãcturã spiritualã.

Folosirea a douã materiale so-nore – lemnul (utilizat la construi-rea viorilor) ºi bronzul (folosit laturnarea clopotelor) m-au dus cu

gândul la muzicalitatea lucrãrilorsale, dar ºi la armonia creatã prinintermediul semnelor. Poate sem-nul ce beneficiazã de o atenþiedeosebitã ºi care oferã o desci-frare a creaþiilor este cheia. Acestelement îl întâlnim în diferite ipos-taze semnificând deschiderea ºiînchiderea unor spaþii, deþinereaunei forþe sau a unei puteri, darºi posibilitatea de a domina, acontrola sau a veghea un anumitloc sau zonã. Acest semn are mul-tiple reprezentãri ºi forme, de lacheia trilobatã, la cea triunghiu-larã, dar interesantã este ºi pre-zenþa ei în compoziþii, în ipostazãunicã, dublã ºi chiar triplã, sem-nificând poate accesul spre unanumit drum, aspectul dublu alvieþii umane – nocturnã/diurnã ºipoate trei etape de curãþare, delimpezire sau de evoluþie (naºte-re, viaþã, moarte). Dupã acest pro-fund semn, un altul îºi face simþi-tã prezenþa vizual ºi aici fac refe-

sã fie recrutate din revistele deamenajãri interioare, se extrag dinlimitele contururilor reale; ele sealungesc nefiresc, se contorsio-neazã, evadeazã din aºa numitulreal convenþional, devenind ex-presie a unor stãri sufleteºti în-cãrcate de emoþii. Camerele luiAlexandru Dina nu sunt doarspaþii în care se stã, ci locuri încare existenþa se simte ºi se trã-ieºte la un nivel de intensitate cenu poate sã conducã spre banal,lâncezealã ºi plictis. Dar cine poa-te fi martor ocular al întregii com-plexitãþi pe care o presupune defapt viaþa?

rire la literã. Ea are o mare forþã,nu se divide ºi formeazã un alfa-bel, ce stã la baza cuvintelor. Pro-babil cã artistul s-a gândit la osimbiozã între forþa creatoare aimaginii ºi puterea cuvântului. Înanumite lucrãri apar chiar citatedin Psalmi, ceea ce ne demon-streazã faptul cã artistul este in-spirat ºi de puterea spiritualã acuvintelor, dar ºi cã omul lasã înurma sa ca semn – cuvântul.

Privind în ansamblu, compo-ziþiile sale abundã de elemente cuîncãrcãturã sacrã, de aceea pro-babil întâlnim îngerul ca semn almesajului divin, copacul ca sim-bol pentru Eden, cupa semnifi-când Graal-ul, barca înfãþiºândsfânta bisericã, iar cetatea sauoraºul reprezentând ParadisulDivin sau Paradisul Uman.

În afara lucrãrilor panotate pesimezele galeriei au fost expuseºi trei sculpturi având trei formediferite: pãtrat, spiralã ºi cerc.Aceste lucrãri le-am interpretat cape un drum ales spre a fi parcurs,plecând de la stabilitatea simbo-lizatã de pãtrat, vãrtejul vieþii sim-bolizat prin spirala semnificatã decochilia unui melc ºi ajungînd laîntâlnirea cu Divinitatea semnifi-catã de un cerc.

Sunt convinsã cã existã multechei de descifrare a lucrãrilor luiDan NICA.

Artiºti complecºi – GeorgeVOICA ºi Dan NICA – au oferitpublicului craiovean posibilitateade a le descifra mai bine creaþiileºi de a le înþelege efortul perso-nal depus în evoluþia artei vizua-le craiovene.

rte


Am vorbit de influenþalui Hegel în prima par-te a articolului, ar fi tre-

buit sa-l pomenesc ºi pe Engelsprintre mentorii intelectuali aipoetului. Materialismul lui dia-lectic este bine ancorat în acestadin urmã: „Primitivul în prima luifazã de dezvoltare vede în oriceobiect o existenþã asemãnãtoarecu a sa proprie. – De aici provinecredinþa în zei. – Apoi, odatã cudezvoltarea raþiunii ºi a raþionali-zãrii lumii exterioare, se impune oseparare a Eului de lumea exte-rioarã; prin aceasta apare mate-ria care este negaþia oricãrei indi-vidualitãþi acordata exteriorului ºiprin aceasta, afirmarea individua-litãþii proprii. Acest moment algândirii însã subzistã la începutfiindcã nu sunt încã suficient debine „explicate” fenomenele ºi înconsecinþã apare necesitatea fiede a gãsi pentru lumea exterioarão esenþã superioarã, „spirit”, fiede a recunoaºte totuºi existenþaunor „indivizi” care se conducdupã anumite legi proprii, „mole-culare”. Între cele douã poziþii dealtfel nu existã o diferenþã preanetã. Apoi, odatã cu evoluþia ra-þiunii care se dezvoltã în legãturãcu lucrurile exterioare pe care Eulle trateazã la acelaº nivel (ca ex-terioare), individualitatea proprieindivizilor din care se compuneacest exterior dispare ºi noþiuneade materie se impune din ce în cemai mult. Dar acum Eul care s-afolosit de aceastã noþiune dematerie pentru a se impune, tre-buie sã aparã undeva exterior.Cum însã raþiunea a creat materia(?) iar Eul s-a þinut de o parte sa-tisfãcut de faptul cã existã numaiEl ºi Altceva se trezeºte cã acestaltceva devine concret ºi deciindubitabil existent pentru El. Elnu se împacã cu aceastã poziþie,El trebuie sã se afle în afara lui casã înþeleagã acum materia. Darindividualitatea lui ca sã se afir-me trebuie sã nege orice altã in-dividualitate. De data asta el nea-gã nu individualitatea exterioarãa indivizilor (din afara lui), ci in-dividualitatea lor interioarã.

Astfel apare „spiritul” care seopune „materiei”. Atât timp câtspiritul poate fi considerat uncorespondent rãsturnat al indi-vidualitãþii proprii care deºi îmieste raþional inaccesibilã dar mi-e mai apropiatã decât raþiunea fi-indcã o simt în mãsura în care mãsimt pe mine, el contracareazã ºicompleteazã conceptul de mate-rie prin care eu am anulat exis-tenþa exterioarã a individului ºideci pe a mea proprie – lucru pecare eu nu-l pot admite. Negareaindividualitãþii proprii altor indi-vizi este afirmarea existenþei meleca individ. Dar afirmarea mea caindivid în afara materiei înconju-rãtoare deci ca individ unic carepercepe aceastã materie prin fe-nomenele care se produc în ea,este acum negatã de însãºiaceastã materialitate (care trebu-ie sã fie valabilã ºi pentru mine).Negaþia individualitãþii pentruindivizii exteriori se întoarce asu-pra mea. Însã de data aceasta,aceastã negaþie peste care nu pot

nnnnn MICHAEL FINKENTHAL

Sesto Pals, un pitagoreic suprarealistal secolului al XX-lea (II)

trece fiindcã ea mi s-a impus, seloveºte de afirmaþia senzorialã aexistenþei mele.

Existenþa mea ca individ estenegatã. Pentru ca sã mã pot afir-ma din nou ca Eu, eu trec aceastãnegaþie lumii exterioare cãreia îiatribui un spirit. În felul acestaeu trebuie sã admit ºi materia ºispiritul ca existenþe. Prima (i.e.materia), este dictatã de raþiuneaprin care eu caut sã mã afirm înlumea din afarã ºi este rezultatulactivitãþii mele asupra lumii, întimp ce spiritul derivã dintr-unceva ce sunt numai în mine, îninteriorul meu (raþional sau printransport pot sã recunosc sau sãsimt ºi un alt Eu. Dar transportule numai sporadic.) Atât spiritulcât ºi materia – ca si concepte –sunt deci rezultatul negaþiei indi-vidualitãþilor înconjurãtoare ºiproiectarea lumii mele interioareraþionale ºi sensibile în exterior.În realitate, lumea înconjurãtoa-re este formatã din indivizi (sauparticule) a cãror legi de indivi-dualizare ºi a cãror existenþã staula baza proceselor aºa zis materi-ale, pe care le percepem. (Aces-ta) este un lucru care se întâmplãvrând nevrând: când raþiunea re-constituie un proces exterior pecare-l leagã numai de lucrurileexterioare, ea are în general ten-dinþa de a anula orice legãturãdirectã, interioarã, cu acest pro-ces. Mai mult decât atât, cândconceptele esenþiale de la careporneºte raþiunea sunt preastrâns legate de Eu, atunci raþiu-nea le proiecteazã în exterior subforma unor concepte care pose-dã totuºi o legãturã strânsã cucomplexul interior sensibil. Ve-dem deci cã Hegel se întâlneºtecu Engels (sau vice versa) siuneori autorul recunoaºte faptulîn mod explicit în continuare:

„Aºa se întâmplã în filosofialui Hegel unde conceptele (l’être,le quelque chose etc.) sunt con-cepte sensibile pe care raþiuneale preia ºi le foloseºte; dar chiaratunci când se foloseºte un con-cept ca materia, care este negaþiaindividualitãþii pentru orice indi-vid exterior, în realitate se ia capunct de plecare individualitateasensibilã ºi deci interioarã. Sin-gurul concept care poate fi con-siderat pur raþional ºi deci des-bãrat de toate legãturile interioa-re este „cantitatea” ºi elementulei «unitatea», care reprezintã in-dividul pur exterior în relaþia luicu „numãrul” sau multitudineade indivizi exteriori.

Astfel stând lucrurile, indife-rent de conþinutul (ei) raþionalorice deducþie filosoficã are ºi unconþinut sensibil ºi deci interior;de aici provine negaþia, contra-riile, dialectica”.

Dupã aceasta introducere te-oreticã ºi dupã fixarea cadruluidiscuþiei, Sesto Pals descinde înprãpastia sinelui, de asta dataînsã într-un mod controlat. Lasãdeoparte sentimentele, uitã denecazurile cotidiene, suntem înanii cei „buni“ acum. Discuþia estecalmã, filosoficã: acum poetulîncã mai priveºte „þintã nopþi în-tregi înspre hrisoavele vechi ºi

ponosite“, încã mai rasfoieºte„cãrþi mirosind a tipar, cu paginiimaculate ºi lucioase“. Un andupã ce scrisese textul filosoficdiscutat aici, va reveni în poemulPrãpastia datat, mai 1967, la ide-ea zãdãrniciei acestei întreprin-deri. Deocamdatã însã continuasã caute: „am arãtat pe scurt câ-teva lucruri care mã vor ajuta înceea ce vreau sã scriu mai depar-te. Vom încerca acum sã cobor înmine, sã privesc din afara meaceea ce se petrece în mine fãrã caprin aceasta sã scot eul meu dinel ºi sã-l situez în afara mea“. ªicu toate ca afirma, „nu vreau sãfac ºtiinþã; deocamdatã vreau sãîncerc sã mã caut aºa cum sunt,animal, fiarã, lipsit de raþiune ºide simþurile corespunzãtoareacestei raþiuni”, încearcã sã abor-deze problema cât se poate deraþional. Dar, scrie poetul, „voicãuta sã mã mulþumesc sã utili-zez numai raþiunea pasivã, acestaparat raþional care se numeºteobservaþia, ºi sã nu merg mai de-parte, sã nu ies din limitele ob-servaþiei pure; în aceste condiþi-uni sã încerc sã vãd ce se petre-ce cu mine ºi în mine”. Ne aºtep-tam sa descoperim în text o feno-menologie a existentei.

„Constat cã în primul rând suntun Eu, un Eu care simte foarte as-cuþit cã nu poate fi în legãturã di-rectã în interiorul lui decât cu elînsuºi sau cu pãrþi din el însuºi.Dacã o parte din el însuºi suntdate ale memoriei pe care ºi le-aînsuºit prin aparatajul de comuni-care cu lumea externã sau dacãeste în legãturã cu alte euri sau cuun alt eu a cãrui existenþã ocupã oparte din partea lui sensibilã, aces-tea sunt numai legãturi exterioarepe care ºi le-a interiorizat.

Dacã eu mi-aº pierde completmemoria ºi aº fi plasat undeva înîntuneric aº avea totuºi legãturadeplinã cu mine însumi ºi nu olegãturã raþionalã cu mine însumi,ci o legãturã directã sensibilã,«m-aº simþi pe mine». De aceea,poziþia cogito ergo sum a lui Des-cartes, pentru perceperea exis-tenþei proprii, nu este necesarã;(Dar) mai mult decât atât, este o

tautologie fiindcã el când spunecã gândeºte înseamnã cã-ºi dãseama, simte cã gândeºte, simtedeci o parte din existenþa lui adi-cã se simte parþial pe el însuºi.Lui Descartes îi trebuia însãaceastã deducþie pentru a dedu-ce din conºtiinþa sensibilã a exis-tenþei proprii, de care nu se pu-tea îndoi, existenþa sa în raþiune.Asta fiindcã raþiunea pune lucru-rile pe o poziþie care dupa cumam vãzut nu cuprinde necesita-tea existenþei individului. Dacãmã îndrept în afara mea vãd cumdiverse individualitãþi apar ºi dis-par vãd cum se nasc animale ºioameni vãd cum mor. Vãd un oucare nu e nimic decât o aglome-rare de substanþe chimice dispu-se într-o anumitã ordine. Dinacest ou se desvoltã un animal.Un animal care trãieºte, are o voin-þã, se hrãneºte conform cu nece-sitãþile lui ºi apoi când procesullui vital e întrerupt, moare. Nurãmâne decât un cadavru din caredupã dispariþia procesului vital,dispare ºi individualitatea. Oracest cadavru este mai puþin de-cât un ou. Un ou poate sã devieun individ pe când un cadavru încare procesul vital s’a stins numai poate sã redevinã individ.

Mai vãd apoi cã în cursul acti-vitãþii vitale indivizii în viaþã se-creteazã aceste celule din careapoi apar alþi indivizi. Mai multdecât atât, aceste celule sunt pre-gãtite pentru dezvoltarea proce-sului vital ºi în anumite condiþi-uni favorabile uºor de reprodusîn aceste celule procesul vital în-cepe parcã dela sine. Totul îmiapare stãpânit de hazard. Atât oulsau ovulul, cât ºi dezvoltarea luiulterioarã, începutul procesuluivital în care se poate interveni dinexterior, cât ºi apariþia individu-lui dupã terminarea procesului degestaþie. Unde se aflã acest indi-vid înainte ºi in timpul procesu-lui de gestaþie? Existã totuºi unmoment când el apare. Dacã pro-ducerea oului sau ovulului suntdeterminate de hazard, dacã în-ceputul procesului de gestaþieeste ºi el determinat de hazard,procesul de gestaþie ca atare nu

se mai produce la voia întâmplã-rii. Dacã în exterior un individpoate fi înlocuit printr-un altul,dacã pentru mine un frate chiarsau o fiinþã cât de apropiatã pu-tea sã fie alta (cu alte caractere),dacã raportez acest proces lamine, mã întreb de ce nu sunt alt-cineva?

Într-adevãr, ca sã pot admitecã hazardul opereazã aici trebuiesã consider un Altul, acelaºi cuun alt Alt. Dar aici raþiunea gre-ºeºte fiindcã când e vorba demine însumi eu nu mã pot consi-dera acelaºi cu Altul. Raþiuneapentru a putea raþiona are nevo-ie sã egalizeze ceea ce e diferit ºisã diferenþieze apoi dupã sche-ma acelaºi – altul. – Un acelaºi alaceluiaº sau un altul al altuia estepentru raþiune unitatea (Hegel).Aici acelaºi sau altul este luatdrept conþinut la început nedife-renþiat; când mã întorc spre mineconstat cã Eu nu pot fi pentrumine un altul, în mine nu gãsescdecât Eu. Sunt Eu. Chiar dacãpentru moment mã situez sau mãdesfãºor în timp ºi mã compar cuceea ce am fost, altul, acesta e opoziþie a raþiunei care tinde sãexteriorizeze trecutul. În realitateEu mã simt pe mine existent în altfel decât îl simt pe altul existent,fiindcã în gândul existenþei meleprezente este sensibil nu numaiprezentul, dar ºi trecutul ºi viito-rul. Când eu mã gândesc la exis-tenþa mea actualã simt aceastãexistenþã a mea indiferent de evo-luþia ei. Dacã nu sunt aºa, înseam-nã cã nu am reuºit sã înving re-zistenþa raþiunei ºi sã mã simt pemine ca pe Mine, ci mã simt ca pealtceva, adicã simt definiþia raþi-unei mele despre mine care numai este aceiaºi cu „Mine”. Pen-tru a ajunge la mine trebuie sã mãsimt nemijlocit pe Mine fiindcãîn raþiune Eu trebuie sã dispar,sã-mi devin exterior mie; si aceas-tã exteriorizare pot s-o fac sau înspaþiu sau în timp. Deci numai înraþiune, singurã, pierd tocmaiceea ce trebuie sã caut. Mã pierdpe mine”. Aceastã ultimã propo-ziþie este a poetului mai degrabãdecât a filosofului!


Una dintre biografiilecele mai interesante(ca sã nu spun: ciuda-

te) ale scriitorilor români care auoptat pentu exilul în Occident,dupã cel de al doilea rãzboi mon-dial, este aceea a lui Petru Dumi-triu. Opera sa, de asemenea, poar-tã o pecete controversatã în cri-tica literarã româneascã de azi(Dar ºi în cea de ieri, în ciuda fap-tului cã dupã decizia de a rãmânedincolo de fruntariile þãrii, în 1960,numele sãu n-a mai putut fi vehi-culat în presa româneascã), im-putându-i-se scrierile obedienteideologiei ºi politicii PartiduluiComunist (Vânãtoarea de vulpi,Pasãrea furtunii, Drum fãrã pul-bere º.a.), dar ºi recunoscân-du-i-se calitãþile de mare scriitorcontemporan, evidente în roma-nele Bijuterii de familie, Croni-cã de familie º.a., care tematic numai satisfãceau doleanþele iluº-trilor politruci ai vremii. N-a fãcutparte dintre cei care, în Occidentfiind, la finele rãzboiului nu s-aumai întors în þarã, ºi nici dintreaceia care, cu vreun deceniu ºijumãtate mai târziu, au evadat,cum au putut, de sub presiunearegimului totalitar ceauºist, falsdemocratic, cãutând un modusvivendi dincolo de fosta cortinãde fier, pe care Pertru Dumitriu atraversat-o, cei drept, aventuros,forþând graniþa dintre Berlinul deEst ºi cel de Vest, cu acte oare-cum diplomatice ºi cu o maºinãce purta numãr strãin. Explicaþiao oferã din nou într-o carte deeseuri pe teme religioase, Noncredo, Oro/ Nu cred, mã rog1 ,ce se recomandã ca fiind ultimasa operã:„s-ar putea ca aceastasã fie ultima carte pe care o scriu.La vârsta mea, nu mã pot aºteptasã mai trãiesc mult, nici sã mailucrez (sã mai scriu o carte saumai multe). Orice s-ar întâmpla,acest Non credo este diferit deorice altceva am mai scris de-alungul vieþii mele”. Într-adevãr, eo carte diferitã de celelalte, dacãe sã ne referim la proza propriu-zisã. Dar, ca discurs eseistic, eaeste precedatã de alte douã: AuDieu inconu (1978) ºi Zéro ou lepoint de départ (1982), ambele fi-xându-se pe o coordonatã deabordare problematicã, sã-i zi-cem, religioasã, marcate însã deo pronunþarã introspecþie, de oreevaluare biograficã dintr-o per-spectivã a relaþiei sale cu… Dum-nezeu („Dumnezeu e ceea ce estesau nu este dincolo de toate lu-crurile chiar dincolo de sondareacelor mai îndepãrtate ºi ultimelucruri ºi dincolo de ele”, sau:„Mã rog cãtre Dumnezeu fãrã aavea o imagine a sa înaintea mea,

nnnnn CONSTANTIN CUBLEªAN

non credo, orofãrã a avea o imagine mãcar înminte/…/ cãtre o nonimaginementalã, un Cineva-sau-Ceva-sau-Orice-altceva mental, Dinco-lo”). De aici însã, ºi pânã a vedeaîn Petru Dumitriu un scriitor reli-gios e o distanþã uriaºã, în ciudaeforturilor prefaþatorilor (demer-suri cu totul lãudabile în privinþanevoii ºi utilitãþii recuperãrii in-tegrale ca scriitor a acestuia) dea pleda în favoarea unei atari in-terpretãri. Drum fãrã pulbere,oricum am lua-o, e greu de ac-ceptat cã „înãuntrul molozuluidiscursiv” prezintã o „viziune”„sincerã ºi camuflat subversivã”,propunând „o imagisticã (…) detip biblic ºi circularã”, finalul re-prezentând „o viziuine biblicã desfârºit încremenit de lume, spriji-nitã doar de umãrul sterp al ori-zontului” (Ion Vartic), aºa cumnici Incognito, capodopera pro-ducþiei sale realizate în Occident,nu are cu adevãrat un ax religios:„cu totul cristic este sfârºitul ro-manului”, zice Marta Petreu, vã-zând în personajul Sebastian pu-nerea „în act” a mesajului Mân-tuitorului din Predica de pe Mun-te, romanul abordând „tema cris-ticã în vremuri de teroare comu-nistã”. Petru Dumitriu nu s-a con-siderat niciodatã un om religios,un om care sã creadã în existenþalui Dumnezeu, ceea ce nu-i exclu-de ideea cã dupã moarte ar puteaexista o altfel de viaþã despre careînsã nimeni nu-i poate oferi in-formaþii… realiste („Cine poate fisigur cã acolo, în punctul sprecare îmi îndrept rugãciunea, nu enimic, doar pustiu, vid? Eu, unul,nu ºtiu, dar cel care se îndoieºtesau cel ce neagã nu ºtie mai multdecât mine, care nu ºtiu nimic”;iar în altã parte:„eu nu sunt cre-dincios” sau, ºi mai categoric:„Dacã El existã sau nu, asta nuºtiu”) aºa încât rugãciunea sa afost menitã, întotdeauna, a-i asi-gura confortul cã sufleteºte ºistrict intim ºi-a asumat, ºi-a mãr-turisit pãcatele, nãdãjduind într-o iertare pe care sã i-o ofere…Dumnezeu (ori, mãcar… societa-tea?), de la care aºteaptã ºi aju-torul cuvenit pentru… înaintareaîn viaþã: „ºtiu cine, ce sunt, caree scopul meu, pentru ce trãiesc,ce reprezint pentru semenii meiºi ce reprezintã ei pentru mine ºicare pare sã fie menirea tuturoracestor lucruri. Mai ºtiu ºi ce nu

sunt – mai exact, credincios – ºice sunt – ºi anume, un om care seroagã la Dumnezeu. Prea rar, suntconºtient de asta. Dar mai ºtiu cãfãrã rugãciune aº fi un om infe-rior”; „Viaþa mea este centratã pe,subordonatã ºi ordonatã în jurulrugãciunii (…) biata mea rugãciu-ne, nu am altceva care sã confereordine, sens, demnitate ºi valoarefiinþei mele. Toate celelalte vindupã rugãciune (…) ºi se adresea-zã sinelui dincolo de limite”.

Cartea aceasta nu este o carteteologicã, nici mãcar filosoficã.Este însã o mãrturisire dramaticãa cãutãrii de sine a unui om sus-pendat (scindat) între douã reali-tãþi. Una din care a evadat ºi altaîn care plonjat, fiind asimilat (atâtcât a fost asimilat), trãind ºi scri-ind, sfâºiindu-se pe sine într-ocontinuã, nesfârºitã degringola-dã sufleteascã, mai mult decâtmoralã ºi cu atât mai puþin socia-lã. Este o carte de confesiuni, deîntrebãri, de neliniºti umane aleunui creator de frumuseþi care aavut parte de o existenþã marcatãmereu de urât, de urâtul istoric(social, politic), urâtul lumii dinjurul sãu, de care nu s-a simþit a firesponsabil, cãci totul veneapeste puterile sale de decizie, darîn care a trãit, cu care a… coabi-tat, de care s-a lepãdat dupã ce auneltit împreunã.

Petru Dumitriu nu scrie aces-te eseuri pentru a-ºi justifica oatitudine sau alta, dintr-un mo-ment sau altul al vieþii sale, cipentru a se reconstitui (reconsi-dera) pe sine, în faþa unei alte in-stanþe decât aceea a semenilorsãi, mai dreaptã (poate) ºi mai în-dreptãþit justiþiarã.

Rugãciunea, în jurul cãreia sestructureazã toate eseurile, sedovedeºte a fi, cel puþin aceastaeste încredinþarea scriitorului, ºiacest lucru îl poate înþelege citi-torul cu care de altfel conversea-zã frecvent („Nu pot sã îi prediccititorului…”; „Îi cer cu umilinþãiertare cititorului…” Etc, etc.), unpunct de reazim, de sprijin, al ce-lui ce vieþuieºte cu picioarele pepãmând ºi cu fruntea în sfereleînalte (ale cerului?!). Rugãciuneae pentru Petru Dumitriu ca bas-tonul pentru nevãzãtor (îngã-duiþi-mi aceastã comparaþie), eobiectul de sprijin cu care înain-teazã pe drumul sãu dar care nu îioferã relaþii despre lume decât înmãsura în care el însuºi ºi le ima-ginerazã, ºi le formeazã în con-ºtientul (în subconºtientul) sãu:„Rugãciunea mea – nu mã referla discursul nostru cel mai lãun-tric, adresat celui mai exterior,celui mai înalt ºi celui mai lãun-tric care poate exista, nu înþeles,ci doar vag întrezãrit cu cele maimari eforturi emoþionale ºi men-tale – este atributul principal alomului ºi al speciei umane peransamblu. Este oferirea, dãruireaºi abandonarea sinelui nostrusub formã de vorbire adresatãacelui Altuia necunoscut, dinco-lo de orice limite ºi limitãri, din-colo de tot ce ºtim despre lume ºidespre noi: conþinutul discursu-lui nostru fiind cel mai intim, celmai respectuos – chiar cel maipios, mai afectuos, mai umil, de-loc temãtor, prietenie, chiar iubi-re; într-un cuvânt: oferirea sine-

lui, atât cât putem în trista noas-trã limitare, lui… în direcþia... Lui,El, Sãu, Celui necunoscut pe careîl numim în mod tradiþional Dum-nezeusau altfel, în funcþie demoºtenirea ºi capacitãþile noas-tre lingvistice ºi culturale”. Iatãdeci, cã nu poate fi vorba, în esen-þa atitudinii scriitorului, de o ati-tudine tipic religioasã ci mai de-grabã de una în care cautã,într-un orizont religios (mai curândteologic), argumente pentru în-þelegerea umanitãþii ca genera-toare de bun ºi rãu, de bine ºirãu, într-o dialecticã existenþialãpe care însuºi a experimentat-o.Din acest punct de vedere, co-mentariile pe care le face pe mar-ginea ideilor (operelor) unor Wit-tgenstein („pãrerea mea, cel maimare filosof al secoluluiXX”),Kant, Anselm („iubeam gândirealui Anselm ºi îl urmam, dar ºtiamcã mai rãmâneau lucruri despus”), Spinoza, Maxim Mãrturi-sitorul º.a., nu sunt altceva de-cât „cãutarea ºi nevoia unei abor-dãri intelectuale a rugãciunii”.Pentru ca însuºi sã-ºi defineascãastfel demersul: „Esenþa studiu-lui meu ar fi descrierea, analiza ºidiscutarea relaþiei mele – sau, casã dau dovadã de modestie, anoastre – fundamentale cu Dum-nezeu, inclusiv dezbaterea cu pri-vire la existenþa sau nonexisten-þa sa”. În acest sens trebuiescînþelese, ca exemplificãri posibi-le, ca argumente de corelaþiona-re posibile, întâmplãrile biografi-ce, pe care le relateazã într-un soide memorial, cu plãcerea (marca-tã de afecþiune) a detalierii ºi co-mentãrii lor pe un orizont deschisal… întâmplãrilor universale.Astfel, suita de lecþii despre cru-zime, despre misterul rãului, de-spre înfrângere, despre sex º.a.(lecþia vieþii, lecþia lumii prefãcu-te, lecþia ruºilor, lecþia despreVest, lecþia pedofililor) se ilus-treazã prin propria apropiere demoarte ºi mai ales de revelaþiafaptului morþii în sine (lecþia ºar-pelui, lecþia scoicii, a peºtilor, acurcanilor) aºa cum a învãþat-oîncã din copilãrie. Referirile pecare le face la familie (la tatãl sãu,la mama sa, la sora sa) explicã, larândul lor, modul de formare spi-ritualã, dacã doriþi („Am învãþatîn copilãrie”), modul în care ri-tualica rostirii rugãciunii („maiadesea ºi mai cu drag m-am rugatdin purã bucurie seninã în ocaziideloc ieºite din comun: o privireîndreptatã spre cer, admirareapeisajului (…) Momente mãrun-te, dar nepreþuite ale vieþii interi-oare; rar s-a întâmplat ca vreunuldintre ele sã nu fie însoþit de orugãciune – câteva cuvinte saudoar un gând – de recunoaºtin-þã”) i-a însoþit parcurgerea dru-mului existenþial, viaþa, fãrã ca elsã devinã, totuºi, un credincios:„A crede înseamnã a accepta caadevãrat ceva nedemonstart”,„Pun cel mai mare preþ pe adevã-rul factual, verificat ºi verificabil,precum ºi pe adevãrul logic”,„Nu ºtiu dacã Isus s-a ridicat dinmorþi (…) accept divinitatea luiChristos. Nici nu cred în ea, nicinu o resping. O accept orbeºte”.Acesta fiind el, se aflã în situaþiaunui nefericit profund – „Fericitcel ce n-a vãzut ºi a crezut”, îi

spune Mântuitorul lui Toma. Pe-tru Dumitriu, în felul sãu, este unalt fel de Toma, mai intelectuali-zat, mai rafinat, desigur, dar ºi maibântuit de angoase. Eseurileacestea au tocmai de aceea far-mecul lor aparte. Mai ales pentrucã pun în circulaþie ºi un însem-nat cuantum de mãrturisiri bio-grafice: relatãri despre perioadastudiilor în Germania, despre via-þa anevoioasã de dupã rãmâne-rea în Vest, despre vizita în þarãdupã ’89 º.a.

O evocare plinã de sinceritateeste cea referitoare la mariajul cuHenriette Yvonne S(thal), cãreiaîi face unul din cele mai sugesti-ve portrete, dar ºi drama distan-þãrii de cea de a doua soþie, pre-cum ºi fericirea pe care i-o pro-curã cea de a treia. Sunt paginice s-ar potrivi de minune într-unjurnal intim sau într-o carte dememorii. Dar, aici Petru Dumitriule aduce în prim-plan tocmai pen-tru a înfãþiºa cititorilordiverseleaspecte ale meandrelor vieþii sale,de cãutare necontenitã a… feri-cirii. Pe acest drum simte nevoianu doar a rugãciunii, ci ºi a expli-citãrii, a comentãrii teoretice aapropierii sale de universul teo-logic al credinþei. Discursul sãu„nu încearcã – spune prozatorul/eseistul – sã descrie starea delucruri prezente. Este menit sã îmiîntemeieze demesul pe evenimen-tele din viaþa mea, care m-au fã-cut sã fiu aºa cum sunt ºi sã gân-desc aºa cum gândesc. Este ojustificare (…) dar ºi material deviaþã oferit cititorului (…) o justi-ficare a frumuseþii lumii, a realitã-þii ºi ororii rãului ºi a puterii mân-tuitoare a bunãtãþii umane, pre-cum ºi – sau spre deosebire de –faptul cã aceasta este palidã,mãruntã, aproape inexistentã”,„Acesta este un studiu noncon-formist”.

Non credo, oro – Nu cred, mãrog are, de ce nu?, ºi încãrcãturaun soi de mãrturisire tesatamen-tarã a scriitorului despre sine, înrelaþie cu eternitatea (cu Dumne-zeu „ca ipotezã”). E o provocarelansatã pentru reevaluarea, dintr-un alt unghi de înþelegere, a în-tregii sale creaþii (prefaþatorii edi-þiei asta ºi fac), a operei ce se aºa-zã, în timp, pe o scalã gravã dereprezentare a vieþii, în cadre vã-dit divergente, de la angajamen-tul ideologic marxiat la liberalis-mul gândirii nedogmatice, cu im-plicaþii în filosofia creºtinã; o car-te ce poate modifica (?!) substan-þial, liniile profilului sãu scriitori-cesc ºi uman, deopotrivã.

1 Petru Dumitriu, Non credo,oro. Nu cred, mã rog. Traducerede Ruxandra Dragolea. Prefeþe deIon Vartic ºi Marta Petreu. Editu-ra Polirom, Iaºi, 2014. ColecþiaEgografii.

(Petru Dumitriu)

Alexandru Dina


rte

Cea de-a XVIII-a ediþie a„Zilelor Craiovei”, de odensitate, calitate ºi

diversitate în sine semnificative,s-a încheiat duminicã, 1 iunie2014, în Piaþa simbol a oraºului,Mihai Viteazul, cu un spectacoleveniment realizat de Opera Ro-mânã Craiova (manager AntonioZamfir), la care au contribuit, într-un excepþional spirit de conlucra-re ºi, aº spune, de comuniune ºide consonanþã vizând virtuosulºi gloriosul, ºi celelalte instituþiide spectacol craiovene: Filarmo-nica Oltenia, Teatrul pentru Copiiºi Tineret Colibri, dar ºi elevi aiLiceului de Artã Marin Sorescu.

Proba ilustrativ-convingãtoa-re, subsumatã unui pariu temerar,a constituit-o, nu încape nicio în-doialã, reprezentaþia cu CarminaBurana, una dintre cele mai inci-tante, mai particulare ºi, tocmai deaceea, mai temerare pagini ale is-toriei muzicii universale: o creaþiecoral-orchestralã ºi coregraficãispititoare pentru o instituþie deprofil decisã sã-ºi verifice poten-þialul ºi tocmai de aceea plasatã,deseori, în spaþiul dorinþei amâ-nate. Ori chiar suspendate.

O astfel de mise-en-scène, acãrei complexitate consistã, sprea ne opri doar la un prim nivel, desuprafaþã, în multifuncþionalita-tea la care obligã interferenþa ge-nurilor artistice, muzicale înaintede toate, dar ºi teatral-coregrafi-ce, reprezintã, se ºtie, un demerstemerar chiar ºi pentru reputateinstituþii de profil din Europa ºidin lume. Dimensiunea eforturi-lor preparative, conlucrarea – însensul atingerii unei simbiozeorganice totale – cu artiºti de pro-filuri, potenþiale, disponibilitãþivocaþionale marcat diferite seconstituie în tot atâtea praguri dedepãºit, în tot atâtea probe deînfruntat. Greu, dacã nu imposi-bil pentru spectatorul neavizat,el însuºi neexperimentat în faþaunei reprezentaþii asumat experi-mentale în spaþiul nostru cultu-ral, sã imagineze, mãcar, cât tra-valiu, cât tact, câtã inspiraþie ºicâtã disponibilitate vocaþionalãse includ într-un astfel de act ar-tistic egal cu o aventurã.

Nu foarte mulþi dintre miile decraioveni ce s-au împãrtãºit dinmagia artisticã de duminicã noap-tea, în centrul Craiovei, vor fi ºti-ind istoria – cu farmecul inedit alidentitãþii ei compoziþionale – aCarminei Burana. Fãrã prea mul-te detalii, e vorba de un corpusde texte poetice medievale dinsecolele al XI-lea ºi al XII-lea,prevalent latineºti, conservateîntr-un manuscris descoperit, pela începutul veacului al XVIII-lea,într-un manuscris din secolul alXII-lea provenind dintr-o mãnãs-tire din Bavaria, ºi tipãrit întâiaoarã în 1847, sub genericul, în cares-a impus definitiv, de CarminaBurana, urmat, ulterior, de alteediþii succesive.

Codul (Codex) cuprinde cân-tece (carminae, aºadar) într-otematicã variatã, acoperind ori-zontul spiritual al omului medie-val: texte-cânturi cu accent mo-

nnnnn GEORGE POPESCU

spectacolul Carmina Burana – unreper în istoria culturalã a Craiovei

sub semnul magiei muzicale

ral, satirice în mare parte, cultulamoros, nelipsit de o ludicã pati-nã, cântãri de petrecere, convi-viale ºi cu inserþii bahice ºi, nu înultimul rând, latura moralist sa-cralã, în care gravitatea tonalãdevine, fãrã însã vreo ostentaþie,contrapunticã la paleta de bunã-dispoziþie ce va fi prefigurat, cred,în parte, lumea boccaccescã dinal sãu „Decameron”.

Structura de scenã îi aparþinecompozitorului german Carl Orffºi dateazã din 1937. În fapt, e vor-ba de o operã teatralã, ale cãreiprime reprezentaþii le-a cutezatchiar creatorul ei, încã din aniialcãtuirii sale. Incipitul e o invo-care a zeiþei Fortuna, a Norocu-lui, aºadar, într-un registru ludic,cu denunþarea caracterului fuga-ce, trecãtor, nesigur al destinu-lui, amintind de celebra cântarebiblicã a vanitãþii, ºi se încheie,triumfal, dar atât de deconcertantpentru imaginea – dovedit ero-natã în mare parte – pe care uma-nitatea ºi-a conservat-o despreEvul Mediu, al Frumuseþii CÂN-TÃRII: AVE FORMOSSIMA/CARMINA BURANA: o „piatrãpreþioasã” (gemma pretiosa),urarea de bineþe ºi binecuvânta-re, în care indicativul simbolic

abia sugerat este, fireºte, SfântaFecioarã.

Orchestra, sub bagheta italia-nului David Crescenzi, de sorgin-te temperamentalã parcã tosca-nianã, a evaluat într-o coeziunesubsumatã complementaritãþiiregistrului eterogen al CoruluiOperei Române Craiova, cãruia is-au asociat corurile de copii aleLiceului de Artã Marin Sorescu(dirijor: George Zamfir) ºi ªcoliiNr.39 Nicolae Bãlcescu (dirijor:Agata Popa), dar ºi mirabilelorpartituri solistice: a Dianei Þugui,vegheatã ºi disputatã egal decele douã capricioase zeiþe, For-tuna ºi Euterpe, a tenorului Ales-sandro Carmignani, cu o vocecatifelatã ºi diversã, în registrullarg al schimbãrilor de ton, ºi abaritonului ªtefan Ignat.

Operã teatralã, unicã în patri-moniul muzical, Carmina Bura-na craioveanã n-avea cum sã nutenteze piste ºi demersuri origi-nale, iar partiturile coregrafice,datorate lui Laurenþiu Nicu, Eveiªtefãnescu, Nicolae Popa, An-dreei Gheorghe, Galina Uncu ºiPavel Uncu, pe care a evoluatBaletul Operei craiovene, cu par-ticiparea clasei de balet “Attitu-de” a acesteia, în parteneriat cu

sufletul aldoilea saucomunicareaîn oglindã

Daniela Micu este unDon Quijote feminincare se descoperã în

aceastã aventurã poeticã începu-tã de un personaj „în fâºii lungide elefanþi ºi francezi”(Pasiune).Tot volumul este o cãlãtorie fãrãînceput ºi sfârºit, din corpuri înoglindã transformate în furii, care„se întinde la picioarele pãdurii/picioarele lui trec prin picioarelepãdurii/ ochiul lui ocoleºte/ inti-midate picioarele ei ocolesc/ prã-dãtorul ochi de mut”(Singuri).O cãlãtorie care vine cãtre sine ºise transformã din cercuri în fân-tâni verticale ºi infinite pânã cândliniºtea se insinueazã în aer. O li-niºte aparentã, de altfel, pentrucã de fapt totul clocoteºte demetafore ºi de stãri care definesccreaþia: „A izbucnit un potop/lucrurile nu s-au sfârºit bine/pã-rea sã-ºi fi pierdut minþile chiardin seara aceea.”(Cãsãtoriile re-publicane)

Dorinþa de a trece dincolo, în„interiorul subþiat mã aºteaptã/fãrã durere/ sã mã tot lovesc desingurele mele gânduri” (Sufle-tul al doilea), este vegheatã detot felul de personaje: pisica ne-clarã, un animal total, un nebunceh, corbii lui Gherasim, ºarpele,vântul ºi vulpile, o pasãre cu tru-pul drept ºi fâlfâiri, care în loc sãîmpiedice trecerea, aºa cum ai cre-de la prima lecturã, o ajutã sã des-copere faptul cã „ºtii exact careeste mersul lucrurilor acolo”.

Poezia Danielei Micu înseam-nã un permanent dialog cu cei-lalþi ºi cu sine, firesc si nefiresc,înãuntru ºi în afarã, o transfor-mare pe care nu o percepi decâtatunci când lumea pe care tu aicreat-o începe sã te tragã de mâ-necã pentru a te transforma în„sufletul al doilea”, care „nu audeîn genunchiul drept/ al meu/ nuvorbeºte cu mijlocul mâiniistrâng”(Sufletul al doilea). Ocomunicare care existã sau nu,care se vede sau nu, dar care setransmite printr-o „dereglareimensã” ºi care o determinã peautoare sã se mãrturiseascã: „înultimul timp am un sentiment deburtã/ aflatã în mare pericol/ Sãnu-mi fie fricã/ o duc alteori înspinare/ aºa de înãuntru cum e/ºi-o las sã cadã de la o mare înãl-þime.” (Secret cu apã). Este sta-rea însãºi a creaþiei.

nnnnn Liliana Hinoveanu

Asociaþia I. S. Drãgulescu, cãro-ra li s-au alãturat, armonios ºi cuun plus de noutate cromaticã ac-torii Teatrului „Colibri”, au con-ferit reprezentaþiei plusul de ma-gie de care mai era nevoie pentrutriumful scontat.

Spectacolul craiovean, susþi-nut ºi de inspirata scenografiesemnatã de Rãsvan Drãgãnescu,realizat în viziunea ºi coordona-rea regizorului Francisc Valkay,vechi colaborator ºi desãvârºitcunoscãtor al ansamblului dinBãnie, a devenit, de-acum, reperartistic de incidenþã istoricã, au-reolã a unui efort maximal, distri-buit în varii partiþii de vocaþie ºide responsabilitate, de intuiþie ºide aplomb, de dãruire ºi de cute-zanþã, prin care harul s-a rãspân-dit cuceritor peste o piaþã strã-plinã de mii de spectatori, de toa-te vârstele ºi de toate condiþiile,seduºi, într-o tãcere tainicã, demagia prestaþiei la care au fost,vreme de un ceas ºi jumãtate,martori norocoºi.

Un pariu pe deplin câºtigat ºicare conferã consistenþã în plusambiþiosului drum al Craioveispre râvnitul titlu de CapitalãCulturalã Europeanã.


Dacã înnebunesc, sã nu-mi faceþi rãu.Dacã am fost o sentimentalã,cãzutã mereu în aceeaºi eroare,sã nu-mi faceþi rãu, vã rog.Dat fiind cã... dat... dat... nu ºtiu ce,iatã, am priceput, devin nervoasã.e pentru cã îi simt ºi mi se taie rãsuflarea.Dat fiind cã, în sfârºit, în concluzie,Eu am încercat. Am vrut sã încerc.ªi dacã am greºit, ce pot sã fac?Sã greºesc din nou ºi din nou ºi aºa maideparte.ªi aºa va fi. Într-un anumit mod, va fidin idioþenie, din cauza bolii ºi din scârbã.Nu ne-am înþeles, sã fim corecþi,am rãmas mereu niºte strãini.Compatrioþi, compatrioþii mei,tovarãºi fãrã ochi ºi fãrã urechi,gãleþi ºi gãleþi de sânge ºi sânge cu gãleþiledin micile voastre inimi murdare!Veniþi sau nu sã mã scoateþi la suprafaþã?Miºcaþi-vã ºi luaþi-mã cu voi.ªi unde, în definitiv? Îi aud pe uliiicare se duc ºi vin acolo sus. Îi audîn anumite momente, în acest moment,zilnic, acolo sus, de zile ºi zile.Vin chiar ºi din împrejurimi,ca sã se înlocuiascã, vin, apoi pleacã,Mãnâncã, se împerecheazã... Câþi or fi?ºoareci de zi, totul pe ascuns...Dar câþi or fi? Înainte, e loc!Înainte! Curaj, înainte, delincvenþilor,ªi fãrã mofturi, fotografii, dosare...Morþi înainte de zori? Auzi, auzi...

11.Existã o singurã întâlnire, dar nu existãun singur rãmas-bunºi trebuie mereu sã stau deasupra celuicare trãieºte:în marele cimitir al familiei mele euduc o viaþã total recidivistã.

49.Din suferinþa mea vine aceastã pace,Aceastã plenitudine din jefuirea ta...De tot ceea ce nu are nume ºi taceÎmi simt sufletul apropriindu-se.

51.Strãlucire întunecatã, infern vesel,frenezie lucidã, bucurie înfricoºatã,râs în plâns, eternitate scurtã,Trofeu ºi semn al vieþii mele...

59.De teamã, teama de a muri,mor în etape, un pic aici, un pic acolo„Trebuie, va trebui într-o zi...” Nu spuneasta:Providenþa vã va ajuta.

68.Cerule gol, patrie a stelelor,crud cu cenuºa ºi cu oasele,mã doare totul, inclusiv pielea,ºi va fi mai crudã trezirea.

88.Lasã-te jos, o, noapte de iubire,fã-mã sã-mi uit viaþa,primeºte-mã în inima ta,scapã-mã de lume ºi de viaþã!

95.Iubire, iubire întunecatã ºi strãlucitoarecare îmi legi sufletul ºi îmi topeºti inima,aºeazã-te, frecventeazã-mi minteapentru toate zilele de iubire!

I.Suflete drag, suflete pierdut,eu nu ºtiu cum sã-þi cer iertare,pentru cã mintea e mutã ºi atât de clarãºi vede atât de bine ce sunt,încât nu mai are cuvinte, suflete drag,mintea care nu meritã iertare,ºi stau mutã, la capãtul vieþii,

Patrizia Valduga, poetã ºi traducã-toare, s-a nãscut în 1953, la Cas-telfranco Veneto. Locuieºte la

Milano.Este consideratã una dintre cele mai

rafinate poete italiane din zilele noastre,mai ales pentru metricã (încã de la primasa culegere de versuri, din 1982, intitulatãMedicamenta, a reluat ºi a reînnoit toategenurile metrice principale ale tradiþieipoetice: sonetul, octava, terþina dantes-cã, sextina etc.).

A publicat volumele: Medicamenta(Milano, Guanda, 1982), La tentazione(Milano, Crocetti, 1985), Medicamenta ealtri medicamenta (Torino, Einaudi, 1989),Donna di dolori (Milano, Mondadori,1991), Requiem (Veneþia, Marsilio, 1994),Corsia degli incurabili (Milano, Garzanti,1996), Cento quartine e altre storie d’a-more (Torino, Einaudi, 1997), Prima anto-logia (Torino, Einaudi, 1998), Quartine.Seconda centuria (Torino, Einaudi, 2001),Requiem (Torino, Einaudi, 2002), Lezioned’amore (Torino, Einaudi, 2004), Librodelle laudi (Torino, Einaudi, 2012).

A îngrijit antologia Poeti innamorati(Interlinea, 2011) ºi volumul Breviarioproustiano (Einaudi, 2011).

A tradus în italianã, printre alþii, dinJohn Donne, Molière, Stéphane Mallarmé,Paul Valéry, William Shakespeare ºi Ta-deusz Kantor.

În 1988 a înfiinþat revista cu apariþielunarã “Poesia”, pe care a condus-o timpde un an.

Poeziile pe care le prezentãm publicu-lui românesc au fost extrase din volumeleDonna di dolori (Femeie de dureri, 1991),Cento quartine e altre storie d’amore (Osutã de catrene ºi alte poveºti de dragos-te, 1997), Requiem (Recviem, 2002), Librodelle laudi (Cartea laudelor, 2012). Selec-þia aparþine doamnei profesor Silvana Ta-miozzo Goldmann de la Universitatea Ca’Foscari din Veneþia.

nnnnn PATRIZIA VALDUGA

femeie de dureri(fragment)

ca sã þi-o dau þie, pentru a te menþineîn viaþã.

XI.O, tatã, tatã, fiinþã scumpãcare ai învins atâtea ierni de durereînflorindu-þi durerea fãrã odihnãºi-þi modelezi încã o ultimã floarede bucurie rãbdãtoare ºi dureroasãpentru toþi terorizaþii în inimã,în acel moment unic ºi fãrã suflarete-am iubit pentru o întreagã veºnicie.

XXVIII.Tatã, binecuvânteazã-mã, te rog,binecuvânteazã-mã acum ca altãdatã,nu am odihnã, într-o strângere mã aplec,o strângere care îmi strãpunge sufletul...Stai lângã mine, ajutã-mã, te rog,pentru zilele care îmi mai rãmân,zilele de durere ºi de iubiredespre care inima nu þi-a vorbit, dinpudoare.

***Al tãu Milano, iubite, mã sperieºi mã trateazã ca pe o exilatã ºi oalungatã.

ªi în casa noastrã fiecare lucrumã priveºte urât, plin de resentimente.

Fiecare lucru te cheamã, te cere,ºi mã lasã astfel, singurã ºi speriatã.

ªi tot timpul atestã timpuldurerii neîmpãrtãºite a vieþii.

ªi în tot timpul gãsesc odihnã în timpulîn care îþi stau alãturi, suflet rãnit.

***Iubire dragã, eu nu am putut niciodatãdintr-o altã iubire sã cred în iubire.

Eu te-am iubit aºa cum am pututcu neliniºtea emigratã în iubirea mea.

Câte prostii am scris în versurile meledespre noapte, sex ºi iubire.

ªi mi-am dezamãgit chiar ºi durerearãspândind atâta neliniºte din iubire.

Dar tu întoarce-te, tu care ºtii ce eiertarea,Bãrbat al luminii, bãrbat al iubirii.

***Din luminã în luminã vin cãtre tine,ºi lumina devine tot mai clarã.

Îmi odihnesc capul pe genunchii tãi...Mã simt bine... O sã reuºesc, suflete drag...

Priveºte! Cerul e senin... E numai luminãZãpada de pe vârfurile muntelui Schiara!

***Lumea literarã mã îngrozeºte:de acum existã numai ziatiºti.

Nu se mai ºtie ce este culturapentru cã o fac doar ziariºtii.

Scriu scriu scriu... deepuizeazã infinitul, ziariºtii.

Astfel, de ce sunt pline librãriile?De proza fãrã valoare a tuturor ziariºtilor.

Cine îi face pe cititori tot mai ignoranþi?Ignoranþii ºmecherii ziariºti.

Cine a fãcut din criticã o infamie?Limbuþia ziariºtilor.

Cine îi numeºte pe poeti niºte nimeni?Bãdãranii ignoranþii ziariºti.

Cine ne impune aceastã hoardã de autoride romane poliþiste?Aspiranþii autori de romane poliþisteziariºti.

Cei mari au fost daþi uitãrii?Iatã-i în Meridiani pe ziariºti!

Din aceeaºi legãturã de fânMãnâncã scriitorii ºi ziariºtii.

Dacã romanul tãu fãrã valoare are unmare succesEºti imediat dintre marii ziariºti.

De ce Gaber, De Andrè ºi compania?ziariºtii îi iubesc pe cantautori.

Ah! Sunt Muuuzica, sunt Poeziiia,Cantautorii pentru ziariºti.

Orice lucru fãrã valoare îi trimite în extazPe bieþii ignoranþii ziariºti...

Astfel, Saviani, astfel, MeriniDevin eroii ziariºtilor.

Sunt ºi istorici! filozofi!Eu nu-i mai suport pe ziariºti.

Traducere din limba italianãde Elena Pîrvu

Alexandru Dina


Negustorul de floride sunãtoare

Un bãtrân cu ºapcã neagrã,ºi camaºã albã sta aºezatpe un scaun ºubred, uscãþiv, cu chipbrãzdat de vremeasemeni lunii, neclintit în semeþiaLiniºtii a Credinþei lui în Cântul divinal Pãsãrilor Flamingoºi al Cailor sãlbatici.

L-am zãrit în Lumina Apusuluiºi am plâns. Þinea în mâiniflori uscate, vechi Flori moartedar nu pãlite, flori de leacflori de pace ce cresc printre mormintepe marginea drumului în România,Þara Dunãrii acolo unde fluviul se uneºtecu Marea Neagrã, prãpastiede sângeroase utopiiunde Miraculosul a secat

Poeþii reîntorºi din Bucureºtierau cu toþii absorbiþi în jurul ghereteiNici unul nu-l bãga în seamã pe Bãtrânulîncremenit în Credinþa în Naturã.Poeþii înfometaþi, însetaþi,sãtui de lecturi nu rezonaucu bietul negustorde Sunãtoare.

Bãrânul era aici din totdeauna,de pe timpul Dacilor, al Tracilor,de pe vremea exilului lui Ovidiu ºi aArtei de a iubi,în Regatul Legendelorunde Munþii Carpaþilor,imensul Castel al Peleºului, Deltala Sfântu Gheroghe sunt neputincioaseºi nu pot stãvili uscãciuneaîntregului Pãmânt.

M-am îndreptat spre El.Nimeni nu i-a vãzut slãbiciunea.I-am luat patru bucheþele.El a surâs, ºi asta i-a datPuterea sã se apropie de grupulpoeþilor bãutori de bereînsã nimic nu i-a putut distrage.Seful lor semãna în mod straniucu negustorul de Sunãtoare.I-a pus în mânã o bancnotãdar buchet de flori n-a luat.

Încercai sã conving o Japonezãce ºovãia. Batrânulnu ºtia sã spunã nimic. Surâdea doar.Cel Slab e cel Puternic în Graþia divinã.El primeºte Darul când cel puternicare pântecul plin dar vrea sa mãnânce.Negustorul de Sunãtoareîn imemoriabila-i bãtrâneþeþine în frâu monºtriipentru ca aceºtia sã nu rupã în bucãþiCerulºi sã acopere cu beton întreaga Terrã

- ºi Pãsãrile Flamingoºi Caii sãlbatici.

Spune, Drace,pe când rãzboiul ?

-Fãrã urmã de îndoialã, am fost copii fãrãtinereþe.Copii de pe lânga Dieppe, în patruzeci ºidoi.Aveam doar paisprezece aniºori, înpatruzeci ºi doi.Cine reuºea sã mai vadã cerul ?Fortãreþe zburãtoare împiedicau vederea.În fiecare searã, escadrile survolaucãtunul,peste capetele noastre.SaulaieSaulaieSe întorceau a doua zi dis-de-dimineaþãDupã ce bombardaserã Germania.-Vã daþi seama, o asemenea tinereþe !Te înãspreºteAr trebui sã vã daþi seama !Mama îºi apleca capul cu fire de pãralbe.Lumina apunea.

Camille Aubaude (n. 13 octom-brie 1959, Paris) este poeta,eseistã, traducãtoare ºi critic li-

terar. A fãcut studii de filologie ºi cinema-tografie la Sorbona. Este doctor în litera-turã, cu o teza despre mitul lui Isis în ope-ra lui Gérard de Nerval. A predat literaturala Sorbona, dar si în Algeria, Iordania,Egipt, Statele Unite. Volume de poezie :Lacunar (1985), Isis (sapte volume, 1991),Anankê sau Fatalitatea (2000), BeþiaEgiptului (2003), Poeme satirice (2010),Poeme alese (2011), Ambrozie (2011) etc.

poemennnnn CAMILLE AUBAUDE

Rouen fusese lãsat pradã chinului,Catedrala, bisericile, tinerele sale.-Adu-þi aminte de Sãptãmâna Roºie.Terminasem ªcoala normalãºi abia mã întorsesem la Sauchayla pãrinþii meiÎn Sãptãmâna aceea, au bombardatPalatul Justiþiei.- Spendoare a RenaºteriiCe adãpostea în centru-i Casa Sublimã?-Toate acestea ne aminteau Revoluþia.-Ce puteam spera din partea francezilor?Nimic.

(Dintr-odatã totul se schimbã, zburai întrecut.)-Doar eu,Cum a fost posibil sã trãiesc drameleacestea ?

Eu sunt o memorie istoricã.

În viaþã, vitregiile te fac mai puternic.Duºmanul þi-e cel mai bun dascãl.Nu existã bunãtate, vã spun,ªi visele, captivã mã þin.

SaulaieSaulaie

Uite, Foºtii Combatanþi !unul din ei a trãit suta de ani.Rãul, îþi întãreºte caracterul-Da, Mamã, însã… !-ªtiu, nu sunt mulþi ca ei, ºi timp dezãbovit au avut.ªi mai cumplit e ce a îndurat bunica,Cea mai mare din cei doisprezece copii,copilã-mamã la douãzeci de ani,Cu pielea albã ca de porþelan, ca ºi tine,frumoasã foc,ºi þãrancã din tatã necunoscut,siluitã de castelani- … stãpânitorii, ce sunt tot ce vrei, darnumai nobili nu- …ºi ajunsã o sfântã.- O Înþeleaptã ! graþia, rãstignirea ºiînvierea…- Acum toate acestea sunt preaîndepãrtate în timp,mã duc sã fac un ceai.

Lumea e Vie, e Unicã.Ea este mai mare, mai mare decât cel maimare dintre oamenicu inima secãtuitã, mãnunchi de vâscmort, zdrobit sub povara treburilor,

nemângâiat în noianul de visedezmembratefãrã puterea de a-ºi tine cuvântul pânã lacapãt.

O Cabalã mã împiedicã, Lumea sã vãd,sã o vãd cã trãieºte, ea, Lumea,cã strãluceºte de Frumuseþe în Artã,Eternul Feminincreat de bãrbatul cu sex plãpând, insensibil ºi foarte gelosbãrbatul ce se pricepe al nenorocirilornumãr sã înmulþeascã,ºi Necuratului, apã la moarã sa-i dea.

5 iulie 2012Povestirea unui supravieþuitor allagãrelor de concentrare:- Ne-au strigat la apel.Am cãrat cadavrele în cuptorulcrematorial.Un popã dãdea ultima împãrtãºanieºi ne-a cerut sã stãm în genunchi.Un SS-ist i-a tras un glonþ în cap.Popa dãduse ultima sa împãrtãºanie.

Vocea gâtuitã a supravieþuitoruluineauzitã se fãcu preþ de câteva clipe.

E logic, spuse atunci un Neamþ,popa se opunea puterii.E cumplit, zise un Francez,îmi vine sa plâng ca un copil.

- ªtiþi dumneavoastrã, sechelenecruþãtoare mã tortureazã încãMãrturiseºte cel întors dintre morþi. Amoptzeci ºi ºase de ani.Nu trebuie sã uitãm pentru cã altfel ovom lua-o de la capãt. - Violul de asemenea, femeia badjocoritãca nu cumva sã înfloreascã ca un lotus,polarizatã doar de un lung ºir de naºteri,ea nu mai are un suflet, ºi temeliilemisterului ei nãruitesub jugul tacerii sunt.

Carne pentru satisfacerea poftelortrupeºti/ carne pentru tun.Fragedã ori batrânã, nimeni nu ºtie ziuaori ceasul,însã el, mincinosul, ticãlosul, trãdãtorul,siluitorul,el, în firmamentele de sânge se desfatã.

Nu e sigur nici cã-ntr-o zi, în iad se vaperpeli,

Justiþia bãrbaþilor, fãr’ de mamã este ºiamarã…

Vai ! distruge în mii de fãrâme Femeia cuUrechi vrãjite.Plouã peste memoria ºtearsã a Mamelor.Am venit pe Pragul Memoriei.Mã vor lichida dar nu mã mai tem.

Va vedea vreo femeie Cerul atâta timpcât fortãreþe zburãtoareoculteazã câmpurile? Una din ele seabãtuse asupra unui copil.Îngrozitã, mama îmi fãcuse un adãpost învâlcea,sprijinit de coteþul gãinilor, la Saulaie, înpatruzeci ºi doi.

Nimeni nu a mai vorbit despre toateacestea.Nimeni nu a pus capat Rãului.Nimeni, doar Liniºtea.

Traducere din limba francezã:Denisa Crãciun

Alexandru Dina


Fernando Pessoa, Ulti-matum ºi alte manifeste,traduceri din portughezã deDinu Flãmând ºi MicaelaGhiþescu, Seria de autor„Fernando Pessoa”, EdituraHumanitas, Bucureºti, 2012.

„Vom cunoaºte aºadartot adevãrul

ascuns al celor ce suntori al celor cese schimbã?”

Fernando Pessoa

În Seria de autor „Fer-nando Pessoa” aEditurii Humanitas

au apãrut pânã acum patruvolume substanþiale: Car-tea neliniºtirii (2009),Opera poeticã (2011), Ul-timatum ºi alte manifeste(2012) ºi Cronica vieþiicare trece (2014). Penulti-mul dintre ele cuprinde„scrieri în prozã” (fãrã a fivorba de ficþiune), sintag-mã în care se încadreazã oserie de texte teoretice saumanifeste, eseuri, articole,dialoguri sau extrase dincorespondenþa scriitoruluiportughez (printre care senumãrã ºi celebra scrisoa-re adresatã lui Adolfo Ca-sais Monteiro în care expli-cã geneza heteronimilor).Aceastã selecþie se dove-deºte a fi deosebit de in-spiratã ºi cuprinzãtoare, cuo prefaþã semnatã de DinuFlãmând, un adevãrat spe-cialist în domeniu. Textelesunt aºezate în volum dupãcriteriul tematic, ordinea lorreprezentând în sine un acthermeneutic, dupã cumsubliniazã prefaþatorul an-tologiei.

Cartea se deschide cuun text programatic repre-zentativ pentru latura avan-gardistã a operei lui Fernan-do Pessoa (1888-1935).Manifestul Ultimatum aapãrut în 1917 sub semnã-tura Alvaro de Campos, înunicul numãrul al publica-þiei Portugal Futurista, re-vistã literarã a cãrei orien-tare avangardistã esteevidentã din titlu. Avândun noroc inexplicabil, re-vista va trece de cenzurã ºinu va atrage atenþia auto-ritãþilor decât abia dupã ceajunsese deja în vitrinelechioºcurilor de ziare. Exem-

nnnnn PETRIªOR MILITARU

Fernando Pessoa: de la senzaþionismla Calea ªarpelui

plarele expuse din Portu-gal Futurista au fost con-fiscate de poliþie ºi imediats-au declanºat procedurilelegale împotriva autorilorcare au colaborat la revis-tã. Aceasta în contextul încare ministrul democrat fu-sese înlãturat de la puterede Sidónio Pais, o datã curevoluþia din 5 decembrie1917. Dar, chiar ºi aºa estegreu sã ne imaginãm cum,în timp ce þara se afla în rãz-boi, a fost posibilã publi-carea unui astfel de mani-fest cât se poate de non-conformist. Fãrã sã fie nicipro-german – fiindcã eraanti-orice, fie cã era vorbade nemþi, fie de Aliaþi –,manifestul conþine insulteusturãtoare adresate aliaþi-lor, inclusiv Portugaliei ºiBraziliei, adicã tocmai þãri-lor în care Portugal Futu-rista urma sã fie cititã.

Din aceeaºi categorie detexte cu caracter avangar-dist, fac parte ºi cele dedi-cate „senzaþionismului“ ºi„intersecþionismului“ (defi-nit ca „senzaþionism ce de-vine conºtient de faptul cãorice senzaþie este în reali-tate un amestec de maimulte senzaþii”). Pessoaconsiderã cã marea schim-bare în arta ºi literaturamoderne se referã la modi-ficarea modului în careomul percepe lumea, la oadevãratã upgradare asenzaþiilor obiºnuite: „Asimþi înseamnã a crea.A simþi înseamnã a gândifãrã idei: iatã de ce a simþiînseamnã a înþelege, dat fi-ind faptul cã Universul nuare idei. […] Tu trebuie sãte substitui mereu þie în-suþi. Tu nu eºti niciodatãsuficient pentru tine însuþi.Lasã-te totdeauna surprinsde tine însuþi. Întâmplã-tetu þie însuþi. ªi fie ca senza-þiile tale sã rãmânã niºtepure întâmplãri, iar aventu-rile sã þi se întâmple. Tu tre-buie sã fii un univers lipsitde legi pentru a reuºi sã fiisuperior. Iatã care suntprincipiile esenþiale alesenzaþionismului. […] Alcã-tuieºte din sufletul tãu ometafizicã, o eticã ºi o es-teticã. Substitui-te fãrã ru-ºine lui Dumnezeu. E sin-

gura atitudine cu adevãratreligioasã. (Dumnezeu epretutindeni, nu ºi în sineînsuºi.) Fã din sufletul tãuo religie atee; iar din sen-zaþiile tale, un rit ºi un cult.[…]” (p. 45) „Manifestelesenzaþionismului” reprezin-tã numai aparent o formãde hedonism, deoarecesusþin cã orice analizã raþi-onalã a senzaþiilor nu facedecât sã deformeze ºi sãfragmenteze realitatea. So-luþia era practicarea unuitip de devotament lipsit demisticism, însã orientat spresine, ce pare sã aibã o des-tinaþie artistic-creatoaremanifestatã inclusiv prinintermediul celebrilor hete-ronimi. Vom înþelege astfelmult mai uºor de ce senza-þionismul a fost fondat de„Alberto Caeiro, gloriosulmaestru”, neoclasicizat„de doctorul RicardoReis”, iar apoi miºcarea afost modernizat de „aceststraniu ºi intens poet careeste Alvaro de Campos”. Înconcluzie „aceste trei numesunt toatã miºcarea. Darsunt trei nume care valo-

reazã cât o întreagãepocã literarã.” (p. 48)

Antologia se conti-nuã cu eseuri de esteti-cã ce merg dinspre temadepersonalizãrii sprecea a abstractizãrii, con-sideratã cel mai înalt ni-vel al activitãþii literareºi calitatea ce o face sãdevinã universalã. Pelângã remarcabilul eseudespre raportul arteimoderne cu visul („Artamodernã, arta visatu-lui”), o altã constantã agândirii estetice a lui

Pessoa o reprezintã perma-nenta polemicã împotrivamimesis-ului (din „Schiþãpentru o esteticã non-aris-totelicã”), ceea ce îl face peDinu Flãmând sã remarcecompatibilitatea dintre gân-direa artisticã ºi principiilecontradictorii dezvoltate delogicile polivalente, cum estecea a lui Stéphane Lupasco.

Secþiunea intitulatã„Manifeste ale pãgânismu-lui” completeazã gândireaesteticã a lui Fernando Pes-soa în sensul cã pãgânis-mul reprezintã – în Prole-gomenele la eseul Pãgâ-nismul superior – metafi-zica „senzaþionismului” ºireligia poeþilor heteronimiAlberto Caeiro, RicardoReis ºi Alvaro de Campos.(Neo)pãgânismul promo-vat de Pessoa reprezintã,de fapt, o experienþã exis-tenþialã pe care o regãsimdescrisã în poemele lui Ca-eiro ºi Reis, dar ºi o doctri-nã filosoficã pe care otransmite prin Reis ºi prinintermediul noului sãu he-teronim, Antonio Mora –de data aceasta sub formaunor eseuri în prozã.

Urmãtoarele diviziunitematice ale antologiei in-clud texte cu caracter do-minant filosofic („Nietz-sche”, „Critica teoriei luiHeraclit”, „Geniul” etc.),social ºi politic („Portughe-zul de ieri ºi de azi”), reli-gios („Dubla esenþã a luiDumnezeu”, „Erezia gnos-ticã”, „Tratat de negaþie”„Budismul esoteric ºi doc-trina rosacruceanã” etc.)sau din sfera esoterismu-lui ºi a filozofiei oculte.Aceastã ultimã secþiune

cuprinde texte ca „Atrium”,„Subsol” sau „Calea ªarpe-lui”, ce au fost publicatepentru prima datã cu titlulde Fernando Pessoa ºi fi-losofia ermeticã (EditorialPresença, 1985), sub îngri-jirea lui Yvette Centeno,cercetãtoare ce „reuºea sãreconstituie, în pofidaunor lacune, adevãrataamploare a scrierilot esote-rice pessoane”, dupã afir-mã Dinu Flãmând în Notãasupra ediþiei. Pe lângãcele trei texte amintite, sec-þiunea intitulatã „Despre«adevãrurile superioare»,mai include ºi alte texte:„Trei forme de iniþiere”,„Sufletul rãtãcitor”, „Ape-lul la divinitate (Rugãciu-ne)” ºi „Masonerie”.

Textul „Calea ªarpelui”are în centru raportul din-tre iniþiere, secret ºi adevãr.În opera poeticã pessoanã,tema iniþierii se dezvoltã cucâþiva ani înainte de tema aceea ce este dincolo deDumnezeu. De la cele 44 depoeme cuprinse în straniulvolum de versuri Mesaj(Mensagem, 1934) la „Ca-lea ªarpelui”, FernandoPessoa nu se raporteazã lascrierile sacre, cât la roma-nele cavalereºti ºi la diferi-tele forme de ritual, pentrucã iniþierea la care se referãreprezintã un mod integra-tor ºi analog de a trãi înlume, nu un fel de a o con-cepe, bazat pe explicaþii ºiraþionamente. Se pare cãexistã în jur de ºaizeci detexte de mãrimi inegale cear fi trebuit sã formeze pa-tru eseuri fundamentale peaceastã temã – unul dintreele se numeºte Eseu despre

iniþiere ºi este redactat di-rect în englezã (el apare întomul opt al ediþiei franþu-zeºti din Opere, netradusîncã în limba românã). Darcele ºapte texte „iniþiatice”sunt suficiente fiindcã neoferã indicii esenþiale de-spre ce reprezintã gândireaermeticã a lui FernandoPessoa, o laturã intratã des-tul de recent în atenþia exe-geþilor din întreaga lume.

Revenind la „Calea ªar-pelui” – text pe care îl con-siderãm emblematic pentruaceastã faþetã esotericã aoperei pessoane –, în pre-faþa ce deschide volumul alºaptelea al ediþiei franþu-zeºti de Opere ale lui Fer-nando Pessoa, RobertBréchon, unul dintre ceimai fini cunoscãtori ai ope-rei scriitorului portughez,ne atrage atenþia cã aceas-tã metodã ondulatorie,subversivã, ºerpeascã,este pentru poet unica mo-dalitate de a avea acces laesenþa realitãþii: „În toatedomeniile, Pessoa are ace-eaºi bulimie a lecturii ce îlface sã se dedice studiuluicu aceeaºi seriozitate carenu exclude simþul umoru-lui. Aceastã idee a unuiadevãr imperceptibil, ce nuse lasã întrevãzut decât îndiagonalã, în lumina oblicãa simbolurilor ºi a riturilor,se potriveºte perfect spiri-tului sãu. Este forþat sãconstate cã se aflã chiaracolo, în aceastã «evadareîn afara cãilor», unde el ºi-a gãsit propria cale. Cu toa-te aceste notiþe scrise ne-încetat, zi ºi noapte, pen-tru cãrþi veºnic absente,poetul îºi desãvârºeºtevocaþia de observator vi-gilent al frontierei cu invi-zibilul. Iar Calea ªarpeluinu este numai un tratat deiniþiere; este un Discursasupra metodei. A urmacalea ªarpelui este singu-rul mijloc de a evita capca-nele raþiunii sau ale credin-þei. Ne gândim la Le GrandCourbe din Peer Gynt a luiIbsen. «Calea ªarpelui esteevadarea în afara cãilor».”

Personalitate literarãmultiplã, Fernando Pessoapare sã-ºi fi gãsit în folosi-rea heteronimilor propria saidentitate: a renunþa ca ºar-pele la piele ºi a reuºit „sãse situeze afarã din sine”(gr. „ekhistanai”, lat. „exta-sis”) prin asumarea diferi-telor mãºti (în portughezã„pessoa” înseamnã „per-soanã”, avându-ºi origineaîn lat. „persona”, termen acãrui semnificaþie e aceea de„mascã”) ce se reveleazã înopera celor 80 de hetero-nimi, fiecare cu identitateasa literarã construitã con-form principiului fractalic.

Almada Negreiros - Portretul lui Fernando Pessoa

Date post:	24-Oct-2019
Category:	Documents
Upload:	others
View:	22 times
Download:	0 times

APARE SUB EGIDA UNIUNII SCRIITORILOR DIN ROMÂNIA … · identitate, memorie, valoare nnn...

Documents