www. revista-mozaicul.ro REVISTÃ DE CULTURÃ FONDATÃ LA CRAIOVA, ÎN 1838, DE CONSTANTIN LECCA • SERIE NOUÃ • ANUL XX • NR. 6-7 (224-225) • 2017 • 24 PAG. • 2 lei APARE SUB EGIDA UNIUNII SCRIITORILOR DIN ROMÂNIA MIªCAREA IDEILOR. neo- avangarda i talianã: I Novissimi, Grupul 63 sau AVANGARDA CONTINUÃ Semneazã: George Popescu Elio Pagliarani Edoardo Sanguineti Lamberto Pignotti Umberto Eco I nterviu: Mihaela Albu – pentru un nou canon al culturii r omâne Basarab Nicolescu – Documente excepþionale pentru cultura r omânã: corespondenþa între Nichifor Crainic ºi Vintilã Horia în 1972 Adrian Bodnaru - Poeme Adrian Bodnaru - Poeme Adrian Bodnaru - Poeme Adrian Bodnaru - Poeme Adrian Bodnaru - Poeme Adrian Bodnaru - Poeme Adrian Bodnaru - Poeme Adrian Bodnaru - Poeme Adrian Bodnaru - Poeme Adrian Bodnaru - Poeme Adrian Bodnaru - Poeme Adrian Bodnaru - Poeme Adrian Bodnaru - Poeme Adrian Bodnaru - Poeme Adrian Bodnaru - Poeme Adrian Bodnaru - Poeme Adrian Bodnaru - Poeme Cozo - hARTA. Teritorii portabile
Transcript
www. revista-mozaicul.ro
REVISTÃ DE CULTURÃ FONDATÃ LA CRAIOVA, ÎN 1838, DE CONSTANTIN LECCA • SERIE NOUÃ • ANUL XX • NR. 6-7 (224-225) • 2017 • 24 PAG. • 2 lei
APARE SUB EGIDA UNIUNII SCRIITORILOR DIN ROMÂNIA
MIªCAREA IDEILOR.neo-avangarda italianã:I Novissimi, Grupul 63 sauAVANGARDA CONTINUÃSemneazã:l George Popescul Elio Pagliaranil Edoardo Sanguinetil Lamberto Pignottil Umberto Eco
Interviu: Mihaela Albu – pentruun nou canon al culturii române
Basarab Nicolescu –Documente excepþionalepentru cultura românã:corespondenþa între NichiforCrainic ºi Vintilã Horia în 1972
a împlinit 70 de ani l 17Ovidiu BÃRBULESCU: Un album mo-
nografic Nicu Enea l 17
SERPENTINEBasarab NICOLESCU: Documente
excepþionale pentru cultura românã:corespondenþa între Nichifor Crainic ºiVintilã Horia în 1972 l 18
INTERVIUMihaela Albu – pentru un nou canon
al culturii române. A consemnat NicolaeMarinescu l 20
ANTHROPOSIoana REPCIUC: De unde ne vin po-
veºtile? o nouã teorie l 21
UNIVERSALIAGiuseppe MANITTA: Consideraþii
preliminare asupra traducerilor italie-ne ale poemului Luceafãrul (II). Tradu-cere de Costel Drejoi l 22
AVANGARDEPetriºor MILITARU: Expoziþia
„André Breton ºi arta magicã” la Ville-neuve-d’Ascq (I) l 23
ARTEMihaela VELEA: Dupã 20 de ani l 24Diana SAVU: (h)arta lui Cozo l 24
nnnnn NICOLAE MARINESCU
În zorii zilei de 17 iulie 2017 a plecatdintre noi profesorul de limba ºi li-teratura românã ºi prozatorul Ma-
rin Budicã, membru al Uniunii Scriitorilordin România, Secþia „Traducãtori”.
Când pierdem o persoanã cunoscutã,cu atât mai mult un prieten, gândul nostrupleacã spontan spre trecut. Cine a fost?este întrebarea, paradoxalã, care ne puneîn alertã. ªi rãspunsul, purtând marca ob-iectivitãþii, are ca repere, oarecum obliga-torii, locul naºterii, al formãrii ºi prezenþeiîn viaþa socialã, performanþe care i-au mar-cat biografia.
Destinul lui Marin Budicã poartã sigi-liul timpului sãu. Nãscut la 28.01.1945, încomuna Scãeºti – Dolj, unde ºi urmeazãºcoala elementarã (clasele I-VII), va ab-solvi ºcoala profesionalã a Grupului ªco-lar Electroputere Craiova, dupã ce fuseserespins de la liceu pentru cã tatãl sãu fã-cuse puºcãrie politicã, din motive specifi-ce anilor ’50, independente de activitateapoliticã propriu-zisã. Angajat ca muncitorla Electroputere Craiova, colaboreazã laziarul uzinal cu reportaje din activitateasecþiei unde lucra, prilej cu care îºi desco-perã pasiunea scrisului. Se înscrie la cur-surile serale ale ªcolii Medii Nr. 3 (Liceul„Elena Cuza” de azi) iar între 1966-1971devine student la Facultatea de Filologie– secþia româno-italianã, secundar limbaenglezã, a Universitãþii din Craiova, atunciînfiinþatã, având ca decan ºi profesor deliteraturã românã pe Alexandru Piru, iarîntre tinerii asistenþi pe Eugen Negrici ºiMarin Beºteliu. Dupã un periplu în ºcolidin judeþul Dolj, va deveni, din 1979, princoncurs, profesor titular în Craiova, cali-tate pe care a onorat-o, mai bine de patrudecenii, asociind excelentei pregãtiri pro-fesionale sentimentul responsabilitãþii.
Semn al unei predestinãri mai puterni-ce decât constrângerile contextului socialnefavorabil vieþii intelectuale, trebuie sãremarcãm debutul sãu timpuriu ca proza-tor, cu o schiþã, Nedumerire, în revistaRamuri, Anul I, nr.3, octombrie, 1964 (Flo-rea Firan, Destinul unei reviste. Ramuri,1965-2005, Ed. Scrisul Românesc, 2005,p. 237), precum ºi calitatea de redactor alrevistei studenþeºti craiovene Cadranuniversitar (1969-1971).
Marin BudicãDebuteazã editorial în 1994 la Ed. Nicu-
lescu, Bucureºti, cu volumul didactic Lim-ba ºi literatura românã pentru liceu,bacalaureat ºi admiterea în facultãþi,coautor fiind prof. univ. dr. Ion Toma, co-legul sãu de facultate ºi de an. Ediþiaa II-a a apãrut în 1998 la Ed. Aius. Dinaceeaºi categorie de lucrãri didactice secuvin menþionate: Limba românã (foneti-cã, lexic, gramaticã, stilisticã). Subiectedate la examenele de capacitate ºi la ad-miterea în învãþãmântul superior ºi Limbaromânã – îndrumar practic pentru exa-menele de bacalaureat ºi admitere în fa-cultate, ambele având coautori pe prof.univ. dr. Ion Toma ºi prof. univ. dr. DumitruIvãnuº, apãrute la Ed. ALL, Bucureºti.
Dincolo de aceste repere biografice„obiective”, pentru semnatarul acestorrânduri Marin Budicã reprezintã o priete-nie de aproape cinci decenii, întemeiatãpe solidaritatea adolescentinã întru ace-eaºi pasiune: literatura. Eram încã elev deliceu când ne-am întâlnit, probabil prin1963-1964, la Cenaclul „Traian Demetres-cu” al Casei de Culturã a MunicipiuluiCraiova, unde ne-am împrietenit dupã cea citit o schiþã umoristice având ca eroupe „Licu”, un þãran mucalit. Ne-au apro-piat anii studenþiei, discuþiile de la cena-clul studenþesc sau cele prelungite lângão halbã de bere cu George Popescu, Con-stantin Dumitrache, Mihai Nemeº sau IonVlad, despre autori mai mult sau mai puþin„interziºi” ori în vogã: Blaga, Cãlinescu,Lovinescu (citiþi la „fondul documentar”)ori Ernest Hemingway, Faulkner, Sartre,Camus, Lukacs ºi mulþi alþii.
Aceste reuniuni „cenacliere” au conti-nuat ºi dupã anii studenþiei când un grupde profesori pasionaþi de literaturã: Con-stantin M. Popa, Mircea Moisa, ValentinDascãlu, Petre Ciobanu, ne exersam – ade-sea acasã la Nicolae Pârvulescu – într-ungen literar sau altul ori în critica literarã,confruntându-ne cordial în lungi ºi aprin-se dezbateri !
Revoluþia românã – fiindcã nu voi în-ceta sã spun cã, dacã unii, puþini, au fostla lovitura de stat, mulþi români au fost laRevoluþia românã, iar noi ne-am numãratprintre aceºtia – a fost un moment în caresolidaritatea noastrã s-a consolidat defi-nitiv. Sãptãmânalul Demnitatea a fost lo-cul unde ne-am reunit spre a milita pentruo culturã românã liberã de dogmatism ºicenzurã, iar Editura Aius ºi revista Mozai-cul, sub patronajul lui Adrian Marino,
(Continuare în pag. 9)
Nicolae Marinescu, George Popescu ºi Marin Budicã, într-un moment editorial aniversar
Neoavangardaitalianã
arte
arte
arte
arte
arte
arte
arte
arte
arte
arte
arte
arte
arte
arte
arte
arte
ava
nte
xt
3, , , , , serie nouã, anul XX, nr. 6-7 (224-225), 2017
miº
ca
re
a i
de
ilo
rm
iºc
are
a i
de
ilo
rm
iºc
are
a i
de
ilo
rm
iºc
are
a i
de
ilo
rm
iºc
are
a i
de
ilo
rm
iºc
are
a i
de
ilo
rm
iºc
are
a i
de
ilo
rm
iºc
are
a i
de
ilo
rm
iºc
are
a i
de
ilo
rm
iºc
are
a i
de
ilo
rm
iºc
are
a i
de
ilo
rm
iºc
are
a i
de
ilo
rm
iºc
are
a i
de
ilo
rm
iºc
are
a i
de
ilo
rm
iºc
are
a i
de
ilo
rm
iºc
are
a i
de
ilo
rm
iºc
are
a i
de
ilo
r
…orice operã de artã,fie ºi realizatã potrivit cu oexplicitã ori implicitã poe-ticã a necesitãþii, e în modsubstanþial deschisã uneiserii virtual infinite de lec-turi posibile, din care fie-care conduce opera sã re-trãiascã în funcþie de operspectivã, un gust, oexecuþie personalã…
Umberto Eco, Operaaperta, seconda edizione,1976, p. 60.
În funcþia ei de logos, poe-zia este viaþã ºi, astfel, îºiinstaureazã dintr-o per-
spectivã ºi ontologicã, un raportcu realul. Pe o filiaþie multisecula-rã, de la Dante ºi pânã la ultimuldintre cei ce se autentificã astfel,un asemenea act de identificarepare aproape un truism. ªi totuºi,în perspectiva evoluþiei Lumii,printr-un lung ºi neliniar, ba uneori„scandalos” proces metamorfic, ºipoezia – ca de altfel toate produc-þiile creatoare ale umanitãþii – îºirezervã raþiunea ºi dreptul ei de ase schimba sub impulsul, uneoriimperativ estetic, al celor cãrora leeste destinatã ºi spre beneficiulcãrora se instituie.
ªi dacã nu e vorba de niºteacte „revoluþionare” de care Is-toria în devenirea sa n-a dus lip-sã, atunci nu se poate lipsi deacele schimbãri paradigmatice,mai lente ori mai „scandaloase”,cum se vor defini ºi interveni aces-tea în contextul evolutiv. ªi dacãastãzi e greu de presupus ºi ac-ceptat de a mai scrie ca Dante,ori ca Musset, Cârlova ºi chiarca Eminescu ori Ion Barbu (cuexcepþia hazlie a unor mulþimi develeitari!), schimbãrile – în formaºi substanþa unor veritabile ºiconsistente rupturi – aºadar cuvalenþe paradigmatice se cuvinintegrate în nimbul logicii ele-mentare. Nici umaniºtii din vea-cul al XIV-lea ori renascentiºtii cei-au urmat ºi, mai departe, baro-chiºtii mariniºti ori moderniºtiideja contemporani cu Leopardiori, mai târziu, cu Baudelaire ºiRimbaud nu se sustrag acestuiproces. Cãci, în aceeaºi logicã,instituþionalizarea oricãrui actde creaþie, sinonim cu muzeifica-rea sa, îºi reduce, dacã nu cumvachiar îºi pierde ceva, din capaci-tatea patrimonialã de rãspuns laexigenþele unor noi faze ale lumiisociale în devenirea ei continuã.
Iatã, în forma fatalmente rezu-mativã ºi lipsitã de indicii didac-tice, resortul funciar suficient alraþiunii ce-au premers, susþinutºi omologat avangardele (plura-lul e mai mult decât necesar) lite-rare ºi artistice, începând cu celeaºa-numite „istorice” ºi sfârºindcu ultimele desfãºurãri în act.Dacã termenul de avangardã e deextracþie militarã, din francezulavant-garde, e mai puþin cunos-cut detaliul, nelipsit de o semni-ficaþie particularã, cã întâile saleuzanþe au survenit, tot în Franþa,prin anii 30 ai secolului al XIX-lea,indicând noua sarcina desemna-tã intelectualilor, mai curând de…stânga, prin nevoia de a-ºi asumarolul de ghid moral ºi ideologic al
Dosar coordonat de George Popescu
neoavangardaitalianã
nnnnn GEORGE POPESCU
neo-avangarda italianã:I Novissimi, Grupul 63 sauAVANGARDA CONTINUÃ
bãtãliilor politice liberale din acelmoment.
În aceeaºi ordine e de reþinutcã procesele de apariþie, consti-tuire ºi de avânt al lor, în primeledouã decenii ale veacului trecutn-au survenit, aºa cum din pãca-te s-a acreditat ici-colo ideea, niciex vuoto, în ciuda efectelor „scan-daloase” ce le-au însoþit, asuma-te ca atare din interior, ori denun-þate, din afarã, de cohorte de ad-versari, defensori ai unei Tradiþiideja în colaps. În plan european,s-au invocat demantelãrile bau-delairiene ºi rimbaldiene, în planstrict literar, dar ºi cele nietzsche-ene în planul gândirii, ca sã numai vorbim de decadentismul ita-lian – ºi francez –, rupturile pro-duse de freudianism în psiholo-gie, ori cele epistemologice (noi-le legi ale opticii supralicitate deimpresioniºti ori pasiunile aero-nautice ale futuriºtilor) etc..
În panoplia de elemente defi-nitorii ale primelor avangarde aufost relevate, printre cele mai acu-te ºi mai programatic asumate,activismul exasperat, un entuziastsimþ al aventurii, gust de opozi-þie ºi de antagonism, tendinþãspre negativism ºi chiar în formasa de nihilism ºi de agonism, con-fruntarea între categoriile de sub-iectivitate ºi obiectivitate (de-seori în asumãri pro- ºi contra-,deºi caracterul lor aporetic era maimult decât subzistent în substan-þa manifestã a orientãrilor.
Majoritatea istoricilor ºi criti-cilor consacraþi avangardelor audeterminat, în evoluþia acestora,trei faze distincte ºi importante.cele zise istorice, din prima ju-mãtate a secolului trecut (expre-sionism, futurism, cubismo-futu-rist rus, surrealism – prim ºi post),neo-avangardele din anii cinci-zeci-ºaizeci /caracterizate în prin-
cipal prin dezbaterea criticistã ºigherila semiologicã cu limbajelesocietãþii mass-mediatice) ºi celeconsiderate avangarde (neo-neosau post-post) apãrute în ultimuldeceniu al secolului, cunoscute,în Italia ºi sub formula metafori-zantã de „La terza ondata” („Altreilea val”), având drept obiec-tiv, paradoxal, postmodernismulprin întoarcerea la uzul limbaje-lor trecutului ca instrumente sub-versive.
În ce priveºte cea de-a douafazã, în special în arealul italian,neo-avangarda are ºi de aceastãdatã premise protoistorice, dacãnu excludem nici o parte, de lim-baj, a neorealismului cinemato-grafic îndeosebi, dar nu numai,ºi nici câteva cazuri strict indivi-duale, ale unora dintre protago-niºtii de mai târziu ºi de prim rang,precum Elio Pagliarani (pentru oantologie româneascã de acummai bine de un deceniu am primitde la autor dactilograma unuipoem datat în 1948 pe care l-amºi inclus în acel tom) ori, mai ales,Edoardo Sanguineti, care debu-tase deja cu un volum „scanda-los” încã de la mijlocul anilorcincizeci. În plus, se ºtie mai pu-þin faptul cã primele semne a uneinoi miºcãri avangardiste în sta-tu nascendi a priori se înregis-treazã în 1947, cu Grupul Forma 1,de inspiraþie marxistã, coincidentcu mai cunoscutul Grup 47 ger-man ºi cu cel spaniol „Dan al Set”omonim al unei reviste în primaplan cu poetul Joan Brossa ºipictorul Antoni Tàpies, fireºte,urmând mai târziu telqueliºtiifrancezi.
Nici în cazul celebrului Grup63 italian lucrurile nu stau delocaltfel. Mai întâi, miºcarea de sub-versiune împotriva culturii oficia-
le, standardizate (chiar ºi cu ma-rile nume ale unor Montale,Ungaretti, Saba, Pavese, Lampe-duza, Moravia, Bassani, Calvinochiar, ca, într-o cazuisticã parti-cularã, Pasolini însuºi) începuseîn paginile unei solide ºi nova-toare reviste Verri, LucianoAnceschi, fondatã ºi condusã deunul dintre gânditorii ºi esteticie-nii postcroceeni cei mai titraþi ºiîn vogã. Se întâmpla în 1956 ºi nuîntâmplãtor în acele paginiUmberto Eco a fost invitat sãsusþinã o rubricã, ce-avea sã facãistorie, sub titlul „Diario minimo”.De asemenea, cu doi ani înaintealegendarei întâlniri de la Palermoºi a constituirii Grupului 63 ºi cupatru înaintea apariþiei antologieicu texte ale noilor înrolaþi, poetulºi prozatorul de mai târziu, Alfre-do Giuliani, publicase, în 1961, oaltã antologie cu un titlu ce-aveasã intre în concurenþã norocoa-sã cu denumirea istoricizatã deja,adicã I Novissimi.
Nu voi face, aici ºi acum, niciistoria ºi nici vreo reevaluare cri-ticã a acelei grupãri, invitând ci-titorul interesat sã parcurgã bo-
gatul material pe care l-am selec-tat ºi inclus în acest nou dosar alrevistei „Mozaicul”, la iniþiativaºi cu concursul prietenilorNicolae Marinescu ºi PetriºorMilitaru cãrora le rãmân îndatorat,în numele publicului încã activ ºiavid de cunoaºtere ºi de confrun-tãri, sper, instructive ºi fructuoa-se pe mai multe planuri.
P.S. Recomand cu deosebirecontribuþia lui Umberto Eco, unuldintre fondatorii ºi susþinãtoriimiºcãrii, care se prezintã ca o darede seamã la simpozionul consa-crat, la Bologna, în 2003, celorpatru decenii de la constituireaGrupului. În plus, pentru o ima-gine de ordin ºi axiologic, pro-pun texte (cu scurte prezentãri)aparþinând a patru dintre prota-goniºtii cei mai valoroºi ºi maiconsacraþi acasã la ei ºi în afarã(Alfredo Giuliani, Elio Pagliarani,Edoardo Sanguineti ºi LambertoPignotti), ca ºi câteva extrasedespre aventura tuturor din eva-luãrile celor mai importanþi exe-geþi ai miºcãrii.
4 , , , , , serie nouã, anul XX, nr. 6-7 (224-225), 2017
miº
ca
re
a i
de
ilo
rm
iºc
are
a i
de
ilo
rm
iºc
are
a i
de
ilo
rm
iºc
are
a i
de
ilo
rm
iºc
are
a i
de
ilo
rm
iºc
are
a i
de
ilo
rm
iºc
are
a i
de
ilo
rm
iºc
are
a i
de
ilo
rm
iºc
are
a i
de
ilo
rm
iºc
are
a i
de
ilo
rm
iºc
are
a i
de
ilo
rm
iºc
are
a i
de
ilo
rm
iºc
are
a i
de
ilo
rm
iºc
are
a i
de
ilo
rm
iºc
are
a i
de
ilo
rm
iºc
are
a i
de
ilo
rm
iºc
are
a i
de
ilo
r
A ne reuni nu la douã-zeci, ci la patruzeci anidupã poate avea douã
rosturi sau profiluri. Unul e reu-niunea nostalgicilor unei monar-hii care se regãsesc fiindcã ar vreaca timpul sã se întoarcã înapoi.Altul e reuniunea vechilor colegidin clasa a treia A, în care e fru-mos a reevoca vremea pierdutãtocmai fiindcã se ºtie cã nu se vamai întoarce: nimeni nu gândeºtecã ne-am dori sã ne întoarcem în-apoi, cel mai firesc recitãm propriullongtemps je me suis couché debonne heure ºi fiecare degustã îndiscuþii propria sa madeleine di-zolvatã în infuzia de tei.
Sper cã aceastã regãsire a noas-trã sã aibã mai mult decât simpo-zionul unor vechi colegi de clasãdecât din complotul reacþionari-lor nostalgici, cu o singurã corec-þie. Cã ne reunim ºi pentru a re-flecta asupra unui moment al cul-turii italiene, recitind-o cu capaci-tatea de dupã spre a înþelege maibine ce s-a întâmplat ºi spre a aju-ta pe cei mai tineri, care nu existauatunci, sã-l înþeleagã mai bine. Înorice caz, întrucât nu ºtiam dinain-te pe cine voi întâlni în aceastãsalã, m-am gândit la niºte adno-tãri în ambientul cultural de acumpatruzeci de ani, orientate în prin-cipal la cine nu era ºi nu la toþisupravieþuitorii pe care-i regãsesccu mare plãcere dar care, aºa cumera în uz atunci, mã vor contestaspunând cã tot ceea ce voi fi spusera greºit.
Sã ne întoarcem, aºadar, la ori-gini ºi fiindcã vorbim aici, la Bo-logna, în amintirea neuitatuluiLuciano Anceschi, sã ne amin-tim cã la început a existat Verri.
Verri
Îmi amintesc foarte bine de acelmai 1956 în care Anceschi mi-atelefonat. Îl cunoºteam doar dupãnotorietate. Oare ce-ar fi putut ºtiel despre mine? Care de mai puþinde un an ºi jumãtate mã licenþia-sem la Torino în esteticã, trãiamde-acum la Milano ºi frecventampoeþi precum Luciano Erba ºi Bar-tolo Cattafi, îl vedeam pe Paci ºipe Formaggio, publicasem puþinelucruri în reviste aproape clandes-tine? Mi-a dat întâlnire într-un bardin centru. Voia doar sã schimbãmniºte idei. Tocmai se pregãtea sãînceapã o revistã ºi nu cãuta nu-me faimoase (le avea deja), cãutasã punã laolaltã tineri, nu neapã-rat elevi ai sãi, oameni diferiþi ºivoia sã discute unii cu alþii. Îi spu-seserã cã era un tinerel de douã-zeci ºi patru de ani care putea sã-iaþâþe curiozitatea ºi lui ºi veneasã-l înroleze.
Reevocam cu ani în urmã epi-sodul, cu ocazia celebrãrii funera-re a lui Anceschi, aici, la Archigin-
nnnnn UMBERTO ECO
Grupul 63, patruzeci de ani dupã* (I)nasio, cu Fausto Curi ºi-l între-bam: „Unul din noi, azi, cu toategrijile pe care le avem, se spune cãe în oraº un tânãr care s-a licenþiatîntr-o altã universitate, ar trebui sãmergem sã-l cãutãm ca sã-i dãmceva de lucru”. Curi îmi rãspunse-se: „Pãi ar trebui sã ne baricadãmîn casã ºi sã scoatem telefoaneledin prizã!”. Poate cã nu ne barica-dãm totdeauna, aºa cel puþin sper.Însã cu siguranþã Anceschi nu sebaricada niciodatã.
Anceschi m-a introdus în tai-nele de la Blu Bar din Piaþa Meda.Era un bar în centru, mai curândanonim, dar avea o sãliþã în spa-te ºi în toate sâmbetele spre ore-le ºase soseau niºte domni ce sepuneau sã discute despre litera-turã, luând un ceai ori un aperi-tiv: veneau acolo Montale, Gat-to, Sereni, Ferrata, Dorfles, Paci,vreun scriitor în trecere prin Mi-lano, ºi Carlo Bo domina scenacu tãcerile sale homerice. În câte-o searã sãliþa aceea te fãceai sãte gândeºti la Giubbe Rosse. In-troduºi cu japca de cãtre Ances-chi am început sã sosim ºi noi,tinerii. Îmi amintesc serile aceleaca pe niºte ocazii epice, iar dialo-gul generaþional n-a fost nerod-nic, cel puþin pentru noi. Într-unanumit fel totuºi am contribuit lao lentã transformare a atmosfer-rei, fãceam sã se facã cunoscutepoeziile viitorilor Novissimi, Glau-co Cambon ne dãdea sã citimpagini dactilografiate din prime-le sale studii joyciane pentru Aut-Aut, Giuseppe Guglielmi ne citeaversuri pe care pe urmã le va fipublicat în întâiul Verri, unde re-evoca pe o ea ce purta pe un vasde Sèvres un „antifructus înne-grit pentru cinã!. Verri tocmai erape punctul de a publica o poezieîn care se vorbea de rahat, fie ºicu accente arhaice.
Anceschi mã lua de braþ ºi îmizicea: „Eco, uitã-te puþin ce sepoate face pentru bãiatul acesta,Balestrini. Are talent, dar e leneº.Trebuie împins spre activitate,poate în vreo editurã”. Câþiva animai târziu, rãbufnea marele scan-dal al Grupului 63, Anceschi mãlua de braþ ºi-mi zicea: „Eco, gân-deºte-te un pic ce anume se poa-te face cu Balestrini. Poate ar tre-bui sã-l frânãm puþin”. Dar sevedea cã se bucura de fructelesemãnãturii sale ºi cãlãtorea vi-clean printre generaþii.
Privesc sumarul primului nu-mãr din Verri, din 1956 (cu filifor-ma ºi austera graficã a lui Miche-le Provinciali): poezii de Giusep-pe Guglielmi ºi de Luciano Erba,antalogia de poeþi americani tra-duºi de Rizzardi, eseuri de Gor-lier, Gambon, Giuliani, BarberiSquarotti, Pestalozza ºi, apoi,foarte tinerii ca Barilli. Colabora-torii se miºcau între intereseleLiniei Lombarde ºi cele ale viitori-lor Novissimi. Poeþii care eraurecenzaþi erau Dylan Thomas,Pound, Montale (însã Sanguineti,avangarda extremã post-poundianã, se ocupa de Dante,„Infernul I-III). Totuºi, o atenþierespectuoasã faþã de PoveºtileFerrareze ale lui Bassani, unomagiu al lui Anceschi adus luiGargiulo, un articol al lui FaustoCuri despre Govoni.
Numãrul al doilea are un arti-col al lui Montale despre Gozza-no, unul de René Wellek desprerealism (abia ieºise la editura Mu-
lino traducerea Teoriei literatu-rii de Wellek ºi Warren), un stu-diu al lui Cambon despre teatrullui Wallace Stevens. Poezii deCattafi ºi Giuliani, o povestire deLalla Romano, Luciano Erba tra-ducea o antologie de noi poeþi fran-cezi, printre care figura tânãrulYves Bonnefoy. Între timp ieºisela Varese, la editura Magenta (oripoate la Margenta pentru edituraVarese) cartea unui alt tânãr, La-borintus, ºi informaþia ne-o dãdeaGiuliani. Squarotti recenzeazã ºi peLeonetti ºi pe Zolla prozatori, untânãr Melandri recenzeazã o cartede Borrello despre estetica exis-tenþialismului, Enzo Paci îl recen-zeazã pe Perinetti iar eu descopãrde a fi recenzat întâiul numãr dinLe surrealisme,meme, coordonatde Breton.
În numãrul 4, împreunã cueseul estetic al lui Holthusen,poezii de Sereni ºi de Balestrini(ºi deci douã generaþii alãturate),o antologie de noi (sau aproape)poeþi germani, Paul Celan, Hölle-rer, Ingebord Bachmann. Giulianirecenzeazã pe Luzi ºi Cenuºile luiGramsci de Pasolini, Curi îl re-cenzeazã pe Bo, iar Bo pe Ranuc-cio Bianchi, pe Bardinelli, ochiulde cinema al lui Pietro Bianchi eprezentat de un misterios A.A.E,dat fiind cã mica recenzie începecu o semnalare spre teoriile dinacei ani „bizare ºi uneori repulsi-ve, în cel mai rãu caz sfârºind rãu”ºi se încheie în forma unei liste,atât de snoabã, de regizori defi-niþi drept „încântãtoare predilec-þii”, ei bine, aici se simte ghearadebutantului dar ranchiunosuluiArbasino Alberto.
Între 1958 ºi 1959 apar antolo-gizaþi tinerii poeþi ruºi ºi spanioli,povestiri de Pontiggia, Buzzi,Calvino, poezii de Vollaro, Risi,Cacciatore, Pasolini, AntonioPorta care se semneazã încã LeoPaolazzi. Revista presantei neoa-vangardei primeºte cu respectLeopardul ºi O viaþã violentãprin osârdia lui Barberi Squarotti,dar deschide în 1959 discursuldespre Nouveau Roman prin Ba-rilli ºi cu texte de Robbe-Grillet.
Alãturi de aceastã banderolãde descoperiri ºi – de data asta ecazul s-o spunem – de anticipaþiiasupra „noului care înainteazã”,Verri lanseazã ocheade paºnicespre istorie ºi nu indicã a þine unpicior în academie, cu un eseu allui Teodorico Moretti Costanzidespre Plotin, în numãrul 2, întimp ce al doilea numãr din 1958e dedicat barocului (cu studii deBottari, Getto, Raimondi – însãtema e prea vastã ºi va fi reluatãîn numãrul 6 din 1959). ªi poeþii,care apar drept novissimi, se nu-mesc Théodore Agrippa d’Au-bigné sau Jean de Sponde, iarprozele sunt de Giordano Bruno.
Aºadar, lecturi clasice asupraultimilor contemporani ºi lecturicontemporane asupra clasicilor,fãrã a da mare atenþie distincþii-lor de gen; o privire echilibratãatât la freamãtele neoavangardeipe care de a se naºte, cât ºi laprobele de scriitori deja consa-craþi; o privire asupra culturiimondiale pe care-o întreprindeVerri, a cãrei linie lombardã seextinde dincolo de vãile elveþie-ne, o veselã ºi continuã excursiela Chiasso (în Elveþia, n. tr.) dememorie arbasinianã. ªi, mai alesîn aceste pagini tinerii recenzaupe contemporanii lor ºi cei maivârstnici îi recenzau pe cei maitineri ori viceversa, sub semnulunic al curiozitãþii, fãrã distincþii
de rang academic – iar acesta eraun fenomen important pentruacele vremuri.
Relectura sumarelor ar puteacontinua, dar m-aº opri la întâiulsimptomatic numãr 1 din 1960, cuun an înaintea primei apariþii, înbiblioteca revistei Verri a antolo-giei Novissimilor. În intervenþia sade deschidere, Anceschi salutãcel de-al patrulea an de apariþie,lasã sã se înþeleagã cã a sositmomentul de a duce înainte cer-cetarea ºi deschide o dezbatere deopinii în discordanþã. Însã gãzdu-ieºte cu încã un gest foarte impor-tant un cahier de doléances deBarilli în care se regleazã socoteli-le cu Cassola, cu Pasolini ºi cuTestori, un eseu de Guglielmi încare în mod firesc se deschide spreGadda, e salvat Calvino, dar sfâr-ºeºte cu faptul cã Moravia ºi Pra-tolini se obstineazã sã facã peoamenii de calitate. ªi ca semn dea eticheta hotãrârea pentru viitor,evitarea lipsei de respect, un arti-col al lui Arbasino se intituleazã„Nepoþii inginerului ºi Motanuldin casa De Feo”.
O nouã vis polemica bate laporþi. Verri dã în mod fericit sem-ne de a pãstra echilibru, Ances-chi rupe punþile, evident dispussã achite nota de platã. ªi îngã-duiþi-mi o notã personalã. Înce-pusem de câteva numere sã pu-blic în Verri unele pastiches înrubrica „Diario Minimo”, texte alemele ºi ale altora, alternate de micicitãri, fragmente curioase. În pri-mul numãr din 1960 îmi vine ide-ea unei insule aºezatã la 180 gra-de în paralel (devenitã apoi dupãdouãzeci ºi cinci de ani tema ce-lui de-al treilea roman al meu)deja trebuia sã-mi bâzâie prin cap,fiindcã citez foarte noile versuripe atunci ale unui cântec de laSan Remo („E miezul nopþii pen-tru toþi…”) ºi intitulez: FusuriOrare. Prin urmare, transcriudouã bucãþi. Primul e din Criticaputerii de judecatã a lui Kant.„În afara muzicii e aproape o lip-sã de urbanitate, mai ales pentruproprietate, faptul cã îºi are in-strumentele sale, de a-ºi extindeacþiunea lor (în jur) dincolo deceea ce doreºte… Fapt pe carenu-l fac celelalte arte care vor-besc la vedere, fiindu-le de ajunssã-ºi arunce ochii aiurea, când nuse doreºte sã avertizeze asupraimpresiei lor. Este aproape de plã-cerea pe care o dã o aromã ce serãspândeºte departe. Cel ce scoa-te din buzunar batista parfuma-tã, îi trateazã pe cei din jurul sãuîmpotriva voinþei lor ºi, dacã vremsã respirãm, îi obligã deopotrivãsã se bucure”.
Imediat dupã aceea, aproapespre a atenþiona cã nu doar ceivechi erau cei ce spuneau nãzbâ-tii, iatã o bucatã dintr-o scrisoarea lui Joyce cãtre Frank Budgen:„Observ o hoþeascã tentativã dea contrapune pe un anumit domnMarcel Proust de aici semnataru-lui prezent. Am citit câteva paginiale acestuia. Nu reuºesc sã vãdniciun talent deosebit.” În modhotãrât, Verri se îndrepta spre anu mai respecta pe nimeni.
Atmosfera
Însã nu trebuie sã uitãm ceeace se întâmpla în celelalte arte. Nuvoi vorbi de pictori cu care, defapt, ne regãsisem alãturi la pri-mele reuniuni ale Grupului 63, dela Perilli la Novelli, de la FrancoAngeli la Fabio Mauri. Aº vrea mai
curând sã amintesc ceea ce se în-tâmpla în ambianþa muzicalã.
La Milano, încã din 1956, erafluierat Schönberg la La Scala. Lapremiera cu Pasaj, cu muzica luiBerio ºi textul lui Edoardo San-guineti, în 1962, publicul era atâtde vituperat cã, spre a condam-na aceastã muzicã nouã ºi atro-ce, strigase: „centru-stânga!”.Roberto Leydi, dispãrut de cu-rând, care n-a fost niciodatã în-rolat în Grupul 63, ci trãia întâm-plãrile noii muzici împreunã curedescoperirea celei din vremuri-le trecute, amintea cum cândva,în nu ºtiu ce ocazie, el ºi Beriofuseserã primiþi cu strigãtul „mer-geþi în Rusia!”. Din fericire, nu s-au dus acolo fiindcã, cu aerul ceadia pe atunci, ar fi sfârºit în gu-lag. Însã pentru publicul din aceiani noul era comunist. De undese vede cã lucrurile nu s-auschimbat atât de mult în decur-sul ultimilor patruzeci de ani, orimai bine zis cã în domeniul releicredinþe e în vigoare o lege a eter-nei reîntoarceri.
Exista la RAI din Milano, încãnu a lui Bossi, Studioul de Fono-logie muzicalã, condus de Lucia-no Berio ºi Bruno Madena, undepetreceau cântând cu noile in-strumente electronice PierreBoulez, Kahlheinz Stockhausen,Henry Pusseur ºi alþii. Spre sfâr-ºitul anilor cincizeci Luciano Beripublicase puþinele numere dinIncontri Musicali, unde s-a în-registrat prima confruntare din-tre teoria Neue Musik ºi lingvis-tica structuralã, cu o polemicãdintre Pousseur ºi Nicolas Ruwer– ºi din articolele publicate în acelaºezãmânt s-a nãscut cartea meaOpera Deschisã. Pe de altã par-te, s-a întâmplat ca tocmai ca înanumite serate muzicale organi-zate de Boulez la Paris, spre sfâr-ºitul anilor cincizeci sã-l întâlnescpe Roland Barthes.
La Laboratorio di Fonologiasosise ºi John Cage, ale cãruipartituri (la jumãtate între picturãºi asalt asupra muzicii) fuseserãpublicate în Almanacco Bom-piani din 1962, dedicat aplicaþii-lor calculatorilor electronice pen-tru arte – ºi acolo apãrea întâiapoezie compusã de un computer,Tape Mark I de Nanni Balestrini.Cage compusese la Milano al sãuFontana Mix, însã nimeni nu-ºiaminteºte de ce s-ar fi chemataºa. Cage fusese trimis la pensiela o doamnã Fontana, era un bãr-bat frumos, doamna Fontana eramult mai în vârstã decât el ºi cãu-ta pretexte spre a-l poseda în fun-dul coridorului. Cage, care debunã seamã avea cu totul altetendinþe, rezista în mod stoic. Lasârºit îºi intitulase compoziþia înamintirea doamnei Fontana. Peurmã, rãmas fãrã un ban, prin in-termediul lui Berio ºi a lui Rober-to Leydi, acostase la Lascia eraddopia („Pãrãseºte ºi dublea-zã”) ca expert în ciuperci, execu-tând pe scenã improbabile con-certe cu pãmãtufuri, radio ºi alteaparate electrodomestice, în timpce Meike Buongiorno se întrebadacã acela era futurism. Se creaumisterioase conexiuni între avan-gardã ºi comunicaþii de masã ºicu mult înainte de Pop Art.
Spre a continua cu evenimen-tele din acei ani îmi amintesc cãîn 1960 apare în sfârºit în ItaliaUlise al lui Joyce, însã mai înain-te, chiar cu Berio, Roberto Leydiºi Roberto Sanesi se producea uneveniment muzical bazat pe ono-matopeele din capitolul 11 al
* Comunicare þinutã la Bolognapentru cei Patruzeci de ani ai Gru-pului 63, la 8 mai 2003.
Neoavangardaitalianã
5, , , , , serie nouã, anul XX, nr. 6-7 (224-225), 2017
miº
ca
re
a i
de
ilo
rm
iºc
are
a i
de
ilo
rm
iºc
are
a i
de
ilo
rm
iºc
are
a i
de
ilo
rm
iºc
are
a i
de
ilo
rm
iºc
are
a i
de
ilo
rm
iºc
are
a i
de
ilo
rm
iºc
are
a i
de
ilo
rm
iºc
are
a i
de
ilo
rm
iºc
are
a i
de
ilo
rm
iºc
are
a i
de
ilo
rm
iºc
are
a i
de
ilo
rm
iºc
are
a i
de
ilo
rm
iºc
are
a i
de
ilo
rm
iºc
are
a i
de
ilo
rm
iºc
are
a i
de
ilo
rm
iºc
are
a i
de
ilo
r
operei, Omaggio a Joyce. Dacãar trebui sã-l definim azi, era otentativã de a înþelege semnifi-caþiile lucrând asupra semnifica-þiilor, ori mai bine zis un omagiuadus limbajului drept cheie sprea înþelege lumea.
În 1962, Bruno Munari orga-nizeazã la Galleria din Milano pri-ma expoziþie de artã cinteticã ºiprogramatã ºi cu opere multipli-cate, cu contribuþii ale lui Gio-vanni Anceschi, Davide Boriani,Gianni Colombo, Gabriele De-vecchi ºi Grazia Varisco, din Gru-pul N, ºi ale lui Enzo Mari ºi aleaceluiaºi Munari.
Vreau sã spun cã Grupul 63 nuse naºte în gol, nici în gol nu aapãrut antologia Novissimilor cutexte de Sanguineti, Pagliarani,Giuliani, Porta ºi Balestrini.
În alt context am încercat sãdemonstrez cum mulþi din acei fer-menþi au fost expresia unui „ilu-minism padan” ºi nu întâmplãtorAnceschi alesese numele de Verripentru titlul revistei sale. Verri senãºtea în acel Milano în care învremea rãzboiului editurile Rosaºi Ballo fãcuserã cunoscute texte-le lui Brecht, Yeats, expresioniºti-lor germani ºi ale primului Joyce,în timp ce la Torino Frassinelli nefãcuse cunoscuþi ºi pe Melville ºiPortrait-ul joycian ºi pe Kafka.Fireºte termeni ca padano saulombardo au valoare simbolicã,fiindcã acestui climat aparþinuse-rã sardul Gramsci ºi, apoi, sicilia-nul Vittorini ºi nu va fi întâmplã-tor faptul cã prima reuniune a Gru-pului 63 are loc la Palermo în cur-sul unui festival muzical ºi teatralde o amplã deschidere europea-nã. Însã vorbesc de iluminism pa-dan fiindcã ambientul cultural încare se naºte Grupul 63 se carac-teriza printr-un refuz al culturii cro-ciane ºi, deci, meridionale: era am-bientul lui Banfi, al napoletanuluiAbbagnano, al acelor Geymonatºi al celor Paci. Era ambientul încare se descoperea neopozitivis-mul, se citeau Pound ºi Eliot, încare Bompiani în colecþia IdeeNuove publica tot ceea ce în de-cenii precedente nu apãruse pecoperþile florale de Gius, Laterzaºi fiii, în care Mulino ne aducea lacunoºtinþã teorii critice ignoratepânã atunci, de la formaliºtii ruºila New Criticism prin Wellek ºiWarren, ambientul editurii Einaudi,al editurii Feltrinelli ºi apoi al edi-turii Saggiatore, ce traduceauHusserl, Merlau Ponty ori Wit-tgenstein, ambientul în care se ci-tea Gadda ºi se iniþia sã se desco-pere un Svevo de care pânã atuncise spunea cã ar fi scris rãu, am-bientul în care Giovanni Getto ci-tea Paradisul dantesc apropiindu-ne de a o poezie a inteligenþei cenu fusese înþeleasã pe deplin deun De Sanctis încã legat de o po-ezie a pasiunilor umane.
În triunghiul Torino-Milano-Bologna înfloreau primele abor-dãri ale teoriilor structuraliste. Sãse reþinã cã, deºi vreunul a vor-bit de un matrimoniu între avan-gardã ºi structuralism, ºtirea defalsã. Aproape niciunul din jurulGrupului 63 nu se ocupa de struc-turalism, care eventual era prac-ticat de cãtre filologii pavezi ºitorinezi, ca Maria Corti,CesareSegre, D’Arco Silvio Avalle ºicele douã filoane marcau casãspune astfel independenþii (uni-ca excepþie eram poate eu). Însãaceste încruciºãri creau climatul.
Îmi amintesc cã Eugenio Scal-fari, care mã invitase sã colaborezla Espresso în 1965, îmi spunea laînceput, când recenzam pe Lévei-Strauss, sã nu uit cã scriam pen-tru un public de avocaþi crocianimeridionali. Acela era climatul ºial gândirii celei mai laic deschisespre noutate, însã eu rãspundeam
lui Scalfari care de altfel mã lãsasã fac, cã cititorii revistei Espres-so erau de-acum nepoþii aceloravocaþi crociani, îi citeau peBarthes sau pe Pound ºi se con-stituiau în ºcoala de la Palermo.
ªi nu trebuie uitat care a fostosatura culturii marxiste. Pentrumarile dezbateri „oficiale” desprearte ea se alinia la dictatele rea-lismului socialist sovietic – ºi deacolo excomunicãrile unor autorifie ºi apropiaþi de PC ce apãreausã pãcãtuiascã fie de întoarcerela romantism, fie de vreo altã per-versiune ºi ne vorbesc de autoride avangardã ci de Pratolini cu alsãu Metello ori de Visconti cuSenso, spre a nu mai spune derãceala faþã de Anmtonioni careîn parte absolvit fiindcã se suge-ra cã punea în scenã fie ºi subforma unor drame private, aliena-rea lumii capitaliste. Însã în faptformaþia culturalã a marxiºtilor ita-lieni era încã puternic crocianã ºiidealistã.
Spre a înþelege acest climat tre-buie sã ne gândim la eforturilefãcute de Vittorini, printre alteledeja eretic încã de pe vremea re-vistei Politecnico (titlu care încãde pe atunci trimitea la iluminis-mul lombard al lui Cattaneo) cândîn 1952 a realizat cotitura istoricãcu Menapo 5. În 1961 Vittorinidedicase Menabo 4 literaturii in-dustriale, înþelegând prin termenpe scriitorii ce se ocupau de nouarealitate a industriei (de doi aniOttieri publicase un „Carnet in-dustrial”). În Menapo 2 din 1960,Vittorini publicase „La ragazzaCarla” a lui Pagliarani, devenitbucata forte a antologiei Novis-similor. Cu obiºnuitul sãu flerhotãrâse sã dedice Menapò 5unui mod de a înþelege expresia„literaturã ºi industrie”, focali-zând atenþia criticã nu pe temaindustrialã, ci pe noile tendinþestilisitice într-o lume dominatã detehnologie. Era un curajos pasajde la neorealism (în care conþi-nuturile prevalau asupra stilului)cãtre cãutarea stilului noilor vre-muri ºi iatã cã dupã un lung stu-diu „Despre modul de a gãsi for-mã ca implicare asupra realitãþii”apãreau probe narative foarteîmbucurãtoare ale lui Sanguineti,Nani Filippini ºi Furio Colombo.Tot acolo apãrea un eseu pre-ponderent polemic, dar substan-þial complice, al lui Italo Calvino(„la sfida del labirinto”), careatunci îmi zisese: „Scuzã-mã, darVittorini ºi în spatele lui Vittorinistã cultura marxistã a epocii decare el s-a eliberat, dar cãreia laurma urmei trebuia sã þinã contde ea), mi-a cerut sã întind uncordon sanitar”. Drãguþ ºi ama-bil Calvino care în viitor ºi-ar fiîncruciºat destinele sale cu celeale cãrãrilor ce se bifurcau ºi cuexperimentalismele de la Oulipo.
Într-un cuvânt, faþã de lumeaculturii marxiste noii scriitori, ceconsiderau cã implicarea trebuiafãcutã în limbaj ºi nu în tematicapolitizatã, erau vãzuþi ca muºtepurtãtoare de neocapitalism ºi nuconta cã printre ei vor fi fost unii,ca de exemplu Sanguineti, expli-cit aliniat la stânga.
ContestaþiileSpre a înþelege acest climat –
ºi impactul ce se crea între Grupul63 ºi alte sectoare ale culturii ita-liene – trebuie sã descifrãm ºi oserie de reacþii deseori furioase ºicu contestaþii însufleþite. Ca sã mãîntorc doar la amintiri personale,în 1962 Opera aperta (Opera des-chisã) (care, totuºi, vã amintesc,vorbea de Joyce ºi Mallarme ºichiar de Brecht ºi nu de rahatulde artist Piero Manzoni) ºi, apoi,numãrul 6 din Menabò, suscita-
serã consensuri sau o fecundãpolemicã „dinãuntru” din partealui Eugenio Battisti, Elio Paglia-rani, Filiberto Menna, WakterMauro, Emilio Garroni, BrunoZevi, Glauco Cambon, AngeloGuglielmim Renato Barilli ºi – în-drjit ºi inteligent polemic – GianniScalia care suportase din afarãatacuri feroce. În Paese Sera, AldoRossi scria: „spuneþi-i acelui tâ-nãr eseist cã deschide ºi închideoperele, ca ºi când ar fi niºte uºi,jocuri de cãrþi ori guverne de stân-ga, cã va sfârºi la catedrã ºi cãelevii sãi, deprinzându-se a se þineinformaþi despre a zeci de reviste,vor deveni astfel atât de bravi în-cât sã-ºi doreascã sã-i ia locul”(fapt care din fericire s-a dovedito mirabilã profeþie ºi n-am înþelesniciodatã de ce elevii mei n-ar fitrebuit sã citeascã zeci de revis-te). Ziarul L’Unita vorbea, subsemnãtura lui Velso Mucci, de în-toarcere la decadentism, Observa-torul roman sub semnãtura lui luiFortunato Pasqualino se întrebade ce scriitorii se lãsaserã vânaþiîn pãdurea în gaºca criticii ºtiinþi-fice ºi filosofice ºi dedicaserã unorabsrude dileme estetice. În Fil-mcritica, atunci de orientare pa-leomarxistã, existã dovada cã nu-mele tutelar era viitorul politiciandin Movimento Sociale ItalianoArmando Plebe, se vorba de „ope-ra deschisã ca de o operã absur-dã”.) (precursorul Alianþei Naþio-nale de extracþie mussolinianã, n.tr.) În L’Espresso, condusã peatunci de ultimii crocieni agãþaþide intuiþia liricã asemenea ultimi-lor japonezi de pe insulele din Pa-cific dupã sfârºitul rãzboiului, Vit-torio Saltini se întreba cu Macha-do (nevinovat) cum oare „cele maiputernice pervertiri ale gustuluivor avea aceiaºi obiºnuiþi avocaþice apãrã cele mai mari extravagan-þe”. Rinascita, chiar ºi fãrã sã-ºidea seama cel mai prudent autor,Luigi Pestalozza, îºi intitula recen-zia „Opera deschisã muzicalã ºisofismele lui Umberto Eco”. Pae-se Sera Libri condamna improba-bilele exercitãri asupra limbajului,Walter Pedullà în Avanti relevacum „Eco susþine câþiva puþini deneexperþi ºi de prea modeºti nara-tori de avangardã”.
Spre a nu mai spune de cândîn 1963 am publicat douã articoleîn Rinascita, la invitaþia neuita-tului ºi disponibilului Mario Spi-nella, rechemând atunci culturade stânga la o atentã considera-re a noilor literaturi, a studiilordespre comunicãrile de masã.Deschideþi cerul. Doar AlbertoAsor Rosa în Mondo Nuovo dinnoiembrie 62 a deschis urecheala apel. Rãspunsul cel mai viru-lent sosise de la Rinascita ºi rãb-darea din partea Rossanei Ros-sanda care nu reuºise în viaþa sasã schimbe o singurã idee, însã eciudat cã printre cei mai severicritici din tabãra marxistã au apã-rut Massimo Pini, azi AN (parti-dul Alianþa Naþionala, vezi maisus, n. tr.) ºi un articol în douãpãrþi de un tânãr marxist francez,potrivit cãruia a încerca sã puiîmpreunã structuralism ºi mar-xism era o întreprindere dispera-tã ºi foarte neocapitalistã. Se nu-mea Louis Althusser ºi acestelucruri le-a publicat în Rinascitadin 1963, doi ani mai înainte de ascrie Pour Marx ºi Lire le Capital.Frumoase vremuri.
În decursul acestor întâmplãriMontale îºi urma cu un ton îngri-jorat evenimentele, pe care nureuºea sã le accepte, dar lor lededica numeroase articole înCorriere, ca unul care-ºi puneîntrebãri – caz de admirat luândîn calcul vârsta ºi istoria sa.
Societatea literarãitalianã
Drept pentru care s-a întâm-plat aproape prin forþa lucrurilorca într-o zi Balestrini (ºi nu ºtiusã fi fost întâiul cu care se vor-bea de asta, cãci ne aflam la unprânz în apropiere de Brera), mi-azis cã a sosit momentul de a neinspira de la Grupul 47 german ºide a reuni mai multe persoane cetrãiau într-o agitaþie comunã, sprea-ºi citi pe rând propriile texte, fie-care vorbind rãu mai ales desprecelãlalt – apoi, dacã timpul înain-ta, despre ceilalþi, cei care dupãopinia noastrã înþelegeau litera-tura drept „consolare” ºi nu dreptprovocare. Îmi amintesc cã Ba-lestrini îmi spusese: „vom face sãmoarã de furie o grãmadã de per-soane”. Ei bine, pãrea o fanfaro-nadã, dar a funcþionat.
Fiindcã Grupul 63 care se reu-nea la Palermo fãrã, la început, sãevazeze iniþiativa, ºi – dacã negândim bine – vãzându-ºi de tre-burile sale, trebuia sã înfurie atâ-tea persoane ?
Spre a înþelege aceastã istorietrebuie sã facem un pas îndãrãtamintind ce anume era societa-tea literarã italianã (independentde poziþiile ideologice) cãtre sfâr-ºitul anilor cincizeci. Era vorba deo societate care era vãzutã în de-fensivã ºi într-o mutã susþinere,izolatã de contextul social ºi dinraþiuni evidente. Exista o dicta-turã, scriitorii nu se aliniau regi-mului – spun cã nu se aliniau caopþiuni stilisitice, independent deconvingerile ºi chiar de laºitãþipolitice ale multora – erau cu maregreutate toleraþi Se reuneau înbaruri dubioase, vorbau între eiºi scriau pentru un public cu ac-ces la un tiraj redus. Trãiau rãu ºide ajutau recpiroc spre a gãsi otraducere, o colaborare editoria-lã prost plãtitã. Fusese nedrept,poate, Arbasino, întrebându-sede ce nu vor fi fãcut o excursie laChiasso (în Elveþia, n.tr.), undear fi putut gãsi întreaga literaturãeuropeanã. Poate ºi purtând de-sagi în spate, cãci Pavese citisetotuºi Moby Dick, Montale BillyBudd ºi Vittorini autorii pe care îipublicase în America. Însã, dacãdinãuntru reuºeau sã primeascãtotul, ei nu puteau merge afarã.
Trebuie sã povestesc un epi-sod personal ºi mã scuz, dar înacel caz am avut o revelaþie.Aºadar, în 1963 Times LiterarySupplement hotãrâse sã dediceo serie de numere, în septembrie1963, la „The critical moment”, orimai curând unei panorame a noi-lor tendinþe alecriticii. Am fost in-vitat sã particip ºi ca mine fuse-serã invitaþi Roland Barthes,Raymond Picard care pe urmã îiva deveni cel mai aspru inamic,George Steiner, René Wellek,Harry Levin, Emil Steiger, Dama-so Alonso, Jan Kott ºi alþii. În-chipuiþi-vã orgoliul meu, la vâr-sta de treizeci de ani sã fiu aºezatîntr-o astfel de distinsã compa-nie, când niciunul din textele melenu fusese încã tradus în englezã.Cred cã i-oi fi spus soþiei mele,spre a-i arãta cã nu cãsãtorise cuultimul dintre imbecili, ºi apoi amtãcut.
S-a întâmplat cã celãlalt italianinvitat era Emilio Cecchi, spunEmilio Cecchi, unul dintre cel maiiluºtri cãrturari de literaturã an-glo-americanã. Nimeni nu era maidemn decât el sã fie inclus în acealistã. Ei bine, Emilio Cecchi, îm-povãrat de lauri academici, con-siderat în epocã unicul ce-ar fiputut fi comparat cu Mario Prazpentru titlul de cel mai mare an-glist italian, cu ocazia acelui eve-niment n-a scris douã articole în
Corriere della Sera, unul sprespune ce anume se afla în aceacarte a mea, altul spre o recenzaabia tipãritã.
Ce vrea sã spunã asta? Cã unom ca Emilio Cecchi, dupã ani dedictaturã ºi de rãzboi, gãsise însfârºit ascultare în lumea anglo-saxonã ºi era mândru de acestlucru. În ce mã priveºte pe mine,consideram perfect normal cãenglezii mã citiserã în italianã în1962 ºi-mi solicitaserã un inter-viu în 1963. Pentru generaþia mea,lumea devenise mai largã. Numergeam la Chiasso, ci la Paris ºila Londra cu avionul.
S-a produs o rupturã dramati-cã între noi ºi generaþia preceden-tã, care a trebuit sã supravieþu-iascã sub fascism, sã piardã aniicei mai frumoºi în rezistenþã oriîn echipele de la Salò. Noi, cei nãs-cuþi în jurul anilor treizeci, am fosto generaþie norocoasã. Fraþiinoºtri mai mari au fost distruºide rãzboi, dacã n-au murit s-aulicenþiat cu zece ani în întârziere,unii dintre ei nu au reuºit sã înþe-leagã ce anume fusese fascismul,alþii l-au experimentat cât se poa-te de trudnic pe propriile speþe înGuf-uri. Noi am ajuns la eliberareºi la renaºterea þãrii când aveamcare zece, care paisprezece, carecincisprezece ani. Virgini. Destulde conºtienþi spre a fi înþeles cese întâmplase mai înainte, destulde inocenþi fiindcã nu avusesemtimpul de a ne compromite. Noiam fost generaþia care a începutsã intre în vârsta adultã când toa-te oportunitãþile erau deschise ºieram gata la orice risc, în timp cecei mai în vârstã decât noi erauîncã obiºnuiþi sã se protejeze unulcu altul.
La începuturi câte unul vorbi-se de Grupul 63 ca de o miºcare aunor tineri turci ce încercau prinacþiuni provocatoare sã dea unasalt la bastioanele puterii cultu-rale. Însã dacã ceva deosebeaneo-avangarda de cea de la înce-putul secolului era faptul cã noieram niºte boemi care trãiam înpod ºi cãutau cu disperare sã-ºipublice poezia în micile ziare lo-cale. Fiecare dintre noi, la treizecide ani, publicasem una sau douãcãrþi, se afla introdus în ceea cese numea atunci industria cultu-ralã ºi cu locuri de muncã direcþi-onate, care la edituri, care la zia-re, care la Rai. În acest sens, Gru-pul 63 a fost expresia unei gene-raþii care nu se revolta din afarã,ci dinãuntru.
N-a existat o polemicã contraestablishment-ului, a fost o revol-tã din interiorul acestuia, un fe-nomen cu siguranþã nou faþã deavangardele istorice. Dacã-i ade-vãrat cã avangardiºtii istoricierau incendiari care pe urmã mu-reau ca pompieri, Grupul 63 a fosto miºcare nãscutã în cazarmapompierilor, unde apoi unii ausfârºit incendiaþi. Grupul exprimao formã de veselie ºi asta fãceasã sufere scriitorul care prin de-finiþie voia sã fie suferind.
Neoavangardaitalianã
6 , , , , , serie nouã, anul XX, nr. 6-7 (224-225), 2017
miº
ca
re
a i
de
ilo
rm
iºc
are
a i
de
ilo
rm
iºc
are
a i
de
ilo
rm
iºc
are
a i
de
ilo
rm
iºc
are
a i
de
ilo
rm
iºc
are
a i
de
ilo
rm
iºc
are
a i
de
ilo
rm
iºc
are
a i
de
ilo
rm
iºc
are
a i
de
ilo
rm
iºc
are
a i
de
ilo
rm
iºc
are
a i
de
ilo
rm
iºc
are
a i
de
ilo
rm
iºc
are
a i
de
ilo
rm
iºc
are
a i
de
ilo
rm
iºc
are
a i
de
ilo
rm
iºc
are
a i
de
ilo
rm
iºc
are
a i
de
ilo
r
Douã octave dinjurnalul milanez
Nu mi-a fost milã de oamenii ãºtiace-mi sar în ochi în fiecaredimineaþã.Fete fãrã sâni ºi cocârjate– cum or putea sã-ºi bucureiubitul –ºi mame fãrã sâni ºi cocârjatecãci dac’aveau vreun strop,l-au luatbãrbaþii cu feþele brãzdateºi pielea spãlãcitã ca hainelepurtate.
Inºi de soiu’ ãsta unde-am maivãzut?Parc’am vãzut niºte cutii detinichea(la Porta Ticinese, prin barãcica-n lupanare pline de soldaþi)aliniate-n raft, paiaþamecanicã striga: Hai, trage,trage,de trei ori la un ban ºi-n plus osticlã.Dar ºi faþa mea, mamã, ce-iseamãnã.
(1948)(Din Fapte diverse ºi alte
poezii, 1954)
Tu al patruleaChelnerul mai tânãr e mulþumitvorbeºte cu patronul: totu-i placebirtul fiertura buletinul de loto– tu nu poþi sã câºtigi, jocipãtimaºcei ºaiºpe ani jumate pe care-iare elserviciul lui ºi poate ºi patronul.Dacã-i e poftã de-un mãr copto face chiar prea tare pe niznaiul,însã colegul de muncã de ºaiºpeplus ºaiºpe,-i de-a dreptul oumbrãºi e de-a dreptul mut: nu-ncurcãpe nimeni.
nici nu observ mãcar cã-i acoloºtiu bine cã nu-l duce capul
(hai fii cuminte cascã gurabotiºor)patronul amabil zice-aºa într-odoarã.Ce oameni, lume fel de fel!E soare azi, e ianuarfã-te-ncoa’, ia-mã aºa sprijinitde un zid
cum aºtept þãcãnitul aparatuluiLeika.ªi fata asta pe care-o þin de mânãam luat-o cu chirie:
nnnnn ELIO PAGLIARANI
Elio Pagliaranisau reciclajulpoetic al limbii
S -a nãscut la Viserba(Forlì) în 1927. Prezentîn antologia „Novis-
simi”, face parte din Grupul 63.La primele culegeri din anii ‘50trimit: Cronache e altre poesie(„Cronici ºi alte poezii”, 1954) ºiInventario privato („Inventarprivat”, 1959). În acestea, Paglia-rani a propus un original experi-mentalism prin recuperarea uneinarativitãþi realiste ºi a unei epi-citãþi brehtiene. În volumele dinanii ‘60 s-a apropiat mai mult deprobele radicale ale neoavangar-dei: La ragazza Carla („Domni-ºoara Carla”, 1962), Lezione difisica („Lecþie de fizicã”, 1964),operând asupra limbajului, dar ºiasupra semnificaþiilor sale, princolaje, combinaþii, montaje deforme lingvistice stereotipate. Înanii urmãtori, cu Roºu corp lim-bã aur pop papã ºtiinþã. Dublutriptic de Nandi (1977), a accen-tuat o cercetare asupra dimensi-unii ritmice a textului, privilegiin-du-i structurile seriale ºi iterati-ve. Balada lui Rudi (1985) e vo-lumul câºtigãtor al premiului Via-reggio pentru poezie.
Pagliarani a scris ºi texte tea-trale, precum Piele de mãgar(1964), împreunã cu Alfredo Giu-liani. A îngrijit antologii precum„I maestri del racconto italiano”(1964), cu Walter Pedullà, ºi „Ma-nuale di poesia sperimentale”(1966), împreunã cu G. Guglielmi.
Alte cãrþi de poezie: Eserciziplatonici („Exerciþii platonice”,Palermo, Acqario, 1985), Epi-grammi ferraresi („Epigrame fe-rareze”, cu o introducere de Ro-mano Luperini, Lecce, Mannieditore, 1987). S-a stins din viaþãpe 8 martie 2012.
*
La cei optzeci ºi cinci deani câþi ar fi împlinit maiînainte sã pãrãseascã
aceastã lume, Elio Pagliarani îºiadjudecase – îndeosebi printremai tinerii poeþi pe care-i intro-dusese, prin anii ’80, într-un ine-dit ºi incitant laborator de crea-þie din locuinþa sa de la Roma –rolul de cel mai important ºi em-blematic reprezentant al celebrei,de-acum, neo-avangarde italiene,mai cunoscutã ºi sub genericul INovissimi; la optzeci de ani, co-munitatea literarã din Peninsulã
îl sãrbãtorise, la Florenþa, nu cuun fast aulic, ci în acel climat re-laxant, distribuit unei dimensiuniludice.
Despre ce ºi cât a reprezentatmiºcarea novissima, anunþatã laPalermo, cu câþiva ani mai înain-te sã se constituie sub sigla„Grupul 63”, s-a scris mult ºi seºtiu, astãzi, în Italia ºi nu numai,multe (evaluãri ºi descrieri mer-gând pânã la detalii), toate însãsubsumate, sintetic, unei deciziiºi a unei iniþiative – pe cât deincitante pe atât de temerarã înepocã – menite sã submineze,programatic aºadar, o tradiþie po-eticã, cea a ermetismului, anun-þatã de Ungaretti ºi Montale ºiconsacratã îndeosebi de Quasi-modo, Luzi, Betocchi, Sereni ºialþii: o veritabilã „rupturã”, „co-titurã” – s-a spus; o „rãsturna-re” a perspectivelor asupra rea-lului devenit tot mai insidiosodatã cu evanescenþele consu-mismului in nuce, pentru caremiza supremã era, firesc, limba-jul în structura sa organicã; omizã, probabil aceeaºi, pe careºi-o asumaserã ºi avangardele(istorice), cu ipostaza lor penin-sularã, cea a futurismului mari-nettian care, cum se ºtie, nu reu-ºise sã alinieze creaþia propriu-zisã la nivelul discursului pro-gramatic.
Miza – ºi provocarea – vizalimbajul ºi, mai precis, repugna-rea decisã a aulicului, a lexicului„ales”, „academic”, „esenþializat”(poate cea mai eclatantã achiziþiea ermeticilor) ºi descinderea îninterstiþiile limbii „vorbite” (o re-alitate specificã a italienei); unproces de substituþie totalã, unfel de reciclare ºi, în acelaºi timp,de recalificare poeticã a limbii,printr-un mecanism de abando-nare (a aulicului), pe de o parte,ºi de asumare a codului comun,cu oralitatea sa cu tot, conver-gând, astfel, într-un act de rese-mantizare poeticã a realului.
Un real care, el însuºi profundmodificat între timp în acord cuevoluþiile socio-umane, trebuiesustras oricãrei tranzacþii metafi-zice ºi validat – aºa cum propunePagliarani însuºi – ºi într-un filonnarativ: „poveºti”, „întâmplãri”,„evenimente” smulse din derizo-riul cotidianului ºi radicalizate lacel mai înalt grad de poeticitate.
Nu e amurg, cãci dup’aceeane ducem ºi la cinematograf.
(1952)
Cântec dedragoste
Aveai picioare ca de iapãborþoasãºi pãr de câlþi, cu formele talecioplite de-un lemnar m-amluptatcrezând cã le refac,închipuindu-micând te trãgeam cu dinþii desfârcurio rotunjime-mbelºugatã. Cebine-þi ºedeaîmbrãcatã ca marinarii, în alb ºibleumarin.
Pe nisip m-am luptat sã-þi descheiºi sã-þi iau o-ndoialã, rufãriademnã de trenuri populare.
Dumnezeu ºtie cecredeam eu cã vãd în ochiijucându-i în cap.
De-ar fi asta o vinã!, nu, zãu,iluzie de vârstã, ce-ºi lasã semnuleste minciuna: odatã declaratãmareviaþa, iatã cã-ntorc spateleºi zic: ciudat, vai ce ciudat, caun gâscan.
Neoavangardaitalianã
poemeRecunosc cã-n loc sã mã înecte-am folosit drept colac desalvare.
Aici, unde-a rupt marea, nurãmâneamintire, iar de m-apucã trãdareadin adânc, se lãmureºte noapteaîmpreunare mare lunã pe-astelocurijoase, e Villa Serena, aºa, goalãtãcere; ºi-o-ntinzi când dau zoriibuzna s-aparã.
(1949)
Romanþã în ploaieSã zicem cã m-aº fi nãscut chiarazipe ploaia asta ce-mi dã ghes sãcânt– taxiurile merg ºi merg trãsurilepe tata-l supãrã mai rãu artrita.E bine-aici ºi nu-ntâlneºti uncâinecoteºti la Viserba Monte di Pietà– îl iei pe unºpe care tocmaitrecepantofii sunt ca niºte bãrciMama e în dureri ºi fiindcãplouãacum mã nasc ºi o sã plâng pe-ndesat– noi avem castel frumosMadame Tiro-riro-ladar al meu e mai frumosMadame Tiro-riro-laAstã-searã aº vrea o fierturãºi-o femeie patul sã-mi facã Poftiþi, domniºor’: la douã mii odaia bunã e gata-nchiriatã.
(1948)
7, , , , , serie nouã, anul XX, nr. 6-7 (224-225), 2017
fiindcã oricedrum ne vaînfrunta imediat, o hernieombilicalã tãindaroma sa de fum, vreunhipopotam dãruindu-idinþii sãi de fosfor ºi de fosfornegru:locurile
evitã vântul,locurile aglomerate, scamatorii,insectele;ºi la ºase luni el va putea sã-ºidubleze greutatea, sã se vadãafarã,sã strângã halatul, sã asiste laprãbuºirea corpurilor grele,smulge-l deci vieþii sale de algeºi de globule, de mici legãturi,de lobi nehotãrâþi:
vaietul sãuva cuceri rãnile tale lichideiar ochii tãi de unt spãlãcit vorcorecta aceste veacuri fãrãnume!
4.în tine dormea ca un fibromuscat, ca o tenie subþire, un vis;când calcã-n picioare pietriºul,când zgâlþâie propria umbrã;când scârþâie,când înghite, urineazã,aºteptând demult gustulmuºeþelului, temperatura leprei,rumoarea grindinii,
fãrã leactimpuls-a întors cãtre zilele sale;pãmântul oferã imagini confuze;va ºti sã recunoascã capra.þãranul, tunul?nu aceste foarfeci aºtepta, nuaceastã parã,atunci când tremura în acel sacal tãu de membrane opace.Din Purgatoriu Infernuluipoezii 1960-19638.prin Hebecrevon, Lessay,Portbail, St. Sauveur (mereu înploaie)pe urmã Edith a zis cã nu eradrãguþ (fiindcã nu scriam, caPierrepentru ea, niºte poeme): (ºi cãnu trebuia sã plecãm);Michelinene judecã foarte simplu; ºiEdith ºi Micheline, când eu amzis cã n-oînºelasem (pe soþia mea), auvrut sã creadã;
(ºi aici secuvine potrivit sã amintescacel:„dacã þi-ai arunca braþele la gâtetc.“, care s-a întâmplat dupã):pe urmãdansarãm cu toþii, în micul
nnnnn EDOARDO SANGUINETI
Nãscut la Genova în 1930,mort la 18 mai 2010, la Genova.
Profesor universitar de litera-turã italianã la Universitãþile dinTorino, Salerno ºi, apoi, la Geno-va. A fost consilier municipal înoraºul sãu ºi deputat în parlament.Exponent de vârf al neo-avangar-dei Grupului 63, este autor depoezii în care disoluþia limbaju-lui, atinsã prin mixajul formelorlingvistice, cautã sã se reprezin-te ca înregistrare a crizei istoricea ideologiei burgheze, politice ºiliterare.
A publicat, printre altele: La-borintus (1956), Triperuno(1960), Wirrwarr (1972). Plecândde la Postkarten (1978), ºi, apoi,cu Stracciafoglio („Registru deintrãri”,1980), ºi Scartabello(„Maculator”, 1981), a fãcut sãsurvinã, în mod progresiv, prinrecuperarea comunicãrii verbale,un registru parodico-ironic, cutendinþã diaristicã.
Alte culegeri poetice: Segna-libro („Semn de carte”, 1982),Bisbidis (1987), Senza titolo(„Fãrã titlu”, 1992), Corollario(1997) ºi Cose („Lucruri”, 1999).
A scris ºi un mare numãr deeseuri. Studii danteºti sunt„Interpretazione di Malebolge”(„Interpreare de bolgii bleste-mate”, 1961), „Il realismo diDante” (1965); investigaþiidespre literatura dintre secolul alXIX-lea ºi XX sunt volumele:„Tra liberty e crepuscolarismo”(1961), „Guido Gozzano” (1966).
Tendinþa de a privilegia filo-nul de contestaþie ironicã a ca-noanelor literare este ºi mai evi-dentã în antologia polemicã„Poezia del Novecento” („Poeziadin secolul XX”, 1969), „Traliberty e crepuscolarismo” („Întreliberty ºi crepuscularism”, 1961),„Alberto Moravia” (1962),„Ideologia e linguaggio”(„Ideologie ºi limbaj”, 1965)„Giornalino” („Mic jurnal”, 1976),„Scribilli” („Mâzgãleli”, 1985), „Lamissione del critico” („Menireacriticului”, 1987), „Ghirigori”(„Arabescuri”, 1988), „Lettura delDecameron” („Lectura Decame-ronului”, 1989), „Dante reazio-nario” („Dante reacþionar”, 1992),„Il chierico organico” („Clericulorganic”, 2000).
Exorcizarea colocvialã acuvântului-lucru
Cât de dificil, dacã nu imposi-bil, a-l separa pe Sanguineti poe-tul de romancierul, criticul, ideo-logul, dramaturgul ºi chiar libre-tistul Sanguineti: gestul reclamãnu doar vastitatea operei – ºi acarierei sale universitare ºi, maiales, extra- –, ci ºi situaþia oare-cum paradoxalã cã, chiar înãun-trul acestei aventuri polimorfice,convergenþã ºi disociere interfe-reazã, relevând un fel de osaturãnuclearã verificabilã prin deter-minarea unui mod singular de a
sta în lume. ªi cu lumea. Textulliterar se raporteazã – spre a ris-ca aici un sofism – la realitate prinintermediul Cuvântului; definireacât de cât satisfãcãtoare, legiti-mã, a acestui raport n-a mizat, curarisime excepþii, pe un ce, ci peun cum; nu forma, natura („fru-mosul”, oricum intangibilã înconstituþia ei evanescentã) cu-vântului sunt în sine agenþi ai li-teraritãþii. Avangardele, istorice,dar ºi post- ori neo - ale lor, auvânat îndeosebi convenþiile re-toricii ºi ale pathosului pe careacestea îl degajau. Experimenta-lismul, cel dintâi, novissim, s-aorientat, în jos, de cele mai multeori spre interstiþiile-parantezeledintre cuvinte ºi lucruri, dintreceea ce avea sã devinã, structu-ralist ºi semiotic, binomul semni-ficat-semnificant.
Îmi pare cã la niciun alt experi-mentalist clasicizat ca la Sangui-neti – în afarã poate de Paglia-rani – investigarea „golurilor”dintre cei doi vectori ai binomu-lui mai sus amintit n-a exhibat maimultã tenacitate. Pentru el, scrii-tura poeticã ia forma, deseori, aunui fel de exorcism al lucruluiconcret cules – dar mereu scãpat– în impuritatea sa nelipsitã deingenuitate. Faptul cã poetul ºi-a diseminat, în aceste excursuriprin straturile geologice ale co-municãrii vãzute de el aproapesistematic ca simplu dar destinalmodus vivendi, poate explicagustul pentru ludicul filtrat iro-nic, ca ºi colocvialitatea activatãca un operator de decantare a flu-xului unui discurs nedomesticit,lãsat liber, în straiele sale diurne,ferit de sirenele neadormite aleretoricii îmbãlsãmate.
Parcursul poetic sanguinetianapare, acum, dupã la plecarea luifizicã dintre noi, o cursã contra-puncticã cu ºi prin etape consub-stanþiale poeziei italiene din ulti-ma jumãtate de secol. Nu-i delocincidentalã opþiunea sa mai de peurmã pentru resuscitarea unoremblematice dar atât de îndepãr-tate modele-lecþii de lirism, însãmereu cu acuitatea unei inteli-genþe ce a slãbit, probabil, puþinpoetul în faþa teoreticianuluiauto-livrat, consecvent ºi teme-rar, ideologicului în semnificaþiacea mai exactã a cuvântului.
salon, prin Cerisy, Canisy,Regnéville; (dar în 12 iulieLouvre era închis, marþea); ºi ascris (pe coalã cu pãtrãþele):„credeam cã nu te pot privi înfaþã“ ºi: „îmi pare rãu pentrutine“;ºi mi-a scris (soþia mea): „nu mãsimt bine“; ºi pe urmã la Gap(H.A.),(douã zile mai târziu), dãrâmaþiîncã, aproape inerþi: ºi gândind(am zis);cã noi (aproape plângând, amzis): (ºi voiam s-o spun, daraproape mã sufoca,pe bune, plânsul; voiam sã zic:cu o iubire ca asta, noi):într-o zi (noi); (ºi în piaþã huruiabanda;
(noi)trebuie sã murim:
10.aceasta e pisica cu cizme,aceasta este pacea Barceloneiîntre Carlos V ºi Clement al VII,e locomotiva, e piersiculînflorit, e calul de mare: dardacã întorci foaia, Alessandro,acolo vezi:
aceºtia suntsateliþii lui Jupiter, aceasta eautostradaSoarelui ºi tabla pãtratã, eprimul volum din PoetaeLatini Aevi Carolini, suntghetele, sunt minciunile, eªcoala din Atena, euntul,e o carte poºtalã ce mi-a sositdin Finlanda, e maseterul,e naºterea: dar dacã întorcifoaia, Alessandro, vezi la el:banul:
ºi acesta e banul,ºi aceºtia sunt generalii cumitralierele lor ºi sunt cimitirelecu mormintele lor ºi sunt caselede economii cu seifurile lorcifrate ºi sunt cãrþile de istoriecu poveºtile lor:
dar dacã întorci foaia,Alessandro, nu vezi nimicacolo:
Din Reisebilderpoezii 1971
31.în timpul unei conversaþiiserale, mai curând ºterse (nu-mimai amintescamãnuntele), ºi cu trãsãturiabstract teoretice, am simþit cãeram marcaþide o mortalã boalã moralã:
s-aîntâmplat când am vorbitdespre degradareacotidianitãþii private: (ºi trebuiasã insist mai bine asupraacesteidelãsãri a noastre, striviþi întrepatetic ºi vulgar, închiºiîn deformaþia experienþeiburgheze):
nu ºtiu dacã nu exagerez: darexistã cevace nu merge chiar ºi în gesturilenoastre (uite cum stai aºezatã,de pildã,în clipa asta):
ªichiar când îþi povestesc cãtânãrul Goethe,la Leipzig, îi deranja pe toþi ca
sã afle ce anume era acelErfahrung decare toþi îi spuneau cã i-ar lipsi:
(ºi cum i-arãspuns un ofiþer în rezervã):
34.funcþionarului vamal înminifustã, care m-a selecþionat,cu ochii sãide sibilãºi de porumbel, înãuntrul uneicozi nesfârºite de cãlãtori întranzit, i-am zistot adevãrul, retras într-unsepareu-confesional de lemnplacat:
i-am zis cã am un fiu cestudiazã rusa ºi germana:cã Bonjur les amis, cursul delimba francezã în 4 volume, erapentru soþia mea:
era gata sã îngãduiemai mult: ºtiam cã RosaLuxemburga fost cea care a lansatcuvântul de ordine „socialismsau barbarie” ºiputeam scoate din asta unmadrigal rãsunãtor:
dartranspiram, cãutând, zadarnic,prin buzunare contul deOperncaffé: ºi, pe urmã, aiirumpt tutrãgând înapoi ºi copiii, uimitoriºi uimiþi:(te alungam cu aceleaºi gesturidure, eu ºi acea a meaBeatrice democraticã înuniformã):
însãireparabilul era deja fãcut, acolola frontiera dintre cele douãBerline, pentru mine, om depatruzeci de anisedus de un poliþist:
Din Postkartenpoezii 1972–1977
23.ce pãcat, totuºi, scumpii meicopii (ºi ce orori cã v-aþipierdut,voi), cã nu v-aþi vãzut bunicul,cu toracele sãude cizmar (cãruia i se spunepectus excatavatum),tremurând ºi delirând, catombé en enfance, sãrutândmâinile medicilor:
vorbele salecumplite, pe urmã, nu el le-apronunþat, ci Carol, la telefon,vorbind de mama sa de-acum încomã, când a zis cã era o femeieplinã de atâta gentileþe:
ºicând a adãugat, atunci,politeþea e totul:
24.i-am învãþat pe fiii mei cã taicã-meu a fost un om extraordinar:vor puteapovesti, astfel, cuiva, dacãdoresc, cu timpul) ºi apoi cã toþioamenii sunt extraordinari:
ºi cãdintr-un om supravieþuiesc, nuºtiu,propoziþii, poate (punând totullaolaltã: ticurile,zisele memorabile, lapsusurile):
ºiacestea sunt cazurilenorocoase.
Neoavangardaitalianã
poeme
8 , , , , , serie nouã, anul XX, nr. 6-7 (224-225), 2017
Un pretext reprezentativCe se întâmplã cu ei?Nimic nu-i aiurea, totul calculat, lucid;deºeuri, avansãri, fragmente,sunt perfecþi.Se pare totuºi cã ne-am pierdut din vedereAºadar, sã fim mai atenþi, sã reacþionãm:dar în care scop ºi cu ce mijloace?Dupã prima impresieînceteazã sã te mai minunezi:realitatea aceastarealizarea aceastae extraordinarã.De o atingem ne dãm seamacã aurul detaliilor,petele încreþite,moliciunea cãrnii,în fine materialelenu sunt adevãrate.Un pretext reprezentativ,poate.
Scena are nevoiede tensiune
O distanþã imposibil de împãcat,un salut ce nu-i pentru noi,o privire care apropiindu-se tãcutpare aproape sã ne strãpungã:nu putem întoarce spatele,uneori cu un surâs de uºurare,uneori aproape plângândde bucuria de a fi acolo încã.Scena are nevoie de tensiuneînvãluitã cum e de o ceaþã uºoarã,dar spre a face iarãºi vizibileniºte chipuri ºterse în mulþime,prin aceste locuriar fi necesarã o mai precisã concentrare.Pe de altã partee o lungã tãcereºi sunt folosite culori contrastante.iar pentru a salva restulconcluzia poate fi mereu amânatã.
Întâmplãri alternativeAnumite lucruri nu vi le spun alte treburiaveþi de fãcutiar anumite proceduri speciale nu trebuiefãcute publicedin cauza secretului ce acoperã întreagaafacere.Deocamdatã spectacolul e suspendat.Întâmplãri alternativecu trecerea vremii devin oricumprogramate.Poate fãrã rost:dacã din întâmplare veþi trece prin faþãnu ridicaþi nici ochii ca sã priviþi.Seara e pe cale sã se limpezeascã.Oricum se repun în discuþiecu o mare luciditate de gândireinstrumentele ºi obiectivele,cu scopul de a crea o ulterioarã impresiede lejeritate, graþie ºi poezie.
Nãscut la Florenþa, poet ºi scrii-tor italian, activ ºi în domeniulartelor plastice. Împreunã cu
Eugenio Miccini, Lamberto Pignotti e con-siderat unul din pãrinþii poeziei vizuale ita-liene. Activ de mulþi ani ca artist, teoreti-cian, organizator de expoziþii, critic mili-tant pe la mijlocul anilor ’50.
A colaborat la reviste naþionale ºi in-ternaþionale, la programe de la RAI. A fostprofesor universitar la Facultatea de arhi-tecturã de la Florenþa ºi la DAMS din Bo-logna, þinând cursuri despre avangardeleartistice ºi literare, de mass-media ºi newmedia. Susþinãtor al sinesteziei în arte, vacrea peformance ºi manifestãri poetice încare va mixa semne lingvistice verbale ºigestuale ce vor implica cele cinci simþuri.
Printre multele sale culegeri de poezie,sunt de amintit: Sine esthetica, sinesteti-ca. Poesia visiva e arte plurisensoriale,Roma, Empiria, 1990, Nozione di uomo(„Noþiunea de om”), Milano, Mondadori,1964, Una forma di lotta („O formã de lup-tã”), Milano, Mondadori, 1967, Parola perparola, diversamente („Altfel, cuvânt cucuvânt”), Venezia, Marsilio, 1976, Vedute(„Vederi”), Roma, Edizioni Florida, 1982,Questa storia o un’altra („Povestea astaori cealaltã”), Napoli, Guida, 1984, In prin-cipio („La început”), Cosenza, UH scrit-tura & poesia, 1986, Zone marginali(„Zone marginale”), Campanotto, 1991,Odissea, Roma, Fermenti, 1994, Le nuditàprovocanti („Goliciuni provocatoare”),Bologna, Sampietro, 1965, Giro del mon-do („Ocolul lumii”), Napoli, Medusa, 1987,Tutte le direzioni („Toate direcþiile”),Roma, Empiria, 1988, Scritture conver-genti. Letteratura e mass media, Campa-notto Editore, 2005, Favole minime („Po-veºti mãrunte”), Empiria Roma, 2006,Eventi diversi („Întâmplãri de tot felul”,Manni, Lecce, 2006.
Încercareade revitalizare
a logosuluiUn discurs numai aparent forte, apt sã
disimuleze procesul devastator de slãbi-re, la nivelul aperceptiv, al realitãþii striateîn cioburi, devenite, astfel, inapropriabilã,imunã la cele mai rafinate antene ale sim-þurilor noastre: iatã cum mi se livreazã po-ezia lui Lamberto Pignotti, încã de la pri-mul contact. Artist plastic ºi performeur,teoretician ºi critic activ de întâmpinareîncã de prin anii Cincizeci – de rupturã ºide experimentalisme –, versul sãu pare tur-nat / forjat în enunþuri zidite în granit –sau în piatrã -, de unde tonalitãþile saca-date de lespede înºiruite la vedere insoli-tându-ºi cititorul. Asta nu înseamnã în nici-un caz cã am avea de-a face cu o poeticãcât de cât tolerantã faþã de vreo indulgen-tã raþionalitate: ea rãmâne doar o iluzie,egalã, în semnificaþie, cu iluzia opticã dinartele plastice ºi din fotografie, de dataasta spre a împinge, la un secund act va-lutativ, spre contrariul sãu.
Poetica sa împãrtãºeºte ceva din expe-rienþa absurd-beckettianã ori ionescianã:corectitudinea gramaticalã nu anihileazãemfaza, programaticã ºi insurgentã, rãs-colitoare ºi provocatoare ºi, pânã la urmã,nu mai puþin criticã-opoziþionistã decâtprotestul oricãrui slogan manifest. Eulpoetic rãmâne, totuºi, un Subiect tare ºiasta îl distinge, cred, pe Pignotti de con-generii sãi cata-moderni, însã nu-i redu-ce nimic din antagonismul asumat. Per-spectiva asupra realitãþii e a unui Subiectce se ignorã pe sine, chiar dacã nu judecã,ci doar observã, ºi care îmbracã partituraunui martor, a cuiva care, înãuntru, se sus-trage o clipã spre a-ºi expune impresiile cecapãtã astfel forme aproape axiomatice.Actantul poetic e Actorul ieºit din scenãºi uzurpând Regizorul – divin ori creatorpur ºi simplu – expunând cu o detaºaretrucatã opiniile sale ce vor sfârºi oarecummisterios în crude ºi acute amendamenteale conºtiinþei noastre acuzând incongru-enþa degradãrii.
nnnnn LAMBERTO PIGNOTTI
Asta vã va îngãdui sã vã faceþi treburileîntr-un mod mai chibzuit ºi fãrãtulburare.Culori reci se topesc în sonoritãþiconvingãtoare.
Oameni ca noiÎn ce priveºte treaba astape spirala violenþei ce continuã sã creascã,sã se transforme în pâcle colorate,suntem lãsaþi sã observãm din exteriorcu gura deschisã ºi limba afarã.Efectul e nespus de aiuritorpentru oameni ca noi care,sosiþi sã asiste plini de speranþe ºi de vise,sunt incapabili sã participe direct.Detalii abia de recunoscut,urme mai mult ori mai puþin manifeste,umbre când etalate, când ºterse,se înfãþiºeazã ameninþãtoare cu o tot maimare recurenþã.O conotaþie obsesivã ºi dramaticãce va fi luatã în consideraþie.
Suntem încã aiciSuntem încã aici.Cu aerul cuiva care nu ºtie cum sã-ºiumple timpul,care simte cã intrã în inima uneiprobleme greºit puse,care nu-ºi dã seama cã nu existã cale deieºire.Suntem încã aici,unde imaginea apare tot mai fragmentatãpânã aproape sã se nege.Suntem încã aici,dar poate în afarã.Asta nu înseamnã cã numai de-aicise poate începe o nouã cãlãtorie.În orice cazsuntem încã aici.
Un motiv fascinantPe de altã parte acþiunea e minimã,mai mult, aparent nu existã,ºi totuºi trebuie reþinut cum o anumitãrealitatecare în spatele obiºnuitelor echivocurise desfãºoarã cum trebuie sã sedesfãºoare.Cu siguranþã e un motiv fascinantsau poate neadaptat momentului,acela al avantajului unei pãrþi asupraceleilalteîntr-o alternanþã de culori la primavedere întâmplãtoare,dar în schimb toate aceste lucruriîngrozitoarenu se aflã de fapt de cealaltã parte.Cealaltã parte suntem noi.
Un parcurs forþatPlecând din nou aruncând cu zarul:da, meritã imediat afirmat acest principiu,dar la fel de îngãduit e a avea îndoielicã gestul a primit pân-aici un bun rãspuns.E vorba de un parcurs forþat.Niciun zmeu nu vã va împiedica pasul,însã dimineþile ce vor veni nu se anunþãradioaseºi mulþi ar putea sã râdã de voi pe laspate.Mâhnirea va începe sã înrãutãþeascãsituaþiacel puþin pânã când, desfãºurându-se fieîn trãsãturi ale unei realitãþi scabroase,fie în abstracþii mai lirice ºi pure,turul nu va face pãrtaºila locuri de peste mãri ºi þãri.De-acum plecareaa fost amânatã la o datã neprecizatã.Neoavangarda
italianã
poeme
miº
ca
re
a i
de
ilo
rm
iºc
are
a i
de
ilo
rm
iºc
are
a i
de
ilo
rm
iºc
are
a i
de
ilo
rm
iºc
are
a i
de
ilo
rm
iºc
are
a i
de
ilo
rm
iºc
are
a i
de
ilo
rm
iºc
are
a i
de
ilo
rm
iºc
are
a i
de
ilo
rm
iºc
are
a i
de
ilo
rm
iºc
are
a i
de
ilo
rm
iºc
are
a i
de
ilo
rm
iºc
are
a i
de
ilo
rm
iºc
are
a i
de
ilo
rm
iºc
are
a i
de
ilo
rm
iºc
are
a i
de
ilo
rm
iºc
are
a i
de
ilo
r
9, , , , , serie nouã, anul XX, nr. 6-7 (224-225), 2017
nnnnn ION BUZERA
Andrei Vieru s-a tradussingur în româneºte,ceea nu poate fi decât
lãudabil: Elogiul vanitãþii, Editu-ra Humanitas, 2016, 216 p. A reu-ºit sã se „autotranspunã“ în limbamaternã, având, evident, avanta-jul de a cunoaºte cel mai bine tex-tul-sursã. Titlul te invitã sã te gân-deºti la o repunere pe tapet a unorteme marginale, dacã nu direct de-rizorii, în stilul multor autori conti-nentali de azi, care încearcã sãîmpleteascã (rezultatele fiind de omare varietate a nereuºitei) cinis-mul chinuit ºi melancolia rãsufla-tã, dezabuzarea neatentã cu îngri-jorarea ipocritã, narcisismul (tot-deauna minor) ºi apocaliptismulmereu restant etc. Dacã nu reu-ºesc sã învingã teribila gravitaþiea banalitãþii (în înþelesul de efectal scriiturii, nu de temã a acesteia,v., de ex., Jean Bessiere), aceºtigânditori (câtã frunzã, câtã iarbã)nu fac decât sã suplimentezeinutil ºi aºa mult prea încãrcataGalaxie Gutenberg: „Numai cã,atunci când totul va fi disponibil– ºi e mai adevãrat în sfera culturalãdecât oriunde –, nimic nu ne vamai trezi vreodatã vreo dorinþã,oricât de vagã. E destul de proba-bil ca proiectul Gutenberg sãducã – o, ironie! – la sfârºitul cãr-þii, al literaturii ºi, în general, alscrisului.” (p. 59) Lãsând la o par-te cã nu sunt, totuºi, de acord cuce susþine autorul (am detaliat înaltã parte de ce), aº formula astfel:tezaurizarea cunoaºterii nu îi stri-veºte decât pe cei care nu vor sãcunoascã.
Andrei Vieru scrie în virtuteaunei modestii care contrasteazã– fãrã intenþie, dar benefic – cucele expuse mai sus ºi care e ali-mentatã de douã izvoare: unulconºtient, al doilea submers. ªtiefoarte bine cã e în trena unei for-mule de discurs impunãtoare,glorioase, a cãrei împlinire deci-sivã e, de altminteri, opera unuicompatriot. Spre deosebire de
Cioran (modelul parþial „secreti-zat”, parþial avuabil), care þâºneadirect pe pajiºtile alpine ale cu-getãrii omeneºti (sau, la fel desimplu, descindea în încãperileluxuriant-jungiene ale psihismu-lui), Andrei Vieru rãmâne la firulobservaþiei imediate. Cioran aveaceva din ce spune eseistul de-spre Mozart: „Se considerãuneori, nu fãrã motiv, cã Mozartºi Puºkin þin de acelaºi tip de ge-niu – genii ce ating Absolutul cuuºurinþã ºi chiar nepãsare, geniiale cãror fulguraþii te fac sã între-zãreºti licãriri de dincolo de mor-mânt. Niciodatã un creator n-aavut un atât de adânc sentimental zãdãrniciei. [s. m., IB: simili-tudine evidentã!] Niciodatã ungeniu n-a pãrut c-a atins perfec-þiunea cu atâta iscusinþã ºi cuatâta simplitate: o perfecþiunevenitã parcã dintr-o altã lume.”(p. 122) Chiar l-aº defini pe Cio-ran ca pe un Mozart al suferinþei.
Prin urmare, rolul lui AndreiVieru nu este, nu mai poate fi acelade a „depãºi” intransgresabilul,ci, mãcar, de a confirma linia deereditate culturalã în care se în-scrie. Nu de puþine ori, îl simþinesigur ºi nedoritor, parcã, înadâncul firii lui, de a excela: „Prin-tre inconvenientele ocazionaleale trufiei, un loc special îi revinepierderii creativitãþii pe care or-goliul o poate aduce cu sine, darpe care vanitatea singurã n-o pro-voacã niciodatã.” (p. 118) Nu tedisconfortezã, dar nici nu te fra-peazã: „Deosebirea dintre vani-tate ºi orgoliu nu e, cred, nicãierimai vizibilã cu ochiul liber decâtîn politicã. Majoritatea politicie-nilor de azi se îmbatã cu apã rece.Dacã te uiþi (s. m., IB) bine, ei nucautã puterea; þanþoºi, se mulþu-mesc cu aparenþa ei, care debunã-seamã le este de-ajuns.” (p.203) E adevãrat: slãbiciunile omu-lui „forte” sunt puterile omului„slab” ºi invers. (Celor din ring lelipseºte dimensiunea contempla-tivã, „teoreticã”, a comentariuluipropriu-zis etc., celor din afarãvoinþa de acþiune concretã.) Într-un fel, ai putea spune cã acestautor te lasã în pace, nu vrea sãte „terorizeze” cu ideaþia lui, ci
numai sã semnaleze anumite no-duri problematice, intuiþii, obser-vaþii legate de profesie etc. To-nul capãtã, chiar ºi atunci cândideea ar putea fi dislocantã, iriza-þiile unei dãri de seamã: „Ar fi plic-ticos sã trec aici în revistã moti-vele care împiedicã Instituþia sãdescopere adevãratele valori.Adesea vezi veleitari ratându-ºimai întâi destinul de artist ºi alã-turându-se apoi establishmentu-lui. De ce s-au poticnit aceºti ve-leitari când au încercat sã înain-teze pe drumul artei? Tocmai dinpricina dorinþei prea aprige de aface parte din Sistem: când artis-tul cedeazã ispitelor Administra-þiei, când se lasã sedus de cânte-cul de sirenã al Puterii, e bine sãºtie cã nu va rãmâne niciodatãnepedepsit.” (p. 175) Fibra mora-listului (moºtenitor al acelor ilus-
cro
nic
a l
ite
ra
rã
cro
nic
a l
ite
ra
rã
cro
nic
a l
ite
ra
rã
cro
nic
a l
ite
ra
rã
cro
nic
a l
ite
ra
rã
cro
nic
a l
ite
ra
rã
cro
nic
a l
ite
ra
rã
cro
nic
a l
ite
ra
rã
cro
nic
a l
ite
ra
rã
cro
nic
a l
ite
ra
rã
cro
nic
a l
ite
ra
rã
cro
nic
a l
ite
ra
rã
cro
nic
a l
ite
ra
rã
cro
nic
a l
ite
ra
rã
cro
nic
a l
ite
ra
rã
cro
nic
a l
ite
ra
rã
cro
nic
a l
ite
ra
rã
exerciþii de modestie
tre secole!) este, în astfel de con-texte, mai puternicã decât expre-sia, dar nu în afara ei. Gândul pur,reuºit, puternic ofertant nu e de-loc exclus: „Dinaintea instanþe-lor ce te transcend, sã vorbeºtide modestie e o purã absurdita-te.” (p. 118); „Sã fii bogat nu esteo crimã, e doar o circumstanþãagravantã.” (p. 93); „sublimaproape indigest” (p. 83); „Artis-tul atent doar la gusturile epociilui este – nici mai mult, nici maipuþin – corupt. Aceastã formã decorupere nu rãmâne însã nicio-datã nepedepsitã de generaþiilecare-i urmeazã.” (p.13); „Tãiaþidintr-un text toate frazele fade ºitoate cuvintele de prisos ºi veþiobþine un text pus bine la adã-post de orice privire.” (p. 158)Poate cã Andrei Vieru se compor-tã premeditat în acest fel, adicã
fãrã sã forþeze nota. Sunt ºi des-tule locuri în care îi emuleazã preariscant pe cei de la care porneº-te, nefiind neapãrat cãlduþ. (Frag-mentul de la p. 158 e ca o autoca-racterizare involuntarã.) Gândireascripticã reuºeºte, uneori, sã secontamineze, în cel mai fericitmod, de cea muzicalã: iatã de ce,probabil, cele mai reuºite pãrþi alecãrþii sunt cele care se referã lamarii compozitori. Aici (în referi-rile la Beethoven, Mozart ºi, maiales, Bach) autorul este în ele-mentul lui, zburdã, pur ºi simplu,prin spaþii platoniciene, de folo-sinþã proprie, dar transmisibile –din fericire – ºi cititorilor.
Foarte bun, incitant în direc-þia descoperirii temperamentuluiindefectibil-artist al eseistuluieste fragmentul de la pp. 100-102,Despre dorinþa de a-i fi pe placlui Vodã: „Aºadar, o horã deflauþi, un balet de harpe, o cirea-dã de piane… Duhnea a Coreeade Nord de la o poºtã. Înainte sãmi-o spunã – nu era prea compli-cat – ghicisem: „ªtiþi, este pentruziua de naºtere a tovarãºului Ni-colae Ceauºescu. Se va da pepost pe data de 26 ianuarie vii-tor./ „Nu vin”, rãspunsei eu penegândite. (s. a., n. m., IB) Dacão subliniez, e doar fiindcã nu þinsã mint: nu dãdusem dovadã denici un fel de curaj. Fusese unsimplu reflex, ca o tuse care teapucã atunci când te gâdilã cevaîn gât.” (p. 101) Asta e. Sponta-neitatea moralã e cea care te uma-nizeazã, mai întâi în ochii tãi, iarabsenþa ei, mai ales dacã e „curepetiþie”, riscã sã te scoatã dincircuitul oricãrei valori, tocmaipentru cã te surpã ca individua-þie. O anumitã insistenþã pe epi-sod (care nu e de gãsit nicioda-tã la modelul utopizat: pânã laurmã diferenþa de valoare literarãe ºi una de inteligenþã a instinc-tului retoric) ne aratã, încã o datã,limitele acestui discurs.
Dacã ar scrie mai concentrat,Andrei Vieru ar putea spera sã seapropie de nivelul lui Cioran. Nucred cã îl intereseazã, însã, aºaceva.
Marin Budicã(Urmare din pag. 2)
ne-au unit în aspiraþia pentru po-licentrism cultural, pentru ca va-lorile culturale româneºti sã intreîn dialog deschis, necomplexat,cu valorile culturii europene ºiuniversale.
Dincolo de activitate publicis-ticã curentã (în cazul lui MarinBudicã: Colocvium, director prof.univ. dr. Marin Beºteliu, Mozai-cul, redactor-ºef Constantin M.Popa sau Mileniu, director Valen-tin Dascãlu) rãmâne activitatea detraducãtor a prozatorului. La în-demnul lui Marin Mincu, au apã-rut la Editura Paralela 45, trei ro-mane importante ale marelui pro-zator italian Alberto Moravia, tra-duse din italianã de Marin Budi-cã: Voyeurul (L’uomo che guar-da) – 2003, ediþia a II-a 2005, Eu ºiel (Io e lui) – 2004 ºi Viaþã interi-oarã (La vita interiore) în curs
de apariþie. Sã adãugãm din litera-tura universalã pentru copii ºi ti-neret douã cãrþi celebre: Sãgeataneagrã (The Black Arrow), deRobert Louis Stevenson ºi Micullord (Little lord Fauntleroy), deFrances H. Burnett, ambele apã-rute la Editura Aius.
Acestora trebuie sã le adãu-gãm, ºi aici intervine nevoia meade a mã gândi la viitor, aducereaîn literatura românã a unui autorla fel de celebru, în Europa celpuþin, ca Jules Verne, italianulEmilio Salgari, pãrintele lui San-dokan, personajul cunoscut pu-blicului românesc din serialul ci-nematografic omonim. Printr-unefort excepþional, ce poate fi apre-ciat numai de traducãtorii cu ade-vãrat specializaþi, Marin Budicãaduce în cultura românã Lumealui Sandokan, un ciclu de 7 ro-mane, dintre care douã: Piraþiidin Malaezia ºi Misterele jun-glei negre au apãrut deja la Edi-tura Aius, celelalte 5 urmând sã
aparã în urmãtorii doi ani.Un profesionist autentic, pen-
tru care modestia se împletea ar-monios cu sentimentul datoriei ºiacela, rar la noi, al lucrului binefãcut, un coleg gata sã ajute lamunca lipsitã de spectaculozita-te dintr-o redacþie – a fost, spreexemplu, redactorul a douã cãrþiexcepþionale încredinþate Editu-rii Aius de Adrian Marino: Ole,Espagna! (1994) ºi Revenirea înEuropa (1995), prezent pânã laultimul numãr în echipa redacþio-nalã a Mozaicului, de la tradu-ceri ºi recenzii (de mai mulþi aniprezentând în premierã naþionalãlaureaþii premiului italian de pro-zã Strega) pânã la obscura, daratât de necesara corecturã peºpaltul editorial. Atent ºi politi-cos cu toþi cei din jur, indiferentde vârstã ºi poziþia socialã,Marin Budicã ne va lipsi, rãmâ-nând de neînlocuit.
Eu mã despart de un prietende o viaþã, adicã de o parte din
viaþa mea, dar sunt bucuros cãam avut atâta vreme privilegiulunei apropieri intelectuale ºi mo-rale de o calitate specialã ºi cãnumele lui va rãmâne de neevitatîn cultura românã.
Suntem împreunã, prietene, larevedere!
!
10 , , , , , serie nouã, anul XX, nr. 6-7 (224-225), 2017
be
letris
tic
ãb
ele
tris
tic
ãb
ele
tris
tic
ãb
ele
tris
tic
ãb
ele
tris
tic
ãb
ele
tris
tic
ãb
ele
tris
tic
ãb
ele
tris
tic
ãb
ele
tris
tic
ãb
ele
tris
tic
ãb
ele
tris
tic
ãb
ele
tris
tic
ãb
ele
tris
tic
ãb
ele
tris
tic
ãb
ele
tris
tic
ãb
ele
tris
tic
ãb
ele
tris
tic
ã
***
De câte ori ne vedea tineri,ne amintea cã în vremurile bunefetele se aºezau turceºtepe scaunele cu un singur picior,ca margaritele în pahare,iar dupã ce barmanii le puneaucâte o aurã din lime,prefãcându-se în pictori de biserici,îl prindea fiecare duminicã,înainte de slujbã,rugându-se unui cercel,pe canapea.
Atunci, dintr-un numãr de telefonscris pe spuma ºampanieii se nãºtea pe loco sorã sãnãtoasã,de parcã Dumnezeu ar fi avut vreodatãacde cravata lui.
***
De când se purtau din nousacouri la douã rânduri,o iubitã îi cususe roþileunei maºini de jucãrie în locul nasturilor,ca sã ajungã mai repede la ea.
Nu se ºtiadacã au un bãiat împreunã,dar nasturele din dosul haineiîi rãmãsese cu siguranþã cel vechi,fiindcã numai jucãriile foarte scumpeaveau roþi de rezervã,iar vremurile erau grele pentru toþi:dacã trecea pe lângã mese,vinul alb se mototolea dupã primulcuvânt.
Era iubit de se deschideau în faþa luiferestrele dormitoarelorºi simþea puþinã dragoste de la fiecare,pe drum.
***
De ziua lui,dormeam mult ºi bine cu toþii,semn cã nu va îmbãtrâni.
nnnnn ADRIAN BODNARU
Dupã prânz,avea 36,8 grade la umbra terasei,temperatura la care cãmãºile se simþeauîn apele lor,chiar dacã începuse sezonul gripelorºi cãzuse preþul la zborurile calde.
***
Am fost odatã într-un taxicare-ºi vãrsase benzina în numelelibertãþii –o camerã într-o vilã galbenãcu douã etaje unul dupã altul,pe Dunãre.
Când deschidea el fereastra,microfoanele se cãlcau în picioarepentru interviuriºi trebuia sã dãm televizorul încet,de la dreapta la stânga.
N-am stat degeaba nici atunciîn timpul cursei:fiind cei mai puternici în faþa perdelelor,am tãiat salteauaºi-am numãrat pânã dimineaþa canistreca sã ne vinã somnul;a doua zi ne-am trezit acasã.
***
Dura mult sã se întoarcã dupão noapte –dacã primea flori la ieºirea din bar,trebuia sã le punãîn vasul de expansiune al taxiului,ºi nemaigãsindu-se maºinicu motorul în spate,ºoferul trebuia sã-l ducã în marºarier,sã nu-i striveascã albinele din buchetcu capota.
***Pe vremea când se câºtiga din filme,plantase doi plopi în faþa ferestrei,atât de aproape unul de altul,încât,în doar câþiva ani,coroanele li se împreunaserã singure.
În serile cu vântinvita la el toatã lumeaºi pe câteva minute de furtunãlua cât sã meargãdouãzeci ºi cinci de anicu taxiul.
Cei mai în vârstã îºi amintesc ºi azide Crãciunul când a viscolit puternicdupã miezul nopþii:îºi împodobise plopiicu beculeþe ce se ardeaufãrã sã clipeascã.
***
Toatã vara ne þinuse în barpovestindu-ne cum fiecare iubitã a luiîºi trecea palmele peste tãlpidupã ce-ºi înãlþa ciorapii de mers pemare;cum se încãlþa sigurã cã nimic de la elnu va fi gãsit pe fundul pantofilorcând vor ciocni cãpitanii în larg;ne spunea cum batistele i se cãþãraupe marginea buzunarului de la reverºi rãmâneau pe uscat,de mânã cu ochiul stângce le promitea îngheþatã.
Timpul trecuse uºor,de parcã nopþile s-ar fi cãutat de becuriprin taxiuri
poeme
în faþa stopului care nu dãdea restniciodatã la lunã.
Eram atât de nedormiþi,încât roºeam atingându-ne unul altuiapieptul,deºi ne îmbrãþiºaserãm de-atâtea ori.
Nu credeam nici cã într-o dimineaþãne va lãsa, în sfârºit, sã plecãm,fiindcã se terminase de asfaltatfaþada ultimei clãdiride pe drumul spre casele noastreºi nimeni nu ne mai putea face conturulcu cretadecât în picioare.
***
ªtiam cã e îndrãgostitdupã taxiul pe care-l comanda la plecare:înalt cât sã nu i se topeascã niciodatãzãpadade pe caseta luminoasã.
κi lua iubita cu ochi de culoareaºemineuluiºi glezne ca plajade mijloc,iar noi ne grãbeam sã-i aducemîn zona temperatãde unde ne tragem cu toþiiperiuþa de dinþiºi un pahar cu picior;se îndreptau prea încetspre uºa deschisã.
***
Semãna atât de multcu oricare bãrbatsau femeie din bar,încât, într-o searã,dupã ce nu-l recunoscuserãmla masa noastrã,a început sã ne spunã secretul sãudintotdeauna:în adolescenþãarsese amprentele bãtrâneþiicu un reºou pe care cafeauase ridicase pe vârfuriprivind tavanul înalt ºi palidca buzele rãsãritului,apoi dãduse în foc dupã elºi cãzuse din picioareseceratã de dragoste.
A doua zi,bãtrâneþea ieºise din taxicu paºaport diplomatic învechitîn zaþul pe care chiar elîl primise în urnã.
Din volumul Cidul Berlinei,în curs de aparitie la Editura AiusCozo - hARTA. Teritorii portabile
11, , , , , serie nouã, anul XX, nr. 6-7 (224-225), 2017
Recent, lui Eugen Ne-grici i s-a decernat detitlul de Doctor Hono-
ris Causa al Universitãþii din Cra-iova, ca recunoaºtere a meritelorsale academice ºi literare, toatedin categoria excelenþei ºi exem-plaritãþii. Legat intim de oraºulnostru, prin datele CV-ului, dar ºiafectiv, prin natura sa eminamen-te empaticã, profesorul ºi-a con-tinuat cariera la Bucureºti, rãmâ-nând cãlãuzitorul, sfãtuitorul ºiprietenul tuturor celor pe care i-aavut studenþi, doctoranzi sauconfraþi de breaslã. Aici îi inclu-dem ºi pe scriitori, acea specie caºi imposibil de sfãtuit, de care s-a ocupat acribios profesorul, atâtde acribios încât sinteza sa Ilu-ziile literaturii române, exerci-þiu de amarã luciditate ºi dãruirecriticã, a pãrut unor producãtoride literaturã o formã de demante-lare a statuilor lor. Dar ce altcevaeste critica decât o scrutare ne-miloasã în oglindã, a miturilorpersonale ºi ale tribului, decât unnecontenit foraj de sine ºi o revi-zuire de ierarhii, unele poate fal-sificate sau distorsionate în tre-cutul deloc îndepãrtat? Oricum,practic, pentru noi, unii, nu exis-tã nume al zonei care sã nu fi fostamprentat, într-un fel sau altul,de personalitatea concomitent în-vãluitoare, ironicã ºi severã, la oadicã, a pãrintelui Expresivitãþiiinvoluntare.
Parcurgând Iluziile...., operã aunui om care va fi avut ºi el iluziilelui, dar le-a tratat la vreme (maipuþin una, am zice, privind râvnade a crede, totuºi, în ceilalþi), pri-ma impresie este cã nu pare pro-dusul culturii noastre, ci al unuispaþiu occidental cu trecut bogatîn autoevaluãri fãrã menajamen-te, incomode pentru vulgata bu-nului cetãþean, dar utile, totdeau-na, ca vaccin. Din mai multe punc-te de vedere ni-l cheamã în minte,de pildã, pe Allan Bloom, cu a saCrizã a spiritului american (TheClosing of the American Mind):acelaºi patos rece, de clinician,aceeaºi directeþe spãlatã de po-doabe retorice, rezistând prin ten-siunea ideii, aceeaºi, în fine, setedezesperatã de însãnãtoºire a na-þiei prin ex-punerea mecanismelordeformante. Sigur cã volumul sa-vantului american vizeazã alte re-alitãþi ºi pledeazã pentru elite, laurma urmelor, detectabile în uni-versitãþi, dar, încã o datã, ceea ceapropie demersurile se gãseºte încombinaþia dintre observaþiile pro-fesorului de-o viaþã, actant delocpasiv în ceea ce evocã imperso-nalizându-se, ºi reacþia „castei”sale. Atâta doar cã aici avem date-le receptãrii lui A. Bloom, al cãruisucces uriaº a pãrut unor confraþi„nedemn” de infraspecializareacuvenitã unui scholar, ºi puteambãnui reacþia publicului românesc,care ar trebui, oricum, sã fie aler-tat la maximum de faptul cã s-aucopt vremurile pentru a se rostirãspicat cã, de pildã, „falsul mira-culos al lui Cãlinescu” a generatun val de entuziasme critice „deparcã totul s-ar fi desfãºurat la noifiresc, ca în cutare sau cutare cul-turã occidentalã”.
Pe cât este de limpede cã fie ºinumai titlul opului îi scandalizea-zã pe defensorii canonului actual(la care, normal, au contribuit), peatât de neclar pare modul în carevor reacþiona, pentru cã replicile
Doctor în domeniul deziluzionarennnnn GABRIEL COªOVEANU
coerente conteazã, ºi nu rumoa-rea creatã în jurul unui asemeneaefort deconstrucþionist, neobiº-nuit la paºnicul mioritic. De ace-ea autorul simte nevoia sã preci-zeze, cunoscându-ºi bine publi-cul: „Nu aº dori ca acestei cãrþisã i se atribuie intenþii denigra-toare. Nãdãjduiesc sã se obser-ve cã obiectul analizelor este re-alitatea psihologicã a unei lite-raturi care a trebuit sã supravie-þuiascã în aerul toxic al unei isto-rii nenorocite”.
Totuºi, criticul se grãbeºte sãadauge, element recurent ce îlfereºte de posibila acuzaþie deradicalism, faptul cã este de înþe-les, la un popor mereu în cãuta-rea albiei sale, apetitul pentru fi-guraþie care sugereazã monu-mentalul ºi durabilitatea, dãi-nuirea ºi respectabilitatea. Toa-te vocabulele se explicã psiholo-gic ºi istoric, traducând reflexelelocuitorilor unei cetãþi asediate,doritori sã iasã din timpul profanpentru a dobândi însemnele no-bleþei atemporale prin bunuri spi-rituale, ca în scenariul antropo-logic trecut în liric de Arghezi înTestament. Devine instructivcând un profesor, ºi nu un free-lance writer, dã o istorie literarã,pentru cã-ºi poate exploata expe-rienþa didacticã, care-i revelã le-gãtura între creatorii de canon ºiconsumatorii lui: felul cum sescrie la examene diverse (ca, depildã, cel de admitere la Litere)despre Eminescu, paralizant dedefinitiv, are de ce sã-i neliniº-teascã pe specialiºtii care se vãdconcuraþi ºi, de regulã, învinºi,de cãtre un generator paralel detactici ale omologãrii, ºi anumeunul al închiderii. Tendinþa uni-cizãrii ºi slaba prezenþã în cursã aluciditãþii în raport cu mult maisimpatica exhibare a sentimente-lor naþionale (vezi sintagma „poetnaþional”) creeazã condiþiile încare se poate evidenþia caracte-rul atipic al literaturii noastre, caºi lipsa ei de organicitate.
La un moment dat, demersullui Mircea Martin a inventariat ºidescris nu foarte comod un nu-mãr de probleme care definesc unprofil paradoxal aproape al uneiculturi mici care-ºi viseazã mãre-þia (G. Cãlinescu ºi „complexe-le” literaturii române). Dar astase petrecea în 1981, când exista ocenzurã activã, ºi oricum ne mi-rãm cum a putut fi publicat un
volum care debuta cu sublinie-rea decalajelor ce ne situeazã,oricum ai da-o, printre nou-ve-niþi. Acum, fãrã opreliºti, EugenNegrici duce subiectul la cotaspusului întreg, schimbând ºiperspectiva: nu într-un autor sauîntr-o grupare criticã e de gãsitceea ce provoacã, periodic, re-gândirea tradiþiei, ci în instinctulendemic al lãudãroºeniei. Unuldintre meritele majore ale demon-straþiei este cã nu întârzie pe te-renul acesta al explicaþiilor ce arcontura o identitate psiho-etni-cã aparte, ºi nu în tonuri pastela-te (asta þinea de competenþa unuiD. Drãghicescu, a cãrui Din psi-hologia poporului român rezis-tã ºi astãzi, prin detaºarea discur-sivã), ci ajunge iute la altitudineacunoscãtorului în adâncime alfenomenului (mãrturie stau, prin-tre altele, cele douã volume depânã acum din Literatura româ-nã sub comunism, mare atrãgã-toare de antipatii, mai ales dinpartea optzeciºtilor): „Singurasoluþie care ne rãmâne este ace-ea de a înþelege istoria literaturiiromâne ca pe o luptã cu factoriiextrinseci ei pentru impunereaautonomiei esteticului ºi ca pe oconfruntare, de-a lungul timpu-lui, a esteticului cu nonesteticul.Desele momente de hiatus ºi debulversare determinate de inter-venþia factorului istorico-politicori de virulenþa acþiunii ideolo-giilor au fãcut din factorii distur-bativi extrinseci o prezenþã agre-
sivã ºi repetabilã la fiecare gene-raþie”. În atare mod se propuneabordarea pentru cel ce încearcãsã-ºi imagineze evoluþia dome-niului. De aceea este amendatãopinia lovinescianã a opoziþieitradiþionalism/modernism, aptãsã provoace un net impas epis-temologic, în sensul cã termeniinu se gãsesc în acelaºi câmp se-mantic ºi, chiar de la prima ochi-re, se descoperã o contiguitatede sfere, lucru vãzut chiar dementorul Sburãtorului.
Dacã nu înþelegem cã un criticeste înarmat ºi combativ – ceeace nu e obligatoriu pentru un fic-þionar, purtat, îndeobºte, de stea-ua sa orbitoare –, riscãm sã in-trãm în zona neputinþei interpre-tative, care, acumulând laºitãþi,ezitãri, clientelisme, traume, bas-culeazã în patologia psihismuluiindividual, sub forme neplãcuteauzului, darmite sistemului, cãcisunt decelabile în fragmenteavântate (spre pildã, cu vectornaþionalist-revanºard) ce pot pe-netra ºcolile ºi universitãþile: me-lancolie regresivã, nevrozã detransfer, delir de persecuþie ºiobsesie paranoicã. Dacã luãm înconsiderare începuturile noastre,sub semnul închegãrii târzii ºitensionate (discutãm de sindro-mul „zidului neisprãvit”, aºadarde un soi de blestem al începu-tului continuu), anumite conjec-turi nu mai par deloc exagerate:„De la naºterea ei, literatura ro-mânã modernã a preluat temerile
borat de om revoltat rafinat în ca-binetul de lecturã, care-ºi plãteºtedatoria eticã pe care o resimþeafaþã de sine ºi faþã de studenþiisãi. ªi faþã de confraþi.
Dacã punem la socotealã ºiincursiunile demistificatoare, lafel de acid-atente, din Emanci-parea privirii. Despre bineface-rile infidelitãþii, tot pe tema feri-rii de idolii populari pentruadormirea conºtiinþei critice, ob-þinem portretul unui savant carenu a locuit niciodatã în turnul defildeº. Un Doctor Honoris Cau-sa pe cât de nobil în silueta ºiideaþia sa, pe atât de beligerantcând vine vorba de legãnãri co-mode în adorarea sinelui. UnDoctor care, ºi ieri, ºi azi, face elo-giul subiectivitãþii, descompu-nând-o în factori primi, pentru ase vedea care ingrediente dãu-neazã unei intelectualitãþi salu-bre. Pentru cã, s-o recunoaºtem,miºunã, ºi în medii care ar fi tre-buit ferite, natural, de parazitari,o mulþime de insalubri, uniþi prinmaniacalitatea retoricii unui dis-curs care începe, ca un fãcut, cueu, supremul. De asta existã doc-tori, unii veritabili, pe lume, ca sãvindece teribila maladie de a tecrede nec plus ultra. ªi de aceeaîl preþuim ºi îl simþim foarte aproa-pe de noi, craiovenii, pe profeso-rul Eugen Negrici, care ne-a fostbaci în scuturarea de podoabe pecare, cine ºtie, s-o fi întâmplat –vârsta fragedã de odinioarã, deh!– sã credem cã le meritãm.
legate de fragilitatea fiinþei naþi-onale, preschimbându-le în te-meri legate de fragilitatea fiinþeiei. Bolile, neîmplinirile, crizele decreºtere au evoluat cam la fel ºisub presiunea aceloraºi factoriperturbatori. Neliniºtile, traume-le, accidentele istorice, spaimelefiinþei naþionale au secretat toxi-ne sau stimulenþi specifici careau înrâurit, neînchipuit de mult ºipânã în articulaþiile lui profunde,fenomenul literar românesc”.
Sintezã a temelor „sensibile”,densã ºi ispititoare ca scriiturã,exactã ca un tom american ºi ex-presivã pe fiecare segment, aspru-încordatã ºi totuºi atât de înþele-gãtoare, Iluziile literaturii româ-ne va fi reþinutã, foarte probabil,drept cartea de atitudine din ul-timele decenii, un bun public ela-
se
rp
en
tin
es
erp
en
tin
es
erp
en
tin
es
erp
en
tin
es
erp
en
tin
es
erp
en
tin
es
erp
en
tin
es
erp
en
tin
es
erp
en
tin
es
erp
en
tin
es
erp
en
tin
es
erp
en
tin
es
erp
en
tin
es
erp
en
tin
es
erp
en
tin
es
erp
en
tin
es
erp
en
tin
e
12 , , , , , serie nouã, anul XX, nr. 6-7 (224-225), 2017
De-a lungul câtorva zecide ani ºi al câtorvaproze remarcabile, Ni-
colae Pârvulescu ºi-a format unstil scriitoricesc personal, indivi-dualizat, ce îi guverneazã ºi or-doneazã creaþia. Prozator instruitla ºcoala marilor scriitori ºi a ope-relor lor fundamentale, de la pri-mul sãu roman cu incipit tolsto-ian, Aniversare, la ultima sascriere cu final (mircea)eliadesc,recte proza de faþã, autorul eta-leazã o operã considerabilã darnicidecum încheiatã: operã închi-sã în propriul sãu stil – care seconfundã cu creatorul însuºi.Cãci, dupã cum exprima RolandBarthes, „imagini, un debit ver-bal un lexic se nasc din trupul ºidin trecutul scriitorului ºi devintreptat înseºi automatismele ar-tei sale”. ªi stilul prozatoruluinostru este, dupã expresia ace-luiaºi Roland Barthes, „strãluci-rea ºi închisoarea” lui; e acea„ecuaþie care uneºte intenþia lite-rarã ºi structura carnalã a auto-rului”, aflat „în afara pactului careîl leagã pe scriitor de societate”.Dovadã, ºi acest ultim roman alscriitorului bãndãvean, Academieagramatã (Editura „AutografMJM”, Craiova, 2017), dedicatnepoatei sale Eva Sophie. Oscriere care este, încã, acaparatãde obsesia totalului ºi consolidea-zã imaginea unui creator mereuispitit de acesta.
Prin temele pe care le subsu-meazã, frontal sau tangenþial,aceastã ultimã prozã poate fi con-sideratã un cumul de tip germi-nal. Ea cuprinde, în mare, germenice au dat roade în creaþii ante-rioare sau pot rodi în viitoareopere literare. E un roman al for-mãrii unui individ, un roman so-cial ºi al „tehnicii” de parveniresocialã (în genul „ciocoilor”noi...), un roman al ºcolii ºi al lu-mii profesorale, un roman al ma-rilor miºcãri sociale (vãzute maiales în consecinþele lor), un ro-man al creatorului ºi al procesu-lui de creaþie, un roman al treceriiºi/ sau al dãinuirii – ca individapartenent ºi reprezentativ toto-datã pentru o umanitate etc.
ªi nu numai atât. El poate fiinterpretat drept un roman „cucheie”, dar cheia, odatã admisãca fiind existentã, a fost aruncatãde autor pe fereastrã: gest de fi-reascã modernitate. Dovadã, ti-tlul scrierii: Academie agramatã.Substanþa epicã ce ar justificaprozei acest titlu e firavã, insufi-cientã chiar. Liviu Morenci, elevdintr-o clasã de excepþie a Lice-ului Electrotehnic nr. 1 dinBandava – mediul ºcolar, didac-tic, e precumpãnitor ºi în scrie-rea aceasta a autorului – demon-streazã cu argumente imbatabilecã lucrãri considerate ca modéle,apãrute sub egida Academiei,confundã sensurile a douã locu-þiuni. Deci „academia” e „agrama-tã”. O primã concluzie e realã ºiserioasã, ºi anume ideea cã ºcoa-la a însemnat ºi înseamnã dobân-direa unor metode de cercetare,scormonire laborioasã, sete decunoºtinþe ce trebuie însuºite,interpretate, folosite. Iar tinere-tul a avut ºi are preocupãri fru-moase ºi înalte, care incumbãdesigur ºi responsabilitate. Darîn ce mãsurã ar fi indicatã, ar fijustificatã ideea expusã mai sussã dea titlul unui roman vast, tin-zând cãtre atotcuprindere? ªi
o Academie întoarsã pe dos
suntem tentaþi, chiar obligaþi, sãcãutãm în/ sub titlul de tip oxi-moronic al romanului simbolisti-ca lui, ca ºi haina lui contrastant-oponentã ºi parodicã. „Acade-mia” lui Nicolae Pârvulescu este„agramatã”, ºi acesta devine epi-tetul definitoriu al epocii ºi lumiipe care le strãbatem ºi pe care leradiografiazã romanul scriitoruluibãndãvean. Din Academia anti-cã greacã nu a rãmas, aici ºiacum, decât agramarea, aºa cumdin meditaþia anticã, destinatãcunoaºterii ºi aprofundãrii sen-surilor existenþei, a rãmas doar oformã oarecum proletarã, durerosparodicã, o caracteristicã a lumiiacesteia: o modalitate folositã decadrele didactice, umilite din toatepãrþile, pentru a supravieþui.
Trama epicã a romanului estegrefatã pe aduceri aminte ºi con-semnãri ale eului narator (care nueste ºi autorul!!) de-a lungul uneiexistenþe ºi despre ea. Protago-nistul prozei, Viorel Roºianu,înzestrat cu darul ºi patima reme-morãrii (e beneficiarul unei me-morii înspãimântãtoare!), îºi fo-calizeazã la început spoturile au-tobiografice îndeosebi cãtre vre-mea anilor de liceu, ºi apoi a tim-purilor prezente ale naraþiunii. Ede la sine înþeles cã scrierea epronunþat homodiegeticã. Între-gul demers narativ e declanºat deo întâlnire aniversarã: o genera-þie (de elitã) de absolvenþi ai Li-ceului Electrotehnic nr. 1 din Ban-dava sãrbãtoreºte 40 de ani de laîncheierea studiilor liceale. Suntsecvenþele care deschid ºi închid,ca într-o cochilie existenþialã, ro-manul.
În primele pagini – substanþi-ale – ale volumului, naratorul co-boarã în timp, în vremea studiilorsale liceale. Protagonistul, ViorelRoºianu, îºi împarte existenþa în-tre pasiunea pentru carte – e„olimpic” la fizicã ºi apoi la româ-nã – ºi cea pentru Daniela Ispas,colegã de liceu. Sunt preocupã-rile ºi dragostele anilor ’60, cânduniversul ºcolar, mai ales cel li-ceal, era un univers închis ºi par-cã atemporal. Distracþia, pentrufete mai ales, pe atunci însemnaflecãreala sau filmul. Un universcu adolescenþi care, în colectivi-tate, se comportã foarte maturtotuºi: personajele exceleazã înautocontrol ºi autocenzurare,inabil mascate prin dialogurilungi ºi aproape neverosimile dincauza excesului lor de seriozita-te. Îndeosebi autorul stãpâneºteaici arta de a „lungi” secunda, dea face disecþie, pur ºi simplu, pemomentul trãit. Lumea reînviatãprin evocare de narator este Ban-dava acelor ani ºi împrejurimileoraºului, areal geografic de tipexistenþial ºi spiritual (atot)pre-
zent în operele scriitorului. Aici,în acest univers, eroul (sã-l nu-mim ºi astfel...) se împarte întreliteraturã ºi dragoste, aceasta dinurmã consumatã la modul idilic,convenþional ºi rigid, în spiritulepocii evocate. „Romanul de dra-goste” se sfârºeºte însã brutal,ºi eroul, bineînþeles, suferã.
Urmãrind firul narativ, etapeleurmãtoare ale devenirii protago-nistului sunt expediate alert ºisecvenþial, mai ales cã ele au con-stituit momente importante alevastului scenariu epic care înglo-beazã întreaga creaþie romanes-cã a lui Nicolae Pârvulescu: pre-mii ºcolare, facultate, repartizareîn învãþãmânt, debut editorial...Se îndrãgosteºte brusc ºi ireme-diabil de Valentina Lupºan, stu-dentã în anul al IV-lea la Farma-cie în Bucureºti, „crescutã încasã de zarzavagii”. Personaje-le feminine au, în acest roman, unplus de personalitate. Fireºte,urmeazã cãsãtoria, naºterea fiu-lui Mircea etc., pentru ca, odatãajuns, prin concurs, profesor ti-tular de literatura românã la Li-ceul Electrotehnic nr. 1 din Ban-dava, lumea ºcolii ºi a oraºuluisã se desfãºoare cu largi deschi-deri narative.
Dacã în prima parte a romanu-lui, concentratã îndeosebi pe re-memorarea iubirii romantice ºiplatonice a naratorului pentruDaniela Ispas, naraþiunea curgelin, aproape molcom, cu puþine ºifireºti sincope, într-o a doua par-te a prozei, ce are în atenþie eve-nimentele din decembrie ’89 dinBandava, textul se grãbeºte, seînvolbureazã, fraza curge preci-pitat, topica ei devine în mod ne-cesar atipicã, stilul personal alautorului calându-se pe vâltoa-rea acelor evenimente. Partea adoua, mai bogatã, dezvãluie ºiadevãrate drame, ca ºi refulãri,scoase acum la ivealã, pe care lepoartã cu sine personajele. In-stanþa auctorialã depãºeºte ºidemascã poncifele manipulatoa-re, persistente în mass-media,despre acele momente de rãscru-ce a istoriei. ªi ºi dupã aceea. Aflatla început în primul rând al co-loanei de manifestanþi, în decem-brie ’89, îndepãrtat ºi înlocuitapoi de rãzbãtãtoarea Valentina,soþia lui, naratorul urmãreºtedintr-o cofetãrie aflatã la etajulunei clãdiri din centrul Bandaveimiºcãrile mulþimii ieºite sã de-monstreze. Vestea cã „a fugit ti-ranul” scoate din case ºi pe alþii,mai cuminþi, dar curioºi. La ieºi-rea în stradã a unui puhoi de oa-meni când au auzit cã „dictatorula fugit”, naratorul gloseazã reto-ric: „«Unde au fost oamenii aceº-tia în timp ce Vali m-a rugat dinadâncul sufletului sã-i cedezlocul în primul rând al co-loanei?» m-am în-trebat în forul meuinterior, ca dupãcâteva clipe sã-mi rãspund: «ªi-au vãzut de treabã;au tãiat porcul, l-aupârlit pe îndelete ca sãiasã ºoriciul bun, l-au ju-puit, l-au sfârtecat, i-aumâncat pomana ºi dupã ce auauzit cã a fugit tiranul, s-au gân-dit sã treacã ºi ei «pe la revolu-þie», ca personajele lui Caragia-le. Mãcar acelea au avut grijãsã se îmbrace frumos.»”. ªi s-aridicat imediat de pe scaun „scâr-
bit pânã-n pânzele albe de spec-tacolul dezgustãtor pe care ha-zardul (?) mi l-a adus în faþaochilor chiar în prima orã delibertate.” (subl. în text). Este un„memento” despre evenimentelede atunci, din Bandava, ce con-stituie clar o paginã de istorieadevãratã.
Miºcarea „popularã”, ce des-cãtuºeazã energii, provoacã evi-dent o vânzolealã nemaipomeni-tã. Stilul, comunicarea, în acestepagini devin necesarmente aler-te. Aproape toþi aleargã dupãnegoþ, dupã aranjamente ce ge-nereazã câºtig: împrumuturi,tranzacþii, comercializãri ... În vol-bura evenimentelor este prinsdeopotrivã ºi protagonistul. Esteales prin vot democratic directo-rul liceului, soþia sa Vali, fire pu-ternicã, voluntarã, devine pene-þistã, reprezentanta acestui par-tid în CPUN. Foloseºte deplasã-rile „politico-propagandistice”prin judeþ ºi ca sã gãseascã – ºigãseºte – „spaþii” corespunzã-toare pentru a deschide filiale aledeja proiectatei farmacii „ROVA”– primele silabe de la RoºianuValentina. E o formã de detaºarea ei de existenþa naratorului. Aces-ta predã romanul la care lucrasecu febrilitate directorului editu-rii, care îl va tipãri în tiraje foartemari ºi va aduce câºtig seriospentru autor. Sunt multe ºi inte-resante paginile dedicate scrisu-lui ca „meserie”, lucrului la ro-manul început de mai mult timpºi acum încheiat, în care prelua ºiretopea destule din paginile tãia-te de cenzurã din cele douã ro-mane ce-i fuseserã respinse lapublicare. Cu banii luaþi pe carte– 400000 de lei – ei cumpãrã spa-þiul destinat farmaciei, care le fu-sese repartizat. Cu alþi bani maicumpãrã o casã, mare, spaþioasã.Naratorul însuºi se viseazã direc-tor de editurã, ºi protagoniºtiipun în discuþie, cu sora Florinaºi cu soþul ei Victor, viitoarea de-valorizare a leului. Vor cumpãracasa unde sã deschidã policlini-cã. Porunca este: Îmbogãþiþi-vã!!Pentru cã „în capitalism avereagenereazã putere”!!!
Trama epicã reliefeazã câtevatraiectorii existenþiale semnifi-cative, ºi acesta e încã unul dinmarile câºtiguri ale romanului.Vasile Budin, profesorul de fizi-cã ºi colegul naratorului, esteprintre primii care, aflat în rânduldin faþã al coloanei de manifes-
tanþi la „revoluþie”, intrã în sediulPrefecturii, în timp ce Valentina,ce-l înlocuise pe soþul ei, rãmâneîn primul rând al contestatarilor„cu icoana Maicii Domnului înbraþe”, privind uimitã cum „o lio-tã înfricoºãtoare de oameni în-cepuserã sã dea din coate pen-tru a intra cât mai repede în Pre-fecturã. Cred cã nici turcii dupãce a cucerit Mehmed al II-leaConstantinopolul nu s-au în-ghesuit la pradã într-un aseme-nea hal.”. Vasile Budin devinemembru în Comitetul JudeþeanFSN, trece apoi la partidul politic„emanaþie” a feseneului. Dupãalegerile din „Duminica orbului”este instalat prefect în Bandava.Ca prefect „s-a descurcat foartebine”. Pãrerea Valentinei despreBudin e demnã de reþinut: „deºia riscat mai puþin, s-a ales de peurma revoluþiei cu de zece orimai mult decât cu ce ne-am alesnoi amândoi la un loc”. Prefec-tul ia în posesie, ca mare revoluþi-onar ce a fost, o clãdire cu restau-rant la parter, transformând apoietajul în hotel. Clãdirea aparþineaunui etnic german, Walter Baier,ºi era un imobil neretrocedabil.ªtia Vasile Budin ce face. Cãci,afirmaþia naratorului: „Colegii ei(ºi ai mei, dar într-o mãsurã maimicã) de îndrãznealã ºi eroisms-au repezit sã prindã asemeneaspaþii, cât mai mari ºi cât maibine situate, în Bandava.”
Simptomaticã ºi demnã de re-þinut e traiectoria inginerului Pâs-laru, cel care-i jecmãnea pe elevica sã-i promoveze la bac. Ajunsmare revoluþionar pe uºa din spa-te (efectiv) a prefecturii, a termi-nat Facultatea de Drept prin stu-dii la distanþã, a luat lecþii de lim-ba englezã, „s-a dedicat politi-cii ºi a prins din 1990 pânã as-tãzi trei mandate de deputat ºipatru de senator, plus vreo doisau trei ani de ministru al trans-porturilor. Cred cã este singu-rul bãndãvean care are case înpatru localitãþi din România ºidouã din Spania. Descoperitepânã acum, fiindcã s-ar puteasã mai aibã câteva pe cine ºtieunde.”.
Dacã, iniþial, Academia agra-matã nu se arãta a fi un romanpolitic, proza devine un romanpolitic, o radiografie seacã ºidreaptã a societãþii româneºti maivechi ºi, mai ales, noi.
nnnnn Florin ªindrilaru
lec
tu
ri
lec
tu
ri
lec
tu
ri
lec
tu
ri
lec
tu
ri
lec
tu
ri
lec
tu
ri
lec
tu
ri
lec
tu
ri
lec
tu
ri
lec
tu
ri
lec
tu
ri
lec
tu
ri
lec
tu
ri
lec
tu
ri
lec
tu
ri
lec
tu
ri
Cozo - hARTA. Teritorii portabile
13, , , , , serie nouã, anul XX, nr. 6-7 (224-225), 2017
Într-o anchetã a revistei Ra-muri din 1967, privind exis-tenþa unei mentalitãþi re-
gionale, Adrian Marino îi descriape olteni ca fiind spirite active,capabile de energii revoluþiona-re ºi, în general, un factor de pro-gres, modernismul devenind pen-tru ei „avangardism”, certificat deMacedonski, Arghezi, Brâncuºi,Minulescu, toþi cu ascendenþe ol-teneºti. Cã un anumit dinamismºi o deschidere spre inovaþia înplan artistic ºi cultural nu le lip-sesc oltenilor ar putea fi confir-mate ºi de Simpozionul Naþional„Craiova ºi Avangarda Europea-nã”, ajuns în 2016 la cea de-a pa-tra ediþie. Organizatã încã din2013 de Luiza Mitu, Daniela Micuºi Petriºor Militaru (îngrijitor alediþiei din 2014 a volumul de ver-suri Corp transparent de M. Ble-cher ºi al Operei poetice de SaºaPanã, 2015), manifestarea ºtiinþi-ficã se bucurã de sprijinul Primã-riei Craiova, a Consiliului LocalDolj ºi al Casei de Culturã „Tra-ian Demetrescu”. Simpozionulreuneºte cercetãtori de referinþãai miºcãrii avangardiste, în plannaþional ºi internaþional (MichaelFinkenthal, Simona Popescu, IonBogdan Lefter, Cãtãlin Davides-cu, Mãdãlina Lascu, Emil Nico-lae, Igor Mocanu etc.). Prin di-versitatea tematicã ºi metodolo-gicã, simpozionul aduce o con-tribuþie semnificativã în comple-tarea lacunelor existente în pei-sajul autohton, cu privire la miº-carea de avangardã, în condiþiileîn care, majoritatea iniþiatorilor ei,evrei de origine românã, au pãrã-sit þara, iar opera lor, publicatã înmare parte în francezã, e destulde inaccesibilã. Totodatã, eveni-mentul include ºi lansãri de car-te, expoziþii ºi chiar reprezentãridramatice, în acord cu spiritulavangardist viu, de actualitate.
Dacã în anii precedenþi, Sim-pozionul Naþional „Craiova ºiAvangarda Europeanã” a fostdedicat lui Gherasim Luca, DolfiTrost ºi Gellu Naum, în 2016, avizat împlinirea a o sutã de ani dela reprezentaþiile lui Tristan Tza-ra, Marcel Iancu, Hugo Ball, Ri-chard Hulsenbeck etc. în cadrulseratelor de la Cabaretul Voltairedin Zürich, de la începutul lui1916, performace-uri fondatoare,ce marcau naºterea miºcãriiDada. Editat de Petriºor Militaruºi Luiza Mitu, volumul CentenarDada cuprinde lucrãrile simpo-zionului de anul trecut: prima sec-þiune, Dada Est, concentrându-se asupra personalitãþilor avan-gardiste de origine românã, alcãror pofil artistic, literar ºi spiri-tual, dar ºi implicarea în promo-varea miºcãrii, sunt surprinse înprofunzime. Dintre aceºtia, SaºaPanã este susþinãtorul energic alavangardei româneºti, volumuldeschizându-se, nu întâmplãtorcu textul Saºa Panã ºi „Insurec-þia de la Zürich”, conferinþa dedeschidere a simpozionului þinu-
Centenarul Dada (1916-2016)în versiune craioveanã
tã de Vladimir Panã, invitatul deonoare ºi fiul celebrului avangar-dist. Textul e dedicat postfeþeisemnate de Saºa Panã, Insurec-þia de la Zürich, care însoþea pla-cheta Primele poeme cu versuri-le lui Tzara scrise între 1912 ºi1915, pânã la plecarea în Elveþia.Placheta apãrea la Editura Unu,în 1934, demers reconstituit deVladimir Panã prin intermediulînsemnãrilor din jurnalul zilnic,Nãscut în ’02, al tatãlui sãu, din-tre 11 septembrie 1933 ºi 25 apri-lie 1934, dar ºi prin extrasele pri-vind receptarea cãrþii ºi a postfe-þei în presa vremii. În acest sens,întâlnirile lui Saºa Panã cu Vinea,Roll, Marcel Iancu devin un pri-lej de documentare ºi informare,fie despre publicaþiile unde s-arputea gãsi poemele lui Tzara, fiedespre miºcarea de la Zürich (pecare Iancu o cunoscuse direct),subiectul postfeþei fiind, de alt-fel, prima contribuþie documen-tatã în mediul autohton, ce atrã-gea atenþia asupra miºcãrii Dada.
O altã figurã reprezentativã,dar cvasinecunoscutã, în ciudaprestigiului internaþional, desprecare, la noi, s-a scris puþin (o ex-cepþie fiind studiul lui Petre Rãi-leanu, Dada în direct) este Ar-thur Segal, pictor aflat într-o pe-rioadã a creaþiei „între creºtinismºi dadaism”. Cãtãlin Davidescureconstituie principalele episoa-de biografice ale artistului de ori-gine ieºeanã, de la plecarea sa dinþarã la Berlin, la numai 17 ani, în1892, pânã la perioada elveþianãdintre 1914-1920. Intervalul aces-ta de ºase ani, petrecut la Asco-na, este demn de luat în seamã,nu numai fiindcã a fost neglijatde istoricii de artã, dar ºi pentrucã marcheazã o mutaþie interioa-rã – prin religie se înþelege misiu-nea artei –, ceea ce duce la oschimbare de viziune plasticã.Tot acum, Segal intrã în contactcu dadaiºtii, casa sa din Ascona,denumitã „Casa dell Angelo”, fi-ind frecventatã de aceºtia.
Victor Brauner este unul dininovatorii din interiorul formuleisuprarealiste; el este influenþat detehnicile dadaiste, depistate deEmil Nicolae în numãrul unic alrevistei 75 HP (1924), prin con-ceptul sintetic „pictopoezie”, „pic-tofonul” invenþia artistului ºi re-plicã la „dadafon”, aranjamentultipografic ºi incipitul ce anunþa un„mare teatru anti-teatru”, cu toatecã în România, la vremea respec-tivã, artiºtii preferau sã vorbeas-cã despre constructivism. Dupã1925, chiar dacã imaginarul brau-nerian este suprarealist, substra-tul dadaist constituie un mod deînnoire a expresiei.
Eclipsat de figura proteicã a luiTzara, Marcel Iancu, stabilit laZürich înaintea poetului moineº-tean, îl familiarizeazã pe acesta cumediul elveþian. Deloc o figurãsecundarã, în ciuda unor tensiuniexistente între ei, dupã cum ob-servã Florin Colonaº, Iancu sus-þine iniþiativelor lui Tzara nu doarrealizând grafica afiºelor, costume-le ºi mãºtile pentru reprezentãri, cifiind ºi actor în piesele acestuia,cântãreþ pentru a colecta fonduridestinate soirée-urilor, textier.
Un caz aparte, abordat deEmanuela Ilie, îl reprezintã poe-tul ieºean Mircea Popovici (1923-2014), simpatizant al solidaritãþii
avangardiºtilor ºi nostalgic alunei legãturi de grup similare. Pla-sat în proximitatea poeticii gene-raþiei „Albatros”, ce preluaseanumite trãsãturi avangardiste, leilustreazã într-o viziune personalãîn volumul de debut, Izobare(1946), celelalte cinci fiind publi-cate la mai bine de cinci decenii.
În cadrul secþiunii Dada Est,cele mai multe lucrãri sunt dedi-cate lui Tristan Tzara, dadaistulce beneficiazã ºi de cea mai bo-gatã reprezentare iconograficã.Aceste ipostazele iconografice,diverse ºi contradictorii, suntsurprinse de Mãdãlina Lascucare, totodatã, valorificã citatedin corespondenþa ºi din arhivalui Tzara, pentru a evidenþia nudoar modul în care poetul a fostînfãþiºat, ci ºi dinamica relaþiilorlui cu artiºtii contemporani dinmediul avangardist (Picabia,Hans Richter, Iancu, Maxy º.m.a.)care i-au fãcut portrete. Ca ele-ment amuzant este plasarea ne-glijentã a monoclului pe ochiulstâng, când Tzara îl purta pe par-tea dreaptã. De altfel, monoclullui Tzara nu e doar un accesoriula modã, precum vesta, eºarfa saupapionul ce-l consacrã, ci ºi omascã, un obiect indispensabillumii dadaiste. Odatã cu impro-vizaþiile dadaiste, Dan Gulea ob-servã transformarea monocluluiîntr-un semn al deghizãrii, fie cãe vorba de un disc ROGVAIV ilus-trat de Marcel Duchamp în filmulAnemic Cinema, de ochiul tragic,enucleat din autoportretul luiBrauner în 1930, de imaginea luiNaum cu bucãþi de hârtie lipitepe pleoape, obraz, bãrbie, ºi, înfinal, de lentilele camerei fotogra-fice a lui Man Ray.
Dincolo de imaginea sa his-trionicã, Tzara a fost ºi un mili-tant al libertãþii individuale, – ati-tudine tipicã majoritãþii avangar-diºtilor autohtoni în timpul celuide-al doilea rãzboi mondial –,fãcând parte din Miºcarea deRezistenþã Francezã „Maquis”,înfiinþatã între 1943-1944, ca re-acþie subversivã la adresa Regi-mului profascist de la Vichy. Mi-litantismul sãu a fost unul rezer-vat, subliniazã Alexandru OvidiuVintilã, cãci Tzara nu a recurs lapoemul-lozincã, ci s-a refugiatîntr-o „tinereþe rebelã” din careºi-a extras forþa creatoare. Tot dinperspectiva unei dorinþe de liber-tate absolutã, ca manifestare aunei stãri de spirit primitiv ºi sãl-batic, Isabel Vintilã analizeazãpoemul Omul aproximativ ºiidentificã ipostazele omului ce
aspirã la evadarea din limitelepropriei fiinþe ºi la moarte, ca re-cãpãtare a puritãþii originare,dupã o cãlãtorie iniþiaticã „prinape, prin vise, prin sine însuºi”.
Fãrã sã minimalizeze sau sãsupraliciteze faza de creaþie dinadolescenþa lui Tzara, de pe vre-mea când se afla în România, Ni-colae Tzone – celãlalt invitat deonoare al simpozionului – reali-zeazã un studiu al variantelor dinromânã, francezã, dar ºi din ma-nuscris al poemului Însereazã.Scris în 1913, poemul e citit depoetul moineºtean în francezã,alãturi de textul în românã, în se-ratele Cabaretului Voltaire, în1916, sub titlul Il fait soir ºi pu-blicat în revista omonimã, apoiredenumit Soir ºi inclus în volu-mul De nos oiseaux (1929). Dealtfel, în ce mãsurã Tzara a fostinfluenþat de spaþiul balcanic na-tal, la nivel comportamental ºimentalitar, este problematicaeseului semnat de Silviu Gongo-nea. Tzara este, deci, un perfor-mer balcanic prin gustul pentruteatralitate, cinismul elegiac, pre-ferinþa pentru sunetele striden-te, onomatopeice ºi, în general,pentru lumea pestriþã a circului.De la Tzara homo balcanicusajungem la Tzara homo poeticus,din perspectiva Denisei Crãciun,inventatorul unui limbaj poeticrevoluþionar prin abstractizare,hibridizare, colaj etc., mizând ºipe puterea magicã a cuvântuluide a trezi cititorul.
A doua secþiune a volumului,Dada internaþional, debuteazãcu textul lui Igor Mocanu, Dadaºi Legea Paºapoartelor, privindstatutul juridic al evreilor ºi pro-cedurile de trecere a frontierei ºise continuã cu textul lui Felix Ni-colau despre contribuþia miºcãriiDada în domeniul tehnicilor decreaþie ºi performance în relaþiecu pop-arta ºi postmodernismul.De altfel, Gabriel Nedelea între-prinde o analizã a miºcãrii dadadin prisma paradigmei postmo-derniste în direcþia unei continui-tãþi, cea dintâi fiind o „muzã” pen-tru aceasta din urmã, iar proce-dee postmoderniste se regãsescîn câteva dintre lucrãrile lui Du-champ. Dintr-o perspectivã com-paratistã, Emilia David abordea-zã reprezentãrile teatrale dadais-te ºi futuriste dintre 1909-1925,dadaismul preluând ºi îmbogã-þind tehnicile artistice futuriste.
Dincolo de problematizãrile te-oretice ºi comparative, regãsimaici ºi lucrãri despre doi dintremembrii Cabaretului Voltaire, ar-
tiºti emigraþi în Elveþia, ce perfor-mau alãturi de Tzara, posibil pri-mele studii apãrute la noi desprecontribuþia lor în cadrul miºcãriiavangardiste. Este vorba despreRichard Huelsenbeck, „toboºarulDada” de origine germanã ºi sus-þinãtorul poemului simultan ºi alpoeziei bruitiste. El e portretizatde Roxana Ilie la polul opus faþãde Tzara, atât comportamental, câtºi ideologic, comunismul ajun-gând, în viziunea sa, doctrina ceamai apropiatã de deziderate da-daiste. Cealaltã personalitate esteEmmy Hennings, poetã de origi-ne germano-danezã, dansatoareîn timpul seratelor dada, partene-ra lui Hugo Ball, cu o biografiedestul de controversatã. Versuri-le acesteia sunt plasate de Ancaªerban în proximitatea dadaismu-lui, fiindcã ea cultivã o poezie ex-presionistã, a trãirilor interioare,proiectate pe fundalul cotidianu-lui degradat, departe de specta-culosul tehnicilor dadaiste.
O lucrare ineditã a secþiuniivizeazã infiltrarea ºi manifestareaspiritului dada în revistele debenzi desenate. Viorel Pîrligrasare în vedere atât banda desena-tã americanã Doom Patrol, apã-rutã în patru episoade, între 1989-1990, cu o gaºcã de rãufãcãtoridenumitã The Brotherhood ofDada, preocupaþi de sensul cu-vântului „Dada” ºi învinºi de uncal apocaliptic, cât ºi proiectulnefinalizat al artistului belgianHergé (Georges Rémy), Tintin ºiL’arph art, din 1983. Secþiunease încheie cu textul lui Yigru Zel-til, De la dadaism la „noul aca-demism”, despre succesiunea deconvenþii litere ºi artistice în se-colul al XX-lea, concepere cultu-rii ca brand, interferenþa câmpu-rilor artistice care a dus la apari-þia video art sau sound art. Spredeosebire de volumele anterioa-re, regãsim, în secþiunea finalã,traducerea unor poeme aparþi-nând lui Emmy Henning, KurtSchwitters, Richard HuelsenbeckTristan Tzara de cãtre Anca ªer-ban, ªtefan Bolea, Roxana Ilie,Denisa Crãciun.
Aventura recuperãrii avangar-dei româneºti ºi europene conti-nuã ºi în acest an la finalul luniioctombrie, când SimpozionulNaþional „Craiova ºi AvangardaEuropeanã” va fi dedicat lui SaºaPanã, cu ocazia împlinirii a 115 anide la naºterea sa, având ca invi-taþi de onoare pe Rose HéleneIché, directorul revistei Surréa-lisme (cel mai recent numãr alpublicaþiei e dedicat chiar supra-realismului românesc), Petre Rãi-leanu ºi Vladimir Panã. Nu vorlipsi nici lansãrile de carte dintrecare amintim Sertarul cu scrisori,volumul I (A-H) al coresponden-þei lui Saºa Panã, îngrijit de Petri-ºor Militaru ºi Cãtãlin Davides-cu, ºi reeditãrile volumelor Cãrþide vizitã de Madda Holda, Re-pertoriu de Moldov ºi Operapoeticã de Constantin Nisipea-nu, ce sunt în curs de apariþie laEditura Aius.Cãtãlin Davidescu ºi Luiza Mitu, încadraþi de familia Panã:
Cosmin ºi Vladimir
14 , , , , , serie nouã, anul XX, nr. 6-7 (224-225), 2017
lec
tu
ri
lec
tu
ri
lec
tu
ri
lec
tu
ri
lec
tu
ri
lec
tu
ri
lec
tu
ri
lec
tu
ri
lec
tu
ri
lec
tu
ri
lec
tu
ri
lec
tu
ri
lec
tu
ri
lec
tu
ri
lec
tu
ri
lec
tu
ri
lec
tu
ri
Mãdãlina Diaconu, De gusti-bus. Breviar de gastrosofie, Ed.Universitãþii „Alexandru IoanCuza”, Iaºi, 2003
Dupã interpretarea feno-menologicã a olfacþieidin Despre miresme
ºi duhori (Ed. Humanitas, 2007),Mãdãlina Diaconu, profesoarã laUniversitate din Viena, continuãdemersul ei novator cu acest Bre-viar de gastrosofie, dedicat gus-tului. Estetica simþurilor secun-dare, de obicei izgonite pe uºadin dos din filosofie, ar urma sãfie împlinitã cu un volum dedicatsimþului tactil. La baza volumuluiDe gustibus stã volumul Tasten,Riechen, Schmecken. Eine Ästhe-tik der anästhesierten Sinne,publicat în 2005 la edituraKönigshausen & Neumann. Car-tea Mãdãlinei Diaconu umple unvacuum pe piaþa editorialã româ-neascã, pentru cã unul din puþi-nele repere filosofice ale lucrãriide gastrosofie este Raþiu-nea gurmandãa lui Onfray,
nnnnn ªTEFAN BOLEA
filosoful-gurmettradusã în româneºte în 2001.Propensiunea autoarei spre sub-iecte înnoitoare ºi cumva margi-nale faþã de direcþia Zeitgeist-uluiautohton poate fi demonstratã ºiîn cazul cãrþii ei de debut, Pe mar-ginea abisului, probabil primulstudiu românesc important dedi-cat nihilismului, publicat în 1996.
De gustibus este un minunatatlas al gustului care demonstrea-zã teza heideggerianã cã tocmaiobiectele cele mai apropiate nouãsunt pe nedrept ignorate ºi cã elear trebui aduse în raza reflecþiei.Pe scurt: de ce ignorã filosofiamâncatul? Aceastã tãcere spunemulte despre esenþialismul plato-nic al filosofãrii care nu vrea sã-ºiî n t r e r u p ã„zborul
înaripat al gândirii, pentru aalimenta cu combustibil nesã-þioasa maºinã a corpului” (15).Mai mult, „gurmetul este anti-podul filosofului. El îi contestãlucrului esenþa «tare», fãrã a oreduce prin aceasta la un înveliºireal, la un pur fenomen sau la osimplã aparenþã” (29). Filosofulera ilustrat într-o gravurã din se-colul al XVIII-lea ca un urs care-ºimãnâncã laba, o metaforã a auto-fagiei reflexivitãþii, care are tot ce-itrebuie în microcosmosul sãu,derivându-ºi „fizica ºi metafizica”din relaþia gândirii cu gândirea(46-7).
Sunt interesante reflecþiile pri-vind anorexia, consideratã o spe-cie de „ascetism filosofic” ºi ovariantã a filosofiei dualiste, tru-pul fiind privit ca opus sinelui,ca trup-închisoare ºi ca inamic(actualizând formula greceascã
trup = mormânt). Scopul aces-tui „rãzboi civil” ar fi tocmai
„triumful voinþei asupra tru-pului” (52). De asemenea,
mi s-au pãrut instructive pagini-le dedicate filosofiei feministe ahranei, care pune accentul pe si-nele relaþional ºi pe alteritate:„Modul cum înþelegem acþiuneade a ne hrãni defineºte relaþianoastrã cu orice fel de alterita-te... Cine hrãneºte, dãruieºte via-þã...” (54). De menþionat ºi reflec-þia lui Antonin Carême, un marebucãtar, care constata cã pregã-tirea bucatelor s-a nãscut „odatãcu foamea lui Adam ºi cu þipãtulsugarului” (103). Or, hrana este,privitã din aceastã perspectivã,existenþã purã, parafrazându-l peFeuerbach.
V-aþi întrebat vreodatã de ceînchidem ochii când gustãm cevaextrem de savuros? Pentru cãvrem sã ne delectãm cu dispari-þia dualismului subiect-obiect ºinu putem fi purul obiect delicios,atâta timp cât vãzul îºi exercitãtirania (33, 60). Sau, mai concretde ce hamburger-ul de la Mc parede mucava în raport cu pozacare-þi trezeºte apetitul? Pentrucã specialiºtii în publicitate nusunt interesaþi de savoarea mân-cãrii ci de aspectul ei. „Pentru acreºte nivelul supei dintr-uncastron, se puneau la fund pietre;aburul era simulat suflându-se fumde þigarã printr-un pai ... ba chiar,uneori mâncarea era «pictatã» ...(147). Sau, care ar fi dezideratulgastronomiei? Probabil chiar „ar-monia”, dupã cum aratã Fourier,„combinaþia idealã... în care fiecareingredient se manifestã în ceea ceare mai bun” (126).
Capitolul dedicat Eat Art-uluimi se pare unul din cele mai reu-ºite ale volumului. De la mesele-capcanã ale lui Daniel Spoerri la
Volumul Presa literarãdin Oltenia, valorifi-când cercetãrile pen-
tru teza de doctorat ale profe-sorului ºi scriitorului DanIonescu, a apãrut la Editura Aius,Craiova, în 2017. Punctul devedere al lui Dan Ionescu înaceastã investigaþie hermeneuti-cã vizeazã în primul rând progra-mele revistelor literare din zonã,din perspectivã diacronicã.
Vechi spaþiu de viaþã ºi cultu-rã româneascã, Oltenia a vãzut înspirit, culturã, un mijloc al deve-nirii moderne a regiunii în con-textul marilor miºcãri naþionale alesecolului al XIX-lea, aproapeconcomitent cu celelalte teritoriilocuite de români. Astfel, Mozai-cul, prima publicaþie craioveanã,avându-l ca redactor ºi editor pemarele pictor Constantin Lecca,a apãrut la 3 octombrie 1838. Sãp-tãmânalul craiovean a pregãtitsufletele ºi mintea oamenilor lo-cului pentru noua devenire a na-þiei, anticipând programele Revo-luþiei de la 1848. Dar ideile uniu-nii naþionale sub pecetea posti-luministã a „dreptãþii ºi frãþiei”sunt rãspândite de redactorii re-voluþionari T. Strâmbeanu ºi P.Cernãtescu în coloanele Naþio-nalului, „gazetã politicã, literarãºi economicã” (24 august-13septembrie 1848). Afirmã edito-rialistul primului program al pu-
blicaþiei: „Pe temeiul dreptãþii ºifrãþiei va fi Naþionalul amicul-prietin - dreptãþilor ºi fratele celorbuni ºi voitori de bine, ºi dincontrã-potriva - vrãjmaºi demoarte al abuzurilor, nedrep-tãþilor, hoþiilor ºi asupririlor, ce sevor face pe faþã ºi pe dos, prinmânã ºi pre sub mânã, bãtându-leºi pre acestea, ºi pre cei ce le vorface cu o energie giganticã-putere - mai presus de om”.
La 15 martie 1888 apare Revis-ta olteanã, literarã ºi stiinþificã,sub direcþia poetului simbolistTraian Demetrescu ºi intelectua-lului ºi omului de ºtiinþã G. D.Pencioiu. Comitetul de redacþiescrie în articolul program al pri-mului numãr: „... noi, o mânã detineri, am hotãrât publicaþiuneaacestei reviste, care sã fie, deo-camdatã, mica noastrã tribunã, dela care sã ne rãspândim simþirileºi cugetãrile noastre de bine ºifrumos”.
Dar publicaþia cu cea mai in-delungatã perioadã de apariþie,Ramuri, revistã literarã lunarã (5dec. 1905-mai 1947), fondatã deC. ª. Fãgeþel ºi D. Tomescu, ga-zetarii legendari ai acestor locuri,neegalaþi încã în entuziasm ºi ta-lent, dar mai ales în capacitateade a aduna, în jurul revistei, pemarii scriitori, devenitã, astfel, înscurt timp publicaþie de rãspân-dire ºi importanþã naþionalã. Cri-
ticul literar al revistei, D. Tomes-cu, afirma cu prilejul intrãrii în celde-al treilea an al apariþiei: „Ceeace trebuie sã cerem unui scriitoreste cunoaºterea vieþii în toatecutele ºi în toate tainele ei, ºi toc-mai aceasta este însuºirea de cã-petenie a scriitorilor noºtri de azi,de a porni anume, în tot scrisullor, numai ºi numai de la viaþã.Ne-a sãturat cu arta molâie ºidulceagã, cu arta inofensivã, ºi,dimpotrivã, ne cucereºte arta carepoartã în sine timbrul deosebit aldurerilor ºi nãzuinþelor noastre,care se hrãneºte din aluatul sim-þirilor adevãrate, scrisul, prin ur-mare, care lumineazã ºi deschideochii, edificîndu-ne sufletul ºi lã-murindu-ne viaþa.”
În revista Scrisul românesc(1927-1928) acelaºi critic afirmãprogramatic: „Ceea ce ni se cereastãzi este tocmai înlãturarea dinliteraturã a înjghebãrilor ºi preo-cupãrilor de gaºcã întreþinute deambiþia unor critici care se visea-zã de mult creatori ºi ºefi de ºcoa-le literare. Cu o viaþã naþionalã acelorlalte popoare, literaturii noas-tre nu-i lipseºte decît o fortificarea spiritului critic pentru a-ºi puteastrânge ºi organiza toate mijloa-cele ei de creaþie ºi de înnoire”.
Dar cum viaþa literarã a Craio-vei în perioada interbelicã era subsemnul libertãþii ºi a pluralitãþii deidei, revista Meridian (1934-1938,
1941, 1943, 1946) avându-i ca re-dactori pe Tiberiu Iliescu, I. Mi-hãiescu ºi Const. I. Manea sesitueazã pe poziþiile literaturiimoderniste ºi avangardiste. Afir-mã redactorii revistei: „Meridia-nul a fixat o condiþie revoluþio-narã: excluse mediocritatea, con-venþia ºi falsitatea publicã ºi pu-blicisticã”.
În cartea sa, Presa literarãdin Oltenia, Dan Ionescu urmã-reºte devenirea presei de idei ºiîn perioada totalitarismului, cîndrevista Ramuri reapare în 1964,sub conducerea succesivã a luiIlie Purcaru, iar din 1969 a lui Ale-xandru Piru ºi mai apoi a lui Ma-rin Sorescu. Fiecare din ei vinecu propria concepþie despre lite-
raturã, Ilie Purcaru leagã revistade actualitatea vieþii prinresurecþia reportajului, AlexandruPiru îi conferã osatura criticãmeritatã, iar Marin Sorescu oapropie de forurile literare locale,în consonanþã cu cele dinliteratura naþionalã ºi universalãa timpului.
Dupã 1990, Ramurile încear-cã gustul libertãþii de creaþie ºiracordarea la valorile vremii, darapar noi reviste literare, reluânddenumirile celor care au scris is-torie în publicistica locurilor. Evorba de revista Mozaicul, edi-tatã ºi condusã de profesorulNicolae Marinescu, care a creatîn jurul revistei o tânãrã ºcoalãde eseiºti moderni, sau revistaScrisul românesc resuscitatã deprofesorul, criticul literar ºi neo-bositul animator al vieþii culturalecraiovene de azi, Florea Firan,care i-a conferit noii reviste oanvergurã internaþionalã de co-municare cu marile culturi euro-pene ºi universale.
Prin urmare, cartea lui DanIonescu conferã o imaginecomplexã a luptei de idei în sferapublicisticii din mai multeperioade ale devenirii spirituale,politice, literare ºi de civilizaþie ºiculturã, în aceastã zonã privile-giatã a Þãrii noastre.
nnnnn Geo Constantinescu
Dan Ionescu. presa literarã din Oltenia
ediþiile-„cârnat” din opera luiHegel executate de Dieter Roth,de la modul cumva cosmologicîn care Peter Kubelka pregãteºtehrana la kitsch-ul lui Jeff Koons,suntem conduºi în miezul feno-menului artei „gastronomice”.Savuroasã este ºi secþiunea de-dicatã futurismului culinar, o mos-trã frapantã de incorectitudinepoliticã. „La ordinea de zi se aflã,dupã Marinetti, recrearea aºa-numitului uomo italiano, care aajuns sã nu mai fie în stare sã-ºiridice braþul pentru salutul roman(fascist) cât timp acesta se odih-neºte pe «pântecele sãu gras»”(161).
În încheiere, autoarea trece înrevistã ºi aspectele „abjecte” aleartei contemporane (de pildã in-terpretarea „naturalistã” a cele-brului Damien Hirst la Une cha-rogne de Baudelaire: un cap devitã însângerat, expus pânã laputrefacþie), amintind ºi reflecþialui Nietzsche din 1885, care ob-serva cã trãim în epoca dezgus-tului (Ekel). Probabil cã arta con-temporanã, la fel ca poezia nouã,are nevoie de un anumit capitalde agresivitate: dacã nu zgâriepuþin ochiul consumatorului deculturã, acesta ºi-ar continuasomnul nestânjenit.
Cozo - hARTA. Teritorii portabile
15, , , , , serie nouã, anul XX, nr. 6-7 (224-225), 2017
nnnnn DANIELA MICU
Mihaela Grigorean, Un peri-plu al Frumuseþii în Þara Oaºu-lui – Împletitul Miresei, EcouTransilvan, 2016.
O ºancã la origini ºiavând la bazã pregã-tire etnologicã, Mi-
haela Grigorean desfãºoarã înprincipal activitãþi de cunoaºtereºi promovare a valorilor autenticedin Þara Oaºului, pentru care is-au acordat numeroase premii ºidistincþii. Lucrarea de faþã are oînaltã valoare atât din punct devedere grafic cât ºi al conþinutu-lui prezentat – o incursiune spec-taculoasã în rânduielile neamuluioºenesc, care pãstreazã încã ºi as-tãzi multe din elementele arhaice.
Miza acestei cãrþi-album nueste una rigid-ºtiinþificã, ci estemai degrabã atragerea atenþieicãtre un obiect de studiu deose-bit de valoros pentru eventuale-le urmãtoare cercetãri etnografi-ce. Ea izoleazã o bucatã din spiri-tul oºenesc ºi îl prezintã publicu-lui prin ochii participantului laacest tip de eveniment cultural.Deºi afiliatã, prin naºtere, la oastfel de cunoºtere, Mihaela Gri-gorean simte nevoia de a cãuta
împletitul miresei în ÞaraOaºului – ritual ºi artã
avatarurile unui astfel de obicei.Despre demersul ei, autoarea în-sãºi susþine cã este mai degrabão incursiune subiectivã ºi cã al-bumul este un rezultat al „uimi-rii, tulburãrii ºi al cãutãrii...unui Sens...” (p. 10). Existã însãºi multe elemente obiective desurprindere a realitãþii. Fotogra-fiile, de pildã, unele din arhiveleunor Institute de Studii Cultura-le sau muzee, altele din arhivaproprie, sunt de o calitate excep-þionalã ºi întregesc spectaculostema studiatã: împletitul pãruluiîntr-un moment de maximã impor-tanþã în viaþa tinerei oºence.
Încã de la început, cãsãtoriaeste prezentatã ca o etapã esenþi-alã în destinul individual, ce mar-cheazã un moment de trecere, de„legare sacrã prin iubire în familie,în comunitate, în tradiþie” (p. 11),în timp ce pãrul împletit sugerea-zã chiar aceastã idee de nod, deordine, de implicare în resorturilecomunitãþii: „pãrul împletit înplasã, þese în oglinda destinului,rãscrucile vieþii, popasurile fiinþei,încordãrile lãuntrice ca încercãride suiº pe treptele care elibereazãsufletul de povara materialitãþii ºia contingenþei” (p. 11).
În încercarea de a stabili origi-nile temporale a gesturilor ritua-lice legate de împletitul pãrului la
mireasã, autoarea se concentrea-zã pe tehnica desfãºurãrii aces-tui obicei, adãugând sporadicinterpretãri proprii. Aºadar, des-coperirile primelor elemente deîmpletiturã complexã a pãruluidateazã din perioada minoicã,odatã cu începuturile sãpãturilorarheologice: „Pe frescele palate-lor minoice ºi miceniene erau re-date femei cu haine de o elegan-þã desãvârºitã ºi frizuri somptu-oase, femei care ocupau o pozi-þie importantã în cadrul unor ac-tivitãþi publice, activitãþi ce pot fiidentificate ca fiind procesiunireligioase, festivaluri sau compe-tiþii sportive. Apariþia ºi mediati-zarea acestor descoperiri arheo-logice în atmosfera victorianã în-chistatã a ultimelor decenii dinsecolul XIX a uimit lumea în aºamãsurã, încât a reprezentat un
imbold în amplul proces de re-considerare a femeii în societate,proces ce se afla în plinã desfã-ºurare.” (p. 13) Se atestã ulteriorcã în spaþiul carpatic, femeile dinmileniul II î. Hr. aveau un rol simi-lar cu cel din lumea minoico-mi-cenianã ºi cã au adoptat elemen-te de modã vestimentarã ºi coa-furã. Excursul se continuã în epo-ca greco-romanã, ce a stat la bazaculturii europene. Dupã aceastãintroducere, intrãm propriu-zis însubiectul lucrãrii – împletitul mi-resei în Þara Oaºului. Dacã iniþialsunt prezentate principalele repe-re bibliografice marcate fotogra-fic de-a lungul unui secol, ce de-buteazã cu prima captare cunos-cutã cu o mireasã din Þara Oaºu-lui, în anul 1908, este realizatã,apoi, o punte de legãturã dintretrecutul ºi prezentul acestui obi-cei, continuatã prin povestea ce-lei mai bãtrâne împletitoare dinÞara Oaºului. Aici accentul cadepe realizarea tehnicã a unei plaseîmpletite în pãr. Este de remarcatfaptul cã acest obicei necesitãcunoºtinþe tehnice deosebite, ºicã nu este ceva ce se predã dingeneraþie în alta, de aceea au rã-mas doar câteva meºtere, capa-bile de împletituri complexe. Ca-racterul puternic simbolic sau ri-tualic al acestui obicei este subli-
niat de faptul cã, deºi realizareatehnicã a acestei împletituri ne-cesitã aproximativ 10-12 ore, ca-pul este acoperit cu o cununã ºio coadã împletitã din lânã colo-ratã, mãrgele ºi oglinzi, care prac-tic nu lasã sã se vadã mãiestriapãrului împletit. Se reconfigurea-zã astfel în actualitate o practicãritualicã strãveche ºi, în acestsens, sunt surprinse diferenþeleºi asemãnãrile acestui obicei îndiferitele sate ale Oaºului. Mire-sele din Þara Oaºului doresc sãaibã ºi azi pãrul împletit, deºi nueste vãzut aproape deloc de cei-lalþi. Ritualul este aºadar deose-bit de personal ºi deplin conec-tat la Tradiþie.
Obiceiul implicã, din punct devedere stilistic, contribuþii nemã-surabile la arta româneascã au-tenticã. Toate podoabele implica-te în realizarea lui, precum ºi mã-iestria tehnicã a plasei împletitedin pãr, completeazã din punct devedere cromatic ºi ornamentalcostumele tradiþionale femeieºti.Mihaela Grigorean realizeazã ocolecþie spectaculoasã de foto-grafii cu lãiþare, cununi ºi coadede mirese din diferitele zone aleOaºului, fotografii ce vibreazã dinpunct de vedere coloristic ºi sim-bolic. Aceastã carte-album, ceaduce în prim plan un ritual strã-vechi, ce îºi pãstreazã ºi azi mul-te dintre formele sale de manifes-tare, este un obiect generos dinpunct de vedere al fotografieidocument, ºi este scrisã de aºanaturã încât nu poþi sã nu empa-tizezi cu uimirea autoarei în faþaunei asemenea desfãºurãri deFrumuseþe autenticã, ce contri-buie cu siguranþã la o mai bunãînþelegere a spiritului românesc.
Devenit deja o tradiþie înlumea literarã, Coloc-viului Naþional al Tine-
rilor Critici Literari „G. Cãlinescu”a ajuns anul acesta la cea de-aunsprezecea ediþie. El s-a desfã-ºurat în perioada 21-23 aprilie, lasediul Fundaþiei Naþionale pen-tru ªtiinþã ºi Artã (FNSA) dinBucureºti ºi la sediul MuzeuluiNaþional al Literaturii Române.Evenimentul a fost organizat, cade obicei, de Muzeul Naþional alLiteraturii Române din Bucureºti,FNSA (Fundaþia Naþionalã pen-tru ªtiinþã ºi Artã) ºi Institutul deIstorie ºi Teorie Literarã „G. Cãli-nescu”, cu sprijinul financiar alMinisterului Culturii ºi Identitã-þii Naþionale.
Cele douã teme puse în dez-batere anul acesta au fost „Cen-tenar Maiorescu. Mai este nece-sarã critica de direcþie?”, prilejui-tã de comemorarea unui secol dela trecerea în nefiinþã a primuluicritic profesionist din literaturanoastrã, respectiv „Literatura ro-mânã în spaþiul public. Dispariþiajurnalismului cultural?”, masãrotundã organizatã cu ocazia Zi-lei Internaþionale a Cãrþii ºi aDrepturilor de Autor. Prima temãa concentrat discuþiile în jurulcriticii de întâmpinare ºi a meta-morfozelor receptãrii din ultimeledecenii. A fost aproape unanimãopinia cã nu mai putem discutadespre o criticã de direcþie astãzi,cel puþin nu în maniera în care aexercitat-o Maiorescu, mai alespentru cã aceasta aparþine, deobicei, culturilor aflate la începutde drum. Cu toate acestea, direc-þiile existã ºi fiecare critic impor-tant impune o direcþie prin însuºiactul critic pe care îl desfãºoarã.De asemenea, s-a discutat despre
nnnnn MIHAI ENE
colocviul tinerilor critici literaridispariþia unei critici de întâmpi-nare solide ºi profesioniste ºi în-locuirea sa cu surogate publici-tare sau amicale, un fenomen pa-ralel fiind însã dezvoltarea ºi pro-fesionalizarea criticii universita-re. S-a adus din nou în discuþie,de cãtre amfitrionul manifestãrii,Eugen Simion, necesitatea prin-cipiului estetic ordonator, capa-bil sã realizeze o ierarhie literarãjustã. Totuºi, reintegrarea în re-ceptare de cãtre tânãra generaþiede critici a unor perspective ideo-logice, larg culturale ºi interdis-ciplinare nu face decât sã îmbo-gãþeascã exegeza ºi sã confereliteraturii statutul unui discurscare depãºeºte, inevitabil, sferastrictã a esteticului. A doua dez-batere a fost organizatã la Mu-zeul Literaturii ºi a continuat dis-cuþia lansatã în prima parte a în-tâlnirii referitoare la rolul ºi im-portanþa care i se (mai) acordã li-teraturii ºi artei în general în spa-þiul public românesc. Cu mici ex-cepþii, ºi acestea destul de palidreprezentate, s-a constatat cã li-teratura a fost practic expulzatãspre periferia spaþiului public,decãderea jurnalismului culturalfiind o consecinþã a decãderii jur-nalismului în general, iar laturacomercialã a mass-media a fãcutca fenomenul artistic, care este,inevitabil, unul de niºã, sã fieignorat sau abordat cu superfi-cialitate, de redactori puþini ºi slabpregãtiþi, incapabili sã acoperefenomenul literar ºi sã-l proiecte-ze în spaþiul public. Reducereanumãrului de reviste literare ºi ti-
rajele aproape confidenþiale aleacestora, dispariþia suplimentelorliterare, care în urmã cu 10-15 aniîncã mai animau spaþiul cultural,expulzarea emisiunilor de televi-ziune cu teme culturale la ore im-posibile sau pur ºi simplu renun-þarea la acestea, toate au condusla marginalizarea fenomenului li-terar în societatea româneascã,fapt constatat ºi în scãderea tira-jelor ºi declinul editorial din ulti-mii ani.
În cadrul acestei întâlniri a fostlansatã ºi noua ediþie, revãzutãºi adãugitã, a Dicþionarului scri-itorilor români, realizat de unnumãr impresionant de cercetã-tori ºi coordonat de Eugen Si-mion. Deocamdatã, au fost edi-tate primele douã volume din celeopt programate, A-B ºi C, ale dic-þionarului, urmând ca, în scurttimp, sã aparã ºi celelalte. Noua
ediþie a corectat anumite inexac-titãþi ºi a completat informaþia dinediþia anterioarã, asumându-ºianumite critici ºi observaþii con-structive care i s-au adus ºi adã-ugând fiºe noi, aducând la zi pei-sajul literar românesc. De aseme-nea, pe lângã scriitori, o serie dereviste ºi instituþii literare suntanalizate în cadrul acestui dicþio-nar, o lucrare de-a dreptul monu-mentalã ºi care va putea fi utiliza-tã cu încredere de toþi cei intere-saþi de literatura românã.
La aceastã ediþie a colocviu-lui au participat numeroºi criticiºi istorici literari, cercetãtori ºiuniversitari din majoritatea cen-trelor culturale ºi universitare dinRomânia: Bianca Burþa-Cernat,Paul Cernat, Teodora Dumitru,Mihai Iovãnel, Cristina Balinte,Raluca Dunã, Oana Soare, VasileMihalache, Cãtãlin Sturza, Adi-
na Diniþoiu, Alexandru Matei(Bucureºti), Bogdan Creþu, ªer-ban Axinte, Doris Mironescu(Iaºi), Andrei Terian (Sibiu), AlexGoldiº, Cosmin Borza, ClaudiuTurcuº, Andreea Coroian-Goldiº,ªtefan Baghiu, Emanuel Modoc,Adriana Stan (Cluj-Napoca),Adrian Jicu (Bacãu), Daniel Clinci(Constanþa), Mihai Ene (Craio-va). Ca ºi la precedentele întâl-niri, colocviul s-a bucurat de pre-zenþa unor invitaþi speciali presti-gioºi, care au participat la discu-þiile generale ºi s-au lansat înpolemici fertile: Eugen Simion,Mircea Martin, Ion Pop, SilviuAngelescu, Ion Simuþ, NicolaeMecu, Lucian Chiºu, Caius Do-brescu ºi Ioan Cristescu. Proiec-tul colocviului este coordonat descriitorul Dan Mircea Cipariu.
lec
tu
ri
lec
tu
ri
lec
tu
ri
lec
tu
ri
lec
tu
ri
lec
tu
ri
lec
tu
ri
lec
tu
ri
lec
tu
ri
lec
tu
ri
lec
tu
ri
lec
tu
ri
lec
tu
ri
lec
tu
ri
lec
tu
ri
lec
tu
ri
l ec
tu
ri
16 , , , , , serie nouã, anul XX, nr. 6-7 (224-225), 2017
Acum zece ani am pãºitprima oarã în miculstudio al Departamen-
tului de Artã Teatralã din cadrulLiterelor craiovene, la un examende an cu scene din UnchiulVania.
Jucau Alex Calangiu, Ada ªtefºi Anca Þecu. Tot atunci susþi-neau licenþa, cu Patima roºie,Monica Ardeleanu, Vlad Drãgu-lescu ºi colegii lor, iar revistaMozaicul le-a rezervat o paginã.
Am avut revelaþia acestei ani-versãri privind spectacolul Avioa-ne de hârtie, la absolvirea alteipromoþii. M-au impresionat de laprimul examen, clasicul Cehov,unde, de exemplu, Bianca Motroca fãcut un inedit rol al Soniei aºacum inedit fusese ºi cel al aminti-tei Anca Þecu. Au mai reuºit apoi,
nnnnn MARIUS DOBRIN
patruzeci de miiîn al doilea an, un excelent spec-tacol, tineresc, colorat, Shake,shake, Shakespeare, condus deprofesoara lor, Romaniþa Ionescu.Au avut apoi, în Festivalul Inter-naþional Shakespeare, ºansa de alucra cu Philip Parr într-o ingenioa-sã montare Romeo ºi Julieta, alã-turi de profesioniºti ºi de amatori,prilej de responsabilizare în joc.Absolvirea facultãþii a adus maiîntâi dificila transpunere scenicãa unui text de Sarah Kane, 4.48Psihozã, cu îndrumarea lui RickPeter, aflat într-un stagiu craio-
vean. Spectacol greu, cu provo-cãri serioase, în care era loc pen-tru dezvoltarea unor soluþii regi-zorale. Finalul a aparþinut, înschimb, unui proiect aproape fãrãcusur. Avioane de hârtie, piesaElisei Wilk, este, în primul rând, oexcelentã alegere repertorialã pen-tru studenþi, cât ei încã sunt la ovârstã apropiatã de a personaje-lor, când încã nu au acumulat ex-perienþã de viaþã pentru nuanþeleunor roluri complexe.
Laurenþiu Tudor, el însuºi unremarcabil actor format la ºcoalacraioveanã, a gândit spectacolulîn douã distribuþii: cele trei fetedin textul piesei sunt jucate, al-ternativ, de cãtre trei studente(de-acum le putem spune, deja,actriþe), celelalte trei completândimaginea unei clase de liceu. Maiexact, a clasei a X-a B. Timp depatru anotimpuri.
Sunt poveºtile unor adoles-cenþi, cu o schemã dramaticã ti-picã dar într-o densitate atipicã asituaþiilor familiale, relevate trep-tat prin replici confesive ce re-memoreazã percepþia întâmplãri-lor mai mult sau mai puþin neferi-cite care le-au marcat copilãria.
Miki este personajul-pivot,atât din perspectiva textului câtºi a interpretãrii, Petri ªtefãnes-cu, aflat deja la master ºi cu expe-rienþã de joc pe scena micã a Na-þionalului, (tot Elise Wilk, Explo-ziv, tot cu liceeni). Actor cu abili-tatea de a crea un chip inedit, cuputere de concentrare ºi un bundozaj de inocenþã, romantism ºiumor, Miki este bãiatul timid ºistângaci, cu pasiuni enciclope-dice („Se numeºte sociofobie.Afecteazã 4% din populaþia Eu-ropei. Cuvântul sociofobie pro-vine din latinã: socialis ºi greacaveche: phobia.“) ºi care are dreptreper (dobândit, nu asimilat) peAlain Delon. Mereu respins esinguratic, acumuleazã aversiu-ne, exprimatã poetic („Am o gumãde ºters cu care pot sã ºterg cevreau eu: blocul de vis-a-vis, câi-nii de pe trotuar, [...] pe ea nu oºterg. [...] am ºters toate strãzilecare duc la ea”), pânã la a recur-ge, ciudatã soluþie, la pistol.
Dacã el este pivotul, ampren-ta este pusã de personalitateafetelor. Mai întâi Lena. TheodoraBãlan o aduce mai aproape de ti-pologia pe care o ilustreazã Petri
ªtefãnescu. Inventivã, cu mobi-litate maximã, cucereºte prin ex-presivitãþi.
Este „perechea” adolescenti-nã a lui, ilustreazã farmecul ex-presiei „qui s’aime se taquine”.De la începutul cu oferta de preþpentru un sãrut ºi pânã la o pro-iecþie de viitor.
„Într-o zi o sã ajung ºi euîntr-un avion. ªtiu sigur. O sã trecfix pe deasupra blocului, o sãscuip pe tine, ºi tu o sã crezi cãplouã.” La care Miki rãspundeprompt, în stilul sãu: „Nu poþi sãdeschizi geamurile în avion. Nute lasã.” Theodora Bãlan rãmânecopil ºi în succesivele confesiunidespre girafele de pe tavan.
În schimb Arina Pãvãlan esteo Lena mai maturã, în personajulei se disting deja trãsãturile uneifemei care îºi cautã punctele for-te. Faþã de Miki are o abordarede înþelegere tocmai prin per-spectiva de maturitate. Cuvinte-le ei despre agresarea de cãtreiubitul sorei sale mai mari capãtão mai accentuatã amãrãciune.Relaþia Lenei cu Alex e mai pro-nunþatã fizic. Discuþiile cu cole-gele de clasã ori cu Laura, pentruvacanþã, sunt mai aproape decontroversele unor tinere femeidecât ale unor adolescente.
Se distinge relaþia de joc cuDaria Ghiþu, ele fiind complemen-tare de la imagine (sunt numeroa-se tablouri, o reuºitã regizoralã ºiactoriceascã deopotrivã) la atitu-dine.
Daria Ghiþu creioneazã discretpersonaje memorabile. Aºa cumîn Trei surori al acelui începutcehovian au fost de-ajuns unzâmbet, o strãlucire în priviri ºi oridicare sprintenã în picioare.Acum a fost implacabilã în a în-trerupe relaþia cu Alex: „N-am vrutsã-þi zic azi. Am vrut sã mai lascâteva zile. Da’ sunt rãcitã. Mãdoare gâtul. ªi nu prea am chefsã mã sãrut.”
Pe acelaºi rol, Luiza Niþã de-gajã sensibilitate ºi amuzantulromantism al unei agende tip ‘todo’ vizavi de proiecþiile ei pentruun viitor amoros aºa cum îºi do-reºte. Iar acel phoen care punc-teazã emoþia îi aduce publiculaproape.
Interesant este cum ºi a treiapereche pe acelaºi personaj pro-pune creaþii diferite. Dacã Bian-
ca Motroc construieºte o Andrasperiatã, sensibilã, puternic inte-riorizatã, Laura Dumitrescu are omostrã de virtuozitate într-un felde contre-emploi. La ea sobrie-tatea este asumatã. Andra „ei” îºicontroleazã continuu imaginea,de aici ºi multe secvenþe comice.Bianca Motroc poartã masca în-tristatã a distribuþiei „copilãreºti”în timp ce Laura Dumitrescu pro-duce zâmbet în distribuþia maiaccentuat femininã.
Urmând o schemã clasicã, pescenã avem ºi douã personajeaparent negative: Alex, „ºeful”,ºi Bobo, bad boys de cartier.
Mihai Sîrbu îºi ia rolul în se-rios, cu trãsãturi aspre, cu atitu-dine, cu un racord sensibil, depriviri, de ton, spre vulnerabilitã-þile lui Alex. Toatã duritatea ace-ea, plecatã încã de la prima amin-tire a furtului unei maºinuþe, setopeºte în tristeþea de a nu aveabomboane de oferit colegilor declasã pentru cã tatãl uitase sã-icumpere, pãrãsindu-l chiar deziua lui.
Laurenþiu Marcu oscileazã în-tre agresivitatea cu care încearcãsã se asorteze „ºefului” ºi o undãde blândeþe, de normalitate în re-laþiile cu ceilalþi. E aproape duioscând vrea sã fie rãu. Drama buni-cei sale este firul cãlãuzitor înmaturizarea lui. „Poate o sã seîntâmple o minune” rosteºte înfinal, o speranþã, o conºtientiza-re, o metamorfozã chiar dacã mi-nunea nu se va produce.
Laurenþiu Tudor îmbogãþeºtetextul prin soluþia regizoralã (co-regrafia din bãnci, confesiunile înlumina lanternelor), valorificãspaþiul cu jocul alternativ în faþascenei. Momentul rostirii la mi-crofon slãbeºte puþin intensita-tea magiei dar, oricum, întregulspectacol este omogen, ritmat, cuprizã la public, chiar prin mesajultransmis.
Într-un acerb schimb de repliciMiki-Lena, el, dupã ce este cata-logat drept enervant, îi rãspundecu un cadou. Aºa, fãrã un motivaparent. Un avion de hârtie, mo-delat special, dupã cum a vãzutpe Youtube. La o reprezentaþie,Petri ªtefãnescu a rostit ca unadolescent impetuos cã avionullui zboarã pânã la 40 de mii demetri. Theodora Bãlan, care eraLena atunci, a zâmbit, a intrat înjocul lui ºi, desigur, avionul aplutit nu mai departe de primulrând al spectatorilor.
Am pãstrat avionul cu auto-grafele acestor tineri actori careprivesc departe, care viseazã laaltitudine. Mii ºi mii!
Fot
o: A
lber
t Dob
rin
arte
arte
arte
arte
arte
arte
arte
arte
arte
arte
arte
arte
arte
arte
arte
arte
arte
17, , , , , serie nouã, anul XX, nr. 6-7 (224-225), 2017
Filarmonica „Oltenia” dinCraiova a sãrbãtorit ani-versarea a ºapte decenii
de activitate, prilej cu care a or-ganizat o suitã de manifestãriconsacrate jubileului. Prin Legeanr. 131 din 17 aprilie 1947, promul-gatã de Regele Mihai I, s-a înfiinþatOrchestra Filarmonicã „Oltenia”,concertul inaugural fiind susþinutchiar a doua zi, cu Mircea Bârsanla pupitrul dirijoral (solistã,violonista Gaby Grubea).
Sub genericul „Zilele muzica-le aniversare”, am avut ocazia sãurmãrim cu aceastã ocazie mani-festãri diverse, între care douãconcerte simfonice, un concertcoral, un concert cameral (SalaOglinzilor, Muzeul de Artã), co-locviul „Filarmonica de Stat Ol-tenia – ieri ºi azi”, o zi a PorþilorDeschise, o întâlnire a publiculuimeloman cu protagoniºtii celordouã concerte simfonice (în con-sacrata „AmiTea”). În cadrul co-locviului, s-au „punctat” momen-te de semnificaþie aparte pentruistoricul instituþiei. Vorbitorii –Dorin Mãciucã (manager interi-mar al Filarmonicii), GheorgheFabian ºi Radu Jianu (consultanþiartistici), Constantin Secarã ºiLoredana Baltazar (muzicologi,din Bucureºti), Modest Cichir-dan (fost dirijor ºi director), VladDrãgulescu (fost manager), DanLupescu, Nicolae Marinescu,Maria Barbãrasã, Cristian Voicu(reprezentanþi ai vieþii culturalecraiovene) – în intervenþiile lor,au evidenþiat rolul deosebit alFilarmonicii în contextul promo-vãrii muzicii de calitate ºi a unui
Filarmonica „Oltenia” a împlinit 70 de ani
repertoriu de anvergurã, remar-când îndeosebi succesele din ul-timii ani, cu referire specialã laEuropa Season (proiect unic înasamblul vieþii muzicale a conti-nentului nostru), la FestivalulInternaþional „Craiova Muzicalã”(ediþia 2016), dedicat în exclusi-vitate muzicii contemporane (se-colele XX-XXI).
Colectivul sãrbãtorit a primit,în semn de apreciere, DiplomaSpecialã a Ministerului Culturii ºiIdentitãþii Naþionale, Diploma deOnoare ºi Placheta ConsiliuluiJudeþean Dolj, Diplomã de Exce-lenþã din partea Consiliului Lo-cal ºi Primãriei Craiova, Diplomã
Specialã din partea Direcþiei deCulturã a Judeþului Dolj, Diplo-mã de Merit din partea revistei„Mozaicul”, Premiul „GeorgeEnescu” din partea revistei „La-mura”. Într-un cadru festiv, res-pectându-ºi susþinãtorii, Filarmo-nica a acordat Diplome de Fideli-tate melomanilor–abonaþi ai con-certelor ºi Diplome de Merit tine-rilor implicaþi în acþiuni de volun-tariat.
Referindu-ne, pe scurt, la con-certele aniversare propriu-zise,vom remarca prestaþia de realã þi-nutã artisticã a Simfonicului dinBãnie în programele dirijate deDian Tchobanov (Bulgaria) ºi
Christopher Petrie (Anglia), pre-cum ºi aportul de excepþie al celordoi violoniºti concertiºti craio-veni, Vlad Stãnculeasa ºi GabrielNiþã. Dirijorul britanic a inclus înconcertul sãu douã lucrãri româ-neºti (Rapsodia românã de Cipri-an Porumbescu/Constantin Bo-bescu; Simfonia Carpatica de Cã-lin Humã/Christopher Petrie) ºi unopus paganinian (Concertul nr. 2pentru vioarã, în orchestraþia luiGabriel Niþã). ªeful de orchestrãbulgar a optat pentru muzicã rusã(Ceaikovski, Glazunov). În Con-certul de Glazunov, violonistulVlad Stãnculeasa ºi-a relevat înal-tele disponibilitãþi tehnice ºi ar-
Chiar din prima paginã aAlbumul monografic„Nicu Enea ºi posteri-
tatea sa circumspectã”, realizat descriitorul dramaturg Viorel Savin,se aratã cã limbajul artistic al pic-torului este cantonat, cu tonali-tãþi majore, între galben ºi cafe-niu. Splendidele lucrãri ale picto-rului Nicu Enea, reproduse colorîn Album, pun într-adevãr în va-loare aceste tonalitãþi prin gradulde luminozitate al tentelor, deter-minat ºi de calitatea pigmentuluipreponderent în feluritele ames-tecuri. Distingem unitatea ºi armo-nia dintre tonalitãþi pure – cu toa-te elementele acestora ºi tonuri –rezultate din succesiunea maimultor amestecuri fizice – ajun-gând la nuanþãri sensibile ºi cali-tãþi picturale expresive.
Viorel Savin îºi structureazãAlbumul sãu monografic în treicapitole (I. Nicu Enea ºi posteri-tatea sa circumspectã, II. Album,III. Addenda). Pe coperta a III-a aAlbumului este ataºat un DVD:„Bãtrâna ºi hoþul” de Viorel Savin,piesã de teatru difuzatã la TVR,cu interpretarea unor actori derenume: Irina Rãduþeanu-ªirianuºi Sorin Medeleni, sub regia luiCristian Hadjiculea, având caeroinã principalã pe soþiapictorului, iar acþiunea sedesfãºoarã în casa memorialã„NICU ENEA” din Bacãu.
Sunt prezentate date ºi apre-cieri elogioase despre viaþa ºi ac-tivitatea artisticã a pictorului cares-a nãscut în Valea Arinilor, un satde rãzeºi gãzari din comuna Lucã-þeºti (actualmente Magireºti), ju-
un album monografic Nicu Eneadeþul Bacãu, la 28 mai 1897.
A absolvit ªoala Normalã deBãieþi „Gheorghe Asachi” din Pia-tra Neamþ în 1918, cu titlul de în-vãþãtor, fiind repartizat sã predeala ºcolile din satele Goioasa ºi Ciu-cheº, de pe Valea Trotuºului.
În 1921 se înscrie la ªcoala deArte Frumoase din Bucureºti,unde studiazã sub îndrumareaunor artiºti de renume: desenulcu C. Artachino, pictura cu G. D.Mirea ºi C. Ressu, iar sculpturacu Fr. Stórck.
În 1923 îºi întrerupe studiile ºise încadreazã profesor de desenla ªcoala Normalã din Bacãu.
Deschide în aceastã perioadã,în sala mare a primãriei din Ba-cãu, prima expoziþie personalã depicturã, fiind apreciat de publicºi de presa localã.
κi reia studiile pe care le vaabsolvi în 1928, având ca profe-sori artiºti de înaltã clasã: JeanAl. Steriadi, Gheorghe Petraºcuºi Arthur Verona.
Un moment important în viaþalui Nicu Enea este cãsãtoria cunepoata lui Emil Gârleanu, ElviraPaloºani-Gârleanu care-i va lumi-na viaþa ºi cariera artisticã.
În pertinentul sãu studiu mo-nografic, Viorel Savin specificaprivitor la valoarea artistului, înanul 1960: Se pãrea cã soareleîncepe a rãsãri din nou pentrutenacele, talentatul ºi imagina-tivul pictor, statul român – onoa-re supremã la acea vreme! –dãruieºte preºedintelui Sucarnoal Indoneziei douã lucrãride-ale sale: „Un dans naþional”ºi „Naturã staticã”. Înaltul om
de stat ºi colecþionar de artã nui-a putut mulþumi personal,fiindcã pictorul se afla internat,bolnav de cancer pulmonar, înspitalul „Bernat Andrei”. La 16septembrie 1960 se stinge ºi esteînmormântat în cimitirul „Eter-nitatea” din Bacãu!
Sunt semnalate, cu date exac-te, expoziþiile retrospective orga-nizate din 1961, 1965 ºi ampla re-trospectivã din 1978, deschisãla Bacãu ºi itineratã la Iaºi, Su-ceava, Bucureºti, Constanþa,Galaþi, Oradea.
Meritul lui Viorel Savin esteimpresionant prin prezentarealaborioasã a vieþii ºi activitãþiiartistice, a contextelor socio-politice ºi culturale, a prezentãriiîn album a celor 184 de picturi co-lor aflate astãzi la Muzeul Naþio-nal de Artã al României, MuzeulPeleº, Muzeul de Artã Bacãu,Muzeul Municipal Bucureºti,Muzeul Judeþean de Artã Praho-va, Muzeul de artã Roman, Mu-zeul de Artã Brãila ºi 39 de lucrãridin colecþii particulare.
Paleta pictorului Nicu Enea aapelat la o varietate îndrãzneaþãde culori pure, nuanþe ºi griuricolorate, fiind dominate de lumi-nozitatea culorii în contrastecompoziþionale bine susþinute.Dominã libertatea de exprimare aideii, spontaneitatea elaboratã peun limbaj plastic tradiþional expri-mat în notã personalã ºi de foar-te bunã calitate.
Tablourile pictorului îmbogã-þesc galeria marilor artiºti plasticiai României pentru cã, dincolo devalori cromatice, de tonuri, nuan-
þe ºi tainele luminii, tematica lorsurprinde probleme ale deveniriifiinþei umane spre libertatea demanifestare ºi împlinire, bucuriacredinþei, aspiraþia spre mai bine,spre frumos, spre adevãr.
Consecvenþa ºi elevaþia vi-ziunii sale picturale sunt impre-sionante.
Remarcãm excelenta colabora-re a S.I.F. Moldova cu scriitorulViorel Savin în sprijinirea realizã-rii ALBUMULUI MONOGRA-FIC „NICU ENEA” ºi calitateatipograficã asiguratã de „EdituraBabel” – Bacãu.
nnnnn Ovidiu Bãrbulescu
Nicu Enea - Autoportret
tistice pe care le posedã, un su-net cizelat în cel mai mic amãnuntºi o dexteritate impresionantã; înceea ce-l priveºte pe Gabriel Niþã,am avut senzaþia unui talent ieºitdin comun, cu evidente veleitãþisolistice (discursul paganinian, înceea ce priveºte stilul, îi vine ca o„mãnuºã”).
Corala academicã a Filarmoni-cii, cu dirijorul ei permanent lapupitru, Manuela Enache, a sus-þinut un concert pe care l-am pu-tea numi „de zile mari”, pentru cãa „îndrãznit” o incursiune în lu-mea muzicii mai noi (secolele XX-XXI), izbutind sã coaguleze ener-giile ºi potenþialul interpretativale ansamblului de o manierã cea depãºit „obiºnuitele” reflecþii înspaþiul sonor a unor texte muzi-cale mai puþin abordate, prin com-plexitatea ºi dificultatea lor, înactivitãþi concertiste din ultimeledecenii.
Ne-a plãcut evoluþia de înaltprofesionalism a unui cvartet decorni – Mihai Sîrbu, Ioan GabrielLuca, Cãtãlin Constantin Griero-su, Marius Aftaragi – alcãtuit dininstrumentiºti de primã linie dinBucureºti, Iaºi, Botoºani, într-unprogram de divertisment, de marepopularitate, constând din veri-tabile „ºlagãre”, în aranjamentespecifice de „fanfarã”.
În concluzie, Filarmonica ol-teanã ºi-a respectat blazonul,onorând la modul exemplar împli-nirea a ºapte decenii de activita-te în slujba Marii Muzici.
nnnnn Geo Fabian
Dirijorul Christopher Petrie ºi violonistul Gabriel Niþã
arte
arte
arte
arte
arte
arte
arte
arte
arte
arte
arte
arte
arte
arte
arte
arte
arte
18 , , , , , serie nouã, anul XX, nr. 6-7 (224-225), 2017
Clasând bogata cores-pondenþã a lui VintilãHoria, donatã Bibliote-
cii Aman din Craiova de fiica scri-itorului, Doamna Cristina Horia,am avut ºansa de a descoperidouã scrisori capitale pe caredoresc sã le aduc la cunoºtinþauniversitarilor ºi cercetãtorilorromâni. Datã fiind importanþa lor,le voi reproduce in extenso înprezentul articol.
Prima scrisoare este cea a luiNichifor Crainic (1889-1972),adresatã lui Vintilã Horia la datade 14 mai 1972 ºi expediatã la datade 26 mai 1972. Adresa lui Nichi-for Crainic marcatã pe plic este« Bulevardul Dinicu Golescu 43,Bucureºti 7, România ». Adresalui Vintilã Horia : « 67 Breton delos Herreras, Madrid 3, España ».Am respectat în transcrierea scri-sorilor normele gramaticale aleautorilor.
„Dragã Vintilã Horia,Te vor mira aceste rînduri, scri-
se din consideraþia ce þi-o port ºinumai din asta. ªtiu toatã poves-tea ta cu þara. Cînd am fost scosdin închisoare dupã 15 ani dehuzur, am fost numit redactor laGlasul Patriei. Am cãzut tocmaipe campania împotriva ta. Cîndm-am lãmurit despre ce e vorbaam spus imediat responsabiluluipolitic al epocii cã eu nu pot sãscriu ºi sã particip la aceastã in-famie. I-am explicat cinstit ºi ceînsemneazã pentru un român pre-miul ce þi s-a dat. M-a înþeles ºicampania a încetat. N-am avutnici un profit. Tu fuseseºi forþatsã renunþi la premiu.
Mai tîrziu a venit din Germa-nia o revistã oarecare dedicatãRomâniei. Articolul tãu, publicatacolo despre dorul de þarã l-amarãtat responsabilului, om de ve-chea culturã universitarã. L-aemoþionat ºi i-a pãrut rãu. Fuse-se dus în eroare cînd a conduscampania infamã.
Peste cîþiva ani, arheologulDinu Adameºteanu, care mi-a foststudent, venind prin þarã, dacãeºti supãrat de nedreptatea ce þis-a fãcut. Mi-a spus cã scanda-lul în jurul romanului premiat l-afãcut sã fie tradus în limbi strãineºi ai fost rãsplãtit considerabil.M-am bucurat ºi pentru acestemotive îþi scriu urmãtoarele:
Dela scandalul cu tine, înRomânia mentalitatea s-a schim-bat aproape fundamental. Aceastamai ales datoritã ºefului Statului,care vede lucrurile mult mai larg ºimai realist, adicã mai româneºte.
În consecinþã, de curînd a luatfiinþã în Bucureºti o mare«Asociaþia România» ai cãreimembri fondatori sînt un rezumata tot ce are þara mai de valoare, dela savanþi la artiºti, la ºefii cultelorreligioase, la muncitori ºi þãrani.
Scopul ei este, pe cît se poate,împãcarea unanimã cu toþi româ-nii împrãºtiaþi în lume care sântpeste un milion ºi jumãtate. Nu lecere nimeni sã fie comuniºti.
Dar dat fiind prestigiul de careazi România se bucurã în lume,mai ales datoritã politicii lui
documente excepþionale pentru culturaromânã: corespondenþa între Nichifor
Crainic ºi Vintilã Horia în 1972*
Ceauºescu ºi realizãrilor mag-nifice din þarã, se crede cã tot cee român sau s-a nãscut înRomânia poate fi mândru dematernitatea ei. Patria oferãtuturor bucuria împãcãrii ºi aderãriila fiinþa ei spiritualã prin aceastãAsociaþie, iar cine poate e bine-venit sã colaboreze fie economicfie cultural, înlesnind relaþii deprietenie cu þara unde ºi-a fãcutun rost în viaþã.
Sânt foarte mulþi români înfipþiîn viaþa internaþionalã care potjuca acest rol mijlocitor, fãrã obli-gaþii, fireºte.
Trebuie sã-þi spun, dragã Vin-tilã Horia, cã polonezii ºi mai alesungurii au înfiinþat asemeneaasociaþii înaintea noastrã.
Trebuie sã-þi mai spun cãAsociaþia România va avea unorgan special al ei care, în loculsimplului Glasul Patriei, va apã-rea sãptãmânal în strãinãtate ºiîn þarã în 16 pagini ºi se va numiTribuna României, cu un programbogat ºi variat. Vor colabora nunumai specialiºti din þarã dar ºimembrii din afarã, amplificîndu-iaprecierea. Ai avea, dragã Vintilã,prilejul sã afle þara cã exiºti ºi mulþisã se bucure citindu-te acumcând ai ajuns un nume celebrupeste hotare.
Te opreºte ceva sã deviimembru principal al AsociaþieiRomânia?
Îþi scriu eu, care am fãcut 15ani de închisoare, care am lucrat10 ani dupã aceea la Glasul Pa-triei ca sã-mi cîºtig existenþa, caren-am fost considerat scriitor de-cît în ultimele zile cînd am 83 de
ani ºi altele ºi altele. Tu ºtii maibine ca oricine cã nu sînt plãtitpentru a îþi scrie, ci pentru dra-gostea mea dintotdeauna, pen-tru care mi-am cheltuit toatã via-þa, dragostea mea pentru aceas-tã þarã acum mai consideratã caoricând în lume .
Pentru asta am trecut peste totce-am suferit ºi crede-mã cã amsuferit mai mult decît tine, ca sãnu mã mai despart de ea.
Talentele noastre azi sînt înstrãinãtate ºi pe cît ºtiu mai toatepornite de la „Gândirea”. Mi-arplãcea ca înainte moarte sã vã vãdpe toþi împãcaþi cu Patria voastrãcare ea însãºi vã întinde braþeleºi ºtie cã are ce sã vedem ca s-oadmiraþi ºi s-o iubiþi ca pe mamanoastrã.
Poþi sã-þi trimeþi adeziunea lad. Preºedinte Athanase Joja, fi-losoful ºi vice-preºedinte alAcademiei sau, dacã vrei, la minepentru a o publica în TribunaRomâniei care, deocamdatã, areun sediu provizoriu.
Directorul ei este distinsuleseist ºi marele dramaturg PaulAnghel.
Cu dragoste ºi succese întoate,
Nichifor Crainic14 mai 1972Bucureºti”
„Cînd am fost scos din închi-soare dupã 15 ani de huzur, amfost numit redactor la Glasul Pa-triei1. Am cãzut tocmai pe campa-nia împotriva ta.” – scrie Nichi-for Crainic. « Glasul Patriei » erao fiþuicã de propagandã comu-
nistã adresatã exilului, de inspi-raþie sovieticã, condusã de Geor-ge Ivaºcu. Ea «era redactatãaproape în exclusivitate de foºtideþinuþi sau de intelectuali careaveau interdicþia de a semna înpresa literarã curentã.2». Alãturide Nichifor Crainic ºi GeorgeIvaºcu, îi gãsim pe Constantin G.Giurescu, Ion Vinea, HenrietteYvonne Stahl, Pãstorel Teodo-reanu, ªerban Cioculescu, RaduGyr, Vladimir Streinu, AthanaseJoja, Constantin Noica. NichiforCrainic îi scrie în mod patetic luiVintilã Horia: „Îþi scriu eu, caream fãcut 15 ani de închisoare, caream lucrat 10 ani dupã aceea laGlasul Patriei ca sã-mi cîºtig exis-tenþa, care n-am fost consideratscriitor decît în ultimele zile cîndam 83 de ani ºi altele ºi altele. Tuºtii mai bine ca oricine cã nu sîntplãtit pentru a îþi scrie, ci pentrudragostea mea dintotdeauna,pentru care mi-am cheltuit toatãviaþa, dragostea mea pentruaceastã þarã acum mai conside-ratã ca oricând în lume.” Bietecuvinte care ne stârnesc astãzidezgust ºi milã.
„Campania” evocatã de Nichi-for Crainic este, bine înþeles, cam-pania lansatã de autoritãþile dinRomânia contra lui Vintilã Horiacu ocazia primirii premiului Gon-court. „Cînd m-am lãmurit desprece e vorba am spus imediat res-ponsabilului politic al epocii cãeu nu pot sã scriu ºi sã particip laaceastã infamie. I-am explicat cin-stit ºi ce însemneazã pentru unromân premiul ce þi s-a dat. M-aînþeles ºi campania a încetat.N-am avut nici un profit. Tu fu-seseºi forþat sã renunþi lapremiu.” Aºa a fost oare? Cumam putea verifica pe bazã dedocumente cã Nichifor Crainic l-aapãrat pe Vintilã Horia? ªi cineera acel „responsabil politic alepocii” cãruia i s-a adresatNichifor Crainic? Gheorghiu Dej?„Dela scandalul cu tine, înRomânia mentalitatea s-a schim-bat aproape fundamental.Aceasta mai ales datoritã ºefuluiStatului, care vede lucrurile multmai larg ºi mai realist, adicã mairomâneºte.” Ce schimbare de laGheorghiu Dej la Nicolae Ceau-ºescu!
Care este obiectul scrisorii luiNichifor Crainic? El îi cere lui Vin-tilã Horia sã adere la AsociaþiaRomânia „ai cãrei membri fonda-tori sînt un rezumat a tot ce areþara mai de valoare, de la savanþila artiºti, la ºefii cultelor religioa-se, la muncitori ºi þãrani. Scopulei este, pe cît se poate, împãca-rea unanimã cu toþi românii îm-prãºtiaþi în lume care sânt pesteun milion ºi jumãtate. Nu le cerenimeni sã fie comuniºti. Dar datfiind prestigiul de care azi Româ-nia se bucurã în lume, mai alesdatoritã politicii lui Ceauºescu ºirealizãrilor magnifice din þarã, secrede cã tot ce e român sau s-anãscut în România poate fi mân-dru de maternitatea ei.” El îi cere,de asemenea, sã colaboreze larevista asociaþiei „Tribuna Româ-
niei”, directorul revistei fiind „dis-tinsul eseist ºi marele dramaturgPaul Anghel”...
Vintilã Horia îi rãspunde ladata de 18 iunie 1972. Tonul esteplin de curtoazie faþã de cel carei-a fost, în tinereþe, maestru, darconþinutul scrisorii este biciuitor.
„Madrid, 18 VI 1972Iubite Domnule Profesor,Mi-au fãcut mare plãcere rân-
durile Dv., cu atât mai mult cu cât,timp de ani la rând, v’am urmãritcumplitul itinerariu prin închisori,iar în 1948 am scris ºi am publicat(într’o revistã italianã) o nuvelãinspiratã de ceea ce vi se întâm-plase, purtat totul la un numitorliterar ºi la o valoare de simbol,iar mai târziu am republicat aceltext într-un volum de nuvele apã-rut la Madrid în 1967. Volum pecare vi l-aº trimite, dacã aº fi si-gur cã ar ajunge la destinaþie.
Povestea e lungã. A Dv. ca ºia mea. ªi suferinþa la fel. A fi fostrupt de Þarã ºi de familie, con-damnat ºi calomniat, interzis ºiaruncat în exil, e tot atât de gravpentru un om ca ºi a face închi-soare. Vã rãspund mai pe largdecât altcuiva, pentru cã v’amsimþit în totdeauna drept mai ma-rele meu, maestrul, în sensul ve-chiu al cuvântului, drept cel caremi-a lãmurit în tinereþe anumitenedumeriri, a crezut în mine ºi m’aajutat, într-un fel, sã fiu ceea cesunt. Iatã dece vã adresez acesterânduri, care nu sunt o justifica-re – nu am sã mã justific faþã denimeni aici pe pãmânt, fiind ceeace se cheamã un om liber, con-ºtient de preþul infinit al proprieilui libertãþi – ci, dacã vreþi, o „scri-soare cãtre maestru”.
Iatã deci câteva din motivelecare mã împiedicã deocamdatã sãader la asociaþia de care-mi vor-biþi.
1) În 1946 am fost condamnatde un aºa zis tribunal al poporu-lui la muncã silnicã pe viaþãpentru pãcate pe care nu le-amcomis niciodatã, printre ele ace-lea de a fi fost legionar ºi... sena-tor. Nu ºtiu ca cineva vreodatãsã fi scuzat acea mârºãvie, sausã fi încercat a repara în vreun felrãul definitiv care mi s’a fãcutatunci.
2) Istoria cu Premiul Goncourt(la care eu am renunþat, însã nuel la mine, pãstrându-mi fãrã voetitlul de Prix Goncourt 1960), celmai însemnat premiu literarobþinut vreodatã de un Român ºirãsplãtit de reprezentanþii oficialiai României de atunci cu scanda-lul cel mai miºelesc ºi absurdmontat cândva împotriva unuiscriitor. E adevãrat, cum vã spu-nea Adameºteanu, cã acea cam-panie s’a soldat cu beneficii ma-teriale pentru mine, însã rana arãmas deschisã, ºi deschisã varãmâne, probabil pentru totdeau-na. Nimeni n’a dat, de atunci ºipânã azi, vreo dezminþire, nimenidin partea þãrii schimbate „aproa-pe fundamental”, cum îmi scrieþi,n’a încercat în doisprezece ani sãcorecteze acea inexplicabilã in-
nnnnn BASARAB NICOLESCU
se
rp
en
tin
es
erp
en
tin
es
erp
en
tin
es
erp
en
tin
es
erp
en
tin
es
erp
en
tin
es
erp
en
tin
es
erp
en
tin
es
erp
en
tin
es
erp
en
tin
es
erp
en
tin
es
erp
en
tin
es
erp
en
tin
es
erp
en
tin
es
erp
en
tin
es
erp
en
tin
es
erp
en
tin
e
19, , , , , serie nouã, anul XX, nr. 6-7 (224-225), 2017
justiþie. A doua deci în raporturi-le mele involuntare cu þara dupã-rãzboiului.
3) Îmi propuneþi nu numai sãader la asociaþia „România”, darºi sã colaborez la o revistã. În cecalitate? Ca scriitor interzis înRomânia? ªtiþi bine cã nu numaicãrþile mele nu au fost publicateîn româneºte, dar nici mãcar nu epermis importul ºi vânzarea cãr-þilor mele originale în librãriile delanoi. Ca ºi cum ar fi scrise de duº-manul cel mai periculos. Ce rostare deci apariþia numelui meu într-o revistã (care din cele douã edi-þii: cea pentru România sau ceapentru românii din strãinãtate?)ai cãrui cetitori nu ºtiu nimic de-spre mine? În realitate multã lumedin Þarã m’a cetit, malgré tout,sau ºtie de mine, ºi se mirã decenumele meu continuã a fi urgisit,azi, în situaþia aproape fundamen-tal schimbatã de care–mi scrieþi,ca ºi ieri; în 1972 ca ºi în 1960, ces-a schimbat deci? Prin prismacondiþiei mele de scriitor român,premiat (luna trecutã mi s-a acor-dat un nou premiu la Madrid, în1961 am avut altul la Milano), tra-dus, comentat, subiect de teze delicenþã ºi doctorat la universitã-þile din Statele Unite, Franþa, Spa-nia, Italia, etc., dar hulit ºi sur-ghiunit în propria lui Þarã, prinaceastã prismã, repet, eu nu vãdnicio schimbare. Schimbarea artrebui, deci, sã vinã dela mine, celfãrã vinã, dupã câte înþeleg. Nuvãd dece. Ar fi nelogic ºi cumspun spaniolii, „contraproducen-de” pentru ambele pãrþi.
Îmi vorbiþi de marele prestigiupe care azi îl are România pestehotare. Prestigiu politic, datorit,cum spuneþi, actualului ªef al Sta-tului. E un lucru de netãgãduit.(Într-o revistã de arhitecturã delaMadrid a apãrut zilele trecute unlung comentariu dedicat revistei„Futuro presente” (revistã înte-meiatã ºi condusã de mine aici ºila care colaboreazã numele ce lemai celebre din întreaga lume oc-cidentalã; în acel comentariu au-torul aduce un curios omagiuRomâniei reprezentatã, pentru el,de Brâncuºi, Enescu, Eugen Io-nescu, M. Eliade, Vintilã Horia ºiN. Ceauºescu; vedeþi cum ne ju-decã lumea: cultura e o mare sfe-rã, plinã cu multe nume, politicae un singur nume.) Însã culturaromâneascã actualã e o reuºitã,
o contribuþie la cultura occiden-talã prin Românii din exil. Þinuþimai departe în exil, ca niºte iluºtriciumaþi. Cele douã prestigii nu au,din pãcate, nimic de a face unulcu altul. La asociaþia de care-mivorbiþi nu va adera niciunul dinnumele care azi fac culturã româ-neascã în strãinãtate. ªi e trist cãe aºa, trist pentru toþi, cãci politi-cul fãrã culturã e ca o Lunã fãrãSoare, în timp ce cultura poatetrãi, tristã dar cu atât mai umanã,ºi dincolo de politic.
Atâta timp cât aceste lucruriesenþiale – toate cele spuse maisus – nu vor fi înþelese sau celpuþin intuite, nu va fi posibil unproces de complementaritate,cum se spune în fizicã, deci nicide normalã fuziune. Vom conti-nua a trãi mai departe pe meri-diane separate, politica cu presti-giul ei, cultura cu eternitãþile eiîntr-un talger al balanþei care, lafãcutul socotelilor, îi e întotdeau-na favorabil. Asociaþia de care-mi scrieþi va convinge pe câþivascribi neînsemnaþi de peste ho-tare, câþiva grãbiþi sã-ºi vadã nu-mele tipãrite oricum ºi oriunde,însã nu se va bucura de adeziu-nea celor care fac culturã româ-neascã în strãinãtate. Aº vrea sãmã înºel în prezicerea mea. Însãcazul lui Mircea Eliade e recentîn mintea tuturor. Ca ºi cazul meu.
În ceea ce priveºte sentimen-tele mele faþã de Þarã, ºtiþi binecã nu s-au schimbat. Ea este le-gãtura mea cu lumea, contactulprimordial, care niciodatã nupoate înceta de a fi ceea ce a fost.O esenþã pe de-asupra existen-þei, cum ar fi zis Heidegger. ªi cuatât mai mult tind spre esenþã, de-a-lungul existenþei mele de omcondamnat, ca Ovidiu ºi Dante,la un exil creator, cumplit dar cre-ator, cu atât mai mult, într-un felaproape esoteric, mã integrezÞãrii, ca într-o salvare ultimã.România are azi sute de reprezen-tanþi în strãinãtate ºi prestigiul eie mare, din punct de vedere poli-tic. E un fel de discretã speranþã,poate nejustificatã, ca orice tra-iectorie înscrisã în efemerul poli-tic. Însã când un strãin, aici sauoriunde, dã peste numele de Ro-mân, are imediat în minte numeleunui scriitor sau al unui artist:Brâncuºi sau cei câþiva citaþi maisus. Acum câþiva ani, într-o varã,am intrat într’o primãrie de þarã,
nu departe de Alicante, ca sã cero informaþie. Era cald ºi pustiu.Traversam sãli goale, chemam învan. În fund de tot, aplecat pesteo maºinã de scris, un funcþionar.
- Cine sunteþi? mã întreabãrãstit, vãdit deranjat din treabãsau din somn.
- Sunt Vintilã Horia.- El rumano? ªi sãri în sus de
la masa lui, serviabil dintr’odatãºi surâzãtor. Scene ca asta mi s-au întâmplat de nenumãrate ori,în multe locuri din Europa.
Exilul nostru, împotriva cruzi-mii lui ºi a tentativelor de distru-gere la care am fost supuºi, a avutconsolãrile lui, pe aceastã dimen-siune apoliticã din care e fãcutãfibra noastrã ºi care ne indicã ros-tul pe lume, cu o rigoare aproapeciberneticã.
Mi-ar fi fãcut plãcere sã vã re-vãd, sã revãd locurile pe care m-am nãscut ºi pe care le-am de-scris în romanele mele, însã credcã lucrul nu e posibil, nu va fiîndelung posibil, surghiunit cumsunt în trup ºi în cãrþi, în truppeste hotare, în cãrþi în propriamea matrice stilisticã.
Sunt sigur cã mã veþi fi înþeles.Îmi spuneþi cã mi-aþi luat apã-
rarea în 1960. ªi eu v-am apãrat lamulte congrese ºi reuniuni. Cãciaþi fost pentru mine omul care m’aînþeles în tinereþe ºi care m’a aju-tat sã mã definesc, dar ºi ilustra-rea cuvintelor cronicarului „îi bie-tul om sub vremi.” V-am imaginatviaþa prin codri, prin vale, prinînchisori, v-am visat de multe ori,v’am fost mereu aproape. Desti-nul ne-a pus pe acelaº drum, înacelaº timp de teribile încercãri.Aºa cum nu mi-am uitat Þara, pecare am apãrat-o totdeauna ºi dina cãrei problematicã majorã amfãcut propria mea problematicã,tot aºa nu mi-am uitat nici maes-trul. Dumnezeu sã vã rãsplãteas-cã pentru binele pe care mi l-aþifãcut, un bine socratic, care enaºtere prin spirit.
Cu sentimentele din totdeau-na, al Dv.
Vintilã Horia”
Refuzul lui Vintilã Horia de aaccepta propunerea de colabora-re formulatã de Nichifor Crainiceste categoric ºi el este fundat petrei argumente esenþiale, caremeritã sã fie îndelung meditate încondiþiile României de astãzi.
Primul argument este absenþaoricãrei scuze a Statului Românfaþã de condamnarea sa drept cri-minal de rãzboi: „În 1946 am fostcondamnat de un aºa zis tribunalal poporului la muncã silnicã peviaþã pentru pãcate pe care nule-am comis niciodatã, printre eleacelea de a fi fost legionar ºi...senator. Nu ºtiu ca cineva vreo-datã sã fi scuzat acea mârºãvie,sau sã fi încercat a repara în vre-un fel rãul definitiv care mi s’afãcut atunci.”
Dacã Nicolae Ceauºescu do-rea sã atragã intelectuali de talialui Vintilã Horia de ce nu dispusanularea sentinþei monstruoaseºi mincinoase din 1946, emisã subpresiunea ocupantului sovietic?Am în arhiva mea textul completal Hotãrârii nr. 11 din 21 februarie1946 a Completului II de Judeca-tã al Tribunalului Poporului Bu-cureºti (prezidat de Al. Voitino-vici, delegat procuror la Parche-tul Tribunalului Ilfov) în ceea ceîl priveºte pe Vintilã Horia, dincare se poate constata cã, dintrecei unsprezece membrii ai Com-pletului de judecatã, doi sunt ju-decãtori ai Poporului, unul estejudecãtor delegat, unul este gre-fier, unul este acuzator public siunul singur (Ion Pora) este ma-gistrat, cinci dintre «judecãtoriiasesori» fiind: Ispas Stoica (în-vãþãtor), Marin Teodorescu(muncitor CFR), Sulicã Main, (în-vãþãtor), Gheorghe Cristescu(comerciant), Vasile Ionescu (fostconsilier la Camera de Muncã).De fapt, Vintilã Horia a fost con-damnat pentru cã era antisovie-tic, fapt care nu ar fi trebuit sã îidisplacã lui Nicolae Ceauºescu.
Al doilea argument al lui Vin-tilã Horia este, ºi el, necruþãtor:„Istoria cu Premiul Goncourt (lacare eu am renunþat, însã nu el lamine, pãstrându-mi fãrã voe titlulde Prix Goncourt 1960), cel maiînsemnat premiu literar obþinutvreodatã de un Român ºi rãsplã-tit de reprezentanþii oficiali aiRomâniei de atunci cu scandalulcel mai miºelesc ºi absurd mon-tat cândva împotriva unui scrii-tor. [..] Nimeni n’a dat, de atunciºi pânã azi, vreo dezminþire, ni-meni din partea þãrii schimbate„aproape fundamental”, cum îmiscrieþi, n’a încercat în doispreze-ce ani sã corecteze acea inexpli-cabilã injustiþie.” Aluzia la com-plicitatea lui Nichifor Crainic esteevidentã: nici el n-a dat vreo dez-minþire.
În fine, al treilea argumenteste, ºi el, de o deplinã claritate:„Îmi propuneþi nu numai sã aderla asociaþia „România”, dar ºi sãcolaborez la o revistã. În ce cali-tate? Ca scriitor interzis în Româ-nia? [...] Schimbarea ar trebui,deci, sã vinã dela mine, cel fãrãvinã, dupã câte înþeleg. Nu vãddece.” Vintilã Horia scrie: „Aso-ciaþia de care-mi scrieþi va con-vinge pe câþiva scribi neînsem-naþi de peste hotare, câþiva grã-biþi sã-ºi vadã numele tipãrite ori-cum ºi oriunde, însã nu se vabucura de adeziunea celor carefac culturã româneascã în strãi-nãtate. Aº vrea sã mã înºel în pre-zicerea mea. Însã cazul lui Mir-cea Eliade e recent în mintea tu-turor. Ca ºi cazul meu.”
Vintilã Horia conclude: „Mi-arfi fãcut plãcere sã vã revãd, sãrevãd locurile pe care m-am nãs-cut ºi pe care le-am descris în ro-
manele mele, însã cred cã lucrulnu e posibil, nu va fi îndelungposibil, surghiunit cum sunt întrup ºi în cãrþi, în trup peste ho-tare, în cãrþi în propria mea matri-ce stilisticã. [...] Dumnezeu sã vãrãsplãteascã pentru binele pecare mi l-aþi fãcut, un bine socra-tic, care e naºtere prin spirit.”Cuvinte profetice: Nichifor Crai-nic moare dupã câteva luni (la 20august 1972), iar Vintilã Horia nuºi-a revãzut niciodatã þara.
Rolurile, aºa cum le vedem încele douã scrisori, s-au schimbat:Nichifor Crainic nu mai era, defapt, maestrul sãu. Sub presiuneasuferinþelor el s-a transformatîntr-un jalnic servitor al puteriicomuniste. Adevãratul maestrudevenise Vintilã Horia, în lecþiade demnitate pe care i-o dã luiNichifor Crainic.
Documentele analizate3 suntde mare însemnãtate pentru cul-tura românã contemporanã.
Este clar cã dacã Vintilã Horiaar fi fãcut cea mai micã concesieputerii comuniste, el ar fi fost as-tãzi Membru de Onoare al Acade-miei Române ºi ar fi adulat ca marescriitor de criticii literari din Ro-mânia. Dar el a preferat sã rãmâ-nã un om liber: „Iatã dece vã adre-sez aceste rânduri, care nu sunto justificare – nu am sã mã justi-fic faþã de nimeni aici pe pãmânt,fiind ceea ce se cheamã un omliber, conºtient de preþul infinital propriei lui libertãþi [...]”
Încheind aceastã scurtã ana-lizã, este imposibil sã nu obser-vãm cã, în mod straniu, istoria serepetã prin aplicarea mecanicã asentinþei din 1946: grotesca re-tragere a diplomei de Cetãþean deOnoare al oraºului Segarcea,schimbarea numelui liceului dinSegarcea, distrugerea statuii luiVintilã Horia din curtea liceuluidin Segarcea ºi schimbarea nu-melui strãzii „Vintilã Horia” dinMangalia.
Cum se poate ca, în Româniasecolului 21, þarã democraticã ºiaparþinând Comunitãþii Europe-ne, sã fie menþinutã aberanta sen-tinþã din 1946? Guvernul Româ-niei ar putea gãsi modalitatea deanulare a sentinþei.
Cum se poate cã nici Ministe-rul Culturii ºi nici Academia Ro-mânã nu au dezvãluit infernalulmecanism al scandalului Premiu-lui Goncourt, în vederea repuneriiportretului lui Vintilã Horia la se-diul Academiei Goncourt din Pa-ris, ceea ce ar fi, pentru prestigiulRomâniei, un aspect important?
Sper cã aceste douã aspectevor fi rezolvate în viitorul apro-piat.
* Convorbiri literare, Iaºi, nr. 7,iulie 2017.
1 «Glasul Patriei», fiþuicã de pro-pagandã comunistã adresatã exilului,a apãrut între decembrie 1955 ºi sep-tembrie 1972 (606 de numere) – a sevedea Florin Manolescu, Enciclope-dia exilului literar românesc 1945-1989 - Scriitori, reviste, instituþii, or-ganizaþii, editura „Compania“, 2010,ediþia a doua revizuitã ºi adãugitã, p.360-365.
2 Idem, p. 361.3 Florin Manolescu menþionea-
zã, în trecere, aceste douã scrisori(cu o eroare de transcriere: «matcã»în loc de «matrice»), dar nu indicãnici o sursã bibliograficã. A se vedeaFlorin Manolescu, Enciclopedia exi-lului literar românesc 1945-1989, op.cit., p. 389.
COMUNICAT DE PRESÃ
Trei importante donaþii au fost fãcute recent Muzeului ExiluluiRomânesc din Craiova: arhiva Leonid Mãmãligã (L. M. Arcade),arhiva Vintilã Horia ºi arhiva Paul Barbãneagrã.
Mulþumesc ºi pe aceastã cale Doamnelor Benedicte Mãmãligã,Cristina Horia ºi Rosie Barbãneagrã, care au acceptat cu mare ge-nerozitate sugestia mea de a face aceste donaþii.
Þin sã exprim, de asemenea, mulþumirile mele cãlduroase Dom-nului Lucian Dindiricã, directorul Bibliotecii Aman din Craiova ºiDomnului Cristian Isvoreanu pentru eficacitatea ºi eforturile fãcu-te în preluarea acestor arhive. Domnul Lucian Dindiricã a dat încão datã dovada marelui sãu talent de manager ºi a profundei viziunipe care o are asupra reîntregirii culturii române.
Fac un apel adresat tuturor persoanelor, asociaþiilor ºi ale orga-nismelor din toate þãrile lumii, aflate în posesia arhivelor privindExilul Românesc (1945-1989), pentru ca sã le doneze Muzeului Exi-lului Românesc din Craiova, luând legãturã cu mine sau cu Dom-nul Lucian Dindiricã pentru definirea modalitãþilor practice de pre-luare a arhivelor respective.
Fac, de asemenea, un apel adresat tuturor directorilor de biblio-teci din România pentru a ne informa dacã sunt în posesia unorarhive privind Exilul Românesc, în vederea stabilirii unei cartogra-fii a arhivelor Exilului Românesc pe teritoriul României.
Prof. Dr. Basarab NicolescuMembru de Onoare al Academiei RomânePreºedintele asociaþiei „Les Roumains de France”
Paris, 17 iunie 2017
se
rp
en
tin
es
erp
en
tin
es
erp
en
tin
es
erp
en
tin
es
erp
en
tin
es
erp
en
tin
es
erp
en
tin
es
erp
en
tin
es
erp
en
tin
es
erp
en
tin
es
erp
en
tin
es
erp
en
tin
es
erp
en
tin
es
erp
en
tin
es
erp
en
tin
es
erp
en
tin
es
erp
en
tin
e
Basarab Nicolescu la Biblioteca Judeþeanã „Alexandru ºi Aristia Aman”
20 , , , , , serie nouã, anul XX, nr. 6-7 (224-225), 2017
Nicolae Marinescu: Eºti unuldintre, încã, puþinii cercetãtoridedicaþi studierii exilului lite-rar românesc postbelic. Cuml-ai descoperit ºi ce te-a deter-minat sã te ataºezi de el?
Mihaela Albu: Pentru a rãs-punde la aceastã întrebare, ar tre-bui sã mã întorc în timp ºi sãpunctez câteva date esenþialedespre întâmplãrile vieþii mele.Dupã 1990, când, în sfârºit, noi,oamenii obiºnuiþi, puteam aspi-ra sã cãlãtorim ºi în alte þãri de-cât în cele permise – mã refer,desigur, la þãrile aflate în lagã-rul comunist (a se remarca ter-minologia folositã în limbajul delemn al acelor ani, conotaþiile decare, se pare, nu erau conºtienþicei ce o implementaserã!) – , aºa-dar, dupã 1990 am avut posibili-tatea sã particip la simpozioaneinternaþionale. Conferenþiar laUniversitatea din Craiova, amavut apoi, în 1998, curajul de amã înscrie la un concurs pe careîl organizase Ministerul Învãþã-mântului pentru a selecta un pro-fesor care sã meargã la New Yorksã redeschidã Catedra „NicolaeIorga” de la Universitatea Co-lumbia. Surprinzãtor ºi neaºtep-tat (pentru mine) – l-am câºtigat.Astfel, în septembrie 1999 amajuns la New York. Impresiiledespre Universitatea Columbia,despre experienþa de acolo le-amconsemnat în jurnalul meu ame-rican, jurnal care, în treacãt fiespus, a trezit mult interes citito-rilor, având deja douã ediþii.Titlul – o parafrazã: Et inAmerica…. M-am îndepãrtat deîntrebare deoarece am vrut sãfac o introducere prin care sã seînþeleagã cum am luat contact culumea româneascã de dincolo deOcean ºi astfel, în general, cu exi-lul ºi diaspora româneascã. Facdistincþia fireascã între cei doitermeni, eu cunoscând acolo ºicâþiva dintre românii care au ple-cat din þarã înainte de 1989 ºicare, la rândul lor, îi cunoscuse-rã pe unii dintre cei mai impor-tanþi intelectuali români din pri-mul nostru exil.
N.M.: Povesteºte puþin de-spre aceºtia…
M.A.: Aº putea povesti mult,dar voi da numai câteva exem-ple, din care vei avea, într-un fel,ºi rãspunsul la prima întrebare.Unul ar fi George Alexe, un teo-log care trãia la Detroit, prietendin tinereþe cu Bartolomeu Ana-nia, dar ºi în corespondenþã cuMircea Eliade, cu ªtefan Baciu,cu Nicu Caranica º.a. De la el amaflat amãnunte interesante de-spre scriitorii din exil, despreunele dintre scrierile lor, ca deexemplu eseul lui Caranica, Naº-terea tragediei sau despre poe-mul dramatic Mioriþa, scris deAnania. Îi amintesc tot aici peSanda Golopenþia ºi ConstantinEretescu, doi prieteni dragi, princare am întâlnit numele lui Bru-tus Coste, personalitate marcan-tã a diplomaþiei româneºti, pre-cum ºi a exilului nostru. Direct,din conversaþiile cu Sanda ºiConstantin Eretescu, ori din cãr-þile lor – Cartea plecãrii, se inti-tuleazã una dintre cele semnatede Sanda, Turnul de veghe. Jur-nal de exil ºi Cu ochii în zare,cele semnate de C. Eretescu –
Mihaela Albu – pentru un noucanon al culturii române
am aflat despre compatrioþi dinexil, ale cãror cãrþi le-au citit,despre care au scris, cu care aucolaborat de-a lungul timpului.Nume ca Brutus Coste, PaulMiron, Vasile Posteucã, AronCotruº, ªtefan Baciu, Arcade-Mãmãligã, Antonia Constanti-nescu, Gabriel Stãnescu, VintilãHoria º.a. ar trebui sã fie cunos-cute ºi în þarã. Ar trebui sã fimmai mulþi cei care le studiem acti-vitatea desfãºuratã dincolo demarginile þãrii ºi sã o facem cu-noscutã ºi celor dinãuntru, celorde astãzi, fiindcã exilul, aºa cumsintetiza un alt reprezentant alsãu, scriitorul ºi editorul Ion Du-mitru (nãscut pe meleaguri arge-ºene ºi trãitor stabilit în Germania,unde a fondat o prestigioasãrevistã, Apoziþia), exilul, spuneael, este în miniaturã, o Româniedincolo de fruntarii.
N.M.: Este vorba de acel ar-hipelag România, cum îl nu-meam eu într-un editorial dinMozaicul…
M.A.: Exact aºa sau cum spu-nea Vintilã Horia despre sine ºidespre alþi compatrioþi nevoiþi sãtrãiascã departe de þarã: „Noiducem cu noi, ca niºte melciculturali, casa noastrã origina-rã, oriunde ne aflam rãspândiþipe suprafaþa pãmântului.”
N.M.: Fiindcã veni vorba de-spre Vintilã Horia, ºtiind ºi cãai publicat deja cãrþi despreeseistica sa, articole în Româ-nia literarã ºi în alte reviste, cãai participat la colocvii dedi-cate operei sale, e momentul sãte întreb cum l-ai descoperit?
M.A.: ªi pentru rãspunsul laaceastã întrebare ar trebui sã mãîntorc în timp. Citisem deja Dum-nezeu s-a nãscut în exil, primatraducere (nu dintre cele mai
bune, din pãcate), volumul depoezii Viitor petrecut ºi romanulMai sus de miazãnoapte, când,în vara anului 2002, am întâlnit-ope fosta mea colegã de faculta-te, Marilena Rotaru, cea careavusese privilegiul sã ia primul(ºi singurul la noi) interviu tele-vizat lui Vintilã Horia. Mi-a datcartea Întoarcerea lui VintilãHoria, cãreia i-am publicat o pre-zentare. De aici încolo… dragos-tea ºi admiraþia faþã de marelescriitor ºi gânditor, cunoscut ºiapreciat în lume, singurul româncâºtigãtor al premiului Goncourt,dupã cum ºtim, au crescut ºi s-auconsolidat pe mãsurã ce îi citeamopera. Acum, în þarã, a început sãfie cunoscut îndeosebi graþie aca-demicianului Basarab Nicolescu,lui Cristian Bãdiliþã, MarileneiRotaru, Georgetei Orian, lui DanAnghelescu (cu care am colabo-rat în redactarea volumelor despreeseistica lui V. Horia), lui CornelUngureanu, Gh. Glodeanu º.a.
N.M.: ªtiu cã ai publicat maimulte cãrþi dedicate exilului, în-cepând cu Citind la New Yorkscriitori români, despre poeþi ºiprozatori care locuiesc acum înSUA, dar mai ales cãrþi desprepresa literarã din exil, apoi mo-nografia primei reviste a exilu-lui, Luceafãrul, ori cea dedica-tã unui scriitor ºi mai puþin cu-noscut la noi, Mircea Popescu,de la Roma, redactorul ºef alRevistei Scriitorilor Români,mâna dreaptã a monsenioruluiBârlea în conducerea Societã-þii Academice Române, admiratde Eliade, „un scriitor, un jur-nalist, o conºtiinþã”, cum îl nu-mea Ierunca.
Care ar fi finalitatea acestorcercetãri privind exilul româ-nesc?
M.A.: Exilul/ desþãrarea au în-semnat pentru intelectualii ro-mâni – siliþi de împrejurãri istori-co-politice sã ia calea pribegiei –anormalitatea, prelungitã, dinnefericire, pe durata aproape aunei vieþi pentru unii dintre ei.Esenþa acestei dezrãdãcinãri ºi atragediei resimþite la cele mai înal-te cote o gãsim exprimatã în cãrþicare trebuie cunoscute. „Fieca-re plecare ºi-a avut bogãþia eide întâmplãri”, scria SandaGolopenþia, autoarea vorbindmai ales despre acea dureroasãplecare pe drumul exilului. Cãcio temã predilectã a autorilor ex-patriaþi este tocmai exilul, avata-rurile unei vieþi obligate de istoriesã ia totul de la capãt, sã se adap-teze altei culturi, altei limbi, iarraportarea la dubla experienþã pecare au trãit-o dã individualitateliteraturii române scrise de aceºtiautori. Literatura lor este, într-unfel, una aparte faþã de ceea ces-a scris în þarã – permanent cuun substrat aluziv, permanentavând în atenþie lupta cu cenzu-ra. Or scriitorii români care auplecat înainte de 1989 au cãutatmai cu deosebire libertatea, li-bertatea cuvântului. Au scris,au comunicat în libertate, fãrãconstrângeri, au editat ziare ºireviste, au publicat volume depoezii, romane, studii ºi eseuri (înlimba românã, dar ºi în limbi decirculaþie internaþionalã), au con-ferenþiat în cele mai diferite punc-te de pe glob, o bunã parte din-tre ei fiind apreciaþi ºi rãsplãtiþicu premii ori cu catedre univer-sitare, inseraþi în istoriile litera-turii din alte þãri. Ar fi multe exem-ple aici, dar îi voi numi, pe lângãEliade, Cioran, Ionesco, VintilãHoria, pe Alexandru Ciorãnescu,pe Horia Stamatu, pe Constan-
tin Amãriuþei, pe ªtefan Baciu º.a.Care ar fi astfel finalitatea cer-
cetãrilor mele (ca ºi ale altora pre-ocupaþi de literatura ºi publicis-tica exilului românesc)? Tocmainevoia de a face cunoscutã (saumai cunoscutã) ºi la noi activi-tatea prodigioasã a acestor marinecunoscuþi ai culturii române.De fapt, rezultatul final ar fi (sauar trebui sã fie) schimbarea ca-nonului. Trãim încã o perioadãde mnemofobie, nu cunoaºtemsau uitãm cu uºurinþã cã o pe-rioadã de câteva decenii nu amavut voie sã ºtim ce se petreceacu intelectualii români din exil.Monica Lovinescu scria la unmoment datã cã „… aceastã lip-sã voitã de memorie este cel maigrav simptom al nevindecãriinoastre”. ªi tot ea ne îndemna„Sã nu uitãm, sã nu uitãm îm-preunã!” Iatã aºadar, pe scurt,ce urmãresc cu studiile mele de-spre exil – sã ºterg uitarea ºi…sã-i aduc acasã pe aceºti mari(încã) necunoscuþi ai culturiiromâne. Fiecare dintre noi, ceicare scriem despre ei sau le edi-tãm cãrþile, pune o piatrã în mo-zaicul literaturii noastre.
N.M.: ªtiu de asemenea cã,alãturi de Dan Anghelescu, edi-tezi o revistã cu un nume suges-tiv, Carmina Balcanica. Ce repre-zintã ea, cu ce se deosebeºte dealte reviste literare?
M.A.: Într-adevãr, de opt anieditãm aceastã revistã unicat (ºinu o spunem numai noi, ci maimulþi oameni de culturã strãini).Ea are un conþinut care reflectãcultura spaþiului sud-est euro-pean, este editatã în limba ma-ternã a autorilor, dublat fiecarearticol ori poem de traducerea înlimba englezã. Am publicat pânãîn prezent 17 numere, fiecare de200 de pagini, am dedicat fiecareediþie unor þãri din spaþiul sud-est european, dar ºi culturii mi-noritãþilor din þara noastrã, iarnumãrul 17 a avut ca temã Mo-narhia ºi cultura în Balcani.Avem colaboratori din þãrile bal-canice ºi pânã în SUA, scriitori,profesori, academicieni, revistafiind prezentatã în universitãþi ºila simpozioane din Ankara,Atena, Belgrad, Nicosia, Nis,Novi Sad, Lodz, Porto etc.
N.M.: Revista cuprinde ºipoezia unor autori din diferiteþãri. ªtiu cã ºi tu ai publicat aicinu numai studii, ci ºi poeme. Aisemnat ºi câteva volume de po-ezii. Chiar la editura Aius vaapãrea curând volumul Timpuldin ceasuri. ªi de aceea te în-treb acum: Ce loc îi rezervi po-eziei în activitatea ta literarã?
M. A.: Uneori simþi nevoia sãte exprimi pe tine însuþi, dincolode analiza operei celorlalþi.Poezia vine din lãuntrul meu,gânduri, idei, trãiri se cer uneoriexprimate în cuvinte… ºi atuncile aºtern pe bucãþele de hârtieoriunde m-aº afla. „E zadarnic sãîntârzii asupra cuvintelor dacãdescoperi ce ºtie toatã lumea”,scria undeva C. Noica. Întârzie-rile mele mã descoperã pe mine.Prin poezie, aºadar, mã descopãrmai întâi pe mine. Dar ceea cespun… poate fi uneori ºi drumpentru alþii. În timp, am avut citi-tori care mi-au confirmat aceas-ta. De aceea, eu scriu poeziepentru mine ºi pentru ei.
A consemnatNicolae Marinescu
inte
rviu
inte
rviu
inte
rviu
inte
rviu
inte
rviu
inte
rviu
inte
rviu
inte
rviu
inte
rviu
inte
rviu
inte
rviu
inte
rviu
inte
rviu
inte
rviu
inte
rviu
inte
rviu
inte
rv
iu
21, , , , , serie nouã, anul XX, nr. 6-7 (224-225), 2017
Care este originea po-veºtilor? Cine a fostprimul povestitor? De
ce basmele unor popoare de pecontinente diferite sunt atât deasemãnãtoare? Pe la sfârºitulsecolului al XIX-lea, folcloriºtiieuropeni încercau sã dezlegeacest mister al apariþiei ºi trãsã-turilor similare ale poveºtilor.Cele douã teorii importante cares-au configurat la finalul acestuimonumental efort au fost teoriadifuzionistã – susþinând cã po-veºtile asemãnãtoare sunt urma-rea rãspândirii unui anumit pro-totip narativ reconstituibil – ºipoligeneza, închegatã în cercu-rile antropologilor evoluþioniºti,care au indicat posibilitatea al-cãtuirii independente a nuclee-lor narative sub efectul unorcondiþii socio-culturale similare.
Reprezentând apanajul fol-cloriºtilor, teoriile originii basme-lor nu au pus sub semnul între-bãrii cãile de transmitere a aces-tor naraþiuni. Diseminarea prinviu grai, în sânul poporului – cre-atorul indubitabil al poveºtilor,a fost consideratã neîndoielni-cã. Un singur sceptic al acesteireguli a transmiterii orale, folclo-ristul Albert Wesselski a avutcurajul în anii ’30 ai secolului tre-cut sã propunã o ipotezã opusã,convins fiind cã elementele co-mune ale basmelor europenesunt datorate circulaþiei lor prinreþele livreºti. În singularitatea ºistranietatea ei, propunerea luiWesselski nu a afectat epicen-trul cercetãrii basmelor de cãtreconsacratele ºcoli nord-europe-ne sau germane.
Abia în ultimele decenii, pro-punerea uitatului specialist aus-triac a ajuns sã beneficieze de oconsistentã elaborare teoreticã.În 2006, Ruth Bottigheimer, cer-cetãtoare cu studii de germanis-ticã ºi folcloristicã la Universita-tea Stony Brook din New York,publicã în cea mai importantãrevistã europeanã dedicatã stu-diului naraþiunilor populare –,„Fabula”, un articol menit sã re-voluþioneze tradiþia cercetãriibasmelor ºi sã confirme în prin-cipiu intuiþia lui Wesselski1.
Creionând „o nouã istorie a
de unde ne vin poveºtile? o nouã teoriepoveºtilor”2, Bottigheimer con-trazice credinþa înrãdãcinatã acercetãtorilor ºi a publicului largîn statutul indeterminat al nara-þiunilor populare, etern suspen-date între starea latentã a memo-riei colective ºi actualizarea prinfenomenul proteic al povestitu-lui. Istoria pragmaticã ºi docu-mentabilã a poveºtilor propusãde autoarea americanã a fostconsistent influenþatã de tipãri-rea ºi circulaþia lor în cultura demasã începând de la jumãtateasecolului al XVI-lea, dar ºi degeniul literar al unor personaje-cheie care au dat viaþã compozi-þiilor narative devenite eºalon îninventarul basmelor europeneaºa cum îl cunoaºtem noi astãzi.
Din perspectiva cercetãtoa-rei, tiparul basmului europeanmodern nu s-a nãscut din trava-liul conjugat al ºirului neîntreruptde autori ºi colportori anonimi,ci a fost alcãtuit, sub imboldulunui anumit tip de public, de unpovestitor iscusit din Veneþiarenascentistã. Codul narativ in-ventat de acest Giovanni Fran-cesco Straparola, autor al uneiculegeri de basme dintre care celmai celebru a devenit Motanulîncãlþat, a beneficiat succesivde creativitatea altor mari autoride colecþii narative, Ruth Botti-gheimer oprindu-se cu deosebi-re la aportul lui GiambattistaBasile ºi Charles Perrault. Desi-gur, autoarea nu poate nega fap-tul cã aceºtia s-au inspirat din ma-rea tradiþie a povestirilor antice,fiind fãrã îndoialã familiari cuoperele lui Ovidius ºi Apuleius.
Volumul de faþã este parte in-tegrantã a respectivului proiectde soluþionare a geneticii basmu-lui european ºi este dedicat decercetãtoare unui ingredient esen-þial al acestei propedeutici, ºi anu-me desfãºurãrilor magice ale tra-mei narative3. La o primã vedere,am crede cã a demonstra existen-þa magiei în naraþiunile popularereprezintã o strãdanie nejustifica-tã cu rezultate de natura eviden-þei, dar unghiul din care autoareapriveºte acest element nelipsitdin repertoriul narativ populareste unul inovator. Cu toate cãsubstanþiale analize de text înca-
drate în acest volum sistematizea-zã fiinþe, obiecte ºi acþiuni mira-culoase care populeazã lumeabasmului, scopul central urmãritde profesoara new-yorkezã estealtul, iar cititorii care deschid acestvolum cu aºteptarea unei tratãriconºtiincioase a acestui ansam-blu de prezenþe magice vor fi dez-amãgiþi.
Ruth Bottigheimer ºi-a pro-pus, în schimb, sã evidenþiezerostul magicului din basm aºacum este perceput prin ochii per-sonajelor sale, adicã din interio-rul lumii fantastice (numit aici„magicul perceput”), ºi nu ca oadãugire raþionalã din afarã. Ex-plicaþia propusã de autoare esteuna de naturã funcþionalistã.Protagoniºtii basmului recurg lamagie din aceleaºi raþiuni vãditutilitariste avute în vedere ºi desubiecþii anchetelor etnograficeprivitoare la magie, efectuate prinsatele româneºti în ultimul secol,ºi pe care am putea sã le sinteti-zãm într-o formulã conotatã in-tenþionat ecleziastic: fericireapãmânteascã. Contrariul acestuiconcept, fericirea cereascã,provine dintr-o paradigmã cul-turalã generatã de viziunea reli-gioasã a existenþei, în spiritulvechii opoziþii antropologicemagie versus religie.
Respectiva tranziþie din cadrulontologiei intratextuale a coincisla un nivel cultural mai generalcu secularizarea strãvechii viziunimagico-rituale ºi cu revoluþia an-tropocentricã. Din perspectivaconflictului religiei cu magia,aceastã schimbare a presupustrecerea capacitãþii de a acþionamiraculos de sub patronajul pla-nului divin (politeist ori mono-teist) în puterea fiinþelor umane.În cheie evoluþionistã, Ruth Bot-tigheimer este de pãrere cã magi-cul este un indicator fidel al aces-tei uriaºe transformãri care în fi-nal a eliberat omul de sub inci-denþa sacrului îmblânzit de mari-le religii tradiþionale.
Pentru a schiþa acest lung tra-seu, autoarea porneºte, în primulcapitol analitic al cãrþii, de la celemai vechi atestãri ale naraþiuni-lor cu ingrediente fantastice –cele egiptene ºi greco-latine, ca-
racterizate printr-o netã separa-re între lumea fiinþelor suprana-turale ºi cea a oamenilor. Incur-siunea bruscã a miraculosului înderularea unor povestiri mitolo-gice, ca urmare a acþiunilor aces-tor personaje supramundane, nuface decât sã confirme validita-tea acestei graniþe.
Urmãtoarele trei capitole con-firmã aceastã ipostazã dominan-tã a magicului narativ, abordatãde aceastã datã diacronic, dinunghiul a trei mari culturi reli-gioase: ebraicã, creºtinã ºi mu-sulmanã. În ciuda diferenþelordoctrinare, magicul din povesti-rile moralizatoare ale celor treireligii relevã aceeaºi realitate în-temeiatã teologic a supranatura-lului: Dumnezeu este singuruldeþinãtor al forþei magicului, prinexcelenþã beneficã, orientatã sãrãsplãteascã respectarea stan-dardelor etice fixate doctrinar.Orice altã desfãºurare miraculoa-sã stã în puterea diavolului ºi aadjuvanþilor sãi malefici.
Eºafodajul teoretic construitde Bottigheimer în lucrãrile salede pânã acum pe aceastã temãse consolideazã în a doua partea cãrþii, cu referire la implicaþiilemagice ale basmului. Un spaþiuconsistent este oferit de autoareexplicãrii schimbãrii esenþiale dinistoria socio-culturalã a poveºti-lor survenite în perioada Renaº-terii, în dezvoltatele centre urba-ne din nordul Italiei. Câteva ele-mente specifice acestui mediu augenerat contextul propice alcãtui-rii de cãtre veneþianul Straparolaa unui corpus de poveºti adap-tate gustului publicului local.
Cel mai important pare a fi fostimperativul resimþit de povesti-torul Motanului încãlþat de aintroduce în basmele sale speci-ficul socio-cultural al cititorilorsãi, care aparþineau fie clasei aris-tocratice, fie celei de jos, ºi carese lãsau frecvent cuceriþi, la cur-þile regale sau în pieþele centra-le, de magia narativã. Cele douãcategorii sociale împrumutã trã-sãturi protagoniºtilor poveºtiloreuropene, în jurul lor închegân-du-se cele douã mari tipuri nara-tive ale basmului fantastic: resto-ration tales (poveºtile de redre-sare a statutului personajuluicentral de viþã nobilã aflat în si-tuaþia de a-ºi pierde privilegiileîn urma unei întâmplãri neferici-te ºi neaºteptate) ºi rise tales(povestea ridicãrii la un statutsuperior a unui personaj centraldin clasa de jos, genul Bildun-gsroman). Ruth Bottigheimerconsiderã cã noua paradigmã amagiei, desprinsã de sub auspi-ciile sacrului creºtin, imprimã onouã orientare a fantasticului,prin excelenþã umanistã, consa-cratã declanºãrii unui curs favo-rabil pentru destinul individual.
În concluzie, atracþia irezisti-bilã a basmului stã, într-o lecturãpsihologizantã, în speranþa ascul-tãtorului de a-i fi înfãþiºat un finalfericit, pentru ca viaþa sã imite apoiliteratura. Absenþa din deznodã-mânt a finalului fericit semnalizea-zã ieºirea din canonul înfiinþat înRenaºterea italianã ºi consacratîn epoca modernã a poveºtilor ti-pãrite, crede autoarea volumuluide faþã. Ea are o explicaþie ºi pen-
nnnnn IOANA REPCIUC
tru apariþia basmelor fantasticerespectând un tipar al încheieriidezolant pentru destinul uman.Este vorba despre tipul poveºti-lor despre tãrâmul zânelor, in-ventat, spune Bottigheimer, deMarie-Catherine d’Aulnoy, au-toarea unor distopii narative binegustate în saloanele pariziene dela finalul secolului al XVII-lea, ºia cãror intrigã e facil de identifi-cat de cititorul român al basmelorlui Ispirescu în Tinereþe fãrã bã-trâneþe ºi viaþã fãrã de moarte.
Acest final pesimist al exis-tenþei muritorilor care au pãºit înrealitatea paralelã a fiinþelor nu-menale nu putea stimula însãprea mult atenþia cititorilor ºi as-cultãtorilor interesaþi cu priori-tate sã trãiascã „pânã la adâncibãtrâneþi”. Îndelungatul succesla public nu putea aparþine de-cât al unui ºablon fericit. Logicape care se întemeiazã convinge-rile lui Ruth Bottigheimer estefãrã cusur, dar rãmânem totuºisã ne întrebãm despre acea par-te ascunsã a povestitului, nedo-cumentatã de tipar ºi necuprin-sã în cele mai pertinente analize.Fãrã îndoialã, noi teorii despreoriginea basmului vor continuasã aparã.
1 Ruth B. Bottigheimer, Fairy-Tale Origins, Fairy-Tale Dissemi-nation, and Folk Narative Theory,în „Fabula”, 4, 2006, Heft 3/4, p.211-221.
2 Ruth B. Bottigheimer, FairyTales. A New History, Albany, StateUniversity of New York Press,2009.
3 Ruth B. Bottigheimer, MagicTales and Fairy Tale Magic. FromAncient Egypt to the Italian Renais-sance, London, Palgrave Macmillan,2014.
Cozo - hARTA. Teritorii portabile
av
an
ga
rd
ea
va
ng
ard
ea
va
ng
ard
ea
va
ng
ard
ea
va
ng
ard
ea
va
ng
ard
ea
va
ng
ard
ea
va
ng
ard
ea
va
ng
ard
ea
va
ng
ard
ea
va
ng
ard
ea
va
ng
ard
ea
va
ng
ard
ea
va
ng
ard
ea
va
ng
ard
ea
va
ng
ard
ea
nth
ro
po
s
22 , , , , , serie nouã, anul XX, nr. 6-7 (224-225), 2017
Concursul Naþional de Poezie„Constantin Nisipeanu”,
ediþia a III-a
Concursul Naþional de Poezie „Constantin Nisipeanu”este organizat de Editura Aius ºi se adreseazã celorcare nu au publicat pânã acum un volum de versuri.
Manuscrisele vor fi trimise pe adresa Editurii Aius în trei exem-plare semnate cu un motto. Fiecare manuscris va fi însoþit de unplic închis ce va purta acelaºi motto, iar în plic se vor gãsi nume-le ºi prenumele concurentului, data de naºtere, adresa, numãrulde telefon, activitatea literarã ºi premiile obþinute la alte concur-suri literare.
Manuscrisele vor fi trimise, pânã la data de 1 decembrie 2017,pe adresa: Editura Aius, str. Paºcani nr. 9, Craiova, Judeþul Dolj,200151. Rezultatul concursului se va afiºa pe data de 15 ianuarie2018 pe siteul editurii: www.aius.ro
Din juriul Concursului Naþional de Poezie „Constantin Nisi-peanu” fac parte Nicolae Marinescu – directorul Editurii Aius,Petriºor Militaru – redactor-ºef al revistei „Mozaicul” ºi MariaDinu – câºtigãtoarea celei de-a doua ediþii a acestui concurs.
un
ive
rs
ali
au
niv
ers
ali
au
niv
ers
ali
au
niv
ers
ali
au
niv
ers
ali
au
niv
ers
ali
au
niv
ers
ali
au
niv
ers
ali
au
niv
ers
ali
au
niv
ers
ali
au
niv
ers
ali
au
niv
ers
ali
au
niv
ers
ali
au
niv
ers
ali
au
niv
ers
ali
au
niv
ers
ali
au
niv
ers
ali
a
Comparând începutuloriginalului, prima ca-racteristicã desprinsã
din paºii de mai sus e diferenþadintre tãlmãcirea lui Albisani faþãde celelalte, tãlmãcire ce preferã,în relaþia cu originalul, un „Ci fu”corect gramatical faþã de un „C’e-ra”, motivabil, poate, în întãrireaideii cã acþiunea s-a încheiat întrecutul faptului despre care vor-beºte poetul. ªi totuºi, alegereacea mai folositã de traducãtoripare cea mai convingãtoare, fi-indcã micul poem al lui Eminescuare un ton de basm ºi, în textul desosire sau de destinaþie, chiar ale-gerea cea mai folositã e aceea carese pliazã pe tonul originalului; celpuþin din punct de vedere nara-tologic, dacã nu gramatical. Por-nind de la cel de-al doilea emistihal primului vers, în afarã de varia-þia singular/plural a cuvântuluipoveste/ fiaba ºi celelalte, existãdouã poziþii indicative: prima –cea a Rosei Del Conte, care pre-ferã sã creeze o distanþã faþã detextul anterior – „C’era una vol-ta… così la fiaba…” – urmând oformulã oralã, iar pe de altã parte– alegerea, altminteri discutabi-lã, a lui Geo Vasile, care inversea-zã ordinea primelor douã versuri.Greutatea echivalãrii, la cel de-aldoilea traducãtor, începe chiar cucel de-al doilea vers ºi, de aceea,ni se pare motivatã variaþia luiVasile, care, pentru a înlãtura pro-blema, dã o structurã diferitã ita-lianei faþã de românã. De fapt, aldoilea vers conþine patru tradu-ceri cu totul diferite între ele. Or-tiz preferã sã pãstreze anafora,evitând sã-l traducã pe „ca nicio-datã”, Cugno pãstreazã figuraretoricã alãturi de începutul „C’e-ra”, în schimb Sauro Albisani îlrepetã pe „Ci fu”. Dupã opinianoastrã, începutul cu tentã debasm nu implicã obligatoriu ana-fora, dar s-ar putea opta pentrupoliptoton, aºa cum procedeazãRosa Del Conte. Iar alegerea tra-ducãtoarei poate fi justificatã deproblematicul „ca niciodatã”, de-oarece implicã o încheiere a acþi-unii la timpul trecut, în italianãpreferându-se perfectul compus
nnnnn GIUSEPPE MANITTA
consideraþii preliminare asupra traduceriloritaliene ale poemului Luceafãrul (II)
ori perfectul simplu. S-ar puteaemite ipoteza cã varianta „C’erauna volta come nelle fiabe/ ci fucome mai più…” ar fi fost maiproductivã, evitându-se, astfel,redundanþa verbalã („C’e stata”– „come mai ci fu”). În schimb,Marco Cugno oferã o redare co-rectã din punct de vedere filolo-gic, dar cacofonicã („c’era e mais’era dato”). Mai apropiatã devarianta noastrã e redarea luiSauro Albisani, care alege aceafinalizare la trecut ºi, prin atrage-re, o extinde ºi la primul vers, lã-sând însã deoparte redarea na-ratologic-epicã, aspect ce con-stituie, de fapt, punctul esenþialal începutului însuºi. Trecând laal cel de-al doilea distih, alege-rea lui Vasile ºi Cugno de a pro-pune, în traducere, poziþionareaversului al patrulea înaintea ce-lui de-al treilea („una fanciullaoltremodo vaga,/ di regale casa-to” – Cugno, „una fanciulla sen-za pari,/ di gran ceppo regale” –Vasile) inverseazã structura ver-siunii româneºti, dar oferã o re-dare mai apropiatã de începutulnarativ. În plus, putem asimilasintagma „Din rude mari împãrã-teºti”, adicã determinarea filiaþieifetei, „discendente da stirpe re-gale” – în cheie italianã. Poeticãe, însã, alegerea lui Cugno, care-o defineºte drept vaga/ neclarã,iluzorie, intrând pe tãrâmul unilexic leopardian ºi distanþân-du-se de „troppo bella” (preafrumoasã) ori „bellissima” (ne-maipomenit de frumoasã) dintextul transpus literar de Ortiz. Denotat, încã de la început, cã aºa-zisele traduceri mai îndrãzneþesunt acelea care propun recon-siderãri din punct de vedere almetricii ºi al rimei ºi care, pe de oparte, se apropie de original, pede alta însã constituie un elementde constrângere în limba de so-sire (italiana – n. tr.): „Ed era fi-glia unica/ e bella fra le belle/com’è la Vergine tra i santi,/ laluna tra le stelle.” (Ramiro Ortiz);„Aveano i suoi, solo quell’una,/d’ogni grazia raggiante,/ come frai Santi la Vergin raggia,/ la lunain mezzo agli astri.” (Rosa Del
Conte); „Unica figlia ai suoi, rag-giano incanti/ le sue fattezze bel-le,/ come raggia la Vergine tra isanti,/ la luna tra le stelle.” (Mar-co Cugno); „Unica in mezzo aisuoi parenti,/ bella come nessu-na,/ come la vergine fra i santi,/fra le stelle la luna.” (Sauro Albi-sani); „Ed era unica ai parenti,/stupenda fra le belle,/ com’è lavergine fra i santi,/ la luna fra lestelle.”
(Geo Vasile); „ªi era una lapãrinþi/ ªi mândrã-n toate cele,/Cum e Fecioara între sfinþi/ ªiluna între stele.”
A se observa cã anafora pri-melor douã versuri e pãstratãdoar de Ortiz. Prin urmare, ceilalþitraducãtori vor trãda structuraretoricã în ciuda faptului cã reda-rea în italianã e posibilã. Nu mi separe, în schimb, indicatã, la Vasi-le, alegerea echivalentului „pa-renti” („rude” – n. tr.) pentru „pã-rinþi” (în pofida marii asemãnãrifonetice cu vocabula româneas-cã), din cauza variaþiei semanticedintre textul de plecare ºi cel desosire; este exactã însã recepta-rea la Cugno ºi Ortiz, care mergspre semnificat fãrã sã aibã învedere calcul lingvistic. Cugnomerge chiar mai departe (proba-bil, din raþiuni de metricã), ampli-ficând cel de-al doilea vers ºi ru-pându-l în douã. Redare corectã,dar care, totuºi, face sã se piardãanafora din povestirea cu tentãoralã a lui Eminescu. Etimonulraggiante/ radios, strãlucitor,utilizat de Cugno, pe de altã par-te, ar putea fi influenþat de ace-eaºi traducere a lui Del Conte,care preferã o soluþie în acelaºitimp metaforicã ºi arhaicã. S-arputea lansa ipoteza cã ar fi existatcalea traducerii acestui distih prin„Ed era figlia unica/ ed era la piùbella di tutte”, pãstrând þesãturametaforicã, dar, în acelaºi timp, re-ducând dezacordul arhaic ºi me-taforic extratextual. Dupã pãrereanoastrã, raportul dintre primeledouã versuri se bazeazã pe uni-citatea lui „bella”/ „mândrã”, înspecial pe datul interior al nucleu-lui (figlia unica/ una la pãrinþi) ºipe datul exterior acestuia (la piùbella di tutte/ mândrã-n toatecele). Din acest motiv, anaforaacþioneazã ca o legãturã ºi ar tre-bui pãstratã.
Redarea celui de-al doileadistih al catrenului nu pare sã lecreeze probleme traducãtorilor, ºitotuºi, în fiecare dintre ele lipseº-te acea simetrie ce s-ar putea redacu uºurinþã: „come la Vergine frai santi/ e la luna fra le stelle”.
Cu aceasta, cred cã e impor-tantã menþinerea iterativã, ºi înlimba italianã, a structurii varian-tei româneºti bazate pe „ªi”. Re-petiþia ºi acumularea sunt totalmodificate la nivel de cuvânt (nude gândire), cu excepþia varian-tei lui Ortiz, care le asimileazãcomplet, lipsind, totuºi, „coada”iterativã (ultimul „ºi” - n. tr.).
IIISã trecem, în sfârºit, la catre-
nul în care apare celãlalt perso-naj al poemului, Luceafãrul: „Dal-l’ombra delle volte aurate/ muo-ve ella il passo/ verso la finestra,
dove in un anglo/ l’Astro aspet-ta.” (Ramiro Ortiz); „Dall’ombradelle superbe volte/ ella i suoipassi muove/ alla finestra, pressoil cantuccio/ dove Iperioneaspetta.” (Rosa Del Conte);„Dall’ombra delle maestose arca-te/ il passo lei affretta/ a quelcantuccio presso la vetrata,/dove Espero aspetta.” (MarcoCugno); „Dall’ombra dei vastisoffitti/ S’allontana, si sporge/ Auna bifora: nei suoi tragitti/Lucifero la scorge.” (Sauro Albi-sani); „Dall’ombra delle voltealtere/ lei suo passo svolge/ allafinestra, appartata,/ sta Esperoaspettando.” (Geo Vasile); „Dinumbra falnicelor bolþi/ Ea pasul ºi-lîndreaptã/ Lângã fereastrã, unde-n colþ/ Luceafãrul aºteaptã.”
În afara lui Albisani ºi Cugno,care preferã, pentru traducerea luibolþi, echivalentul soffitti/ pla-foane, respectiv arcate/arcade(frumoasã sinecdocã a luiCugno), determinarea literalã a lui„volte/ bolþi” e cea care-i punede acord pe majoritatea traducã-torilor. Al doilea vers, în schimb,pãstreazã, la toþi, forma literalã dinromânã, cu excepþia lui Albisani,care, unei structuri marcatpronominale (Ella-Lei/ Ea), îi pre-ferã verbul dublu („S’allontana,si sporge”/ „Se-ndepãrteazã, se-apleacã” – n. tr.), care subliniazãorientarea fetei spre fereastrã.Aceastã ultimã lemã e, probabil,judecatã mai puþin poetic fie deAlbisani, fie de Cugno, care pre-ferã, pentru originalul fereastrã,varianta italianã bifora, respectivvetrata. Dacã suntem în conti-nuare atenþi la cel de-al doileadistih al catrenului, cu precãderela sintagma „unde-n colþ”, care,mot-a-mot, poate fi tradus ca înOrtiz – „dove in un angolo” –, sãnotãm cã Vasile aduce o variaþiemai consistentã, introducândapoziþia „appartata/ retrasã”, care,datã fiind amibiguitatea, se poatereferi fie la „finestra/ fereastrã”, fiela pronumele „lei/ ea”.
În ultimã analizã, e necesar sãne îndreptãm atenþia spre ultimulvers al catrenului, care e de oimportanþã capitalã, nu doar fi-indcã de el se leagã însuºi titlulmicului poem al lui Eminescu, ciconstituie ºi prima apariþie-pre-zentare a Luceafãrului ca perso-naj. Chiar în traducerea numeluia apãrut problema cea mai com-plexã a versurilor pe care le com-parãm. În ordine, gãsim alegereaunui generic Astro/ Astru (la Or-
tiz), Iperione/ Hyperion (Rosa DelConte), Espero/ Luceafãr (Cug-no ºi Vasile), Lucifero/ Lucifer(Albisani). În afara lui Albisani,toþi ceilalþi tãlmãcitori preferã sãînlocuiascã termenul Lucifer.Printre ei, probabil, Rosa Del Con-te a fãcut alegerea cea mai indi-catã din punct de vedere filolo-gic (Hyperion – atestatã chiar înpoem) ºi totuºi, nici identificareacu Luceafãrul sau Astrul nu e deneglijat. Opþiunea de a respingecuvântul Lucifer din poezia luiEminescu are o motivaþie decela-bilã, dar ne aflãm doar pe tãrâmulunei simple ipoteze în identifica-rea sociologicã ºi creºtinã a nu-melui. Alegerea lui Albisani, înacest sens, e cea mai curajoasã,întrucât pãstreazã termenul ºi întext, ºi în titlu. Însã, în opinianoastrã, Albisani a pledat pentrulema „Lucifer” deoarece el a reu-ºit sã n-o priveascã în termenispecifici creºtinocentrismului, cipotrivit valorii semantice a pãgâ-nismului ºi clasicismului, care auavut o influenþã destul de mareasupra operei lui Eminescu. Echi-valenþa între Hyperion ºi clasi-cul Lucifer pare a fi motivatã defolosirea lui de cãtre Eminescuînsuºi ºi, deci, preluatã de RosaDel Conte; totuºi, alegerea Espe-ro/ Luceafãr mi se pare mai ha-zardatã. Poate cã Eminescu a pre-ferat denominaþia „Luceafãrul”pentru un înþeles mai exact (nudoar din considerente de metri-cã), pe care-l putem regãsi în mi-tologia clasicã, unde între Luci-fer ºi Hesperus existã oarecarediferenþe: primul întruchipeazãsteaua dimineþii, iar cel de-al doi-lea – steaua de searã, diferenþãprezentã deja la Homer (8) ºi care,mai apoi, se rãspândeºte ºi în li-teratura latinã (9). Dacã evaluãmaceastã distincþie, chiar pentrualegerea variantei „Lucifero/ Lu-cifer” în traducerea italianã nuexistã niciun motiv sã fie respin-sã, mai ales cã, din perspectivãetimologicã (lux-fero) ºi mitolo-gicã (Homer, Ovidiu º. a.), aceas-ta e cea mai corectã. Nu înþeleg,astfel, cã figura lui Lucifer al luiEminescu e creatura sãlbaticã alui Milton sau a lui Dante, ci ace-ea clasicã, a unei stele ce se lea-gã de tradiþia creºtinã în care maie, totuºi, prezentã imaginea înge-rului cãzut.
(8) Cf. Iliada, 23, 226 ºi 22, 318.(n. aut.)
(9) A se vedea distincþia fãcutã deLübke în sec. al XIX-lea. Concluziidiferite de ale mele (în general ºi asupravariantelor de traducere ale lui G.Vasile) formuleazã O. D. Borcia, în„Espero”, o la poesia „Luceafãrul” diMihai Eminescu tradotta in italianoda Geo Vasile, în revista „Cultura eprospettive”, nr. 20, Luglio-Settembre2013, pp. 5-15. (n. a.)
Traducere din limbaitalianã de Costel Drejoi
23, , , , , serie nouã, anul XX, nr. 6-7 (224-225), 2017
Între 24 iunie ºi 15 octom-brie 2017, Musée de LilleMetropole1 – prescurtat
LaM ºi aflat în orãºelul Villeneu-ve-d’Ascq, localitate ce aparþinemetropolei Lille2 – a organizat, cuocazia celor 40 de ani de existen-þã pe care îi împlineºte în acestan faimosul Centru Georges Pom-pidou, o expoziþie intitulatã„André Breton ºi arta magicã”.Aceasta cuprinde pe lângã lu-crãri ºi documente deþinute deLaM, lucrãri ce aparþin CentruluiPompidou, dar ºi altor insituþiipublice sau unor colecþii private.În general, expoziþia reuneºte atâtlucrãri ale artiºtilor apropiaþi teo-reticianului suprarealist (precumBaya, Aloïse Corbaz, AugustinLesage, Scottie Wilson, CharlesFiliger, Victor Brauner, Max Ernst,André Masson, Joan Miró etc.),cât ºi manuscrise, obiecte natu-rale sau lucrãri ce nu aparþin cul-turii occidentale (majoritatea apar-þinând artei africane sau celei exo-tice), menite sã ofere o privire deansamblu asupra gândirii supra-realiste, aºa cum a fost ea teore-tizatã de autorul romanuluiNadja, ºi asupra modului în careideile sale au dat roade în litera-tura ºi arta secolului XX. Înacelaºi timp, nu lipsesc din expo-ziþie bine cunoscutele cadavresexquis pe care André Breton lecrea împreunã cu camarazii sãi,desenele originale din Nadja(1928), pagini din manuscrisulcãrþii L’Amour fou (1937), scrierisemi-autobiografice, semi-fantasmatice, adevãrate emblemeale miºcãrii suprarealiste. O partedin aceste exponate au fostachiziþionate de LaM cu ocazialicitaþiei prilejuite de vânzareaColecþiei André Breton în 2003,când Centrul Pompidou acumpãrat tot ansamblul de obiec-te expuse în spatele biroului sãudin atelierul de curiozitãþi de pestrada Fontaine nr. 42. „Vom re-gãsi scrierile amoroase ale lui Bre-ton cu trimiteri la magie, dar ºiobiecte în care tinde sã se mani-feste inconºtientul sau invizibi-lul” a subliniat Jeanne-BathildeLacourt, comisarul expoziþiei. Deasemenea, într-o salã aflatã înproximitate, se pot vedea opere-
nnnnn PETRIªOR MILITARU
expoziþia „André Breton ºi artamagicã” la Villeneuve-d’Ascq (I)
le singulare, apropiate de viziu-nea suprarealistã, ale artistuluiturc Yüksel Arslan (1933, Istanbul2017, Paris), expuse pentru primadatã în Franþa.
Aºadar, prezenta expoziþieeste aºezatã într-o succesiune desãli aflate între colecþiile perma-nente de artã modernã ºi de artãcontemporanã ale muzeului, ast-fel încât vizitatorul sã fie tentatsã le vadã ºi pe acestea. Un ast-fel de omagiu adus autorului cãr-þii L’Art magique se proiecteazãîntr-o expoziþie structuratã în ju-rul ideilor cheie ale gândirii su-prarealiste teoretizate de AndréBreton, precum automatismul ºispiritismul, dorinþa ºi l’amourfou, metafora ºi le merveilleux,modelul interior ºi alchimia etc.
„Iubirea este principiul careface magia posibilã. Iubirea acþi-oneazã magic.”, este unul din ci-tatele, aparþinând lui Novalis,evocate de Breton în L’Art ma-gique (1957). De fapt, aceste cu-vinte sunt, într-un fel, chintesenþagândirii suprarealiste a lui Breton,în general, ºi, mai particular, a pro-zelor sale în care se reflectã viaþasa amoroasã ºi viziunea poeticã:Nadja (1928)3, L’Amour fou(1937) ºi Arcane 17 (1945). Nad-ja se referã la scurta relaþie pecare el a avut-o cu Léona Del-court4, o tânãrã atrãgãtoare pecare el o întâlneºte cu puþinînainte ca ea sã se interneze înmartie 1927. Mãrturii ale acesteifulgerãtoare relaþii rãmân câtevadesene ale celei ce singurã senumea Nadja ºi pe care însuºiBreton o considera un „spiritliber, ceva precum acele spirite deaer cãrora li se permite, prinanumite practici magice, unataºament temporar, dar care fãrãîndoialã cã nu poate fi supus”.Într-una dintre vitrinele muzeuluise aflã un exemplar din primaediþie tipãritã ºi desenele origi-nale („Floarea îndrãgostiþilor”,„Cu excepþia mãºtii dreptunghiu-lare despre care nu poate sã zicãnimic” etc.) din romanul Nadja,aºa cum au fost ele create detânãra nãscutã la Saint-André-lez-Lille, apoi stabilitã în Paris,unde a avut o relaþie destul descurtã, dar intens suprarealistãcu Breton. Léona Delcourt a fostinternatã în 1927 (când avea 25de ani) la psihiatrie ºi va deceda
în 1941 la Bailleul.L’Amour fou5 relateazã întâl-
nirea lui Breton cu JacquelineLamba. Semnificativ este cã, înpreambulul acestei proze, el faceo paralelã între emoþia esteticã ºi„aceea a plãcerii erotice, diferen-þa dintre ele nefiind decât una degradaþie”. Expresia franþuzeascãl’amour fou (mad love, în engle-zã) a fost folositã prima datã deAndré Breton în anii ’20 ºi este,practic, iubirea romanticã dusã laextremã: ea desemneazã o stareintensã de atracþie faþã de femeiaiubitã care îl face pe îndrãgostitsã abandoneze tot ce îi stã în calepentru a poseda „obiectul dorin-þei”. Pentru marea majoritate asuprarealiºtilor l’amour fou re-prezenta o alternativã îndrãznea-þã la plictisitoarea viaþa domesti-cã burghezã din dupã-amiezile deduminicã când aveau loc plimbã-rile prin parc ºi cinele cu „Papa”.Acest tip de pasiune modernã erapromisiunea unei experienþesublime iminente, menite sã lo-veascã ca un trãsnet în mecanicaobiceiurilor zilnice. L’amour foueste un adevãrat coup de foudreexstatique înþeles atât ca scop,cât ºi ca mijloc, deoarece arta ºiviaþa se intersecteazã, iar aceas-tã întâlnire este menitã sã active-ze noi energii creative, noi stãriafective ce se vor reflecta, la rân-dul lor, în operele literare sau ar-tistice. Ars amandi devine o for-ma mentis capabilã sã dizolve
distincþiile dintre pasiunea este-ticã ºi creativitatea eroticã. Înconcepþia suprarealistã, cotidia-nul poate deveni miraculos (lemerveilleux), trãirile din viaþa dezi de zi fiind sursa nesecatã a mis-terului pe care îl degaja arta ºi li-teratura suprarealistã. De la ooperã la artã, în viziunea lui Bre-ton întâlnirea amoroasã ºi reve-laþia esteticã devin procese fizi-ce ºi psihice analoage. Erosul (ledésir) este cel care guverneazãla trouvaille ºi „în el însuºi noivom putea recunoaºte miraculo-sul, sublima dorinþa. Ea singurãare puterea de a susþine univer-sul” (L’Amour fou).
Alãturi de desenele din Nadjasunt expuse ºi cele patru ilustra-þii (fotolitografii) fãcute de supra-realistul chilean Roberto MattaEchaurren (1911–2002) pentruediþia din 1944 a prozei intitulateArcana 17. În plan biografic,aceastã prozã este asociatã cuÉlisa Claro, iar esoterismul înce-pe sã se facã din ce în ce mai pre-zent în gândirea teoreticã a luiBreton: „conºtient sau nu, pro-cesul de revelaþie artisticã, dacãrãmâne strãin de toate ambiþiilesale metafizice, nu este mai puþindependent de formele ºi mijloa-cele înseºi de progresie ale înal-tei magii”. În plan simbolic, titlulcãrþii face trimitere directã la Ma-rea Arcanã din Tarotul de Marsi-lia cu acest numãr (XVII) – Stea-ua, simbol al iubirii libere ºi al re-
av
an
ga
rd
ea
va
ng
ard
ea
va
ng
ard
ea
va
ng
ard
ea
va
ng
ard
ea
va
ng
ard
ea
va
ng
ard
ea
va
ng
ard
ea
va
ng
ard
ea
va
ng
ard
ea
va
ng
ard
ea
va
ng
ard
ea
va
ng
ard
ea
va
ng
ard
ea
va
ng
ard
ea
va
ng
ard
ea
va
ng
ard
e
naºterii, al reîntineririi. În cel maipur spirit suprarealist, imagina-þia lui Breton face noi asocieri cuaceastã Arcanã Majorã: el descriefigura centralã femininã ca fiindo femeie dezbrãcatã care, în ge-nunchi, toarnã din douã vase:unul îl varsã pe pãmânt, iar pecelãlalt într-un lac. Semnificativeste cã autorul Nadjei asociazãacest personaj feminin cu Mélu-sine, legendara nimfã care întru-chipeazã în imaginarul suprarea-list încercarea ºi dificultatea de areconcilia aspectul real, concret,cu aspectul magic, misterios, dinviaþã. Speranþa este cã aceledouã vase simbolic „inepuizabi-le” pot reîncãrca lumea noastrãlipsitã-de-vrajã ºi, cu toate cã dinlac mai rãzbat „odorile pestilenþi-ale” ale convenþiilor sociale, to-tuºi este loc pentru hrãnirea„unui vis nou”. Cele patru ilus-traþii, având mãrimea ºi designulunor cãrþi de Tarot, îmbinã sim-bolismul esoteric cu imaginarulsuprarealist – fluturele fragil depe una dintre arcane fiind tocmaiun alt simbol al „misterului con-solidat”, dupã expresia lui AndréBreton. Nu în ultimul rând, vomsemnala cã numele de „Nadja”este derivat din rusescul „Na-dya”, un diminutiv al lui „Nadez-hda”, care înseamnã în rusã „spe-ranþã”, iar în românã a dat cuvin-tele „nãdãjduinþã” ºi „nãdejde”;deloc întâmplãtor, Lama XVII dinTarot este asociatã cu aºtepta-rea unui bine care va veni, cusperanþa.
1 Lille Métropole Musée d’artmoderne, d’art contemporain et d’artbrut este singurul muzeu din Franþaºi din nordul Europei care pune ladispoziþia vizitatorilor simultan lu-crãrile de artã, din colecþia perma-nentã, ce aparþin secolului XX, darºi din secolul XXI.
2 Capitala regiunii Nord-Pas deCalais.
3 André Breton, Nadja, trad. dinfrancezã, postf., note ºi îngrij. ediþiede Bogdan Ghiu, Editura Polirom,Iaºi, 2013.
4 A se vederea lucrarea biograficãsemnatã de scriitoarea de origine olan-dezã Hester Albach (actualmentetrãieºte în sud-vestul Franþei) – Léo-na, héroine du surréalisme, tradusãîn francezã de Arlette Ounanian laEditura Actes Sud, în 2009.
5 Cartea urmeazã sã aparã ºi înromâneºte la Editura Polirom, în tra-ducerea lui Bogdan Ghiu.
Camera lui A. Breton din Strada Fontaine 42
Desen din Nadja în care apare ipostaziat personajul Mélusine
Nadja - AutoportretMuzeul Villeneuve-d’Ascq
24 , , , , , serie nouã, anul XX, nr. 6-7 (224-225), 2017
Pentru generaþia anilor’90, sintagma dupã 20de ani nu este încetãþe-
nitã doar ca referinþã literarã, ci acãpãtat în timp o rezonanþã maimult decât culturalã. Aceasta s-aformulat ºi propagat ca atare înperioada postcomunistã, cândRomânia a început sã-ºi testezecapacitatea de acomodare la ri-gorile democraþiei, simþindu-seacut nevoia de implicare a socie-tãþii civile. O sumarã cercetare aperioadei ne îndeamnã sã scor-monim prin retorica acelor vre-muri. Dincolo de limbajul de lemngen: „sinergia faptelor...nu elu-deazã meandrele concretului”, neputem aminti cum una din între-bãrile care fãcea furori: „Ce-aþifãcut în ultimii 5 ani?” s-a perpe-tuat transformându-se treptat în:Ce aþi fãcut în 20 de ani? Repertemporal dar ºi moral, „dupã 20de ani” îºi depãºea statutul desubiect de televiune, devenind unlaitmotiv cu conotaþii profundeîn istoria noastrã recentã.
Despre procesul de transfor-
nnnnn MIHAELA VELEA
dupã 20 de ani
(h)ARTA lui Cozoco-militarã), muncitor (ºi foarteprost plãtit pentru munca presta-tã, de unde ºi exodul în Occident),îmbogãþit peste noapte (corup-þie, mafie interlopã), bolnav (ºi<ne>îngrijit în conformitate cuconþinutul plicului).
Mai târziu, ºablonul Românieidevine elementul principal al per-formance-urilor lui Cozo, dove-dind încã o datã cã România esteprietena lui ºi cã tot ceea ce i seîntâmplã ca român, lasã un semnadânc în sufletul sãu de artist,exorcizându-ºi astfel „durerea” înmod sarcastic. Hãrþile devin unjoc al minþii, un loculus ce inter-mediazã strategii, competiþii, du-eluri între cel puþin douã persoa-ne. România lui Cozo este ºablo-nul repetitiv al unei civilizaþii axa-te pe conflictualitate sportivã,militarã, politicã, luând formaunei mese: de petrecere, de con-ferinþe europene, de tenis, de ºah,de joacã cu tancuri, mese careexprimã dialog sau conflict, ex-primã acþiunea unei puteri asu-pra alteia. Astfel, (H)arta lui Cozopoate fi, în opinia mea, un revivalde tip Komar ºi Melamid doar cãmanifestarea este în zona româ-nescã a artei obiect, o ironizarepostmodernã a acþiunilor socio-educative comuniste, dar ºi a ce-lor de tranziþie cãtre democraþiaactualã. Cozo îndrãzneºte sã pro-blematizeze plastic aspecte alemoralitãþii poporului ºi a condu-cãtorilor lui, critica sa dovedind,alãturi de execuþia impecabilã alucrãrilor, cã artistul este un finobservator al realitãþii ºi un „exem-plar unic” al artei contemporaneromâneºti, un nume de referinþãîn creaþia artisticã de dupã 1989.
nnnnn Diana Savu
arte
arte
arte
arte
arte
arte
arte
arte
arte
arte
arte
arte
arte
arte
arte
arte
arte
mare a societãþii româneºti dupã1989 ne vorbeºte ºi Cosmin Pau-lescu, alias Cozo, prin expoziþiahARTA-TERITORII PORTABILE.Început în 1996, ca reacþie la pro-blemele societãþii ºi reactualizat,în toatã aceastã perioadã, cusubiecte de notorietate, proiec-tul lui Cozo poate fi interpretatca cel mai longeviv „proiect deþarã”. Acesta nu face referirestrictã la harta geograficã, ca sim-bol al graniþelor (incluzându-lemai ales pe cele de gândire), ci îºipropune sã devinã un vehementspaþiu critic. Expus dupã 20 deani la Muzeul de Artã Craiova,hARTA-TERITORII PORTABILEnu furnizeazã, în manierã docu-mentaristã, o „contorizare” stric-tã a evenimentelor, însã selecte-zã subiectele de impact, care auprodus schimbãrile profunde deazi, cu referire permanentã la mo-dele, la valorile societãþi ºi, nu depuþine ori, la zona politicã. Expo-ziþia de la Craiova este prima pre-zentare extinsã a acestui proiectºi reflectã, poate, în varianta ceamai bine dozatã, preocupãrile deformator ale lui Cosmin Paules-cu, în calitate de profesor la Uni-versitatea Naþionalã de Arte, darºi de activ militant în arta con-temporanã româneascã.
Rememorez perfect pri-ma hartã expusã deCozo în cadrul unei ex-
poziþii a tinerilor artiºti organiza-te la Galeria Eforie (1996), intitu-latã „Luna curãþeniei”, un ineditassemblage de deºeuri compusemozaicat în conturul hãrþii Româ-niei, în mijlocul cãreia trona iro-nico-patriotard tricolorul-fãraº,ca rãspuns plastic la numeroase-le acþiuni civice de tip comunis-toid iniþiate de primãriile din Ca-pitalã ºi din þarã la acel moment.
Ironia ºi autoironia sunt apa-najul artei create de Cozo, un sar-castic contemplator al societãþii,ºablonizând formal, în cheie PopArt, problematicile socio politiceale României ultimilor 27 de ani.Afirm 27 de ani deoarece Cozo aperformat din timpul studenþiei înaceastã direcþie, creativitatea samanifestându-se multifaþetat înpicturã, performance, instalaþii,assemblage ºi artã obiectualã.
Seria hãrþilor create ulterior deCozo au dovedit un stil puternicimprimat de ironie ºi chiar umornegru, fiind portrete globale aleunei Românii închistate în limite-le strategiilor geo-politice. Ast-fel, Cozo devine un strateg al ima-ginii de facturã Pop Art, în care,artificiindu-se de prezenþa expre-sivã a fiului sãu (like father likeson) creeazã o extraordinarã fres-cã postmodernã de „tablourivotive” ce reflectã tipologia po-porului român patriot ºi patri-hoþ:iubitor de fotbal (dar dezamãgitconstant de „performanþele” Ro-mâniei în domeniu), bisericos(chiar habotnic, îngrãºând cugenerozitate buzunarele slugilorlui Dumnezeu în speranþa obþi-nerii iertãrii divine), luptãtor (maidegrabã pentru interesele altuia,decât pentru verticalitate politi-
