A N U L X (Seria II) No. 5 MAIU 1 8 9 0

„GENERAŢIEA NOUA" I E S E O D A T Ă P E L U N A

P r i m - R e d a c t o r : D . T E L E O R .

FILOSOFU VIETEl SI A EXISTENTEI Pi î atent, nu resimţi nimic de

geaba, învaţă şi compară — iată întreagă lege a Filosofieî.

Liktenbcrgir

Fie -ca re om caută de a î n d e m n a binele şi de a impedica cât se poate de mul t răul . Omul este legat de lege si alege binele ; dacă din con t ră alege reu l a tunc i a re o idee falşă de ceea ce e b u n , în care саз imagina ţ iunea falşă (un i rea e terogenelor) '1 în­curcă şi a tunci p u t e m di ce că 'î-a lipsiL jus ta no ţ iune în dis t in­gerea reulnî de bine.

Un spir i t clar îşî formează ideia jus tă , şi cu cât aceasta va fi maî clară cu a tâ t şi judecata sa va fi şi ea maî jus tă . P ă t r u n ­derea în legile suve rane spir i tului omului dau l iber ta tea cuge-t ă r e î ; din filosofiâ se nasce pomul cunoscinţei , ea este de o n e ­cesi tate necontes ta tă în viaţa noas t ră pract ică , pe care o formează şi o organisează.

Cel maî avut şi a t r ăgă to r subiect al filosofieî este şi r ă m â n e to t -d 'auna omul . P e n t r u a învăţa a cunoasce aceasta şi p e n t r u a deduce d in t r ' ensa , avem neces i ta te de exerci ţ iu îndelungat şi greii în t impul căruia să n u ne descuragiăm pr in diversi tăţ i le ce î n t â m p i n ă m in istoria omului , şi p e n t r u a'l cunoasce în g e n e r e , t rebuie să înv ingem neplăcerea , care n e causează, p r e c u m u n anatom învinge sila, p e n t r u a se perfecţ iona în a r ta sa.

Afară de aceasta este de observat dacă sufletul nos t ru posedă acea elast ici tate, p e n t r u a t ransforma toate observaţ iuni le în pa r t e d i s t rugă toare , care se îndeasă pe d r u m u l adevărulu i şi dacă s u n ­tem în s ta re a sch imba o i lusiune care p â n ă aci ne făcuse feri­cit, p e n t r u un adevăr , care poa te că ne -a r a m ă r a viaţa.

цо G E N E R A Ţ I E A N_OU_A_

Lindau dice : «cine m e r g e negoţ iând şi observând pes te pia ţa sgomotoasă a vieţeî p e n t r u a înşela, t rebuie să cunoască marfa, comerc ian tu l şi cumpără tor i i , nu. p e n t r u a pu t ea înşela, ci p e n t r u a fi înşelat maî puţ in* .

Să n u ui tăm că avem neces i ta te de semeni i uoştri î , şi cu în­ţe lepciune fâptueşte acela care nu resp inge în mod desp re ţu i to r favorul al tora. N u t r ebue să luăm oamenii aşa cum ar t rebui să fie, ci aşa cum sunt şi numa i a tuncî să luăm iu vedere modelul omului cum ar t rebui să fie.

Un au tor dis t ins ne dice : «Dacă luăm oamenii aşa cum sun t îî facem maî reî, dară dacă ' î-am lua aşa cum ar t rebui să fie 'î vom putea aduce acolo u n d e voim. P e n t r u a le câştiga afecţiu­nea par i că'î ieî, p e n t r u aceea ce ar dori să fie. Inamici devin a tuncî când observă că au fost pă t runş i cu totul .

T u însă u r m e z a acelaşi, a ra tă ta lente le şi avantagele taie , i n ­fluenţa ta, aşa în cât toată condui ta ta să fie înveli tă în cuvân ­tu l «modestiei».

Să n u n e împot r iv im de a d rep tu l opiniunilor celor-J'alfî. Să n u ui tăm de asemenea , că toţi oamenii cer un fel de conside-ra ţ iune , şi că cel maî de jos, doreş te de a fi şi de a în semna ceva şi în fine că t rebu ie pe cât t imp n u se a t inge de onesti­tate, să'î aducem mici sacr i f icam, afară de aceasta t rebuie să recunoascem şi să r e spec tăm mer i te le celor-l 'aUî, ch ia r dacă n u ba t ia ochi , fiind mici şi modeşl î . Ceea ce s'a dis cu scopul de a ver t isa con t ra dispreţ iuluî , de c a r a se se rvă mul ţ i con t ra acelora care n u u rmează acelaşi d r u m ca şi dânşii.

I l e r d e r dice : «Omul l iber t r ebue să l ibereze pe sclav, învă­ţa tu l să cugete p e n t r u cel pros t şi fericitul să lucreze p e n t r u nenoroci ţ i» .

P e n t r u o filosofiă pract ică a vieţeî avem necesi ta te de c u n o ­ş t i n ţ e cât se poate de întinse, a tot ce a fost declara t de oameni şi filosofii cei maî m a r i ca adevărur i , in cât pr ivesce r apor tu r i l e lor cu lumea exter ioară .

O cunoş t in ţ ă cât se poate de înt insă , a a tar î veri tăţ i i sunt de m a r e impor t an ţ ă p e n t r u fie-care om cu simţ, de oare-ce 'î s e r -vesce ca a rmă de apă ra re în cont ra tu tu lo r a tacuri lor , car i a m e ­n in ţă de a t u rbu ra m u l ţ u m i r e a i n t e r n ă şi cu ea acea linisce a

F I L O S O F I A V I E Ţ E Î ŞI A E X I S T E N Ţ E I

sufletului, care a fost dec la ra tă de ceî maî m a r i filosofi a tu tu lo r t impuri lor , ca ţ in tă pr incipală a or î -căreî sâ rgu in ţe înal te , ca fe­r ic i rea cea maî m a r e .

Satisfacţiunea sau m u l ţ ă m i r e a însă e acea disposi ţ iune ca lmă a sufletului, p r in care acesta poate cu reflexiunc clară de a face să t e r m i n e orî-ce ac ţ iune a sa.

Un om s t ră in , narează Ber thold Auerbacb , fu î n t r eba t o-dată, cum densul putea să inent ie aceiaşi nepăsa re în toate nevoile vieţeî.

Acesta r ă spunse : Vine de acolo că iau in seamă ochii mei, căci totul v ine p r i n

s imţu r i la suflet, asemenea şi bunu l . î n t r e b a t maî de p a r t e c u m îşi ajungea scopul seu, acel om respunse din nou. In fie-care d i ­minea ţă mai 'na in te de a m e r g e afacerile mele, îndreptez ochiî me i în t re i locur i : ânteii i că t re cer şi 'mî aduc amin te că afa­ce rea mea pr incipală şi ţ inuta vieţeî mele este acolo s u s ; al doi­lea îndreptez ochiî că t re p ă m â n t şi ю ё gândesc ce spaţ iu mic 'mî t rebuie p e n t r u a găsi r epausu l e t e rn şi al t re i lea p r ivesc împre ju r şi observ mul ţ imea acelora carî s tau maî rču d e c â t m i n e .

In modul acesta me consolez de nevoile mele şi t r ăesc în p a c e cu lume şi cu oamenii .

Eduard Adamski

D O I N A D R A G O S T E I

Ie 'n amurg... de după dealuri Duse 'n freamătul de foî, Vine-o doină plângătoare Din spre stânele do oî.

Ie 'n amurg... şi mii de paseri Duse 'n sborul lor pribeag, Işî iau calea să se culce Printre crângile de fag.

Codru 'nalt măreţ se 'nalţă Lâng'o margine do lac. Unde 'ntruna cad în apă. Moarto flori do liliac.

Licărind bat miî de stele In a codrului oglindă, Pes te care umbra'! neagră Tremurând stă s'o coprindă..

Şi plutind c'o dulce lene Iată-o lebăda pe lac. Ce se duce să se culce Intr'un stuf de liliac.

Ca prin farmec doina tace Toate 'n linişte recad, Căcî crăiasa nopţiî trece Peste vârfurile de brad.

Şi urcând luminătore Peste arbori 'n-frundiţî, Ia dăreşte între tufe O pereche de 'ndrăgiţî.

D O I N A D R A G O S T E I

Precum ramurile 'nlăturî Le-ar fi dat fără se ştie, Ier roşind đe-a eî privire Simt a eî melancolie

Luî înnalt frumos îî sade Lângă ia frumosa fată, Căcî de el voinic şi mândru Este mândră lumea toată

Dar... ca densa fără seamăn Şi pe drept fără de nume, Nicî c'a fost de când e codrul Şi de când e lumea lume.

Ochiî marî, guriţa mică Păru'î hrag, frumos, bălai Pare-a fi crăiasă mândră Mândra nopţilor de Maî

Ş'ascultând cum îî îngână Leneş î freamătul uşor Ca din carte 'î spune densul Taina blândului amor.

Dar..., roşind ca o cireaşă Işî apleacă oebî 'n jos, D e cum-va de alte'î spume El voinicul făt frumos.

Şi-iar voi atuncî se fugă D e vicleana luî de gură, Ar voi —dar ca să'l lase N u ştiu cum că nu se 'ndură.

Iacă luna că dispare D e pe codru 'n-nalt şi des, E a se 'nduplecă la câte Tremurând le-a înţeles.

El s'a dus... ca singurică Plânge tristă 'n urma luî. Ascultând povestea veche Legănatul codrului.

_ G E N E R A Ţ I A N O U A

Şi cum sta, (Tiu depărtare Dusă 'n freamătul de foî, Iar s'aude plângătore Doina stânelor de oî.

Nici o stea în faţa apei Luminând nu maî străbate, E pătruns codrul do freamăt Şi de-aluî singurătate.

Doară ea—plângând îşî dice Stând pe marginea de lac, „TJnde'mî sănt din cingătoare „Florile de liliac".

Z A D A R N I C Tot ascultând cum apa ploi Tânguitor din stras ini pică, Zadarnic cat să prind din aer Un ciripit de rândunică.

Zadarnic cat, căci doar în lacrămi Şi 'n ciripit de rândunele. Maî pot s'alung să şterg din minte Icona sfântă-a dragii mele.

Pustiu e tot şi 'n van me portă Nebunul dor mereu spre crâng, Vrăjit de părul lung de aur Ca un copil în umbră plâng.

Si-asî vrea atunci, vesând cum sboarâ Din ramuri frundele pălite, Să fi plecat dragi rondunele Cu voi în lumi mat fericite.

Ca nevedând cum ochii umedî Ne'ndurătorî cată spre mine, Plângând stingher s'o chem într'una Din regiunile senine.

гдб G E N E R A Ţ I А_ N O U A

Şi atuncî doar ţie călătoare Regina nopţii blondă lună. Sub al domniei tale farmec Ţi-ol spune jalea mea nebună.

Dar, ascultând cum apa ploi Tânguitor clin straşinl pică, Zadarnic cât să prind din aer Vr'un ciripit de rândunică.

Scar la t O r e s c u

O D A T O R I E L a 1 6 April ie avut loc în sala noului Ateneu, concertul da t

de socie ta tea ştiinţifică l i terară : Generaţia Nouă. Am crezut de da tor ie că t r ebue să mulţumim chiar în coloa­

nele revistei noas t re , artiştilor care au bine-voit să ne dea con­cursul domniilor şi în deosebi t domnilor : Iulian, Notară, Boreschî, Vasiliu, Simionescu, d-luî şi d-neî Petrescu p recum şi d-neî Ciu-curescu, d-lor Toneanu şi Brezeanu etc.

Resul ta tul concertului n 'a ajuns însă tocmai aspiraţiile noas t re , cu toa te silinţele ce artiştii maî sus citaţî şi-au dat , de oare -ce d. D. Dimitriu care era plătit să acompanieze , a găsit de cuviinţă ca în sea ra representaţ ie î , cu câte-va minute înainte d 'a se în­cepe concertul , să ne puie ovreiască condiţiune, care' î deno tă frumuseţea caracterului , d icând că domnia sa nu va cănta de nu'î se va întrei suma da to ra tă .

L a obiecţiunele ce'î s'a făcut, a găsit cu cale să fugă, ruşinat probabi l de murdăr ia ce comisese.

D a c ă d. Dimitriu crede că ast-fel t rebue să se por te cine-va, faţă cu oamenii de la care maî ades dep inde reputa ţ ia unui ar­tist, e destul de trist pentru noî că ' î-am întins mâna şi destul de ruşinos pent ru d-sa.

Ast-fel fiind concertul a întârdiat mult , lucru p e care noî '1 re-cunoaş team, iar d. Vasiliu şi alţii cari aveau de căn ta t maî multe bucăţi , nepu tând să fie acompania ţ i de d. Gruber , cu care nu se făcuse nici o repetiţ ie, au esecuta t bucăţe le cele maî uşore totuşi cu cel maî deplin succes .

A m făcut noî înşine aceas tă mărturisire, ca să ne disculpăm în faţa acelor, cari nu 'şî-au putu t explica sch imbarea ordineî din program precum şi supr imarea unor bucăţî .

1 3 8 _ _ G E N E R A Ţ I A N O U A ^ _

Să nu se creadă însă prin aceas ta că şi d. Dinicn pentru ace­laşi cuvânt n 'a luat pa r t e la concer t .

Nu, domnia sa a avut genti leţea să facă causă comună cu d. Di­nii tr iu.

Nu'î de m i r a r e :

Qui s'assemble Se ressemble

Sfârşind cele ce aveam de spus întru cât pr iveşte concertul , avem încă de dator ie să mulţumim doamnelor Elena Hubscii şi Chabudeanu, pentru graţ iosul concurs ce a bine-voit să ni'l dea, a ră tându- le din p a r t e a comitetului de redacţ ie , cele maî căldu­r o a s e mulţumiri.

A r u rma să fac o mare pausă de oare-ce voesc să aduc mul­ţumirile noas t re şi d-luî Alexe loanin fost secre tar al societăţeî, as tă-dî da t afară. Să fac p a u s ă dic, ca nu cum-va vre-una din persoane le maî sus citate, să se simtă oare-cum blesa tă sau mân­jită, fiind alături pusă cu d. Ioanin.

D a c ă mulţumim ast-fel fostului nostru secretar , lucru se explică uşor. D . Alexe Ioanin p lasând bilete în valoare de 4 0 0 lei şi în­casând banii a găsit de cuviinţă să ne scrie, a n u n ţ â n d u - n e : cum că ar fi pe rdu t biletele.

Maî târdiu lucrurile adeverindu-se, domnia sa n 'a maî da t ochii cu noi şi la somaţ iunele noas t re , ne-a r e spuns prin ameninţăr i .

A c e a s t a ne-a dovedit că d. Ioanin e un om ordinar , şi p o a t e că lucrurile ar fi mers maî depar te , dacă nu ne-am fi informat că d. Ioanin nu face pentru întâiaşî da tă lucruri de felul acesta .

In tot caşul e o ruşine pentru noî că d. Ioanin a figurat într 'o v reme printre colaborator i i noştr i .

D i r ec ţ i a

R E S T R I Ş T E (.V uvelă)

— i?.., Ce? — Aî zis ceva ? — Nu. R a d u Pers icescu stă picior pe s t e picior, r ezemat a lene d e

pernele dormeuseî. Lângă fereastră, cu totul adenci tă într 'o citire a t răgă toare , Didi, nevas ta luî Radu , urmăreş te cu ochi lacomi rîndurile ra re ale romanului ce ţ ine în mână. . . In faţa caseî se întinde un maidan pust iu, plin de gunoi, la mijloc cu un p u ţ ; în fund se zeresc copiî, jucând arşice. Strigătele lor depă r t a t e d 'abia pă t rund în odaia liniştită. Sorele apune , roşu ca o l ampă uriaşe.

R a d u Persicescu stă picior pe s t e picior, rezemat a lene de per­nele dormeusei , şi visează...

«Trei anî de căsnicie! Trei anî de 'nomolire din rău în maî rău. Eî, Radule , unde 'ţî sunt visele de aur din t inereţe ? Parisul, învăţătura, politica, de-pu-tă-ţ ia ! Vorbe , deşertăciuni! . . . Din a t â t ea idealuri să nu me aleg nici măcar cu baca l au rea tu l ; să ajung să t r emur ca un miserabil înaintea maî marilor, ca să nu fiu silit a 'mî p e r d e cea din u rmă n ă d e j d e : leafa mea de 1 5 0 de leî! . . .

«O, dacă nu făceam pros t ia să me 'nsor ! Viitorul care 'mî su-r îdea iacă'l. Cu alte cuvinte, ultima dator ie de om mi-am fâcut-o. A c u m po t a ş t ep t a moar te în linişte...

«Doamne, şi cu cine mi-am legat v i a ţ a ! Ce afurisite minute de nesocot inţă şi acelea, în care , orb, n 'am maî vrut să ştiu de ni­meni, de nimica... Uite-o la fereastră. E nevas tă-mea. Nu visez. D a ; ce decepţ ie . Sun t î n su ra t ! Ce dracu a pu tu t să me a t ragă

14_о_ _ _ G E N E R A Ţ I A N O U A _

la fiinţa as ta ? N 'am fost în s ta re eu să ved că de sus până jos e o greşală a fireî ? Din nenorocire şi Nicu şi Elvira îî s eamănă l e i ţ i : d'aia nu pot eu să'î sufer... Copii ne maî t rebu iau? Ce'î l ipsea chelului!... Şi ba rem de n 'ar fi a şa de rea şi pre tenţ iosă . Auzî, lux, să'î fac lux, când d 'abia am cu ce să p lă tesc chiria ! Ş 'apoî cuî să'î facî lux ? D-neî Persicescu, gâscă gâştelor, care nu e în s tare să'ţî spue doue vorbe la locul lor. Mult face la casa omului femeea deş teap tă . Un singur dor am avut şi eu p e lume, dar nu mi s'a împlini t : Vream să iau o fată inteligentă, cu carte, şi modes tă . Mie mi-a mers to t pe dos : A mea e proas tă , incultă şi fanfaroană. Cochetăr ia eî 'mî scur tează viaţa. Auzî p re ten ţ i i : S'o duc la şosea, să ' î fac rochiî la M-me Paul , la ma-dam Pol ! . . Noroc că nu p rea ascult la ce zice. Dar ce ? Nu 's de ajuns şi obrăsniciile croitorilor celor-l'alţî, cărora d 'abia pot să le p lă tesc în r a t e? D a c ă ar fi fost o fată cum se cade ar fi înveţar să'şî lucreze singură rochiţele, pălăriorele. Nu să 'mî citescă t oa t ă ziua la fereastră romanţe de la Universul. A u d î cu ce l i teratură p roa s t ă îşî p ie rde v r e m e a ! Intr 'o lume maî bună m'ar face de ruşine. D ' a i a nicî n 'o duc p e la cunoştinţele mele. S'o întrebe cineva ce idee are despre Dante , despre Victor Hugo, despre Shachespea re , şi să te pomeneş t i că r e spunde , domne fereşte, că nu'î cuno.şte, că nu e in vîrstă cu d- lor : 'mî-ar plesni obrazul. D a r ea nic pe-aî noştr i nu' î ş t ie : 0 în t rebam alaltăerî de Lazăr . H a b a r n 'avea că există o s ta tuă a luî Lazăr p e Bulevard. Erî am dus-o şi 'î-am are ta t -o , şi 'î-am spus pe scur t cine a fost Lazăr , Ţi-aî găsit ? N 'am găsit în faţa eî nici măcar u rmă de interes la vorbele mele. Şi 'mî făcea nişte întrebări de a căror neghiobie roşam până în albul ochilor. N ' a r e nicî măcar gustul de aranjament prin casă. D a c ă n 'ar fi casă noue, to t cu lucruri bune . cine ştie ce ar fi la mine.. . D a r pianul ăla de ce i-l'am luat ? Un bou ar fi înveţat să cânte în perfecţie în doî a n î : Didi nicî gamele n ' a isbutit să le facă cum se cade. Cheltuială de p o m a n ă cu profesorul.

«Ia priveşte-o cu cât nesaţiu so rbe prostiile din romanul acela... îmî vine să'î rup t o t e fasciculele din mână!. . .

, . .«Treî an î ! Cum trece t impul! . . . A c u m treî anî în Sep t embre a m căzut la baca laurea t . P o a t e că şi as ta a contribuit la ne er-t a t a mea prost ie . Câte planuri spu lbe ra t e 'n v e n t ! Ce viaţă pier-

R E S T R I Ş T E 1 4 1

dută, Dumnezeule ! Nu era maî bine să fi fost aeum liber ?... Ia să fac niţel socoteala , cam unde aş fi ajuns, dacă mergeam îna­inte : In trei ani", în caşul cel maî bun, eram în ultimul an la drept , orî al treilea la medicină. P o a t e îmî luam licenţa. Geor -gescu cum şi-a luat-o? D a r s 'admitem caşul cel maî puţin favo­rabil : T o t e ram în anul I la facultate. P o a t e găseam vr 'un pro­tector , vr 'un om de inimă, căruia să'î intru pe sub piele, să me t r imeată în s t ră ină ta te ; p o a t e ajungeam cine ştie unde , depar t e . . . Sunt alţii maî proşt i şi au ajuns; dar eu ?...

«Acum însă, mi s'a înfundat. A dracului învăţătură de minte pent ru greşala săvârşită ! Sun t înglobat p â n ă la gât, şi. p e zi ce t rece to t maî reu, maî reu...

«Un singur lucru ar fi în s tare să me scape din încurcătură acum : Orî vr 'o moştenire colosală, orî vre-o în tâmplare neaş tep­tată, p e care nu aş putea-o defini cam cum să fie, dar ale căre ia r o a d e le ved de minune : Fer ic i rea nesfârşită, şi un trai ne tu rbu­ra t şi dulce.

«Altmintrelea, adio viaţă, adio ideal clădit în s tele!» — î?... — C e ? — Aî zis ceva, — Nu. D a r ce aî as tă-seară , Radule , de tot ţi se pa r e c ă

zic ceva.

T o t aia!!! I . A. BarLon.

G E O R G E Ş T E F Ă N E S C U Şi

B E N E F I C I U L SEU

Cu ocasia beneficiului d-luî George Ştefânescu, propuin-du-ne, a da câte-va din impresiunile noastre făcute asupra acestei figuri din lumea noastră musicală, ne aduserăm aminte de următoarea sentinţă zisă deunăzi de un mare om al ştiinţei: geniul şi nebunia se ating.

In adever, în toate epocile şi în toate ţările ori-ce idea nouă, mare sau nobilă, eşită dintr'un spirit născocitor a fost expusă să fie luată de multe orî ca o pervesiune, şi chiar înăbuşită în prima fază a concepţiuneî sale. dacă cel ce o emitea nu şi-o forma fixă şi nu sar fî sacrificat pentru ea.

Pe unii âî ades ta crucea şi rugul pe alţii cucuta şi per-secuţiunea şi astă-dl pe mulţi critica şi calomnia.

Spiritul de iniţiativă de asemenea înlempină multe ob­stacole în toate ramurile activitate! sociale; datoria însă celui ce întreprinde ce-va într'un scop frumos consistă a fi perseverent până când 'şî poate chiar apropria sentinţa de mai sus.

Acestea zise, să venim la d. George Ştefânescu vechiul elev al conservalorulai din Paris.

Nu avem pretenţiunea să'l ridicăm într'un Amphion mo­dern, nici să'î facem reclamă, de şi ca de obiceiu ne măr­ginim numai să înregistrăm munca luî de deciniî de ani, pe arena musicală.

D. George Ştefânescu 'şl formă idea de câţî-va ani în

G E O R G E Ş T E F Ă N E S C U ŞI B E N E F I C I U L S E U 1 4 3

urmă, ca ieroglifele lut Gui d'Arezzo se pot acomoda la noi cu elementele române esite din secţia de canto a conser-vatoruiuî nostru, şi căpătând această convicţiune nu în-tâsziă să înceapă o companie musicală în teatru Naţional.

Prima piesă musicală pusă în scenă de densul fu opera-comică : Bună seara vecine, în anul 1881-82; după aceasta apoi a urmat treptat: Lampa minunată, Contrabandierul, Stafia, actul I din Faust, actul I din Favorita, Boccacio, Olteanca (Caudelo), Hatmanul Baltac (Caudelo) Beizadea Epaminonda (Caudelo).

Încurajat de succesul neaşteptat al acestor bucăţi musi-cale şi întreprind prin natura luî, d. George Ştefănescu făcu prima încercare de operă română cu Linda de Chamou-nix in luna Mal 1885.

Succesul acestei din urmă, îl prepară stagianea de operă română, care începe la 1 Octombre 1885, în cursul căreia s a reprezintat Lucia şi Traviata (cu d-ra Leria), Faust, Emani, (cu d-na Grissenghi), Fra-diavolo, Girofle-Giroflas), Studentul cerşetor, Linda.—Aci putem deschide un co-rolariîi: Cu elementele noastre musicale, x\delina Patti a esecutat Lucia şi Traviata şi a remas pe cât seim destul de satisfăcută.

După o stasă pe care nu o discutăm aci—dar care a pus stavilă nebuniei rnusicale a lui Ştefănescu; geniul '1 proteja însă—musica română se iveşte din nou în stagiu­nea de faţă sub auspiciile simpaticului director al theatruluî prin Ţiganul-baron. Angot, Lucia, Faust şi Miercuri la 11 Aprilie, Martha, esecutată numai de cântăreţi români, elevi ai d-luî George Ştefănescu.

Geniul musical al maestrului nostru se vecie în urmă­toarele sale composiţiuni de tbeatru :

Scenă, arie si cor intercalate în drama Nunţile venetiane; Sentinela română, poemă de Alexandri; musica din Ca­zaci şi Poloni; musica din Strigoiul; musica din Hamlet; musica din Fecioara de la Orleans; musica din Pigma-lion; Feeria Pepelea, (de Alexandri); musica din: Peste Dunăre, (de Ventura); musica din Oedip rege.

1 4 4 _ _ C J E N E R A Ţ I A N O U A

P e r s o n a l u l a r t i s t i c c a r e a c o n t r i b u i t la s u s ţ i n e r e a a c e s t o r p i e s e m u s i c a l e , s u n t u r m ă t o r i i e levi şi e l eve a l d-luî G e o r g e Ş t e f ă n e s c u : D o a m n e l e Al. G. Ş te fănescu , Cirissenghi, A n a D ă n e s c u , I onaşcu , Odes ianu, d-şoarele Keiser, R o t h ; d-ni î D e m . P o p o v i d , Gr. G a b r i e l e s c u , I. D u m i t r e s c u , D e m . R a ş i a n u , D e m . T h e o d o r e s c u . Gairet t i , I o n B ă j e n a r u .

D in a c e s t e câ l e -va i m p r e s i u m făcu te a s u p r a v ie ţe î a r t i s ­t i ce a. mer i tosu lu l n o s t r u m a e s t r u , r e e s e î n p a r t e s e n t i n ţ a o m u l u i d e ş t i i n ţ ă e n m i c i a t ă m a i s u s .

F e l i c i t ă m pe d. G. Ş t e f ă n e s c u , c a r e u r m ă r e ş t e n e c u r m a t î n t o c m i r e a m u s i c e l r o m â n e şi d e s f ă ş u r a r e a p e s c e n a t e a t r u l u i N a ţ i o n a l d e t a l e n t e , ca r i alt-fel a r p u t e a s ă remft ic n e c u ­n o s c u t e .

L a o b s t a c o l e l e ce le p o a t e î n t â l n i î n c a l e a s a a r t i s t i c ă d. G. Ş t e f ă n e s c u să ' ş i a d u c ă a m i n t e t o t - d ' a u n a d e u r m ă t o ­r u l d i c t o n l a t in : Labor improbu onmia vincit.

Ca s ă t e r m i n ă m m a i a v e m u n a d e v e r d e a d ă o g a t , c a î n c r o n i c e l e t e a t r a l e d e a s t ă i a m a n ' a m citit u n s i n g u r cuvânt b i n e - v o i t o r la a d r e s a a c e s t u i l a b o r i o s o m al m u s i c e l сате a l u c r a t a t â t p e n t r u t e a t r u l N a ţ i o n a l .

Hebus

Proiect ie р ф pofta âespre eoiijuctMta pniteă I. Forma, felul şi molipsirea de boală.

Conjunctivita granuloasă, numită de ovreii din Moldova «boală», să poate cunoaşte fără întoarcerea pleopelor nu­mai în puţine caşuri vechi, şi aci numaî pe nemerite, bu-nioară când pleopele sunt maî groase ca de ordinar, ceva maî închise, cu marginile roşii sau resfrânte în afară. Pen­tru a constata cu siguranţă toate soiurile de conjuctivită granuloasă, trebueşte în tot-d'a-una să se întoarcă pleopele, o manipulaţie de competinţa medicilor, caii trebue să cu­noască toate formele eî de la asprimi năsipoase de pe partea din lăuntru a pleopelor, până la aspectul me/uluî de smo­chină sau al muşchiului de carne fereslrăită cu un cuţit stricat (cu dinţi).

După modul de molipsire, am putut remarca printre gra-nulosl maî cu seamă doue feluri de boală, anume când aceasta se nasce pe ascuns (insidioasă), forma civilisată a clinicienilor francezi şi când se produce repede (acută «boala» ovreilor). Felul d'ântâiu nu se descopere de cât după maî multe luni de la intrarea, d. e. a vre-unuî elev într'un in­ternat sau a soldatului în cazarmă, unde vine a vieţui îm­preună cu granuloşî; pe când felul al doilea se declară în câte-va ore. D. e. un părinte se culcă la un loc cu copila­şul seu care avea o uşoară boală de ochi si când se scoală J 5 1 simte că'l supără şi pe el ochiî şi a doua, a treia zi, se vede cu o boală poate de dece ori mal înverşunată de cât a copilului. Se poate ca peste opt. dece zile să'î tîe

146 G E N E R A Ţ I A N O U A

mal uşor şi se crede scăpat, mai cu seamă dacă e şi puţin simţitor, dar peste 3 — 4 septămânî supărările îl mână din nou la doctor care constată deja presenţa unei conjuncti­vite granuloase bine pronunţată. (Forma din urmă se asea­mănă mult oftalmiei purulente, dar în fapt nu produce aşa mult puroiu ca aceia, nici nu distruge ochiul mai nici o-dată).

II. Ferirea de boală.

Luând în considerare modul de molipsire, regulile pen­tru ferirea de boală vor lî următoarele: în internate, ca­zărmi penitenciare, precum şi în case particulare, unde trăesc granuloşî, mijlocul cel mai bun de a preîntâmpina boala este isolarea, adecă scoaterea celor bolnavi dintre cei sănătoşi şi curăţirea întregeî locuinţe şi a obiectelor conţinute într'ensa. Unde nu se poate esecuta această iso-lare, se vor feri atât ceî sănătoşi în interesul lor propriu cât si bolnavii în interesul conlocuitorilor lor ca să nu-sî

1 1

schimbe paturile sau rufele de pat nici măcar pe scurt timp să nu se lase unul pe patul altuia.

Vasele de spălat să fie deosebite pentru lie-care locuitor, aşa şi ştergarul. Obiectele cu care se servesc granuloşii să nu le ia în mâini cei sănătoşi, sau de sunt siliţi a le lua, cum sunt infirmierii, atunci imediat după ce le lasă din mână, să'şi spele mâinile. In scoală copii să nu se ia la luptă unii cu alţii, scoală să li se deschiză maî cu seamă vara când intră si învetătorul în ea. La recrutatie tinerii cari ar simţi ceva supărare la ochi, să atragă băgarea de seamă medicului recrutor asupra stării bolnave a ochilor seî, Interesul fie-cărel gazde esle. ca bănuind pe vr'un ser­vitor că ar ti bolnav de ochi să-I ceară a se esamina de doctor, şi a'î aduce relaţiune în scris despre stare ochilor seî. 0 deosebită atenţiune asupra prolilacsiei acestei boal'e ar trebui să aibă proprietarii acelor băl pe care le între­buinţează granuloşii. iar consiliile de igienă ale oraşelor cu mulţi granuloşî, cum suni : laşi. Botoşani. Vaslui Galaţi. Bârlad, Fălticeni. Târgu-Frumos ele. sunt datoare, a face un control câi se poale de sever în această privinţă.

PB O I E C T D E S P R E C O N J U C T I V I T A G R A N U L O A S A 147

III Vindecarea boaleî

Orî-ce bolnav de conjunctivita granuloasă este morali­ceşte obligat de a se vindeca de boala sa, fie la cel mai apropiat spital, fie la medicii primari de judeţe sau de plăşî.

Aceştia pot în interesul igienei publice esercita controlul necesar şi asupra acelor granuloşî cari vor preferi a se căuta cu un medic particular, căci d-lor a u datoria din oficiu de a ingriji ca granuloşii să ne lase nevindecaţi şi de a raporta forurilor competinte despre mersul curei la cari sunt supuşi granuloşii. Şcolarii la cari de regulă boala se vindecă maî repede, vor fi opriţi de a frequenta scoală înainte de a fi declaraţi vindecaţi de către medicul curant sau înainte de a fi ajuns în stare de a nu maî fi perico-loşî pentru propagarea boaleî.

Cauza cea mal deasă că tratamentul nu reuşeşte, este lipsa de perseveranţă din partea bolnavului, maî rar din a medicului. Boala necăutată se poate agrava atât de mult în cât poate orbi pe suferind, pe când căutarea la timp are efecte sigure.

Ordinile consiliului sanitar superior isbindu-se cum-va de nesupunere din partea bolnavilor va avea de resultat crearea unei legi speciale, în baza căreia să se esecute cele necesare.

Preoţii, înveţătoriî, autorităţile comunale şi toate persoa­nele luminate sunt poftite a veni în ajutorul medicilor spre a descoperi şi stârpi această boală, care necăutată, va lua dimensiuni tot maî mari.

(Р. M. R.) Dr. Crăiniceanu

CUM SE APRECIAZĂ ARTIŞTII LA NOI

De multă vreme încă s'a dis, că la noî în ţară tot ce e naţional se despreţueşte şi tot ce e străin, ce e necunoscut e aclamat, lăudat şi primit cu braţele deschise.

Aşa de esemplu fie cine ar putea să vadă, că e destul să te afişezi, în caşul când eşti străin, să pul nişte pre­ţuri enorm de mari dacă voeştl să daî o representaţie, şi publicul nostru va da năvală şi cu atât maî mult, cu cât preţurile vor fi maî ridicate.

Chiar 'numele unui artist după cum e maî ciudat, mai puţin cunoscut de noî, face ca să influenţeze consideraţia ce o are din partea noastră.

Printre puţinii artişti ce'I avem. care s'au produs la noi în ţară. fără îndoială că d. Anton Knelsel merită, o deo­sebită atenţiune. Cu toate acestea până mai anii trecuţi d. Knelsel n'a făcut de câl să se luple cu nevoia, cu tot fe­lul de intrigi din partea celor puternici şi care vedea în d-sa un talent de temut, cătând chiar hrana dilnică să si-o câştige prin puţinele lecţiunî particulare ce avea.

Să nu se. creadă însă că prin aceasta voesc să fac o reclamă de gazetă eminentului nostru violonist, nu, aceasta o fac vădend că şi astă-zi d. Kneisel e privit de cei pu­ternici ca şi maî nainte, poate mai reu chiar.

CUM S E A P R E C I A Z Ă A R T I Ş T I I L A N O I

Mai anii trecuţi d. Kneisel vedend cât de гёй e apre­ciat la noi în ţară, a luat hotărârea d'a face un voiaj în străinătate, voind să uite miseriile ce i se face si tot de o-dată sa l uite si duşmanii seî.

D. Anton Kneisel mergend la Paris, a avut ocasia să dea concursul şeii în maî multe concerte, ce a u avut loc în sala orgelor celor mari, unde a fost aplaudat de ceî maî celebrii artişti ca Ambrois, Thomas, Gounod, Massenet si altil. si unde diarele francese au. adus în coloanele lor, «cele maî meritate laude artistului Român, care la noi în ţeră nu e angajat nici chiar în orhestra teatrului Naţional.

Mergând la Londra d. Kneisel făcu cunoştinţă cu Carol Armbruster şeful orhestriî din teatrul Vagnerian.

După sfaturile luî, d. Kneisel a luat şi aci parte în mal multe concerte, alături cu violoncelistul Piatti si-a subli-muluî violonist Ioseph Iohim cari au remas uimiţi nu nu­mai de talentul domniei sale dar si de scoală musicală ce posedă.

Chiar diarele englezeşti a u vorbit mult de d-1 Kneisel, trimiţând numele seu chiar până în America, făcendu'I tot de o-datâ si laudele meritate.

In această furie a victoriei sale artistul român desmeticit o clipă 'şi aduce aminte cu drag de România, şi nu poate fi stăpânit de ideia d'a nu se reîntoarce în ţară.

Povăţuit însă de celebrii artist! între cari d-1 Kneisel devine ca un copil resfâţat, ia hotărârea d'a se presenta înaintea conservatorului din Paris, peutru a obţine diploma de pro­fesor în vioară.

Comisiunea examinatoare era compusă din d-niî : Am­brois Thomas, directorul censervatoruluî din Paris. Char­les Gounod, Massenet, L. Massart. Cesav Franck si altiî, între cari vom maî cita pe d-niî Danclas profesor de vioară

G E N E R A Ţ I A N O U A

Ernest Guiran profesor de conmposiţie Ia conservatorul din Paris, precum şi d. de Garcin, şef de orhestră al so­cietăţii de orhestre din conservatorul Parisian.

A depus d. Anton Kneisel esamenul, a luat domnia sa diploma cel face onoare, care ia fost însă folosul ? la ce bun atâta muncă, când azî, în loc să'l vedem figurând prin­tre profesorii conservatorului nostru, d'abia poate trăi prin puţinele lecţiuni particulare ce dă.

In tot caşul e o ruşine pentru noî că ştim ast-fel încu­raja un artist de valoare, şi cu atât mal mult, cu cât d-1 Anton Kneisel face parte din artiştii Români.

Iată dar cum se încurajară la noî tot ce 1 artistic, tot ce n u l străin.

Or. Sebas t i an

G E N E R A Ţ I E A N O U Ă

Direcţiunea revistei „Generaţia Xouă" ţ ine să aducă mulţumirile sale d-neî Lu­cia I. Livescu pentru gentileţea, ce-a arătat oferindu-ne concursul seu la concer­tul, ce Societatea noastră a dat în Palatul Atheneuluî Român.

D I V E R S E

Ordinul cartofilor.

Cine nu scie cât de încet s 'a răspândi t cartoful, aceas tă tuber ­culă atât de folositoare, şi nutr i toare , care încă în anul 1616 maţ era în F r a n ţ a o friandisă, un ce rar care nu aducea de cât la m a s a regală.. .

Puţini însă o să scie, că cartoful a pricinuit chiar crearea unui ordin. Aces t a se întemplă în anul 1842 când împeratul Rusiei ne mal sciind cum să pr ipească răspând i rea cartofilor, crea un ordin pent ru acei care se vor ocupa cu dinstincţiune de cult ivarea a-cesteî tubercule nutr i toare , ca re ordin primi maî târdiu numele de ordinul cartofilor.

Freder ic cel Mare, s tând de vorbă cu d 'Alembert , intră în ca­mera regelui, un valet care era d 'o frumuseţe ce rar se p o a t e ve­dea, d 'Alembert păru uimit.

—• E omul cel maî frumos din Sta te le mele zise Freder ic , l 'am avut cât-va t imp ca vizitiu şi a cuma ta re t en ta t d'al t rămite ca a m b a s a d o r în Rusîa.

Voltaire , aflându-se la P o s t d a m , într 'o seară după masă, făcu por t re tu l unui bun rege, în cont ras t cu acela al unuî t i r a n ; şi apr inzendu-se, făcu o descr iere spă imentă toare de nenorocirele cu care omenirea era coverşită sub un rege despot ic , c u c e r i t o j ^ j , -

Regele Prusiei F reder ic cel Mare, mişcat p lânse . — Iată, strigă Voltaire, p lânge tigrul. _ЖЯ

Suntem puri ca Dumnedeu , teribili ca demonii luî Dante. ' :>i jLi

iŞz_ G E N E R A Ţ I A N O U A

Ca copir—suntem imaginea pu ră a luî Dumnedeu , neatinşî încă d e veninul corupţ iune umane , p o s e d ă m cerul în gândi re şi ino­cen ţă în suflet...

Ca o m — p o s e d ă m cugete negre în gândirile noas t re şi infernal ân suflet...

Nascem îngeri—murim demoni! . . .

Maksymi l i an

Domnii cărora s'a trimis ziarul nostru şi nu uoeso a fi abonaţi, sunt rugaţi a ne Înapoia ziarul, spre a evita neînţelegerile ce sar iui la încasarea abonamentelor.

A D M I N I S T R A Ţ I A .

Titlul de «Generaţia Viitoare» fiind dat revistei cam în pripă şi neţinendu-se socoteală de ce-ar putea în­semna, odată cu alte modificări, am găsit trebuincios <a schimba acest titlu în acela de «Generaţia Жоий».

D I R E C Ţ I U N E A

A N U N C I U R I

Marca înregistrata

CEVA N E C E S A R

HIGIENA, ECONOMIE, ELEGANTA SI DISTRACŢIE * ' 9 t

Toţ i medicii sun t de acord, că t u tunu l fumat în contact cu buzele, cum se fumează de pildă ţ igări le fără ca r ton s t r i că foarte mu l t şi îmbolnăveş te dese ori buzele . Aşa s'a văzut casur î de cancer pe buze din cauza fumatului de ţ igări fără car ton .

P e n t r u a în l ă tu ra aceasta se r e c ă m a n d ă publ icului fumător

T U B U R I L E P E N T R U ŢIGĂRI

care au o mulţ ime de avantaje. Ele avend u n car ton la capăt , acel car ton a t rage în sine nicot ină care o lasă tu tunu l ,—şi aceas ta se poate vedea uşor r u p â n d u - s e ca r tonu l după ce s'a fumat — şi ast-fel buzele sun t păzite de a fi îmbolnăvi te .

Economia, maî este u n m a r e avantaj la t ubu r i . Es te şt iut de fie-care fumător că la facerea ţ igăre î se porde o mu l ţ ime de tu ­tun , şi apoi se leapădă maî juni e ta te de ţ igară , pe când la ţ igă­r i le cu t ubu r i , se în lâ turează cu totul aceste inconven ien te .

E apoi u n ce mu l t maî e legant şi ch ia r o dis t racţ ie de ale face. Fab r i ca r ea ţ igăr i lor cu tubur i e a tâ t de uşoară în cât fie-care

o depr inde în 3—4 m i n u t e şi lucrează ţ igăr i le la perfecţie. P r e ţ u l tubur i lo r este aşa de mici începându-se cu 35 bani suta,

în cât poa te fi u n lux pe rmis ori cui de a şi le p rocura , şi de a fuma to t -d 'a -una o ţigară cum se cade.

Deci voiţi ce-va higienic, economic, e legant şi o dis t racţ ie , în ­cerca ţ i o s ingură dată a face ţ igăr i cu tubur i , şi veţ i fuma to t -d 'auna n u m a i de aceste ţ igăr i .

ED. HAYECK

Se vinde la magasinul A la Menagere Bulevardul Academiei. G. A. Melic Calea Victoriei', No Gj.

A N U N C I U R I

O G G A S I O N

1 bon violon Straduarius Autiquite ga­ranţie avec etuis noye r s e ru re niclee, t r e s e legante et u n

ALBUM DE TIMBRES POŞTE Grand format jo l iment rel ie con e n a n t

p lus de 3000 t i m b r e s de tous Ies pays d u monde . S 'adresser â l'Agence Havas.

Prima faMcă specială ue „Corsete" în România CALEA VICTORIEI , 25.

I n r e n d c u H o t e l O T E T E L E S G H A N O Avem onoare a a n u n ţ a onorabilul publ ic

din Capitală p r e c u m şi din provicie, că fa­br ica noas t ră posedă un bogat a so r t imen t de corse te în toate culori le, fasoanele cele maî nouî, lungi pe talie, corsete ajour, de sat in, mă tase aţă , p r e c u m şi r ed re so r i p e n ­t r u pens ionare şi corsete higienice p e n t r u femei însărc ina te , toate lucrate cu oase de ba lenă veri tabi lă .

P r e ţ u r i M o d e r a t e Toate comandele se cseeutâ in 24 ore.

Iosef P . Nancov ic i Agent de publicitate

A N U N C I U R I I N S E R A Ţ I I

R E C L A M E CALEA VICTORIEI. NO. 64

A N U N C I U R I

CONSTANTIN TH. BARTOLOMEI P R E M I E R D E N T I S T E R O U M A I N E

D e n t s et Racines si gatćes qu'elles soient, sont arrachees sans aucune donlleur d'apros le dernier systeme.

D e n t s son, nettoyees tres facilement en leur rendant leur coulleur năiurelle. D e n t s sont plombees a l'aide des plombages Ies plus solides, avec garanţie de

ne plus se gater. D e n t s dentiers complete et partiels sont remplaces par Ies dents americaines

Ies plus lines, travaillees on or, caoutclionc et en celluloide, qui rendent Ies шё-mes services et possedent la meme couleur que Ies dents nalurelles.

P â t e s , P o u d r e s e t E a u dentr i f r i ce se trouvent toujours en vente dans mo» atelier.

Consultations de 9 heures â midi et de 1 - 5 lieures. • ;"-Pour Ies pauvros et Ies niilitaires de grades inferieurs, service/gratuit de midi

â 1 heure,

Strada Carol 1, N o . î -—(Maison B u d i ş t e a n u ) . — B u c a r e s t .

CONSTANTIN TH. BARTOLOMEI P R I M U L D E N T I S T ROMÂN

D i n ţ i i şi rădăcinele fie cât de stricaţi se scot fără nici o durere după sistemul cel maî noii.

D i n ţ i i se curăţă cu multă uşurinţă dându-le culoarea lor naturală. D i n ţ i i se plombează cu cele maî solide plombaginrî cu garanţie de a nu se

maî sti ica. D i n ţ i i parţiali şi denturile complecte se înlocuesc cu ceî maî fini dinţi ameri­

cani, lucraţi în Aur, Cautchuc şi Celuloidu, făcând acelaş serviciu şi aveud aeeiaşî culoare ca ceî naturali.

P a s t e , P r a f u r i ş i Apa de g u r ă se găsesc tot-d'auna în atelierul meu. La do­rinţă pot visita pe onor. public şi la domiciliu fiind încunosciinţat prin o cartă poştală.

Pentru oameni sermanî şi militari grade inferioare, serviciul scoatere! dinţilor este gratuit de la ora. 1 2 — 1 .

S t r a d a Canrol 1, No. 1 — (casa B u d i ş t e a n u ) — B u c u r e ş t i . ' ' ~ "