ANUL V II. N o. 3 3 3

15 IUNIE 1933

■ f , C A P IT A L A .

de eri, de azi şi de mâineBUCUREŞTII VĂZUJI DE CARMEN-SYLVA

In anul 1869, principesa Elisabeta de W ied viitoa­rea regină a României, păşia pentru întâia oară pe pământ bucureştean. Însemnările suveranei, fiind publicate în străinătate, au stârnit atunci protestări. Nemulţumirile veniau din partea unor critici prea pedanţi, cari n’au înţeles pornirea tinerei princese- poete : aceasta îşi notase renumite colţuri ale oraşu­lui, care au impresionat-o prin pitorescul lor şi care urmări să dispară în scurt timp.

Sus: Esplanada Patriarchiei, cu lupoaica romană; stânga: inestetica alee a Patriarchiei, înainte di transformare.

„Când ieşii din gară spre a mă urca în trăsură spune principesa ini-a scăpat un strigăt de admi­rare. Pe deasupra fâlfâirii decorurilor şi a Strălucirii uniformelor, pe deasupra cailor şi a drapelelor, din­colo de marea de oameni zărisem oraşul, culcat în­tre coline, desfăşurându-se în văile verzi. O împes- triţare de bisericuţe şi case albe, galbene şi albastre scăldate de razele soarelui.

Pe drumul dela gară la Mitropolie şi de acolo la palat, suverana arăta că a văzut case atât de mici, încât ajungeai cu fruntea la acoperiş, femei cu haine pestriţe, cu fuste verzi sau roşii, cămăşi strălucind de albeaţă, cu garoafe dupe urechi, cu tulpane albe,

Sus: Palatul l i egal din Calea Victoriei a fost refăcut com­plet. .4 mai rămas o singură aripă de m odificat; st. jos: Su­veranul în balconul palatului, la S Iunie.

tivite cu horbote... O mulţime imensă fremăta de entuziasm pe uliţe.„Curtea Mitropoliei era acoperită în stofă roşie, care arunca o iu-

mină fantastică asupra întregii privelişti. In ziua aceea se ofieiară pa­truzeci de nunţi. Toate miresele purtau beteală, în loc de voal” ..

Pentru ca cititorul să-şi dea mai bine seamă de prima impresie a reginei Elisabeta, amintim că pe vremea aceea nu era nici palatul poştelor, nici casa de depuneri, nici hotelurile mari de azi, de pe ca­lea Victoriei, nici palatul Cercului Militar... nici palatul băilor Eforiei, nici chiar un început de bulevard. Tot Bucureştii era o grămadă de uliţe strimte, întortochiate, prin cari te rătăceai.

încă acum patruzeci de ani, modesta casă Prager, zidită în timpul regelui Carol I — şi care azi se pierde între palatele din jur, era fala porţiunii din „Podul Mogoşoaei” , care da spre „chioşcul Bobotezei ’, dărâmat acum câţiva ani, spre a se deschide piaţa de acolo.

PALATU L— Iată palatul, îmi spuse prinţul.-— Unde? am întrebat eu.

Uite-1, intrăm în el, adăogă prinţul zâmbind.„Atunci am înţeles că Suveranul transformă în palat o casă mo­

destă după cum o piatră din câmp poate fi transformată, de imagina­ţie, în altar! Palatul din Bucureşti era o casă veche boerească pregă­tită în grabă...

Vom complecta spusele suveranei cu unele date pe care nu avea de unde să le ştie tânăra principesă:a

SOCIETATEA BUCUREŞTEANĂ

„Care-mi fu mirarea — zise principesa Elisabeta — când primii damele a doua zi...

Nu mai erau ţărancele în cămăşi albe şi nici leliţele în fuste pestriţe, ci nişte fiinţe drăgălaşe şi graţioase, cari-mi aduceau

să poftească în ţară, pe o principesă de neam regesc, pe care ar fi urmat să o aducă în ţară cu trăsura cu cai, prin dru­murile lungi, obositoare, noroioase şi pline de gropi, dealun- gul judeţelor Olteniei şi Munteniei.

Dar să ne întoarcem la povestirea sugestivă a tinerei prin­ţese, care se urca pe tronul ţării noastre.

St. şi jos: Scoţându-se tramvaiele cu cai de pe străzile cu mare trafic, acestea au luat un aspect occidental.

Actualul palat regal a fost vechea casă a boerilor Col- fcşti, din veacul al XVIII-lea, cumpărată de Dinicu Go- lcscu, fiul marelui Ban Radu Golescu, de la baronul Georg Laventario. Casa a fost în urmă vândută stăpâ- nirei şi acolo şi-a avut curtea Alexandru Vodă Ghica (1834—1842).

Alexandru D. Ghica, pe când a fost caimacan, a lo­cuit tot în actualul palat regal, care pe vremea aceea avea numai aripa stângă, nemodernizată.

In acelaş palat a locuit apoi Vodă Cuza din 1859 1866. , .

Ceilalţi domni din secolul al XlX-lea dinaintea lui Cuza, au avut alte reşedinţe.

In acest palat — în această casă modestă, cu un mai­

dan în spate şi cu nişte cârciumi în faţă a intrat tânăra principesă Elisabeta, în anul 1869.

In urmă regele Carol a adăugat partea centrală şi aripa din dreapta, cu corpul de gardă. Mult timp „Podul Mogoşoaei” din faţa palatului a fost o stra­dă strimtă.

Piaţa actuală a palatului s’a deschis mult mai târziu, dărâţnându-se un şir în tregd e case vechi.

Să mai adăugăm amănuntul, a zărit pentru pri­ma dată panorama Bucureştilor <iin perspectiva de pe Dealul Filaretului. Ea sosise în ţară cu vapo­rul pe Dunăre; apoi cu trenul de la Giurgiu Ia gara Filaret din Bucureşti. Altă gară nu exista in_ Capi­tală şi nici nu era nevoe, deoarece nici altă cale ferată nu era în România, decât linia Bucureşti- Giurgiu, inaugurată la 19 Oct. 1869, cu puţin înain­te de sosirea principesei.

Domnitorul Carol nici nu putuse să-şi aleagă până atunci, o tovarăşe a vieţii deoarece nu se încumeta

St. Pe locul fostei terase Otete- leşanu, s’a ridicat impozantul palat al societăţii telefoanelor, iar clădi­rea ,J?rascati” se dărâmă, pentru aliniere; mijloc jos: Calea Victo- rieipe vremea incomodului sens dublu.

aminte, în acelaşi timp, de societatea din Petersburg şi de cea din Neapole.

Cât despre bărbaţi, e i aveau o înfăţişare franţuzească, astfel cel_ pu­ţin îmi apărură, când i-am văzut la Cameră, unde am fost condusă cu mare pompă.

„In ziua aceea — spune principesa — mergând spre Cameră ain pe­trecut mult văzând cât era de elegantă trăsura noastră, faţă de străzile pe unde treceam, mărginile de căsuţe mici, rău rânduite, pavate cu. bucăţi mari de piatră, neregulate şi depărtate, care ne siliau să facem, eu şi diadema mea, multe salturi fără voe...”

Iată cum descrie Carmen Sylva alte uliţe bucureştene:„Când ieşiam din casă la început, aveam întotdeauna de ce mă mi­

ra. In oraşul acesta se aflau străzi pitoreşti, în care toate uşile eraupline de stofe multicolore, de fierărie, de oale verzi şi cafenii ( poate că-i vorba aci de strada Lipscani N. R .) Alte părţi erau o adunătură pestriţă de case ca de păpuşi, foarte mici, ascunse sub copaci, sub sălcii sau sal­câmi, ce îmbălsămează oraşul întreg primăvara.

„Se aflau deschise, în stradă, brutării, cismării, fierării, câr­ciumi nenumărate, în cari se vindeau ţuică, cocioabe întune­coase, în fundul cărora se ve­deau figuri de vagabonzi cu o-

.. chiul blând, cu zâmbetul trist” .

DÂMBOVIŢA*

Dâmboviţa, care era necanali­zată, şi făcea diferite cotiri tre­când prin Bucureşti, a făcut ur­mătoarea impresie asupra tine­rei principese:

„Dâmboviţa... oferă ochiului scene de o vioiciune ce-ar entu­ziasma pe un pictor ori pe un poet.

„Lumea se îmbulzia amesteca tă în acelaş noroi, copiii um­blau prin apă strigând veseli, ţigănuşi goi se vârau până în gât în unda turbure, sacagii goi băgau caii, intrând şi ei în apă până peste genunchi, spre a-şi umple sacalele. Şi unde era

mocirla mai adâncă se vedeau mişcându-se nişte forme ma­sive, trupuri cenuşii, pleşuve pe jumătate, ca nişte spinări de ipopotam, capete numeroase, cu coarnele groase şi aduse spre ceafă, boturi negre ce luciau la soare: erau bivolii” ...

BIRJARII BUCUREŞTENI

„Pe străzile Bucureştilor, umblă de colo până colo birji ne­numărate, cu -coşul ridicat. Birjarii sunt nişte rusi fără mus­tăţi şi barbă, din secta lipovenilor (scopiţi), cil un fel de rochii lungi de catifea neagră, cu brâuri colorate; mână caii c o repeziciune nespusă, cu braţele întinse, ca la Petersburg.

„Cele mai multe uliţe sunt aşa de strâmte, că trebue un a- devărat meşteşug ca să mâe cineva repede. De aceea sgomo- tul trăsurilor e aici mai mare ca în toate capitalele Europei...

„Pe uliţe se vând — în strigăte răsunătoare, lungi si me­lancolice fel de fel de lucruri: lapte, portocale, cofeturi, o băutură îngrozitoare de hamei fiert, (braga) miei jupuiţi de blană, şi agăţaţi de-a lungul cobiliţei.

„La Bucureşti, lumei îi plac mult florile; nu e fereastră în oraş unde să nu fie câteva ghiveciuri cu muşcate, garoafe ori rezeda .

PA VAGII ŞI CANALE

Descripţia făcută de Carmen-Sylva a căpătat o valoare is­torică şi ne arată cât de' mult a propăşit oraşul nostru, în scurtul interval de 64 ani, de când s’a fondat dinastia regală română.

Acum 150 de ani se făceau prin Bucureşti un fel de gropi, haznale, numite „lagunuri” , unde se scurgeau apele din oraş. Când se umpleau „Lagunurile” , tot ce nu putea intra în pă­mânt curgea spre Dâmboviţă... Puteţi să vă închipuiţi ce fel de aspect avea Bucureştiul mai ales vara.

Abia în secolul trecut s’au podit stradele principale ale o- raşului. Bârnele, aruncate peste şanţul cu lături ce curgea pe dedesupt, prin mijlocul străzii, constituiau un lux! (De aci vine şi denumirea de „Podul Mogoşoaiei” ).

Noaptea dacă nu aveai un felinar în mână, riscai să-ţi rupi un picior, prinzându-ţi-1 între două bârne mai depărtate, sau — Doamne fereşte —• puteai să cazi într’un asemenea şanţ...

Vechea piaţă a Gării de Nord, plină de băltoace, a fost transformată radical. Stânga sus: Noua piaţă Sf. Gheorghe, care actualmente este debara­

sată de clădirile vechi care o îngustează; sus: Vechea piaţă Sf. Gheor­ghe, cu lupoaica şi tramvaiele cu cai.

Dâmboviţă se revărsa mai în fiece primăvară, cu toate gurile ei de apă car­patină.

Intr’unul din lacurile formate de Dâmboviţă, s’a înnecat pe vremuri Vlad Vodă.Astăzi Bucureştii posedă o reţea perfectă de canalizare, care a înlăturat cu

totul inundaţiile ce se mai semnalau acum câţiva ani, prin unele cartiere. S’au construit canale, în special cele colectoare, atât de înalte, încât un călăreţ călare pe cal poate trece prin ele. Lungimea lor totală e de aproximativ 500 klin., şi puse cap la cap ar putea străbate toate Moldova, Muntenia şi Oltenia, dela Do- rohoi la Turnu Severin.

Pavarea străzilor cu piatră bolovănoasă, de râu, începută pe la 1830, şi care sdruncina trăsurile, se înlocueşte treptat — în zilele noastre — cu asfalt. S’au deschis noui străzi şi bulevarde frumoase, circulare, precum şi artere radiante. Stradele mici şi neimportante, pe la Obor şi prin alte părţi periferice, au început şi ele să aibe o înfăţişare modernă. S’au creat cartiere splendide: Parcul Bona- parte, Parcul Filipescu, Parcul Pricipesa Elena (spre Cotroceni).

S’a făcut un început de acoperire a Dâmboviţei, în dreptul Senatului. Expe­rienţa a reuşit şi dacă ^ va realiza proectul întreg, centrul Capitalei va căpăta un aspect nou şi modern.

Dâmboviţă^ care odinioară ne duşmănia, revărsându-se şi cauzând pagube, a fost strânsă între maluri şi debitul ei de apă proporţionat prin enormele zăga­zuri de fier mişcate de maşinării grele dela Grozăveşti. Ba chiar o mare parte a apei Dâmboviţei, domesticită de un canal special este silită să treacă pe ia Uzinele electrice comunale, spre a furniza energia electrică necesară la lumi­narea oraşului.

A mai rămas pentru bucureştenii de astăzi o parte pitorească a Dâmboviţei: locul unde râul intră în oraş. Se găseşte acolo insula Ciurel cu salcâmii, sălcii­le, vitele la păşune, pe care le-au văzut şi în centru oraşului, cu 60 de ani în urma, părinţii noştri. Astăzi, e aci o plaje cu nisip unde vine lumea să facă bae. Copiii fac duş in timpul verii, sub cascada dela „Porţile de fien” , zăgazul Dâm­boviţei. Aici se mai pot vedea pescari bucureşteni, cu undiţa şi năvodul.

APA ŞI LUMINA

li*0'000-000 de lei au avut de plătit locuitorii Capitalei, pentru taxa de apă în 1932, ceeace echivalează aproximativ cu 60.000.000 metri cubici de apă consu- mata. Socotind la populaţia de 621.000 oameni, cât au Bucureştii, înseamnă a- proximatiy 100 de metri cubi de apă pe an, de locuitor, sau, 300 de litri de apă pe zi, de fiecare locuitor. *

In afară de aceşti 180.000.000 lei au avut de plătit 32 milioane de lei taxa pe canal şi 10_milioane lei pentru metri pătraţi de suprafaţă. Total 222 de milioane de lei suma cu care au fost debitaţi bucureştenii în anul 1932. Din această sumă ei n’au plătit decât 173 de milioane, rămânând datori 48 de milioane

In afara de cele 60 de milioane metri cubici de apă, arăta!, mai sus, s’a mai consumat o mare cantitate pentru stropitul străzilora Ji"i ooV' !reCut.s’au c »n?u™ t în Bucureşti 908.871.379 kw, energie electrică şi t iw o H /”• -*1 ,cub.lcl de aerian, adică în cifre rotunde un miliard de în ' S - el-ectrlc.ltate 5* « c e milioane de metri cubi gaz. Consumaţia gazului e in continua scădere, pe cand consumul de electricitate creşte vertiginos.

TRĂIAU B U C U R E Ş T E N I I IN VEACURI LE T R E C U T E ?ERA MAI BINE, SA U MAI R Ă U C A A ZI

PE VREMEA LUI MIHAI VITKAZU Pe vremea lui Mihai Viteazu, la 1593 erau două

palate domneşti la Bucureşti: cel vechi, de pe

In articolul de mai jos vom vedea condiţiunUe în care s'au desvoltat Bucureştii în decursul veacuril r şi suferinţele locuitorilor lui din tr.cut.

— „Ehei, vremea veche! Ce bine se trăia pe atunci la Bucu­reşti, fără nici 0 grijă... Era un traiu tihnit, nu ca acum!”

Aşa îmi spuse oftând un concetăţean amărât, care se vede că ştie prea puţii» desprO istoria oraşului nostru...

— „Toate n’lcle au venit abea după războiul din 1916” — susţin mulţi.

Totuşi dacă am găsi un moş, ca de o sută douăzeci de ani, — trebue să mtti fie oameni atât de bătrâni prin Bucureşti — ce nu ne-ar putea povesti unchiaşul, numai din cele văzute cu ochii lui?! Şi-ar aduce desigur aminte de groaza zaverei de la 1821; apoi ne-ar povesti despre celelalte zile grele, pline de suferinţi', al lui şi ale celorlalţi bucureşteni, din timpul invaziei turcilor, ruşilor, nemţilor din secolul trecut. Au fost în aceste timpuri apropiate, de care nu ne desparte nici o viaţă de om: secetă, ciumă, cutremure, focuri groaznice, holeră, vijelii înspăi­mântătoare ca uraganele Antilelor...

BUCUREŞTII, STAŢIE ISTORICĂ

Dar în vremea şi mai veche, câte urgii n’au trecut prin meleagurile noastre!

Staţiune istorică, din vremurile, pe care le stu­diază geologia, — teren locuit din timpurile ante- romane, după cum ne asigură archeologia — colinele peste carc se ’ntind Bucureştii au fost un fel de tre­cătoare pentru goţi, cumani, slavoni. De câte ori adăposturile oamenilor de pe aci n’au fost mătu­rate de vijeliile cumplite ale Hunilor şi ale primilor tătari.

Chiar în secolul al XVI-lea şi al XVII-lea, nu trecea un deceniu, fără ca Bucureştii să nu fie jefuiţi, arşi, dărâmaţi, făcuţi una cu pământul!

Intre asemenea furtuni îngrozitoare s’au pierdut documenlc de ale domnitorilor, adecă actele statu­lui, — s’au înecat, s’au ars acte importante (când ardea oraşul!) au rămas pe la duşmani, s’au pierdut prin gropi, prin ascunzătorile munţilor, s’au stricat sau au mucezit prin diferite tainiţe.

E de mirare că s’a mai putut reconstitui istoria oraşului nostru, al cărui nume apare pentru prima

Dreapta sus : 0 vedere a Bucureştilor in anul n i7; dreapta: Vechiul turn al Colţei se ridica iu faţa bisericii din curtea spitalului cu acelaş nume; jos: Hanul Manuc, după o veche stampă, păstrată lu Aca­demie.

KOAU,ll .

dată intr’un document, — păstrat din anul 1401 — , ca „Cetate a Bucureştilor” .

VIAŢA LA CURTE

La Curtea domnească, clădită pe la începutul sec. XV-lea — se spune de Mircea cel bătrân — pe colina ’naltă, ce era cam pe unde este acum piaţa florilor şi străzile vecine, se perindau me­reu domnii. .

„Schimbarea Dom nilor bucuria nebunilor/ _e_o zicatoare ve­che, de origină bucureşteană, ce a rămas până în zilele noastre şi care ne face să ghicim multe din cele ce se petreceau pe a- tunci: lăcomia unor Domni, suferinţele poporului şi nădejdea nestrămutata, pe care au avut-o totdeauna bucureştenii în vre­muri mai bune.

Când răsbufniau tunurile de la Curtea dom­nească, bucureştenii aflau că a sosit un Domn nou. (De altfel acesta era singurul rost al tunu­rilor de acolo). Şi bubuitul tunurilor înveselia mulţimea, dând prilej de mare şi sgomotoasă ve­selie: „poate că noul Domn va fi mai bun!” Unele documente arată că la asemenea prilejuri se go- liau multe butii de vin. Iar care n’avea vin, bea apă!

La serbările de la Curte erau chemate tarafu­rile de lăutari de pe vremuri; artiştii îmbrăcaţi cu antirie lungi şi mâneci largi, ziceau care din scripcă, care din naiu sau cobză, cântece bătrâ­neşti, ce mergeau la inimă şi făceau să ofteze pe” boerii bărboşi, adunaţi în jurul mesei încăr­cate cu cele mai alese bunătăţi, aduse tocmai de prin Levant, de prin Asia Mică şi alte ţinuturi depărtate.

Un pahar de vin, care făcea ocolul mesei, era umplut de boeri cu icosari de aur. Fiecare a- runca monede înăuntru, cu un gest de adâncă mulţumire, apoi paharul era dat mai marelui lăutarilor. Acesta închina în sănătatea Domnu­lui, a boerilor, golia paharul şi apoi arunca aurul în buzunarul larg al antiriului.

La vechea Curte domnească — de pe locul unde e acum Piaţa florilor — au fost multe nunţi şi petreceri de ale boerilor, zaiafeturi la care lua parte, desigur şi Domnul.

Aci a aruncat, odinioară, soţia lui Mircea Vodă Ciobanul, Doamna Chiajna, pe masa unde benclte- tuiau boerii, capul tăiat al boerului Dumitraşcu, care ar fi avut marea îndrăsneală de a râvni la domnie, ca pildă pentru cei ce ar mai nutri ase­menea planuri...

Din întâmplarea aceasta, una din multe cititorii îşi pot face o idee de vremurile pline «le urgie de pe atunci, când se putea întâmpla, ea boeri poftiţi cu cinste la ospăţ, la Curte, să fie măcelăriţi cu toţii... Boemi, când pleca de acasă, luându-şi rămas bun de In nevasta şi copiii lui, ea să meargă la masă la Curte, nu ştia — întotdeauna •—- dacă se va mai întoarce acasă şi ce intrigi s’au mai ţesut împotriva lui.

Pe când zaiafetul era în toiu „sus” , prin p iv­niţele boltite, cari se resfirau in toate părţile ca un mic labirint subpământean, se petreceau une­ori adevărate drame.

In cămările de jos ale palatului erau bătuţi groaznic cei „vinovaţi” , dintre cari unii probabil mureau în timpul supliciului.

Un Domn a fost reclamat Înaintea Divanului de la Constantinopol, de către unit boeri. că „le-a pus jupânesele (adică pe soţiile lor) de au fost cărând var şi piatră împreună cu ţiganii cei de dârvală la Curţile Domneşti".

Aşa erau vremurile pe atunci!Şi ce vor fi suferit oamenii de treapta a doua?

Ce îndurau negustorii, ţăranii dacă chiar boerii trebuiau să înghită atâta amărăciune?

Cele mai crunte bătăi se dădeau pentru vine de nimic, pentru neplata birului la timp şi aşa mai departe. Cel osândit fiind legat de stâlpii înfipţi In pământ era lovit fără milă şi cruţare.

Amintim că abea Domnitorul Carul I, la prima aniversare a venirei sale în România, a cerut des­fiinţarea bătăei în armată.

Ce barbarii se petreceau în armată, deoarece a trebuit să intervie, cu autoritatea lui, însuşi Cel ce sta oe tron?

ZIDIREA MITROPOLIEI

CAPUL ÎN F IPT IN PAR

_ Astfel de pildă, pe acele vremuri cumplite s’a văzut, timp de un an de zile, capul boerului Aga Bălăceanul, ginerele lui Şerban Vodă, în faţa ca­selor sale făcute una cu pământul...

Acesta era un loc de primblare al bucureşteni- lor cari pe acea vreme, se duceau Duminica să vadă capul boerului, despre care a ajuns vestea şi la Iaşi.

Erau şi unii boeri, cari din cauza persecuţiilor sărăciau de n’aveau ce mânca. Astfel bătrâna Stol- niceasă, mamă de domn, trimise într’un rând la egumenul mănăstirii Colţea după un căuş de făină.

NUNTĂ LA CURTE

colina Curţii vechi, care începuse să se dărâme, şi cel nou, de pe colina lui Radu Vodă, zidit de Mihnea Vodă.

Palatul vechiu începuse să se dărâme atât din cauza incen­diilor şi cutremurilor, cât şi din pricină că nu era reparat de către Domnii, cari se schimbau mereu.

De altfel focurile au fost o adevărată pacoste pentru o- raşul clădit cu prea multă lemnărie, pe uliţe întortochiate „de trei oameni” şi de „cinci oameni” adică pe unde puteau trece alături trei sau cinci persoane.

Incendiile au schimbat fisionomia Bucureştilor numai în sec. XVIII-lea de vre-o şase ori. In afară de câteva biserici, nu avem nici o clădire mai veche care să ne vorbească despre trecutul oraşului nostru.

Dar poate pe vremea gloriosului nostru domn, Mihai Vi- teazu, bucureştenii să fi trăit mai uşor...

Ei bine, tocmai atunci a fost mai grozav ca oricând!In 1595,_ anul Călugărenilor, Bucureştii au fost prădaţi şi

pustiiţi atât de mult, încât aproape nu era chip de locuit în- tr’însul. II ocoleau până şi armatele duşmane, căci aflaseră că pe aci e numai jale şi sărăcie.

Oamenii fugiţi prin munţi, parcă nu voiau să mai iasă din scorburile stâncilor, pe unde-şi petreceau viaţa, ca nişte săl­bateci.

Deabea îndrăsniră bucureştenii să se întoarcă pe la că- minurile lor pustiite, şi în anii următori 1596 şi 1597, se ivi altă pacoste.

\in tătarii! Vin tătarii!” se auzia acum strigând pe stră­zile oraşului nostru.

Putem să ne închipuim ce groază au adus tătarii la Bu­cureşti, dacă nici generaţia actuală nu i-a uitat; într’adevăr pana în zilele noastre s’a păstrat exclamaţia de spaimă: „Vin tatarii’ , deşi în mod ironic.... Trebue să fi fost ceva îngrozitor: case, biserici, mănăstiri întregi au fost arse, făcute una cu pământul. Tătarii au luat cu dânşii treizecei de mii de robi din ţara românească, ale­gând oamenii cei mai voinici şi cei mai sănătoşi, fără a ţine seamă de plânsetele şi vaetul femeilor şi copiilor.

Bucureştii erau atat de pustiiţi, încât se credea că nici nu se va mai putea reface.

După hrisoavele mănăstirilor, jalea şi sărăcia erau atât de cumplite în Bucureşti, încât lumea muria de foame pe uliţe.

Cei mai săraci se vindeau ,,rumâni” (servi) Ia boeri, de bună voe...

După un scurt popas, după câţiva ani de linişte — cari ca totdeauna dădea avânt oraşului — vine cumplita secetă dela 1718, de luni de zile, când iarăşi mureau oamenii pe stradă.

M itropolia din Bucureşti, clădită de Constantin Vodă, in prima jumătate a secolului X V II; dreapta: Un fecior de curte, în veacul X V III.

Totuş bucureştenii, cari au dovedit întot­deauna o mare vitalitate, îşi refac oraşul în prima jumătate a secolului al XVII-lea.

Constantin Vodă ridică frumoasa mănăs­tire cu turnuri multe şi biserică, ce a deve­nit, în urmă mitropolie şi apoi patriarhie.

Dar turcii, furioşi împotriva lui Constan­tin Vodă, pentrucă făcuse alianţă cu Prin­cipii Transilvaniei, năvălesc iar în ţară. Constantin Vodă, fiind plecat la Târgovişte, dă de acolo poruncă să se dea foc Bucureş­tilor, să ardă Curtea domnească, casele boe- reşti, mănăstirile, tot!

Scopul lui era ca Domnul cel nou, Mih­nea III, numit de turci, să nu poată fi uns ca Domn şi prin urmare ţara să cunoască drept domn tot pe Constantin Vodă.

Stânga: Boer bucureştean, în ţinută o- bicinuită de stradă; jos: Dâmboviţa, Curtea Arsă şi m orile lui Mihai-Vodă. Aci se află in­stalate azi Arhivele Statului.

O veche casă boerească, rămasă întreagă până azi. Obloanele sunt de fier.

Din fericire acest ordin n’a fost executat. Totuş au venit alte pa­coste: la 1600, în Bucureşti, erau la un loc turci, tătari, foamete şi ciumă!

IAR SE PUSTIIESC BUCUREŞTII

In vremea lui Brâncoveanu şi Şerban Vodă, Capitala îşi revine din nou.

Dar la 1689 o noutate: vin Nemţii, neam creştinesc necunoscut la noi până atunci, neam creştin, e adevărat, dar care s’au purtat mai cumplit decât păgânii, decât turcii şi tătarii — după cum arată mar­torii de pe vremuri.

Cum se văd azi, hoţii şi omorâtorii în lanţuri, duşi pe străzi — spectacol barbar care provoacă indignare şi ne face să protestăm — tot astfel erau mânaţi odinioară ca vitele, pe uliţele cu poduri de bârne, unde-ţi puteai rupe picioarele, nu bandiţii, ci boerii, arhi­mandriţi şi mari negustori din Bucureşti.

Soldaţii nemţi veniau să „rechiziţioneze alimente” . Dacă li se părea că cineva dă prea puţin, îl legau cu funia de gât, ca pe o vită, şi-l târau pe pod la „mai marii” nem­ţilor, ca să fie judecat.

Brâncoveanu, ca să scape de nemţi, a chemat— ca mai buni —• pe tătari'

Duşmăniile dintre familiile de boeri înăspreau şi mai mult grelele timpuri.

Ciuma, soră bună ou mizeria, se iveşte şi ea. Şi nu se lasă mai pre jos.

Mahalalele se pustiesc din nou.

A fost un an înspăimântător!Curtea domnească veche în­

cepuse să se dărapene încă pe vremea lui Şerban Cantacuzino. Ruinarea a continuat în timpul domniei fanarioţilor.

La 1718 un foc, aprins de lao casă mică din târg, a făcut să ardă mănăstiri, case boereşţi, s’a aprins şi Curtea domneascăj A ars tot ce-i eşea în cale, afară de casele boltite.

S’a reparat la curte numai strict ce era de locuit. Domnul locuia mult mai prost ca un om de a doua mână astăzi.

Iar la nunta domnească, ce a fost acum două veacuri (exact in anul 1733) a Domnului Con- stantin-Vodă Mavrocordat, boerii şi giupânesele după ce au stat la masă, mâncând cu degetele (căci furculiţe nu erau pe vre­mea aceea); — după ce s’au os­pătat din talere de argint, talere lucioase, sau de pământ, boei'ii stând la aceeaşi masă cu Dom­nul, dar având fiecare tacâmul după rangul său, care de_ argint, care de pământ; — după ce au mâncat timp de vre-o trei cea­suri vre-o douăzeci de feluri de mâncăruri — în afară de vre-o douăsprezece feluri de meze- licuri în aceeaş farfurie, şi au băut, mai mulţi dintr’un singur pahar, care făcea ocolul mesei,— in urmă s’a încins jocul.

Hora şi celelalte jocuri au tre­buit să se facă însă pe pămân­tul bătătorit din ograda „Curţi­lor Domneşti” , căci prin odăi nu era loc.

Cutremurul din 1738, care a dărâmat multe case în Bucu­reşti, a făcut să crape şi zidu­rile „Curţei Domneşti” în multe părţi. Nimeni nu o repară. Domnii fanarioţi mai mult „me- remetiseau” dar nu clădiau.

După cutremurul, care înspăi­mântase lumea, au venit turcii, tot in 1738, pustiind Bucureştii şi mai groaznic decât pe vremea lui Mihai Viteazul.

In acelaş timp a sosit din nou nelipsita ciumă, care se părea că ne îndrăgise şi că nu vrea să uite cu nici un chip pe bucureş­teni: au murit iar vre-o 33.000 oameni.

HOŢII IAU IN STAPANIRE CURTEA DOMNEASCĂ

Dela 176(i, Domnii nu mai stau la Curtea domnească, ce se rui­na din ce în ce mai rău.

Turnul de la poartă căzuse de mult...

Toţi pungaşii, vagabonzii şi hoţii din Bucureşti îşi făcuseră cuiburile prin pivniţele şi chiar prin odăile de sus, unde odi­nioară locuiseră Domnii în Ce­tatea Dâmboviţei.

In vremea asta fanariotul A- lexandru-Vodă Ipsilante — de- sinteresându-se de vechea Curte— puse să i se clădească o altă curte pe colina viilor mănăstirii Mihai Vodă. Clădirile mănăstirii reparate mai există şi azi, fiind acum instalate acolo Arhivele Statului.CE AM VĂZUT LA MĂNĂSTI­

REA MIHAI VADĂ?Pentru a completa amănuntele

necesare acestui articol, am vi­zitat această clădire interesan­tă, una din puţinele mărturii ale trecutului Bucureştilor.

Despre fosta Mănăstire Mihai Vodă s’ar putea scrie multe şi

Aproape de sfârşitul secolului al XVIII-lea arde şi „Curtea nouă” a lui Ipsilante, care acum se numeşte „Curtea arsă” .

Alte nenorociri:Cutremurul groaznic din 1802,

14 Oct. dărâmă şi ultimile zi- Muri rămase în picioare din „Curtea veche” . Nu se repară nimic, afară de puşcăria de lângă curte...

In Bucureşti se svonise că se apropie sfârşitul lumii...

UN DOMN NĂBĂDĂIOSIn vremea asta domnul de a-

tunci Nicolae Vodă Mavrogheni, se preumbla prin oraş într’o caleaşcă poleită cu aur — după cum scrie Ion Chica — trasă de patru cerbi cu coarnele aurite. Caleaşca era înconjurată de ciliodari, cu fuste albe şi işlice rotunde de samur pe cap, şi arnăuţi cu căciuli lungi, împo­dobite cu cozi de vulpi; ei stri­gau diferite necuviinţe femeilor

poate voi face aceasta altă dată. Acum voi arăta că la vechea clopotniţă, în care m’am suit, am observat ziduri exterioare, groase de mai bine de un me­tru! Intr’o parte am văzut un alt zid gros, ca de vre-o doi metri, peste bolta crăpată şi zidurile crăpate până sus (probabil în urma vre-unui cutremur); cred că am găsit acolo una din ves­titele tainiţe, unde călugării de pe vremuri ascundeau bogăţiile mănăstirii. E un fel de cămară fără nici o ferestruică, o cămă­ruţă înnaltă de doi metri, aşe­zată în grosimea zidului şi a- vând numai o parte, îngustă, deschisă. Poate că acojo se as­cundeau comorile inonăstirii şi apoi deschiderea era zidită, ast­fel ca să n’o găsească turcii, tă­tarii şi alte lifte, cari au năvă­lit prin Bucureşti.

Mă întreb, dacă nu vor mai fi fiind şi alte asemenea tainiţe ascunse, zidite... Poate că în vre-una s’ar mai găsi câteva dm lucrurile păstrate pe vremuri a- colo...

Dar să revenim la Curtea clădită de Ipsilante: aceasta era cam pe locul, unde este acum Arsenalul. Până s’a clădit, Dom­nul a locuit într’o casă brânco- venească.

Palatul „din lăuntrul târguim s’a numit „Curtea veche” , cum i se mai zice şi bisericei, ce există azi pe acel ioc Cesteilalte i s’a zis „Curtea nouă” .

Boerii locuiau acum pretutin­deni, prin toate uliţele şi mai ales pe podul Mogoşoaiei, pe care-1 deschisese Brâncoveanu. Erau acolo case mari, cu gră­dini şi curţi.

Ca să ne facem o idee despre aceste case şi locuri, am putea vizita casa Oteteleşanu. Boerul Oteteleşanu stăpânea pe vremuri locul hotelului şi terasei Fras- catti (unde e azi cinematogra­ful „R io” ) terenul unde s’a clă­dit palatul telefoanelor; apoi mai stăpânea splendidul parc, cu pomi seculari, din dosul a- cestor clădiri. Deşi boerul Ote­teleşanu a trăit şi clădit mult mai târziu, totuş_ ne putem în­chipui, cam ce însemna o ase­menea casă boerească pe vre­mea veche. Boerul Oteteleşanu locuise în curtea ce a fost trans­formată mai târziu în „terasa Oteteleşanu” , cafenea devenită celebră pe vremuri, ca loc de întâlnire a intelectualilor bucu­reşteni.FISIONOMIA BUCUREŞTILOR

SE SCHIMBĂ MEREU

românce, pe cari le vedeau pe stradă, mojicii de cari domnul grec făcea haz.

Domnul acesta de pomină mai făcea şi alte năsbâtii: se îm­brăca uneori ca popă, altă dată umbla cu gialaţii după dânsul, făcea judecată pe stradă şi pu­nea de-i spânzura pe dată pe cei ce-i găsia vinovaţi, atârnându-i de o prăjină în furcă, ridicată pe uliţă.

Intrase spaimă în lume. Erau spânzuraţi hoţii, dar câteodată cădea şi vre-un nevinovat vic­timă a nebădăiosului grec, a- juns — prin cine ştie ce ironie a soartei — Domn în ţară ro­mânească.

ÎNCEPUTURI DE MO­DERNIZARE

De abea acum o sută de ani au apărut primele începuturi de modernizare a oraşului Bucu­reşti.

Cele dintâi poduri de bârne peste uliţele noroioase s’au con-

' struit atunci. Deasemeni s’au fă cut încercări de luminare a străzilor cu felinare cu lumâ- •îări de seu.

învăţatul francez Bechamp, care şi-a petrecut copilăria în Bucureşti de la 1825— 1834 ne spune că atunci cerul s’a stabi­lit aci, era „completă barbarie”

şi a rămas îngrozit văzând în­fipte în jurul închisorii ţepi cu capetele condamnaţilor şi stră­zile acoperite cu poduri tixite de noroiu, poduri pe sub care treceau şanţuri pline de lături şi apele murdare ale Bucureşti­lor, ce se vărsau într’un fel de „lagumuri” , adică băltoace rău mirositoare.

In pripă, aşa cum am trecut în revistă patru veacuri din is­toria Bucureştilor, desigur că nu se poate insista asupra detalii­lor. Am trecut cu vederea chiar fapte importante.

Totuş trebue să mai povestimo întâmplare caracteristică. E vorba de un raport sugestiv al cioclilor, cari strângeau p : vremuri cu cangea pe cei morţi de c’ iumă în Bucureşti,— gropari, de obiceiu foşti hoţi şi alţi derbedei,^— cari su­feriseră şi scăpaseră de ciumă şi nu le mai era teamă să se îmbolnăvească din nou. Ei ra­portau cam astfel la cârmuire, pe vremea lui Caragea, după cum arată Ion Ghica.

„Am încărcat cincisprezece m orţi, dar n’am putut îngropa decât patrusprezece, căci unul s’a sculat din car şi a fugit” .

Şi aşa o duceau bucureştenii pe vremea veche!

ALEX. F. MIHAIL

BUCUREŞTII DE AZICâteva aspecte. — C apitala se prim eneşte m ereu.—

Bucureştenii nu-şi mai recunosc oraşul.

ERI, AZI...

Poate acesta ar fi fost titlul cel mai potrivit pen­tru articolul de faţă.

Ne vom încerca să dăm câteva cifre statistice şi I să fotografiem unele aspecte ale Bucureştilor de azi, în comparaţie cu cel de eri

STOMACUL BUCUREŞTILOR

Sporirea populaţiei bucureştene —- în decurs de un secol — de la o sută de mii de locuitori, la 631.288 locuitori, câţi suntem după ultima statistică— desigur că a mărit considerabil consumul ali­mentelor.

Aprovizionarea Bucureştilor este azi o problemă foarte complicată, realizată de mii şi mii de oa­meni. In afară de cele cinci pieţe principale: Hala Ghica, Hala Amzei, Hala Matache Măcelaru. Hala Traian, Hala Obor, avem o serie de pieţe şi cen­tre secundare de desfacere a alimentelor.

Dreapta: Bucureştenii consumă zilnic cantităţi respectabile de peşte.

Sunt unii bucureşteni, cari lipsesc de câţiva ani dintre noi; aceştia la întoarcere nu vor mai recunoaşte unele colţuri ale Capitalei, schimbate cu desăvârşire. Dar sunt şi persoane sendentare, sau prea mult ocupate în anumite cartiere ale ora­şului, care n au văzut încă frumosul bulevard al Patriarhiei, strada deschisă în dosul Universităţii, sau nu cunosc piaţa lui Mihai Viteazul. Alţii n’au vizitat de mult Lişmigiul şi nu ştiu ce raiu este acolo, nu ştiu că strada Ştirbey Vodă s’a lărgit P? 0 ™are porţiune, ca un bulevard, că se dărâmă o casă mare în Piaţa Amzei, ca se lărgeşte cutare şi cutare stradă, că se modernizează hala Ghica... Bucureş- teanul, plecat de câţiva ani dela noi, şi care s’ar reîntoarce acum, poate că n’ar fi in stare, venind prin noul bulevard Brătianu, să mai găsească strada Batişte, sau alta arteră pe care o cunoştea foarte bine şi pe unde trecuse odi­nioară de multe ori.

Poate că l-ar supăra unele case noi, zidite în stil de siloz, poate că ar susţine că unui siloz de la Cons­tanţa i-ar şedea mai bine aci, şi că locul vre-unei asemenea case noi ar fi mai potrivit într’un port de cereale, — dar în genere ar găsi Bucureştiul foarte mult înfrumu­seţat.

Dreapta: In hala de carne; jos: Vânzătorul de. cartofi a adormit pe grămada de marfă.

Vânzătorul de fructe, Ic standul lui de metal şi sticli

Abatorul situat la partea sud-estică a oraşului, pe Dâm boviţă, întrebuinţează vre-o cinci sute de specialişti, cari taie vitele. Instalaţiile sunt din cele mai moderne.

Boii sunt ucişi prin pro­cedeul aşa numit, toredo: mă celarul vâră un stilet în cea­fa animalului, atingând no­dul vital. In modul acesta procedează tort adorii in Spania, la luptele cu taurii,

După aplicarea stiletului, care amorţeşte, dar nu ucide vita, aceasta se jugulează, a- dică i se tae gâtul.

Numai mieii şi viteţii se taie deadreptul la gât, deoa­rece nu opun nici o rezis­tenţă.

Abatorul are un canal de scurgere al sângelui şi resturilor inutile, cari toate se duc în Dâmboviţă.

E un păcat: sângele e preţios deoarece conţine hemoglobină si ar putea fi utilizat altfel.

La guia canalului, care aduce resturile în Dâmboviţă, stau mulţi oameni să­raci şi pescuesc, din apa murdară a râului, diferite rămăşiţe... Malul Dâmbo- viţei prezintă acolo un aspect penibil, cu aceşti nenorociţi pescuitori în sdren- ţe şi cu povârnişul plin de intestine şi alte măruntae de animale, resturi scoa­se din râu...

Este impresionant trenul de vagoane tixite cu „marfă” , care vine dela gara Filaret la abator. Se văd boi cu ochi blânzi, miei nevinovaţi, porci şi alte ani­male, aşezate pe platforme în etaj... atâţia condamnaţi la moarte, cari vor fi sa­crificaţi în clipele următoare, pentru stomacul Bucureştilor.

Iată un tablou al animalelor tăiate în luna Martie, astfel cum mi s’a dat d la cancelaria abatorului:

6987 boi, vaci, bivoli, tauri 1919 mânzaţi (6 luni— 2 ani)13.426 porci 163 oi

GĂRILE

Bucureştii au azi următoarele gări:

Gara de Nord, care este pe cale de mărire şi a fost organi­zată in chip occidental.

Apoi s’a mai construit o fru­moasă gară la Obor: Gara de Est, până unde circulă acum şi tramvaiul electric.

In afară de asta este Gara de Sud (la Filaret), prima gară construită în Bucureşti; staţia Cotroceni, destinată special pentru familia regală; staţia Dealul Spirii, staţia B. M.

Azi sosesc în Bucureşti, în timp de 24 ore, următoarele tre­nuri:

148 trenuri în Gara de Nord,6 trenuri în gara de Est

(Obor),

4 trenuri în gara de Sud (F i­laret).

Pleacă în 24 ore:49 trenuri din gara de Nord,6 trenuri din gara de Est

(Obor),4 trenuri din gara de Sud (Fi-

____ laret).117 trenuri în total.

Având în vedere, că se face o pauză de câteva ore, în tim­pul nopţii, se poate spune că, în termen mediu, la fiecare zece minute pleacă sau vine un tren in Capitală.

Când a sosit principele Ca­rol I-iu in Bucureşti, la 1866, în caleaşca trasă de şase cai îna­intaşi şi condusă de vestiţii su­rugii, aceştia îşi făcuseră un punct de onoare de a sbura, fără primejdie, în goană nebu­nă, peste drumurile pline de hopuri şi gropi, ce legau satele şi târgurile Olteniei şi Munte­niei, de la graniţa ţării până la cetatea domnească de pe malu­rile Dâmboviţei. Pe vremea a- ceia nu era la noi nici un kilo­metru de cale ferată!

La 1914 ţara românească a- vea aproximativ şase mii de ki­lometri de cale ferată.

Acum avem aproape dublu Toate şinele lin iilo r ferate

care pleacă din Bucureşti şi străbat România — puse cap in cap — ar putea parcurge su­prafaţa pământului, dela pol şi până la ecuator; ba ar trece şi dincolo de ecuator...Distanţa de la pol la ecuator

e numai de zece mii kilometri, adecă zece milioane metri, fiind mai scurtă cu vre-o două mi­lioane de metri decât lungimea şinelor C. F. R.

TRAMVAIUL

Primele linii cu cai au fost lnfiin(ate în 1871, de o socie­tate belgiană.

Prima linie de tramvai elec­tric a fost distanţa Cotroceni— B-dul Pake Protopopescu, aşe­zată pe noul bulevard.0 mică anecdotă:Pe primele vagoane de tram­

vai electric se pusese din eroa­re firma „Boul Pake” , ceea ce a stârnit o ilaritate generală, urmată de indignare, deoarece primarul Pake Protopopescu, care a deschis bulevardul cel nou şi cu care se făliau bucu­reştenii, era foarte iubit.Bineînţeles, că greşala a fost

repede reparată, înlocuindu-se firmele.

Al doilea traseu electric a fost tramvaiul circular Obor— Obor, care a stârnit mari pro­teste, deoarece trecea prin străzi strâmte.

I s’a zis: „tramvaiul asasin” !Pe vremuri s’a scris şi o re­

vistă „Obor-Obor” , _care s’a ju­cat pe scena teatrului naţional. Pe scenă era un vagon de tramvai electric.

Câteva cifre:In 1913 tramvaiul a transpor­

tat 13.803.720 călători.In 1930, 133.234.200.Deci numărul celor ce călăto­

resc cu tramvaiul s’a înzecit.In 1913 vagoanele S. T. B. au

parcurs 2.352.294 kilometri.In 1930, 33.877.354.Deci numărul de kilometri

parcurşi este de 15 ori atât de mare, socotit pe această peri­oadă de timp.

In 1913 circulau încă tram­vaiele cu cai, fiind întrebuin­ţaţi 250 oameni, vizitii, taxatori şi controlori.

In 1929, societatea a între­buinţat 4886 slujbaşi, reduşi a- nul trecut la 4242.

Deci azi sunt cu aproximaţie de douăzeci de ori atâţia sluj­başi.

•Curentul electric era cifrat în 1913, aproximativ la două mi­lioane de kilowaţi. In 1931 s’au consumat 32 milioane kilowaţi.

Consumul de energie electrică s’a multiplicat cu 15.

TEATBELE

Acum cincizeci de ani se dă­deau numai două reprezenta­ţii pe săptămână la teatrul Na­

ţional. Sala era pe jumătate goa­lă, deşi multe bilete erau gra­tuite.

Ateneul s’a zidit abea în anul 1888; altă sală de concert nu era.

In iarna trecută am avut, seral spectacole de teatru şi o- peră în şase localuri. Publicul bucureştean a mai frecventat şi 54 cinematografe, afară de alte spectacole mai mici, de prin di­ferite localuri periferice.

Iată câteva nume de săli de teatru, bucureştene, mai vechi şi mai noi:

Teatrul Naţional; Sala Dacia; Sala Bossel; apoi Teatrul Mai- can (care era să adăpostească opera noastră naţională); Sala băilor E forie i (transformată în local de operă şi apoi în cine­matograf) ; ‘ Liedertafel ; Sala Teatrului Modern (desfiinţată); Teatrul „Regina Maria” ; Tea­trul Ventura şi altele.

Sunt în Bucureşti şi mai multe săli frumoase de cine­matograf, cari servesc pentru spectacole teatrale.

BUCUREŞTII DE MÂINE

LTn moş de o sută de ani, care a văzut pe vremuri Bucureştii în complect întuneric, care s’a încumetat să treacă pe uliţele noroioase, şi a asistat la expe­rienţa cu felinarele cu lumânări de seu, care a stat cu opaiţ în casă şi cu lumânări ce trebuiau mereu curăţate cu foarfecile (ce

Călătoriţi cu tramvaiul ?F iţi atenţi ! ,,Realitatea Ilustrată“ vă oferă 500 lei

pentru fiecare bilet de tramvai, care va avea aceeaşi serie cu vreuna din, cele zece pe care le publicăm săp­tămânal. Cineva poate avea şi două bilete în aceeaşi săptămână.

N oi alegem cele zece numere pe care le publicăm din borderourile puse la dispoziţie de S. T. B. şi de comun acord cu un delegat al acestei instituţii. Citi­torii să păstreze chiar timp de două săptămâni bile­tele, pentrucă s'ar putea întâmpla ca unele serii alese de noi, să nu se pună în vânzare de cât în săptămâna următoare.

Duminică 4 Iunie, orele 1114, a avut loc botezul drapelului echi­pei sportive a Monitorului Oficial. Naşul drapelului a fost d-1 Ing. Bunescu, directorul general al Monitorului Oficial.

Foto-amat. C. T. Marian „Adăp. de odihnă al lucrătorilor tipografi”

in curând vom da amănunte complecte asupra marelui [concurs muzical:

i i*f OMUL CU MASCĂ

organizat de

„Realitatea Ilustrată“ şi ,,His Master’s Voice“ I E A u m c A @ l l l | I I E M

avea o cutie pentru ca să cadă fitilul, nears complect), unchia- şul nostru se uită uimit la lumi- naţia feerică a felinarelor şi a reclamelor luminoase electrice, care înviorează nopţile bucu­reştene din anul 1933.

El, care umbla odinioară prin noroiu, cu cisme lungi peste genunchi, acum se preumblă pe străzile asfaltate ale oraşului nostru. Şi poate că unchiaşul nostru va mai apuca zile ca să străbată cu metroul, prin sub­solul Capitalei, va vedea Dâm­boviţa complect acoperită, ca un râu subteran, sau transfor­mată într’un port european.

ALEX. F. M IHAIL

P. S. — Pentru alcătuirea ar­ticolelor noastre despre Bucu- reştiul vechi ne-au dat informa- ţiuni preţioase următoarele per­soane, cărora le mulţumim: d. prof. Constantin Moisil, direc­torul arhivelor statului; d. prof. I. Bianu, directorul Bibliotecei Academiei; d. doctor Severeanu; părintele Georgescu-Edineţi. pa­rohul bisericii „Curtea Veche” . O parte din amănunte le-am ex­tras din monumentala lucrare a lui Ionescu-Gion, „Istoria Bu­cureştilor” . Deasemeni am cules informaţiuni vizitând biserica „Curtea Veche” şi alte clădiri vechi din Bucureşti. Mulţumesc şi pentru bunăvoinţa, ce mi s’a arătat la Muzeul municipal.

A. M.

L i s t abiletelor de tramway premiate cu câte 500 de lei fiecare în săptămâna dela 31 Mai până

la 7 Iunie 1933.

In urma succesului mare pe care l-am avut cu premierea bi­letelor de tramvai, direcţiunea revistei „Bealitatea Ilustrată” a hotărît să lărgească posibilită­ţile de câştig a câte 500 lei de fiecare bilet de tramvai, acor­dând premii în schimbul orică­rui fel de bilet, simplu sau co­respondenţă, indiferent de linie sau preţ, şi înzecind^ astfel şan­sele de câştig.

Pentru săptămâna dela 14 Iu­nie până la 21 Iunie, vom pre­mia cu 500 lei oricare bilet simplu sau de corespondenţă, de 4, 5, 6 sau 7 lei, indiferent linia, dacă va purta unul din următoarele numere:

B 1945A 3728B 4412C 3984B 4154A 258A 648B 1539

028056132153163025112122

Abonamente pentru şase călătorii:

N 124 şi F 453

0 L 6 A Z A LUMI SS

ROCHI-MANTOURIdupă ultimele mo­dele dela Paris

moderateStr. Minotaurului No. 75

prin Antîm

WMTKUL

U cunosc numele domnului sau doamnei care con­duce armatele de flori, regimentele de copaci, ba­talioanele de cuiburi din Cişmigiu. N ici nu trebue

să-l cunoaştem. Marile figuri stau totdeauna în nouri şi în penumbră — iar când se arată în viata de toate zilele, se maschează.

Dar fără a cunoaşte după nume sau înfăţişare, pe au­torul Cişmigiului din 1933 — cine nu-1 cunoaşte după suflet?...

Din Bulevardul Elisabeta, pe unde circulă fulgerător toate semnele civilizaţiei mecanice, tramvaiele cu pa- ratrăznetul ce le însufleţeşte, automobilele şi motocicle­tele care cotcodăcesc metalic ca uriaşe găini cu ben­zină, sunt deodată desminţite de un mic, zmerit şi fer­mecător suflet vegetai. Cine vine dinspre răscrucea hao­tică a Căii Victoriei şi se’ndreaptă spre Cotroceni, e în­tâmpinat în fruntea Cişmigiului de un semicerc de flori galbene.

iCu acest prilej, călătorule, află că nu există între sem­nele pământului culoare care să cheme de la distanţă cu glas mai catifelat, mai voios, mai bucuros şi totuş mai feciorelnic, decât galbenul florilor. Ai putea să te’ntrebi de ce locomotivele întrebuinţează, în frunte, un ochi de felinar roşu şi nu o floarea-soarelui, bunăoară, care e galbenă? Pentrucă roşul se vede noaptea mai bine decât galbenul iar florile Cişmigiului sunt făcute pentru che­marea şi preumblarea de zi.

Am crezut la ’nceput că semicercul de flori galbene de lifîn trare e pus acolo la’ntâmplare, ca să surâdă watma- nilor şi şofeurilor care trec repede şi n’au vreme să vadă mai mult. Ochii sunt atraşi de jocul de ape sări­toare din mijlocul lacului —- dar dece totuş nu rămân la umbrelele fragede care se deschid şi se închid a- proape în acelaş timp ale apelor, la stelele căzătoare, mi­riade, în care soarele pune repede câte-o perlă şi un diamant scăpărător, în fiecare?... Pentrucă dincolo de lac, pe-o colină mică întoarsă cu faţa, din toată depăr­tarea ei, spre Bulevardul arid, surâde ca o horă de copile

Dreapta sus: „Clubul şo­m erilor” din Cişmigiu, un grup de bănci aşezate in ju­rul unui copac secular; sus : d. DEM. DOBRESCU, prima­rul general al Capitalei, sub a cărui pricepută oblăduire, Bucureştii capătă un aspect din ce în ce mai occidental ; jos: „Dolce far-niente” în Cişmigiu, în tr’o zi de primă­vară.

cu rochiţe galbene un alt semicerc de flori, de aceea,ş familie, de aceeaş nuanţă şi cu aceeaş intenţie graţioasă cu baletul de flori galbene de la intrare.

Ele strigă dela acea* depărtare, de din­colo de apele care obicinuesc să despartă timpuri şi continente. Cine ar putea re­zista?... Ispita este supra-omenească. Din adâncul grădinei miraculoase făgăduiula fragedă e atât de sinceră şi de tinerească încât aprinde imaginaţia cea mai blazată şi abate din drumul pietruit şi depe tro­tuarul asfaltat, paşii cei mai grăbiţi.

Sunt încredinţat că watmanii, şofeurii, bicicliştii şi birjarii când trec pe dina- ntea Cişmigiului întorc faţa către zidu­rile Ministerului de Lucrări Publice, ca să nu simtă dulcea şi cruda chemare a florilor galbene.

A!... Viclean a fost strategul din Ciş­migiu!...' Şi cum a găsit el mijlocul cel mai simplu şi mai divin să preschimbe o grădină în care nu se preumblau decât doui guarzi silvici şi un fotograf cu căl- dăruşa, într’un parc în care vin de trei ori pe zi câte o treime din locuitorii Ca­pitalei, după un program stabilit pe tă­cute şiînţelese.

Un englez din Bucureşti mi s’a plâns că preţueşte mult Cişmigiu], dar îl doare lipsa unor peluze cu iarbă măruntă, cura au toate grădinile şi toate vilele din An­glia.

— Ştiu, a continuat englezul, Cişmigiul a fost întâi numai o baltă, apoi numai un lac şi acum e o grădiniţă care a luptat două decenii din răsputeri pentru fiecare centimetru patrat de,pământ ne­gru. Nu poate avea peluze — n’are spa­ţiu!... Deaceea, îţi mărturisesc sincer, prefer să iau loc în tovărăşia unei sticle de bere, pe podium-ul dela debarcader, unde lacul şi copacii din faţă creează iluzia cea mai adânc silvestră.

I-am răspuns:— Cişmigiul n’are peluzele cu firul

verde, aristocratic, englez pentrucă' iarba e tunsă aci numai de vre-o câţiva ani. 0 peluză bună trebue tunsă, ca să frăge­zească, vre-o trei sute de ani cel puţin, nu?...

— Exact. Cu o sută cincizeci de ani — cu maşinile moderne — se poate realizao peluză mulţumitoare, încercă englezul să mă consoleze.

— Dar iluzia unei peluze englezeşti se poate realiza totuş, — am ripostat, —• cum s’a realizat un lac silvestru, cu nu­mai câteva hârdaie de apă şi doisprezece copaci frumoşi, distribuiţi strategic.

— S’a realizat?— S’a realizat. Ce nu s’a realizat în

Cişmigiu?... Dacă ştii să te uiţi bine, doamna sau domnul care deţine postul de şef de stat major al vegetalelor de-aici, poate face o preumblare prin câte un peisagiu chinez şi japonez. Vino să-ţi arăt peluza englezească.

Şi l-am dus pe englez pe culmea ve­chiului zid mănăstiresc, de lângă pala­tul Creţulescu. De-aci drept, un chilome- tru aproape, până’n bulevard, în faţa Monitorului Oficial, englezul a privit în­delung, peluza fină, mărginită de violetul

KiAUTAKAp)llUlII?Ali

PERFECTIONV A I O R

D. Albert Lebrun, preşedintele republicei franceze a făcut de curând o vizită în staţiunea balneară Vichy. In fotografia noastră ¡1 vedem părăsind instalaţiile termale.

BOURJOISC R t A T E U R OES

F A R D SP A S T E L S

a devenit populară pentrucă găteşte toate bucatele egal de bine. Cuptorul accstei ma­şini, frigarea, prâjitorul dau posibilitate gos­podinei să prepare orice mâncare, orice

prăjitură cunoscută în arfa culinară.

PF. TROLU!. „OISTRItWŢIA

g a ra n t c a ta p e rfe c ta

fu n c ţio n a re ■

A C E N T I A A M E R I C A N A I. A.BUCUREŞTI _ CALEA VICTORIEI, 126 - TELEFON 2-3734

Expedifiuni în provincie contra ramburs

U N P A R C R E ŢO N D U LAŢ IU N I PE R M A N E N T E LEI 300

Fr izer ia I. BEERMOŞILOR, 53 --------------- Telefon 3.15.73

C E A R D E C U P E T R O L L A M P A N T

catifelat al unor pansele de e- lernă primăvară.— Iluzia e perfectă, murmură

el. Adică vreau să spun că nu e nicio iluzie. Peluza nu pare, tste englezească.— Aşa e?...— Admir chiar bordura vio­

letă, deşi nu va ţinea prea mult şi peluza va rămânea în curând ca un halat fără tiv..., se plânse el.

— Nu te plânge, i-am răs­puns. Mai e în Ciţmigiu o pe­luză, mai mică .unde .panselele sau ofilit cu două zile jumătate mai curând decât fusese prevă­zut in planul de luptă al strate­gului din Cişmigiu. Dar bordura s’a înnoit dela sine: acum e că­rămizie, ca un obraz de fată care s’a ruşinat deodată foarte mult. Şi aci, pe liniile violete care duc exact până la treptele Monitorului Oficial, vor apărea bordurile fecioreşti!... Erau în Cişmigiu nişte barăci — ai vă­rul ce-au devenit?— Da! Un forum de flori!— Exact, am răspuns şi eu en­

glezeşte. Forum, pentrucă e măr­ginit de-oparte şi alta de colum­

ne graţioase şi solemne. De fapt strategul din Cişmigiu, care e un universalist, n’a neglijat nici sensibilitatea naţională şi a creat din cele mai bălţate flori­cele de câmp — ai să zici o turtă dulce sau o colivă, sau un tort sau o roată de car — nu! O pălărioară ardelenească de mireasă, o pălărioară cam uria­şă, desigur, dar numai ca să fie binevăzută!...

N ’am încheiat. Despre Cişmi- giul din 1933 se poate scrie două volume compacte. Strate­gul din Cişmigiu e şi mag. Toa­te figurile lui florale au un tâlc, dar pentru înţelegerea lor nu ne-a dat nici o deslegare. Şi a- ceastă taină a lăsat-o cu tâlc: ca să ne dea şi satisfacţia des­coperirii.

Acest articol, care divulgă — din fericire — numai câteva din înfăţişările Cişmigiului, este ast­fel aproape o faptă rea. Dar nici o faptă bună nu se’ncepe altfel, decât cu una rea. O mie şi una de idei strategice şi surprize na­turale, au mai rămas nedescope­rite în Cişmigiu. Căutaţi-le.

F. ADERCA

Preşedintele Franţei la Vichy

bună şi frumoasă este considerată ca o capodoperă a artei culinare!

p e n tru a prepara compoziţia unei torie, se cere multă iscusinţă şi muncă. Dar,

ceiace asigură reuşita tortei este cuptorul, lată dece toate gospodinele pun pref peun cuptor bun.

MAŞINA DE GĂTIT

UMINICĂ., în faţa a 25.000 spectatori, România a fău­rit cel mai senzaţional re-

•iuîtat de până acum. Să baţi ac­tualmente echipa Jugoslaviei cu 5— 0, e într’adevăr un succes!

Matchul n’a avut un istoric prea mare. Timp de 90 minute echi­pierii români au bombardat poar­ta iugoslavilor. Dupăce în prima repriză au marcat cinci goal-uri, în cea de-a doua s’au limitat la o aemonstraţie foarte reuşită.

Goal-urile au fost marcate: min. 7 Bindea; min. 11 Ciolac; min. 13 Bodola; min. 35 Bodola; min. 42 Dobay.

înaintarea — formată exclusiv din ripensişti şi orădeni — a fost partea cea mai bună a echipei, in special tripleta: Bodola, Ciolac,

Covaci. Jugoslavii au fost impresio­naţi de elanul românilor, din care cauză n’au făcut decât să se apere din toate puterile. In repriza se­cundă, portarul Demici a apărat idmirabil, inlocuindu-1 pe Ciulici, •are n’a dat satisfacţie. Fundaşii au fost buni şi la înaintare numai ex­tremele : Kokotovici şi Tîrnanici. Halfii au fost slabi.

Raport de cornere: 5— 4 p. Ro­mânia. ,, ,

Arbitrapjul d-lui Doşeff (Bulga­ria) mulţumitor. .

După acest rezultat, Romania cu­cereşte pentru a doua oară Cupa Balcanică, al cărei clasament defi­nitiv este:

1. România 3 3 ------- 13/0 62. Jugoslavia 3 2 — 1 9/<8 43. Bulgaria 3 1 — 2 2/11 24. Grecia 3 ------ 3 3/$ 0România n’a primit nici un goal,

graţie lui Vogi, care a fost formi­dabil.

Vogi a împlinit 25 de matcburi in­ternaţionale.

M. SENI

Echipa română, cure a câştigat cupa balcanică, a fo . decorată. In fotografia noastră vedem pe su­veran, felicitând pe căpitanul echipei, Vogi, dupădecorare

B A L C A N I A D ARomânia câştigă Cupa

R o m â n i a - J u g o s l a v i a 5 — O £S OJ

Dreapta sus: O fază din ultimul match al Balcaniadei, România— Jugo­slavia, terminat cu 5— 0. Jos: Echipa României, care a repurtat frumoaso victorie sportivă. Dreapta jos: 25.000 de persoane au urmărit splendidul match de foot-ball. In fotografia noastră, un coif al tribunei.

(Foto-Berman)

5393 Miei 2609 Viţei.De Paşti s’au tăiat aproape

treizeci de mii de miei!Multă lume nu ştie că mămă­

liga noastră naţională e de dată relativ recentă, fiind introdusă din America.Pe vremea lui Ştefan Cel Mare,

se văd soldaţii călări, desenaţi cu pânea la tolbă.Totuş mămăliga s’a introdus

repede la noi. O consumă foarte mult şi bucureşteanul.

Cu privire la pâne nu este o statistică precisă. Cea mai multă pâne o produc marile fabrici.

Cu oarecare ap rox im aţie se crede că Bucureştii consum ă două sute de m ii de k ilogram e de pâne pe zi.

Nu mai vorbim de răsfăţu l zarzavaturilor, care abundă pe pieţele bucureştene, şi de legu ­mele, pe care le cară o lten ii în spinare, aprovizionând casă după casă. Apoi lăp ta r ii, ca ri pornesc în zori de z i cu faetoa- nele lor încărcate, etc., etc.

PIAŢA SF. A N T O N

Piaţa Sf. Anton, deven ită p ia ­ţă de flori, nu e prea frum oasă astăzi, cu bărăcile de aco lo . Mai ales este păcat, că vederea bisericii istorice „C u rtea D om ­nească” a fost astupată în z ile le noastre, de nişte dughene m e­schine, in loc să se facă aco lo un squar, dejur îm preju ru l ace­stui lăcaş de două o r i s fânt: sfânl şi pentru re lig ie şi pentru isloria neamului nostru.

Dar altă dată era şi mai urât pe acolo, cu ruinile curţii vechi domneşti, cu mormanele de pie­tre, cărămizi şi lemnărie, cu pivniţele fără fund, prin care locuiau vagabonzii şi pungaşii, cum se petrece acum în ruinele palatului „Senatului” .

Priveliştea era destul de urâtă şi acum patruzeci de ani, când după nivelarea colinei, se insta­laseră acolo chivuţele gălăgioa­se, cu bidinelele lor lungi, stând in faţa bărăcilor unde tronau babele vânzătoarele de grâu pentru colivă, prescuri, etc.

Tot pe piaţa Sf. Anton erau, in secolul trecut, bărăcile vân­zătorilor de ştofe naţionale, cozi de păr şi sulimanuri. Deasemeni stăteau, ici şi colo, câte-un za­raf, cu taraba lui de salbe...

Florile, pe care le consuma odinioară iarna, Bucureştii, se aduceau din Italia, învelite în vată. Azi avem o serie de gră­dinari iscusiţi, în Bucureşti, cari se pun la întrecere cu străi­nătatea. Avem şi o şcoală de horticultură pe cheiul Dâmbo- viţei, spre Cotroceni.Vânzarea florilor, pe Calea

Victoriei, şi prin mahalale, se face azi mai ales prin ţigăncile,— cari cu portul lor pitoresc, au atras atenţia marilor noştri pictori — ţigănci urmaşe ale sălaşilor de robi, despre cari mai este vorba încă în unele piese ale lui Alexandri.

A. M.

A apărut

RSGINE ÎNCORONATE Povestire din trecut de

MAR IA REGINA RO M ÂN IE I

Zi. „Adevărul" 2 volume compacte a 80 Iei volumul

O i n e ar putea spune câte inimi au fost cucerite pe terenul de tenis

— într’un bazin de înot — sau la jo­cul de golf? Nimeni. Femeile inteli­gente însă, ştiu că pe terenul de tenis ca şi în salon, farmecul femenin joacă rolul principal.

Când practicaţi un sport oarecare, nu uitaţi să vă înarmaţi cu cea mai

irezistibilă armă a farmecului feme­nin. O fricţiune cu apa de Colonia Jo­ckey Club, al cărui parfum e minunat, va combate efectele transpiraţiei care

e cea mai înverşunată adversară a farmecului femeii.

In paginile acestea prezentăm câteva fotografii exclusive, prinse de reporterul nostru fo­tograf, cu ocazia vizitei regali in Banat.' Trebue să notăm, că de mai bine de o sută de ani în­coace, n ic i un dom nilor n’a vi­zitat Banatul.

In stânga sus vedem pe pri- mărul şi pe primăreasa comu­nei Răşcădia, întâmpinând pe suveran cu pâine şi sare; stânga mijloc: bănăţene în pitorestik lo r costume, defilând în corte­giul etnografic; stânga jos: de­filarea ţăranilor din Răşcădia, în faţa regelui şi a invitaţilor;

mijloc, jos: muzica militară din Oraviţa, stimulând defilarea cor­tegiului etnografic; în mijlocul paginei, jos: corul ţărănesc din comuna Bozavici.

Dreapta sus: Suveranul, Ma­rele Voevod, invitaţii şi autori- lălile locale, vizitând o cazarmă din timpul Măriei Terezia, care a fost transformată în şcoală; dreapta mijloc: defilarea corte­giului etnografic la Oraviţa; dedesubt: in cortegiul etnografic au defilat şi societăţile sportive din Reşiţa; dreapta jos: dansuri nafionale, executate cu ocazia serbărilor. Foto-Berman

Miss Tony Griffin (te întrebuinţează o bicidn prea mare înălţime. Pt încă dar cine ştie dat domnişoarei Griffin. I

In Japonia s’au introdus grădi­niţele de copii sub conducerea lui Fu-kuo Kishibe, Andersen-ul Japo­niei. In aceste grădiniţe se insuflă ■copiilor iubirea de patrie şi sunt crescuţi in vechile tradiţii.

4— In Statele Unite s’a intentat u i proces scandalos împotriva câtorva mari financieri, în frunte cu Pier- pont Morgan şi fiul acestuia Julius Morgan.

Zulusul din Africa e tot atut de încântat de căruciorul de copii, ca şi Maurice Chevalier din foto­grafia alăturată, într'o scenă din-

■ tr'un film, unde Chevalier îngri­jeşte de un sugaciu, tot atât de bu-

I a ra A « ' * 1

leppcUnul deasupra Rom ei

ic) nu cântăreşte decât 250 kgr., şi rte mică, ca nu cumva să cadă dela jreient vehiculul ei nu s’a sfărâmat a suporta multă vreme greutatea

După îndelungate cercetări, in­ventatorul american Gerhard Fis- cher a construit un aparat de în- naltă frecvenţă, foarte sensibil, pe care l-a numit „ metdloscop” care slujeşte la descoperirea zăcăminte­lor de petrol, gaz, cabluri, cons­trucţii de fier, eventuale comori, ascunse în pământ. Cu el se face mare economie în sondagii. Foto­grafia noastră reprezintă aparatul în funcţiune. >

Qrtckelul este un sport naţional al Angliei şi în fotografia noastră vedem doi jucători „mari”, gata e- chipaţi de joc. Apariţia lor a pro­dus senzaţie. In definitiv, dece n’ar juca şi elefanţii cricket,~dacă le face. plăcere?!

Viaţă n’a creeat încă nimeni, dai dacă ştiinţa va continua să progreseze în rit­mul actual, vom vedea în curând ziua când un nou Archimede va striga:

__ „Evrika! Am găsit mijlocul de a crea un mormoloc!Oamenii de ştiinţă s’au apropiat în ultima vreme, tot mai mult de vrăjitorii po­

veştilor ce ne-au colorat copilăria şi n’avem nevoie să aşteptăm până când vor fi ajuns a face în eprubetele şi retortele laboratoarelor Iar un mormoloc sau un pui de cimpanzeu pentru a avea siguranţa că au găsit cheile ce deschid lacătele secrete ale vieţii.

Ei au acum o nouă ştiinţă, ce priveşte omul, animalul sau planta ca pe un sis­tem de reacţii chimice şi acest nou mod de a vedea viaţa — pe care l-am putea numi „o chimie a personalităţii” , — se va populariza curând, în câţiva ani poate. Flirtul va fi presărat atunci de complimente cam în genul acesta:

— „A i un chimism admirabil d-ră” la care cealaltă parte ar replica:— „Şi eu admir diferenţialul individualităţii d-tale!”Acolo unde chimiile coincid, inimile se strâng. Căsătoriile şi divorţurile se vor

face pe baze chimice. Chimistul va lua locul pe care-1 ocupau astrologii în zilele strămoşilor noştri. Acest om de ştiinţă ne va face, nu oroscopuri ci hormonosco-puri __ nişte diagrame ale individualtăţii .arătând nfluenţele exercitate asupranoastră, nu de stele, ci de „glande” .

Departe de a ne considera pe toţi la fel, ca pe nişte pilule sau ca pe nişte ma­şini în serie, savantul modern ne dovedeşte că există mari deosebiri dela un in­divid la altul. Fiecare bărbat sau femee îşi are individualitatea sa chimică. De comparaţi chiar amprentele digitale a doi gemeni de o absolută asemănare, veţi găsi mari deosebiri, deşi gemenii sunt două finţe umane care au luat naştere prin divizarea unei singure celule fecundate.

Ceeace face ca o persoană să difere de alta, sunt substanţele chimice. Ele se află în fiecare din noi, dar cantitatea şi poate calitatea lor, variază dela caz la caz.

Cea mai cunoscută dintre substanţele trupului omenesc, o constituesc hormonii. Medicii diferitelor centre de civilizaţie realizează în momentul de faţă adevărate miracole, tratându-şi pacienţii cu aceşti hormoni, cari din câteva injecţii aduc radicale transformări, atât în fizicul şi în spiritul unui individ.

Medicul american A. Laurie relata anul trecut cazul, — pe cât de interesant pe atât de'amuzant, — al unui adolescent, care devenise o problemă extrem de seri­oasă pentru părinţii şi profesorii săi. Părea pur şi simplu posedat de diavol. Fura bani, cărţi, dulciuri, spunea minciuni şi manifesta o extraordinară poftă de dis­trugere. I se administrau pedepse severe şi i se ţineau predici de ore întregi, dar în zadar. Avea totuş o calitate ce compensa întrucâtva aceste mici păcate şi anume: nu era lacom. Dăruia obiectele furate unor prieteni, cari îl ridicau în slavă, şi-l făceau astfel mai rău.

D-rul Laurie luă băiatul la clinica sa şi ţinându-1 câteva zile sub observaţie, văzu că micul delicvent era obez şi că în multe privinţe, prezenta carteristici fe­minine.

— „Copilul acesta are nevoie de o sporire a hormonilor creşterei” hotărî doc­torul şi-i administră tratamentul respectiv.

întreaga fire a băiatului suferi în scurtă vreme o transformare radicală. Slăbi şi începu a se înălţa, iar piţigăielile feminine îi dispărură din voce, căpătând timbrul normal al băieţilor de vârsta sa.

— „Ia te uită ce băiat straşnic s’a făcut George!” începuseră a se minuna acum cei din jurul său şi aceste comentarii favorabile din partea camarazilor de şcoală, cari până atunci râseseră de grăsimea şi de vocea Iui femeiască, îi insuflară o nouă mândrie, care-1 făcu să-şi modifice purtarea, renunţând la furt şi la toate celelalte obiceiuri urâte.

Examenul constă care răspunzând, si va firea, arătând d repede, moderat s nie, desgust, teamă genere femeile sun şor — dar supunân femei la acest exan relevat devieri suri considerate normal baţi cu trăsături fe sături masculine mai unor oscilaţii

Dar se vor găsi flecteze cu îngâmfa

— „Prostii, n'am nină în sânge!”

— „Cu atât mai punde, întrucât se dintr’un oarecare 1 bărbat de anumite

îm i vin acum în fectaţi de boala cun „hemofilie” şi care moragii excesive. •) tor al ultimei famil se, precum şi cel a spaniole, sufereau rău.

Gândiţi-vă num;

ectul îşi desvălue î ic|» în anumite î

foarte greu afectat d s iu milă. S’a observat

ele care se înfurie i ii -se câteva mii de băr e i psichologic, r| îzătoare dela standar

S’au văzut astfel mulţ nine şi multe femei ( enomenul _datorindu-i

i|rmonice.siguranţă mulţi cari

ci urmă de substanţă f

u pentru dvs.” le voi 1 re că o infimă can

ctmon feminin, apără ! iqli sau defecte fizice,

inte acei bărbaţi a- cută sub numele de manifestă prin

nţul moşteni- imperiale ru- amiliei

acest

cât de

inu-Şiau

tră-nu-

re-

Mni-

răs-

In ultima vreme s’au salvat multe victime ale unei afecţiuni numită „Boala lui Addison” care sfârşia întotdeauna prin moarte. Bolnavii slăbiau luni dearândul, deveniau letargici, figurile li se întunecau, căpătând o expresie stupidă şi în cele din urmă cădeau în comă. Doctorii Swingle şi Pfifner cari lucrau într’un spital american, unde se aflau câteva din aceste cazuri, au dat ordin să li se aducă cu aeroplanul, câteva fiole de hormoni corticali adrenali. După câteva injecţii cu a- ceastă substanţă, pacienţii îşi reveniră ca prin minune. In mai puţin de 48 de ore ei îşi părăsiră paturile şi cerură de mâncare.

Turburările descrise ,se datorau faptului că aceşti harmoni încetaseră a se mai produce în organismul suferinzilor. Cei doi medici americani, — cari au făcut imense cercetări asupra acestei substanţe, — _ susţin că fără ea, partea fluidă a sângelui dispare din vasele sanguine, ceeace înseamnă moartea. Dar, pe de altă parte, un exces al acestui hormon în organism, produce turburări. La femei, o abundenţă a hormonului cortical determină trăsături masculine. Fenomenele a- celea bărboase cu caracteristici virile pe care le vedeţi pe la panorame, sunt vic­time ale unor astfel de accidente glandulare.

Chiar secreţiunea laptelui depinde de un anumit hormon, numitprolactin (des­coperit în 1932). Injectându-se acest hormon, combinat cu hormoni ovarieni, unor porci de Guinea, animalele acestea, deşi masculi, au început să secreteze lapte.

D-rul C. Hurst dela universitatea din Cainbridge arăta într’un ultim raport al său că, prin turburarea survenită în funcţiunea unei glande oarecare, o găină s’a transformat la un moment dat în cocoş. împlinise trei ani şi jumătate şi era mama câtorva generaţii de pui, când începură ai creşte pinteni şi guşe, primeând a cânta cocoşeşte. In cele din urmă, fosta găină, deveni tatăl altor câteva serii de pui.

0 modificare atât de radicală e la oameni aproape imposibilă, dar într’o măsură mai mică, trăsăturile masculine şi femenine ale unei persoane sunt susceptibile de variaţii. In fond, totul se rezumă la un joc al glandelor, sau mai bine zis, al secreţiunilor lor.

Psichologii au imaginat un nou mijloc de a măsura M-F-ul, adică tonalităţile de masculin şi feminin, pe care le posedă personalitatea unui bărbat sau a unei femei.

imposwu.

Ş iinţa modernă a pus (i ea umană sub mi­ci oscop şi rezultatele si nt extraordinare.

menea star< teme chiar

peraţii ale d< manicurezei, mai mică tăieri

ie să curgă fără a î ipsit fiind de propr

Cât despre femei aceadtă maladie decât

c ; a făcut pe medici zia cp ar exista un anu:

le pune la adăpost itunci a se face u rău, câteva injecţii

penibilă tre ju qsă fie o ase-

mn, care încercat de acest

menit şi rezultatele par a fi fostzurilor, dintre

Dar hemofili

hi Se

in »ă ii tr’ cî re p zi

c

Vi se întâmplă a; sunt siliţi să-şi v

aţi. Aceşti -indivizi au i ochilor şi a pielei, crede că aptitudinile m

) generală înclinaţie m

fi! p ef n im

multe alte partió larităţi fizice se d doresc eredităţii

tpsească părul şi s Í

două genuri de eredit te cu totul distinc

or moşteneşte ambeler la ce să ne mai pierd :m în exemplificări

t iţii imensul rol pe care■Pe îtru a răspunde la acealstă întrebare, revenEieditatea e şi ea guvern

[>t un fel de hormoniiră totuş să le spună fe •menţi. In ştiinţă,le specific de „ gene lulele germinative ale alelor superioare, gene

irţgură celulă (fecundată pentru a obţinea

perioare

ncele mai satisfăcătofer* aceasta e ereditar;

tfel uneori, să intâ niji oameni cari

moştenit o slabă pi ;mfcntaţie a păru-

izicale ar fi şi ele e

zicală, iar alta înconstitue pitorescul uni i personalităţi muzi c

iptitudini.

1 joacă genealogia.ştim însă despre modul în care se plăsmueşte ereditatea?

ată de anumite sub Foarte probabil, c

sunt atatiar cu

elulăintsa soco

LJnde se găsesc ace mbilor părinţi. In e ambilor părinţi i

şi astfel începe o individ superior,

ele părţi.

enorocitul se dej acele m ici o- ntifctului sau ale Deiftru că la cea

sângele înce- ai putea opri,

etatea coagulării, nu prezintă

¡em de rar — sal tragă conclu-

i rit ¡hormon femi- del hemofilie; s’a

rfui [bărbat afectat cu| hormonul po-

ajoritatea ca-

şil se mai ştie că

loarte ochelari

tate. Aci intră e, lunul constând cel talent special ale. Marele com-

junoaştem doar ;eeace suntem.

chimie! taiţe chimice. Să ar| d-rul Hopkins

desemnaţi cu te|gene? Natural,

J omului ji ai nesc, formând

nouă.

mici, încât perceper nrul celor mai puternice

germinativă umană,

de nişte(■e

' K apr Hiscoă

roapeIC pe

tre

prindă mai mult de 15.000 gene individuale. Dacă am putea aduna efectele tutu­

ror genelor, am determina în­treaga ereditate. Gândiţi-vă ce operaţie formidabilă ar fi să

consideri aceste iţene pe unităţi, identificând însuşirile ce se trans-

f mit cu fiecare din ele! Dar chiardacă aceasta ar fi materialmente posibil, ar lua un timp extrem de îndelungat.

N ’a fost Samuel Butler cel care a spus că găina nu e decât un mijloc al oului de a produce alte ouă? Ei bine, omul nu e decât un mijloc al genelor, de a produce alte noui

gene.Asta înseamnă că oridecâteori se naşte un co­

pil, genele părinţilor trec într’o nouă locuinţă, şi noua clădire pe care o construesc ele, se deosebeşte neapărat de oricare din vechile case (corpul mamei şi al tatălui) de unde au pornit, pentrucă, abstracţie fă­

când chiar de amestecul lor, simplul fapt al trecerii din ve­chiul adăpost într’unul nou. determină oarecare modificări în situaţia şi natura acestor gene. Se întâmplă astfel ca o

ă să nu-şi găsească loc în celula germinatoare, sau să nu intre ât parţial.e mai poate apoi să iie dislocată, prost situată sau afectată de

îojmonii mamei (înainte de naşterea copilului).oate aceste deplasări ale genelor au profunde repercusiuni

sJpra eredităţei.' ot astfel a început şi procesul evoluţiei. Dacă omenirea se tra-

ntr’adevăr din vre-o maimuţă, apoi calea pe .care se află astă- a luat-o tot printr’o jonglerie a acestor gene, ce s’au ivit pe

icdastă planetă odată cu primele vieţuitoare şi vor continua să e- sis :e până la ultima suflare a vieţii.

i dacă stai să analizezi puţin, aceste minunate gene nu sunt eva decât tot o substanţă chimică!ar chiar de-am da la o parte toate aceste descoperiri recente pra glandelor cu secreţiunile lor hormonice şi asupra genelor eonstituesc elementele eredităţii, ne rămân o sumedenie de do­

vedi, că fiecare din noi e chimiceşte unic.u toţi oamenii acelaş sânge? Desigur că nu. Sângele unui in-

i id poate fi pentru un altul o otravă şi de acest fapt, medicul e face o transfuzie ţine întotdeauna seamă, căutând ca sângele- atorului să fie de o compoziţie cât mai asemănătoare, cu al

celţri care primeşte.ângele se împarte în patru până la şase grupuri principale, fiecare din aceste specii are numeroase varietăţi.

] )istincţia între o varietate de sânge şi alta se face cu ajutorul >r analize foarte delicate şi cam greu de determinat, dar la re- area acestei probleme lucrează savanţi de talia unui Lands- er şi concluzia cercetărilor lor de până acum, e că nu există

lă persoane care să aibe o aceeaş specie de sânge, icest fapt joacă un rol formidabil in structura personalităţii isţre. Sângele e tot ce avem mai minunat în noi. El duce hrană ier celulelor corpului, curăţindu-le de reziduri. Mai mult, men-

căldura, grăsimea, sarea şi alte condiţiuni ale organismului, un nivel de considerabilă constanţă.)acă, fără această proprietate a sângelui, frigul şi căldura de ră ar face ca temperatura şi celelalte condiţiuni ale trupului, arieze dela o extremă la alta, celulele ar trebui să desfăşoare

ictivitate uriaşă, pentru a se dapta la aceste modificări şi în ul acesta, creerului i-ar mai rămânea prea puţine forţe pentru ru! Sângele care menţine la o cotă fixă operaţiunile economi- ale trupului, e cel care dă omului adevărata libertate — liber­

tatea de a-şi desvolta creerul, factorul principal al personalităţii ane. Fiecare modificare în compoziţia sângelui, implică o mo-

dijicare în întregul organism.fectul acestui fenomen asupra celulelor trupului, se poate

co npara cu acele diferenţieri care intervenind în apa mărilor, ctează peştii si stridiile. Ce face ca stridiile din Atlantic să aibe gust decât cele din Pacific? Deosebirea de ape.

deosebirile sângelui, care e marea trupului nostru, afectează fiecare celulă a organismului.

ar putea să vă pară curios, dar chiar ţesuturile noastre ma- estă un remarcabil simţ al individualităţii.

rul Leo Loeb a dovedit aceasta printr’o experienţă ciudată, că presupunem că-i urmăm exemplul şi tăiem o bucată din lea albă a unui porc de Guinea pe care o grefăm în pielea

ne igră a aceluiaş animal, ce credeţi că se întâmplă? Cele două i se sudează perfect, iar locul operaţiei se vindecă într’un

s/urt răstimp.Dar dacă facem această transplantare între doi porci de Guinea?

Jorţiunea grefată va cădea. In câtă vreme? Asta depinde de gra­dul de înrudire dintre cele două animale.

asi F ce

di cai do i

da1

un zoi tei ie do

no Şi ti la

af; să oca lu<ce

afialt

R l A i l l A T ( A 0 I I U i f P Ü r ¿

Dar savantul nostru poate fa­ce mai mult. El supune o buca­tă de carne unui interogatoriu şi obţine răspunsuri, întocmai ca judecătorul care ascultă un acuzat. In acest scop, pune car­nea tăiată dintr’un corp viu în­tr’un lichid de o anumită com­poziţie, şi unde ţesuturile con­tinuă să trăiască. Dacă aţi avea posibilitatea să faceţi un voiaj în Anglia, aţi găsi la Cambrid- ge o inimă de găină, ţinută vie intr’un vas, de mai bine de 20 de ani. S’a mai reuşit apoi, ase menţinea vii, ţesuturile unor a- nimâle superioare, cum sunt mamiferele; dar mai acum câtă va vreme era foarte greii să se menţină în viaţă şi să se des- volte un ţesut omenesc, despăr- tit de organism. Se pare însă că s’ar fi făcut un excelent început şi în această direcţie. Prof. Car­ter Wood din New York, a reu­şit în cursul anului 1932 să des volte diferite părţi din glanda tiroidă umană, într’un lichid deo anumită preparaţie.

Şi acum, puneţi câteva între­bări acestui ţesut izolat de corp. Nu e nevoie să-i vorbiţi nici englezeşte, nici ruseşte şi nici chinezeşte şi nu trebue pentru aceasta să fiti un membru al Ligei Naţiunilor ~r- bietul ţesut nu înţelege nici una din aceste limbi şi nici măcar esperanto.

Trataţi-1 ca pe o fiinţă sur- do-mută. Supuneţi-o la tot feluri de stimuluri. Schimbaţi-i hrana, variaţi-i temperatura ambiantă şi observaţi cum va reacţiona, aceste reacţii vor fi răspunsu­rile sale.

S’a descoperit astfel că ţesu­turile din diferite părţi ale ace­leiaşi glande tiroide umane, auo creştere diferită sub aceleaşi conditiuni de hrană, umezeală etc. S’a ajuns astfel la concluzia că între ţesuturile aceloraşi or­gane, luate însă dela doui indi­vizi de aceeaş specie există de­osebiri considerabile.

Un cercetător abil, va pune în tribunalul ştiinţei multe alte întrebări, de un interes din ce în ce mai vital:

— „Domnule Ţesut” va spune el „ce te face să te desvolţi ? Cum se face că unele ce lu le le desvoltă într’un fel şi altele în- tr’altul?

Interogatul nu răspunde,^ sau bâlbâie ceva cu nebutinţă de înţeles.

„Ei drace!” exclamă atunci savantul. „Am să te fac eu să răspunzi! Ai auzit, domnule Ţe­sut? Poate că ai nevoe de bău­tură sau de ceva mâncare? Poa­te că ar fi trebuit să-ţi adminis­trez o serie de raze de gradul al treilea sau vre-o doctorie? Pen- truce nu-mi dai un răspuns lă­murit? Ascultă. Dac’aş şti pen­tru ce începi a funcţiona la un moment dat, cu totul anapoda în organismul omenesc, aş pu­tea găsi mijlocul de a te împie­dica s’o faci şi aş fi în stare să pun capăt acelor dezastruoase boli umane, în fruntea cărora stă cancerul.

Va veni şi ziua când tăcerea de sfinx a ţesuturilor va fi în­frântă. Savanţii de pe întrea­ga scoarţă a pământului, se o- cupă cu perfecţionarea minuna­tei arte de a face ţesuturile să trăiască afară din corp. Ei^au realizat în momentul de faţă o ¡mortalitate a cărnei. Vor ajun­ge vreodată să menţină viu un organism întreg, timp de secole la rând? Jocul e încă la înce­put. Aşteptaţi şi observaţi.

tiuni celulelor creerului. Cei mai mari savanţi ai lumei sunt angajaţi în tot felul de studii, a- supra arhitecturei şi compozi­ţiei materiale a creerului. Am petrecut una din cele mai inte­resante zile din viaţa mea la institutul Kaisei Wilhelm, si­tuat la câteva mile de Berlin, unde se fac cercetări intense a- supra creerului. Subiectul aces­ta e mult prea vast pentru a fi tratat aci dar nu vom ajunge laO profundă Înţelegere a spiritu­lui şi a fenomenului „Gândire” decât printr'o directă cercetare a chimiei şi structurei creerului.

Nici un om de ştiinţă nu se mai îndoeşte astăzi că diferen­ţele cerebrale au în mare parte la bază cauze chimice. Chiar obicinuitele substanţe chimice aduse la creer de către circula­ţia sângelui, pot face întreaga diferenţă între nebunie şi luci­ditate.

Se nutreşte ideea că nebunia poate fi cauzată de o excesivă îngroşare sau de o excesivă subţiere (lichefiere) a gelului de proteine a celulelor creeru­lui. Deci, chimiceşte vorbind, ar exista două feluri de nebunie.

„Cum vă puteţi imagina în- groşarea proteinei cerebrale?” l ’am întrebat pe Bancroft, auto­rul teoriei enunţate mai sus.

— „A i fiert vre-odată un ou?” mi-a răspuns el. „E i bine, căl­dura face ca albuşul sau albu- mina oului să se coaguleze. A- cest albuş este proteina. Vor­bind în lin ii generale, protei­nele cerebrale sunt toate la fel, dar unele substanţe chimice^ au proprietatea de a le „coace” a- dică, de a le întări, ceeace de­termină mari turburări, cauzând un fel de nebunie” .

Dacă am putea imagina un ou răscopt reluându-şi forma flui­dă, asta ar însemna invertirea procesului.

După d-rul Bancroft, în pro­teinele cerebrale pot avea loc ambele fenomene.

Ce e de făcut? D-rul Ban­croft răspunde:

— „Să se dea pacientului câ­teva doze de sodium rhodanat (o sare roşiatică). Aceasta-i va lichefia gelul creerului, dacă e un caz de îngroşare a proteinei. Creerul va reintra atunci în normal şi bolnavul îşi va_recă­păta luciditatea. Pe de altă par­te, dacă proteinele creerului sunt prea moi, i se va da puţin sodium amytal, care le va în­tări.

S’au tratat câteva cazuri de demenţă după această teorie, realizându-se remarcabile ame­liorări.

S’ar putea ca tratamentul D-rului Bancroft să nu se potri­vească tuturor formelor de de­menţă, dar iarăşi nu _e exclus ca teoria sa să deschidă largi ori­zonturi in această direcţie. Am menţionat-o numai pentru a re­leva atitudinea chimistului faţă de problemele intelectului.

Mulţi savanţi înclină să crea­dă că întrebuinţarea unor pu­ternici hormoni în special ai celor din secreţiunile glandelor sexuale, ne-ar ajuta ca nu nu­mai să ne menţinem creerele într’o perfectă stare de sănătate, dar la un punct de culminantă strălucire chiar când vom fi a- tinşi de bătrâneţe. Trebue să repetăm că efectele acestor hor­moni asupra organismului u- man sau animal, sunt uimitoare.

Astfel, adrenalina (hormonul glandei adrenale) poate exercita

o influenţă asupra ţesuturilor vii chiar dacă e diluată în apă in proporţia de 1 la 300.000.000 părţi.

Cum se face că o cantitate a- tât de mică din această substan­ţă chimică ajunge să afecteze vitalele procese ale trupului? A- ceastă întrebare se aplică şi în domeniul genelor, infime uni­tăţi ale eredităţii ce se află în fiecare din celulele corpului, guvernând»'-le acţiunile.

Aci atingem poate, misterul final al vieţei. Am căutat un răs­puns l-i savantul Frederick Hopkins din Cambridge. Iată pe scuft explicaţia sa.

„Cunoşti broaştele americane „Yale'' şi ştii că fiecare îşi are cheia sa, — că între broască şi cheic există o relaţie absolut individuală. Ei bine, în chimia corpilor v ii întâlneşti acelaş principiu.

„Dacă imaginezi o celulă vie ca având o broască Yale, cum urmează atunci s’o deschizi, a- dică să fie influenţată de am­bianţă? Cu o chee specială. Şi această chee se numeşte în lim­bajul chimiştilor un catalizator.

„Ce e un catalizator? O ma­terie Care prin simpla-i prezen­ţă face posibilă o reacţie chi­mică (combinare sau sepa­rare) între alte substanţe. E ca un preot care uneşte o pereche prin căsătorie. Chimistul indu­strial întrebuinţează în acest scop metale. Spre exemplu, a- mestecând hidrogen cu nitro­gen şi încălzindu-le, ele se u- nesc chimiceşte formând amo­niul, dar numai dacă trec prin- tr’o reţea de sârmă de uranium. Metalul uranium are aci rolul preotului: el căsătoreşte nitro­genul cu hidrogenul.

„Hormonii şi genele trupului au tocmai acţiunea unor astfel de catalizatoare. Dacă diluaţi puţină drojdie şi o amestecaţi cu zahăr, ce se întâmplă? Obţi­neţi alcool. Drojdia e una din enzimele sau mai pe înţelesul tuturor, un ferment care, prin

simpla-i prezenţă determină un proces de combinare sau des­compunere între diferite sub­stanţe organice.

„Dar cum de s’a prevăzut o celulă vie cu un nuinăr atât de mare de catalizatori, o adevă­rată hoardă de preoţi mijlocind fiecare o altă Căsătorie chi­mică ? Acesta-i un fenomen demn de cunoscut. E ceeace dă substanţei v ii strania-i şi miste- rioasa-i putere.

„Dacă aţi avea darul de a face <0t felul de chei „Yale” , pen- Iru a deschide uşi secrete pre­văzute cu broaşte Yale, aţi rea­liza un succes de invidiat ca spărgător. Ei bine, manifestările vieţei — aceste celule ale plan­telor, animalelor şi fiinţelor u- mane — pot fi asemănate cu a- ceşti mari spărgători, datorită faptului că-şi fabrică singure catalizatoarele (chei) pentru a se adapta la nouile condiţiuni chimice. Nu e exclus ca savanţii să găsească într’o zi mijlocul de a produce în laboratoare sub­stanţe cu proprietatea cataliza­toarelor şi atunci, vom avej» în mod virtual, „începuturi de viaţă” !

Cele de mai sus pot cauza u- nui profan o straşnică durere de cap. îşi va da însă seama că ceeace numim noi „Chimia Per- sonaliţâţei” este o nouă putere în lume. Prin ea omul va aduce modificări atât în destinul său cât şi în cel al animalelor şi plantelor înconjurătoare.

Ca orice altă ştiinţă, această nouă cale poate fi utilizată in- ţelepţeşte sau nebuneşte. Vreau să sper că va avea o aplicare nobilă.

Sper că vom învăţa cum să creăm supraoameni — bărbaţi cari să întrunească un Eiri- stein, un Shakespeare şi un Lincoln, şi femei care să com­bine geniul doamnei Curie şi al Florencei Nightingales cu per­fecţia fizică ce şi-a găsit o în­truchipare în Elena Troiei.

în româneşte de E. A.

NU MAI TREBUIESC PERIERILE INUTILE

Chiar dacă dinţii Dv. sunt spălăciţi îngăl­beniţi de lungi ani de zile, Kolynos le va reda. foarte curând, frumuseţea şi strălucirea lor naturală. Un centimetru pe o perie de dinţi uscată — de două ori pe zi — ajunge. Urâtele pete galbene dispar. Microbii gurei cari pro­voacă caria, sunt distruşi instantaneu.

Un centimetru e suficient.

CREMA DE DINŢIAntiseptică

KOLYNOS

Cel mai economic

RIAIITAIC

\

Sus: Hegele Carol îmbrăţişând pe Marele Voevod Mihai, după înapoie­rea acestuia din primul sbor; dr. sus: Defilarea trupelor prin faţa su­veranului; dr.: Un grup de ofiţeri decoraţi cu „Virtutea aeronautica , urmărind desfăşurarea serbării.

Stânga: Duminică 4 şi Luni 5 a avut loc în Capitală, congresul Uniunei fem eilor române, de sub preşedinţia d-nei Maria Baiulescu. In fotografia noastră: d na Ortansa Satmary ţinăndu-şi discursul la Fundaţia Carol, unde s’au ţinut şedinţele.

Fotografii I. Berman

Dreapta: Voevodul Mihai şi cole­gii săi au luat botezul aerului Marţi li Iunie, Iu a treia aniversare de ia sosirea regelui Carol în ţară

.4 treia aniversare a sosirii regelui Carol in ţară, a fost sărbătorită ta o Iunie, pe aeroportul Băneasa, prin- Ir’o grandioasă festivitate.

Z I U A S P O R T U L

Ziua de 8 Iunie, aniversarea revenirii regelui Carol in ţară, a fost decretată „ziua naţională a sporturilor” , ca un omagiu adus suveranului, pa­tronul şi sprijin itoru l tuturor sporturilor la noi in (ară. i ' '

Anul acesta s'a organizat la 8 Iunie pe stadionul O.N.E.F. o grandioasă serbare, la care au participat toate societăţile sportive din Bucureşti, precum şi de- legaţiuni din ţară. Prin faţa Regelui Carol, a Voevodului Mi hai, a mem brilor guvernului şi a înaltelor autorităţi, a defilat tot tineretul sportiv al Capitalei, ovaţionat de imensul public din tribune şi aplaudat de autorităţi. S’au executat numeroase figuri sportive, după care a urmat

W matchul de foot-ball România-Grecia, în cadrul W Balcaniadei.• Seara a avut loc o retragere monstră cu torţe,

pe calea V ictoriei, prin faţa palatului regal. Cu toată ploaia, Suveranul a urmărit defilarea, din balconul palatului.

Palatul regal ca şi clădirile înconjurătoare, erau scăl­date în tr’o mare de lumină, aruncată de reflectoare pu­ternice.Fotografiile pe care le prezentăm c itito rilo r revistei în

aceste pagini, înfăţişează câteva instantanee prinse dc fotograful nostru, atât la O. N. E. F., în timpul serbării sportive, cât şi in faţa palatului regal, la retragerea cu torte. ' Foto I. Berman-Realitatea

ME MIDYARD NU1LTON

P A / T A DE D IN T I

DIHTIALBI-GURA /ĂNATOA/Â-RE/PIRATIE PROA/PATA

O•o C

sog zo _g Z

J S

a sa ®5* oS e

.-<5w* 3O oo A

l t £p E Î I »

SENZAŢIE PRINTRE RADIOFONIŞTIproduce noua superheterodină R. 2 cu 5 lămpi moderne şi vorbitor electrodinamic la preţul

d lei 8.300.Revânzători în toată ţara

R eprezentanţa: Bucureşti, Cal. V ictoriei 106. —Tel. 2 4 7 -4 0

— E totuş, semnificativ, urmă Moro, faptul că te-ai asociat cu BilI Parker, fost patron de tripouri, şi că ţi-ai intitulat agenţia „Tenebre1, după numele unui excroc dispărut, care e urmărit ds poliţie, ca autor sau complice, în afacerea scrisorilor de şantaj, semnate „T...“ .

— Mă asociez cu cine-mi place! Sper că întrevederea noastră a luat sfârşit.

Voi să sune. Dar Moro îl opri:— Numai o clipă. Ia loc, te rog. Am venit să-ţd vorbesc în interesul

d-tale, dar mai întâi e nevoe să recunoşti situaţia exactă ce ţi-ai creeat şi în care te afli în prezent.

Rex se aşeză din nou:— Pe scurt?...— Pe scurt, urmă Moro, te-ai asociat cu un om care trăia din ex­

pediente şi din tapat, care avea remiză dela barul Papagalul Alb, pen­tru a-i recruta clienţi cheltuitori, şi care e urmărit de poliţie. Sunt bine informat, nu-i aşa?... Ai făcut cu el .o agenţie de aşa zise afaceri imobiliare. Trebue să şti, domnule... director general, că am urmărit pas cu pas activitatea agenţiei d-tale.„

— Ai aerul că vrei să mă şantajezi! zise Rex, ursuz.— O, tinere, protestă Moro, fi mai puţin pripit. Aşteaptă cel puţin

să-ţi spun ce v reau... Nu te gândi numai la şantaje: e periculos.,,— Timpul meu este preţios, domnule, zise Rex Farwell. Am aci sute j

de oferte de rezolvat, corespondenţa cu centrala noastră dela NeV York...

— Mofturi!.... îl întrerupse Moro Mopp, Mofturi, pentru naivi!., Praf| în ochi!

— Ce ai zis?..— Bluf! Nu există, nici o centrală la New-York! Ai rugat pe ui

prieten al d-tale de acolo, să expedieze din America, pe numle Agen­ţiei Tenebro, o corespondenţă falsă, ca din partea unei societăţi, care însă nu există in realitate. Ştiu şi numele prietenului care face acest serviciu. Iată aci raportul detectivului din New-York, căruia m'ai adresat, ca să-ţl demasc planurile!...

Şi întinse lui Rex o coală de hârtie. Directorul îşi aruncă ochii pe ea, şi păli.

— E interesant, nu? făcu diabolic, Moro Mopp. E concludent!.., j*— Domnule Moro, bâlbâi Rex. E adevărat că nu există nici o cen­

trală la New-York. E un truc al meu, ca să pot da mai mare amploare afacerilor comerciale ale agenţiei mele, ştiţi, pentru reclamă...

— Ai făcut, urmă Moro, o reclamă în adevăr deşanţată, agenţiei d-tale. Iată, toate aceste afişe colorate, toate reclamele din gazete.. Ai publica bilanţuri false şi ai sens d-ta însuţi, articole prin care-ţi lauzi activiatea ia agenţia Tenebro. Chiar în ziarele de acum câteva zile, ai publicat că agenţia în ultimele luni, a cumpărat şi vândut peste o sută de imobile. Ciudat este însă, că în acest timp nu ai făcut, absolut nici o operaţie de acest fel! Sute de proprietari ţi-au trimis oferte. Or, vecinic îţi laşi clienţii să se descurce singuri. Nu ai înjghebat deci, agenţia asta, ca să faci vânzări şi cumpărări de imobile, după cum anunţaţi pe toate căile. Dar atunci, pentru ce ai înfiinţat-o? Ce fel de operaţiuni face agenţia d-tale?... Ce scopuri oculte urmăreşte!.. Ce lovitură pregăteşti, prin ea?...

— Domnule Moro, am să vă spun adevărul...— Să-ti spun eu adevărul, domnule aşa zis director general! îl în­

trerupse Moro Mopp. Ai înfiinţat această agenţie fictivă, ca să poţi face excrocheril în stil mare...

— Domnule!....— Excrocherii în stil mare, la adăpostul unei întreprinderi cu carac­

ter comercial. In fond, agenţia d-tale e o agenţie de excrocherii, de în­şelăciuni, de şantaj şi de rapturi de persoane!

— Ce s‘a întâmplat? îHtrebă Bill, după plecarea Dianei.— Banca de Credit refuză să execute scrisoarea lui Iacobs!— Nu se poate!... Dece?.. făcu Bill,— Iacobs a telefonat la Bancă, să nu ne dea nici un ban, dacă unul

din noi doui, se prezintă cu o scrisoare dela el! explică Rex.— Ce înseamnă asta?...— Că suntem pierduţi! Cekul pe care l-am dat proprietarului vilei

Mimoza, e fără acoperire.— Ce e de făcut? întrebă Bill, care începuse să-şi piardă capul...— Nu ştiu mei eu... Să telefonăm lui Iacobs.., Să vedem de ce a oprit

executarea scrisoarei.I i telefonez eu... Tu du-te repede înapoi, la Vila Mimoza şi vezi ce

se poate aranja cu proprietarul Vilei....— Am tratat cu avocatul său, zise Bill, sun să mă duc la el, şi eşi.Pe când Rex încerca să obţină legătura telefonică cu Iacobs, intră

Sambo, prezintând directorului o carte de vizită. Rex lăsă telefonul şi citi pe cartea de vizită, numele Iul Mor o Mopp.

— Nu sunt acasă.— Domn spus...Dar Moro Mopp intrase, îmbrâncind pe african:— Nu eşti acasă, d-le... director general?.. Vai, ce rău îmi pare că

nu eşti acasă!.. Poate că ai să-mi dai voe să te aştept aci, până te vei întoarce?...

Rex Farwell sărise în picioare şi apoi rămăsese amuţit. Cu aceia.ş ironie tăioasă, Moro se aşeză pe un fotoliu, fără să fie poftit, şi spuse:

— Mergi!... Ia loc, d-le.. director general.,,— Domnule...— Poţi să stai jos, tinere; avem de vorbit, noui doi... rânji roşcatul.Rex se aşeză, privindu-1 furios. Moro Mopp, fără să-şi piardă calmul

câtuşi de puţin, se uita în toate părţile, urmând:— Aşa dar, aci este faimoasa agenţie Tenebro, mefistofelica agenţie

de... de vânzări imobiliare... Nu-i aşa, domnule.,, director general?Avea un fel biciuitor de a spune „domnule... director general“ , care

scotea din fire ne Farwell.— Si acesta este cabinetul directorului general? urmă Moro. Adică

al d-tale?...— Domnule, zise Rex, recăpătându-şi glasul, vă rog să treceţi la ches

tiune. Ce doriţi?— O ţigare? îl întrebă More, oferlndu-i o havană.Rex mormăi un refuz, iar Moro îşi aprinse, pe îndelete havana, apoi

zise: i— Tenebro!... Ce nume sinistru, ridicul de sinistru!.,, Eşti bun să-mi

spui şi mie unde l-ai găsit?... Intr“un roman poliţist?.,, Intr'un film senzaţional?,,, Tenebro!,,,, Ha, ha,„ Tenebro!.. Agenţia Tenebro!.. Ei nu, zău, eşti imbatabil, d-le... director general!...

— Domnule, destul!.. Vă rog să-mi spuneţi ce doriţi!, se încruntă- Rex.

— Parcă am mai văzut eu firma asta undeva... urmă Moro, imper­turbabil. Tenebro... Da, da, da„. Mi-aduc anunţe că era un prezicător, care-şi zicea profesorul Tenebro. Dacă nu mă înşel, acest profesor-ex- croc, era asociatul, pe vremuri, al d-lui Bill Parker, actualul d-tale procurist!... Dar ce-ţi procură oare acest straniu procurist... Mi se pare că nu ţl-a procurat până acum, decât idei nesănătoase...

— Domnule, se ridică Rex în picioare. Vă rog să fiţi cuviincios, cu colaboratorii mei. Nu înţeleg dece aţi venit şi ce doriţi dela mine. Este, vă asigur, numai o coincidenţă, faptul că un ghicitor s‘a numit Tene­bro, ca şi agenţia mea, al cărui nume vine dela prescurtarea cuvin­telor tenement şi brokers, adică curtieri de locuinţe. De altfel, nu va priveşte pe dv. ce firmă îmi aleg eu şi nu am de dat socoteală nimă­nui. 1

C u , N I V E A

deacea afara la lumină şi aer! Faceri plaja '(baia de soare) cu

C r e m a N i v e a sau U le iu l N iv e a . V ă veji înapoia bronzaţi şi

vi se va remarca înfăţişarea Dv. sănătoasă, sportiva şi înviorata.

C r e m a N i v e a este plăcut răcoritoare la zile călduroase. Uleiul Nivea

vă poate apăra de răceală în zile nefavorabile. Ambele micşorează

pericolul dureroaselor arsuri provocate de razele solare.

Aceste produse nu se pot înlocui şi nici imita, fiindcă eficaci=

tatea lor se datoreşte Euceritei, pe care numai ele o conjin şi

care este recunoscută în toată lumea ca cea mai aderentă pielei.

CREMA N I V E A : cutii Lei 16. 34.-, 7 2 .— / tuburi Lei 3 0 .— şi 4 5 . —ULEIUL NIVEA în flacoane a Lei 55.— şi 85.

PRODUS AL SOCIETĂTEI A N O N ; 'F 1ANE

A .> BAYER

| s l 7

ASPIRIN

C*.rAA*¿»I*OCÍT*lt A*nt*otsiu*cw*

ASPIRINI D « « (H d iM I

X

20 OnţinaftaNcflcfl m Q5 £

Principalul este C R U C E A BAYER... marca originală a ve- ritabilelortablete de ASPIRINĂ. Fiţi întotdeauna atenţi la a- ceastă marcă şi refuzaţi hotărât orice alt produs similar. Verita­bila ASPIRINĂ este neîntrecută

eficacitateam ei.

De 900 de ani încoace, primarul din localitatea engleză High Wycombe e cântărit în fiecare an. Această ciudată ceremonii datează dintr’o perioadă de foamete, când locu itorii acestui oraf au fost nevoiţi să mănânce pe cei mai graşi dintre concetăţenii lor.

D R A M A DE LA C A N O S S A

Seneca, stoicul roman, putea repeta două mii de cuvinte fără nici o legătură între ele, după ce le auzise o singură dată.

A apărutEdiţia I l -a

Statul Florida a fost numit astfel, pentrucă Ponce de Leon l-a descoperit în ziua de Florii (Pasqua Florida).

S U N T STUDENTAde Marta Rădulescu

In Februarie 1076, Papa Gri- gore VlI-lea emise o bulă de excomunicare împotriva luz Henric al IVlea, regele german şi împăratul roman, anulând ju­rământul de fidelitate al supuşi­lor acestuia şi luându-i dreptul de domnie. In urma acestei pro clamaţii, principii germani s’au întrunit la Tribur, l-au declarat pe' rege detronat, exilându-1 1i Speyer, până la o nouă dispozi- ţiune a Papei. Regele luă atuncio hotărîre subită şi dramatică. El plecă pe jos, desculţ şi îm­brăcat în sdrenţe, în toiul unei ierni viforoase, la Besancon, în Franţa, continuându-şi drumul de-acolo spre Geneva (Elveţia), ; i intră în Italia prin Mont- Cenis, pasul pelerinilor (2100 m. înălţime). La 22 Ianuarie 1077 regele penitent apăru în- naintea porţilor castelului de Ia Canossa, lângă Reggio, Italia, unde se afla Supremul Pontif. Timp de trei zile la rând, omul care prin consacrarea Papei era „deasupra tuturor muritorilor şi pe care nici un prinţ nu-1 pu tea egala în demnitate şi pute­re” , stătu cu picioarele goaL-

(nudis pedibus) tremurând de frig şi plângând înaintea porţi lor castelului. Dar în cele din urmă, porţile se deschiseră larg Regele prosternat fu poftit d? Papă să se ridice şi să primeas­că sărutul împăcării. Papa fu adânc mişcat de umilirea rege­lui. Dar Henric se întoarse în 1081, pentru a-1 declara pe Pa­pă detronat, j n favoarea altui prinţ al Bisericei. Grigore muri în exil, la Salerno, unde e în­gropat.

Excelenta scriitoare, tânăra d -ră Martha Rădulescu, autoarea volumelor de mare succes „Clasa V I I -a “ şi „Sunt studentă“, ne dă mai jos impresiile din săptă­mâna cărţii.

— „Ce zici de săptătâma cărţii?”— „A fost un vis frumos. Pentru mine cel puţin, zilele au fost n colan de bucurii.”— „Dece? Din cauza succesului d-tale?”— „Nu. Nu pentru asta. Cum să-ţi explic...Pentru ce scrii o carte? Numai ca să se vândă? Vei recunoaşte

.ă un scriitor care-şi merită cât de cât numele, nu se gândeşte la asta, cel puţin cât scrie. El scrie pentru a împărătăşi cât mai mul­tora, idei, impresii, stări de suflet. Ca şi compozitorul, actorul, cântăreţul, scriitorul trăieşte, din punctul de vedere artistic, pen­tru public şi prin public.

Spre deosebire de artistul de pe podiu însă, scriitorul nu ştie dacă place şi cui place, adică dacă-şi atinge scopul scrisului, de­cât indirect: prin vânzarea cărţii. Artistul dramatic sau cântăre­ţul este în această privinţă mai fericit: vede pe cei cari îi dau aprobarea aplauzelor, e în contact cu ei şi are prin aceasta o plă­cere intelectuală de o intensitate, pe care scriitorul n’o cunoaşte decât în mică parte.

— „Şi ziua cărţii?”— „Ei bine, ziua cărţii ne-a dăruit şi nouă din bucuriile ram­

pei. De aceea mi s’a părut o fericită inspiraţie că au făcut-o la Teatrul National, că ne-au pus alături de artişti. Acolo ne era lo­cul şi ca sens al manifestării şi ca ambianţă.”

— „Zi, eşti satisfăcută.”— „încântată! Să vezi ochi în ochi pe cititorul tău. Uneori ad­

mirativ şi mai totdeauna curios, câteodată de o fermecătoare ti­miditate. Fetiţele şi copiii mai ales, sunt savuroşi ca piersicele...

Şi ai apoi undeva^în subsolul conştiinţei iluzia, că mâzgălitura la grifonată în pripă, va fi poate păstrată de vreunul cu drag şi lăsată şi nepoţilor... După ce moda ta va fi trecut, după ce vei fi poate tu însăţi pământ galben sau cenuşe (moda cre­matoriului se întinde cuceritoa­re) poate că liceanul sau şcolă­rită care cumpără acum, va fi un bunel sau o bunicuţă care va zice:— Ah, asta e o carte din anul

cutare... Vezi? Aci e autograful autoarei. Am văzut-o şi eu. Acum e o raritate...

Ei ce zici?”— „Ai devenit sentimentală.”— „Aşa, la ceas câte-o lingu­

riţă nu strică. Dar nu e numai atât. Ziua cărţii e infinit mai bogată în satisfacţii, mai ales pentru cei tineri şi provinciali.Vezi de aproape în carne şi oase, confraţii pe cari i-ai citit şi admirat, artiştii pe care i-ai auzit şi i-ai văzut numai în co­turnii şi masca scenei.”

— „De pildă?”— „Marioara Zimniceanu era

lângă mine, Floria Capsali şi Mac Constantinescii cu care m’am simţit aşa de mândră să mă descoper tocmai in ziua asta binecuvântată, rubedenie. Apoi personagii cari chiar pentru pu­blic sunt legendare, adevărate mituri contemporane, cum e Soare Z. Soare, vin aproape, captivanţi, fermecători...”

— „Dar confraţii?”— „Nu ţi se pare că eşti indiscret?”

LA FUNDAŢIE

— „Cum ţi s’a părut serbarea de la Fundaţia Carol?”— „La Fundaţie? Era cât p’aci să nu pot intra. Cârtea mea de

invitafie nu avea aerul să inspire încredere cerberilor. Nu semă­năm, se vede, a membră in S. S. R.... aşa cum şi-ar fi închipuit-o dânşii... Ori poate bereta mea de un roş bolşevic, le inspira bă­nuieli.

Dar am pătruns. înăuntru, toate „mai mărimile” literare.De atâta solemnitate nici nu prea îndrăznesc să întreb care cine

sunt. Colegul Crevedia mi-i arată... Rămân cu ochii fixaţi pe câte-o figură, care corespunde câte unui nume celebru.

Intre timp fac totuş cunoştinţe impresionante: D-nii Mehedinţi şi Perpessicius.

XS7Intră Majesta-

D-ra Marta Rădulescu

Tipografia lui Gutenberg, inventatorul tiparului, aşa cum era ea la Mainz pe la 1450. Această tipografie a fost transportată din muzeul din Mainz la expoziţia internaţională din Chicago.

Deodată o sumbră trâmbi- ţare:

-— „Linişte! tea Sa!”_0 revărsare de aur: ofiţerii

gărzii regale. Apoi izolat, rece, sever, Regele. O pauză. Urmea­ză o procesie de coţofene ne­gre, în fracuri negre, cu piepţi albi. Mai mărimi solemne, cari de cari mai solemne, mai im­portante şi mai impunătoare...

Dupăce ne aşezăm, Exce­lenţa sa Guşti, deschide zăga­zul discursurilor...• Mi-aţintesc ochii asupra Suveranului. Ascultă atent, cu o magi­strală stăpânire de Sine, fără să lase să mijească pe figură cea mai mică umbră de plictiseală. Cum plimbă încet ochii prin sală, am impresia că de două trei ori ii opreşte pe bereta mea de un roş -subversiv, care pătează solemnitatea frăcoasă. Mă simt ca o muscă ’n lapte. Noroc cu Părintele Agîrbiceanu. Citeşte şi Sfinţia Sa un discurs... dar cu un accent ardelenesc aşa de pronunţat, că m’am simţit iar acasă... Slavă Domnului, graţie Sfinţiei Sale, iar sunt lucidă, numai ochi şi urechi...

Infine, Suveranul se ridică, sprijinit cu palmele de masă. E sin­gurul care nu citeşte. Vorbeşte calm, răspicat şi sigur, subliniind paP'că anumite cuvinte.

Sunt într’o încordare de luciditate în care orice timiditate a dispărut. Vreau acum să uit că e Regele şi să-mi închipui că aş asculta un personaj civil. Aş putea ghici într’altă îmbrăcăminte dacă vorbeşte^ Regele? Mă las oare furată de prestanţa instituţiei, care înalţă atât de sus un om? Nu. Nu mă înşel. Impresia de sigu­ranţă regală, nu e o sugestie. E reală.

Respir uşurată. „Omul” care vorbia era un „Rege” , aşa cum îmi închipuiam eu că trebuie să fie. Nicăieri o impresie de distonanţă

intre om şi vorbă, între frază şi intenţie! A fost singurul cu­vânt ascultat.

Restul? Protocolar şi nesigur, ca şi cea mai mare parte dintre scriitori, depeizaţi în discursul şi în ţinuta lor de gală. Autorii îmi plac infinit mai mult în ve­ston, la masa lor de scris sau Ia banchet.

Şi cu asta impresiile mele de la Fundaţie s’au isprăvit. Ne-am revărsat ca o apă de şcolari în recreaţie, îndrumându-ne spre teatru.

— „Dar programele cultura­le, discursurile?”

— _„?. Discursurile? Sunt la gazetă. Acolo e locul. Erau pli­ne lojile de reporteri. Şi apoi pe nimeni nu-1 interesează la scriitori discursul, fie şi scris; ci opera şi omul. Cât despre programe, decând cu liceul şi Universitatea, nu vreau să mai ştiu de ele. In literatură mai ales, programele care se vor realiza cu adevărat sunt în noi, latente, undeva In capetele dinS. S. R., din afară de S. S. R.,

.. » „ , in larvele de viitori scriitori,ce vor fi incasand note bune sau rele, pe băncile micilor peniten­ciare ale liceelor.”

SCRIITORII

— „Acum nu mai îm i scapi.. Spune-mi cum ţi-au plăcut colegii?”

— „Domnule, eşti insuportabil. Asta nu. Altceva...”— „Spune-mi ceva din impresiile dumitale.”

„ . chinuieşti. Dar pentru că ţi-am promis, am să’ncerc sa-mi închipui că sunt iar la liceu — ce coşmar, Doamne — saula inefabilul meu maistru de estetică — e mai plăcut __ şi să-tidescriu impresii subiective şi estetice, despre oameni, nu despre arta.

— „Bravo. Pe cine ai cunoscut?”— „Dar pe cine n’am cunoscut?! Cu cine să’ncep? „A tont

seigneur tout honneur” . Să’ncep cu d. Arghezi, cu atât mai mult cu cât am avut o aventură amuzantă.

Prietenii, George Dorul Dumitrescu şi N. Crevedia, îmi descri- sesera pe această „dumnezeire de om” , „prinţ al scriitorilor” ,

STIINTA PROGRESEAZĂ!PASTA de DINŢI PADIOACTIVÀ

ALBEŞTE DINŢII $1 ÎNTĂREŞTE GINGIILE

O MINUNE!

ele. etc., in cât îmi stimulaserăo curiozitate irezistibilă.

Rog pe colegul Crevedia să-l întrebe la telefon, când am pu­tea vedea „leul în vizuina lui” .

In vreme ce el telefonează a- ferat, eu, dincolo, la telefonul Nr. 2. curioasă să aud glasul maestrului, ascult atentă, ca un agent de la siguranţă.

-— „A llo !” zice Crevedia. „Aşi dori să vin la Dv.”

— „Yino, dragă. Vino. Cu plă­cere.”

— „Dar şi cu Marta Rădu- lescu.”

•— „Cum? Cine? N ’o cunosc.”(Crevedia repetă).— „Hm. Bine. Ştii ce?... Vino

singur şi., cu D-ra asta, altă dată.

Eu, dincolo, cu receptorul în mână bufnesc nestăpânit. Ce rezultat al cererii în audienţă. Să vedem acum ce mutră face Crevedia. Ce-mi spune?Se roşeşte, improvizează, se în­curcă... E delicios.

Pe mine rebufada m’a încân­tat. Omul e tot atât de original, ca şi opera.

Sâmbătă, la Alcalay, când dam autografe, un coleg mi-I arată.

— „Uite colo. Ăla e Arghezi.”Diavolul ghiduşiei îmi dă

brânci. Mă duc să mă prezint, să văd ce figură va face când îi voi spune chestia cu telefonul.

Am rămas paf!M’am aşteptat la o nouă rebu-

fadă, â la Swift. La tot ce vrei. Numai la rezultatul întrevederii

cu autorul Icoanelor de lemn şi F lorilo r de mucegai, nu.

D. Arghezi e un gentilom, un conte plin de curtenie şi genti­leţe.

Complimentele asupra vârstei şi figurei, aurite de cel mai cap­tivant surâs, mă fermecau. Cât de mult regret că natura nu m’a făcut numai cu încă ceva mai proastă şi mai vanitoasă. Aş fi rămas radioasă de lunga con­vorbire, dacă n’aş fi simţit un­deva, departe, subterana ironie pe care, adevărat umorist — credea că o gustă numai pentru sine însuş. Spera, evident, că nu observ că femeia singură a e- xistat cu calităţi şi virtuţi reale şi presupuse, în acel conforta­bil şi fermecător loc comun al salonului... Dar scriitoarea nu exista. Iar când m’a poftit cor­dial să-l vizitez acasă, n’a uitat să-mi spună că are o grădină cu flori, legume şi... spanac... O vagă tresărire în mustaţă...

Panait Istrati, slab, palid, mi­nă obosită, o vagă şi tristă bu­nătate în ochi. N ’am putut sta mult de vorbă cu autorul Kirei Kiralina, înghesuit de amatori de autografe. Mai ales că eram şi eu supusă aceluiaş asalt, la taraba mea.

Deodată un pâlc de tineri nă­văleşte pe uşe, autoritar, agre­siv...

O voce metalică:—• „Cine are autografe de la

Panait Istrati?”O duduie firavă şi angelică îi

Citiţi mai j os 50 de an i pot

Dr. Stejskal, profesor la Universi­tatea din Viena, a uimit lumea cu vestea uner descoperiri fenomenale care redă pielei tinereţea de odini­oară. Acest produs, numit „Biocel“ , este un minunat extras toarte con­centrat care se obţine din animale tinere. Apticându-1 pentru nutrirea pielei la femei de 55—72 ani, Dt . Stejskal a constatat c i sbârciturile dispăreau cu desăvârşire în timp de şase săptămâni (vezi raportul amă­nunţit publicat în Jurnalul medical. Viena). Dreptul exelusiv de a explo­ata această invenţie a fost dobândit de Tokalon şi Biocelul se află acum, combinat cu alte ingrediente car*

cum femeile de să a r a te de 30

nutresc pielea, !n crema Tokalop nutriment pentru piele, culoarea roză, celebra Cremă de Paria, preparată dupa tor mu* a specială a Profesorului Dr. Stejskal. Prin întrebuinţarea ei, o piele îmbă­trânită, ofilită poate fi tntineriU repede, sbârciturile dispar ţi muşchii moleşiţi ai obrazului se tonifică fi se Înţepenesc. Femei de 50 şi chiar de 60 de ani pot căpăta un ten care va provoca invidia multor fete tinere. Aplicaţi noaptea crema Tokalon, cu­loarea roză, iar dimineaţa crema To­kalon. culoarea albă, neunsuroasă.

De vânzare la toate farmaciile, dro­gheriile «i parfumeriile din ţară.

N oile preţuri reduse.- Crema Toka lon , culoarea albă, dela Iei 50 .— Crema Tokalon aliment, .cu loarea roză, dela lei 60.

arată cu bucuria izbânzii un volum.

— „Şi eu am unul. Iată-I...”Conducătorul grupei i:o smul­

ge din mână şi calcă frenetic în picioare inofensiva operă de artă.

Fetiţei îi fuge sângele din o- braz, un ţipăt îi piere în gât, se clatină.

Sgomot. Toată lumea aleargă să taie drumul agresorilor. Tro­pot de picioare. Invective...

Din locul meu nu mai văd ni­mic decât umeri şi cefe.

Când totul s’a liniştit, Panait Istrati nu mai era la locul său. Plecase cu prietenii. La standul gol, o duduie plângea.

Am văzut pe cei mai mulţi dintre marii scriitori din câte trele generaţiile. ,Şi am rămas cu o nedumerire:

Există oare generaţii dis­tincte? Există bătrâni şi tineri, în afară de datele calendaristice şi a proporţiilor de fire de ar­gint? Maniere, dispoziţii, talent, farmec, succes... aparţin ele li­nei generaţii?

Din săptămâna scriitorilor am învăţat pe cale intuitivă ceva nou: Nu există generaţii artistice. Am impresia că pe astea le-au inventat criticii şi cenaclurile.

Există numai individualităţi. Ireductibile, caleidoscopio va­riate, ca neamurile de flori din- tr’o pajişte.

Sunt în fiecare generaţie unii

buni şi calzi ca un corn de di­mineaţa, alţii inaccesibili şi mă­reţi, ca nişte fiare mari de si­hlă... Sunt printre ei, scoruşe şi gutui astringente, sunt în toate generaţiile şi verzi de invidie şi negri de necazuri şi pustii amar­nice de inexorabil pesimism. Arta! Arta de sânge, de ură, de iubire, de lacrimi, de rânjet, de umilinţe, de speranţe şi visuri... Am vazut-o în izvoarele ei vii senine ori turburi, avântate ori resemnate, întunecate ori ra­dioase.

Am văzut oamenii artei, is- voarele de la care purced pâ- raiele de cărţi şi a fost, mărtu­risesc, o plină şi mustoasă săp­tămână de viaţă, săptămâna cărţii.

— „A i scăpat prin tangentă, devenind lirică. Şi nu te prinde. Dar nu mi-ai descris confraţii cari ţi-au plăcut. Pe cei tineri mai ales.”

— „Cari nu mi-au plăcut nu-l spun, că se supără. Cari mi-a» plăcut nu-i spun că sunt băiep şi eu fată. îşi închipuie cine ştie ce...”

— „Dar dintre autoare?”— „N ’am cunoscut de aproa­

pe decât pe una: Mona Rădu- lescu, autoarea „Hoţului it stele” . Şi era dulce ca o bom­boană şi fină ca o viorea.”

— „Dar criticii?”— „Ssst! Criticii sunt tabu!"

MARTA D. RĂDULESCU

COSTUME de BAE PIJAMALE de STRAND

P R E Ţ U R I R E D U S E

La„TONY“Pasagiul Român 17, Telefon 308.59

A PRODUSELE VICHY-ETAT @C i t i r i t f l O U l / F T I T Sare natura lă de sursăSAREA VICHY-ETAT PASTILE VICHY-ETAT » - COMPRIMATE VICHY-ETAT - »

.^ ^ ^ ^ ^ ^ r a ^ ^ ^ O T R A F A C E R ^ ^ U B S T tT U Ţ IU N ^ ^ J Î

R lA U T Â f {Â 0 IL U I I ^

- I a seama! scrâşni Rex.— Trebuia să iei d-ta seama, la timp. Eu nu vorbesc, de cat cu do­

vezi! A, ce idee ingenioasă ai avut! Ce vastă excrocherie, minunat pregătită, şi cu câtă perseverenţă!...

— Domnule Moro, te înşeli. Este adevărat că nu mă pncc-p In afa­ceri comerciale. Nici un act de vânzare, nu aş şti să iac. Na puteam sâ încurc pe oamenii cari se adresau agenţiei mele, cu oferte... Dar n‘am tăcut nimic rău, n‘am înşelat pe nimeni...— Dece negi!.. Nu ţi-am spus că am urmărit clipă cu clipă, toate

operaţiunile d-tale la această agenţie de carton? La început, ai acope­rit cheltuelile de reclamă, instalare, letTuri şi altele^ dintr'un rest de moştenire, pe care-1 aveai depus la bancă. Ai cumpărat şi un automo­bil. Terminând însă banii, ai vândut automobilul, şi apoi, ai încercat să contractezi împrumuturi. Este cert că ai căutat să câştigi timp, ca să termini pregătirile unei mari lovituri.' Lăsând să se creadă că eşti conducătorul unei importante întreprinderi comerciale, care în fond nu este decât un decor trucat, ai înşelat pe un om de treabă, pe Iacobs, căruia i-ai semnat două poliţe de 100 lire ambele, in numele agenţiei d-tale inexistente! Ei bine, aceasta este o excrocherie calificată şi bine încadrată in codul penal!

— Domnule Moro...— Aha, vre> poate dovada? Ei bine, iată cele două poliţe semnate

de d-ta!Şi Moro scoase din portofoliu hârtiile, punându-le sub nasul lui Far-

well.— Cum au ajuns poliţele astea la d-ta? bâigui Rex, zăpăcit.— Poarte simplu, răspunse Moro. Iacobs a fost fericit să mi-le vân­

dă, cănd a auzit cine eşti şi ce e cu agenţia d-tale !Rex se reculese o clipă şi zise:— Aceste poliţe nu dovedesc nimic. O întreprindere comercială poate

să aibă poliţe pe piaţă, fără c i aceasta să constitue o excrocherie. De altfel, agenţia noastră e pe punctul să facă o afacere importantă şi din câştigul acesta voi putea să vă achit {»oliţele.

— Afacerea cu Vila Mimoza din Edonparck? întrebă Moro.- D a .— Frumoasă afacere! Vrei să vorbeşti despre scrisoarea de acont ce

ţi-a dat Iacobs? Dar Banca de Credit a primit instrucţiuni să anuleze acea scrisoare şi să nu-ţi dea nici un ban, fiindcă l-am lămurit pe Ia ­cobs, că ai vrut să-i vinzi o casă care nu-ţi aparţine.

— Am să-l lămuresc eu pe Iacobs, asupra motivelor ce te-au făcut să te amesteci în această afacere, care, totuşi se va face. Scrisoarea de a- cont ce mi-a dat Iacobs, şi contractele ce am încheiat cu el, nu dove­desc că am vrut să-i vând o casă ce nu-imi aparţine, câtă vreme pro­prietarul vilei, cu care sunt în tratative, nu se plânge.

— Ba se plânge! zise Moro. Se va plânge parchetului, fiindcă pro­prietarul vilei Mimoza din Edonparck... sunt eu!

— D-ta?!... Şi Bill cu cine a tratat la Vila Mimoza?— Cu avocatul meu, Gurock.Rex Farwell se clătină, sub această nouă lovitură ce primise.— Mizerabile!... şueră el printre dinţi. Ce cursă, infamă mi-ai în­

tins!... înţeleg acum, toată maşinaţia ta.„ Iacobs era desigur învoit cu tine!,,,

— Aşa dar, zise Moro Mopp foarte calm, te anunţ că mâine depun plângere la parchet: ai înfiinţat o agenţie fictivă, a unei societăţi ame­ricane inexistente, i-ai făcut o reclamă neobicinuită, te-ai dat drept cine nu eşti, şi ai reuşit astfel să înşeli buna credinţă a pieţei, obţinând împrumuturi, pe care nu le mai poţi achita. Mai mult, — ai vândut case ce nu-ţi aparţin şi ai emis cecuri fără acoperire, pe care banca nu le acceptă. Intr'un cuvânt: depun plângere contra individului Rex Farwell, pentru excroehrie calificată!...

— Canalie! făcu Rex printre dinţi, strângând pumnii şi abia abţi- nându-se să nu lovească în faţă pe Mopp.

Acesta zâmbi sinistru, se înclină, şi zise:— Nu pot să-ţi răspund, la aceste graţiozităţi, decât: excrocule!— Eşi afară, până nu te ucid!..— Calmează-te. Dacă faci gălăgie, vor veni funcţionarii tăi sau ve­

cinii, şi atunci scandalul va izbucni îndată, aflându-se că eşti un escroc. Acu să-ţi fac o propunere, ca să vezi că nu sunt om rău: renunţă de bună voe la Diana, şl eu renunţ la rândul meu de a depune plângeii contra ta.

— îndrăzneşti?..— Ba nu, c‘o să-mi fie frică de un escroc! Aştept pe Diana până

mâine dacă in acest interval de timp, nu mi_o trimiţi, depun plângerea. Dacă mi-o trimiţi, atunci eşti salvat. Pentru astă seară am .organizato mică petrecere cu câţiva prieteni, la Papagalul Alb. Exact ca in^seara aceea, când ai plecat cu Diana — îţi aduci aminte? — Fără ăs_mT spu­neţi nici măcar la revedere. Nu a fost tocmai elegant din partea voa­stră, dar nu m‘am supărat, fiindcă ştiam că tot eu sunt mai tare, şi că in curând ai să-mi cazi în mână şi că ai să mi-o trimiţi singur îna­poi. Ei bine, trimite-mi-o astă seară pe Diana la Papagalul Alb, unde voi da un banchet, ca şi in seara aceea, ca să continui ceeace începu­sem atunci. Ii voi da ei, mâine dimineaţă, ca să ţi-le restitue, aceste poliţe şi toate dovezile, în baza cărora nu te poţi aştepta, decât la o condamnare în justiţie. Primeşti? E singura soluţie de salvare. Cu bine...

Sji Moro Mopp ieşi, lăsând in urma sa pe Rex zdrobit, înfundat in fotoliul lui directorial.

— Totul e pierdut!... şopti el...

CAP. IX

CAPITULARE?

De câteva zile, inspectorul de poliţie Robert Evans da târcoale Agen­ţiei Tenebra. Ooaimeriii iui pândiau zi şi noapte în jurul clădirei, no­tând pe toţi cei cari intrau aşi ieşau dela Agenţie. Iar agentul Ralph Deep, veni într'o zi la agenţie, şi înştiinţă pe Bill Parker, că de aci inainte trebue să rupă convenţia cu el: primise din nou ordinul, să urmărească pas cu pas pe procursituj Agenţiei Tenebro...

Ştiţi... lămuri Deep pe Bill Parker, dacă veţi fi arestat, nu vreau să mă prindă, că m‘am învoit cu dv„ să dau rapoarte false şefilor mei.

Mai bine, desfacem învoiala; deci, cu regret trebue să vă anunţ, că de aci înainte vă voi urmări foarte serios.— Bine, Deep... urmăreşte-mă... Numai să nu te oboseşti de geaba..,

Fă-ţi datoria, băete, dacă nu se poate altfel.. Iţ i mulţumesc, că până acum, ai fost un băiat de înţeles... Mi-eşti simpatic, şi nu eu_ o să_ţi fac dificultăţi... Urmăreşte_mă. Şi dacă se va întâmpla vreodată să mă pierzi din vedere, nu te sfii: intreabă_mă, pe urmă, unde am fost, şi-ţi voi spune, cu cea mai mare nlăcere...

(Va urma)

L a s ă a n i i să t r e a c ă s i

r ă m â i f r u m o a s ăNu vârsta,„ci negligenţa, fac ca o femeie să pară bătrână. Dacă aţi acorda numai zece minute zilnic îngrijirii tenului Dvoastră, aţi păstra cu siguranţă farmecul tinereţii până la .sfârşitul vieţii.Oripe femeie poate să obţină un ten admirabil urmând sfatu­rile inţelepte ale Elisabethei Arden, care dovedeşte zilnic sutelor de femei din lumea întreagă că tinereţea este un dar ce-1 pot păstra totdeauna. Metoda ei, care a reuşit cu succes pretutindeni, va face minuni şi pentru Dvoastră. Curăţarea feţei, după metoda Arden, face să dispară toate impurităţile cari sunt una din cauzele principale ale unui ten urât. Tonificarea, menţine pielea limpede, sănătoasă şi fragedă. Alimentarea, face să dispară creţurile, catifelează tenul şi rafinează porii.Din momentul ce a-ţi obţinut un ten limpede şi catifelat, restul este uşor. V ă veţi ocupa de Dvoastră câteva minute seara şi dimineaţa. Numai o sforţare continuă are valoare : mai bine zece minute in fiecare zi, decât două ore odată pe săptămână.In parfumeriile principale veţi găsi o copie instructivă a metodei Arden, care vă explică cum trebue să întrebuinţaţi fiecare din preparatele ei pentru a obţine cele mai bune rezultate. Tot in aceste magazine veţi găsi şi aceste preparate:

cleansing cream (Cremă pentru curătatul tenului). Curăţă ad­mirabil pielea fără să provoace iritaţii.ardena skin tonic (Ardena tonic al pielei). Tonifică, fortifică si purifică tenul, dăndu-i o apa­renţă strălucitoare.

velva cream (Crema Velva), con­servă tenul limpede şi catifelat, orange skin food (Cremă nutritivă Orange). Face să dispară creţu­rile. Indispensabilă pentru alimentarea unui obraz slab sau care incepe să-şi piardă contururile.

E L I Z A B E T H A R D E NLONDON 25 OLD BOND STREET W1

NEW YORK PARIS BERLIN(Toate drepturile rezervate)

ROME

R E Á Í I T Á K A 0 I L U I I R Í I Í

Cele mai frumoase zece cuvinte din limba română !

EALITATEA ILUSTRATĂ” a instituit un concurs pentru alegerea celor ze­

ce cuvinte mai frumoase din limba română. Atracţiunea cea mai mare a acestui concurs, constă în extrema lui simplici­tate.

Vi se cere să stabiliţi o listă de zece cuvinte: cele mai fru­moase din limba română. Pen­tru simplificare se vor alege numai substantive comune, de pildă: între glorie, glorios, glo­rificat, glorific, vom alege un singur cuvânt: glorie.

CONDIŢIUNI GENERALEParticipanţii la acest concurs

ne vor trimite până cel mai târ­ziu la 1 Iulie a. c. o listă de cele zece cuvinte pe care le pre­feră, pentru bogăţia de imagini şi armonia lor.

Aceste răspunsuri vor fi cer­cetate în redacţia revistei „REA­LITATEA ILUSTRATĂ” şi pe baza lor se va stabili o listă tip, formată din cele zece cuvint? care vor fi fost mai des citate.

Acei concurenţi cari se vor fi apropiat mai mult de lista tip vor fi clasificaţi: întâiul, al doi­lea, etc.

REGULAMENTUL CONCUR­SULUI

1) Pot participa la concursul nostru toţi abonaţii şi cititorii;

2) Toate răspunsurile vor trebui să cuprindă, scris citeţ, numele şi adresa trimiţătorului şi să fie fă ­cute sau pe buletinul pe care-1 ti­părim special în această pagină, sau pe o foaie de hârtie, de acelaş format.

3) Odată cu răspunsul, abonatul va lipi pe dosul buletinului, ban­da de abonament.

4) Cititorii cu numărul yor tre­bui să anexeze la răspunsul lor, bonul pe care-1 publicăm în pag. 28.

5) Toate scrisorile se vor trimite ia redacţia revistei „REALITA- rEA ILUSTRATĂ“ , str. C. Miile1, în scrisoare simplă, menţionân- du-se pe plic „PENTRU CONCUR­SUL DE CUVINTE“ .

6) Răspunsurile vor fi grupate. Prima grupă va conţinea toate

acele răspunsuri care mnţionează (indiferent de ordine) cele zece cuvinte din lista tip; a doua gru­pă va conţinea răspunsurile care nu menţionează decât nouă cu­vinte din lista tip; a treia opt şi aşa mal departe.

In fiece grup răspunsurile vor fi apoi clasificate, evaluându-se

BULETINPE N TR U CONCURSUL

„Celor zece cuvinte“Numele ..................................Adresa ......................■....... ;....Oraşul ..... .............................

Am ales cuvintele:1............................................. .2. ............................... ..... ...............3 . ..................................... :...4 . ........ ................ .............5 . 6 . .............................................

7 . 8. ...... ................ ;.....9.............................................

10. . . . .

numeric pentru fiecare din cu­vânt depărtarea intre poziţia pe care o ocupă pe buletinul de răs­puns, şi poziţia pe lista tip. De pil­dă, un cuvânt situat in al şaselea rând pe buletinul de răspuns şi in al patrulea rând pe lista tip, va însemna o depărtare de două puncte. Pentru 'fiecare răspuns se vor totaliza aceste puncte de de­părtare şi ele vor determina cla­sificarea.

Premiul întâi îl va primi răs­punsul cu cele mai puţine puncte de distanţare.

Fiece răspuns va f i însemnat şi cu un număr de ordine, la pri­mire. In caz de egalitate la puncte, acest număr va decide pentru a- cordarea premiului.

7) Clasificarea — dat fiind nu­meroasele operaţiuni ce trebuesc făcute — va dura până la 1 Au­gust, când vom distribui şi pre­miile.

P R E M I I

Se acordă 20 de premii în va­loare totală de 12.000 lei si anume :

Premiu 1 : 2.000 lei în nu­merar.

111 : câte un în valoare de

Premiul 11 şi aparat de radio 3.000 Iei fiecare.

Premiul IV, V şi V I : câte un aparat fotografic „Agfa-Box“.

Premiul dela V1I-XX : cărţi în valoare de 200 lei, din edi­tura „Adeverul“.

Digestiunea după patruzeci de ani

îndată ce aţi depăşit vârsta de 40 ani ar trebui să vă ocu­paţi mai mult de digestiunea Dvs. Uşoarele dureri de stomac pe cari le simţiţi din timp în timp şi pe cari le credeţi fără importanţă, sunt indiciul că nu mai aveţi „digestiunea de fier” din tinereţe. Durerile di­gestive cari devin mai dese cu vârsta, sunt foarte des pricinui­te de un exces de aciditate şi o jumătate de linguriţă de cafea de Magnesia Bisurata în puţină apă după fiecare masă, va neutrali­za acest exces. Stomacul Dv. poate termina atunci funcţiunile sale digestive fără jenă. Magne­sia Bisurata face să dispară re­pede arsurile, greutăţile, sughi­ţurile pricinuite de acide, um­flările stomacului şi indigestiile şi întrebuinţarea sa vă permite să mâncaţi tot ce doriţi fără fr i­că de o digestie rea. De vânza­re în toate farmaciile şi dro- gueriile, la preţul de Lei 75.

Specialitate parisianaP ălării tighelite

numai la

MODE J A C 0 0BĂRĂŢIE I , 18

Noul semnal de pauză al postului Bucureşti: primele măsuri din „Hai lelito’n deal la vie” .

MANUALUL RADIOFONISTULl1. Cine are un aparat de Radio, să-i trăiască. Cine nu, să mJ

dorească.2. Dacă n’ai parale destule să-ţi cumperi un aparat de roA

ia-ţi un gramofon. Auzi acelaş lucru.3. Dacă vrei să auri Parisul, du-te la Paris.4. Aparatul cu cască este numai pentru Bucureşti. Şi alm

amatorul cască.5. Nu mai păstra ziarele vechi. A i in fiecare zi Radio-Jurnal, :6. „De orice parazit, Pebit te scapă negreşit” . Nu e adevări

Dovadă aparatul tău de radio.7. Când va bate gongul vei auzi ora exactă. Dar când eon

exactă, gongul nu va bate.8. Dacă eşti însurat, ia-ţi un aparat cu galenă. Ce să facitii

două haut-parleururi?9. IJn mare avantaj al aparatului de radio, este că ai o pers •

tine acasă. Al doilea mare avantaj este că poţi să-l închizi.10. Cu cât mai multe lămpi va avea aparatul tău, cu atât m

multe posturi vei auzi... deodată.11. Cu un aparat bun, poţi izola postul Bucureşti. De aceea i ti

zice un aparat bun?12. Se recomandă ca la sfârşitul audiţiei să scoţi priza penii;

a evita pericolul trăsnetului. Pentru a evita cu desăvârşire peml Iul, facem această recomandaţie şi in timpul audiţiei.'

13. Dacă nu ai un aixirat de radio, cumpără-ţi imediat um Dacă nu vrei să dai bani, cumpără-ţi unul in rate.

IU. Nu p!ăti_ abonamentul. In modul acesta poţi avea şansa, a numele tău să fie difuzat până în cele mai depărtate colţuri «li lumii.

15. De câte o ri faci câte un chef şi te în torci dimineaţa mi dai drumul la radio, auzi nişte sfârâituri nedesluşite şi eşti cu vins că auzi America Xa e exact. _______

RUGĂCIUNEA RADIO FO NISTULUI Unda noastră, carele eşti in ceruri.Sfinţească-se numele tău cu toţi sfinţii când te căutăm şi a

ie găsim.Vie împărăţia ta în regatul României,Facă-se voia la, pentrucă voia noastră nu o faci niciodată, Dă-ne nouă audiţia noastră cea de toate zilele,Iartă nouă păcatele noastre, precum .şi noi iertăm parnuli-

lo r tăi.Nu ne duce pe noi în ispita clandestinismului,Ş i ne izbăveşte de Blaj-experinwntal, ____Căci a ta este lungimea şi puterea, acum şi in vecii vecilor, ] Am in! '

D E F IN IŢ II ŞI CUGETĂRI Radiofonia este ştiinţa care se ocupă cu răspândirea cât mi

variată şi mai agreabilă a reclamelor.Un aparat de radio, este ca un soldat in tranşee: are cască pi

paraziţi.Radio-ul are şi o scuză: totdeauna îţi recomandă un leac îm­

potriva durerii de cap.Aparatele de radio au început să fie instalate şi în trenuri, luci

un risc pentru călătorii cu drumul de fier.Pâinea e aceeaşi. Cu toate acestea, o consumi in fiecare d. k,

fel şi cu ţiganii dela Budapesta.Ultimele cuceriri ale Ştiinţei sunt: radiofonia in timp de pact

şi gazele asfixiante în timp de război. N. KIRIŢESCU

Se simte mare nevoe de buni stenodactilografi în toate » murile sociale. Cunoscătorii acestei ştiinţe găsesc mai uşor i serviciu, sunt preferaţi şi mai bine retribuiţi. Oricine poate in văţa stenodactilografia cu sau fără profesor, adresându-se şcolii Berlitz Str. Sărindar 14 Tel. 364/98, care de ani de zile se ocupi serios cu aceste importante ştiinţe.

TheodarAtanariutí?M.8AZACA : STR. CAROL 76 -76 - 6 0 - 6 2 515 HALflOiZî

1 PtIPDLEGDtRî n l ă t u r ă m ă t r e a ţ a opreşte căderea părului f i x e a z ă c o a f u r a

Concursul n o s tru p e lu n a Iu n ieProblema V l-a Cuvinte încrucişate (Greta Garbo)

B0N80NERIA C. GRIGORESCUCal. VICTORIEI 86. (yis-a-vis de Palatul Regal) Telefon 319-61

A R E P U S P R E Ţ U R IL EBONBOANE CIOCOLATA F IN E Kgi*. lei 140 BOMBOANE ASORTATE „ „ » 120

ASEMENEA ŞI LA CELELALTE PRODUSE Se execută comenzi In toată ţara

C U P O N D E JO C U R I No. 333

Numele şi pronumele

Adresa

cu p erlele In gh icire

ORIZONTAL: 1) Este lăsat in urmă de deal şi munte. 2) Nu­mele artistei din figură. 6) PL<- sâ de gescuit. 7) Nostalgie. 8) Pronume şi început de siestă 9) Este egal cu un om, deşi ii depăşeşte. 11) Două părţi din- tr'o dotă. 12) Cassa Autonomă a Monopolurilor. 15) Dor aprins 18) Sărut. 20) Bezea întoarsă. 22) Nostalgie 23) Personagiu din Jon". 24) Cum sunt genele, după plâns? 25) Exclamaţie. E bună pentru cai. 26) Onques. 27) Aşa face broasca. 29) Albu! poetic. 31) Literă. La pătrat îşi pierde sensul. 34 Afluent ai Nistrului. 36) Zeul vânturilor.37) Maşina infernală: mănâncă hârtie şi... produce deputaţi.38) E moş şi rimează cu genele. 42) Anagrama corectă din Gre­ta. 13) Femeea care stă de ve­ghe.VERTICAL: 2 Aşa fac, zice-

se, gâştele. 3) De aici derivă cuvântul Rebus. 4) Dănţuitoare orientală. 5) Cinstit. 10) îm ­preună cu 40 orizontal, 32 ori- îontalşi 14 vertical, dă un citat latin care — parafrazat — s’ar

traduce prin „aşa se’ntoarce Greta în Suedia!” 15) Dă-mi! 16) Moşneag. 17) In acest vehi­cul, Greta Garbo a avut o aven­tură. In film, bineînţeles... 19) Râzi...! 21) Calitatea care stă bine femeilor, până la 10 ani! 28) Articol, fără să fie de toa­letă. 29) Mai multe instrumen­te de săpat în piatră. 30) Ii mai zice şi Giordano şi a murit pc rug, cu un an înaintea lui Mi- hai Viteazul. 31) Aşa pedepseş­te francezul! 33) Insulă muzi­cală, monotonă. 35) Trasă pe sfoară. 38) Conjuncţia de pe fir­me. 39) Secol. NUTZY

Problema VIIA R E C A .C E A R E T O

Tirol

Schimbând ordinea literelor acestui personagiu, veţi a fli funcţiunea pe care o ocupă el, cât şi revista respectivă.

ISVOARELE STATULUI FRANCEZ

VICHY-CELESTINSRINICHI ■ BĂŞICA aU TA • DIABET - ARTRITISM

VICHY G R A N D E - G R I L L E •pârâtului biliar

V I C H Y H O P I T A L

„REALITATEA ILUSTRATĂ. — D irector Nic. Constantin.Redacţia şi Administraţia: Slr. Const. M iile 7— 9— 11, Telefon 359/99.

Imprimată la foto-rologravură în atelierele „Adeverul” S. A.m

Dreapta: Aviatorul Maltern, care face ocolul lum ii cu avionul, a aterizat, extenuat de eforturile depuse, — la Moscova. Jos: Duminică 11 Iunie a. c.

« fost sărbătorit la Fundaţia Carol d. profesor dr. Marinescu. In fotografia noastră îl vedem pe distinsul savant, ţinându-şi cuvântarea. Dreapta jos: Câştigătorul ştafetei, in serbarea sportivă organizată de Poliţia Capitalei.

(Foto Berman)

P íA lim tA 0 IL U lfl? U i

Duminică 11 Iunie a avut loc pe stadionul O. N. E. F. o serbare organizată de societatea sportivă a Poliţie i Capitalei. Dreapta sus: domnul prefect al poliţiei, col. Gabriel Mari­nescu şi conducătorii asociaţiei, prim ind de­filarea sportivilor. Jos: Prefectul poliţie i fe­licitând pe trei dintre câştigătorii probelor.