Anul LXVIII Arad, 17 Septemvrie 1944

BISERICA şi ŞCOALA R E V I S T A O F I C I A L A A E P I S C O P I E I A R A D U L U I

R e d a c ţ i a şi A d m i n i s t r a ţ i a

A R A D , STR. E M I N E S C U 18 A P A R E D U M I N E C A

Redactor: P r . I l a r i o n V . F e l e a A B O N A M E N T E :

P e n t r u i a n 3 o o L e i ; 6 l u a i xfio L e i

MĂRTURISIREA ORTODOXĂ — Stindard şi îndemn —

In v i e m i l e d e n e î n c h i p u i t ă î n c o r d a r e p e c a r e l e t r ă i m , s f â n t a B i s e r i c ă d i n s t r ă b u n i p r i ­m e ş t e î n c o m o r i l e e i d u h o v n i c e ş t i u n n o u s t â l p d e t ă r i e : p u b l i c a r e a c e l u i m a i b u n t e x t g r e c i n e d i t a l M ă r t u r i s i r i i o r t o d o x e d e l a 1642, s c r i s ă d e P e t r u M o v i l ă , t e x t î n s o ţ i t d e c e a m a i v e c h e t r a d u c e r e r o m â n e a s c ă f ă c u t ă de R a d u G r e c e a n u ş i t i p ă r i t ă l a 1691, î n B u z ă u .

T i t l u l v o l u m u l u i e m u l t m a i s i m p l u ; n u ­m a i : , OpOoSoioi 'O/w/.<>•/• >a", s c r i s c u r o ş u , i a r d e -d e s u p t , c u s c r i s n e g r u : Mărturisirea ortodoxă.

L u c r a r e a a p a r e s u p t p u r t a r e a d e gr i jă a I. P. S. M i t r o p o l i t a l B u c o v i n e i , T i t S i m e d r e a c a r e - i î n c h i n ă u n s u b s t a n ţ i a l ş i r d e c o n s i d e r a -ţ î u n i i n a S a Precuvântare s c r i s ă r o m â n e ş t e ş i f r a n ţ u z e ş t e . T e x t u l i n e d i t p e c a r e - 1 p u b l i c ă e s t e m a n u s c r i s u l g r e c n u m i t Parisinus. F a p t u l c ă Păr» p r o f e s o r u n i v e r s i t a r N i c u l a e P o p e s c u , m e m b r u al A c a d e m i e i R o m â n e , ş i - a l u a t p e u m e r i „ s a r ­c i n a să -1 s t u d i e z e ş i să-1 e d i t e z e " e o c h e z ă ş i e i n d i s c u t a b i l ă d e e m i n e n t a c a l i t a t e a l u c r u l u i f ă c u t . C i n e i - a f o s t u c e n i c l a F a c u l t a t e a d i n B u c u r e ş t i e d e p r i n s c u s l ă b i c i u n e a S. S a l e p e n ­t r u l u c r u l p r e c i s , t e m e i n i c ş i l i m p e d e . M a i a d ­m i r ă m ş i o l i m b ă r o m â n e a s c ă c u a d e v ă r a t f r u ­m o a s ă , f ă r ă f l o r i z a d a r n i c e . A c e s t e î n s u ş i r i s e t r ă d e a z ă ş i a i c i î n n o t e l e m i g ă l o a s e c a r e î n ­s o ţ e s c , — î n t r ' u n s u b s o l c u d o u ă c a t u r i — t e x ­t u l l u i P a r i s i n u s , c a ş i î n „ s t u d i u l i n t r o d u c t i v " p r e m e r g ă t o r . C i n e d o r e ş t e s ă c u n o a s c ă a d e v ă ­r a t a i s t o r i e a M ă r t u r i s i r i i o r t o d o x e c â t ş i i d e n ­t i t a t e a e x a c t ă a m s s . P a r i s i n u s t r e b u e n e a p ă ­r a t s ă n u t r e a c ă p e s t e î n s e m n ă r i l e d i n i n t r o ­d u c e r e .

V a a f l a a s t f e l c ă t e x t u l g r e c a l l u i P a r i ­s i n u s — c a r e - i u n m a n u s c r i s g r e c o - l a t i n , — e o c o p i e a u t e n t i c ă d u p ă o r i g i n a l u l g r e c al M ă r ­t u r i s i r i i O r t o d o x e , o r i g i n a l p ă s t r a t a z i î n B i ­b l i o t e c a Sf. M o r m â n t d i n C o n s t a n t i n o p o l e ; o c o p i e , e x e c u t a t ă , î n t r e 1643 ş i 1655, ( m a i m u l t n u s e p o a t e p r e c i z a ) Ia c e r e r e a a m b a s a d o r u l u i

f r a n c e z O l i e r d e N o i n t e l , s u p t p r i v e g h e r e a m a ­r e l u i d r a g o m a n a l P o r ţ i i , P a n a i o t N i c u s i o s ş i î n t ă r i t ă c u s e m n ă t u r i l e a u t o g r a f e a t r e i p a ­t r i a r h i ş i a m a i m u l t o r s i n o d a l i ; o c o p i e , i n -sf â r ş i t , p e c a r e a m b a s a d o r u l o t r i m i t e R e g e l u i -S o a r e î n 1673, ( s c r i s o a r e a d e t r i m i t e r e e r e p r o ­d u s ă î n v o l u m l a p a g . 117), ş i c a r e p â n ă l a e d i ­ţ i a r o m â n e a s c ă d e c a r e v o r b i m , s e p ă s t r a i n e ­d i t ă în B i b l i o t e c a N a ţ i o n a l ă d i n P a r i s . V a m a i a f l a t o t o d a t ă c ă f a ţ ă d e c e l e l a l t e e d i ţ i i g r e c e ş t i a l e M. O. a p ă r u t e p â n ă a s t ă z i , P a r i s i n u s p r e z t n t ă e x c e p ţ i o n a l e î n s u ş i r i ; a s t f e l :

a ) s p r e d e o s e b i r e d e t e x t u l g r e c a l c e l o r ­l a l t e e d i ţ i i , P a r i s i n u s î n t r e b u i n ţ e a z ă consecvent f o r m e l e p o p u l a r e v o i t e de M e l e t i e S i r i g u l , t r a ­d u c ă t o r u l d i n l a t i n e ş t e al o r i g i n a l u l u i ; a p o i , b ) p e c â n d î n e d i ţ i i t e x t u l g r e c e p e a l o c u r e a c o ­r u p t , P a r i s i n u s a p ă s t r a t corect t e x t u l g r e c ; î n f i n e , c ) p e c â n d î n e d i ţ i i l i p s e s c c u v i n t e ş i c h i a r p r o p o z i ţ i u n i î n t r e g i , P a r i s i n u s a p ă s t r a t întreg t e x t u l g r e c a l M ă r t u r i s i r i i O r t o d o x e .

A c e s t e c a l i t ă ţ i l ă m u r e s c d i n b e l ş u g , i n t e ­r e s u l p u b l i c ă r i i u n u i a t a r e m a n u s c r i s , d i n m o ­m e n t c e e s t e v o r b a de î n s u ş i c u p r i n s u l R e g u l e i n o a s t r e d e c r e d i n ţ ă ; d a r t o t o d a t ă î n ţ e l e g e m ş i f o l o s u l n e p r e ţ u i t a l a c e s t e i e d i ţ i i r o m â n e ş t i p e n t r u O r t o d o x i a d e p r e t u t i n d e n i .

D e r e t i p ă r i r e a t r a d u c e r i i d i n 1691 s e g r i -j e ş t e p ă r . d i a c o n G h . M o i s e s c u , a s i s t e n t u n i ­v e r s i t a r . I n i n t r o d u c e r e , S . S a n e o f e r ă u n a d ­m i r a b i l s t u d i u c o m p a r a t i v a s u p r a c e l o r 17 e d i ţ i i d e t r a d u c e r i r o m â n e ş t i a l e M. O. a p ă r u t e d e l a 1691 p â n ă a s t ă z i . C u m , d e l a 1893 t r a d u c e r e a M . O. n u m a i e s t e s l o b o d ă ş i c u m s f â n t u l S i n o d ş i - a r e z e r v a t d r e p t u l e x c l u s i v d e a o t ă l m ă c i , î n ţ e l e g e m r e z e r v a c t i t o r i l o r a c e s t u i v o l u m f a ţ ă d e i d e i a u n e i î n c e r c ă r i d e t ă l m ă c i r e n o u ă ş i p r e ţ u i m c u m s e c u v i n e g â n d u l c a r e i - a p u r t a t s ă s c o a t ă d i n u i t a r e u n d r e p t a r a t â t d e v e n e ­r a b i l a l e v l a v i e i s t r ă b u n i l o r n o ş t r i , c u m e s t e t r a d u c e r e a l u i R a d u G r e c e a n u . N ' a m a v u t r ă -

g a z u l s ă d e s c i f r ă m î n n o t e l e i n t r a p a g i n a l e c e î n s o ţ e s c t e x t u l a c e s t e i t r a d u c e r i , l o c u r i l e u n d e n e s u n t s e m n a l a t e d e p ă r t ă r i l e l u i R a d u G r e -c e a n u , — c a r e , d u p ă c u m s e ş t i e , t r a d u c e d u p ă t e x t u l e d i ţ i e i a p ă r u t ă în O l a n d a l a 1667 — f a ţ ă d e P a r i s i n u s ; d a r d e s i g u r p ă r . e d i t o r n 'a p u t u t n e g l i j a u n l u c r u a t â t d e i m p o r t a n t , c e r u t d e ­a l t f e l d e u n i t a t e a l u c r ă r i i .

V o l u m u l s e î n c h e i e c u u n i n d i c e b o g a t ş i c u 8 p l a n ş e d o c u m e n t a r e ; ş i o c h i i z ă b o v e s c , f ă r ă v o e , l a p r i m a p l a n ş ă , l a c h i p u l i m p u n ă t o r s i g r a v a l M i t r o p o l i t u l u i P e t r u M o v i l ă , f iu l d e d o m n r o m â n , d i n m i n t e a l u m i n a t ă ş i c r e d i n ­c i o a s ă a c ă r u i a a p u r c e s M ă r t u r i s i r e a d e cre ­d i n ţ ă a t o a t ă o r t o d o x i a .

I n t e n ţ i a c a r e a p r e z i d a t l a t o a t ă a c e a s t ă n o b i l ă s t r ă d a n i e . — a f l ă m d i n P r e c u v â n t a r e a I. P . S. M i t r o p o l i t , — e s t e g â n d u l d e a o m a g i a c â t m a i v r e d n i c c u p u t i n ţ ă c e i 300 d e a n i d e l a s i n o d u l d i n I a ş i d e l a 1642 u n d e s 'a t r a d u s d i n l a t i n e ş t e ş i î n l i m b a g r e a c ă ş i s 'a a d o p t a t c a d r e p t a r d e c r e d i n ţ ă M ă r t u r i s i r e a O r t o d o x ă a Iui P e t r u M o v i l ă . F i e - n e d e s t u l s ă s p u n e m c ă l u c r u l î m p l i n i t a ş a c u m î l a v e m s u p t o c h i , c u e x c e l e n t e l e l u i î n s u ş i r i ş t i i n ţ i f i c e ş i t e h n i c e e v r e d n i c , î n f e l u l c e l m a i î n a l t , d e p i o a s a i n t e n . ţ i e a o s t e n i t o r i l o r . C a r t e a s 'a t i p ă r i t l a T i p o ­g r a f i a C ă r ţ i l o r B i s e r i c e ş t i î n E d i t u r a M i t r o p o ­l i e i B u c o v i n e i ş i e p o a t e s i n g u r u l l u c r u c a r e v a r ă m â n e p e s t e v e a c u r i d i n t o t c e s 'a s c r i s l a n o i î n t r u p r e a m ă r i r e a s i n o d u l u i d i n I a ş i .

D e î n c h e i e r e , n e î n t r e b ă m ş i n o i c u a c e ­i a ş i n e d u m e r i r e c a ş i I. P. S. P a t r o n a l a c e s t e i e d i ţ i i p r i n c e p s r o m â n e ş t i , d e c e o a r e ş c o l i l e n o a s t r e p r e o ţ e ş t i s ' a u î n d e p ă r t a t a s t ă z i d e l a d a t i n a d e a l t ă d a t ă c a r e f ă c e a d i n M. O. m a ­n u a l u l d i d a c t i c d e p r e d i l e c ţ i e î n a l e c r e d i n ţ e i ? Ş i i a r ă ş i , c e v â n t u r i l i b e r a l e , s a u c e i n t i m i d ă r i d e n e i e r t a t î i d e t e r m i n ă o a r e p e u n i i t e o l o g i o r t o d o c ş i m a i no i , ( c a : F l o r o v s k y , Z a n k o w , B a -l a n o s ) , s ă p u n ă l a î n d o i a l ă a u t o r i t a t e a ş i o r t o ­d o x i a c e l e i m a i v e n e r a t e d i n t r e M ă r t u r i s i r i l e o r t o d o x e e x i s t e n t e ?

F ă r ă î n d o i a l ă , e t i m p u l s ă n u n e m a i m i ­r ă m d e n i m i c : t r ă i m v r e m u r i c â n d t o a t e , d a r a b s o l u t t o a t e , s u n t p u s e l a î n c e r c a r e . C ă e p u s l a î n c e r c a r e , a d e v ă r u l d i v i n , d e s i g u r , n ' a r e d e c e s e t e m e , n i c i c e p i e r d e . D i m p o t r i v ă . D a r î n a c e a s t ă î n ţ e l e g e r e n i m i c n u - i f ă r ă s e m n i f i c a ţ i e . P â n ă ş i î n t â r z i e r e a a p a r i ţ i e i a c e s t e i c ă r ţ i , m u l t p e s t e s o r o c u l p r o i e c t a t , b ă n u i m c ă n u - i ' s i m p l ă î n t â m p l a r e .

F a p t u l c ă u n t e x t a t â t d e c u r a t a l M . O., î n l o c s ă a p a r ă î n 1942, i e s e d e s u p t t e a s c a -b i a „ î n z i l e l e g r e l e " a l e a n u l u i 1944, n e a p a r e d i m p o t r i v ă c a u n s e m n a l P r o v i d e n ţ e i ; c i n e

p o a t e ş t i , î n a d e v ă r d a c ă M ă r t u r i s i r e a o r t o ­d o x ă a p ă r u t ă î n a s t f e l d e î m p r e j u r ă r i , n u i a î n f ă ţ i ş a r e a d e t a i n i c î n d e m n t r i m i s d i n b ă t r â n i ş i d e s t i n d a r d d e l u p t ă p e n t r u v r e m u r i l e d e î n c e r c a r e c e p o t s ă n e s u r p r i n d ă ?...

D e a c e i a , e p o a t e t i m p u l s 'o r e c i t i m ş i s 'o m e d i t ă m . „ C e t e ş t e - o d a r ă ş i i a r ă o c e t e ş t e c a s ă î n ţ e l e g i , z i c e R a d u L o g o f ă t u l î n p r e c u v â n t a r e a l u i c ă t r e b u n u l ş i c r e d i n c i o s u l c r e ş t i n ; ş i d e m a i m u l t e o r i o v e i c e t i , m a i b i n e v e i ş t i ş i v e i c u n o a ş t e b ă t u t a c a l e a c r e d i n ţ e i p r a v o s l a v ­n i c e ş i a p r e a s f i n t e i ş i a d e v ă r a t e i b i s e r i c i a r ă s ă r i t u l u i , c a r e a d u c e l a v e ş n i c a v i a ţ ă " . Cu î n ţ e l e g e r e a n o u ă p e c a r e o c a p ă t ă p a g i n i l e E v a n g h e l i e i l a r ă s c r u c e a d e l u m e n o u ă î n c a r e n e a f l ă m , c u v i n t e l e a c e s t e a a u ş i a s t ă z i d u h ş i v i a ţ ă .

A r h i m . B E N E D I C T G H I U Ş

învăţământul religios Catech iza ţ i a e s t e o p rob l emă v i ta lă pen t ru vii­

torul Bisericii . E a a îos t su s ţ i nu t ă cu d e o s e b i t ă grijă în ce n e p r iveş te p e noi creştinii , încă dela „ca ted ra" lui I isus d e p e Munte le Fericir i lor ; de la po runca D o m ­n u l u i : „Mergând î nvă ţ a ţ i t o a t e n e a m u r i l e . . . " ; de la ves t i t e l e şcoala ca t ihet ice din A lexandr i a şi Ant ioh ia — şi p â n ă la î n v ă ţ ă m â n t u l rel igios din v remur i l e noas t r e . Nici n u ex i s tă m ă c a r o confes iune creş t ină , ca re să nu-ş i d e a s e a m a ce î n s e a m n ă î n v ă ţ ă m â n t u l religios pen t ru ex i s t en ţ a ei de m â n e . Cu a t â t m a i mul t , Biserica o r t o d o x ă ş t ie că p rob lema î n v ă ţ ă m â n ­tului religios e s t e pen t ru d â n s a ches t ie de v i a ţ ă sau d e m o a r t e . D e a c e e a î n t o t d e a u n a s'a r idicat împo t r iva celor ce a t a c a u î n v ă ţ ă m â n t u l rel igios în şcoa lă .

A c u m trei an i s 'a p u s ches t iunea reducer i i o re ­lor d e religie în şcoa lă la u n a p e s ă p t ă m â n ă . A tunc i ţin m i n t e că s 'a a m e s t e c a t n e c h e m a t şi fostul director al fostului ziar d e t r is tă m e m o r i e „Curen tu l" , d l P a m -fil Şeicaru şi, cu notor ia lui s impa t i e pen t ru Or to ­doxie , a p ropus că pen t ru î n v ă ţ ă m â n t u l religios p r eo ­tul să a ibe la dispozi ţ ie b iser ica . P e n t r u a c e a s t ă b i n e ­vo i toa re p ropune re i s 'a da t r ă s p u n s la t impul său (v. „Biserica şi Şcoa la" nr . 19 şi 20 din 1941).

Tot la fel s 'a r id icat anu l t r ecu t un na ţ ional i s t de u l t imă oră dl I. Al . Bră tescu—Voineş t i , ca re în art icolul său „Popor a l e s " vo i a să reformeze cupr in­sul î n v ă ţ ă m â n t u l u i religios, e l iminând p e to ţ i semiţi i din B i b l i e : p e . . . A d a m , p e A v r a m , p e Iacob, p e Moise, b a chiar şi p e Hristos. . . I s 'a d a t şi d - s a l e u n r ă spuns (v . „Biserica şi Şcoala nr. 2 5 din 1944).

A ş a încâ t n ' a m v r e a să r ă m â n e m dator i cu r ă spunsu l nici chiar d-lui profesor un ivers i t a r — pro­babi l de Şt i inţe — P . P . S tănescu , d e s p r e care — ie r t a tă să-mi fie ignoran ţa - n ' am m a i auzi t p â n ă

No. 38 — 17 Septembrie 1944 BISERICA şl şCOALÂ

acum. Şi d o m n i a s a p u n e a c u m p e t a p e t ches t iunea î n v ă ţ ă m â n t u l u i religios în art.: „ Insănă toşa rea învă ­ţ ă m â n t u l u i " din ziarul „L ibe r t a t ea" , de S â m b ă t ă 9 Sep t . 1944. El cri t ică fostul regim dicta tor ia l , că în loc să sus ţ ină în scoa le p r e p o n d e r e n ţ a ş t i inţelor e x a c t e , a da t o „ impor t an ţ ă cu to tu l e x a g e r a t ă istoriei şov i -n is te , religiei cultivatoare a obscurantismului, filoso-îiei ce ar p u t e a d o v e d i orice şi expl ica t o a t e , şi e d u ­caţ ie i fizice..." In sch imb p r o p u n e ca î n v ă ţ ă m â n t u l is toric să se a d â n c e a s c ă în „istoria culturii şi civili­za ţ ie i omenir i i" , ' iar filosofia să s e r e d u c ă la „ c â t e v a no ţ iun i cu to tu l e l e m e n t a r e " , şi înfine „Religia -problemă de conştiinţă personală - trebue suprimată ca obiect de studiu obligator".

Care e m o t i v u l ? Dl profesor s p u n e că e „cul­ţi v a t o a r e a obscu ran t i smu lu i " . Cau t în dic ţ ionar , s ă m ă dumiresc de în ţe lesu l aces tu i c u v â n t a r u n c a t n u o d a t ă în sarc ina creş t in ismului . „Obscu ran t i s t " în­s e a m n ă „adve r sa r dec la ra t al ş t i inţei şi al filosofiei". Iar „obscu ran t i sm" î n s e a m n ă „s i s t ema obscurant iş t i lor d e a cufunda n e a m u l o m e n e s c în neş t i in ţă şi su-pers t i ţ iune ."

Confruntând a c u m a c e a s t ă no ţ i une cu, t o a t ă ac t iv i t a t ea d in t recu t a Bisericii noas t r e , în t o a t e domeni i le şi cu scopul ei d e t o t d e a u n a , nu po t d e c â t să con tes t că toţ i cei ca re cred ca p reop inen tu l nos t ru , s au nu ş t iu c e ' n s e a m n ă obscuran t i sm, s au n u au fost n ic ioda tă ca techiza ţ i şi nu şt iu ce-i a ia rel igie c reş t ină . D a c ă a ş şt i că a c e s t e r ândur i ar a junge la Dl P ro ­fesor l-aş desfide să -mi d e a dovez i d e obscu ran ­t i sm din Scr iptură , din Trad i ţ ie şi chiar din... i s tor ia Bisericii noas t r e o r todoxe . Desigur , dovez i conc lu­d e n t e . D e o c a m d a t ă noi sus ţ inem că t o a t e epoci le d e s t ră lucire din t recu tu l nos t ru se da to resc în c e a m a i b u n ă p a r t e religiei c reş t ine . î ncepu tu l l i teraturi i noas t r e cul te , a r t a re l ig ioasă şi a rhi tec tura , măr tur i i ca re s t au şi azi, nu sun t indicii de obscuran t i sm, d u p ă c â t se pa re . N u m a i v o r b e s c d e manifes tăr i le a r t i s t ice , poe t i ce , şi d e în ţe l epc iune a le poporu lu i nos t ru , ca re t o a t e sun t I m p r e g n a t e d e duhul lui Hristos^ A c e a s t ă c o n s t a t a r e a de t e rmina t p e d. prof. S. Mehedin ţ i -Soveja să p u n ă în fruntea une i căr ţ i (Creş t in ismul Românesc ) cuv in te le lui S t r a b o : „E u n lucru d e care n imeni nu se p o a t e îndoi şi ca re r ă sa re din t o a t ă is tor ia Dac i lo r : a p l e c a r e a lor spre rel igie a fost d e c â n d lumea , carac te ru l p r ecumpăn i to r al firii lor" . A c e s t profesor — cel pu ţ in tot a ş a d e cunoscu t ca d. P . P . S t ănescu — c o n s t a t ă din c e r c e t a r e a tu tu ro r manifestăr i lor poporu lu i nostru , că î n t r eagă lui con­cep ţ ie de v i a ţ ă e s t e profund creş t ină . P o a t e fi d o v e ­dit d e rău pen t ru acea s t a , poporu l r o m â n e s c ? Es te şov in i sm c â n d îţi da i s e a m a d e s p r e cal i tă ţ i le — m a i vâ r to s d e om de omen ie - a le neamulu i t ă u ?

Preop inen tu l m e u a vorbi t în art icolul încr iminat şi de „ în tunerecul t r ecu tu lu i " . F i indcă nici noi nu s u n t e m reac ţ ionar i încăpă ţ îna ţ i , c r edem că în tunerecu l

t recutu lu i nu-1 încura jează is tor ia sau filosofia s a u rel igia, ci a c e i a c a r e n e a g ă or ig inea d iv ină a omulu i şi-1 scot din m a i m u ţ ă . î n tune recu l t r ecu tu lu i îl p ro­p a g ă ace ia ca re fac din ce le ma i un ive r sa l e şi s u b ­l ime s imţămin te o m e n e ş t i o c loacă de ins t inc te ce se ridică din subconş t i en t . î n tune recu l t r ecu tu lu i îl a c -cen tu iază ace ia ca re pot în ţ e l ege is tor ia n o a s t r ă fără cele m a i s t ră luc i te figuri ec les ias t ice şi pol i t ice ca re aU în semn a t c e v a pen t ru r o m â n i m e . „Istoria Un ive r ­sală, is toria a c e e a c e omul a săvârş i t p e l u m e e s t e în fond Istoria Oameni lo r Mari cari a u munc i t aici p e p ă m â n t " scr ie Th. Car lyle . In Rus ia d e azi se ţ ine s e a m a de a c e s t a d e v ă r . Cel pu ţ in a ş a o măr tu r i se sc îna l te le decora ţ i i cu n u m e l e unor o a m e n i mar i ruş i .

Dl profesor S t ănescu p robab i l do re ş t e ca Fi lo­sofia să fie r e d u s ă l a c â t e v a noţ iuni d e Ps ihologie e l emen ta ră , o c u p â n d u - s e d e senza ţ i i , d e percepţ i i , de cent re le câ to rva ac t iv i t ă ţ i ps ih ice în creer e t c . Nu ş t im d a c ă în t re a c e s t e a a r a d m i t e şi no ţ iun i d e m e ­tafizică ce îna l ţă spiri tul o m e n e s c la ex i s t en ţ a Cauze i s u p r e m e a tu turora . Aci metaf iz ica a junge în con tac t cu Religia.

In sch imb p reop inen tu l nos t ru cere d e s v o l t a r e a î n v ă ţ ă m â n t u l u i ş t i inţelor e x a c t e în scoa le , t o c m a i împo t r iva „ impor tan ţe i cu to tu l e x a g e r a t e a filoso­fiei ce a r p u t e a d o v e d i orice şi exp l ica t o a t e " . Un lucru să n u u i t ăm : S tudiu l m a i ap rofunda t al filo­sofiei s 'a In t rodus şi din c a u z a decep ţ i e i a m a r e p e ca re a a v u t - 6 o m e n i r e a ' a c u m , din n e î n c r e d e r e a în „binefacer i le" p e ca re ş t i in ţa ap l i ca t ă în a c e s t răz-boiu le-a a d u s b ie te i omenir i . N u s u n t e m an t i -p ro -gresiş t i . Da r d e c â t un astfel d e „p rogres" , întru câ t m a i perfecta n imic i re a oameni lor în t re olal tă , m a i b ine r ă m â n e m p ă g u b a ş i ! Vai d e noi, d a c ă l u m e a v a con t inua şi d u p ă războ iu to t un astfel d e p rogres l „Cu t o a t ă m â n d r i a une i îna l t e civil izaţi i , t o t u ş o m e ­ni rea nu se s imte m a i s igură, m a i s t ă p â n ă , m a i fe­ricită d e z iua d e m â n e . Ex i s t ă fără îndoia lă , u n v i ţ iu a s c u n s la b a z a aces t e i civi l izaţ i i . Cu câ t s e r idică m a i sus , cu a t â t e a îşi p r e p a r ă mi j l oace l e ce le m a i infernale de d i s t rugere prin e a însăş i . O a s e m e n e a civil izaţie nu p o a t e fi nici durabi lă , nici c e a a d e v ă ­ra tă . E a e s t e s t re ină de e l emen tu l cel m a i pre ţ ios , p e care i-1 oferă Creş t in ismul" (Şerban Ionescu : Ide ia d e d r e p t a t e ca forţă socială , din ca r t ea Biser ica şi P rob lemele Sociale pg . 103). Ori d a c ă a c e a s t a şi t o a t e cele înfăţ işate p â n ' a c i î n s e a m n ă obscuran t i sm, d a c ă şi iubi rea ne l imi ta tă a deap roape lu i , ca re le e s t e to t omul , d a c ă p a c e a p e care Hris tos o î m b i e întregii lumi, dacă a c e s t e a î n s e a m n ă obscuran t i sm, apo i p r e ­ferăm a fi astfel d e obscuran t i ş t i . Şi n e î n c ă p ă ţ i n ă m să c r edem c ă or icât ar îi d e î n v ă ţ a t dl. Profesor, t o ­tuş i Mântui toru l Hr is tos a re o so lu ţ ie c e v a - c e v a m a i

b u n ă pen t ru p ropăş i rea omenir i i . . . * ' '

Spun z iare le că la Moscova s 'au deschis m a i

BlSERiCÄ ŞÎ ŞCOÂLÂ Nou 38 — 17 Septembrie. 1944

deunăzi şcolile teologice: Institutul de Teologie şi cursul de Teologie şi Eclesiástica, ce vor forma preoţii pentru cultul Bisericii ortodoxe. Se simte nevoia în­văţământului religios organizat. Deaceea suntem con­trariaţi că se pune la noi problema suprimării reli­giei ca obiect de studiu obligator, de către d. prof. Stănescu. Ori de va fi ascultat, ori de nu, învăţă­mântul religios trebue să continue. Nu în discuţii ne vom irosi vremea, ci vom trece Ia fapte. Libertatea de conştiinţă fiind garantată prin Constituţie, orele de Religie le vom face dacă nu în şcoală, în vre-o clădire a parohiei sau chiar în biserică până ce nu dă îrigub Aceasta nu înseamnă că vom renunţa în principiu la învăţământul religios în scoale. Deci vom cerceta acasă pe elevi şi vom convinge pe părinţii lor să susţină învăţământul religios în şcoală. Şi dacă totuş părerea dlui prof, P. P. Stănescu va fi cea as­cultată de stăpânire, apoi părinţii vor fi îndemnaţi să nu oprească pe copiii lor dela orele de Religie în afara şcolii. Pentru cercetarea cu regularitate a bi­sericii de către copii se vor institui anumite premii sau distincţii. Afară de aceasta, învăţământul reli­gios va fi plăcut, mai atrăgător decât oricând, şi — se'nţelege —- fără nuieluşă reglementară. Suntem si­guri că pe un bun părinte sufletesc elevii îl vor se­conda cu drag.

S'ar putea întâmpla ca aceste precauţii să fie premature şi fără obiect, Acesta e secretul viitorului apropiat. Dar până atunci nu strică să fim preveniţi şi pregătiţi pentru lupta de menţinere cu orice preţ a învăţământului religios în şcoală. Şi suntem con­vinşi că — la vremea sa — sf. Sinod şi Biserica în­treagă îşi va spune cuvântul şi în această privinţă.

Presviterul B.

Răsboiu şi civilizaţie Dacă privim istoria omenirii ne impresionează

frecvenţa războaielor. Se evidenţiază astfel că omul are spirit răsboînic şi că nu întotdeauna cauzele po­litice, sociale, economice, sunt acelea cari antrenează omenirea în angrenajul unei încăerări plină de sa­crificiu. Omul a făcut de multe ori răsboiul pentru simplul fapt că avea de partea sa puterea, forţa. E mai ales acesta motivul multor încleştări în epocile trecute, când răsboiul constituia un prilej de verifi­care a unor virtuţi cavalereşti şi eroice. Prin răsboiu omului i se dă posibilitatea trăirei unor experienţe sguduitoare, din care rezultă unele înţelesuri, cari depăşesc cotidianul. Dar dacă în trecut eroismul a fost unul dintre pricinile răsboiului, azi, când civili­zaţia — cu tot confortul şi ispitele sale — a sdrun-cinat acest sentiment, omul modern - copleşit ele plăcerile acestei vieţi devenind mai laş în laţa pericolului morţii, degradându-1 în buna parte, merge

din ce în ce mai greu la răsboiu. Azi omul încearcă în faţa răsboiului aceeaş groază pe care o are în faţa morţii. Pentru puţini răsboiul este o soluţie, un ideal de restabilire a sensului vieţii umane. Răsboiul creează o tensiune, în care omul, copleşit de spaimă, privind în gol ca într'un caleidoscop îşi vede moar­tea, sfârşitul nimicniciei sale terestre. Un sentiment de panică îl zguduie şi totul se pare inutil, feroce şi fără noimă. Şi totuşi răsboiul are acea calitate de-a scutura omul, înălţându-1 din balastul prejude­căţilor conformiste şi egoiste, reînoindu-1. Di.! laş de­vine un erou. Ideea forţei îl metamorfozează. O avalanşă de sentimente îl copleşesc, îmbrăcându-1 într'o armură de grandoare, dar şi de sălbătăcime tiranică, de ură — inexplicabilă, uneori banală — împotriva duşmanului, om ca şi dânsul. Aspectul dezolant pe care-1 lasă în suflet spectrul răsboiului, cu întreg cortegiul său de umbre şi ruine, este cât se poate de funest. Pentru ca la sfârşitul unui ca­taclism să înceapă firul unei regenerări morale, omul parcurge întreaga gamă a faptelor degradante. Ură, crimă, jaf şi scrum premerg finalului unei reveniri din aventura sângelui. Răsboiul sălbătăceşte pe om, pentru ca apoi din noianul fărădelegilor impuse de legea umană a răsboaielor să renască, asemenea legendarei păsări Phönix, un om schimbat, călit de suferinţă, plin de iubire şi dornic de trăire creşti­nească.

Răsboiul este o experienţă, din. care valorile străbat pârjolul spre ţinta finală. Fiecare răsboiu este unr.at de o perioadă de tacită solidaritate generală, de-o înfrăţire sufletească pornită dela om, de-o ten­dinţă de înobilare a omului în litera Cărţii Sfinte. E aceasta perioada de refacere morală, care e cea mai plină de virtuţi. Odată depăşită această perioadă, când omul îşi uită toată suferinţa răsboiului, când traiul bun îşi face loc din nou în lume, raporturile dintre oameni se aspresc din nou, egoismul străbate la lumină, iar păcatele copleşesc sufletele îmbolnă­vite, şi perspectiva unei noiu încăerări devine ipe-vitabilă. Un cerc vicios de acest fel e întreagă isto­ria omenirii. Şi sub raport moral şi sub raport tehnic omenirea are pauze compromiţătoare, degradante, după care urmează urcarea glorioasă spre culmi. Fiecare răsboiu stârneşte nevoia unei refaceri în spre mai bine.

* Indiferent care ar fi mobilul lor, răsboaiele în­

totdeauna răstoarnă ideile de ordin moral şi cultural. In orhestraţia înfiorătoare a răsboiului. se plămădesc alte gânduri cari vreau să constituie miracolul-unor prefaceri fundamentale, purificând atmosfera încărcată de nevoile cari au plămădit motivul .încălcărilor armate.

Dar oare răsboaiele au o justificare,. - rămân ele oare în linia admisibilului ?

Nev 38 — 17 Septembrie 1944 BISERICA şi Ş C O A L A

P A G . j|69 Biserica ne fiind împotriva răsboiului, îl admite

daca acesta este purtat pentru adevăr şi dreptate. Iubirea faţă de aproapele nu trebuie să fie o între-jăsare totală faţă de. atitudinea de încălcare şi ofensă a acestuia. Raportând aceasta la înţelegerile statale, decurge că o jignire cu consecinţe dezastruoase pentru unul dintre state, justifică atitudinea categorică de reacţiune prin mijlocul cel mai convingător. La o provocare armată se răspunde prin aceleaşi mijloace. Soldatul care „se supune stăpânirii" şi-şi face dato­ria de soldat, prin crimele pe care le săvârşeşte pe pe câmpul de luptă nu dovedeşte păgânătatea lui morală- Suportul său moral nu trebuie să se clatine în faţa măcelului, ci mai vârtos să se fortifice prin pilda pe care o dă moartea în plină activitate. In V. T. găsim multe răsboaie, unele deslănţuite chiar sub zodie cerească. Admiţând însă participarea omu­lui la războiu, nu înseamnă că războiul este moral.

Se zice că răsboiul este baza civilizaţiei şi pri­lejul de progres pe scara culturei. S'a dovedit chiar că în cursul războaielor, spiritul omului fiind mai activ, s'au realizat multe lucruri cari au îmbogăţit ştiinţa în toate domeniile ei, ne mai vorbind de pe­rioada de emulaţie postbelică, care a schimbat mult faţa omenirii. Legile naturii au arătat că la baza progresului stau nenumărate jertfe. Legenda Meşte­rului Manole e o dovadă în acest sens. Jertfa este fructuoasă şi sublimă. S'ar părea deci că răsboiul este un râu necesar pentru omenire, al cărei avânt este condiţionat de frecvenţa răsboaielor. E justă această afirmaţie dacă răsboiul se păstrează în limita unor legi cari îl definesc şi îl justifică. Astfel, un răsboiu iscat chiar din motive de justiţie şi de morală, îşi poate pierde această calitate, dacă din anumite mo­tive i se denaturează sensul, abătându-se dela legile iui. Spre pildă: râsboaiele religioase, cruciadele din veacurile trecute şi-au pierdut caracterul imediat ce conducătorii lor s'au abătut dela ţinta propusă. Deasemenea şi în materie de progres. Răsboiul poate fi germinatoriu de avânt, în special pentru timpul de pace care-i succede, dacă totul se desfăşoară într'un cadru de respect şi omenie. Pe jertfe de sânge se poate creea, dar cu condiţie ca răsboiul acela să nu se desvolte în toată ferocitatea sa nimicitoare şi pustiitoare. Altfel progresul sufere, iar civilizaţia se va prăbuşi total. E ceeace rezultă azi din încleştarea apocaliptică în care se sbate omenirea. Tendinţa omenirii spre idealul său de perfecţiune din epoca de pace a creiat tot ceeace spiritul uman a putut realiza până în epoca de azi sub aspectul său evo­lutivi. Acest veac al 20-lea a marcat în ascendenţa omenirii cea mai înaltă treaptă pe scara civilizaţiei şi a culturii. Uraganul deslănţuit, se pare că a iscălit condamnarea-la moarte a bătrânei Europe, sub aspect spiritual. Bunuri ale spiritului uman, atâtea opere de artă, nenumărate locaşuri de închinăciune, zeci

de instituţii de cultură şi ştiinţă, sute de stabi­limente, unde viziumea tehnică a realizat cele mai de seamă creaţii omeneşti — toate aceste bu­nuri alcătuind împreună forţa activă a omenirii, adică civilizaţia (atât ca manifestare pur spirituală, cât şi ca realizare materială) sunt azi victimele totale ale unor certaţi cu mintea şi cu inima. Oraşe sub ce­nuşă - fără nici un temeiu strategic - sunt icoana unei civilizaţii care se scufundă. Se pare ca civiliza­ţia de azi îşi încheie sorocul. Ca şi civilizaţiile de odinioară ale Egiptului, Carthaginei, Atenei, Romei e t c , şi civilizaţia timpului nostru îşi cântă ultimele acorduri. Toate descoperirile «omenirii iscate pentru binele ei, au devenit fără sens. Omenirea e în pragul sinuciderii. Spiritul demonic tresaltă victorios la fie­care „covor" de bombe căzut peste stâlpii civilizaţiei-Cu fiecare răsbufnire tresaltă duhul celor cari au clădit prin gând şi faptă această civilizaţie europeană. In această „sarabandă sângeroasă" o lume se sbate neputincioasă. Răsboiul de acum, după felul cum e purtat, nu e nici o întrecere eroică şi cavalerească din timpurile medievale, nu e nici o necesară în cleştare temeiu de progres şi înaintare, — este, deşi ar trebui să fie altceva, sălbătăcirea spiritului în goana după victorie. Răsboiul de acum nu iubeşte realizările minţii omeneşti. Pe ruinele lui vizionăm însă înălţarea sufletească a supravieţuitorilor în duhul lui Hristos. Civilizaţiile de până acuma s'au des-voltat sub zodie păgână. N'au avut pecetea creşti­nătăţii şi de aceea s'au succedat în neputinţa lor. Tot ceeace se ridică alături de divinitate e fără. ea şi deci, împotriva ei. Nu poate fi rodnic şi nici spre folosinţă.

Omenirea însă, e în continuă căutare cu gân­dul la prefacere. Dar stabilizarea acestei refaceri nu poate îi decât sub semnul sfintei cruci!

Altfel totul se va prăbuşi în genună! P r . M i r c e a M u n t e a n u

Despre ce să predicăm ? • In Dumineca 18-la d, Rusalii (24 Sept. 1944)

vom vorbi despre LITURGHIA CATEHUMENILOR IV: CÂNTAREA ÎNTREIT SFÂNTĂ CETIREA APO­STOLULUI ŞI A EVANGHELIEI.

Intrarea preotului cu sf. Evanghelie în Altar — după cum am văzut - este însoţită în chip tainic de cetele îngerilor şi ale arhanghelilor, cari de aci înainte vor slugi împreună cu el nesângeroasa jertfă şi vor preamări la un loc bunătatea cerească din care a pornit revărsarea ei mântuitoare pentru noi. Cum înşă aceste cete şi oşti îngereşti îl laudă şi îl prea­măresc, sus în ceruri pe Stăpânul a toate prin cân­tarea „Sfânt, sfânt, sfânt, Domnul Sanaot..." (Isaia 6, 1-3), din acest motiv şi preotul, îndată după ter-

minarea troparelor ce se cântă la sf. Liturghie după intrarea cea mică, ne îndeamnă şi pe noi la o atare preamărire împreună cu ele, zicând cu glasul înălţat: „Domnului să ne rugăm" şi apoi: „Că sfânt eşti Dumnezeul nostru şi Ţie mărire înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor". Cântăreţii şi poporul încep să câte acum, întocmai ca şi cetele îngereşti cântarea întreit sfântă: „Sfinte Dumnezeule, Sfinte Tare, sfinte fără de moarte, milueşte-ne pre noi". Este cântarea comună prin care îngerii şi oamenii deopotrivă, ca făpturi ale Creato­rului a toate, îl laudă şi îl preamăresc în Treimea persoanelor Lui. Este cântarea măreaţă prin mijloci­rea căreia lumea spirituală şi cea pământească îşi unesc glasul lor în intonarea nemărginitei măriri ce se cuvine tuturor celor trei persoane din Prea Sfânta Treime, ca unele ce sunt isvorul nesecat de unde au pornit şi vor porni toate binecuvântările necesare vieţuirii lor.

Cuvintele „Sfinte Dumnezeule,, din această cân­tare se referă la Dumnezeu Tatăl, din care Fiul s'a născut şi Duhul Sfânt a purces; „Sfinte Tare" se adresează lui Dumnezeu Fiul, ca unul ce este „pu­terea şi înţelepciunea lui Dumnezeu", dupăcum se exprimă sf. Apostol Pavel(ICor. 1, 24); „Sfinte fără de moarte" se îndreaptă către Dumnezeu Duhul Sfânt, deoarece El este isvorul şi păstrătorul vieţii noas t re ; iar cuvintele „milueşte-ne pre noi, cari se adresează unuia singur, ne arată că deşi „trei sunt cari măr­turisesc în cer: Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt" totuşi „aceştia una sunt" după fiinţa Lor dumnezeiască.

Originea acestei cântări îngereşti este foarte veche, deoarece se face pomenire de ea chiar şi în viaţa sf. Vasile cel Mare, fapt ce ne arată că era cunoscută pe vremea lui. întrebuinţarea ei generală în cult însă se face numai din veacul al V-lea şi aceasta datorită următoarei împrejurări istorisite de sf. Ioan Damaschinul. Pe vremea Patriarhului Proclu al Constantinopolului, întâmplându-se un cutremur de pământ, poporul s'a adunat la rugăciune obştească dimpreună cu toţi conducătorii săi, cerând dela Dum­nezeu înlăturarea urgiei ce i-a cuprins. In decursul rugăciunilor ce s'au făcut din acest prilej, un copil a fost răpit din mijlocul mulţimii şi înălţat în chip tainic la cer, unde un înger 1-a învăţat cântarea: „Sfinte Dumnezeule, Sfinte Tare, Sfinte fără de moarte, milueşte-ne pre noi". Intorcându-se în acelaş mod tai­nic pe pământ şi istorisind cele ce i s'a întâmplat, poporul a început să cânte deîndată acest imn ceresc şi imediat cutremurul a încetat x ) . De atunci, în urma unui ordin împărătesc, el se cântă neîntrerupt la sf. Liturghie şi se rosteşte aproape la fiecare rugăciune prin care se cere ajutorul şi binecuvântarea lui Dum­nezeu. Sf. Simeon Tesalonicul, vorbind despre mi-

') Sf. Ioan Damaschin: Dogmatica. Traci, de D. Feciorii. Bucureşti 1938 p. 171.

reazma deosebită a acestei cântări, scrie: „Tot creş­tinul să înveţe aceasta şi în fiecare zi, dimineaţa şi seara, să o înalţe lui Dumnezeu, pentrucă este măr­turisire şi grăire de mărire a sfintei Treimi a unui Dumnezeu"2).

In timp ce strana cântă această cântare la sf. Liturghie, preotul se roagă în taină în sf. Altar, zicând, între altele: „Dumnezeule cel sfânt, carele întru sfinţi odihneşti, Cela ce cu glas întreit sfânt eşti lăudat de Serafimi şi mărit de Heruvimi şi de toată puterea cerească închinat; Cela ce dintru nefiinţă întru fiinţă ai adus toate; Carele ai zidit pe om după chipul şi asemănarea Ta şi cu tot darul Tău l-ai împodobit... însuţi Stăpâne, primeşte şi din gura noastră a celor păcătoşi întreit sfântă cântare şi ne cercetează pre noi cu bunătatea Ta; iartă-ne nouă toată greşala cea de voie şi fără de voie; sfinţeşte sufletele şi trupu­rile noastre şi ne dă nouă să ne închinăm Ţie cu cuvioşie în toate zilele vieţii noastre..." Cuvintele miş­cătoare ale acestei rugăciuni, ca şi cântarea însăşi, ne arată că şi noi suntem chemaţi ca, la intonarea ei de către cântăreţii bisericii, să ne asociem cu toată căldura credinţei noastre şi cu tot entusiasmul unei inimi ce se împărtăşeşte mereu din nemărginita bunătate a lui Dumnezeu, cântând împreună cu ei „Sfinte Dumnezeule, sfinte tare, sfinte fără de moarte, milueşte-ne pre noi". O astfel de alăturare entusiastă este cea mai caldă expresiune a simţămintelor lăun­trice cari ne stăpânesc în acest moment din cuprin­sul sf. noastre Liturghii, când şi firea pământească poate lăuda împreună cu îngerii măreţia şi bunătatea Stăpânului ceresc. Din acest motiv chiar şi preotul, după ce s'a rugat pentru buna primire a acestei în­treit sfinte cântări, se mirezmuieşte cu semnul sf. cruci şi zice şi el de trei ori în ta ină : „Sfinte Dum­nezeule, sfinte tare, sfinte fără de moarte, milueşte-ne pre noi". Cu aceasta arată că şi el s'a încopciat în nemărginita slăvire pe care îngerii şi oamenii o aduc aci deodată lui Dumnezeu celui întreit.

Stând în dosul sf. Prestol, după ce cântăreţii au terminat cântarea „Sfinte Dumnezeule..." el ne îndeamnă apoi „Să luăm aminte" la cele ce se vor ceti şi doreşte tuturor pacea sufletească, fără de care nici nu ne putem ruga lui Dumnezeu. Ceteţul sau unul din cântăreţii stranei citeşte prochimenul, adică un vers sau două din psalmii profetici ai lui David, iar după acesta la îndemnul slujitorului: „înţelepciune" „Să luăm aminte", el citeşte pericopa din Apostol rânduită pentru acea zi. In decursul acestei cetiri, preotul tămâiază sf. biserică şi arată prin aceasta că întocmai cum fumul de tămâie "se răspândeşte în toată biserica şi o umple de buna mireazma ei, tot astfel şi prin învăţătura Mântuitorului Hristos, pro­povăduită de sf. Apostoli, s'a răspândit în lume ha­rul sf. Duh, care cu mireazma Lui sfinţitoare îi cu-

-) Op. cit. Cap. 314 p. 205.

No. 38 — 17 S e p t e m b r i e 1944 BISERICA ŞI ŞCOALA Pag, j l l

prinde şi îi î nvă lu i e p e to ţ i a ce i a cari a scu l tă şi pl i­nesc Cuvân tu l Iui D u m n e z e u .

D u p ă ce a t e rmina t cu a c e a s t ă t ămâ ie r e , p r eo ­tul se roagă din nou în t a ină ca D u m n e z e u să s t ră-luciască în inimile noas t r e lumina c e a nes t r i căc ioasă a cunoşt in ţ i i Dumneze i r i i Sa le şi s ă desch idă ochii gândulu i nos t ru sp re în ţ e l ege rea evanghel iceş t i lor în­vă ţă tu r i car i vo r u rma , iar când ce te ţu l a i sprăv i t cu ce t i rea Apos to lu lu i îl b i n e c u v â n t a , z i c â n d : „Pace ţie", la ca re cân tă re ţ i i r ă s p u n d cu c â n t a r e a : „Aliluia", adică „lăudaţi pe Domnul". C â n t a r e a a c e a s t a scur tă es te l ua t ă din Vechiu l T e s t a m e n t şi s e foloseşte în decursu l sf. Liturghii o r idecâ teor i s u b chipul E v a n ­gheliei s au a sf. Darur i s e înfă ţ i şează Mântui toru l Hr is tos .

V r â n d să p r e g ă t e a s c ă apo i p e credincioşi p e n ­tru ce t i rea sf. Evanghel i i , p reo tu l î n d e a m n ă din n o u : „Cu înţelepciune, drepţi să ascultăm sf. Evanghelie, pace tuturor", la ca re cântăre ţ i i r ă s p u n d : „Şi duhului tău", ad ică doresc ca p a c e a împăr t ă ş i t ă lor s ă c u ­pr indă şi sufletul slujitorului de la al tar . D u p ă a c e a s t a el a r a t ă din ce Evanghe l i e v a cet i , iar cân tă re ţ i i şi poporu l bucuroş i că sun t învrednic i ţ i s ă a s c u l t e din nou mi r eazma Cuvân tu lu i d u m n e z e e s c , îl p r e a m ă r e s c p e D u m n e z e u , c â n t â n d u - i : „Mărire Ţie Doamne, mărire Ţie", c â n t a r e p e ca re o r e p e t ă şi la sfârşitul cetirii a ces tu i d u m n e z e e s c C u v â n t .

Cet i rea Evanghe l ie i , ca şi a Apos to lu lu i sun t d o u ă m o m e n t e deoseb i t d e î n s e m n a t e în cupr insu l sfintei noas t r e Liturghii . „Ele închipuiesc ivirea Dom­nului, pe care au vestit-o treptat, după ieşirea cu sf. Evanghelie. Căci întâi se arată sfânta Evanghelie în­chisă închipuind epifania ( a r ă t a r e a ) Domnului prin care Tatăl a mărturisit pe Cel ce era încă necunos­cut, atunci când El negrăind nimic despre Sine, era nevoie de glasul unui vestitor. Cetirile însă simboli­zează o arătare- mai deplină, prin care s'a făcut cu­noscut tuturora în văzul lumii şi s'a arătat pe sine, nu numai din cele ce însăşi a vorbit, ci şi prin cele ce a învăţat pe Apostoli să vorbească trimiţându-i către oile cele pierdute ale cele pierdute ale casei Iul Israil"s). A c e s t e cetir i n e p u n în faţa d u m n e z e e s c u -lui C u v â n t prin ca re l u m e a s 'a mân tu i t , „ne pregă­tesc şi ne curăţesc mai dinainte pentru sfinţirea cea mare a Sfintelor Taine,, c u m se exp r imă Nico lae Cabas i la . î ndeoseb i ce t i rea sf. Evanghel i i n e d ă pri­lejul să a scu l t ăm din nou p e î n v ă ţ ă t o r u l a d e v ă r a t al lumii , î n v ă ţ ă t o r desp re ca re chiar şi slujile fariseilor şi a le ma i mari lor preoţ i lor t r imise ca să-1 pr indă , d u p ă ce l-au ascu l ta t , s p u n e a u cu a t â t a .mi ra r e în glas : „Niciodată nu a vorbit un om, ca omul acesta" ( In .7 ,46) . Prin cuv in te le aces to r cetiri din sf. Scr ip tură Hris tos însuş , S e m ă n ă t o r u l cel vec in ie al lumii , îşi a runcă m e r e u s ă m â n ţ a c e a b u n ă a C u v â n t u l u i Său , p e n ­tru ca d e p e u r m a rodirii lui b o g a t e în noi, s ă n e

2 ) Nicolae Cabaşija. Cit după acelaş p. 193,

sch imbe , să n e r idice şi să ne 'mân tu i a scă d e orice rău . î n t r e b a r e a e s t e însă , ce p ă m â n t e s t e sufletul ca re p r i m e ş t e m e r e u la sf. Li turghie, s ă m â n ţ a a r u n c a t ă pr in a c e s t e cetiri ? E s t e el p ă m â n t u l bă tă to r i t d e pa ­t imi şi p ă c a t e , de u n d e v ic leanul îl p o a t e răpi uşor fără c a a c e a s t ă s ă m â n ţ ă s ă îi rodi t ? ! Sau e s t e p ă ­m â n t u l p ie t ros în ca re din l ipsa umezel i i ea n u p o a t e r o d i ? ! Sau es t e p ă m â n t u l sp inos în ca re „grijilevea­cului acestuia şi înşelăciunea bogăţiei înâbuşeşte cu­vântul şi-l face neroditor?! (Ut 13, 21).

Să n e s t rădu im dec i c a î n to tdeauna , când s e s e a m ă n ă aces t C u v â n t Ia sî . Li turghie, să fim p ă ­m â n t u l cel b u n , în ca re el s ă a d u c ă şi r o a d ă depl ină . Să-1 a s c u l t ă m m e r e u cu t o a t ă credincioş ia şi e v l a v i a noas t r ă şi s ă n e silim a-1 şi împli în v i a ţ a n o a ­stră , căci d u p ă însăş i spuse le dumnezeescu lu i S e m ă ­nător , n u m a i cel ce a s c u l t a aces t c u v â n t şi îl şi p l ineş te , v a fi în a d e v ă r fericit (Lc. 11 , 28) . T .

Libertate şi libertate Omul, începând din a doua fază a copilăriei, cănd

încă se află sub pavăza părinţilor, caută cea mai eficace modalitate de a scăpa de sub ingrijerea acestora. Grija părinţilor, mai mult sau mai puţin înţeleasă de el, o con­sideră ca, o povară ce apasă greii asupri lui; i se pare că această îngrijire nu este nutrită de principii corespun zătoare tendinţelor sale de emancipare şi ideilor sale aven-turistice, şi de aceia începe să-şi făurească un nou program de viaţă, dependent de ideile sale proprii, de multe ori lip' site de verificarea experienţei vieţii. Cu alte cuvinte vrea li­bertate, independenţă.

Aceasta cu privire la raporturile dintre părinţii pă­mânteşti şi copiii lor.

Dar, acelaşi lucru l-am putea observa şi la raportu­rile dintre Tatăl ceresc şi fiii săi, care suntem toţi oamenii.

In această viaţă vremelnică suntem in faza copilă­riei, când cei mai mulţi se simt liberi când nu sunt liberi şi sunt înjugaţi când sunt liberi; se simt în plină libertate când sunt independenţi de Dumnezeu şi legile sale eterne, şi deci se conduc după capriciile lor neasumăndu-şi nici un fel de răspundere morală.

Libertatea dată de Dumnezeu omului, am putea o numi una dintre cele mai excelente metode de auto-educare a oamenilor şi a fiecărui individ în parte; metoda cea mai bună de predare a învăţământului cunrins in progra­mele analitice ale şcoalei vieţii. Rezultatul acestei auto-educări depinde de care libertate ne folosim : de cea de­pendentă de Dumnezeu sau de cea dependentă de oameni.

De altfel, liber'tatea este şi o necesitate morală şi tot odată o necesitate psihologică în virtutea căreia vom putea păşi pe picior propriu, creindu-ne o situaţie superioară fi­inţelor iraţionale.

„Morala are preocuparea să găsească o bază pentru responsabilitatea omului şi această bază ea n'o poate găsi decât în libertatea voinţei. In lumina conştiinţei morale fie-

Pag . 312

care om se simte liber.'Această libertate este datorita deli­berării cului spre a înfăptui o faptă hună, rea. D.lbera-rea cului este diferenţierea faptului voluntar de automatism şi de deprindere" (Psihologie : C. Rădulescu Motru, pag. 231).

Am spus că există două libertăţi: una dependentă de oameni şi una dependentă de Dumnezeu. S'ar putea obiecta că din moment ce vorbim de libertate n'ar mai fi locul să mai amintim de dependenţă. Dar, noi fiind creaturi mărginite suntem dependenţi de creator. — De­sigur că sunt acţiuni unde, în virtutea liberului arbitru, putem hotăii şi influenţa şi numai singur din acest fapt ieşind la iveală meritul nostru. Dacă „omul cu niciun chip nu este principiul acţiunii sale, este zadarnic să aibă facultatea de a delibera. Căci la ce îi va folosi delibera­rea, dacă nu este deloc stăpânul acţiunii sale ? Orice de­liberare se face in vederea acţiunii.,.. Prin urmare, dacă deliberează, deliberează în vederea acţiunii, căci orice deli­berare este in vederea acţiunii şi din princina acţiunii" {fon Damaschinul: Dogmatica, trad. Fecioru pag. 155). Ceeace nu înseamnă încă, că suntem cu totul independenţi de Dumnezeu,

Daca suntem dependenţi de Dumnezeu ca şi creaturi, apoi atunci şi libertatea noastră nu poate fi cu adevărat libertate decât în funcţiune de adevăratele şi etern valabi lele sale învăţături revelate nouă prin Fiul său, Domnul nostru Iisus Hristos.

Adevărata libertate este independenţa totala dc râu şi liberarea noastră de sub povara păcatelor.

Adevărata libertate se câştigă, nu prin satisfactrea cerinţelor animalice din noi, ci prin urmarea şi împlinirea adevărului învăţăturilor biblice. Această fermă credinţă şi convingere în aceste învăţături dumnezecşti, ne va scăpa de sub robia păcatului, care ne face neliberi: „ De rămâneţi m cuvântul meu, sunteţi cu adevărat ucenicii mei; şi veţi cunoaşte qdevârul, iar adevărul vă va face liberi" (lo. 8,31-32).

Adevărata libertate, dependentă de Dumnezeu, se obţine aducând pe Iisus in inimile noastre şi împartă şindu-ne din darurile bunătăţilor sale, caci „unde este Spi­ritul Domnului acolo este libertate" (II Cor. 3, 17).

Cei cari se consideră liberi, independenţi de Dum­nezeu, spun că existenţa atâtor legi morale, civile etc. stân­jenesc libertatea. Insă „noi ştim că legea este bună când se foloseşte cineva de ea potrivit legii, ştiind aceasta că le­gea nu este pusă pentru cel drept, ci pentru cei fărădelege şi răsvrătiţi, pentru cei necinstitori de Dumnezeu şi păcă­toşi, pentru cei necuvioşi şi spurcaţi, pentru ucigaşii de tată şi ucigaşii de mamă, pentru omoritorii de oameni, pentru desfrânaţi, pentru sodomiţi, pentru vânzătorii de oameni, pentru mincinoşi, pentru cei cari jură strâmb şi pentru tot ce stă împotriva învăţăturii sănătoase, după Evanghelia măririi fericitului Dumnezeu" (I Tim. 1, 8 11). Cu alte cu­vinte legea stânjeşteşte libertatea aceia, care este creiatâ in­dependent de Dumnezeu. „Cine s'a uitat, însă, de aproape în legea cea desevărşită a libertăţii (legea creştină) şi a

No. 38 — 17 Septembrie 1944

stăruit in ca, făcându se auzitor, care nu uită, ci impli nitor al lucrului: acela fericit va fi in faptele sale (lacov

.1,25). Legea libertăţii, a adevăratei libertăţi, legea Evan ghdiei, care dă libertate de sub păcat — sub care mulţi se simt liberi — şi de sub diavolul; care poate desevărşi pe om şi care e uşoară, e cu atât mai aspră in pedeapsă, când se calcă • „Aşa să grăiţi şi aşa să lucraţi ca unii cari vor fi judecaţi prin legea libertăţii" (lacov 1, 12).

Din libertatea desmăţată, independenţă de, Dumnezeu, se naşte şi răul. Acest soiu de Lbertate te face sclavul pa­siunilor tale, rob păcatului si te îneacă în vicii. De aceia, cel care aruncă provenienţa răului in Dumnezeu, şi nu in această libertate fără ţintă şi fără sprijin bun face ca şi beţivul Rip von Winkle din comedia lui Jefferson, se scuză la fiecare cădere zicând: „pe asta n'o voiu socoti" (Ion Petrovici, Psihologie, pag. 143).

Două sunt relele care nasc din păcatul săvârşit nu­mai in virtutea libertăţii independente dc Dumnezeu '• „unul acela pe care l săvârşeşte omul, altul acela pe carc-l su­feră ; cel pe care-l face c păcatul, cel pe care l suferă pe' deapsa" (C. Pavel: Problema răului la Ferecitul Augustin, pag. 52).

„Nu trebuie să dorim decât ceea cc ne duce la Bo num Supremum si să nu ne temem decât de ceea ce ne indepertează de El" (lbid<m, pag. 17), şi aceasta nc va da adevărata libertate intre libertăţi.

AVRAM PETRIC, student.

Şcoala de Duminecă 3 9 . P rogram pentru D u m i n e c a 2 4 Sept . 1944 .

/. Rugăciune : Tatăl nostru... 2. Cântare comună: Cu noi este Dumnezeu... 3—4. Cetirea Evangheliei: (Luca 5, 1 —11) şi

Apostolului (II Corinteni 9, 6—11) zilei, cu tâlcuire. 5. Cântare comună: Doamne, unde voi să fug?

(70. Cânt. rel. pg. 100). 6. Cetire din V. T.: Creşterea lui Samuil (Cartea

I. Regilor c. 2). 7. Poveţe morale: Dz. înţelepciune înalţă pe unii

şi smereşte pe alţii. (Cartea înţel. lui I. Sir. c. 33). 5. Intercalaţii: Poezii rel. etc. 9. Cântare comună: Văzut-am lumina cea ade­

vărată. 10. Rugăciune: Dumnezeule, Dumnezeul nostru!

Creatorule... (Liturghier pg. 176). * ' fm

(A se vedea „Instrucţiunile" din Nr. 1,1943). A.

Nr. 45 1944 Publicaţie

Oficiul parohial ort. rom. Prăvăleni - vinde prin bună învoială circa 150 buşteni de gorun, doborâţi la pământ -> grosimea variind între 15-50 cm.

Condiţiunile de vânzare se pot vedea oricând la oficiul parohial până la data de 25 Sept. 1944.

Consiliul parohial îşi rezervă dreptul de a vinde lemnul aceluia care va prezenta mai multă garanţie.

Nu plătim spese de deplasare. Prăvăleni, la 12 August 1944.

Pr. Alexe Antimir cond. of. par.

MSP.l ' lc\ şi ŞCOALA

Tipografia Diecezană Arad, Inreg. Cam. Ind. şi Com. Nr. 4246/1931.