ANITA P A G E , celebra vedetă a lui M. G. M. vă invită să participaţi la Concursul Internaţional de frumuseţe din Galveston,concurs care de altfel a contribuit şi la lansarea ei

PREŢUL 10 LEI

R E A L IT A T E A IL U S T R A T A

A S E M Ă N A R ES

B N T R ’O dim ineaţă, după puţine zile dela în- L scăunarea prezidentu lu i Hoover, un om po-

litic d in P h ilade lph ia se înd rep ta spre b iroul său, c ând ¡un pieten ce venia spre dânsul îl făcu să se oprească pe loc. D upă o c lip ă de surprindere, p o litic ianu l nostru se duse ţin tă la om ul ce venia d in sens opus şi-i întinse m â na încântat:

„Ah! Domnul Coolidge”. — Exclam ă dânsul. — „Ce plăcere! Ce vă aduce in Philadelphia?”.

Surâzător, dar fără să pară surprins, om ul cu pardesiul negru răspunse:

„îm i pare rău că vă răpesc iluzia. Eu nu sunt Coolidge/” ,

Om ul avea dreptate. Nu era decât Charles Hotz, chelner d in Ph ilade lph ia . Asemănarea lu i cu fostul preşedinte al Americei era aşa de perfectă, încât a fost adeseori confundat cu el.

De curând chiar, o firm ă cinem atografică i-a oferit un ra l, pentru a reprezenta în tr ’un film pe fostul preşedinte.

Se spune că şi-a strâns o m ică avere d in bacşişurile generoase pe ca ri le-a căpătat, dela persoanele încântate că au fost servite de un fel de „fan tom ă” a prezidentu lu i Statelor Unite.

Hotz aste unu l d in numeroasele dub lu ri prezidenţiale . Lincoln, Roosevell, Wilson şi llar- ding au avut fie-care alter-egoul lor. Desigur că şi Hoover are dub lu l lu i nedescoperit încă.

In tr ’un studiu asupra acestei curioase stări, doctorul van Bemmelen, d-ela universitatea d in Groningen (O landa), susţine teoria că aceste dub lu ri prov in d in legăturile d in sânge. Cu toa-

Jos, rându l I : Care e d. Coolidge ?; r. I I : Care e Mussolini ?; r. I I I : Care e Rudolf Valentino ?; dr. r. I: Care e regele George al Angliei ?; r. I I : Care e Lloyd George ?; r. I I I : Care e artistul Will Rogers ?

te că legăturile între fam iliile celor ce se aseam ănă, sunt foarte greu de găsit totuş în multe cazuri de asemănare v iz ib ilă doctorul van Bemmelen a găsit un strămoş comun.

Un bărb ier d in New-York, Frank Valentino, care se aseamănă perfect cu Mussolini, a jucat de curând în tr ’o comedie, în care personifica pe dictatorul Ita lie i.

Ducele .s’a supărat grozav pe dub lu l lu i şi a protestat. Ne’ntrebăm acum : nu este oare ducele vre-un văr al bărb ie ru lu i?

„Desigur!” ne-ar răspunde doctorul Bemmelen. D ânsul a calculat, că întorcându-se înapo i cu opt generaţii, un om are 256 strămoşi, iar cu treizeci de generaţii, un m ilio n de străm oşi! N im ic nu îm p ied ică pe doi oam eni ce se aseam ănă, să aibe tot-odată strămoşi com uni!

P robab il că doctorului Bemmelen nu i-ar fi prea greu să demonstreze, că S ir Henry White- head, mare fabrican t englez de textile şi regele George al Anglie i, sunt legaţi p r in legături de fam ilie . Sir Ilen ry seamănă atât de m ult cu monarhu l englez, încât sosind de cu rând la New- York, a convins cu greu pe reporteri, că nu este regele Anglie i incognito.

Ar fi m ai greu, dar nu im pos ib il, de stabilit legături de isânge între judecătorul S. FI. K ing, d in Tulsa (St.-Unite) şi L loyd George, om ul de stat englez.

Nu de m ult, judecătorul am erican a apărut la un festival d in Tulsa, costumat în regele petrolu lu i, aşa cum îl arată fotografia noastră.

E l a tr im is această fotografie lu i L loyd George, care a râs m ult văzând-o.

Alt caz greu de explicat, ar fi în rud irea în tre raposatul R udo lf Valentino şi T ibor Mind- szenty, un tânăr actor vienez. T ânăru l T ibor a produs multe bătă i de in im ă prin tre locuitoarele Hollywood-ului, care l-au luat drept Rudy reînviat.

Ar putea exista însă legături de rudenie în tre artistul W ill Rogers şi conducătoru l secţiei de pub lic ita te al unei case New-Yorkeze, Charles Iloyt.

Pentru a susţine teoria sa, prt fesorul olandez a luat o fotografi a lu i Gene Tunney, şampionul d box cunoscut, şi pictându-i piei m ari şi un costum d in secolul i nouăsprezecelea, l’a schimbat p Tunney în tr ’un perfect Ludwi, van Beethoven!

O perucă, o pălărie cu trei col ţuri, o un iform ă şi de-odată o fi tografie a lui Henry Ford a fos transform ată în tr ’un portret al ta Frederic cel Mare!

Ce spuneţi însă de asemănare dintre Winston Churchill, oi« po litic englez, şi îm păratu l romi Titus? Un bust al lui Titus, exp» la B ritish Museum, seamănă aj de m ult cu C hurch ill încât s’arpi tea crede că po litic ianu l a poil pentru el.

Un negustor de delicatese, u dentist şi un coşar, erau dubluri fostului Kaiser W ilhe lm al Ger® niei.

Este de-asemenea foarte cun» cut cazul tinerei femei Anastasii Ceaikowsky care susţine că est marea ducesă Anastasia Nicolatt na, fiica ţaru lu i N icolae al Rusiei.

Anastasia Ceaikowsky a (os! scoasă d in tr ’un canal, de către p» liţia berlineză, după o încercat! de sinucidere.

Cu toate asigurările sovietelor că întreaga fam ilie a ţaru lu i a foi asasinată, doamna Ceaikowsb susţinea totuş că dânsa s’a puii salva.

M ulţi d intre cei care au văzuţi au fost conv in ş i că ea este întrV devăr marea ducesă. A lţii, tot aii de numeroşi, spuneau că este .ut mai o impostoare şi o aventurieri Marele duce A lexandru, care est un spiritist convins, crede că sp ritu l m arei ducese Anastasia a gi sit un refugiu în străina mister» să, aşa de m ult asemănătoare im rei ducese defuncte.

Asemenea gh ic itori pasionalii vor in triga atât tim p cât naturali persista să fabrice în duble exei plare feţele oam enilor.

FRED DOMINK

19 Februarie 19i

C iti

„l e c t u r a ;Floarea literaturilor streine

^ T v i t T O B i è ^

MOBILEL Ă M P I

CADOURI

PENTRU 1951tfîe ţu te de Sa& iijflcLi

C A M E P E COMPLECTE 28.500 * 45.000 * 50.000

19 Februarie 1931 R E A L IT A T E A IL U S T R A T A 3

MEGĂTURILE lu i Douglas Stone cu Lady Sannox, erau cunoscute în tot oraşul si comentate atât în cercurile m ondene, în care ea era una din

apariţiile eele'mai elegante, cât şi în cele ştiin ţifice , care îl num ărau pe doctor

printre somităţile metropolei britan ice . _Deaceea a stârnit o senzaţie extraord inară ştirea dealtfel confirm ata —

ca lady Sannox s’a retras pentru totdeauna în tr ’o m ănăstire.Dar s’a aflat ceva m ai m u lt: celebrul ch irurg Stone, om ul cu nerv ii de oţel

a fost găsit de servitorul său, în tr ’o d im ineaţă, aşezat pe un scaun in faţa palului, cu ambele braţe vârâte în aceeaş mânecă^ a ha ine i şi cu un zâmbet de descreerat, de iresponsabil, fluturându-i pe faţă. M edicul era nebun, cu m in

ţile pierdute de fin itiv . , .Aceste în tâm p lăr i erau senzaţionale, ch iar pentru firile cele m ai in d ife

rente, pe care nu le interesează n ic i un fel de scandal.Douglas Stone era născut în zodia ce lebrităţii şi era par că predestinat

pentru gloria pe care si-o cucerise. E ra tot atât de b ine cunoscut ca otiţer, explorator, jurist sau ing'iner, ca şi în specialitatea m ed ica lă pe care şi-o alesese:

i chirurgia.Niciodată nu se putea bănu i ceeace plănueşte. Şi n im en i nu putea să-şi în

deplinească p lanurile cu atâta exactitate. Sângele lu i rece, diagnosticul şi p r ivirea lui ageră, n ’aveau pereche ; şi astăzi se m ai comenteaza, intre toştn lu i colegi şi pacienţi, energia, curagiu l şi încrederea pe_ care o avea in s lne-

Venitul său era cotat ca

Este extrem de agitat“ .— „A p icat rău , căci mi-am dat seara. Am

o consfătuire, dar îl poţi totuş introduce, F im . Vreau să vorbesc cu el, să văd ce vrea.

Servitorul conduse în cameră pe un bărbat m ărunţe l, slăbuţ. Spinarea îi era încovoiată şi-şi în tindea faţa îna in te , aşa cum fac m iop ii, când stau de vorbă cu cineva. Culoarea pie lei sale era înch isă, ia r pâru l şi barba negre. Ţ inea în m ână un turban de m uselin roşu, cu dungi albe.

— „Bună seara, dom nul meu“ , spuse Douglas Stone, după ce servitorul se înde părtă. „Cred că vorb iţi l im ba engleză ?“

— „Da, S ir, deşi nu atât de curent. Sunt d in Asia

— „D upă câte m i s’a spus, doriţi să merg cu dv. la un pac ient” .

—- „Da, dom nule, trebue să mergeţi la m ine acasă căci soţia mea, este în pe ricol” ...

— „Pentru astă seară este prea târziu.

F ără a m a i rosti vre-un cuvânt, turcul scoase o cutiuţă de piele, d in care deşertă pe masă un num ăr oarecare de monede de aur.

— „Aci sunt o sută de l ire sterline” , spuse el, „şi vă asigur că nu va dura n ic i o oră. Autom obilu l meu aşteaptă” .

Douglas Stone se u ită la ceas. Dacă era vorba de o oră, m ai avea tot tim pu l să viziteze şi pe lady Sannox. Şi apoi onorariu l carei se oferia era destul de im portant, pentru a lăsa să-i scape ocazia.

— „Despre ce este vorba în de fin itiv?” în trebă el.

— „O, cazul e tragic, foarte dureros. Aţi auzit despre pum nalele lu i A lm ohades?” .

— „Nu” .— „Ştiţi, sunt nişte pum nale orig ina

le, cu lama de o form ă curioasă, prevăzute şi cu d in ţi de ferestrău. Eu sunt negustor de an tich ităţi şi am venit din Sm yrna la Londra, în interes de afa-

LadySannox

— „Cum asta?” .— „Aceste pum nale sunt otrăvite” .— „O trăv ite?” .— „Da... şi n ic i O rientu l, n ic i ştiinţa oc

cidentală n ’a putut descoperi un antidot care să anihileze efectele distrugătoare ale otrăv ii cu care sunt im pregnate” .

— „Ce simptome prezintă otrăvirea?”.— „Somn adânc şi moartea peste trei

zeci de ore”.—- „Bine, dar dacă nu m ai există n ici o

scăpare, pentruce-mi plăteşti acest onorar

regesc?” .

— Medicamentele nu m ai pot vindeca rana. S ingură intervenţia b is tu r iu lu i poate fi eficace. Otrava se răspândeşte foarte încet şi răm âne ore întregi în locul unde s’a produs tăie tura” .

— „Poate s’ar fi putut spăla rana” .— „E prea m ică, prea m ortală, ca o muş

cătură de şarpe” .— „A tunci înseam nă că trebue tă ia tă”.— „Exact. Tatăl meu ob ic inu ia să spu

nă: „Dacă-ţi p roduc i această rană la deget taie-1 im ediat. Gândiţi-vă, însă, unde şi-a provocat soţia mea... Oh, e’ngrozitor“ .

— Pare să fie singuru l m ijloc de scăpare“ , răspunse Douglas Stone. „Mai b ine să p ia rdă buza, decât v iaţa” .

— Aveţi dreptate, Sir. Trebue să indurăm cu resemnare totul, căci aşa a hotărât destinul” .

Medicul îş i luă trusa, un ru lou de faşă şi gutapercă. T rebuiau să plece im ediat.

— „Voiţi să luaţi un păhăre l de v in , îna in te de eşim în frig? în trebă el pe v izitator, în tim p ce-şi desbrăca ha ina de casă. Turcul protestă şi ridică m âin ile , ca pentru a se apăra:

— „U itaţi, se vede, că sunt m ahom edan, un credincios adept al P ro fe tu lu i! Aţi băgat tocmai acum o sticluţă verde în buzunar. Ce este în ea?”.

— „C loro form ” .— „Şi acesta ne este interzis. N ’avem voe să a-

tingem n ic i un fel de alcool” .— „Dar nu-o voi putea opera fără narcotic !“

(Continuare în pag. 6-a)

ceri. S ăptăm âna v iitoare m ă înapoiez acasă. P rin tre m ărfu rile pe care le-am adus se afla şi un asemenea

pum nal, care...”— „Îm i perm iteţi vă rog să vă atrag atenţiunea

că m ai am o în tâ ln ire astă seară, spuse doctorul. V ’aş ruga să rezumaţi cazul la amănuntele strict ne

cesare”.— „Dar este de cea m ai mare im portanţă , să vă

povestesc totul. Soţia mea a căzut leşinată ch iar în camera în care sunt depozitate aceste m ărfu r i şi în cădere şi-a răn it buza in ferioară, tocmai în acest pum na l blestemat” . . a

— „înţeleg acum ” , spuse Douglas Stone ridican- du-se, „voiţi să bandajez eu rana” .

— „Nu, nu, este m ult m a i grav” .

Lord Sannox zămbia mulţumit. Peruca şi barba zăceau pe o măsuţă...

R E A L IT A T E A IL U S T R A T A ¡9 Februarie 1931

■ n o n i f n ţ .

î n g r o p a ţ i w y / / .

ment Passal, un fost puşcă- riaş francez .cunoscut de pub licu l paris ian sub nu

mele de m arch izu l de Champau- bert. E l scrisese o carte, şi p lăn u ise să se lase îngropat de v iu , ajutat de m ai m u lţi prie ten i în scopul de a atrage atenţia asupra operei sale p r in această pub lic ita te fără pre

cedent.Passal îşi săpă singur groapa, şi

instală în ea un tub, p r in care trebuia să-i v in ă aerul, ca să poată respira în sicriu.

In acest tim p a ju torii săi urm au să înştiinţeze presa paris iană că o societate secretă îl îngropase de

io « : D-na Anna Carter Lee.

N ANGLIA s’a constitu it o so 11 cietate foarte c iudată:

Societatea pentru interzicerea înmormântării premature!

Această asociaţie are sediul la Londra şi cu ajutorul guvernului travailist, speră să treacă p r in Parlam entul b r itan ic o lege, care să răspundă scopului u rm ărit de m u l

tă vreme de ei.S ir Thomas Horder, m ed ic ata

şat pe lângă persoana P r in ţu lu i de Galles şi unu l d intre doctorii cari au îng r ijit pe regele George V î r . tim pu l boalei sale recente, sp rijin ă legea propusă şi recunoaşte îm preună cu societatea de m ai sus că mai multe sute de persoane care sunt îngropate, revin la viaţă în mormânt! Or, cea m a i s im p lă im aginaţie, îş i poate în c h ip u i groaza sguduitoare, ce cuprinde desigur pe cel care îşi revine în s im ţir i, la •1 m etri sub păm ân t, în tr ’un coş-

O RECLAMĂ LUGUBRA

De aceea, sunt lăudabile^ sforţările acestei curioase societăţi, a cărei existenţă se bazează pe nu meroase fapte concludente. Astfel, vă am in tiţi desigur cazul lu i Ue-

Stânga : Invenţia contelui J^ar- nice-Karnicky permite celui îngropat de viu, ca printr’un dispozitiv electric, să dea semne de viaţă.

Sus : Clement Passal, alias marvhizul de Champaubert. viaţă şi jos: cum a fost găsit în sicriu, la deshumare.

viu, d in răshunare şi, totodată, să ceară o anchetă urgentă. Passal ob ţinu pub lic ita tea pe care o dorise, dar nu putu s&

profite de ea. r - t-In tr ’adevăr, înşelându-se în calculele sale, instalaţia fu rau tă

cută, ia r aerul nu pătrunse suficient în coşciugul său. E l a în ţeles desigur cu groază, în sicriu l în care fusese îngropat, ca moartea va sosi îna in tea salvatorilor. E l fu găsit în sicriu , mort, în tr ’o poziţie ce arăta disperarea îngropa tu lu i de viu.

C ând s’a aflat această în tâm plare , pub licu l a fost pu tern ic im presionat. S’a înţeles atunci, im portanţa şi necesitatea une i legi

contra în h u m ăr ii prea devreme.D. Maxwell Johnson , secretarul societăţii de care vorb im , sus

ţine că numeroşi d intre aşa z işii „m orţi” , sunt conştienţi de tot ceeace se petrece în juru l lor, îna in te de a fi coboriţi in păm ân t: condoleanţele, funerariile , ceremonia religioasa... Dar para liz ia î i îm p iedecă să facă vre-un semn, sau sa vorbeasca, pentru a pune capăt ceremoniei funebre şi a face cunoscuta a-

devărata lor stare. „ .. , ,Societatea pentru interzicerea înm orm an tarn premature, a i o s i

fondată în 1896, de către un englez, W illiam Tebb, şi un american, colonelul E rw ard Perry V ollum , fost preşedinte al corpu lu i m edical al armatei Statelor Unite . Aceasta societate de.

6 R E A L IT A T E A IL U S T R A T A 19 Februarie 1931

făşură cu inult zei o activitate m ondială, şi colecţionează cazurile ce o interesează. P ână azi, ea a semnalat 149 cazuri autentice de persoane care au fost înm orm ântate şi au revenit apoi la viaţă.

Aceste cazuri vor fi prezentate Parlam entulu i, pentru a provoca votarea legei dorite.

O MOARTĂ ÎN V IE IN S IC R IU !

Cel m ai în fio rător caz este al d-nei Catherina Boger, d in Morri- son. Un an după căsătorie, în 1897, ea căzu bo lnavă şi „m uri’. Doctorul James W illa rd , m ed icul casei, constată decesul, şi d-na Boger fu înm orm ântată. Dar după câtva tim p, o rudă declarând că „defuncta” suferia ades de crize letargice, d. Boger fu cuprins de îndoe li şi dispuse să se deschidă m orm ân tul.

Soţia sa fusese îngropată de vie!T rupul ei a fost găsit întors c.'i

faţa în jos, rochia sfâşiată, şi „m oarta” avea m uşcături adânc i la m â in i şi braţe, de unde se putea deduce disperarea femeei, în clipa când şi-a descoperit groaznica nenorocire.

Acum câţiva ani, o fată tânără, de 18 ani, d-ra Lab igand , d in Beau- me, a fost şi ea luată drept moartă. Dar pe când era transportată dela biserică spre c im itir , se auziră sgomote repetate în s icriu ! „Moarta” fu îndată scoasă d in coşciug : era vie.

D-ra Lab ingand, care s’a m ăritat mai târziu , declara că a avut cunoştinţă de tot ce i s’a în tâm p lat după „moarte” şi că a num ărat ch iar cuiele cu care a fost bătut capacul coşciugului său!

DOU I PRELAŢ I INV IAZĂ D IN M ORŢI

Un alt caz care a suscitat un in teres m ai mare în Europa, în 1896, este al lu i N icephorus Glycas, e- piscopul d in Lesbos, al căru i deces, la vârsta de 80 de an i, fusese constatat de m edici.

D upă ritualu l b iseric ii greceşti, trupu l episcopului fu expus tim p de o săptăm ână în marea biserică dela M ethym ni, iar călugării îl ve- ghiază zi şi noapte. Dar în tr ’o noapte, călugării s’au îngrozit, văzând pe episcop ridicându-se de pe catafalc şi întrebându-i ce rost are această ceremonie...

C ard ina lu l Donnet, fost m em bru al senatului francez, era şi el să fie îngropat de viu. E l predica în tr’o zi, în tr ’o biserică, dar deodată se prăbuşi la păm ânt. Un doctor îi constată moartea. îna ltu l prelat a declarat m ai târziu , că şi-a dat perfect seama, când a fost pus :n coşciug, şi că a auzit corul cântând „De P ro fund is”. E l reuşi însă să scoată un ţipăt, şi astfel a fost salvat. Card inalu l povesti el însuş senatu lui aventura sa, cerând o revizuire a legii înhum ăr ii.

O MOARTĂ FUGE CU IU B IT U L E I!...

Un alt caz de înm orm ântare îna inte de vreme, a avut loc în F ran ţa, pe vremea Im periu lu i. Cazul s’a term inat în ch ip rom antic , prin- tr’o fugă în America şi un proces senzaţional. D-ra V ictoria Lefour- cade, d in tr ’o nob ilă şi bogată fam ilie , fusese m ăritată , contra vo in ţei ei, de către p ăr in ţii săi, cu un bancher, Renelle. După câţiva ani de certuri, petrecuţi lângă soţul său, V ictorina m uri şi fu înm orm ântată în m icu l c im itir d in satul său natal. Or, îna in te de căsătoria sa, ea iubise pe un gazetar sărac, Ju lien Bossuet. A flând despre moar tea ei, acesta dori să aibă o buclă d in păru l celei pe care o iubise. La m iezul nopţii, rom anticu l gazetar se duse la c im itir , deschise m orm ântul, apoi sicriu l, şi se pregătia

să tae o şuviţă d in păru l moartei, când moarta se m işcă şi deschise och ii!

P lecară îm preună în Am erica!D upă 20 de an i, crezând că figu

ra ex-defunctei se schimbase destul, se întoarseră în Franţa-. Dar ea fu recunoscută, şi soţul său îi in- tentă un proces răsunător. Totuş, având în vedere lunga despărţire şi aceste îm pre ju rări ex traordinare, Curtea respinse cererea soţului.

RACHEL A FOST UCISĂ

Când marea tragediană franceză Rachel, m uri la Paris, doctorii cari o îm bălsăm au începuseră această operaţie, când ea se deşteptă brusc d in cauza durerilor. Rachel nu a m ai trăit apoi decât 10 ore, după grelele dureri ce-i cauzaseră cei ce începură prem atur să-o îm bălsămeze.

In biserica d in St. Giles, (Lon dra ), unde se află rămăşiţele păm ânteşti ale poetului Johan M ilton, se poate vedea o m arm ură care a- m inteşte o u im itoare reîntoarcere la viaţă. O femee, anume Constanţa W h itney fusese înm orm ântată cu inele de valoare în degete. Dascălul, care observase b iju teriile moar tei, se ho tărî să i le fure, după în m orm ântare. Dar în c lipa când deschise sicriu l, femeea îşi reveni în s im ţiri. Dascălul u rlă de groază, crezând că vede o fantom ă şi leşină. Când, m ai târziu , femeea m uri în realitate, urm aşii săi puseră să se graveze pe acea m arm oră de pe m orm ântu l ei, în tâm plarea aceasta.

In Am erica, A nna Garter Lee, du- păce fu declarată m oartă, a fost descoperită peste câteva zile, vie, în cavoul fam ilie i, unde o rudă a auzit un foarte slab şi îngrozit : „A jutor!... A jutor!...” D upă doi ani dela salvarea ei, „m oarta” deveni m am a generalului Robert Lee...

INVENŢIA UNUI RUS

Reform a pe care societatea în chestiune vrea s’o aducă legii, este urm ătoarea: obligativ itatea absolută, pentru un m edic, de a cerceta îndelung, un corp, îna in te de a declara moartea şi de a semna autorizaţia de înm orm ântare . Căci după legea engleză actuală, jum ătate d in cele 1000 de decese săptămânale, nu sunt verificate de m edic i. In- tr’adevăr, în cele m ai multe cazuri m ed icu l anunţă num ai că pac ientul va m uri, cu câteva ceasuri îna intea m orţii. Şi s’a calculat că cel puţin 50 de persoane pe săptăm ână, d intre cele ce m or în Anglia, riscă în m od serios să fie înm ormântate de vii.

D in nefericire, doctorii nu sunt de acord, asupra probei m orţii. S ingura dovadă veritabilă, declară m ed ic ii societăţii, este descompunerea corpu lu i, şi ei ar vrea să convingă pe toată lumea, că un mort nu trebue înm orm ântat, decât atunci când începe să se descom pună.

Un nobil rus, contele Karnice- K arn ick i a inventat un aparat, care perm ite să se afle îndată re în toarcerea la viaţă a unui mort în gropat.

Când sicriul este coborât în păm ânt, un tub va lega sicriu l de un c ilin d ru de fer d in afară. Cea m ai m ică m işcare a trupu lu i d in coşciug, deplasează capacul acestui c ilind ru , şi dă astfel aer şi lum in ă sicriu lu i. In acelaş tim p , o sonerie deasupra m orm ân tu lu i, va suna tim p de o oră, şi un drapel va semnala accidentul. Acest aparat poate fi perfecţionat, punând de p ild ă în m âna persoanei înm orm ântate, o pară electrică, ce va pune în m işcare tot mecanism ul de m ai sus. A lţii au propus chiar o instalaţie telefonică!... Seve

CAZUL SA N N O X(Urmare din pag. 4-a)

— „Ah, cop ilării... nu va sim ţi n im ic . Som nul adânc, — pr im u l e- fect al o trăv ii, — s’a produs de-a- cum şi afară de aceasta, i-am m ai dat şi op iu . Veniţi, domnule, autom ob ilu l aşteaptă.

* * *Cu toate ca Londra i era perfect

cunoscută, Douglas Stone nu putea stabili în care anume cartier se a- flau. Autom obilu l se opri în faţa unei case cu aspectul posomorât. O femee cu o lum ânare în m ână, deschise uşa grea.

—■ „Cum îi merge?” întrebă negustorul. „A vorb it ceva?” .

— „Nu, S ir, zace încă în somnul adânc, în care aţi lăsat-o” .

P o rn iră după bătrână, care le lum ina calea. Curios, n ic i covoare n ic i pătu ri nu acoperiau podelele şi p ă ia jen ii îşi ţesuseră peste tot pânzele. Paşii lor răsunau cu e- couri sonore, în lin iştea mormân- tală a casei. Insfârşit, pătrunseră în tr ’o cameră orientală. Câteva mescioare m ic i, cu tăv i de metal, lulele şi p ipe curioase, ia r pe pereţi, câteva arme neobişnuite ca formă.

încăperea era lum ina tă de-o singură lăm piţă . Doctorul puse m âna pe ea şi se apropie de-un d ivan în tr ’un colţ al camerei. Acolo dor- m ia o femee îm brăcată turceşte, cu obrazul acoperit de trad iţionalu l iaşmac, vălu l turcoaicelor. Partea de jos a obrazului era descoperită şi doctorul putu constata o tăetură strâmbă, dedesubtul buzei inferioare.

— „Scuzaţi, vă rog, că a rămas cu iaşm acul pe obraz, dar cred că vă sunt necunoscute obiceiurile femeilor noastre” .

Doctorul nu dădu atenţie spuselor s tră inu lu i. In faţa lu i n ’avea o femee, ci un caz.

— „Nu văd n ic i un sim ptom ” , zise el. Am putea am âna operaţia” .

Om ul r id ic ă disperat d in m â in i:—■ „Oh, dom nule, dom nule, eu

ştiu precis că otrava este uc igătoare şi că num a i o operaţie o poate salva!”

Stone ezita încă. Dar dacă tu rcul avea dreptate şi femeea m uria? O rientu l este doar p lin de o trăvuri, d in care multe necunoscute ştiin ţe i moderne. N ’ar fi fost a- tunci responsabil de moartea ei?

— „Şi m ă asiguraţi d in propria dv. experienţă, că o operaţie este absolut necesară?”

— „Vă ju r pe tot ce am mai s fâ n t!!”

— „Faţa va răm ânea îngrozitor de desfigurată” .

— „Desigur că gura nu va m ai inv ita în n ic i un caz la săru tări”.

La această frază bruta lă , Stone se întoarse brusc. D ar n ’avea acum tim p să discute sau să se certe pe tema aceasta. îş i luă trusa, o deschise şi trase lam pa m ai aproape. Doi och i negri luc iau p r in vălul des. Pupilele abia puteau fi obser

vate.— „I-aţi dat foarte m ult o p iu ” .— „Da... o doză m ai m ăr ic ică ...”

— „Doam na nu e complet inconştientă”.

— „Toate bune... dar... n ’aţi voi să puneţi m a i b ine b is tu r iu l în acţiune?”

Doctorul apucă b ine buza şi cu două trăsături repezi, tăie d in ea o bucată în form ă de V.

Cu un ţipăt înăbuşit, de groază, de oroare, femeea se r id ic ă brusc. Voalul căzu: doctorul Stone cunoştea această faţă...

Cu toată desfigurarea o rib ilă a obrazulu i, cu toată distrugerea buzei, cu tot valu l de sânge care ţâş- n ia d in ea, doctorul recunoscu femeea, „cazul” pe care-1 tratase înainte cu un m inut.

Camera se învârtia in ju ru l lui. E l văzu ca în vis, că barba şi păru l turcu lu i zăceau pe o măsuţă şi pe lordu l Sannox, sprijinindu-se de perete, cu un zâmbet am abil pe buze. Ţipetele femeii încetaseră; capul ei desfigurat recăzuse pe perne.

Douglas Stone şedea încă nemişcat. Lord Sannox continua să su- râdă m ulţum it...

— „Operaţia era în tr ’adevăr foarte necesară pentru M arion” , spuse el, „dar nu in dom eniu l fiz ic , ci în cel m oral... înţelegi d-ta, în cel m ora l!” ...

Douglas Stone nu m ai auzia n im ic. E l juca între degete ciucurii unu i covor.

— „Am vrut de m u ltă vreme să dau o p ild ă “ , vorb i m a i departe lordu l Sannox. „Scrisorica d-tale de Jo i, a căzut în tâm p lă to r în mâna mea. O am de-altfel la mine. Rana nu fusese de-altfel făcută, decât cu ine lu l meu cu sig iliu .

Douglas Stone m ai agita încă c iucu rii covorului.

— „P rin urm are ai fost punctual la în tâ ln ire “ , observă ironic lordul.

Si atunci Douglas Stone începu să râdă... să râdă lung... şi mult... să râdă în hohote sacadate. înfiorătoare...

Lordu l deveni brusc serios. Trăsăturile sale văd iau oarecum teamă. E l părăs i camera în vârfu l pic ioarelor.

—- „Aştepţi până când se va trezi doam na“ , spuse el bătrâne i care aştepta afară. Apoi eşi în stradă şi spuse şofeurului său:

— „John , vei conduce m ai întâ i pe doctor acasă. Dar cred că va trebui să-i ajuţi să coboare scările. Şi să spui serv itorului său, că starea lu i se datoreşte faptu lu i că a fost foarte im presionat de „cazul” la care a fost chemat” .

— „Foarte bine , S ir” .—- „Apoi vei conduce pe lady

Sannox acasă” .— „Şi domnia-voastă, S ir?”— „O, Doamne... adresa mea

pentru lunile viitoare, este la Veneţia, Hotel di Roma, unde rog să m i se tr im ită toată corespondenţa. Şi Stevens să aibe grijă de seră şi să tr im ită crisantemele roşii la expoziţie; asupra acestui punct a- ştept negreşit ş tir i” ...

Traducere de NORIM

19 Februarie 1931 R E A L IT A T E A ILU ST R A T A7

„O terre ne pèse pus sur elle „Elle a si peu pesé sur toi”

Acestea sunt cuvintele care-au fost în tip ăr ite

pt' mormântul Anei Pavlovna.Cât adevăr conţin ele.Niciunul d in tre m urito r i, nu a fost m ai înd u

rător, mai bun cu păm ân tu l, decât Ana Pavlovna. Abia de-1 atingea cu vârfu l p ic ioarelor. Aveai im presia că îi este m ilă de el: prea îl calcă toţi

ceilalţi în p ic ioare !Pentru Pavlovna, dansul apărea ca singură ra

ţiune a vieţii. Ea însăşi, a mărturisit-o odată, spunând:

— „Nici nu mi-aş fi putut în c h ip u i altă viaţă (iecât aceea de dansatoare. Mă vedeam — încă de mic copil — pe o scenă mare, şi sute de p r iviri aţintite asupra mea. T uturor voiam să le a- răt frumuseţea m işcărilo r r itmice, să le cânt poema trupu lui şi apoi să cad, copleşită, |

având m ulţum irea creaţiei, mulţumirea succesului” .

Iată pentru ce toată viaţa ei a fost un dans. A tră it şi a murit dansând.

A muncit enorm . Fugia de petreceri, de lum ină , de viaţă, pentru a studia, pentru a se perfecţiona cât m ai m ult.

*S’a născut în Februarie 1888

la Petrograd. Tatăl ei, a m urit curând după naşterea ei. Mica Pavlovna avea pe atunci doi ani.

Rămasă s ingură cu m am a ei, a împărţit cu aceasta neplăcerile sărăciei. Locuiau am ân două o cameră m ică pe o stradă retrasă a Petrogradului.Mama ei, se străduia d in răsputeri să agonisească hrana

zilnică.Avea 8 an i, şi-şi sim ţia de-

acum vocaţia pentru dans. Se ruga de m ama ei, să-i dea voe să urmeze cursurile unei şcoli de balet.

Doi ani în şir, Pavlovna a studiat singură.

Locuia pe atunci la nişte rude, a căror casă era afară din oraş. Erau oameni foarte bogaţi şi prim eau foarte multe vizite.

0 astfel de societate _ar fi făcut desigur o deosebită im presie asupra oricăre i alte fe- liţe. i

Pe Nurra, o interesau însă prea puţin galoanele o^iţeri- Inr şi fracurile inv itaţilor.

Ea se retrăgea şi dansa. Era mulţumită. In im a ei", cu bătăile accelerate de vâltoarea mişcării, era fericită.

la m alu^ape i^Decoruf îl formau m un ţii îna lţi, apa, natura... Scena era lum inata je razele lun ii şi ale soarelui... Muzica s im fon ica era executata de corul pasa-

nl°rNicTodatăa n” 1 m a^dansa™ atât de frumos ca atunci. N icăeri nu s’a simţit

atât de fericită ca acolo, în m ijlo cu l naturii.De atunci, datează prie ten ia ei cu lebedele.

Sus : Ana Pavlova intr’o scenă de bulei, In teatrul imperial din Petrograd; dr.: Ana Pavlowa pe catafalc.

Ana Pavlova, celebru dansatoare ousă, era o mare prietenă a animalelor, lat-o mai sus in ultimct-i fotografie cu câinele-i favorit, Roxy. .

De atunci, in sp ira ţia acelor m agnifice creaţium ritm ice,

in titu la te : „Agonia lebedei“ . _ . . .S’a văzut atunci, că pe lângă poeme în versuri şi proza, pe

lângă poemele sim fonice, există o poemă a trupu lu i, a graţiei,

a distincţie i...Pavlovna a fost creatoarea ei.

* * *Când a Îm p lin it zece an i a fost p r im ită la academie. Era

feric ită. A început o viaţă grea, de m uncă şi silin ţă.Pavlovna era însă neobosită.D isc ip lin a cea m ai strictă trebuia respectată. Lucra şai

sprezece ore pe zi. Anna Pavlovna se distingea d in ce în ce m ai m u lt p r in arta şi graţia ei desăvârşită.

H R E A L IT A T E A IL U S T R A T A 19 Februarie 19.11

Incel, încet, geniul r itm ic al Pav- lovnei se cizelă. Antura ju l o aprecia d in ce în ce m ai mult.

Debutul pub lic a f-ost ca şi o consacrare.

A dansat atunci, pe scena unui teatru mare, „F iica F araonu lu i” .

A pus atâta pasiune în dans, în cât la sfârşit, oboseala ei era extrem de im presionantă. A trebuit să se aşeze pe cuşca sufleurului să se odihnească.

Succesul a fost imens.Arta ei, graţia ei desăvârşită în

m işcări, gesturi şi a titud in i, supleţea, farm ecul ei, i-au cucerit adm iratori şi renume, în tâ i în Rusia, u- poi în lumea întreagă.

în c ă îna in te

19 Februarie 1931 R E A L IT A T E A IL U S T R A T A I

0SUPRA căsătoriei precipitate a tui Lindbergh, cure a fost anunţată _ _ prin ziare pur şi simplu, fără nici o ceremonie, a planat un mister. Avtu azi, după aproape doi ani, acest mister a fost desvătuit publicului şi

a stârnit senzaţie în toate cercurile lumii.Publicăm aci evenimentele petrecute pe vremea aceea şi despre care

nici un ziar n’a ştiut până în ultimul timp, nimic...

Constance Morrow, p rim ise în după am iaza aceea patru scrisori, d in tre care una făcu să^i îngheţe sângele în vine...

„Citeşte aceste rându r i şi păstrează tăcerea... Nu pronunţa n im ănu i, un cuvânt... te avertizăm că p r in orice gest im pruden t îţi atragi condam narea la moarte...”

Aşa grăia p r im u l pasaj d in m isiva m isterioasă, pe care i-o adusese factorul. Constance n ’avu tim pu l să continue, căci un grup gălăgios de colege, în frunte cu Florence May, cea m ai bună prietenă a ei, se apropie şi o inv ită la o partidă de golf.

Constance M orrow lăsă să-i alunece scrisoarea în sacul de golf, şi pentrucă nu-şi putea refuza colegele, se angajă într’o partidă, cercând să-şi facă ea singură curaj...

Orologiul co legiului „M ilton Academ y” , lăsă să răsune prelung în am urgul serii, opt bătă i sacadate. Roua începuse să acopere cu un strat de licu r ic i parcul şi peluzele colegiului. Ferestrele se lum inară una câte una şi curtea

rămase pustie.Retrasă în camera ei, Constance Morrow , desfăcu din

nou scrisoarea, cu m â in i tremurătoare de emoţie:„Citeşte aceste rându r i şi păstrează tăcerea...”

Era o seară de Aprilie , în 1929. Scena se petrecea în interiorul vestitu lui „M ilton Academ y” , colegiul cel mai distins din America. Constance M orrow , studentă, de cincisprezece ani, era fiica lu i Diwight W . Morrow , ambasadorul Statelor Unite în Mexico şi sora Annei M orrow , care u rma să devină peste puţin tim p soţia celebrului aviator CharlesA. Lindbergh, proclam at erou naţional în urma traversării Atlanticului.

De câteva zile, Constance trăia într’o con tinuă emoţie; în conjurată şi in v id ia tă de toate colegele pentru soarta ej de-a se înrudi cu acela pe care-1 v isau un m ilion de femei, h ă r ţu ită de gazetari, fe lic itată de profesoare, ea nu aştepta decât telegrama care s’o cheme la En- glewood, unde urm a să aibe loc ceremonia senzaţională.

Scrisori p r im ia în fiecare zi, dela necunoscuţi cari cereau relaţii asupra aprop ia tu lu i eveniment, dela gazete, dela rude etc., dar n ici una nu avusese un conţinut atât de bizar, atât de (unenicţător,.,

Ambasadorul Morrow; st.: Constance Morrow.

Palidă ca un cadavru, în fricoşată, b iata iu;ă term ină de c itit strania m is ivă, scrisă neglijent cu cre ionul şi se prăbuşi în tr ’un foto liu . Nu ştia ce să creadă? E ra în tr ’adevăr ea, cea v izată de avertismentul bruta l şi în fio rător?... Adresa era c lară şi destul de elocventă...

C IN C IZEC I DE M II D O LA R I SAU MOARTEA

Această era concluzia autorulu i necunoscut al

acestei scrisori. Constance M orrow trebuia să ob ţină dela tatăl ei 50.000 de d o la ii, pe care să-i predea apoi şantagistului, u rm ând întocm ai in d icaţiile d in scrisoare. In caz contrariu , ea va avea soarta acelor Dorothy A rno ld , Alice Corbett şi Frances St. John Sm ith , tinere fete d in ansto ; craţie, care d ispăruseră m isterios, una câte una , pentrucă nu ştiusera sa

păstreze secretul... , . . . . . .Numele celor trei v ictim e dansau haotic în creerul bietei fete, care

nu ştia ce decizie trebuie să ia. Frances St. John fusese una o t^tre colegele sale şi fotografia ei m a i era înc ă în ha llu l colegiului trecută în rân durile elevelor prem iate. D ispăruse în Ianuarie 1S28, în z iua de 13 şi fap

tul stârnise senzaţie io toată presa, fără iasă ea c ineva el-i pos- vr

ÎE ajytor,

O SCR ISOARE DE AM ENINŢARE

ù ë c ë T W c /ï m ^TOP/T U/ïDÔ£PGU fÂOA CfPfMOA///Siânga : Casa ambasadorului Sia

lor Unite in Mexic, d. Morrow, unde locuesc soţii Lindbergh.

Jos : Colonelul Charles Lindbergh si soţia sa în costume de aviaţie.

10 R E A L IT A T E A ILU ST R A T A 19 Februarie 193i

Constance, se r id ică , făcu câţiva paşi p r in odae, apoi luă o decizie eroică: va vorbi...

Un m inu t m ai târziu, se afla în cabinetul directoarei, căreia îi a- rătă scrisoarea fatală.

Aceasta, c iti cu atenţie scrisoarea. Telefonă apoi avocatului, lu ând m ăsuri drastice ca n im ic să nu transpire în presă şi în pub lic în p r im u l rând pentru uşurinţa cercetărilor şi în al do ilea rând, pentru prestigiul colegiului.

S ingur departam entul po liţie i d in M ilton fu sesizat de afacere.

Cazul f iin d destul de im portant prin în tâm p lăr ile precedente, însuş şeful po liţie i, James R. Travers se decise să facă demersurile necesare pentru punerea fetei în siguranţă.

Poliţistul ceru m ai în tâ i scrisoarea şi procedă la un examen m inuţios al conţinu tu lu i, a jungând la concluzia că nu e vorba de un m is tificator, ci de nişte in d iv iz i decişi să-şi în făp tu iască am eninţarea. Iată copia exactă a acestei scrisori :

„Citeşte aceste rânduri şi păst r e a z ă tăcerea. Nu pronunţa ni- „m ănu i un cuvânt; te avertizăm că „p r in acest gest im pruden t îţi a- „tragi condam narea la moarte... Tat ă l d-tale are bani destui. Vei face „deci, cele ce-ţi spunem, altfel te „paşte nenorocirea. Nu uita că ele- „va Sm ith a p r im it exact aceeaş „scrisoare şi d in cauză că n ’a res- „pectat-o, ai văzut prea bine ce i

A junsă la Lower M ills, trebuia să treacă podu l de peste Neponset Ri- ver, ia r de partea cealaltă a râu lu i să ia autobuzul pentru Mahapan Square. De-acolo un alt autobus a- vea s’o transporte la Hyde Park, apoi un al treilea, până la Dedham Genter şi însfârşit un al patrulea până la W estwood, unde trebuia s’o ia pe jos pe Grove Street, n u m ărând felinarele. La al şaselea se va opri şi va arunca pachetul cu bancnote pe deasupra z idu lu i de p ia tră care bordează strada...

Scrisoarea ind ica între altele, ora precisă la care Constance avea să arunce pachetul...

Lucru curios însă; z idu l pe deasupra căruia trebuia să se arunce ban ii aparţinea dom en iilo r „Dun- roving“ , proprietatea generalului Clarence R. Edw ards, unu l d intre eroii m arelu i răsboi, care în n ic i un caz nu putea fi amestecat în a- facerea aceea de şantaj... Pentru ce acest loc?... Pentruce această cursă în zigzag, în nopte ?....

SUBSTITUIREA

V ineri 17 Mai, la m ijlocu l nopţii, câteva m aşin i închise se înşirui- seră în faţa colegiului. F aruri m ic i, uşile închise şi n ic i o m işcare în in terioru l lor.

La ora douăsprezece fix, în v ă lu ită până peste och i în m antou l ei de b lană, Constance M orrow pără- sia camera, unde răm ânea înlocui- toarea sa, o colegă m ai săracă dar foarte distinsă, care prim ise

„s’a în tâm p la t. Tot astfel, Corbett şi joace rolu l în aventura ce urm a să„Arnold , au d ispăru t fără urme, „deşi erau vecinic înconjurate de „poliţie . Nu există deci altă scăpa- „re decât să seri im ediat tatălui „d-tale să-ţi trim eată 50.000 dolari „în bancnote de 5-10-20-50-100-1000 „do lari,p rin „Morgan et Co.“ . Spu- „ne tatălu i d-tale să nu încerce „n ic i o urm ărire şi să se execute „prom pt, căci altfel în tr ’o zi neaşte p ta tă , vei ieşi în oraş pentru u lt im a oară. Distruge apoi această „scrisoare. Peste câteva zile vei „p r im i alta, în care-ţi vom da in d ic a ţ i i cum va trebui să proced e z i cu predarea banilor...

„Dacă te execuţi în tocm ai îţi gar a n t ă m că nu ţi se va în tâm p la „n im ic “ .

O MAMĂ TERORIZATĂ

Când, în somptuoasa locu in ţă de la Eng lew ood (New-Jersey) d-na M orrow fu pusă în curent cu afacerea, o îngrijorare disperată o cuprinse. Pe deopatre lumea o fe lic ita pentru fericita partidă pe care o făcea cealaltă f iic ă a sa, Anne; ziarele relevau m inu t cu m inu t preparativele căsătoriei, iar pe de alta, po liţia d in M ilton îi dădea instrucţiun i să nu şoptească n im ănu i despre şantajul proiectat la colegiu. L indbergh fu pus în curent cu toa tă ‘ afacerea, dar spre marea lu i desnădejde nu putu să facă n ic i un demers, deoarece era u rm ăr it la fiece pas de o armată întreagă de reporteri şi de curioşi.

Poliţistu l Travers luă decizia să pună o altă fată în rolu l Constan- cei iar pe d-şoara M orrow s’o ducă în tr ’un loc necunoscut. Era însă o m isiune foarte grea, deoarece Constance M orrow nu se putea deplasa o secundă d in Colegiu, unde ve- n iau mereu s’o caute, s’o iscodească, fel de fel de ziarişti, asupra datei exacte a căsătoriei lu i L in d bergh, pe care toată lumea o aştepta cu înfrigurare .

In tre tim p Constance prim ise a doua scrisoare. C rim ina lu l era sigur că fata nu vorbise n im ănu i.

D upă ind icaţiile acestei scrisori, Constance urina să părăsească colegiul Sâm bătă 18 Mai, la ora 7.10 seara şi să ia drum ul spre M ilton Lower M ills p r in Center Street, R ando lph Avenue şi Brook Roand.

să se desfăşoare a doua zi. Autom ob ilu l se puse în m işcare şi abia atunci, Constance putu să d istingă în faţa ei, lângă şofeur, un bărbat arm at până ’n d in ţi. Celelalte m aş in i form ară un cortegiu îna in te şi după ea; fiecare era prevăzut cu câte două-trei revolvere-mitralieră. In m ijlocu l acestei escorte, ca o a- devărată prinţesă de sânge regal Constance M orrow lu ă drum ul spre Eng lew od; era salvată...

A doua zi, la ora fixată, tot dru m ul d intre M ilton Academy şi W estwood era presărat cu detectiv i, în tim p ce o casă izolată d in faţa z idu lu i Dunrov ing , fusese ocupată de po liţiş ti arm aţi. De-acolo se putea observa foarte b ine toată scena de vis-a-vis.

Locţiitoarea Constancei, cu faţa mascată de gulerul m an tou lu i, p ă răsi colegiul, strângând în m ână p licu l care nu conţinea altceva decât h â r tii fără n ic i o valoare.

N im eni nu s’ar fi îndo it că eleva care părăsia în seara aceea colegiul, cu paşi grăb iţi, nu era alta decât viitoarea cum nată a colonelu lu i L indbergh. Şi n im en i n ’ar fi putut bănu i că trecătorii pac in ic i în ş iru iţi de-alungul drum u lu i până Ia Dunrov ing , erau agenţi secreţi ai po liţie i. M ii de do lari ar fi dat ziarele să fi fost puse în curent cu această senzaţională afacere...

Locţiitoarea se conform ă întocm ai gh idu lu i. Sch im bă autobuzele la intersecţiile ind icate şi ajunse în faţa fe linaru lu i cu No. 6 din Grove Street. Cu in im a strânsă de emoţie şi teamă deşi se ştia în siguranţă, tânăra fată se opri o c lip ă şi aruncă p licu l fals în dosul z idu lu i de piatră... Va isbucn i oare, un foc de revolver în urm a ei ? Va fi străpunsă de lama unui stilet ieşit d in obscuritate ?...

Nu. N im ic extraord inar nu se petrecu. In dosul z idu lu i era tăcere de m orm ânt... N ic i m ai târziu şi n ic i a doua zi nu se prezentă n im eni să rid ice pachetul...

UN SBOR SURPRINZĂTOR

Ziarele anunţau în ziua aceea :„Colonelul L indbergh şi-a luat

sborul azi, la orele patru după m asă; însoţit de logodnica sa Anna, de m am a acesteia si de celelalte

două surori ale ei, E lisabeth şi Constance, spre North Haven. reşed inţa de vară a fam ilie i M orrow “ .

L indbergh găsise o s ingură soluţie, ca să v in ă în ajutorul Constancei; să o transporte pe o cale sigură, la 300 m ile departe de pericol, în insu la aceea unde străin ii cu greu re u ş ia u ‘să parv ină vreodată.

Era in u til ca po liţia să m ai su- praveghieze z idurile „D unrov ing“ , d in c lipa când toată lumea ştia să adevărata Constance sburase cu „L in dy “.

Aviatorul însă se înşelase în pre- zum ţiun ile sale. Mai îna in te de a ajunge la destinaţie insula era b lo cată de ziarişti şi de curioşi veniţi fie pe bărci-automobile fie cu hi- droavioane, în trucât se bănu ia că aic i va avea loc ceremonia nupţia lă . Când_ ajunse a ici, abia îşi dădu seam a că perico lu l era şi m a i mare. In m ulţim ea aceea de gazetari, curioşi şi reporteri fotografici, c r im ina lu l se putea ascunde foarte uşor.

In t r ’adevăr, ch iar a doua zi, poliţia insulei arestă în pădurea din ju ru l v ile i Morrow , un in d iv id suspect, un mexican care pretindea să fi venit spre a supune lu i L in d bergh o invenţie care putea să-l in tereseze. Era pr im a arestare efectuată pe insu lă în tim p de 200 de ani. Negăsindu-se probe de cu lpabilitate, m exicanul fu pus în libe rtate. V ila M orrow era însă pustie. Colonelul dispăruse subit, îm pre ună cu toţi acei pe cari îi adusese. EXPLICAŢ IA UNEI CĂSĂTORII

PREC IP IT A T ELindbergh ameriză m ai în tâ i la

Hempsţead Harbour, apoi la Sandy Pont şi la Manhasset Bay...

Mulţimea curioşilo r îi u rm ăria peste tot.

Desnădăjdu it aviatorul, care se întâln ise între tim p cu ambasadorul Morrow , se reîntoarse la E n glewood, în New-Jersey. Străzile şi îm pre ju r im ile gemeau şi aici de lume, ho tărîtă să nu se depărteze până nu va lăm uri m isterul acestei manevre aeriene şi până nu-1 va vedea căsătorit pe ido lu l ei.

Toate sforţările au torităţilo r de a răspând i lumea, fură zadarnice. Abia atunci îşi dădu L indbergh seama că tot perico lu l era el. El era acela care atrăgea pretutinden i pub licu l, în m ijlocu l căru ia se pu tea ascunde cr im ina lu l.

Decizia fu luată în câteva m in u te. Şi Lun i 27 Mai 1929, pe la ora c inc i după masă, un com unicat laconic anunţa presei d in lumea în treagă că Miss Anne M orrow se căsătorise cu colonelul L indbergh şi că tânăra pereche plecase în călătorie de nuntă.

A fost cea m ai mare decepţie a secolului pentru poporu l acela, care aştepta cu înfrigurare , căsătoria regală a eroulu i său.

Dar L indbergh era feric it. Mai fer ic it ca o r icând , căci i se co m un icase la p r im a aterizare, că odată cu plecarea lu i, toată lumea se răspândise d in Englewood.

In m odul acesta era m ult m ai u- şor să se organizeze un serviciu po liţienesc care să vegheze în fiece c lip ă asupra Constancei.

*Ia tă astăzi explicaţia căsătoriei

precip itate a lu i L indbergh, iată răspunsul la acel „ W h y ? “ 1), care a torturat săptăm ân i întregi America.

Au trecut aproape doi an i de-a- tunci. Constance Morrow trăeşte. Iar James R. Travers, şeful po liţie i ii. M ilton, nu şi-a p ierdut încă speranţa de-a pune m âna pe faimosul band it care a în d răzn it să tulbure câteva clipe fericirea eroului naţional L indbergh... J. de S.

A apăru*

•. * ,*■ *\

Thbru& rie 4954. Vio. î . ¥olQ;

CINE încercato

d

a

t

întrebuinţează apoi N U r.J A 1 excelenta

lamă de ras

DIAMOND— nu ir ită p ie lea , e perfect ascu fită , rezistentă, in ă , se în trebu in ţează de

12 ori şi se v inde p r e t u t i n d e n i .

LA BALURIÎntrebuinţaţi

LAPIEDE CRIN FLORA(Laitde Ly:#)care dă decolteu lui şi braţelor albirea im pecab ilă a

marmorei ::

m t p a r u t

M O A R T E AL U I

O L I V I E I * B E G A ILLEChefui) de la Conqueviile

de Em ile Zola

Traducere, cu autorizaţia autorului, de

CONST. GRAUR

în B i b l i o t e c a d im in e a ţ a

No. 132. «»iin »»«»»t 112 pagini

P reţu l 19 Lei

1) W hy ? „dece ?“

■HKVUMPAlNIA HERDAN 1 CU MAI BUNA

19 Februarie 19J1 R E A L IT A T E A IL U S T R A T A 11

CAMPIONATUL INTERNATIONAL

HOCKEY PE GHIATADreapta : echipa canadiană, care a luai

campionatul mondial; jos: echipa Statelor Unite ale Americei; dr. jos: echipa română cure a luat parte la campionatul din Kry- nica.

Se bazează pe coeziune şi precizie. (

Pentru a putea fi un bun jucă tor de hockey este absolut necesar să fi patinator de clasă.

In echipa Canadei fiecare jucător a dobând it p rem ii la viteză.

Sunt patina to ri excelenţi. In cea m ai mare viteză fac op rir i u im itoare derutând adversarii.

Pentru jocul de coeziune este necesar un antrenam ent înde lun gat. C anad ien ii se cunosc reciproc. Fiecare jucător cunoaşte capac itatea partenerulu i.

As.fel ştie m odul în care să troacă puckul unu i alt jucător, în v iteză.

Majoritatea încercărilo r s u j* o- pera a-rului W atson şi a d-iui Mc. Vey.

Aceşti doi jucători sunt socotiţi cei m ri bun i d in lume.

RYNICA. — Un orăşel m ic , pierdut undeva, departe, în

Carpaţi a devenit d in tr ’odată cele- lebru.

Un simplu cam p ionat de hockey a transformat K ryn ica , o m ică staţiune climaterică în Po lonia , în cea mai renum ită staţiune d in E u ropa: St. Moritz, Davos şi celelalte localităţi celebre ale E lveţiei, au fost pur şi s im plu eclipsate.

In mai puţin de 24 ore zece naţiuni diferite au descins în hotelurile locale.

Babilonul îşi retrăeşte epoca. Un amalgan de gra iuri în toate colţurile.

Trei maillot-uri albe, vorbesc în- tr’un colţ, lim ba lu i Voltaire; lâ n gă stadion un ita lian şi-a găsit compatrioţi; în faţa hote lu lu i au- striacii din V iena discută cu a- prindere şansele cam p ionatu lu i.

La „Splendid” se vorbeşte lin şi curat, româneşte...

România a fost p rin tre prim ele ţări care-au aderat la cam pionatul mondial de hockey pe ghiaţă.

Zece români, reprezentând cu lorile ţărei noastre, au sosit la K ry

nica.

Nu laurii unei v ic to r ii au în

demnat pe oamenii noştri să facă

această deplasare.

Hockey-ul este pe meleagurile băştinaşe încă în fază em brionară. Iarna, care în anul acesta a fost mai vitregă la început, nu a în gheţat apele, astfel că n ic i po s ib ilitate de antrenament nu am avut.

IR om ân ia s’a prezentat totuşi, la cam pionat, num a i pentru a câştiga

experienţă.Şi exiperienţa s’a câştigat...

* * *S tad ionu l d in faţa hote lu lu i este a rch ip lin . Se fac presentările e-

ch ipe lor naţionale.In fine prim ele m atchuri!C anad ien ii cari sunt cei m a i p ricepu ţi depe glob, în acest sport,

vor juca îm potriva Franţei.D upă prezentările de rigoare, m atchu l a început. C anad ien ii sunt

în adevăr maeştri ai ,',crossei” . O mânuesc cu o artă de in v id ia t. „Pucku l” de cauc iuc trece v irtig inos dela un jucător la altu l, parcă

tras cu sfoara.C anad ien ii au jocul lor particu lar.

Dr. W atson şi-a făcut studiile la V iena unde a antrenat echipa Austriei. Apoi a plecat în Cehoslovacia la Praga, unde s’a ocupat de echipa lu i „Law n Tennis Club- Praha” .

Este un adânc cunoscător al a- cestui sport. Are o artă desăvârşită în plasament şi conduce atacul în ch ip magistral.

Nu se mulţumeşte cu scoruri r idicate ci doreşte ca ech ipa sa să marcheze d in orice poziţie, ajun-

(Continuare in pag. 12-a)

12 R E A L IT A T E A IL U S T R A T A 19 Februarie 19JI

a o m f i m

BESIGUR că toată lumea a lost

_____la filmul tras după romanullui rtemarque: „Nimic nou pe frontul de vest‘‘. înainte însă de a intra în analiza detaliilor de artă, vrem să pomenim câte-va cuvinte asupra unui alt aspect al chestiunii: asupra cenzurării acestui film în Germania.

„Nimic nou” este un film pacifist. Şi a fost cenzurat pentru că e pacifist. Dar asta nu înseamnă că Germania e antipacifistă. Nu-i deloc un simptom că Germania de azi iubeşte răsboiul. Câţiva membri din comisia de cenzură cinematografică a Reichu- lui nu-s toată Germania; sunt relativ o minoritate, faţă de cele şaptezeci de milioane de locuitori ai Republicii. Asa încât cenzurarea lu „Nichts neues” înseamnă doar că există în Germania vre-o zece domni antipa- cifişti (şi după toate probabilităţile şi idioţi pe deasupra). Ceia ce nu-i peste măsură de grav.

Grav şi surprinzător este că restul populaţiei a „înghitit” aceasta. Poporul german e astăzi pacifist. Şi a- fară de asta, poporul în genere renunţă greu la o plăcere făgăduită. Amintiti-vă de plebea romană : existau două puncte de program asupra cărora era neînduplecată: „panem et circenses” ; pâine şi spectacole. Şi dacă o pleavă ca norodul Romei a- vea revendicări estetice aşa de categorice, înţelegeţi că populaţiile civilizate din zilele noastre, sunt şi mai dârze în ce priveşte dreptul lor la distracţii.

Aşa se explică de ce a fost m ăturată cenzura în materie literară. Doar când e vorba de pornografie, de lucruri în legătură cu actul sexual şi perversităţi fizice capabile să a- ducă deppnerare fiziologică, — numai în asemenea cazuri cenzura mai e admisă. Dar încercaţi a pomeni u- nui francez, englez, danez, german şi în genere unui cetăţean din ţările nord-vest-euronene despre interzicerea unei cărţi pentru ideile morale subversive dintrânsa — şi vă va râde în nas. Nici nu se va osteni să se in digneze. Iar dacă un guvern ar în cerca să cenzureze un roman, ar în tâmpina o adevărată revoluţie. Hotă- rît lucru, cenzura literară a murit. Publicul e gata să-şi apere cu îndârjire drepturile sale de cititor.

De ce însă o asemenea îndârjire nu se produce şi în contra cenzurei filmelor. Este absurdă însăşi existenţa ei. Ori cenzură pentru toate ramurile de artă. ori pentru niciuna. manaul lui Erich Maria Remarque este încă si mai eloquent în sensul pacifist de cât filmul scos dintr’însul. întrebaţi ne toti acei care au cetit cartea iar după aceea au văzut şi filmul. Sunt multe sanse să vi se întâmple ce mi s’a întâmplat mie: toţi mi-au sous că filmul e admirabil, auroane tot atât de sugestiv şi de convingător cât şi romanul.

Oricum am lua chestiunea, existenta unei cenzuri de filme apare cao enormă absurditate. S’ar putea la rio-nare face o cenzură (în condiţii mult mai largi bine-înţeles> din punctul de vpdere al frumuseţii, al valorii artistice. Dar în numele moralei ? ! Ce fel de moralitate şubredă şi păcătoasă este arpea a unei socie- tăti. pe care un film o poate neri- clita! Fste un certificat de debilitate spirituală si de mizerie sufletească, un certificat de paupertate morală, pe care acea societate şi-l dă singură.

Şi totus. comisii de cenzură pentru filme există. Şi nu numai la noi. ci si tn ţări mai civilizate ca a noastră. Cum se explică o asemenea ciudăţenie *>

Cred că foarte simplu. Cinematograful, care azi poate fi o artă, nu este totus încă o artă. Preocupările industriale precumnăriesc. Desigur, la umbra lor, s’â putut' desvolta un material întreg artistic, o seama de formule, de metode, de invenţii estetice care, cum spuneam, fac azi posi

bilă o artă cinematografică pură şi înaltă. Dar o asemenea posibilitate încă n ’a fost realizată cu rigoarea cu care trebue. Partea comerţ este încă şi azi partea principală, şi toate ce- lealte aspecte vin la remorca aspectului „afacere".

Ia tă dece publicul, deşi se distrează grozav la cinematograf n ’are pentru dl acea stimă înaltă pe care o are faţă de adevărata mare artă, faţă de pildă, de sculptura lui Rodin sau muzica lui Wagner. Sentimentul entuziasmului capabil de eroism, acel sentiment de fanatism, care face pe unii să-şi cheltuiască ultimele economii, ca să meargă la Bayreuth sau să viziteze Roma, — aşa ceva nu există pentru cinematograf. Ecranul e încă o distracţie uşoară. Desigur, dacă s’ar desfiinţa într’un oraş unica sală de cinema, ar ieşi revoluţie din asta. Dar dacă în loc de filmul A i se dă cetăţeanului filmul B, el se împacă şi cu acesta din urmă, chiar dacă a aflat că cel dintâi era mai bun. Nu-i capabil să se dea in vânt pentru singurul amor al artei. Şi asta pentru simplul motiv că publicul consideră cinematograful ca o m inunată distracţie, ca cel mai plăcut amuzament, nu însă ca o artă egală in nobleţe şi în bogăţie, ca sculptura, pictura, muzica sau literatura.

De aci apatia populaţiei şi, ca un parazit al acestei apatii, comisiile de cenzură din cele cinci continente.

Dar să revenim la „Nimic nou pe frontul de vest“. Aşa dar filmul a fost cenzurat pentnică era pacific

gând la acest rezultat p r in com b ina ţii.

D upă echipa Canadei (care este reprezentată de echipa un iversitar ilor d in M anitoba) echipa naţio

nală a Statelor-Unite contează drept cea m a i bună.

Charles Henry Ramsay, căp ita nul yankeilor, este cel m a i bun ju cător. Este dealtfel şi autorul m oral al tuturor v ic to r iilo r am ericane.

Nepoţii u nch iu lu i Sam au adoptat o tactică m ult aprop ia tă canadien ilor.

Sunt m a i pu ţin bogaţi pe coesiu- ne deşi recrutaţi d in tr ’o singură ech ipă (Univ . Boston).

R om ân ia a avut o mare neşansă când sorţii au destinat-o să joace cu Statele Unite.

E ra p r im u l m atch al am erican ilor, şi yankeii dorian să facă im presie. Scorul se prelungia la in f in it dacă cele 45 m inute nu erau lim itate...

Dar putea fi altfel ? Poate un film despre războiu să fie altfel decât pacifist ? Şi nu numai un film, dar orice: un roman, o nuvelă, o odă chiar. Pentru a cânta războiul ca pe ceva înălţător trebue neapărat să alegem un răsboiu trecut, de exemplu cel punic, sau cel medo-persic, sau cele napoleoniene. Probabil că şi a- celea erau pline de lucruri greţoase. Dar aveau avantajul că nu le cunoaştem, că nu le-am trăit. Şi atunci ne putem permite luxul de a le idealiza, de a face cu ele ode optimiste şi superbe de entuziasm belicos. Dar în cercaţi numai să faceţi ode cu răsboiul dela 1918 ! Imposibil. Ştim, pen- trucă am văzut cu proprii noştri o- chi, că răsboiu înseamnă moarte inutilă, nedreptate, cruzime de prisos : cât despre eroism, el desigur există, dar subt forma foarte specială a o- mului care se duce la moarte, ştiind bine că din asta nu poate profita nici ţara lui, nici omenirea; poate cel mult câtorva bogaţi industriaşi cari fac miliarde de pe urma răsboiu- lui. Şi veţi recunoaşte că această psihologie de „Soldat necunoscut”, decepţionat şi lucid nu e tocmai uşor de pus într’o odă.

N ’avem încotro. Orice operă de artă care ar descrie răsboiul modern, trebue vrând-nevrând, să aibă efecte pacifiste. Arta nu se poate face decât cu adevăr şi realitate. Iar realitatea, în materie de răsboiu, este pacifistă. A nu fi pacifist în asemenea opere de artă înseamnă a face un lucru prost. un lucru ratat.

Am ericanii au o iuţeală fo rm idabilă care emoţionează pe oam en ii noştri. Matchul nu are istoric. D in trei în trei m inute , amer ic an ii marchează câte un punct.

Total: 15 puncte la zero.E ch ipa noastră nu poate fi cu

n im ic înv inu ită . Tn faţa u n u i asemenea adversar o reacţiune este im posib ilă .

Teamul nostru a încercat ca şi în m atchurile urm ătoare câteva acţiun i lăudabile .

Atât această înfrângere cât şi cele urm ătoare nu constitue pen tru cunoscători în frângeri ru ş inoase.

E ch ipa noastră a plecat să-şi facă ucenic ia , care fără r iscuri nu poate fi 'câştigată.

Avem, după toate op in iile , jucători valoroşi. Al. Botez şi C. Can- tacuzino sunt doi oam eni de o valoare excepţională. Grant şi Polizu, deasemenea. Le lipseşte ru tina şi tocm ai acest lucru au căutat să-l

E drept că de pildă se pot face filme pacifiste proaste. Dar nu se pot face filme antipacifiste decât proaste. Asta-i toată deosebirea.

~ Şi acum să ne gândim iar la comisiile de cenzură. Au trecut prin faţa lor sute şi m ii de filme reprezentând răsboiul modern; toate erau mai mult sau mai puţin pacifiste. Şi totuş nici- unul n ’a fost oprit până acum. De ce? E foarte simplu. Cele mai multe era foarte proaste. Şi atunci nu e- rau periculoase. Pacifismul lor nu era eloquent. Deci, Ii se putea da drumul. Pe când „Nichts neues" e un film artisticeşte extraordinar, ce- eace îi dă o posibilitate de mare rezonanţă sentimentală în sufletele spectatorilor; e primejdios din punctul de vedere al propagandei pacifiste. Deci, trebue cenzurat.

Aşa dar, rezultatul e clar: in materie de filme de răsboiu regula e: tot ce e artisticeşte bun se taie; tot ce e artisticeşte slab se admite.

Este delicios de absurd. Dar ce vreţi? Nu se poate vorbi de activitatea unei comisii de cenzură, decât pră- pădindu-ne de râs.

Eu nu înţeleg cum a scăpat „Nichts [ neues“ de cenzură la noi! Sau poate tocmai faptul c ă , fiind interzis de cenzura germană, cenzorii români s’au decis să-i autorize proectarea. Căci dacă a fost interzis în Germania, însamnă că face rău Germaniei, şi dacă face rău Germaniei, asta nu poate decât să ne bucure pe noi, Românii, Latinii, care, ca popor de înaltă civilizaţie balcanică, avem datoria sâ ! urîm pe brutele care au produs pe Kant, pe Wagner şl pe Einstein...

Dar m ’am luat cu vorba şi n ’am avut încă vreme să fac critica propriu zisă a filmului lui Remarque. 0 voi face in Cronica viitoare, şi cu a- ceeaş ocazie vom analiza şi alte filme cu răsboiu, filme de mâna întâi (ca „Escadrila morţii" şi West-frontul lui Pabst), filme, bineînţeles, violent pacifiste.

câştige reprezentanţii tricolorului românesc.

U ltim u l m atch disputat a fost pentru cam pionatu l hunei.

Au asistat m in is tru l de externe d. Zalesky şi ambasadorul Statelor Unite la Varşovia.

In p rim a reprisă s’a marcat un singur punct, prin dr. Watson. Repriza secundă s’a term inat la e- galitate, ia r în u ltim a , scorul a fost de fin itiv stabilit.

Canada a cucerit astfet titlul mondial, iar Austria titlul Europei.

* * *Cam pionatu l m ond ia l s’a sfârşii.

Expresul Lemberg— Cernăuţi Bucureşti a lăsat în urm ă piscurile Carpaţilor polonezi, acoperiţi de zăpadă.

Coşul locomotivei rom âneşti mai lasă în urm ă o dâră de fum...

U ltim u l salut cam p ionatu lu i mondial de hockey... — a. r. t. —

Numele vedetelorSe ştie că a rtiş tii de cinemato

graf trebue să a ibă nume pompoase şi răsunătoare. Cei care posedă un nume prea banal, neestetic, sau puir şi s im plu , greu de reţinut pentru pub lic , sunt obligaţi să şi-l schimbe. Astfel pe Pola Negri, o ch iam ă în realitate Apolonia Cha- lujieţ; pe Mary P ick ford , Gladys E m ith ; pe Al Jolson, Aşa Joel- son; pe Rainon Novarro, Ramon Smanayegos; pe Greta Garbo, Greta Gustavson ; pe Collen Moore, Cathreen Marrisson; pe Joan Craw- ford, Luciile Lesueur; pe Raquel Torrés, B illy von Ostermann, etc.

In fo rm aţiile acestea sunt luate d in interesantul volum de cinematograf „H ollyw ood” , pe care-1 găsiţi la orice lib rărie cu preţul de 50 lei.

Campionatul internaţional de hockey pe ghiaţă(Urmare din pag. 11-a)

^ -----------------

' J t . I a J - t t-

¿ } ^

Autografele jucătorilor, speciale pentru „REALITATEA ILUSTRATĂ“

19 Februarie 193 iR E A L IT A T E A IL U S T R A T A 13

Hk 16 C 4&

M A R O E L L O - S P R E F R U M U S E Ţ E

C A L E A C EA MAT S C U R T A

Numai după sute dc mii de încercări preparatele Mari-

nello au devenit atât de eficace şi renumite. Experienţele

au fost făcute de primii savanţi în laboratoriile Marinello

şi de 5000specialişti cosmetici în 9400saloane Marinello:

pentru a stabili efectul asupra fie-cărui tip de piele.

In acest fel Marinello a găsit cele 2 metode principaic:

Un tratament pentru pielea normală sau pica uscată şi

alt tratament pentru pielea prea grasă sau cu porii mari.

PENTRU PIELEA NORMALA SAU PREA USCATA

MARINELLO RECOMANDA: Marinello Lettuce Brand

Cleansing Cream (Cremă epurativă). Marinello Tissue

Cream (Cremă nutritivă). Marinello Combination Cold

Cream. Marinello SkinToning Lotion (Loţiune fortifica-

tivă). Marinello Muscle Oii (Ulei muschiular). Mari

nello Vanishing Foundation Cream (Cremă de zi). Pu

dra Marinello «Light>.

PENTRU PIELEA PREA GPASA SAU CU PORII

MARI MARINELLO RECOMANDA: Marinello Astrin-

gent Cream (Cremă astringentă). Marinello Astringent

Lotion (Loţiune astringentă). Marinello Soap (Săpun

special). Pudra Marinello «Heavy».

La cerere una din casele numite mai jos vă expediază

gratuit broşura «Cosmeticile Marinello». Puteţi astfel

găsi preparatele, de care aveţi nevoe. Intrebuinţaţi-le

regulat şi sunteţi pe calea spre frumuseţe.

1 reparatele Marinei I H A R T K Î E L L Olo se vând in între- _

72, Fifth Avenue, New York. Centrala pentru Europa:

” ' Marinello Company m.b. H., Berlin W 15, Joachimsthaler Str. 10în primele maga

zine de specialitate. ^ (n Bucureştl preparatele Marinello se găsesce de vânzare numai la

PARFUMERIA TEATRULUI, CALEA VICTORIEI 84, IN FAŢA PALATULUI REGAL

Cocrriiht 1930 by MiăoeUo Coaacanr. New York

r e a l it a t e a ::j

i4

i ?w.■1= f'.„

: | l h r /

Fotografiile noasrte reprezintă câteva aspecte ale bucuriilor de ^ n â -. zăp(Aă^ Rândul HI,dreapta, de sus in jos: CwMijloc, de sus in jos: în plin viraj; patinajul pe lacul Cişmigiu din Capitala. ■ «nota, in zapaaa. n u cu skyur

15

USTRATA

trei tinere skyore in repaus; un grup de sPor/ * mi p 1’. ^ d e n ^ r i S . F ^ l a ' o ’

ioş i ̂ pTmargi nea °J acu fu i * C i ş m igi u> ° P rivind Cpatinajul; ¿n m i* cocolo, de zăpadă, rostogolit de sta en e a .....................................

le, in/r’o Duminică, la Predeal.

; '\X\ ii î* v-

10 R E A L IT A T E A IL U S T R A T A 19 Februarie 193Í

Liane Delos. — Cred că cel mai n imerit lucru într’un asemenea caz, ar fi divorţul. Dacă de doi ani toate e- forturlie d-tale de a-1 readuce pe calea cea bună, n ’au dat nici un rezultat, puteţi renunţa la ele şi la... el. In privinţa cealaltă nu vă pot promite nici o intervenţie, mai Înainte de a mă convinge de aptitudinile dv.

O fiinţă nenorocită. — Nu înţeleg cum te poţi îndrăgosti asa nebuneşte de un bărbat, pe care nu-1 cunoşti decât din vedere şi care te priveşte cu indiferenţă. Invăţaţi-vă să înţelegeţi prin iubire nu numai fizicul, ci şi sufletul; când sufletele se înţeleg, poţi snune că dau naştere adevăratei iubiri. Fizicul este doar o contribuţie superficială, pentru omul inteligent. Cred că m ’ai înţeles....

Gigei E. — Ramon Novarro, 31 ani. John Gilbert. 33 ani. Utilizează engleza, iar corespondenţa adreseaz-o la Metro-Goldwyn studio, Culver-City, Cal. U. S. A.

O admiratoare. — Lil Dagover are 33 ani; Brigitte Helm. 22 ani; Greta Garbo 23, iar Harrv Liedtke. 49. A- dresează celor de origină germană prin ..Film Fuhrer“ 217, Friedrichstrasse Berlin S. W-. 68. Cealaltă scrisoare cu pseudonimul ..Blondinette“ fiind adresată în aceeaş zi... n ’am primit-o. Sau n ’a fost a d-tale, aud ?...

Maurice. — Puţină răbdare. Va a- pare tn curând — chestie de câteva, zile— in editura noastră. „Tot cinematograful intr'un volum“ care prin contribuţia subsemnatului şi a altor specialişti consacraţi, va trata aceste probleme. Vei afla de-acolo ce trebue să faci ca să parvii in cinematograf. Apariţia vom anunţa-o la timp.

Benjamin.— Cum nu?... Harry Piei n ’a avut nici gând măcar să moară. Turnează mereu în Germania. Adresa lui: Berlin N. W. 7, Unter den Lin- den 69 Telefon: Zentrumm 1990-1991— dacă vrei să te convingi.

Sandu diseurul. — Willy Forst cu noaşte într’adevăr câteva game, la pian, dar nu e aşa desăvârşit maestru cum vrea să pară în film. Locueste la Berlin-Schoneberg, Wartburstrasse, 32.

Un om de pe Marte. — Dragul meu, reţete, pentru extragerea parfumului, n ’ai putea, găsi decât într’un voluim de specialitate, sau la întreprinderile de asemenea natură. Şi-apoi de unde şi până unde, trandafiri pe... Marte?

O prostuţă de 18 ani. — Despre diplomaţie nu poate fi vorba; în purtarea unui îndrăgostit - diplomaţia se confundă. Şi-atunci rămâne de bănuit o ieşire spontană de sinceritate, pe care în cele din urmă, căutat s’o contrazică, cel puţin în aparentă, fie din sentimentul delicateţii faţă de d-ta, fie din alte intenţii subversive. Atât de misterios nu poate fi d-lui, ca să nu-1 înţelegi, în cazul că ştii

cum să-l încerci. Pentru orice eventualitate, fii prudentă, să nu regreţi atunci când ar fi prea târziu!....

L. F. Negru. — După mine, ai fizic destul de bun pentru cinematograf şi dacă n ’ai ce pierde, încearcă. 2. F ilmul „Fum“ a fost turnat de casaHu- nnia,-Film dela Budapesta. 3. Thinelle Anys locueşte la Berlin W. Charlo- tenburg Klausewitzstrasse. 2, bei Moerike. Cu ceilalţi trei domni despre care-mi vorbeşti, e inutil să-ţi pierzi timpul: ascultă-mi sfatul....

Steluţa. — Scrie-i Camillei Horn pe adresa ei dela Berlin W., Spichern- strasse 17, de unde i se va trimite. Pentru Brigitte Helm: Berlin Dahlem, Im Winkel 5 După câte ştiu, amândoi obîcinuesc să răspundă regulat adm iratorilor.

Răspuns dela Berlin îţi poate veni în trei zile.

Tita Doici. — întâmplarea a făcut să scap filmul acela cu Greta Garbo, aşa că nu-ţi pot da amănuntul dorit. Accidentul, în orice caz, a fost trucat, maşina fiind goală în clipa aceea. Sunt lucruri obicinuite în cinematograf.

Cititoarea R. I. din Tg. Jiu. — Probabil că Marcella Albani şi-a revocat intenţia de a mai veni în România, căci nu se mai aude nimic. 2. Davey Lee e copilul unor oameni pacinici de la Los Angeles 3. Un film bun pentru vremurile lui. 4. Pentru America francaţi cu zece lei.

Romeo, R. V. — Nu există altă soluţie decât să te faci cât mai util în treprinderii. Tatăl ei — recte, patronul — socotindu-te om de încredere poate că va accepta şi o înrudire, a- fară de cazul când ar fi vorba de uin îmbogăţit de răsboiu, cu pretenţii de blazon, măcar prin alianţă. Să ştii însă că totul depinde de fată, care dacă te iubeşte intr’adevăr. va fac? or.ce efort spre a-şi convinge părinţii.

R itta S. — Am spus de nenumărate ori până acum, ce-a fost cu articolul acela. De ce nu urmăriţi curierul şi mă forţaţi să revin în mod special pentru fiecare cititor? A fost o fantezie a unui reporter american. 2 Pentru Con rad Nagel adresează la Metro-Goldwyn Studio, Calver-City Cal. U. S. A.

Trei curioase, Galaţi.— Ce să fac eu? N ’aveţi decât să veniţi la Bucureşti pentru seara balului nostru, dacă ţ ineţi atât de mult să-l cunoaşteţi pe redactorul acestei rubrici. Vă avertizez însă că masca rămâne tot timpul şi asta de teama de a nu băga groaza in public cu chipul meu hidos. Vizite nu pot primi la redacţie şi... nici în altă parte.

Românca-Galaţi. — Jackie Coogan s’a născut la 26 Octombrie 1914 şi a debutat pe scena unui muzic-hall, la vârsta de 4 ani. In cinematograf a fost lansat de Charlie Chaplin. Locueşte la Los Angeles, 673 Sout Oxford Avenue, Cal. U. S. A.

Cavalerul Galben. — Ce sfaturi îţi pot da eu ca să ajungi actor de cinema? Eu te-aş sfătui pur şi simplu, să- renunţi, calităţile d-tale de gimnastic, desenator şi cavaler, potrivindu-se mai curând cu o slujbă de birou. Te asigur că dacă n ’ai să m ’asculţi, din galben rişti să devii verde... la faţă.

Două. mici plictisite. — Alfons Try- land locueşte la Berlin-Schargendorf, Ruhlaerstrasse, 15 Werner Futterer, la Berlin-Halensee, Paulsbornerstrasse 1. Ivan Petrovich are 37 ani.

Rapa-Nui. --- Filmul lui CharlieChaplin „Luminile Oraşului“, a fost definitiv terminat, ba chiar prezentat la Los Angeles şi New-York unde se zice c’ar fi obţinut un succes extraordinar. Acest film va deschide, cu siguranţă, o problemă foarte interesantă şi anume : dacă viitorul va fi al artei mute, sau al cinematografului vorbitor. Ştiţi, cred că această producţie a marelui comic nu e vorbitoare ci doar sonorizată, cu muzică şi efecte. Sunt. într’adevăr, şi eu curios să-l văd... 2. Henri Desfontaines a murit luna trecută, în timpul când turna rolul lui Metternich în filmul „L’Aiglon4“. Era unul dintre cei mai buni realizatori de filme episodice şi totodată, un apreciat romancier.

Tuberoza 23. — Condiţiunile, dudue, le poţi căpăta dela cancelaria şcolii. Inscrerile însă nu se fac decât toamn- na. 2. In „Nunta în revoluţie“ a jucat Gosta Ekman... Gânduri bune!...

Lolita, cântăreaţă dulce. — Păcat că nu mă pot convinge; sunt... diabetic. 1. Nu cunosc adresa exactă a unei aseimenea şcoli. Iţ i pot spune precis insă, că în România nu există. 2. Lu.pe Velez este mexicană. Are 24 ani. Nu e căsătorită. E înaltă... atât cât o vezi pe ecran şi grea... nu, nu e grea de loc.

Nădejde. — Voi căuta printre fotografii şi atât cât îm i va sta în putinţă iţi voi da concursul. Ar trebui însă. să am amănunte mai precise. In orice caz, nu-ţi pierde... nădejdea.

Nicolas Alma Diego.. — Nu există nici un tratat asupra acestui procedeu. Eu am scris câte ceva la această rubrică, dar destul de vag. pentru câ subiectul cere spaţiu şi clişee multe. Iţ i promit insă că voi reveni intr’unul din numerele viitoare, cu un articol consacrat problemei... 2. Eşti atât de curios? Ei bine, iţi scriu aceste rân duri, în seara zilei de 5 Februarie, la ora 10.38; mâine dimineaţă urmează să intre la cules, ca să apară In numărul de faţă. Vezi deci, că execuţia tipografică cere destul timp, ca de

multe ori, abia să apară ..ghiţă“ în loc de „ghiaţă“. Ce să facem? Aşa suntem noi gazetarii, oropsiţi... Totuş mă simt destul de fericit că nu sunt atât de... curios ca d-ta.

Voie d’Amour. — Pariez că eşti bărbat!... 1. Despre „Luminile Oraşului“ vezi mai sus. 2. Hans Albers este

un actor destul de bun, pentru un a- numit gen de roluri, dar n ’a fost niciodată comparat cu Maurice Chevâlier.

In orice caz, nu e de loc „scârbos" cum l-ai găsit d-ta... 3. Am publicat autograful Brigittei. Vezi colecţia... Subsemnatul nu poartă ochelari, ci cască de pompier cu panglică roşie, ca să nu mă deoachie cineva. In acest costum mă găseşti când vrei la bufetul automat, unde studiez flirturile şi dragostea modernă, în cadrul cel mai a- decvat.

Sachelarie. — Eşti informat că Charlie Chaplin refuză să dea concursul elementelor de talent?... In cazul acesta fii sigur că d-ta te vel bucura de tot concursul său... Oh, cum sâ nu-mi facă plăcere corespondenţa d-tale? Sunt emoţionat chiar, aşa de emoţionat că era gata să-ţi scap epistola în coş...

Juliette. — Te înşeli. Dacă Hans Stuwe ţi s’a părut pe stradă la fel ca pe ecran, nu se poate spune acelaş lucru despre toţi actorii. Iţ i voi povesti o întâmplare, pe care am auzit-o dela Leon Mathot: Actorul se afla intro seară, la reprezentaţia unui film al său. In faţa lui, o doamnă, destul de svăpăiată, izbucnia din când în când, în exclamaţii de admiraţia :

„— Ah, ce duilce e Leon Mathot!... şi ce elegant!... Ce fericită aş fi să-l cunosc!..."

însoţitorul doamnei găsi nimerit sâ obiecteze :

— „Fii sigură, că ecranul îl flatează!...“

La care, tânăra spectatoare protestă, susţinând câ l-ar recunoaşte dlntr’o mie... La ieşire, Leon Mathot. care ascultase toată conversaţia, profită de aglomeraţie şi presând corpul doamnei, o provocă să-l privească de- proape. Spectatoarea se întoarse, foarte revoltată, îl fixă câteva secunde, ameninţător, apoi, către însoţitorul ei :

— „Ce idiot tipul ăsta respingător din spatele meu! M ă loveşte şi nici măcar nu-şi cere scuze... Priveşte-1 numai, să vezi ce mutră de dobitoc.. “ Cred că întâmplarea este destul de elocventă.

Gornea Dinu. — In filmul „Dinam ita“, alături de Conrad Nagel a jucat tânăra actriţă dela Metro- Kay Johnson. Nu e căsătorită. Şi poţi scrie în limba engleză.

Jou-Jou. — Nu înţeleg despre ce e vorba. De ce nu repeţi întrebările. Dacă n ’ai avut răspuns până acum, înseamnă că n ’am primit scrisoarea aceea. Este singura explicaţie; eu nu arunc la coş decât misivele care nu merită absolut nici o atenţie.

3 Nedumeriţi. — Absolut exact. E vorba de acelaş film, care la noi n’a fost decât pişcat pe ici, pe colo, de foarfeca cenzurei.

J. de S.

Cu toate ocupaţiunile gospodăriei, prin

CREMA NIVEAmâinile îngrijite. Fiindcă Nivea este singură Cremă, care conţine Eucerită, cel mai bun întreţinător al pielei, şi pe aceasta se bazează eficacitatea ei binefăcătoare. Ungeţi — vă mâinile în lîecare seara dar şi în ziua cu C remă N i v e a ; ea pătrunde imediat şi perfect

în pielea, fără a lasa luciu unsuros, şi numai Cremă pătrunsă poate avea pe deplin eficacitatea binefăcătoare. Cu toate diferitele ocupa-

ţiuni ale menajului, unde umblând mereu cu apă caldă şi rece, pielea rămâne moale, catifelată şi capătă înfăţişarea unei bune întreţineri.

Doze: Lei 16.—, 34.—, 72. —. Tubliri din cositor curat: Lei 30.—, 45.—

Emil Ziegler, Braşov-Brassd, Calea Gărei 43

|> Februarie 19J1R E A L IT A T E A IL U S T R A T A

Í 7

O insu lă pe ca re civilizaţia a cruţat-o

Domnul André Roosevell cure a scris acest articol, este o ruda a decedatului preşedinte Roosevelt. In timpul unei calatorii, dansul a ajuns în insula Bali şi constatând că e foarte primitiva, a hotărât să rămână acolo câtva timp şi de a face tot posibilul, spre a-i păstra originalitatea.

Tipuri din Bali

ţin câte puţin acoperişe de tablă, automobile şi stofe, apărând pe coastă. L ich io ru r i, bere şi whisky, s’au schim bat cu vite, cafea şi sâm buri de cocos. Im portu l avea să întreacă curând exportul şi pu team prevedea cu m ultă părere de rău, că va veni ziua în care indige- n ii se vor vedea constrânşi să niun- ceaşcă. Deaceea W alter Epjes şi cu m ine, am hotărât să apărăm in terio ru l insule i îm potriva acestei in vazii, dar în numele frum osulu i căci in d igen ii îl ignorează.

Şi cu toate acestea dânş ii sunt artişti, num ai că nu ştiu să-şi semneze operele. Templele pitoreşti pe care le r id ică , sunt clădite de colectivitate. A rh itectu l răm âne ne

cunoscut la dânşii.John Ruskiri spune că o opera

de artă trebuie să poarte semnătura artistu lu i. In Bali se crede cu totul altfel. Deaceea nu în numele esteticei am cerut şefilor acestei insule, să boicoteze camerţul a lb ilor. Noi am vorbit de p rop r iu l lor interes. Argumentele noastre şi-au făcut efectul. In sudul insulei s’a refuzat tin icheaua im portată şi s’au preferat olanele făcute cu argila bună, ind igenă. In alte părţi, s to fele şi pânza au redevenit inutile .

N ădă jdu im că în tr ’un an de aci încolo, vom fi în stare să spunem însfârşit autorităţilor, care au ocu

pat insu la :„Voim să facem d in Ba li un ţi

nut cu totul orig inal. Să im punem taxe rid icate pe toate lucrurile i- nutile, care se vor im porta. Nu voim în insula aceasta n ic i c inem atografe, n ic i cabareturi; dar mai de grabă încurajarea dansului şi a m uzic ii indigene. Voim să facem să d ispară cele câteva automobile tare au produs şi până acum des- tule stricăc iun i şi să lăsăm pe lo cu itorii d in Bali să trăiască lin iş tiţi şi feric iţi. Dacă tu riş tii vor cere să viziteze insula, ei vor fi b ineveniţi, dar m ai în tâ i să plătească o taxă de in trare rid ica tă . Căci, cu cât această taxă va fi mai rid ica tă , cu atât dorin ţa d-e a v iz ita „cel d in urm ă parad is” , va fi

m ai vie.N ădăjdu im deasemenea să putem

alunga ideile democratice^ care au încercat să se in troducă in Bali, odală cu m ărfurile . Bali e_ sub un regim absolut, care pare că se a- daptează m u lt m ai b ine orientu lu i. Ca dovadă că dom inaţia a lb ilor este inoportună, vreau să citez trei

cazuri tip ice:Insulele filip ine , care urăsc Sta

tele Unite şi nu cer decât plecarea regimentelor americane.

Portorico , care de când a fost luat de am ericani dela ̂ spanio li, este în tr ’o m izerie neagră.

Şi însfârşit insulele V irgine, cumpărate de Statele Unite dela Danem arca şi unde a_fost nevoe să se tr im ia tă de curând o oomi- siune de experţi, cari să constate cauzele care îm p ied ică aceste in sule, să fie tot atât de prospere ca od in ioară . In su la r ii ar fi răspuns:

__ „Ne-aţi ru inat cu proh ib iţiaindustrie i noastre p r inc ipa le : prepararea rom ulu i. Daţi-ne îndăral singurul m ijloc pe care-1 aveam de

a trăi b ine” . „ .S’ar putea ca cineva sa întrebe

cum se face că prezenţa iui Spies şi a mea, nu strică locu itorilo r dm Bali. D ânsu l e p ic tor iar eu suni fotograf şi n o i nu le-am vândut

n ic ioda tă n im ic .ANDRE r o o s l v e l i

C O Z O N A C I F R U M O Ş I .

FÀINĂ DE AU R H E R DAN

M descoperit îm preună cu pictorul W alter Spies, Bali,

____ o insulă m ică, care m ărg ineşte Noua Guinee. Această insulă a fost între tim p descrisă în cartea lui H ickman Poweel, „Cel din urmă paradis”, şi e cu adevărat singurul punct al planetei, în care n’a pătruns încă adânc civili- izaţia albilor.

Urmărim cu m ultă sim patie toate străduinţele pe care le fac guvernele şi mecenaţii, spre a salva cutare pasăre sau cutare an im al, a cărui specie tinde să dispară. Ni ¡se pare că ar fi tot atât de intere- jsant de apărat de orice atingere şi ide orice pericol o insulă, unde cam vreun m ilion de indigeni trăesc în pace şi duc o viaţă feric ită, sănătoasă şi bogată, ignorând descoperirile rassei albe, ad ică v ic iu l, c r ima şi sărăcia.

Indigenii din Bali sunt b in e în ţeles păgâni. E i nu poartă n ic i p ă lării, nici încă lţăm inte ; toată îm brăcămintea se rezum ă uneori la |o bucată de stofă lată de 3 palme şi legată de brâu.i Nu au n ic i automobile, n ic i radio şi nici cinema. însfârş it, — şi eeeace desigur vă va revolta maj imult — ei nu muncesc. Poate că tocmai de aceea n ’au habar de ce se chiamă crim ă sau şomaj, în vreme ce noi înăduş im ca să_ p lătim impozitele şi întreţinerea înch iso

rilor.Când am debarcat la Bali, acum

¡5 ani, am găsit acolo o populaţie •are trăia în belşug, datorită podişurilor fertile ale insulei, care produc tot ce e necesar pentru ihrana om ulu i. Insu la este agricolă si apa care curge d-in m unţi, o fertilizează anul întreg. M unţii f iind Vulcanici, terenul nu are nevoe de îngrăşăminte, apele aduc cu ele măi. Ca şi în Egipt, unde se revarsă N ilu l, locu itorii d in Bali au

trei recolte pe an.Dar — v a i!— în tr ’o zi „um bra cea

talbă” a atins insula şi a ocupat-o ţin parte. După soldat a urm at comerciantul şi am putut vedea pu-

OCHELARIcu sticlele cele mal bune se găsesc la Magazinul Societatea de Binefacere

AMICII ORBILOR'Medic specialist dă consultaţii

la cei ce au nevoie

PASAGIUL IMOBILIARA

Intrarea prin Calea Victoriei, 48 vis-a-vis de Terasa Oteteleşanu

Secretul Francezelor: moderne, svelte, sunt p ilu le le

„ J O D I L L O N “

uare în doze m ic i îm p ied ică obezitatea (îngrăşarea) Iar în uoze m a i m ar i p roduc slăbire.

P reţu l une i cu tii Le i 150.. D epozitu l G enera l p. R om ân ia :

Farmacia Or. BIRO, Ctuj P ia ţa U n ir ii 4.

: it iţ l , L E C T U R A “

Institut Cosmetic Medicai( In s titu t de înfrum useţare)

Slr. Ştirbey-Vodă, 3J. Telef. 311/44

Dr. F. KOVACSSpec ia liza t la Viena

Boli de piele şi cosmetică. Diatermie. Raze ultraviolete. Fizioterapie. îngrijirea feţei. Distrugerea radicală a părului de prisos, sbârci- turi, negi, coşuri, pistrui, senine de naştere. Tratament de întinerire. Cură de slăbire locală

şi generală, varice, etc, etc.

V ânzarea produselor p rop r ii

f 83ENT R U Î N F R U M U S E Ţ A R E A F E Ţ E I , j ■ M Â I N I L O R Ş i D E C O L T E U L U I j

CREMA ŞI SĂPUNUL!

F L O R A ;R A M A N N E Î N T R E C U T E ţ

Canari veritabili p r e ţ i o ş iCântâreli inii ai renumi

tei şcoli speciale din Hartz dela Mk. 10 în sus, Ver- sănger, pereche de prăsilă canari albi, Wallensitiche, colivie, nutreţ, medicamente pentru păsări.

Expediere directă prin

poştă cu cheltueli mici.Transport sigur şi rapid.

Catalogul cu detalii te interesante şi Îndrumări preţioase trimite gratuit.

Crescătoria HAYDENREICHBa 1 Suderede H a r ; 271 (Germ ania)

18R E A L IT A T E A IL U ST R A T A

19 Februarie 193\

Crimele vrăjitoareiS A L P H TKUSCOTT, ofiţer In serviciul Maiestăţii Sale, în-_____ săr