Anexele EmbrionareMedicina Generala Anul IStudent: Obeada Cristiana Raluca

Anexele Embrionare Anexele embrionare sunt structuri

extraembrionare careapar la primele stadii ale dezvoltarii oului, dar se definitivează după delimitatea corpului embrionar. Ele realizează nutriţia,protecţia, respiraţia şi excreţia embrionului şi a fătului.

Sunt 4 anexe ce apar devreme şi se numesc primare, ulterior acestea se definitivează şi devin anexe secundare.

În ordinea apariţiei lor anexele embrionare sunt: amniosul sau vezicula amniotică (se dezv în ziua

a 8-a) vezicula vitelina (se dezv în ziua a 9-a) alantoida (se dezv în ziua de 16-a) placenta (până în luna a 3-a)

Amniosul

Grosimea amniosului este de 0,02-0,5 mm.

Epiteliul este format din celulele cuboidale neciliate.

Amniosul are 3 porţiuni: amniosul parietal care tapetează cavitatea amniotică, amniosul bazal sau placentar care se găseşte situat la

nivelul placentei amniosul ombilical care înconjoară cordonul ombilical.

Epiteliul amniosului are o mare capacitate de absorbţie şi secreţie a apei.

Amniosul este în contact cu lichidul amniotic şi contribuie la formarea lichidului amniotic.

Amniosul - este a 3-a foiţă (membrană) din sacul embrionar, ia naştere din vezicula amniotică ce se dezvoltă progresiv în perioada de embriogeneză. - asigură protecţia şi mişcarea corpului embrionului, la naştere favorizează dilatarea colului uterin.

Vezicula VitelinaCele 3 etape de dezvoltare ale veziculei sunt: -formarea veziculei viteline primitive(Z8-Z12) -formarea veziculei viteline secundare (4 zile mai tarziu) -formarea canalului vitelin

In S2 plafonul veziculei vitelin devine perete dorsal al tubului digestiv.

Doua saptamani mai tarziu, prin plicaturarea embrionului, tubul digestiv devine o entitate individualizata in raport cu vezicula vitelina cu care comunica insa, prin canalul vitelin.

In final cele 2 formatiuni vor fi separate si canalul vitelin ajunge sa fie inclus in cordonul ombilical. Rolurile veziculei viteline:Functiile sunt importante doar la vertebratele non-placentare, unde contine vitelus, ce asigura rezerva nutritiva. La om nu indeplineste acest rol nutritiv.

AlantoidaAlantoida derivă din endoblast. Participă la

formare avezicii urinare. Ţesutul mezenchimal din pediculul de fixaţie va forma vasele alantioidiene care ulterior vor deveni vase ombilicale.

Cordonul ombilical este o formaţiune de legatura întrecorpul fătului şi placentă.

Placenta Piacenta este un organ creat de sarcina cu structura vasculara spongioasa,

care face legatura intre mama si fat, asigurand schimburile fiziologice necesare nutritiei si dezvoltarii produsului de conceptie. Placenta este organul care asigura elementele vitale necesare dezvoltarii fatului in cursul vietii intrauterine, exercitand pentru fat o imensa activitate respiratorie, digestiva si excretorie. Posedand un bogat potential enzimatic si endocrin, placenta sintetizeaza si depoziteaza substantele proteice specifice, ca si pe cele energetice necesare cresterii rapide a fatului.

Ea este constituita din doua segmente distincte: placenta fetala care cuprinde portiunea viloasa a corionului placenta materna reprezentata de mucoasa uterina modificata.

Placenta ia nastere din trofoblast care inca din ziua a 7-a – a 8-a a invaziei endometrului de catre blastocist, se organizeaza in doua straturi: un strat intern, celular, citotrofoblastui si un start extern, sincitial - sincitiotrofoblastul.

In placentogeneza se descriu mai multe perioade:

1. perioada previloasa subimpartita in doua etape

a. etapa prelacunara (a 7-a - a 8-a zi) in care se formeaza cito- si sincitiotrofoblastui;

b. etapa lacunara (a 9-a - a 12-a zi) in care se formeaza lacunele trofoblastice intre prelungirile acestuia.

2. perioada viloasa divizata in doua etape:

a. etapa de elaborare, intre a 13-a zi si sfarsitui lunii a IV-a de gestatie, perioada de formare a placentei in care citotrofoblastui prolifereaza rapid prin erodarea arteriolelor spiralate si venelor din decidua, sangele matem patrunde in spatiile lacunare, formandu-se spatii interviloase; apar vilozitati primare care se transforma in vilozitati secundare si tertiare.

b. perioada de stare - cuprinsa intre sfarsitui lunii a IV-a si pana la termen - caracterizata prin cresterea Tn volum a cotiledoanelor, in saptamana a 40-a de gestatie fiecare cotiledon marindu-si volumul de aproximativ 500 de ori.