Analiza mestesugurilor

Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013Axa prioritară 5 „Promovarea măsurilor active de ocupare”Domeniul major de intervenţie 5.2 „Promovarea sustenabilității pe termen lung a zonelor rurale în ceea ce privește dezvoltarea resurselor umane și ocuparea forței de muncă”Titlul proiectului: „MEȘTERUL TURISTIC - Integrarea abilităților mesteșugărești în turismul local - alternativă viabilă de revitalizare a spațiului rural”Contract număr: POSDRU/135/5.2/S/131192Beneficiar: Asociaţia PartNET – Parteneriat pentru Dezvoltare Durabilă

Material realizat în cadrul contractului: Servicii programe locale de susținere a meșteșugurilor la nivelul județului Dâmbovița în cadrul proiectului “MEȘTERUL TURlSTIC - integrarea abilităților meșteșugărești

în turismul local - alternativă viabilă de revitalizare a spațiului rural”

ANALIZA MESTEȘUGURILOR BINE REPREZENTATELA NIVELUL JUDEȚULUI DÂMBOVIȚA

Documentul de fata cuprinde o analiza a celor mai reprezentative mestesuguri populare care pot fi integrate in programe turistice la nivel local.

Documentul va contribui la promovarea acestor mestesuguri in cadrul programului pilot derulat de Consiliul Judetean Dambovita in calitate de partener de proiect pentru proiectul „MEȘTERUL TURISTIC - Integrarea abilităților mesteșugărești în turismul local - alternativă viabilă de revitalizare a spațiului rural”, finantat prin Programul Operational Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013, domeniul de interventie DMI 5.2. „Promovarea sustenabilităţii pe termen lung a zonelor rurale în ceea ce priveşte dezvoltarea resurselor umane şi ocuparea forţei de muncă”.

Unul dintre principalele roluri asumate de Consiliul Judetean in cadrul proiectului finantat prin POS DRU este acela de a participa la elaborarea unei Strategii la nivel judetean de sustinere a integrarii activitatilor mestesugaresti in activitatile turistice locale, la dezvoltarea si aprobarea unui Program pilot de sustinere de catre administratia locala a dezvoltarii micilor afaceri care valorifica abilitatile mestesugaresti in contextul turistic local, de implementarea actiunilor de promovare la nivel local de sustinere a programului pilot.

Obiectivul general al acestei initiative este de a contribui la dezvoltarea durabilă a economiei locale, prin creşterea numărului de locuri de muncă şi a veniturilor obtinute din domeniul ne-agricol, incurajarea initiativelor de afaceri promovate, în special de catre tineri si femei, precum si incurajarea activitatilor mestesugaresti si a altor activitati traditionale, prin reorientarea populatiei considerate vulnerabile catre alte sectoare economice.

Astfel, dezvoltarea micro-întreprinderilor poate deveni o sursă semnificativă de creare de locuri de muncă şi obţinere de venituri în spaţiul rural, de aceea este necesar ca această măsură să fie activă.

Totodată, activităţile tradiţionale, meşteşugăreşti sunt practicate în măsură foarte redusă, în special de către generaţia tânără. Astfel, prin această măsură se încearcă susţinerea tradiţiilor locale, si a altor activitati traditionale non-agricole cu specific local (prelucrarea fierului, lânii, olaritul, brodatul, confectionare instrumente muzicale traditionale etc.), inclusiv marketingul acestora (mici magazine de desfacere a propriilor produse obtinute din aceste activități).

2 3

CUPRINS

INTRODUCERE SI OBIECTIVE ........................................................ 3

MESTESUGURI PRACTICATE ......................................................... 4

Ceramica (olaritul) ............................................................................. 5

Țesăturile .......................................................................................... 9

Prelucrarea lemnului ........................................................................ 13

Scultura în piatră ............................................................................. 16

Împletiturile din nuiele şi răchită .......................................................18

Incondeierea oualelor ...................................................................... 21

Pictura ............................................................................................. 24

CONCLUZII .................................................................................... 27

INTRODUCERE ȘI OBIECTIVE

Practicarea unui meștesug este permisă deopotrivă persoanelor fizice cât și persoanelor juridice, fără sa existe o listă standardizată cu meștesugurile recunoscute.

Deşi judeţul nostru era candva renumit pentru centrele ceramice, de prelucrare a lemnului şi textile, unele dintre meşteşugurile atat de apreciate pe vremuri au dispărut fără să mai fie transmise noilor generaţii.

In timp, pe fundalul evolutiei societatii si urbanizarii excesive, pe lângă valoarea pur estetică a produselor mestesugărești, care era preponderentă, s-a dezvoltat şi latura comercială, ele trebuind sa îndeplineasca o dublă funcționalitate: estetică și utilitară (utilitatea dovedindu-se cu predilectie în gospodărie).

La păstrarea și promovarea tradiției populare românești, o mare contributie o au în momentul de fata targurile mesterilor populari si alte evenimente expozitionale si cu vanzare organizate peste tot în țară.

Este și cazul Târgului meșterilor populari, eveniment anual organizat la inițiativa Consiliul Județean Dâmbovița, care permite printre altele organizarea unor ateliere meşteşugăreşti demonstrative pentru copii, dar şi organizarea de expoziţii cu vanzare de costume populare și de produse mesteșugărești.

Istoricul mestesugului si valoarea etnografică

Olăritul reprezintă o îndeletnicire pe care o moștenim din adâncul timpurilor, de la indepartații noștri strămoși din neolitic, dar totodată a fost și este una dintre cele mai propice modalități de materializare a însușirilor artistice.

Prin forma, proporții, decor si culoare, vasele de orice tip au întrunit pe lângă calități practice și virtuți artistice decurgand din stiinta, inventivitatea și imaginația mesterului popular, din stapanirea tehnicilor si a mestesugului.

Ulterior, contactul cu lumea comerciala si viata oraselor, unde populatia rurala isi desfacea produsele, a oferit locuitorilor prilejul de a-si insusi diferite marfuri prelucrate industrial. Astfel se instaurează declinul olăritului ca tradiție populară, multi olari renunțând la acest meșteșug.

Zona de provenienta si aria de raspandire

Printre ocupatiile traditionale ale locuitorilor de la sate se numara agricultura, cresterea animalelor, exploatarea si prelucrarea lemnului, olaritul si impletitul cosurilor.

Productia ceramica din judetul Dambovita a fost concentrata in cateva localitati, amplasate, in general, in zone care intruneau conditiile existentei materiei prime din abundenta. In aceasta categorie putem incadra localitatile Dragomiresti, Drăgăeşti-Pământeni (Manesti), Dărmăneşti, Odobeşti, Olari si Potlogi.

Mesterii olari din comuna Dragomiresti sunt renumiti pentru faptul ca si-au prezentat creatiile lor la marea expozitie nationala din 1906, alaturi de produsele textile specifice artei populare.

Tehnica meșteșugului

Materia primă utilizată în olărit este lutul galben. Pregătirea materialului are în vedere îmbunătățirea calității acestuia prin mai multe operații: se curăță lutul de corpuri străine, se taie, se lasă să se dospească și se frământă, pentru omogenizarea argilei.

Principalele etape ale prepararii lutului inainte de prelucrare sunt: curatirea, dospirea, framantarea, modelarea, uscarea, ornamentarea.

4 5

MEȘTEȘUGURI PRACTICATE LA NIVELUL JUDEȚULUI DÂMBOVIȚA Ceramica (olăritul)

Uneltele folosite in cadrul acestui proces sunt: troaca, mezdreaua, cutitoaia, fachiesul, si plotogul, cornul si gaita. Nu lipseste nici morisca de mana – rasnita utilizata pentru macinarea fina a oxizilor de plumb si a nisipului sau pietrei ce intrau in compozitia smaltului aplicat pe vase intre doua arderi in cuptor.

In tot acest ansamblu, un rol deosebit il detine roata olarului sau roata pentru modelat, initial actionata prin miscarea picioarelor de catre mesterul olar (modelul cu disc), ulterior, in timpurile moderne, modelul electric, cu pedala, care permite reglarea vitezei in functie de necesitate.

Dupa uscarea obiectelor în cuptoare speciale, peste armonia și frumusețea formei modelate, olarul va așterne cu ajutorul cornului olarului, motive ornamentale știute numai de el, cu accente puternic tradiționale, sau dimpotrivă, moderne: flori fin stilizate și motive geometrice moderne, simple linii sau vechea spirală și semnul soarelui.

Mesteri reprezentativi

Daca in trecut cei care detineau tainele olaritului erau pusi la loc de cinste, in zilele noastre tehnica olaritului este incet incet data uitarii.

In localitatea Dragaesti-Pamanteni din judetul Dambovita, renumita altadata pentru olarit si pentru caramida arsa, mai sunt doar cativa mesteri olari, iar Ioan Plavie este unul dintre ei.

Pentru a incuraja tinerii sa descopere tehnica olăritului, Scoala din Mănești Dâmbovita dezvoltă numeroase proiecte care îi incurajează pe aceștia să urmeze îndeletnicirea străbunilor, unul dintre ele constând în renovarea atelierului de olărit din curtea școlii.

Un alt mester reprezentativ este Florea Fănică din Dărmănești. Potrivit datelor istorice, in 1838 din 186 de capi de familie din comuna, mai bine de 120 se ocupau cu olăritul. Un al reprezentant din Darmanesti, Nicolae Filip, se pare ca a fost singurul olar din România care și-a făcut bustul, l-a ars în cuptor și l-a pus la geam.

Obiecte reprezentative

Cele mai reprezentative obiecte realizate prin tehnica olaritului sunt vasele cu finalitate pur estetica si vasele care imbina ambele laturi, atat cea practica cat si cea estetica, fiind folosite in general pentru păstrarea, transportarea și conservarea lichidelor, semi-lichidelor, solidelor alimentare.

6 7

� vase și străchini, � oale, ulcele și ulcioare, � căni și cești, � oțetare și solnițe � jucării (ursuleți, cocoși fluierători, pușculițe și fluierașe).

Colecții muzeale

Galeriile Stelea - Târgovişte

Spaţiul expoziţional al Galeriilor Stelea este special amenajat pentru expoziţii temporare. Totodată, clădirea adăposteşte expoziţia de etnografie şi artă populară, ce cuprinde cele mai valoroase produse ale tradiţiei rurale dâmboviţene, remarcându-se cu precădere ceramica din centre de olărie azi dispărute, cât şi arta lemnului unde un loc de frunte îl ocupă lăzile de zestre.

Integrarea meșteșugului în turismul local

Asistăm astăzi la o tendință din ce în ce mai pronunțată de a realiza ceramică de inspiraţie populară, tratată însă într-un spirit modern, care să aducă un suflu înnoitor în această ramură artistică si să adauge astfel un plus de atractivitate pentru potențialii cumpărători.

E de la sine înteles ca dacă majoritatea turiștilor aleg, de exemplu, strachina în principal ca element de decor (spre a o pune pe perete), atunci olarul se va adapta, schimbând total funcționalitatea acelui vas, care, inițial, avea o formă adâncă și un decor reținut, echilibrat si in care excesele cromatice nu isi aveau locul. Strachina, care isi dovedea in trecut principala utilitate prin aceea ca permitea depozitarea si transportul lichidelor si alimentelor, devine dintr-o data plata, fiind astfel mai usor de fixat in perete si de expus pe diferite suporturi. Capata in plus forme usor ciudate si castiga un plus de indrazneala in ceea ce priveste designul si cromatica, schimbandu-si astfel destinatia si rosturile initiale.

Este o adaptare pe care meșteșugarii au preluat-o din mers, constienți de faptul că arta lor nu va avea succes în ochii publicului decât dacă va împrumuta accente moderniste.

Istoricul mestesugului si valoarea etnografica

Domeniul tesaturilor este alcatuit din cel mai mare numar de piese dar si de cunostinte cerute celui ce practica acest mestesug. Fragmente de tesaturi au fost descoperite datand inca din epoca bronzului pe teritoriul tarii noastre, mai precis amprente ale acestora au fost gasite pe fundul unor vase din perioada respectiva.

In general acest mestesug este practicat de catre femei și se reflectă:

� fie în conceperea portului poplar românesc( ce mai raspandita piesa fiind camasa; lungimile ei variaza, uneori pana ceva mai jos de brau, alteori pana la glezne. Partea de sus a camasilor este bogat decorata, la femei aceasta decoratiune ajungand sa acopere masiv portiunea de peste umeri. Pe cap femeile poarta basma sau marama din fir de borangic)

� fie în decorarea interiorului locuintelor, în special cele de la țară. Amintim aici peretarele, ce erau tesute pe latimea razboiului de tesut si pe lungimea peretelui camerei; de obicei aceste peretare erau asezate pe partea de camera unde se afla si patul. Mai tarziu aceste obiecte de decor interior au inceput a fi prinse unul de altul, pe toata lungimea lor, si in timp nu au mai fost puse pe perete, ci direct pe jos, dand astfel nastere covoarelor. Decorul peretarelor se recunoaste prin alternarea dungilor paralele, perpendiculare pe lungimea piesei, si prin lipsa chenarului decorativ. Cand dimensiunile caselor taranesti cresc, aceste piese de decor incep a fi prinse unele de altele. Barnele caselor, in interior, sunt si ele acoperite cu frumoase tesaturi, culorile vii alternand cu cele mai sterse, dand astfel nastere unui decor de o rara frumusete. In timp motivele geometrice dispar, ele fiind inlocuite cu cele florale.

Legat de această activitate, existau în trecut alte tradiţii şi obiceiuri, cum ar fi tunsul oilor primăvara şi toamna, scărmănatul lânei, țesutul firelor la război, ca etapa pregatitoare pentru obtinerea materiei prime necesare realizarii produselor finite.

Ţesăturile din lână au fost considerate piese de mare valoare, atât în casele boiereşti, cât şi în cele ţărăneşti. De aceea, ele faceau parte din zestrea lăsată moștenire fetelor de maritat şi erau astfel transmise din generaţie în generaţie în sânul aceloraşi familii.

Zona de proveniență și aria de răspândire

Ţesăturile au jucat şi joacă încă un rol deosebit atat în îmbrăcăminte, cat şi în organizarea interiorului.

In domeniul artei populare, localitatea Dragomirești se caracterizează prin menținerea textilelor de interior (covoare, velinte, stergare), cât și a pieselor de port, îndeosebi la momentele festive ale colectivității: nunți, botezuri, înmormântări.

8 9

Țesăturile

Meșter olar - Pucioasa

Zonele cu cea mai ridicata activitate in domeniul tesaturilor sunt: Pietroşiţa, Pucioasa, Vulcana, Moroeni, Răzvad, Băleni


Tesutul îşi are originea în tehnica împletitului. Prima formă a războiului de ţesut este similară cu cea a ramei de împletit. Această formă este întâlnită şi astăzi în unele regiuni, fiind folosită la împletirea rogojinilor sau la ţeserea manuală a covoarelor. Treptat războiul vertical a fost înlocuit cu războiul orizontal, obţinându-se prima maşină de ţesut mecanica.

Teserea panzeturilor se realizeaza cu urzeala de bumbac si bateala de bumbac, bumbac si canepa, bumbac si lana, bumbac si matase. In vremurile mai recente, s-a folosit frecvent si firul din fibra sintetica: PNA, lanica, fibra etc.

Panzeturile se foloseau la croirea camasilor, izmenelor (pantalon subtire de vara), acoperitorilor de cap (carpa, batista), fete de masa, prostiri (cearsafuri de pat sau de perete).

Panzeturile erau si sunt si in zilele noastre ornamentate cu diferite broderii sau aplicatii. Portul taranesc popular este demonstratia vie a talentului si imaginatie debordante a mesterilor populari din toate timpurile. Broderia pe panza s-a realizat in tehnici diferite: brodat la fir, brodat in urma acului, brodat peste fire, lantuc, ajur, brodat în punct bătrânesc, brodat în cruci, chilim. Motivele ornamentale cel mai des intalnite sunt cele geometrice, vegetale, avimorfe, zoomorfe şi antropomorfe.

O tehnica specifica ornamentarii este cea a aplicatiilor de margele si paiete pe piese ale costumului popular, respectiv camasa, poale, acoperitoare de cap, brau, centura sau chimir.

Ştergarul de uz casnic este mult mai mic şi foarte puţin sau deloc ornamentat, în comparaţie cu un ştergar destinat împodobirii interiorului.

Ştergarul de perete cunoaşte o largă răspândire şi se aşeza fie după blide, icoane, tablouri, la uşi şi ferestre, fie etalate pe perete de jur împrejurul încăperii. Dimensiunile acestora diferă şi faţă de modul în care sunt expuse.


Denisa Bobeică – Târgovişte (costume populare)

Elena Nedelcu –Târgovişte (cusături şi împletituri)


Tesăturilor pot fi împărţită în trei categorii:

� ţesături de uz casnic, � ţesături cu caracter decorativ, folosite în organizarea interiorului, � ţesături ocazionale legate de anumite ceremonii – nuntă, botez,

înmormântare.

Piese cu functie exclusiv decorativă sunt draperiile brodate, nafrămile și ștergarele folosite la împodobirea bisericilor.

� ia tradițională � costume populare � aşternuturi pentru pat � ştergare � covoare � traiste

10 11

Colectii muzeale

Muzeul sătesc Pietroșița

Infiintat de prof. D. Ulieru, colecția ce reuneste piese de istorie si etnografie este adapostita într-un monument de arhitectură, „Casa Șerban Popescu”, ridicată la 1870. De remarcat, covoarele cu care comuna Pietrosita excelează ca centru specializat.

Muzeul ilustrează prin exponate ocupațiile și meșteșugurile tradiționale.

Expozitia muzeală prezintă obiecte de uz casnic, care ilustrează aspecte referitoare la cresterea vitelor, pastorit, pomicultura, prelucrarea lemnului - tamplarie, dulgherie - cioplitul pietrei dar și torsul și tesutul fibrelor vegetale si animale.


Piesa de rezistenta in ceea ce priveste tesaturile traditionale ramane ia romaneasca. Cu accente uneori moderne, pentru a raspunde exigentelor unui public din ce in ce mai sofisticat, ia cu motive traditionale romanesti, fie lucrata manual, fie tesuta la razboi, transcende vremurile si ramane puternic ancorata in actualitate, fiind celebrata inclusiv de marile case de moda.

Folosite iniţial numai pentru nevoi practice, ţesăturile au depăşit cu timpul rolul lor utilitar, devenind elementul cel mai important în arhitectura interiorului, conferindu-i acestuia un plus de frumuseţe, de unde si interesul turistilor pentru acest gen de suveniruri.

Istoricul meșteșugului și valoarea etnografică

Creator al unei arte de o mare bogație și originalitate, poporul român a făurit valori artistice pline de fantezie în domeniul sculpturii lemnului. Cu unelte simple ca securea, ferastraul, tesla, horjul, scoaba, cutitul, dalta, compasul, potricala, ghinul, tiparul de pirogravat au fost create de-a lungul timpului forme si figuri diferite de la o zona la alta a tarii dar unite toate pe pamant romanesc.

Experienta milenara in arta lemnului a invatat mesterii întrebuințarea adecvată a fiecarei esențe lemnoase:

� Bradul și stejarul – la construcții; � Fagul – pentru lăzi de zestre; � Cornul si alunul – pentru bate ciobanesti si codiristi de bici; � Frasinul – pentru cadre de usi si ferestre; � Paltinul și teiul – pentru furci de tors, linguri, ploste si casete


Prelucrarea lemnului este specifică nordului judeţului, acolo unde există masa lemnoasă de exploatat, respectiv în localitățile Pietroşiţa, Moroeni, Cândeşti.


Sculptura în lemn presupune eliminarea unui surplus de materie primă, cu ajutorul unui instrumentar specific. Intr-o prima faza se executa o degrosare, adica se elimina in mare surplusul, dupa care se slefuieste, se cizeleaza cu dalti de diferite dimensiuni, cu raspile, pentru a se obtine forma dorita. In procesul de ciolire a lemnului, cele mai multe activitati sunt executate manual.

In arta romaneasca a prelucrarii lemnului, stilul ornamental predominant este cel geometric, dar in decorul obiectelor din lemn sunt raspandite si motivele florale, zoomorfe si antropomorfe.

Traforarea si pirogravarea sunt doua tehnici cel mai des intalnite in mestesugul prelucrării lemnului.

Exponate -Muzeul sătesc Pietroșița

12 13

Prelucrarea lemnului


Vasile Negus – Pietroşiţa (icoane din lemn)

Vasile Moldoveanu – Moreni

Marin Manea - Târgoviște


� lăzile de zestre, mesele, dulapurile-masă sau scaunele, obiecte de mobilier

� obiectele de uz gospodăresc: linguri si strachini de lemn, mojare � obiecte decorative sau jucarii: suporturi, stative, rame foto, fluiere, casete

de bijuterii, icoane, balansoare

Colectii muzeale

Printre muzeele ce adăpostesc creații de sculptură amintim: Muzeul sătesc Pietroșița, Muzeul „Vasile Blendea”, Muzeul de etnografie și artă populară din Pucioasa.

Acesta din urmă prezintă piese etnografice din lemn și stâlpi de casă, buduroaie din trunchiuri de copac, donițe, solnițe, pive cu pisălog, pâlnii, linguri, furci de tors, fuse, tipare pentru caș, obiecte de moblier din gospodăriile țărănești.

Printre exponatele cele mai valoroase se găsesc aici sunt reprezentate de un cric de lemn și o masă de tras doage, provenită de la Pietroșița și având gravate două inițiale “G, G.” și anul 1859.


Produsele finite pot fi promovate prin intermediul magazinelor de cadouri și suveniruri, în magazinele de docorațiuni interioare, magazinele cu obiecte de artă și meșteșugăresti și prin intermediul site-urilor web.

14 15

Sculptură Muzeul „Vasile Blendea”


Sculptura în piatră este opera unui sculptor care cu ajutorul dălții ciocanului și cuțitului modelează piatra după un model original sau după o anumită schiță. Materialul folosit pentru sculptură poate fi alcătuită din diferite roci sau minerale ca marmură, bazalt, granit, diorit, alabastru, jad, etc.

Deja în epoca de piatră omul a început cioplirea pietrei sau oaselor pentru a făuri unelte sau arme pentru vânat. Ulterior această ocupație s-a perfecționat, căutându-se a se obține din piatră diferite forme estetice.


Sculptura în piatră este răspândită în tot județul Dâmbovița, cu reprezentați de seamă răspândiți în toate colțurile județului.


În lumea antică, ca daltă era folosită o piatră mai dură, ca de exemplu dioritul, translatarea blocurilor mari de piatră se făcea prin rularea pe lemn rotund.

Despicarea unor blocuri masive de piatră pentru a obține fisuri, se făcea prin încălzirea cu foc a locului respectiv și turnare de apă rece pe piatra fierbinte. Ulterior această metodă a fost înlocuită prin folosirea explozivilor.

După tehnica de realizare, sculpturile în piatră se împart în două mari categorii:

� libere sau rotunde � în relief.

Sculpturile libere permit privirea lor din orice direcție, în timp ce sculpturile în relief nu pot fi privite decât dintr-o direcție impusă, de obicei frontal.


� sculpturi relizate de artiști naționali și expuse în cadrul Taberei de Scultuptură în piatră de la Moreni, Târgoviște, Pucioasa

� cruci de piatră reprezentative pentru sculptura medievală românească, răspândite pe tot cuprinsul județului Dâmbovița.

� troitele realizate în cea mai mare parte in “meplat”, cunoscandu-se și rare cazuri cand inscripția și decorația sunt realizate “în adancime”, tehnică legată mai mult de arta crestăturilor în lemn.

Colectii muzeale

Muzeul „Vasile Blendea” conține o mică parte din colecțiile de sculptură și sculptură monumentală, pictură sau desen care vin să definească personalitatea artistului atat de insistent legat de cetatea Basarabilor, reusind in egala masura si cu mijloacele artei, care i-au stat la îndemană să surprindă în sculptura o serie întreagă de eroi ai istoriei si culturii nationale: Nicolae Balcesu (1950), Matei Basarab, (1956), Aurel Vlaicu (1960), Ion Neculce (1963), I. Al. Bratescu - Voinesti (1965), Vlad Tepes (1966), Meșterul Manole (1971), Nicolae Iorga (1973) etc.

16 17

Sculptura în piatră


Datorita calitatilor pe care rachita le intruneste (raspandire vasta, rezistenta, elasticitate, greutatea redusa), oamenii s-au folosit dincele mai vechi timpuri de aceasta materie prima pentru a realiza obiectele necesare in uzul de zi cu zi din gospodarie.

Mestesugul dateaza inca din era neolitica, cand oamenii erau nevoiti sa recurga la impletituri din materiale vegetale pentru transportul, recoltarea si pastrarea produselor agricole, in special.

In ziua de azi, mesterii care mai practica mestesugul impletitului confectioneaza diverse obiecte decorative, obiecte de uz casnic sau jucarii din paie de secara, ovaz, orz sau grau, acestea fiind materiale 100% naturale.


Confectionarea obiectelor din nuiele si rachita are o mare raspandire in zonele viticole ala tarii, acolo unde cultura vitei de vie a impus folosirea rachitei pentru legarea acesteia.

In 1838, in Dragomiresti existau 19 cosari (care confectionau cosuri).

Tehnica mestesugului

Materii prime folosite:

� alunul: dupa ce se fierb nuielele pentru o elasticitate si o rezistenta mai mare, se despica cu un obiect taios si se impletesc;

� panusa: adica foaia ce inveleste stiuletele de porumb, este folosita pentru diverse obiecte decorative sau de uz casnic cum ar fi: flori, linguri, genti si posete, perne pentru scaune etc. Astfel de obiecte realizate au devenit repede cunoscute in Romania si in ultima vreme si in Europa Occidentala.

� papura: folosita la obiecte a caror uzura si umiditate este mare, ea poate fi utilizata atat la confectionarea de obiecte de gospodarie cat si pentru realizarea de decoratiuni.

� pai: împletitul în paie este un mestesug apărut în comunitățile de sași ardeleni. Paiele, fragile pe de o parte dar si extrem de rigide, impletite respectand anumite reguli, sunt recoltate in lunile iulie – august cand cerealele ajung la maturitate și la nuanța de un alb – gălbui.

18 19

Împletiturile din nuiele şi răchită

Pentru impletiturile marunte si delicate se vor folosi lastari tineri iar pentru impletiturile care necesita un grad ridicat de rezistenta (structura cosurilor spre exemplu) se vor folosi nuiele de 2 sau 3 ani.

Daca nuielele au fost recoltate primavara, coaja poate fi desprinsa usor, fara a fi nevoie de o prelucrare prealabila, altfel, ele trebuie tinute la inmuiat in apa, pe perioada unei saptamani sau chiar mai mult.

Procedeele tehnice de preparare a nuielelor de rachita sunt complexe: decojire, aschiere, fierbere in instalatii speciale, finisaj prin baituire, uscare in spatii adecvate, toate acestea necesitand existenta unui atelier special amenajat.


Desi numărul practicantilor este tot mai mic, cei care impletesc fac acest lucru atat pentru supravietuire ca modalitate de existenta cat si datorita actiunii pozitive a paielor prin proprietatile lor curative demonstrata si de specialisti sau chiar a practicarii propriu-zise a mestesugului.

� Petre Marin, mături și alte împletituri.


Mături, coșuri, flori, linguri, genți și poșete, perne pentru scaune, covorașe, panouri si paravane ornamentale, mobilier de gradina (mese, fotolii), palarii si papuci.

Colectii muzeale

Muzeul de etnografie și artă populară din Pucioasa - expoziție permanenă de etnografie și artă populară, adapostită în casa Mihalache Dobrescu, monument de arhitectura populara de la inceputul secolului al XIX-lea, ce a fost inaugurată în anul 1976 si reamenajata în iunie 2002.

Locuinta de tip țărănesc are parter înalt și plan dezvoltat și expune piese de etnografie ilustraând meșteșugurile practicate în zona, obiecte de uz casnic și piese etnografice

Integrarea mestesugului in turismul local

Produsele finite pot fi promovate prin intermediul magazinelor de cadouri si suveniruri, in magazinele de docoratiuni interioare, magazinele cu obiecte de arta si mestesugaresti si prin intermediul site-urilor web.

Istoricul mestesugului si valoarea etnografica

Este o traditie straveche romaneasca, care a luat practic nastere odata cu aparitia si afirmarea crestinatatii, ouale incondeiate fiind o marturie a datinilor si credintelor pascale, reprezentand un element de cultura spirituale specific romaneasca.

Oul, văzut ca simbol primordial al vietii este vopsit si incondeiat cu precadere in zilele de joi si sambata din Săptămâna Mare.


In zilele noastre, mestesugul este practicat cu precadere in zona de nord a Romaniei, în Moldova, de regulă în preajma sărbătorilor pascale.


Motivele ornamentației oualelor încondeiate sunt numeroase și fiecare motiv se prezintă în mai multe variante, care se diferentiaza in functie de localitate. Variaza chiar si in acelasi sat si variat iese acelasi motiv din mana aceleiasi persoane care incondeiaza.

Cele mai utilizate motive sunt:

� Motive geometrice � Regnul animal: albina, broasca, sarpele � Motive vegetale: frunza bradului, garoafa, spicul graului; � Unelte casnice si de camp: grebla, lopata, fierul plugului; � Ornamente industriale, motive luate din industria casnica: clinul ce se

formeaza la croirea camasilor si manecile; � Diverse: desagii si braul popii, calea ratacita, crucea pastilor.

Principalele materialele utilizate in acest mestesug sunt: ceara colorata mentinuta in stare semi-lichida si chisita – un creion din lemn care are un varf foarte subtire din tabla, pentru a permite filtrarea cerii. In trecut, culorile folosite erau in general culori vegetale: pentru galben se folosesc cojile de mere, pentru rosu se folosesc cojile de ceapa rosie, iar pentru negru se folosesc cojile de nuca. In zilele noastre se folosesc deja culorile sintetice.

Încondeierea ouălelor

20 21

Zonele care se doresc a fi lăsate albe se vor acoperi în totalitate cu ceară. Culorile care vor fi aplicate vor intra in coaja de ou (golit in prealabil de continut) care nu este acoperita cu ceara. Ouale se scufunda apoi in bai repetate de culoare, prima culoare fiind cea galbena. Urmeaza scufundarea in culoarea rosie, dupa ce, în prealabil am acoperit cu ceara zonele care se doresc a ramane in culoare galbena.

Ultima scufundare se face în vopseaua de culoare neagră, iar la final tot oul va fi de culoare neagră. Urmează etapa de curățare a cerii, când oul este pus pe un grătar la o sursă de caldura, astfel încât ceara se va topi și astfel se va obține modelul dorit.


Ouale incondeiate

Integrarea mestesugului in turismul local

Produsele finite pot fi promovate prin intermediul magazinelor de cadouri si suveniruri, in magazinele de docoratiuni interioare, magazinele cu obiecte de arta si mestesugaresti si prin intermediul web-site-urilor.

Eveniment „Paştele – tradiţii şi semnificaţii în lumea satului tradiţional”, organizat de Centrul Judeţean de Cultură Dâmboviţa şi Universitatea Valahia din Târgovişte

22 23

Pictura


Scopul picturii este de a obține o compoziție cu forme, culori, texturi și desene, care dă naștere la o operă de artă în conformitate cu principiile estetice.

O mare parte din pictura artei occidentale și orientale este dominată de motive religioase. Icoanele pe sticlă au apărut pentru prima data în Ardeal, incepând cu secolul al XVIII-lea, datorită faptului că zona Ardealului era o regiune mai înstărită, unde existau fabrici de sticlă și datorită, desigur, influenței venite de la artizanii din Europa Centrală, respectiv, Austria și Germania.

Din punct de vedere tematic, icoana pe sticlă asociază uneori reprezentarilor religioase elemente laice inspirate din viata satului precum si din folcorul popular.


Pictura este una dintre cele mai vechi expresii artistice umane. În ceea ce privește estetica sau teoria artei moderne a picturii, ea este considerată o categorie universală care include toate creațiile artistice făcute pe suprafețe.

Arta picturii este larg răspândită în județul Dâmbovița. Lucrările realizate spre sfârșitul secolului al XIX-lea de artiști precum: Nicolae Grigorescu, Sava Henția, George Demetrescu Mirea și Ștefan Vasilescu, vorbesc de stilurile și schimbările care se produceau în plan artistic la nivelul întregii țări.

Prima decadă a secolului al XX-lea este prezentată, prin lucrările timpurii, de influență grigoresciană, ale lui Gheorghe Petrașcu și prin portretele academice ale pictorului Ștefan Vasilescu, artiști care din diferite motive au ales să-și lege viața și creația de orașul Tărgoviște.

Tehnica mestesugului

Tehnicile de pictură sunt clasificate în funcție de modul în care pigmenții sunt diluați și fixați pe suportul care este pictat.

O tehnică aparte o reprezintă picturile pe sticlă. Există câteva elemente tipice unei icoane pe sticlă: se desenează un personaj sau mai multe, restul spatiului se umple cu chenare de flori.

In Moldova icoanele sunt impodobite cu flori mai mari decat oamenii. In pictura icoanelor pe sticla se folosesc pensule foarte subtiri sau penite. Astfel liniile iesite din pensula ies de diferite grosimi. Inainte pensulele se faceau din par de coada de pisica neagra. S-a încercat și cu păr din coada de cal sau de veveriță.

Pentru luminarea anumitor porțiuni se foloseste o dungă albă ce dublează dunga neagră. Culorile se folosesc aproape necombinate, poate doar mai stinse sau mai luminate.

De obicei, cand se picteaza pe sticla nu se foloseste sevalet, sticla asezandu-se direct pe masa de lucru, deasupra unui desen numit izvod, care reprezinta schita ce se vrea pictata. Desenul se realizeaza intotdeauna in oglinda, adica se va realiza pe spatele sticlei, suprafata care dupa inramare va fi la interior. In prima faza desenul se realizeaza in tus negru, cu ajutorul unei pensule sau a unei penite foarte subtire cu care se traseaza conturul, abia apoi se trece la umplerea cu culoare, epuizandu-se rand rand pe rand toate spatiile destinate unei anumite culori, inainte de a se trece la urmatoare nuanta.


Elena Băniceru – Moreni (icoane pe sticlă)

Constantin Cosandraru – Pucioasa (sticlă)

Constantin Popescu - Târgoviște

Mihai Șerbănescu - Târgoviște

Florian Colea – Târgovişte (pictură pe sticlă)


� Icoane și picturi pe sticlă � Tablouri

24 25

Colectii muzeale

Muzeul de Artă din Târgoviște prezintă o decorație clasică cu influențe baroce și o impresionantă pictură interioară. Somptuozitatea picturii este resimțită tot mai mult pe măsură ce se ajunge la etaj și culminează cu decorația „Sălii de Consiliu”. Bogata pictură murală, cu care este decorată Sala de Consiliu, situată central la etajul clădirii, prezintă motive neoclasice, vegetale și florale cu influențe clare ale barocul italian. Deasupra celor cinci căi de acces în sală se întâlnește pictat câte un peisaj cu monumente reprezentative din Târgoviște (Curtea Domnească, Mitropolia nouă) ori împrejurimi așa cum le-a văzut pictorul de origine italiană Giovanni Battista del Basso la 1894 - 1895.

Expoziția Muzeului de Artă, modestă ca număr de exponate datorită spațiului restrâns, cuprinde la parterul clădirii, artă veche românească, iar la etaj artă decorativă și pictură de șevalet începând din prima jumătate a secolului al XIX-lea cu „primitivi” ai artei românești și sfârșind cu lucrări din perioada interbelică.

Casa-atelier “Gheorghe Petrașcu” aminteste vizitatorului de clipele petrecute de cel care s-a legat prin panzele sale de Targoviste, de orasul care l-a primit in 1922 cand si-a construit aici o locuinta, orasul pasnic, patriarhal, care il atragea atat prin istoria sa lasata pe ruinele Curtii Domnesti, dar si prin liniste si calm.

Muzeul expune și obiecte cu caracter memorial, fotografii, scrisori, peneluri, sevaletul, obiecte personale etc., care vin sa faca legatura dintre sufletul vizitatorului si framantarile artistice ale pictorului.

Casa-atelier “Vasile Blendea” adăpostește colecția “Vasile Blendea” în casa Angela Georgescu, o locuință veche, cu pridvor închis cu geamalâc așezat deasupra garliciului pivniței, monument de arhitectura românească de la sfârșitul secolului al XVIII-lea, casă care a fost restaurată în anul 2000.

Colecția conține o mică parte din lucrările de sculptură si sculptură monumentală, pictură sau desen care vin sa definească personalitatea artistului atât de insistent legat de cetatea Basarabilor, reusind în egală măsură si cu mijloacele artei, care i-au stat la îndemână să surprindă în sculptură o serie intreagă de eroi ai istoriei si culturii naționale.

Ca pictor Vasile Blendea dă dovadă de o intensă sensibilitate și rafinament artistic, făcând din dragostea sa pentru natura un adevarat ideal. Cităm câteva din pânzele sale care l-au legat definitiv de Târgoviște: “Clopotinta de la Curtea Domnească” (1933-1937), “Târgoviște sub zăpadă” (1937) “Strada Dr. Marinoiu”(1946), “Biserica Sf. Ionică”(1945), “Intrare la Curtea Domnească”(1949), dar și natura moartă cum ar fi: “Raci”(1947) “Mere și vase”(1953), sau personaje făcând parte din “lumea de sub ape”, un tăietor de lemne, carutasi inghetati de frig, un cersator, un orfan, gazari din Piersinari, un lautar si multe alte personaje umile care apar obsesiv și în grafica lui Vasile Blendea: “Ion cu cosnița”, “La moara” - 1947, “Mos Bratu” - 1961 etc.

Integrarea meștesugului în turismul local

Produsele finite pot fi promovate prin intermediul magazinelor de cadouri și suveniruri, în magazinele de docorațiuni interioare, magazinele cu obiecte de arta și mestesugaresti și prin intermediul site-urilor web.

Picturi Muzeul „Vasile Blendea”

CONCLUZII

Pe fondul abandonării meșteșugurilor tradiționale, lăsate moștenire din străbuni, fie din motive strict economice (invazia obiectelor produse in serie, a produselor de import care sufoca efectiv autenticitatea produselor autohtone, imposibilitatea asigurarii traiului din comercializarea obiectelor produse, criza turismului international care face sa nu existe o piata de desfacere rentabila pentru produsele mestesugaresti), ne vedem astazi in situatia de a asista neputinciosi la un soi de declin al meşteşugurilor săteşti tradiţionale.

Credem însă, că artizanatul ramane inca o industrie culturala cu un potential fantastic, ce poate aduce mari câstiguri și satisfactii de ordin economic și spiritual, prin întoarcerea la valorile autentic românești, acesta fiind de altfel și unul dintre obiectivele strategice ale multor proiecte finantate de catre Uniunea Europeana, cum este si proiectul de fata. Este evident că încurajarea continuării acestor tradiții se va face în primul rând prin statuarea valorii mestesugului ca artă, a meșteșugarului ca artizan si a produsului finit ca obiect de arta. Si ce alt mijloc mai potrivit pentru a realiza acest deziderat, decat organizarea de targuri si festivaluri, de scoli si ateliere de mestesugarit.

Nu trebuie pierdut din vedere însă, în contextul adaptării pieței la normele europene, ca produsele meștesugărești vor trebui, ca orice alte produse, să respecte și ele anumite obligații și norme în ceea ce privește modalitățile de prezentare și expunere, afișarea prețului și a etichetei de produs, care va trebui sa conțină informații minimale despre produs și despre producător. Un demers care se anunță dificil în contextul actual și care, din păcate, ar putea da naștere la și mai multe abandonuri în randul micilor întreprinzători.

26 27

28

Date post:	08-Feb-2017
Category:	Documents
Upload:	vanliem
View:	227 times
Download:	0 times

Analiza mestesugurilor

Documents