Home > Documents > Analiza Eficienţei Încasărilor Şi Plăţilor În Cadrul Universităţii Transilvania Din...

Analiza Eficienţei Încasărilor Şi Plăţilor În Cadrul Universităţii Transilvania Din...

Date post: 07-Jul-2018
Category:
Author: chippy-chippies
View: 215 times
Download: 0 times
Share this document with a friend
Embed Size (px)

of 58

Transcript
  • 8/18/2019 Analiza Eficienţei Încasărilor Şi Plăţilor În Cadrul Universităţii Transilvania Din Braşov-Dobrin Ana Maria

    1/58

     

    UNIVERSITATEA „TRANSILVANIA” DIN BRAŞOV 

    FACULTATEA DE ŞTIINŢE ECONOMICE ŞI ADMINISTRAREA AFACERILOR  

    Programul de studii

    Finanţe Bănci 

    LUCRARE DE LICENŢĂ 

    Conducător ştiinţific

    Conf. Dr. DINCĂ GHEORGHIȚA 

    Absolvent

    Dobrin Ana Maria

    Braşov 

    2015

  • 8/18/2019 Analiza Eficienţei Încasărilor Şi Plăţilor În Cadrul Universităţii Transilvania Din Braşov-Dobrin Ana Maria

    2/58

     

    UNIVERSITATEA „TRANSILVANIA” DIN BRAŞOV 

    FACULTATEA DE ŞTIINŢE ECONOMICE ŞI ADMINISTRAREA AFACERILOR  

    Programul de studii

    Finanţe Bănci 

    ANALIZA EFICIENŢEI ÎNCASĂRILOR ŞI PLĂŢILOR ÎN CADRUL

    UNIVERSITĂȚII “TRANSILVANIA” DIN BRAȘOV

    Conducător ştiinţific

    Conf. Dr. DINCĂ GHEORGHIȚA 

    Absolvent

    Dobrin Ana Maria

    Braşov 

    2015

  • 8/18/2019 Analiza Eficienţei Încasărilor Şi Plăţilor În Cadrul Universităţii Transilvania Din Braşov-Dobrin Ana Maria

    3/58

     

    CUPRINS

    Listă figuri

    Listă tabele 

    Introducere ............................................................................................................................ 1

    CAPITOLUL 1. ASPECTE TEORETICE ŞI METODOLOGICE PRIVIND FINANŢELEINSTITUŢIILOR PUBLICE ................................................................................................ 3

    1.1. Trăsăturile, rolul şi modul de organizare a instituţiilor publice .................................... 3

    1.2. Resursele financiare ale instituţiilor publice ................................................................ 7

    1.3. Reglementarea modului de administrare a resurselor financiare ale instituțiilor publice.......................................................................................................................................... 9

    CAPITOLUL 2. PARTICULARITĂŢI PRIVIND FINANŢAREA ÎNVĂŢĂMÂNTULUISUPERIOR ÎN ROMÂNIA ŞI STATELE UNITE ALE AMERICII ................................... 12

    2.1. Conceptul de finanţare. Tendinţe internaţionale în finanţarea învăţământului superior ........................................................................................................................................ 12

    2.2. Strategii şi forme de finanţare a învăţământului superior   în România ....................... 14

    2.3.1. Poziţia României în statisticile internaţionale care urmăresc finanţareaînvăţământului superior. Comparaţie România - SUA . .................................................... 17

    2.3.2. Particularităţi privind sistemul de învăţământ superior din SUA comparativ cu celRomânesc ........................................................................................................................ 22

    CAPITOLUL 3. ANALIZA EFICIENŢEI ÎNCASĂRILOR ŞI PLĂŢILOR ÎN CADRULUNIVERSITĂŢII TRANSILVANIA DIN BRAŞOV ......................................................... 26

    3.1. Prezentarea Universităţii Transilvania din Braşov ..................................................... 26

    3.2. Indicatorii de performanţă ai gestiunii trezoreriei - Analiza indicatorilor de lichiditate........................................................................................................................................ 28

    3.3. Gestiunea cash-flow-ului-ca mijloc de pilotaj financiar ............................................ 30

    3.4. Studiu de caz: Analiza eficienţei încasărilor şi plăţilor în cadrul UniversităţiiTransilvania Braşov ......................................................................................................... 31

    3.4.1. Analiza evoluţiei încasărilor .................................................................................. 32

    3.4.2. Execuția plăților ..................................................................................................... 39

    Capitolul 4. CONCLUZII ŞI PROPUNERI PRIVIND ÎMBUNĂTĂŢIREA EFICIENŢEIBUGETARE ....................................................................................................................... 49

    4.1. Concluzii ................................................................................................................. 49

    4.2. Propuneri ................................................................................................................. 49

    BIBLIOGRAFIE ................................................................................................................ 52

  • 8/18/2019 Analiza Eficienţei Încasărilor Şi Plăţilor În Cadrul Universităţii Transilvania Din Braşov-Dobrin Ana Maria

    4/58

     

    LISTĂ FIGURI 

    Figura 3.1 –  Evoluția veniturilor încasate în perioada 2011 –  2014

    Figura 3.2 –  Structura veniturilor încasate pe surse de finanțare în anul 2011

    Figura 3.3. - Distribuţia veniturilor totale încasate în anul 2012

    Figura 3.4. - Distribuţia veniturilor încasate în anul 2014 

    Figura 3.5. –  Evoluţia încasărilor obţinute pe cei patru ani de analiză 2011-2014

    Figura 3.6. –  Structura plăţilor efectuate în exercițiul financiar 2011

    Figura 3.7. –  Structura capitolului de cheltuieli, bunuri și servicii din anul 2011 

    Figura 3.8. –  Structur a plăţilor efectuate în exerciţiul financiar 2012

    Figura 3.9. –  Structura capitolului de cheltuieli, bunuri și servicii din anul 2012 

    Figura 3.10. –  Structura plăţilor efectuate în exercitiul financiar 2013 

    Figura 3.11. –  Structura capitolului de cheltuieli, bunuri și servicii din anul 2013 

  • 8/18/2019 Analiza Eficienţei Încasărilor Şi Plăţilor În Cadrul Universităţii Transilvania Din Braşov-Dobrin Ana Maria

    5/58

     

    LISTĂ TABELE

    Tabel 2.1. –  Structura fondurilor alocate de la buget pentru finanțarea învățământului superior

    2012-2013

    Tabel 2.2.  –  Evoluţia finanţării de bază în perioada 1998-2007

    Tabel 2.3. –  Rata de creştere anuală a procentului de populaţ ie cu educaţie terţiară în perioada

    2002-2010

    Tabel 2.4.  –   Evoluţia procentului populaţiei care urmează o educaţie terţiară în perioada

    2011-2020

    Tabelul 3.1 –  Structura pe facultăţi a Universităţii Transilvania din Braşov. 

    Tabel 3.2  –   Contribuţia veniturilor încasate din subvenţii pentru instituţii publice din total

    venituri încasate în perioada 2011-2014

    Tabel 3.3. –  Volumul veniturilor din subvenții, pe categorii în perioada 2011-2014

    Tabel 3.4. –  Structura încasărilor realizate în anul 2012

    Tabel 3.5. –  Structura încasărilor realizate în anul 2014 

    Tabel 3.6. –  Structura încasărilor realizate în anul 2013 

    Tabel 3.7. –  Situaţia încasărilor în perioada 2011-2014

    Tabel 3.8. Execuţia cheltuielilor pe activităţi operaţionale în anul 2013Tabel 3.9 –  Situaţia plăţilor pe categorii de cheltuieli, în perioada 2011-2014

    Tabel 3.10 –  Evoluţia modificărilor plăţilor folosind indicele de dinamică cu baza în lanț  în

     perioada 2011-2014

  • 8/18/2019 Analiza Eficienţei Încasărilor Şi Plăţilor În Cadrul Universităţii Transilvania Din Braşov-Dobrin Ana Maria

    6/58

    1

    Introducere

    Încă din cele mai vechi timpuri,

    educaţiaa constituit

    un factor esenţial atât la nivelindividual, fiind cel mai important factor în evoluţia oamenilor, cât şi la nivel naţional sau

    global datorită modului în care influenţează dezvoltarea acestora şi nu numai. Importanţa

    educaţiei se poate vedea şi prin faptul că orice guvern, din orice stat indiferent de nivelul de

    sărăcie, are un minister sau un departament al învăţământului căruia îi alocă un procentaj din

     buget. De aceea,  bunăstarea şi performanţele individuale  dar şi naţionale sunt direct

     proporţionale cu  nivelul de educaţie şi acesta,  depinde de strategia şi buna  funcţionare a

    sistemului educaţional. Universitatea, indiferent de statutul pe care îl are sau de forma de

    organizare, a avut şi va avea un rol controversat datorită tensiunilor  dintre interesele factorilor

    decizionali din sistem şi a celor din afara acestuia, fie ei agenţi economici, beneficiari direcţi-

    studenţii sau indirecţi-mediul de afaceri.

    Aceste tensiuni se manifestă prin tendinţa  de a impune unele reglementări care să

    asigure capacitatea de a influenţa procesele decizionale sub pretextul asigurării unor

    standarde de calitate educaţională. În mod paradoxal, aceste tensiuni pot produce dezechilibre

    şi pot perturba buna funcţionare a proceselor educaţionale, fiind dependente de factori de

    natură economică, socială, politică raportate atât la nivel naţional cât şi internaţional.

    Una din preocupările actuale în ceea ce priveşte eficienţa acestor instituţii atât de

    drept public cât şi de drept privat o reprezintă eficienţa încasărilor şi plăţ ilor. Cel mai

    important lucru pentru o entitate este să îşi poată folosi resursele în mod eficient şi eficace, să

     poată atrage resurse financiare şi să le gestioneze pentru a atinge un anumit nivel de

     performanţă. 

    Prezenta lucrare îşi propune să scoată în relief  modul în care sunt folosite resursele

    financiare într-o instituţie publică de învăţământ superior, urmărirea evoluţiei acestor resurse 

    şi constatarea eficienţei sau ineficienţei folosirii lor. Această temă propune spre analiză date

    referitoare la încasările şi plăţile efectuate de către Universitatea Transilvania din Braşov, în

    decursul perioadei 2011-2014. Această analiză permite ca la nivelul entităţii să se poată lua o

    decizie în ceea ce priveşte utilizarea resurselor financiare pentru universitate, dacă s-au

    înregistrat excedente sau deficite, în ce categorie s-au încadrat acestea şi nu în cele din urmă

    dacă este posibilă maximizarea eficienţei încasărilor.

  • 8/18/2019 Analiza Eficienţei Încasărilor Şi Plăţilor În Cadrul Universităţii Transilvania Din Braşov-Dobrin Ana Maria

    7/58

    2

    Am ales această temă, să o supun dezbaterii, deoarece mi-am propus să prezint o serie

    de indicatori de interes public, atât în rândul cadrelor didactice cât şi în rândul studenţilor. De

    asemenea, un lucru important este urmărirea evoluţiei resurselor financiare de care dispune o

    instituţie publică, care nu are drept scop obţinerea de profit.

    Pe de altă parte, tema aleasă prezintă şi un interes important în cadrul conducerii

    universităţii, deoarece modelul de analiză poate soluţiona anumite deficienţe în organizarea

    exerciţiului bugetar. În acelaşi timp pot fi observate anumite puncte forte, reprezentând un

     beneficiu în decursul unui an bugetar, acestea putând fi folosite şi în anii următori în vederea

    obţinerii unei evoluţii favorabile a eficenţei încasărilor şi plăţilor.

    În prima parte a lucrării au fost prezentate norme le metodologice şi referinţele

    teoretice referitoare la finanţele instituţiilor publice în general, tipurile de bugete precum sunt

    ele stipulate în Legea 500/2002 privind Finanţele Publice, metodele fundamentării veniturilor

    şi cheltuielilor, trăsăturile, resursele financiare ale instituţiilor publice şi modul de

    administrare a acestor resurse. Cea de-a doua parte a lucrării se concentrează pe

     particularităţile privind sistemul de învăţământ universitar în România, comparativ cu SUA,

    un stat recunoscut pentru calitatea sistemului de învăţământ. În ultimul capitol am surprins

     printr-o analiză a cash-flow-urilor compoziţia şi volumul încasărilor şi plăților, în a doua

     parte structura plăţilor precum şi evoluţia acestora pe parcursul celor 4 ani.

    Ultima parte a lucr ării, aceea a concluziilor şi propunerilor este constituită din

    consideraţii privind studiul de caz analizat, datele care au reieşit în urma aplicării

    indicatorilor de lichiditate, propuneri de îmbunătăţire a acestor durate de încasare şi de

    stingere a creanţelor, propuneri de eficientizare. 

  • 8/18/2019 Analiza Eficienţei Încasărilor Şi Plăţilor În Cadrul Universităţii Transilvania Din Braşov-Dobrin Ana Maria

    8/58

    3

    CAPITOLUL 1. ASPECTE TEORETICE ŞI METODOLOGICE PRIVINDFINANŢELE INSTITUŢIILOR PUBLICE 

    1.1. Trăsăturile, rolul şi modul de organizare a instituţiilor publice  

    Modul de organizare a economiei diferă de la stat la stat, statul fiind nevoit să

    organizeze o vastă reţea de instituţii publice pentru a-şi realiza sarcinile şi funcţiile rezultate

    din însăşi Constituţia României, legea fundamentală a statului român, care reglementează

     printre altele, principiile generale de organizare precum şi drepturile, libertățile și îndatoririle

    fundamentale ale cetățenilor și autoritățile publice.  Acestea din urmă, neavând o activitate

     productivă, obiectul lor de activitate se plasează astfel în sfera nematerială.

    Instituţiile publice se ocupă de următoarele domenii: social-cultural (învăţământ,

    sănătate, cultură şi artă, protecţie socială) de exemplu articolul 32 din Constituţia 1României,

    face trimitere la dreptul la învăţătură, care este asigurat prin următoarele forme: învăţământ

    general obligatoriu, învăţământ liceal şi profesional, învăţământ superior şi alte forme de

     perfecţionare, al justiţiei (Art 125 aln 2 din Constituţia României “Justiţia este unică,

    imparţială şi egală  pentru toţi”) şi procuraturii, asigurării ordinii de drept în stat, apărării

    naţionale.  

    Instituţiile publice sunt acele instituţii care au obligaţia să organizeze şi să conducă

    contabilitatea financiară proprie, 2astfel, se asigură înregistrarea cronologică şi sistematică,

     prelucrarea, publicarea şi păstrarea informaţiilor cu privire la poziţia financiară, performanţa

    financiară şi alte informaţii referitoare la activitatea desfăşurată, atât pentru cerinţele interne

    ale acestora, cât şi în relaţiile cu investitorii prezenţi şi potenţiali, creditorii financiari şi

    comerciali, clienţii, instituţiile publice şi alţi utilizatori. Conducătorii acestor instituţii publice

    sunt ordonatori de credite bugetare, care au obligaţia de a angaja şi utiliza creditele buget are

    numai în limita prevederilor şi destinaţiilor aprobate, pentru cheltuieli strict legate de

    activitatea instituţiilor publice respective şi cu respectarea dispoziţiilor legale. În funcţie de

    subordonarea instituţiei, conducătorul acesteia poate fi: ordonator principal, ordonator

    secundar și ordonator terţiar. 3 

    1

    Constituția României, actualizată la data de 19 aprilie 2013 Art. 32 privind Dreptul la învăţătură  2 Legea 82/1991 republicată în 2014, art 1, aln 2 3 Legea 82/1991 republicată în 2014 art 2 

  • 8/18/2019 Analiza Eficienţei Încasărilor Şi Plăţilor În Cadrul Universităţii Transilvania Din Braşov-Dobrin Ana Maria

    9/58

    4

    Instituţiile publice pot fi abordate din mai multe unghiuri, 4după cum urmează: 

    a)  În funcţie de subordonare şi de importanţa sarcinilor ce le revin din actul general al

    conducerii şi administrării sunt:

    - instituţii de stat de subordonare centrală (finanţate din bugetul administraţiei centralede stat)

    - instituţii de subordonare locală (finanţate din bugetele locale).  

     b)  În funcţie de drepturile pe care le au în legătură cu aprobarea, repartizarea ş i utilizarea

    fondurilor bugetare:

      instituţii ierarhic superioare (acestea primesc mijloace bugetare direct de la buget atât

     pentru nevoi proprii cât şi pentru a fi repartizate unităţilor din subordine, iar conducătorii

    lor au calitatea de ordonatori principali de credite).  instituţii subordonate (primesc mijloace bugetare prin repartizare de la instituţiile

    ierarhic superioare şi le folosesc pentru realizarea sarcinilor proprii cu respectarea

    normelor legale, conducătorii lor purtând denumirea de ordonatori secundari de cred ite).

    În acest caz este de menţionat faptul că în sistemul instituţiilor bugetare mai intervine o

    categorie intermediară şi anume, ordonatorii terţiari de credite. Aceştia primesc de la

    ordonatorii principali de credite sau secundari de credite, în raport cu care se află în

    relaţii de subordonare, resurse financiare pentru acoperirea cheltuielilor proprii. c)  În funcţie de modul de organizare a relaţiilor cu bugetul deosebim mai multe categorii de

    instituţii publice:

      cele care prin natura activităţii lor, realizează în mod accidental venituri şi într -un volum

    nesemnificativ, pe care le varsă integral la buget de unde apoi primesc fondurile necesare

    acoperirii integrale a cheltuielilor generate de activitatea proprie, având astfel cu bugetul

    o relaţie guvernată de principiul bugetului brut. 

     

    cele care dispun de o însemnată bază de venituri proprii, extrabugetare, ceea ce le permite acoperirea integrală sau în parte a cheltuielilor, ele fiind organizate fie pe

     principiul autofinanţării integrale a cheltuielilor, fie pe principiul bugetului net, situaţie

    în care primesc de la bugetul central sau local, în funcţie de subordonare, subvenţii

     pentru finanţarea cheltuielilor rămase neacoperite din resursele extrabugetare.

    Conform legii 500/2002 5  privind finanţele publice, consolidată cu Legea nr 314/2003

    şi Legea nr 96/2006 sistemul bugetar din România este definit ca fiind un sistem unitar de

    4 Popescu, L., Gestiunea financiară a instituţiilor publice - Sinteze şi Aplicaţii practice , Ed. ReprografiaUniversităţii din Craiova, Craiova, 2001.

  • 8/18/2019 Analiza Eficienţei Încasărilor Şi Plăţilor În Cadrul Universităţii Transilvania Din Braşov-Dobrin Ana Maria

    10/58

    5

     bugete care cuprinde în componenţa sa elementele de la art 1 aln 2, prezenta lege, după cum

    urmează: 

    a)  Bugetul de stat

     b) 

    Bugetul asigurărilor sociale de stat c)  Bugetele fondurilor speciale

    d)  Bugetul trezoreriei statului

    e)  Bugetul instituţiilor publice autonome 

    f)  Bugetul instituţiilor publice finanţate integral sau parţial din bugetul de stat, bugetul

    asigurărilor sociale de stat şi bugetele fondurilor speciale, după caz 

    g)  Bugetul instituţiilor publice finanţate integral din venituri proprii 

    h) 

    Bugetul fondurilor provenite din credite externe contractate sau garantate de stat şi alecăror rambursare, dobânzi şi alte costuri se asigură din fondur i publice

    i)  Bugetul fondurilor externe nerambursabile6 

    Practic bugetul, în accepţiunea legii finanţelor publice reprezintă „documentul prin

    care sunt prevăzute şi aprobate în fiecare an veniturile şi cheltuielile, sau după caz, numai

    cheltuielile, în funcţie de sistemul de finanţare a instituţiilor publice”. Stabilirea veniturilor şi

    cheltuielilor care se înscriu în buget se face în funcţie de gradul de subordonare a instituţiei

    respective, precum şi de specificul acesteia. Bugetele de venituri şi cheltuieli ale instituţiilor

     publice sunt cuprinse (în totalitate sau sub formă de sold) în bugetul de stat sau în bugetele

    locale.

    La baza fundamentării veniturilor şi cheltuielilor aferente instituţiilor publice pot sta o

    serie de metode: 

    a)  metode clasice de fundamentare:

    - metoda automată  -  pentru previzionarea veniturilor şi cheltuielilor pentru anul următor se

    iau drept bază veniturile şi cheltuielile aferente anului anterior, al cărui exerciţiu s-a încheiat;- metoda majorării  (diminuării)  - se au în vedere rezultatele exerciţiilor bugetare aferente a

    cinci sau mai mulţi ani premergători celui pentru care se face previziunea, pe baza cărora se

    calculează ritmuri medii de modificare a veniturilor şi a cheltuielilor, ritmuri care se aplică

    asupra veniturilor şi cheltuielilor anului în curs pentru a se face o previziune penru anul

    următor; 

    5 Legea 500/2002 actualizată în 2014 art 1 aln 26 Legea 500/2002 actualizată în 2014 art 2 aln 38 privind Sistemul Bugetar  

  • 8/18/2019 Analiza Eficienţei Încasărilor Şi Plăţilor În Cadrul Universităţii Transilvania Din Braşov-Dobrin Ana Maria

    11/58

    6

    - metoda evaluării directe: presupune efectuarea unor calcule pentru fiecare sursă de venit şi

     pentru fiecare categor ie de cheltuieli, în funcţie de execuţia preliminară a anului în curs şi

    realizarea unei previziuni pentru viitor. 

     b)  metode moderne

    - aceste metode urmăresc fundamentarea bugetelor de venituri şi cheltuieli plecând de la

    obiectivele ce trebuie atinse, programele ce trebuie realizate.

    În cazul acestor metode bugetul este împărţit în sub- bugete pe activităţi, iar în cazul

    fiecărui sub- buget are loc o fundamentare a veniturilor şi cheltuielilor în funcţie de tipul de

    venituri şi cheltuieli.

    În concluzie, diferenţa dintre metodele moderne şi cele clasice este următoarea:

    metodele moderne oferă filosofia asupra conceperii bugetului de venituri şi cheltuieli al unei

    instituţii, în sensul stabilirii unor obiective ce urmează a fi realizate, având în vedere

    stabilirea unor indicatori de eficienţă, în timp ce metodele clasice sunt cele care oferă

    mijloacele, instrumentele necesare fundamentării cheltuielilor şi veniturilor din bugetele

     program.

    Indiferent de modul de subordonare şi de organizare a relaţiilor cu bugetul, instituţiile

     publice, prezintă o serie de trăsături caracteristici care le diferenţiază de unităţile economice: 

      Dispun de active fixe corporale şi necorporale pentru care calculează amortissement.

     

     Nu sunt organizate, de regulă, pe principiul autogestiunii, ele primind de la buget toate

    mijloacele băneşti de care au nevoie pentru îndeplinirea sarcinilor ce le revin şi varsă la

     buget toate veniturile pe care le realizează, cu excepţia celor care potrivit normelor legale

    în vigoare se constituie ca mijloace de autofinanţare. 

       Nu sunt dotate de regulă cu active circulante. 

      Pentru dezvoltarea şi modernizarea lor, pe calea investiţiilor primesc fonduri de la buget.  

      Planificarea financiară se înfăptuieşte la aceste unităţi sub forma bugetului de cheltuieli şi

    eventual a bugetului de venituri, dacă unităţile au asemenea sarcini.    Dispun de un anumit patrimoniu de valori materiale şi băneşti pe care trebuie să le

    folosească cu respectarea normelor legale şi cu maximum de eficienţă.  

    Toate aceste particularităţi determină procesul de planificare financiară, organizare

    conducere a gestiunii financiare cât şi a evidenţei economice a acestor instituţii.  

  • 8/18/2019 Analiza Eficienţei Încasărilor Şi Plăţilor În Cadrul Universităţii Transilvania Din Braşov-Dobrin Ana Maria

    12/58

    7

    1.2. Resursele financiare ale instituţiilor publice Pentru realizarea sarcinilor 7 specifice ce revin fiecărei instituţii publice în funcţie de

    domeniul în care îşi desfăşoară activitatea, acestea trebuie să dispună de resursele financiare

    necesare pentru a putea răspunde intereselor generale ale comunităţii umane la nivel naţional

    şi local în conformitate cu cerinţele constituţionale ale statului şi a legilor ce garantează şi

    apără suveranitatea naţională, drepturile şi libertăţile cetăţenilor, dezvoltarea economică şi

    socială corespunzător standardelor internaţionale. 

    Veniturile instituţiilor publice de subordonare centrală sunt asigurate: 

      integral din bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele fondurilor

    speciale, după caz; 

     din venituri proprii şi subvenţii acordate de la bugetul de stat, bugetul asigurărilor socialede stat, bugetele fondurilor speciale, după caz; 

      integral, din veniturile proprii.

    În cazul instituţiilor publice de interes local, finanţarea cheltuielilor curente şi de capital

    se asigură: 

      integral de la bugetul local, în funcţie de subordonare; 

      din venituri proprii şi din subvenţii acordate de la bugetul local, în funcţie de

    subordonare;

      integral din venituri proprii.

    Atât instituţiile publice de subordonare centrală, cât şi cele de subordonare locală pot

    folosi, pentru desfăşurarea activităţii lor, bunuri materiale şi fonduri băneşti primite de la

     persoanele juridice şi fizice, sub formă de donaţii şi sponsorizări.  Veniturile proprii au ca

    sursă de proveniență  chiria, organizarea de manifestări culturale şi sportive, concursuri

    artistice, publicaţii, prestaţii editoriale, studii, proiecte, valorificări de produse din activităţi

     proprii sau anexe, prestări de servicii şi altele asemenea. Fundamentarea veniturilor în cazul

    acestora se poate realiza pe baza previziunilor privind sursele de venit şi posibilitatea lor de

    valorificare.

    Pentru fundamentarea veniturilor instituţiilor publice trebuie ţinut cont de o serie de

    criterii:

      existenţa bazei legale a realizăr ii veniturilor;

      execuţia preliminară pentru anul de bază, corectată cu eventualele influenţe prevăzute

     pentru viitor;

    7 Legea nr. 270/2013 Art 13 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 500/2002 privind finanţele publice  

  • 8/18/2019 Analiza Eficienţei Încasărilor Şi Plăţilor În Cadrul Universităţii Transilvania Din Braşov-Dobrin Ana Maria

    13/58

    8

      analiza şi studierea comparativă a veniturilor şi a cheltuielilor realizate pe total, pe

    structură şi în dinamică. 

    Structura şi provenienţa acestor resurse diferă în funcţie de domeniul de activitate,

    subordonare şi modul de organizare a relaţiilor acestora cu bugetul de stat8:

      Principala sursă de provenienţă a mijloacelor financiare o constituie fondurile publice din

    care instituţiilor li se alocă resurse sub forma creditelor bancare, care în funcţie de

    subordonare, pot fi alocate din resursele bugetului administraţiei centrale de stat sau din

    resursele bugetului local căruia instituţia îi este subordonată. 

      O altă categorie de resurse o constituie fondurile cu destinaţie specială care includ

    fondurile constituite în cadrul sistemului de asigurări sociale, fondul pentru acordarea

    ajutorului de şomaj, etc. Aceste fonduri se constituie prin contribuţiile agenţiloreconomici şi sunt gestionate de o serie de instituţii publice precum direcţiile judeţene

     pentru probleme de muncă şi ocrotiri sociale, oficiile de pensii pentru agricultori,

    direcţiile sanitare. 

      Instituţiile pot primi resurse de la ministere sau alte organe centrale sau locale care nu fac

     parte din reţeaua lor de finanţare cu titlu de sume de mandat (pentru operaţiuni precum:

    aprovizionări centralizate cu materiale, obiecte de inventar de mică valoare sau scurtă

    durată, prestări de servicii sau executări de lucrări).   În scopul dezvoltării unor activităţi aducătoare de venituri şi a realizării unor acţiuni

     proprii fără finanţare de la buget, instituţiile pot constitui  pe baza normelor legale în

    vigoare, mijloace de autofinanţare din veniturile realizate în urma unor activităţi

    desfăşurate, care sunt lăsate integral sau parţial la dispoziţia instituţiilor care le-au realizat

    (venituri din închirieri sau exploatări de bunuri, venituri din taxe de intrare la muzee,

    veniturile cantinelor instituţiilor de invăţământ).

      Instituţiile publice mai pot folosi pentru desfăşurarea şi lărgirea activităţii lor mijloacele

    materiale şi băneşti primite prin transmiterea gratuită, cu respectarea dispoziţiilor legale

    de la persoane fizice sau juridice.

    8 Dincă, GH., Contabilitate publică, Ed. Universităţii Transilvania, Brasov, 2011. 

  • 8/18/2019 Analiza Eficienţei Încasărilor Şi Plăţilor În Cadrul Universităţii Transilvania Din Braşov-Dobrin Ana Maria

    14/58

    9

    Principalii factori 9 care influenţează aceste resurse financiare publice, sunt după cum

    urmează: 

      Factori Economici - Creşterea economică are ca efect creşterea bazei de impozitare şi

    sporirea veniturilor fiscale.

      Factori monetari - Creşterea dobânzii atrage creşterea preţurilor   care duce la creşterea

    nominală a încasărilor fiscale. 

      Factori sociali - Creşterea necesităţilor cu caracter social atrage creşterea fiscalităţii şi

    astfel rezultă şi creşterea resurselor financiare publice. 

      Factori demografici - O anumită structură a populaţiei poate duce la creşterea încasărilor

    fiscale.

     

    Factori politici și militari - Creşterea anumitor necesităţi militare sau luarea anumitordecizii de politică economică, populiste, trebuie susţinute de societate prin impozite şi

    taxe ridicate.

      Factori de natură financiară - Sintetizează influenţa celorlalţi factori prin dimensiunea

    cheltuielilor publice.

    1.3. Reglementarea modului de administrare a resurselor financiare ale

    instituțiilor publice

    Instituţiile publice finanţate integral de la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale

    de stat, bugetele fondurilor speciale, după caz, varsă integral veniturile realizate la bugetul

    din care sunt finanţate. Însă  acestea pentru desfăşurarea activităţii lor , pot folosi bunuri

    materiale şi fonduri băneşti primite de la persoanele  juridice şi fizice, sub formă de donaţii şi

    sponsorizări, cu respectarea dispoziţiilor legale.  

    Fondurile băneşti10 astfel acordate de persoanele juridice şi fizice se varsă direct la

     bugetul din care se finanţează acestea. Cu aceste sume se majorează creditele bugetare ale bugetului respectiv şi se vor utiliza cu respectarea destinaţiilor stabilite de transmiţător. De

    asemenea aceste instituţii au obligaţia de a prezenta, în anexa la contul de execuţie bugetară

    trimestrială şi anuală, situaţia privind sumele primite în aceste condiţii şi cu care a fost

    majorat bugetul de venituri şi cheltuieli. 

    Finanţarea cheltuielilor unor instituţii publice, indiferent de subordonare, se asigură

    atât din bugetul de stat, cât şi din bugetele locale, numai în cazurile în care, prin legea

    9 Moşteanu, T., Finanţe publice, Ed. Universitară, București, 2008, pag 5710 Attila G., Tatu L., Stoian A., Finanţele instituţiilor publice, Ed Universitară, 2009, p. 204 

  • 8/18/2019 Analiza Eficienţei Încasărilor Şi Plăţilor În Cadrul Universităţii Transilvania Din Braşov-Dobrin Ana Maria

    15/58

    10

     bugetară anuală sau prin legi speciale, se stabilesc categoriile de cheltuieli care se finanţează

     prin fiecare buget.

    Cât priveşte veniturile proprii ale instituţiilor publice se încasează, se administrează,

    se utilizează şi se contabilizează potrivit dispoziţiilor legale, au ca sursa de proveniență 

    chiriile, organizarea de manifestări culturale şi sportive, concursuri artistice, publicaţii,

     prestaţii editoriale, studii, proiecte, valorificări de produse din activităţi proprii sau anexe,

     prestări de servicii şi altele asemenea.  Dacă instituţiile publice înregistrează  excedente

    rezultate din execuţia  bugetelor se regularizează la sfârşitul anului cu bugetul din care sunt

    finanţate, în limita sumelor primite de la acesta. Excedentele anuale rezultate din execuţia

     bugetelor instituţiilor publice, finanţate integral din venituri proprii, se reportează în anul

    următor. 

    Instituţia care poate aproba înfiinţarea de activităţi finanţate integral din venituri

     proprii pe lângă unele instituţii publice sau schimbarea sistemului de finanţare a unor

    instituţii publice este Guvernul, stabilind totodată domeniul de activitate, sis temul de

    organizare şi funcţionare a acestor activităţi, categoriile de venituri şi natura cheltuielilor. 

    Bugetele de venituri şi cheltuieli pentru activităţile finanţate integral din venituri

     proprii11 se întocmesc o dată cu bugetul instituţiei publice de care aparţin şi se aprobă o dată

    cu bugetul acesteia. Veniturile şi cheltuielile activităţilor finanţate integral din venituri proprii

    se grupează pe baza clasificaţiei bugetare aprobate de Ministerul Finanţelor Publice.  

    În situaţia nerealizării veniturilor prevăzute în bugetele activităţilor finanţate integral

    din venituri proprii, cheltuielile vor fi efectuate în limita veniturilor realizate.

    Excedentele anuale rezultate din execuţia bugetelor de venituri şi cheltuieli ale

    activităţilor finanţate integral din venituri proprii se reportează în anul următor. Dacă la

    înfiinţarea unor instituţii publice sau a unor activităţi finanţate integral din venituri proprii,

    acestea nu dispun de fonduri suficiente, ordonatorii principali de credite pot acorda

    împr umuturi fără dobândă din bugetul propriu, pe bază de convenţie, rambursabile integral întermen de 6 luni de la data acordării. Execuţia de casă a bugetelor instituţiilor publice,

    acestea, indiferent de sistemul de finanţare şi de subordonare, inclusiv activităţile de pe lângă

    unele instituţii publice, finanţate integral din venituri proprii, efectuează operaţiunile de

    încasări şi plăţi prin unităţile teritoriale ale trezoreriei statului în a căror rază îşi au sediul şi la

    care au deschise conturile de venituri, cheltuieli şi disponibilităţi. Foarte important este de

    reţinut că instituţiilor publice le este interzis să efectueze operaţiunile de mai sus prin băncile

    11  OUG. nr. 121/2010 Art. 65. - (1)

  • 8/18/2019 Analiza Eficienţei Încasărilor Şi Plăţilor În Cadrul Universităţii Transilvania Din Braşov-Dobrin Ana Maria

    16/58

    11

    comerciale. Instituţiile publice au obligaţia de a transmite bugetul aprobat potrivit

     prevederilor prezentei legi, unităţii teritoriale a trezoreriei statului. 

  • 8/18/2019 Analiza Eficienţei Încasărilor Şi Plăţilor În Cadrul Universităţii Transilvania Din Braşov-Dobrin Ana Maria

    17/58

    12

    CAPITOLUL 2. PARTICULARITĂŢI PRIVIND FINANŢAREAÎNVĂŢĂMÂNTULUI SUPERIOR ÎN ROMÂNIA ŞI STATELE UNITE ALE

     AMERICII

    2.1. Conceptul de finanţare. Tendinţe internaţionale în finanţarea

    învăţământului superior 

    Finanţarea reprezintă un cumul de instrumente prin care pot fi atinse anumite scopuri

    sau chiar politici publice, în cazul statului. Fie că e cazul unui sistem privat sau public,

    finanţarea presupune anumite condiţii de eficienţă, accesibilitate, de realizare a unui rezultat

    maximal cu un număr de resurse limitate. Aceasta nu reprezintă un rezultat în sine, ci un

    standard ce trebuie atins de către entitatea ce urmează a fi finanţată.

    În acest capitol am evidențiat atât modul în care au evoluat o serie de sisteme

    universitare de prestigiu mondial cât și tendințele actuale înregistrate la nivelul UE și al României.

    Chiar dacă învățământul superior din România își are r ădăcinile la sfâr șitul secolului al XVII-lea,

    în această lucrare am pus accent doar pe evoluția sistemului universitar și pe schimbările de du pă

    căderea comunismului.

    După cum bine ştim la nivel mondial învățământul superior a cunoscut de-a lungul

    timpului modificări constante. Putem afirma cu încredere că Europa a pus bazele sistemuluiuniversitar. Prima instituție de învățământ superior la nivel mondial a luat naștere la Bologna în

    anul 1088, apoi a fost urmată  de Universitatea din Paris (1150) și mai apoi, în anul 1167 de

    Universitatea Oxford. O altă  instituție de prestigiu mondial - Universitatea Cambridge a fost

    fondată  în anul 1209.

    România12  a beneficiat şi ea  de pe urma acestui curent, prima instituție de studii

    superioare luând ființă  la Iași - Academia Vasiliană, în anul 1640. Având la bază  această 

    instituție, în anul 1860 a fost înf ințată Universitatea din Iași, o universitate care și-a păstrat

     prestigiul până  în prezent. O altă universitate de top, Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, a luat

    naștere în anul 1959, prin unificarea Universităților „Victor Babeș” și „Bolyai”.

    În majoritatea țărilor de pe glob, fie ele dezvoltate, în curs de dezvoltare sau

    subdezvoltate, învățământul a cunoscut în ultimii ani o serie de schimbări majore, în special

    după apariția crizei economice la nivel mondial, alocarea sumelor necesare funcționării

    sistemului superior de învățământ au tot scăzut afectând grav  bugetele universităților. De aceea

    12 Ciumaș Cristina “Arhitectura şi problematica finanţării învăţământului superior” Cluj, 2014,pag 54

  • 8/18/2019 Analiza Eficienţei Încasărilor Şi Plăţilor În Cadrul Universităţii Transilvania Din Braşov-Dobrin Ana Maria

    18/58

    13

    este necesar să se realizeze o corelație între eficiența și rentabilitatea sistemului de învățământ

    superior, deoarece acest sector al economiei are nevoie de sume consistente, reprezentând

     proporții mari din bugetele naționale ale fiecărei țări. 

    Finanțele moderne tind spre o diversificare a resurselor alocate învățământului și utilizarea

    unor criterii noi de dimensionare a nevoilor financiare bazate pe eficiență și calitate.

    Apariția unor fonduri private destinate finanțării sistemului universitar depinde direct de

    cadrul legal creat de stat. Un rol important îl au în acest sens nivelul taxelor de școlarizare,

    capacitatea instituțiilor de atragere de fonduri extrabugetare, autonomia deținută  de

    instituțiile de învățământ în ceea ce privește atragerea de fonduri, modalitățile de finanțare

    a învățământului particular.

    S-a demonstrat că nu este eficient ca singurele surse de finanțare în domeniul

    universitar să  fie reprezentate de fondurile provenite din taxe de școlarizare și din fonduri

     bugetare. Odată cu reducerea treptată  a sumelor de la bugetul de stat și a creșterii nevoii de

    finanțare din surse extrabugetare, o serie de aspecte noi cu privire la diversificarea surselor

    de venit trebuie să  fie luate în calcul 5:

    1.  instituirea de taxe administrative pentru serviciile acordate studenților; 

    2.   publicarea și distribuirea de materiale ștințifice; 

    3.  vânzarea de materiale didactice;

    4. 

    închirierea de spații pentru servicii auxiliare, studenților dar   și reprezentanților

    companiilor private;

    5.  închirierea de săli în vederea susținerii de manifestări științifice; 

    6.  transformarea căminelor pe perioada vacanţei, în spații de cazare în regim hotelier;

    7.   perceperea de taxe instituțiilor care apelează la serviciile corpului profesoral titularizat

    în propria instituție. 

    În mod teoretic, nu există  un nivel optim al fondurilor pe care statele ar trebui să  le

    acorde pentru învățământul superior. Chiar dacă  la nivel european se urmărește o sporire afondurilor alocate de la bugetul de stat în vederea creșterii sprijinului acordat învățământului

    superior, consider că pe termen scurt acest obiectiv nu va putea fi atins deoarece, atât Uniunea

    Europeană  ca un întreg, cât și țările care o alcătuiesc, nu dețin resursele necesare realizării

    unei astfel de investiții.

    În multe țări ale Uniunii Europene învățământul superior este în continuare subfinanțat.

    Atât studiile OECD, cât și o serie de rapoarte întocmite de Banca Mondială, atrag constant

    atenția asupra nivelului necorespunzător de finanțare a studiilor superioare. Pentru a îmbunătățicantitativ și calitativ acest sistem, la nivelul țărilor membre UE, au fost adoptate o serie de

  • 8/18/2019 Analiza Eficienţei Încasărilor Şi Plăţilor În Cadrul Universităţii Transilvania Din Braşov-Dobrin Ana Maria

    19/58

    14

     politici comune, menite să  obțină  rezultate vizibile cu privire la: creșterea nivelului absolut al

    finanțării, diversificarea surselor de venit a universităților, utilizarea adecvată  a resurselor,

    asigurarea de surse suplimentare de finanțare pentru cercetare, o mai mare deschidere

    internațională  sau acordarea sub diverse forme de ajutoare financiare studenților.

    În următoarea perioadă, considerăm că ar trebui suplimentate fondurile alocate sprijinirii

    studenților, deoarece situația economică este de așa natură încât îndepărtează absolvenți de liceu

    de posibilitatea de a urma o facultate. În același timp, autoritățile ar trebui să îmbunătățească

     procesul de absorbție al fondurilor europene, deoarece sumele alocate pot depăși în totalitate

    fondurile alocate de stat unor universități și facultăți mici.

    Problema legată de finanţarea sistemului universitar va persista și în perioada următoare

    datorită  situației economice la nivel european care nu este favorabilă, PIB-ul celor mai mari

    țări din UE înregistrând valori negative în trimestrul trei al anului 2014. Un alt element care

    va afecta negativ fondurile alocate de la bugetul de stat este sporul natural, numărul

    absolvenţilor de liceu fiind în scădere de la un an la altul.

    2.2. Strategii şi forme de finanţare a învăţământului superior în România

    Cu toate că  învățământul universitar Românesc a constituit, cel puțin la nivel

    declarativ, o prioritate pentru toate guvernele post-comuniste, numeroase proiecte13 au r ămas

    doar în stadiu incipient. În decursul timpului au fost adoptate o serie de schimbări legislative,instituționale și organizatorice, dar cu toate acestea nu a fost implementat un plan național de

    dezvoltare de perspectivă pentru educația universitar ă.14 

    O componentă  importantă  a sistemului de învățământ universitar din Romania, care a

    suferit permanent modificări consistente a fost reprezentată de finanțarea de la bugetul de stat. În

     prezent, în conformitate cu cele mai recente modificări legislative, aceasta este formată din:15 

    13 Miroiu, A. Finan ț area învățământului superior românesc. Evaluare și propunere de politici, 2009 

    14 Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, Concluziile Consiliului din 12 mai 2009 privind un cadru strategic

     pentru cooperarea europeană în domeniul educa ț iei și formării profesionale ( „ ET 2020” ) (2009/C 119/02) 15

      Consiliul Național Pentru Finanțarea Învățământului Superior,  Raport public anual  –   2012 Starea finan țăriiînvățământului superior și mă surile de optimizare ce se impun, 2013, pag 18

  • 8/18/2019 Analiza Eficienţei Încasărilor Şi Plăţilor În Cadrul Universităţii Transilvania Din Braşov-Dobrin Ana Maria

    20/58

    15

    Tabel 2.1. Structura fondurilor alocate de la buget pentru finanțarea învățământului superior

    2012-2013 

    Subcomponente 2012 2013Finanțarea de bază  68%  73,5% 

    Finanțarea

    suplimentar ă 

    30,5%  25,5% Finanțarea suplimentar ă pe bază de excelență  30,5% 25,0%Finanțarea preferențială a programelor de studii de master și

    doctorat în științe și tehnologii avansate, a programelor în

    limbi de circulație internațională și a doctoratelor în cotutelă 

    2,5% 0%

    Creșterea capacității instituționale și a eficienței manageriale 0% 0%Asumarea de către instituțiile de învățământ superior a unui

    rol activ la nivel local și regional 3% 0,5%Dezvoltare instituțională  1,5%  1,0 % Total finanțare instituțională  100%  100% 

    Sursa: prelucr ări ale autorului pe baza datelor CNFIS

    După cum se poate observa din tabelul 2,1, în anul 2013, comparativ cu anul 2012,

    fondurile destinate finanțării de bază au crescut cu peste 5 procente. Astfel, se constată o

    creștere a finanțării  instituțiilor de învățământ superior pe baza criteriilor cantitative în

    detrimentul celor calitative. Finanțarea de bază a fost calculată pe baza numărului de studenț i

    echivalenți înscriși la o universitate și a costului unitar generat de aceștia, stabilit la nivel

    național. 

    Una din schimbările substanțiale a sistemului universitar din Romania a fost realizată

     prin adoptarea Legii Educației Naționale, lege prin care s-a încercat implementarea unui

    sistem de prin care o parte importantă a fondurilor  provenite de la bugetul de stat să fie

    alocate în funcție de rezultatele calitative obținute de programele de învățământ, fiind vorba

    astfel de o finanțare suplimentară. 

    Conform metodologiei16  aprobate, determinarea alocațiilor bugetare pentru

    universitățile de stat în ceea ce privește finanțarea suplimentară, bazată pe excelență, se face

    urmărind o serie de etape :

    1) Într-o primă etapă se determină valoarea alocațiilor bugetare pentru fiecare domeniu de

    ierarhizare şi pentru  fiecare ciclu de studiu (licență, masterat, doctorat), aferent fiecărui domeniu

    de ierarhizare. În continuare se determină  pentru fiecare universitate, numărul de studenți

    16  ORDIN nr. 5364 din 29 octombrie ORDIN nr. 5364 din 29 octombrie 2013 privind aprobarea Metodologiei

    de alocare a fondurilor bugetare pentru finanţarea de bază şi finanţarea suplimentară bazată pe excelenţă ainstituţiilor de învăţământ superior de stat din România pentru anul 2013 

  • 8/18/2019 Analiza Eficienţei Încasărilor Şi Plăţilor În Cadrul Universităţii Transilvania Din Braşov-Dobrin Ana Maria

    21/58

    16

    echivalenți unitari din domeniile ierarhizate, pentru fiecare ciclu de studii, în funcție de valoarea

    coeficienților de echivalare.

    2) Se calculează valoarea alocațiilor bugetare pe student echivalent unitar ponderat, cu

    indicele de excelență  pe fiecare domeniu de ierarhizare și ciclu de studii.

    3 ) S e pune accent pe determinarea alocațiilor bugetare pentru finanțarea suplimentar ă

     bazată pe excelență pentru fiecare universitate și fiecare domeniu de ierarhizare.  

    Finanţarea suplimentară de excelenţă a cunoscut o uşoară scădere în termeni

    nominali, ponderea sa din sumele totale fiind şi cea mai scăzută, 23,30% în 2012 şi doar

    22,47% în 2013. Scăderea cea mai drastică au înregistrat-o fondurile acordate studiilor

    universitare de doctorat, pe seama scăderii numărului de doctoranzi finanţaţi pe bază de

    formulă. În contrast, fondurile pentru studiile de licenţă şi mai ales cele de master au

    cunoscut creşteri. 

    În ansamblu, ponderea finanţării suplimentare din finanţarea de bază a scăzut de la

    34,73% în 2012, la 30,29% în 2013, la limita stabilită în legea educaţiei. Întrucât finanţarea

    suplimentară de excelenţă a cunoscut o variaţie nesemnificativă, scăderea ponderii poate fi

    corelată cu creşterea finanţării de bază.  

    O a treia componentă  importantă  a sistemului de finanțare a universităților de la

     bugetul de stat, o reprezintă finanțarea complementar ă, destinată acoperirii acelor cheltuieli

     pentru susținerea dezvoltării și desf ășur ării în condiții optime a procesului de învățământ,

    cât și pentru îndeplinirea unor obiective sau servicii ale universităț ii.

    Dacă finanțarea de bază este destinată cu prioritate procesului educațional, conform

    legislației din România,17  finanțarea complementar ă  se realizează de  la bugetul statului și

    acoper ă:

    a) Subvenții pentru cazare și masă;

     b) Fonduri alocate pe bază  de priorități și norme specifice pentru dotări și alte

    cheltuieli de investiții și reparații capitale;c) Fonduri alocate pe baze competiționale pentru cercetarea științifică universitar ă.

    Odată  cu introducerea noii legi a educației, finanțarea complementar ă  a fost privată 

    de fondurile destinate dezvoltăr i instituționale, care constituie din anul 2011 capitol distinct al

    finanțării de la bugetul de stat.

    În direcţia modernizării strategiei de finanţare a sistemului de învăţământ superior

    17 ibidem

  • 8/18/2019 Analiza Eficienţei Încasărilor Şi Plăţilor În Cadrul Universităţii Transilvania Din Braşov-Dobrin Ana Maria

    22/58

    17

    românesc, CNFIS a pornit de la premisa nevoii unei treceri la finanţarea universităţilor

    româneşti în baza criteriilor de performanţă asemenea celor din statele europene.

    Propunerea CNFIS18  pentru metodologia finanţării învăţământului superior în anul

    2014 se bazează pe aceleaşi principii care vizează asigurarea stabilităţii şi predictibilităţii

    finanţării sistemului de învăţământ superior, principalul  element de noutate, comparativ cu

    metodologia din 2013, fiind adoptarea unui set propriu, complex, de indicatori de calitate

     pentru alocarea pe bază de formulă a ansamblu finanţării suplimentare.

    Dincolo însă de această noutate, aceasta păstrează schema de alocare a fondurilor din

    2013: după rezervarea unui fond de 2% pentru situaţii speciale, care nu pot fi integrate în

    formula de finanţare şi după deducerea valorii granturilor doctorale (singura componentă a

    finanţării de bază, care a fost pe costuri normative) suma rămasă este împărțită prin formulă

    între finanțarea de bază, finanțarea suplimentară și fondul pentru dezvoltare instituțională.  

    In contextual international, Romania ca membr u al Uniunii Europene trebuie să

    adopte prin politicile și formele de finanțare a învățământului superior o poziție în rândul

    statelor europene, pentru a putea oferi un pachet complet și competitiv în raport cu celelalte

    state. În caz contrar numărul studenților va scădea dr amatic, lucru care va afecta atât piața

    muncii, deci implicit și economia țării. 

    2.3.1. Poziţia României în statisticile internaţionale care urmăresc

    finanţarea învăţământului superior. Comparaţie România - SUA

    Pentru a avea o imagine clară asupra poziţiei României în spaţiul internaţional

    comparativ cu SUA, este necesar să facem o scurtă retrospectivă a situaţiei finanţării

    învăţământului superior de după comunism. În perioada dintre 1948 şi  1989 sistemul de

    învăţământ superior din România era în totalitate sub autonomia statului, având un număr

    limitat de studenţi stabilit exclusiv centralizat. Deşi după 1960 au fost abandonate criteriile

    de admitere cu caracter politic, în perioadele de după  1972 s- a înregistrat o creşterecontinuă  a numărului  de studenţi  înscrişi  la cursurile serale, în detrimentul numărului de

    locuri destinate cursurilor de zi. Se observă că în acea perioadă se punea accent pe domeniul

    tehnic de studiu și nu pe studiile economice, agronomie, medicină, inginerie.

    În anul 1989, în sistemul de învăţământ19  superior existau 46 de universităţi 

     publice, dintre care un număr mare de institute tehnologice de profil (minier, petrolier,

    mecanic), în care erau înscrişi un număr  de 164 507 studenţi.

    18 http://www.cnfis.ro/finanț are/finanțarea-de- bază/19 Ciumas Cristina “Arhitectura şi problematica finanţării învăţământului superior” Cluj, 2014,pag  129

  • 8/18/2019 Analiza Eficienţei Încasărilor Şi Plăţilor În Cadrul Universităţii Transilvania Din Braşov-Dobrin Ana Maria

    23/58

    18

    Schimbările  radicale la nivelul sistemului au venit o dată cu anii 1990-1992 din

    încercarea de a satisface cerinţele privind educaţia. Începând cu anul 1990, învăţământul

    superior românesc a cunoscut o importantă  “boom cantitativ” în absenţa unui cadru

    legislativ adecvat. Astfel, a crescut total nejustificat numărul  de instituţii  de învăţământ

    superior, atât private cât şi  publice, a crescut semnificativ numărul  de studenţi  şi  în

    consecinţă, numărul de posturi didactice, în paralel cu creşterea numărului de programe de

    studii (48 universităţi publice, numărul de studenţi a crescut de la 192 810, în anul 1990, la

    aproximativ 250 836, în anul 1996, o creştere  a numărului total  de studenţi  din

    învăţământul public şi privat la 100 000 de locuitori de la 831, în anul 1990, la 1 819, în

    anul 1996).

    Datorită  modificărilor   apărute  la nivelul sistemului de învăţământ superior, în

     perioada 1990-1996, au apărut modificări şi la nivelul principiilor   de finanţare  ale

    învăţământului public superior românesc  (asemănătoare  schimbărilor   de la nivelul ţăr ilor

    OECD): un sistem de alocare a fondurilor complex, creşterea  autonomiei financiare a

    universităţilor; diversificarea surselor de finanţare;  îm părţirea  costurilor pentru educaţie 

     prin introducerea taxelor de şcolarizare; o mai clară separare între fondurile pentru educaţie 

    şi cele pentru cercetare. Chiar şi în aceste condiţii, în urma observaţiilor  obţinute la nivelul

    MEC, pe baza datelor şi a analizelor de după  anul 1990, alocaţiile bugetare continuă  să 

    reprezinte principala sursă de finanţare pentru învăţământul public superior românesc.

    Din datele statistice de la nivel naţional  şi  internaţional,  în perioada 1998-2006, s-a

    observat că  numărul de studenţi  din sistemul de învăţământ public superior românesc

    (bugetat şi  cu taxă)  urmează  o tendinţă crescătoare  (de la 249 875, în anul 1998, la 628

    878, în anul 2006). Astfel, începând cu anul 1999, modalitatea de finanţare învăţământului

    superior se modifică, trecându-se la o metodologie de repartizare a alocaţiilor  bugetare pe

     bază  de formulă  (componenta cantitativă) şi  având la bază  principiul fundamental

    „resursele urmează studenţii”. Din anul 2002,20 metodologia de repartizare pe universităţia alocaţiilor bugetare destinate finanţării  de bază  este completată  şi  de o com ponentă 

    calitativă, permanent actualizată în următoarea perioadă 2003-2007.

    20

     Saavedra, J.  Education Financing in Developing Countries: Level and Sources of Funds, World Bank,2002, pag 125 

  • 8/18/2019 Analiza Eficienţei Încasărilor Şi Plăţilor În Cadrul Universităţii Transilvania Din Braşov-Dobrin Ana Maria

    24/58

    19

    Tabel 2.2. Evoluţia finanţării de bază în perioada 1998-2007 

    Perioada

    analizata

    1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007

    Finanţare de

     bază

       M   i   l   i  o  a  n  e   E  u  r  o

    137 173 269 376  467  617  833  952  1 159 1 537

    137 106 135 145  149  164  205  263  327  439 

    TOTAL

    finanţare de

     bază 

    137 174 270 380  477  633  847  1 041 1 175 1 560

    137 107 135 146 153  169  209  287  332  446 

    Produsul Intern

    Brut (PIB)

    37 380 54 573 80 377 116 769 151 475 197 565 246 469 288 048 342 418 401 287

    37 436 33 388 40 346 44 904 48 442 52 613 60 842 79 551 97 118 99 993

    Pondere FB

    repartizată în

    PIB

    0,37% 0,32% 0,34% 0,32% 0,31% 0,31% 0,34% 0,33% 0,34% 0,38%

    Pondere Total

    FB în PIB0,37% 0,32% 0,34% 0,33% 0,32% 0,32% 0,34% 0,36% 0,34% 0,39%

    Curs Euro

    (valoarea medie

    anuală)

    0,999 1,630 1,996 2,603 3,126 3,756 4,053 3,623 3,540 3,500

    Sursa: Evoluţia finanţării de bază în perioada 1998-2007- Consiliul Naţional pentru Finanţarea

    Învăţământului Superior , prelucrări ale autorului pe baza datelor CNFIS

    Pentru anii 200621 şi 2007, din analiza datelor avute la dispoziţie rezultă: 

    - ponderea fondurilor alocate pentru educaţie din total PIB:

    4,79% (2006), 4,96% (2007),

    - ponderea fondurilor alocate pentru învăţământ superior din total PIB:

    0,67% (2006), 0,68% (2007)

    - ponderea fondurilor alocate pentru finanţare  de bază  din total PIB

    0,34% (2006), 0,39% (2007)

    În România, nivelul maxim al finanțării instituționale a învățământului superior s -a

    înregistrat în anii 2008 și 2009 de 1.947,3 milioane lei în anul 2008, respectiv 1.950,04

    milioane lei în anul 2009. Din cauza crizei in anul 2013, față de anul 2008, a scăzut cu

    aproximativ 30%, în valori reale (luând în considerare inflația). Această cifră de şcolarizare

    21 Jos an I.J., The relations hip between the cos t of education and the human capital. The alignment of Romaniato the European s tandards , 2012, pag 59

  • 8/18/2019 Analiza Eficienţei Încasărilor Şi Plăţilor În Cadrul Universităţii Transilvania Din Braşov-Dobrin Ana Maria

    25/58

    20

     pr opusă pentru anul universitar 2012-2013 s-a făcut în temeiul art. 222, alin (1) din Legea

    educației naționale, nr.1/2011, cu modificările şi completările ulterioare și în consonanță cu

    valoarea impusă de Strategia Europa 2020, privind procentul populației cu vârstă cuprinsă

    între 30 - 34 ani, care a absolvit cu succes învățământul terț iar și care trebuie să ajungă în

    anul 2020 la cel puțin 40% din cohorta în țările UE. Astfel, în ta belul de mai jos (tabelul nr.

    3) este prezentată valoarea acestui indicator măsurat de către INS pentru perioada 2002 -

    2010:

    Tabel 2.3. Rata de creştere anuală a procentului de populaţie cu educaţie terţiară în

    perioada 2002-2010

    Anul 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010

    % populație educație

    ter țiară universitar ă 

    30-34 ani/ populațietotală) %

    8,88% 8,89% 10,29% 11,42% 12,37% 13,94% 15,96% 16,78% 18,1%

    Rata de creștere

    anuală % 

    1% 0,01% 1,40% 1,13% 0,95% 1,57% 2,02% 0,82% 1,32%

    Sursa: prelucrări ale autorului CNFIS

    Pe baza analizelor de prognoză a rezultat că România, se poate angaja la o țintă de

    26,74%. pentru indicatorul educație terțiară în grupa de vârstă 30-34 ani. Valorile prognozate

     pentru perioada 2011-2020 sunt cuprinse în tabelul de mai jos și sunt realizabile prin

    îndeplinirea următoarelor condiții: 

    Tabel nr 2.4. Evoluţia procentului populaţiei care urmează o educaţie terţiară înperioada 2011-2020

    Anul 2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017 2018 2019 2020

    % populație educațieter țiarăuniversitară 30-34ani/ populațietotală) 

    18,41 19,4 20,25 21,3 22,17 23,22 24,06 24,92 25,93 26,74

    Rata de creștereanuală %  1 0,99 0,85 1,05 0,87 1,05 0,84 0,86 1,01 0,81

    Sursa: HOTĂRÂRE privind aprobarea cifrelor de şcolarizare pentru învăţământul preuniversitar şi superior de

    stat în anul şcolar/universitar 2012-2013

  • 8/18/2019 Analiza Eficienţei Încasărilor Şi Plăţilor În Cadrul Universităţii Transilvania Din Braşov-Dobrin Ana Maria

    26/58

    21

    Poziţia României22  în contextul internaţional din punctul de vedere al finanţării

    învăţământului superior se poate evidenţia prin următorii indicatori: 

    1.  Ponderea populaţiei şcolare (la toate formele de pregătire) în total populaţie 

    Analiza datelor statistice din perioada 1998-2004, la nivel naţional relevă faptul că 

     ponderea populaţiei şcolare  în total populaţie  are o evoluţie descrescătoare, scăzând de la

    21,12%, în 1998, la 20,90% în 2004. Estimând, pe baza datelor disponibile, o medie la

    nivel european EU 27 se obţin valori cuprinse între 22,70% (1998) şi 22,83% (2004). Se

     poate observa că, pentru România, valorile corespunzătoare ale ponderii sunt sub media de

    la nivel european.

    2.  Ponderea numărului de studenţi în total populaţie 

    În cazul numărului  de studenţi,  se poate observa la nivel naţional  o creştere  a

     ponderii acestora în total  populaţie  de la 1,64%, cât era în 1998, la aproape 3,16% în

    2004. Dacă  în 1999, această pondere era  sub valoarea medie EU25 (1,86% faţă  de

    3,30%), în 2004 această diferenţă s-a redus semnificativ (3,16% faţă de 3,77%). Mai mult,

     pentru această pondere, valorile estimate de la nivel european (EU 27) sunt mai mari decât

    valorile înregistrate la nivel naţional  (valorile mediilor europene estimate pentru EU 27

    variază între 3,24%, în 1998, şi 3,73% în 2004).

    3.  Ponderea numărului de studenţi în total populaţie şcolară 

    Analiza datelor statistice la nivel naţional din perioada 1998-2004, relevă  faptul că 

     ponderea numărului de studenţi  în total  populaţie şcolar ă are o evoluţie crescătoare, de la

    7,77%, în 1998, la 15,11% în 2004. Cu toate acestea, aceste valori de la nivel naţional se

    situează sub media estimată la nivel european EU 27 (14,22% pentru anul 1998 şi 16,39%

     pentru anul 2004).

    Fonduri alocate educaţiei 

    4.  Ponderea cheltuielilor publice pentru educaţie în PIB

    În cazul României, ponderea cheltuielilor 23 pentru educaţie  în total PIB variază 

    între 3,36% (1999) şi 3,44% (2003), valori sub media europeană EU25 (4,77%, în 1999, şi 

    5,2%, în 2003). Dacă  la nivel european, se observă  o creştere a acestor ponderi, evoluţia 

    acestora la nivelul României este oscilantă: scade  de la 3,36% (1999) la 2,88% (2000),

    creşte  până la 3,52% (2002), urmată fiind de o nouă scădere până la 3,44% (2004).

    Din punct de vedere financiar, România are o alocaţie estimată pe elev/student de

    22  Hotărârea Guvernului nr. 327/2014 privind aprobarea cifrelor de şcolarizare pentru învăţământul

     preuniversitar şi superior de stat în anul şcolar/universitar 2014-201523 Raportul elaborat în temeiul ART 219 aln (2) din Legea educației naționale 1/2011 privind starea finanțăriiînvățământului superior și măsurile de optimizare ce se impun, 2013 

  • 8/18/2019 Analiza Eficienţei Încasărilor Şi Plăţilor În Cadrul Universităţii Transilvania Din Braşov-Dobrin Ana Maria

    27/58

    22

    aproximativ 998,42 EURO PPS (1998) comparativ cu 3 348,67 EURO PPS, media estimată

    la nivel european şi de 1072,53 EURO PPS (2003), faţă de 4 601 EURO PPS, media

    estimată la nivel european (pe baza datelor statistice disponibile).

    5.  Ponderea cheltuielilor pentru învăţământul superior în PIB  

    În perioada 1999-2003, ponderea cheltuielilor 24 publice pentru învăţământ superior

    în total PIB a avut o evoluţie  oscilantă, cu valori cuprinse între 0,5% şi  0,68%,

    observându-se iniţial  o creştere până la 0,79% (2001), urmată de o scădere a acestor valori

    la 0,68% (2003). Faţă de media europeană EU25, respectiv EU27, se poate observa faptul

    că aceste valori sunt mai mici decât aceaste medii (EU25: 1,06%, în 2001 şi 1,15% în 2003;

    respectiv EU27: 1,05%, în 2001 şi 1,14% în 2003). Din punct de vedere financiar, România

    se situează mult sub media europeană, având o alocaţie pe student de aproximativ 1 313,89

    EURO PPS (1999) faţă de o medie europeană estimată de 5 863 EURO PPS şi respectiv 1

    492,29 EURO PPS (2003) faţă de media EU27 de 6 451,41 EURO PPS.

    2.3.2. Particularităţi privind sistemul de învăţământ superior din SUAcomparativ cu cel românesc

    Sistemul universitar din SUA este considerat cel mai avansat şi performant sistem

    educaţional din lume. Acesta este compus din peste 4.300 de instituţii de învăţământ

    universitar şi postuniversitar în care învaţă aproape 14 milioane de studenţi, 570.000

    reprezentând studenţi internaţionali.

    Costurile universităților americane sunt, la prima vedere, imposibil de plătit

    vreodată  pentru o familie din România. Pentru o educaţie de calitate în SUA, acele costuri

    variază undeva între $35,000 la universităţile bune de stat şi $53,000 la cele mai scumpe

    universităţi private. Aceste cifre ascund însă un sistem destul de complex prin care uneori

    un elev poate urma o universitate de $50,000 fără să plătească nimic, pe când acelaşi elev ar

     plăti integral la o universitate care costă $5000. 

    Este important de remarcat că şi universităţile private primesc fonduri de la statul

    American pentru ajutor financiar şi iarăşi acceste fonduri nu pot fi accesate decât de

    studenţii americani. Universităţile care oferă fonduri şi pentru studenţii internaţionali fac

    asta exclusiv din banii proprii. Pachetele financiare diferă desigur de la universitate la

    24 Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului Consiliul Naţional pentru Finanţarea Învăţământului superior în

    România - Punct de vedere al CNFIS - iunie 2007 Document informativ, discutat în şedinta CNFIS din 27 iunie2007, pag 10

  • 8/18/2019 Analiza Eficienţei Încasărilor Şi Plăţilor În Cadrul Universităţii Transilvania Din Braşov-Dobrin Ana Maria

    28/58

    23

    universitate şi de la colegiu la colegiu, însă o regulă de bază este următoarea:  Cu cât şcoala

    e mai bună, cu atât are mai mulţi bani şi acordă mai mult ajutor studenţ ilor români.

    La o prima vedere, sistemul universitar american pare unul fără cusur. Peste

     jumătate din cele mai bune universități ale lumii (opt din primele zece) sunt americane. În

    ultimele decenii, acestea au dat cei mai mulți laureați ai premiului Nobel  și au produs cele

    mai multe lucrări științifice. Până de curând, o diplomă constituia cheia unei slujbe bune.

    Acum, însă, creșterea taxelor și a creditării în rândul studenților, venite în contextul crizei

    economice, au dus la percepția că, de fapt, investiția în educație nu prea mai rentează.

      Există trei aspecte esențiale ale acestei noi stări de fapt: creșterea abruptă a taxelor,

    îndatorarea tot mai mare a studenților și a universităților și scăderea calitativă a

    absolvenților. În intervalul 2001-2010, taxele au crescut de la 23% la 38% din venitul

    mediu anual. Automat, doar în ultimii 15 ani valoarea creditelor studențești s-a dublat.

    Potrivit unui studiu recent, tinerii care au terminat facultatea în 2011 trebuie să achite

    împrumuturi cu o valoare medie de 26.000 de dolari. 

    Alarmant este că şansele ca un student american să absolve facultatea nu depășesc

    57%. Puțin, comparativ cu standardele internaționale: Marea Britanie și Australia, de

    exemplu, raportează cifre mult mai bune.  

    În realitate, cheltuielile masive ale sistemului sunt generate de competiția acerbă din

    clasamentele universitare, realizate după criterii foarte clare, dintre care lipsește însă unul

    esențial, prea greu de cuantificat: calitatea absolvenților. Un studiu al universității din

    Pennsylvania arată că, din 1990 și până acum, investițiile făcute pentru ameliorarea

    metodelor de predare au crescut mai lent decât toate celelalte categorii de cheltuieli, deși

    cohorta de studenți a sporit semnificativ. 

    Iar universitățile nu pot spera la vreun ajutor din partea guvernului. Toate statele au

    redus puternic fondurile alocate învățământului superior. Iar Barack Obama a anunțat

     public că nu este de acord cu creșterea taxelor și amenință universitățile cu sistarea

    finanțării publice dacă au de gând să continue cu aceste majorări. Firma de consultanță

    Parthenon Group prezice că numărul studenților nu va mai crește în următorii cinci -șapte

    ani, indiferent dacă economia își revine sau nu.  

    În 1962, un cent din fiecare dolar cheltuit în SUA se ducea către sistemul de

    învățământ superior. Astăzi, ponderea s-a triplat. Se alocă universităților cele mai mari

    sume din lume (raportat la PIB), America se află abia pe poziția a 15-a în clasamentul

     procentajului de absolvenți în totalul populației tinere. 

  • 8/18/2019 Analiza Eficienţei Încasărilor Şi Plăţilor În Cadrul Universităţii Transilvania Din Braşov-Dobrin Ana Maria

    29/58

    24

    O pondere fantastică, de 43% din calificativele acordate în universități, sunt de A - o

    creștere cu 28% față de situația raportată în 1960. 

    Situația nu este chiar una bună în ceea ce priveș te suportabilitatea acestor taxe.

    Puneți-vă în locul celor 9,1% din studenții împrumutați care în 2011 au fost nevoiți să

    renunțe la credite, deși mai aveau doar doi ani până la absolvire. În peste 200 de

    universități, rata studenților intrați în incapacitate de plată în primii trei ani de cursuri

    depășește 30%. O altă presupunere greșită este că, odată admis la facultate, o vei și termina.

    40% din totalul studenților și 30% din cei care au fost nevoiți să apeleze la credite nu au

    reușit să-și finalizeze cursurile. Practic, aceștia din urmă au rămas împovărați de un

    împrumut pe care, realist, nu au şase să-l achite.

    Între 2001 și 2010, taxele au crescut de la 23% la 38% din venitul mediu anual.

    Doar în ultimii 15 ani valoarea creditelor studențești s-a dublat, iar tinerii care au terminat

    facultatea în 2011 trebuie să achite împrumuturi cu o valoare medie de 26.000 de dolari.  

    În urma acestei comparaţii putem trage câteva concluzii cu privire la costurile

    urmării acestor studii universitare atât în România cât şi în SUA. Pentru o analiză corectă,

    trebuie avut în vedere scopul urmat, situaţia financiară a viitorului student, capacităţile de

    adaptare la un sistem diferit de cel românesc, etc.

    Un prim motiv pentru a alege să studiezi în SUA este ca acele colegii şi universităţi

    americane oferă una dintre cele mai bune educaţii şi posibilităţi excepţionale pentru

    desfăşurarea de activităţi de cercetare. În plus este socotită şi opţiunea de a alege printre

    multe lecţii şi programe. În timpul studiilor de licenţă –   „Bachelor”, studenții pot alege

    lecţii, care nu sunt din cadrul specializării. Suplimentar, pentru majoritatea străinilor,

    universităţile/colegiile americane oferă un număr extraordinar de mare de activităţi

    extracurriculare.

    Universităţile americane au încă un avantaj –   prestigiul numelui şi, bineînţeles,

    faptul, că în cele mai bune universităţi americane este destul de mare cota parte astudenţilor străini, înseamnă cu siguranţă, că studentii vor avea contacte utile cu oameni din

    toata lumea.

    Acest sistem de învăţământ superior are şi unele dezavantaje: un prim dezavantaj 

    este nivelul taxelor, care depăşesc, câteodată, 40 000.00 USD anual. O precizare foarte utilă

    este, că suma respectivă este numai taxa de şcolarizare, la care se adaugă  costul închirierii

    unei locuinţe, mâncarea zilnică,costul manualelor,etc.

    Un alt dezavantaj este că  posturile disponibile pentru studenţi sunt, deseori, ocupatede americani. În orice caz, felul bursei sau vizei unui student român, de exemplu poate

  • 8/18/2019 Analiza Eficienţei Încasărilor Şi Plăţilor În Cadrul Universităţii Transilvania Din Braşov-Dobrin Ana Maria

    30/58

    25

    exclude ori limita, posibilitatea combinării legale a studiilor cu munca.

    Şi încă un ultim aspect: nu fiecare universitate americană sau colegiu oferă educaţie

    excepţională. Asta este încă un motiv de a se analiza extrem de bine preţul învăţării într -o

    universitate americană nu prea cunoscută. Pentru europeni, spre exemplu, alternativa este,

    ca ei să obţină studii superioare într -o universitate în alt stat european sau să-şi plătească

    educaţia într -una dintre universităţile, care oferă educaţie americană în Europa. 

    De aceea considerăm că este necesar pentru a implementa o politică de finanţare un  

    studiu al impactului atât asupra resurselor noi atrase ale universităţilor cât şi un studiu

    asupra presiunii costurilor asupra studentilor. Din acest punct de vedere, studentii aleg sa

    studieze la o universitate sau alta şi din această cauză-a costurilor.

    Ca o ultimă concluzie putem afirma că sistemul universitar românesc are multe

    aspecte de îmbunătăţit dar urmează o liniei bună de evoluţie, pe când sistemul universitar

    din SUA dacă nu va implementa soluţii viabile cu privire la susţinerea studenţilor în

     perioada de studiu, se va confrunta cu o aşa zisă criză a numărului de studenţi străini.

  • 8/18/2019 Analiza Eficienţei Încasărilor Şi Plăţilor În Cadrul Universităţii Transilvania Din Braşov-Dobrin Ana Maria

    31/58

    26

    CAPITOLUL 3. ANALIZA EFICIENŢEI ÎNCASĂRILOR ŞI PLĂŢILOR ÎN

    CADRUL UNIVERSITĂŢII TRANSILVANIA DIN BRAŞOV  

    3.1. Prezentarea Universităţii Transilvania din Braşov  

    Universitatea Transilvania25 din Braşov este o instituţie de învăţământ superior de

    stat acreditată, care funcţionează cu denumirea actuală în baza Ordinului Ministerului

    Învăţământului şi Ştiinţei nr. 4894/ 23.03.1991. Istoria sa începe în anul 1948, când a f ost

    înfiinţat Institutul de Silvicultură Braşov, pe baza Decretului nr. 175/1948 şi Deciziei

    Ministeriale nr. 263327/ 1948. De atunci, universitatea s-a dezvoltat continuu, devenind

    astăzi cea mai mare şi reputată instituţie de învăţământ superior din Regiunea de Dezvoltare

    Centru, în care studiază aproape 19.000 de studenţi sub îndrumarea a 764 de cadre didactice

    titulare (la începutul anului universitar 2014-2015). După anul 1990, structura universităţii

    a cunoscut o diversificare accentuată, încercând să  răspundă la nevoile de instruire ale

    tinerilor precum şi la oferta şi cerinţele identificate pe piaţa muncii. Conform HG nr. 568/

    1995, au fost acreditate toate facultăţile şi programele de studii care au existat înainte de

    1989 şi, conform Legii nr. 88/ 1993, a demarat autorizarea provizorie a unor noi programe

    de studii. Procesul de autorizare şi acreditate a fost parcurs, conform legii, pentru toate

     programele de studii care funcţionează în universitate. 

    În universitate se derulează programe de studii la nivel de licență, masterat,

    doctorat, precum și programe de formare continuă, în sistemul de învățământ la zi, la

    distanță și cu frecvență redusă. 

    În prezent, Universitatea Transilvania din Braşov cuprinde 18 facultăţi.

    Tabelul 3.1 Structura pe facultăţi a Universităţii Transilvania din Braşov. 

    Nr. Facultatea Anul î nfiinţării/reînfiinţării 

    1 Facultatea de Inginerie Mecanică  19492 Facultatea de Inginerie Tehnologică şi Management

    Industrial1964

    3 Facultatea de Design de Produs şi Mediu  1964/20104 Facultatea de Ştiinţa şi Ingineria Materialelor   19905 Facultatea de Inginerie Electrică şi Ştiinţa Calculatoarelor   19906 Facultatea de Silvicultură şi Exploatări Forestiere 19597 Facultatea de Ingineria Lemnului 19598 Facultatea de Construcţii  2003

    9 Facultatea de Alimentaţie şi Turism 200725 http://www.unitbv.ro/DespreUniversitate/Istoric.aspx

  • 8/18/2019 Analiza Eficienţei Încasărilor Şi Plăţilor În Cadrul Universităţii Transilvania Din Braşov-Dobrin Ana Maria

    32/58

    27

    10 Facultatea de Matematică şi Informatică  1971/199111 Facultatea de Ştiinţe Economice şi Administrarea

    Afacerilor1990

    12 Facultatea de Litere 200213 Facultatea de Muzică  1971/1991

    14 Facultatea de Medicină  199115 Facultatea de Educaţie Fizică şi Sporturi Montane  200216 Facultatea de Drept 2002/2010

    17 Facultatea de Sociologie şi Comunicare 2002/201018 Facultatea de Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei  2004

    Sursa: date preluate de pe unitbv.ro.

    Începutul şi dezvoltarea învăţământului universitar în Braşov îşi au originea în

    vechile tradiţii culturale şi climatul cultural intens al oraşului. Aici, creaţia tehnică şi

    ştiinţifică inginerească -  bine cunoscută - activitatea artistică creatoare în domeniile

    literaturii și culturii populare, cât şi studiile intensive din numeroasele şcoli de toate

    gradele, se contopesc într-o armonie desăvârşită.

    Dintre cele mai importante repere cu privire la începutul şi afirmarea acestui centru

    cultural menţionăm:

      Prima şcoală românească din Scheii Braşovului, care a fost fondată cu cinci secole în

    urmă,

      Primele tipărituri ale Diaconului Coresi în limba română,

     

    Gimnaziul german Johannes Honterus, activitatea de întreţinere a spiritului naţional

    condusă de cunoscutul om de litere George Bariţiu 

      "Gazeta de Transilvania" fondată de către acesta 

      Asociaţia culturală Astra, care a avut un rol conducător în formarea consşiinţei naţionale  

      Prima şcoală românească de comerţ 

      Contribuţiile unor personalităţi ca: Andrei Mureşanu, Gheorghe Dima, Iacob

    Mureșianu, Octavian Goga, St. O. Iosif, Sextil Pușcariu, Valeriu Brănişte, Tiberiu

    Bredicianu, Ilie Cristea.

  • 8/18/2019 Analiza Eficienţei Încasărilor Şi Plăţilor În Cadrul Universităţii Transilvania Din Braşov-Dobrin Ana Maria

    33/58

    28

    Scurt istoric al Universităţii Transilvania din Braşov

    1940 - S-au pus bazele învăţământului superior în Braşov, în cadrul Academiei de Comerţ şi

    Studii Industriale.

    1948 - Înfiinţarea Institutului de Silvicultură. 

    1949 - Înfiinţarea Institutului de Mecanică. 

    1953 - Institutul de Silvicultură devine Institutul Forestier şi în urma fuzionării dintre acesta

    şi Institutul de Mecanică s-a format Institutul Politehnic din Braşov 

    1959 - Înființarea în cadrul Institutului Politehnic a secției de Industrializare a Lemnului.

    1960 - A fost înfiinţat Institutul Pedagogic (Matematică, Fizică - Chimie, Biologie), iar

    ulterior în anul 1969 s-a înfiinţat Catedra de Muzică. 

    1964 - În cadrul Institutului Politehnic se înfiinţează secţia de Tehnologii de Fabricaţie.  

    1971 - Prin fuzionarea celor două institute, respectiv cel Politehnic şi cel Pedagogic s-a

    format Universitatea din Braşov. 

    1991 - La propunerea Senatului Universității din Brașov, prin nota Guvernului României din

    04.01.1991 şi Ordinul Ministrului Invăţământului şi Ştiinţei nr. 4894 din 22.03.1991, noua

    titulatură a universităţii a devenit Universitatea Transilvania din Braşov. 

    3.2. Indicatorii de performanţă ai gestiunii trezoreriei- Analiza

    indicatorilor de lichiditatePentru evidenţierea lichidităţii26  în cadrul Universităţii Transilvania din Braşov, am

    ales să calculez lichiditatea generală (curentă), lichiditatea imediată, lichiditatea la vedere şi

    rata solvabilităţii generale. 

      Lichiditatea generală(curentă) se va calcula după formula:  

    Lichiditatea generală = Active curente / Datorii curente 

    Active curente = stocuri + creanţe + disponibilităţi băneşti Datorii curente = datorii pe termen scurt către furnizori, salariaţi, bănci şi datorii fiscale 

    Pentru anul 2011: Lichiditatea generală = Total active curente/ Total datorii curente =

    = 85.089.104/31.228.814 = 2.7246

    Pentru anul 2012: Lichiditatea generală = 95.019.547/40.986.386 = 2.3183

    Pentru anul 2013: Lichiditatea generală = 101.640.432/37.008.092 = 2.7464

    Pentru anul 2014= Lichiditatea generală = 80.048.351/15.379.666 = 5.2048

    26 Victor Dragotă, Laura Obreja “Management financiar” Editura Economică București 2003 vol I pag 290  

  • 8/18/2019 Analiza Eficienţei Încasărilor Şi Plăţilor În Cadrul Universităţii Transilvania Din Braşov-Dobrin Ana Maria

    34/58

    29

    Lichiditatea generală trebuie să aibă valoarea minimă de 1,5 dar în funcţie de

    domeniul de activitate şi de conjunctura mediului de afaceri această valoare poate fi

    reconsiderată. 

      Lichiditatea imediată măsoară capacitatea companiei de a plăti datoriile pe termen scurt

    utilizând activele cu cel mai mare grad de lichiditate din bilanţ. Formula este

    asemanatoare cu cea a lichidităţii curente, însă de data aceasta sunt excluse stocurile,

    acestea fiind considerate mai greu de valorificat şi cu o valoare incertă. 

    Lichiditatea imediată poate fi de multe ori mai utilă decât   lichiditatea curentă pentru

    că stocurile sunt trecute în bilanţ la o valoare care uneori nu reflectă preţul care ar putea fi

    o bţinut din vânzarea lor. Valoarea optimă pentru acest indicator este în general 1, activele

    cu lichiditate mare, şi anume numerarul, investiţiile pe termen scurt şi creanțele fiind în

    acea situaţie suficiente pentru a acoperi datoriile pe termen scurt, ind iferent de valoarea

    reală a stocurilor. Și aici însă, există domenii unde lichiditatea imediată poate fi mai mică

    decât 1, în principal acolo unde stocurile au o pondere mare în totalul activelor circulante.

    Lichiditatea imediată se poata calcula după f ormula:

    Lichiditatea imediată = Disponibilităţi băneşti / Datorii curente

    Disponibilităţi băneşti = banii din bancă şi casierie  

    Datorii curente = datorii pe termen scurt (< 1 an) către furnizori, salariaţi, bănci şi datorii

    fiscale

    Pentru anul 2011: Lichiditatea imediată= 34.629.560/31.228.814= 1.1088

    Pentru anul 2012: Lichiditatea imediată= 30.324.621/40.986.386= 0.7398

    Pentru anul 2013: Lichiditatea imediată= 34.242.837/37.008.092= 0.9252

    Pentru anul 2014: Lichiditatea imediată= 46.508.076/15.379.666= 3.023

      Lichiditatea la vedere se calculează după relaţia:

    Lichiditatea la vedere = Active de trezorerie / Datorii curente

      Rata solvabilităţii generale cuantifică riscul de incapacitate de plată a datoriilor la care

    este expus agentul economic analizat. Valoarea minimă a ratei solvabilităţii globale se

    consideră 1,4 (în cazul în care ponderea minimă a capitalului propriu în cadrul totalului

    surselor de finanţare este de 30%). În cazul în care rata solvabilităţii globale este mai

    mică decât 1, atunci firma este insolvabilă.

    Formula de calcul este:

    Rata solvabilităţii generale = Active totale / Datorii curente

    http://www.tradeville.eu/tradepedia/lichiditate-curentahttp://www.tradeville.eu/tradepedia/lichiditate-curentahttp://www.tradeville.eu/tradepedia/lichiditate-curenta

  • 8/18/2019 Analiza Eficienţei Încasărilor Şi Plăţilor În Cadrul Universităţii Transilvania Din Braşov-Dobrin Ana Maria

    35/58

    30

    Pentru anul 2011: Rata solvabilităţii = 472.290.453/31.228.814=15.1235

    Pentru anul 2012: Rata solvabilităţii = 490.634.683/40.986.386=11.9706

    Pentru anul 2013: Rata solvabilităţii = 492.094.299/37.008.092=13.2969

    Pentru anul 2014: Rata solvabilităţii = 462.001.007/15.379.666=30.039

    3.3. Gestiunea cash-flow-ului-ca mijloc de pilotaj financiar

    În analiza financiară, de cele mai multe ori se analizează fluxurile de numerar pe baza

    unor formule simple fără a se mai face calculele şi clasificările complicate pe care realizarea

    fluxului de numerar conform cu IAS 7 - Situaţia fluxurilor de trezorerie27, o cere. Este mai

    simplu şi mai rapid, chiar dacă gradul de precizie este mai scăzut faţă de varianta în care se

    face un flux de numerar prin metoda directă. 

    Utilizarea unor formule de calcul care să identifice variaţiile între două perioade, în

    locul complicatelor grupări şi regrupări de fluxuri de intrare şi de ieşire, simplifică munca

    analiştilor financiari. Realizarea unui flux de numerar care să corespundă cu cerinţele IAS 7

    necesită de cele mai multe ori utilizarea unui soft performant şi un timp relativ îndelungat de

    lucru. De multe ori presaţi de timp analiştii financiari au recurs la simplificarea lucrurilor prin

    utilizarea formulelor de calcul a Cash-Flow-ului. Utilizarea acestor formule face ca definiţia

    din standard a fluxului de numerar să nu mai corespundă în totalitate cu rezultatul obţinut, sau

    mai bine formulat, să se lărgească, în sensul includerii unor elemente ce nu ţin strict de

    numerarul sau echivalentul de numerar vehiculat într-o anumită perioadă. Din acest motiv,  

    utilizarea unor formule de calcul în locul realizării unui flux de   numerar trebuie să se facă

    doar acolo unde analiza fluxurile generate este secundară. 

    Evident că, o analiză a modului de util


Recommended