8/18/2019 Analiza Eficienţei Încasărilor Şi Plăţilor În Cadrul Universităţii Transilvania Din Braşov-Dobrin Ana Maria
1/58
UNIVERSITATEA „TRANSILVANIA” DIN BRAŞOV
FACULTATEA DE ŞTIINŢE ECONOMICE ŞI ADMINISTRAREA AFACERILOR
Programul de studii
Finanţe Bănci
LUCRARE DE LICENŢĂ
Conducător ştiinţific
Conf. Dr. DINCĂ GHEORGHIȚA
Absolvent
Dobrin Ana Maria
Braşov
2015
8/18/2019 Analiza Eficienţei Încasărilor Şi Plăţilor În Cadrul Universităţii Transilvania Din Braşov-Dobrin Ana Maria
2/58
UNIVERSITATEA „TRANSILVANIA” DIN BRAŞOV
FACULTATEA DE ŞTIINŢE ECONOMICE ŞI ADMINISTRAREA AFACERILOR
Programul de studii
Finanţe Bănci
ANALIZA EFICIENŢEI ÎNCASĂRILOR ŞI PLĂŢILOR ÎN CADRUL
UNIVERSITĂȚII “TRANSILVANIA” DIN BRAȘOV
Conducător ştiinţific
Conf. Dr. DINCĂ GHEORGHIȚA
Absolvent
Dobrin Ana Maria
Braşov
2015
8/18/2019 Analiza Eficienţei Încasărilor Şi Plăţilor În Cadrul Universităţii Transilvania Din Braşov-Dobrin Ana Maria
3/58
CUPRINS
Listă figuri
Listă tabele
Introducere ............................................................................................................................ 1
CAPITOLUL 1. ASPECTE TEORETICE ŞI METODOLOGICE PRIVIND FINANŢELEINSTITUŢIILOR PUBLICE ................................................................................................ 3
1.1. Trăsăturile, rolul şi modul de organizare a instituţiilor publice .................................... 3
1.2. Resursele financiare ale instituţiilor publice ................................................................ 7
1.3. Reglementarea modului de administrare a resurselor financiare ale instituțiilor publice.......................................................................................................................................... 9
CAPITOLUL 2. PARTICULARITĂŢI PRIVIND FINANŢAREA ÎNVĂŢĂMÂNTULUISUPERIOR ÎN ROMÂNIA ŞI STATELE UNITE ALE AMERICII ................................... 12
2.1. Conceptul de finanţare. Tendinţe internaţionale în finanţarea învăţământului superior ........................................................................................................................................ 12
2.2. Strategii şi forme de finanţare a învăţământului superior în România ....................... 14
2.3.1. Poziţia României în statisticile internaţionale care urmăresc finanţareaînvăţământului superior. Comparaţie România - SUA . .................................................... 17
2.3.2. Particularităţi privind sistemul de învăţământ superior din SUA comparativ cu celRomânesc ........................................................................................................................ 22
CAPITOLUL 3. ANALIZA EFICIENŢEI ÎNCASĂRILOR ŞI PLĂŢILOR ÎN CADRULUNIVERSITĂŢII TRANSILVANIA DIN BRAŞOV ......................................................... 26
3.1. Prezentarea Universităţii Transilvania din Braşov ..................................................... 26
3.2. Indicatorii de performanţă ai gestiunii trezoreriei - Analiza indicatorilor de lichiditate........................................................................................................................................ 28
3.3. Gestiunea cash-flow-ului-ca mijloc de pilotaj financiar ............................................ 30
3.4. Studiu de caz: Analiza eficienţei încasărilor şi plăţilor în cadrul UniversităţiiTransilvania Braşov ......................................................................................................... 31
3.4.1. Analiza evoluţiei încasărilor .................................................................................. 32
3.4.2. Execuția plăților ..................................................................................................... 39
Capitolul 4. CONCLUZII ŞI PROPUNERI PRIVIND ÎMBUNĂTĂŢIREA EFICIENŢEIBUGETARE ....................................................................................................................... 49
4.1. Concluzii ................................................................................................................. 49
4.2. Propuneri ................................................................................................................. 49
BIBLIOGRAFIE ................................................................................................................ 52
8/18/2019 Analiza Eficienţei Încasărilor Şi Plăţilor În Cadrul Universităţii Transilvania Din Braşov-Dobrin Ana Maria
4/58
LISTĂ FIGURI
Figura 3.1 – Evoluția veniturilor încasate în perioada 2011 – 2014
Figura 3.2 – Structura veniturilor încasate pe surse de finanțare în anul 2011
Figura 3.3. - Distribuţia veniturilor totale încasate în anul 2012
Figura 3.4. - Distribuţia veniturilor încasate în anul 2014
Figura 3.5. – Evoluţia încasărilor obţinute pe cei patru ani de analiză 2011-2014
Figura 3.6. – Structura plăţilor efectuate în exercițiul financiar 2011
Figura 3.7. – Structura capitolului de cheltuieli, bunuri și servicii din anul 2011
Figura 3.8. – Structur a plăţilor efectuate în exerciţiul financiar 2012
Figura 3.9. – Structura capitolului de cheltuieli, bunuri și servicii din anul 2012
Figura 3.10. – Structura plăţilor efectuate în exercitiul financiar 2013
Figura 3.11. – Structura capitolului de cheltuieli, bunuri și servicii din anul 2013
8/18/2019 Analiza Eficienţei Încasărilor Şi Plăţilor În Cadrul Universităţii Transilvania Din Braşov-Dobrin Ana Maria
5/58
LISTĂ TABELE
Tabel 2.1. – Structura fondurilor alocate de la buget pentru finanțarea învățământului superior
2012-2013
Tabel 2.2. – Evoluţia finanţării de bază în perioada 1998-2007
Tabel 2.3. – Rata de creştere anuală a procentului de populaţ ie cu educaţie terţiară în perioada
2002-2010
Tabel 2.4. – Evoluţia procentului populaţiei care urmează o educaţie terţiară în perioada
2011-2020
Tabelul 3.1 – Structura pe facultăţi a Universităţii Transilvania din Braşov.
Tabel 3.2 – Contribuţia veniturilor încasate din subvenţii pentru instituţii publice din total
venituri încasate în perioada 2011-2014
Tabel 3.3. – Volumul veniturilor din subvenții, pe categorii în perioada 2011-2014
Tabel 3.4. – Structura încasărilor realizate în anul 2012
Tabel 3.5. – Structura încasărilor realizate în anul 2014
Tabel 3.6. – Structura încasărilor realizate în anul 2013
Tabel 3.7. – Situaţia încasărilor în perioada 2011-2014
Tabel 3.8. Execuţia cheltuielilor pe activităţi operaţionale în anul 2013Tabel 3.9 – Situaţia plăţilor pe categorii de cheltuieli, în perioada 2011-2014
Tabel 3.10 – Evoluţia modificărilor plăţilor folosind indicele de dinamică cu baza în lanț în
perioada 2011-2014
8/18/2019 Analiza Eficienţei Încasărilor Şi Plăţilor În Cadrul Universităţii Transilvania Din Braşov-Dobrin Ana Maria
6/58
1
Introducere
Încă din cele mai vechi timpuri,
educaţiaa constituit
un factor esenţial atât la nivelindividual, fiind cel mai important factor în evoluţia oamenilor, cât şi la nivel naţional sau
global datorită modului în care influenţează dezvoltarea acestora şi nu numai. Importanţa
educaţiei se poate vedea şi prin faptul că orice guvern, din orice stat indiferent de nivelul de
sărăcie, are un minister sau un departament al învăţământului căruia îi alocă un procentaj din
buget. De aceea, bunăstarea şi performanţele individuale dar şi naţionale sunt direct
proporţionale cu nivelul de educaţie şi acesta, depinde de strategia şi buna funcţionare a
sistemului educaţional. Universitatea, indiferent de statutul pe care îl are sau de forma de
organizare, a avut şi va avea un rol controversat datorită tensiunilor dintre interesele factorilor
decizionali din sistem şi a celor din afara acestuia, fie ei agenţi economici, beneficiari direcţi-
studenţii sau indirecţi-mediul de afaceri.
Aceste tensiuni se manifestă prin tendinţa de a impune unele reglementări care să
asigure capacitatea de a influenţa procesele decizionale sub pretextul asigurării unor
standarde de calitate educaţională. În mod paradoxal, aceste tensiuni pot produce dezechilibre
şi pot perturba buna funcţionare a proceselor educaţionale, fiind dependente de factori de
natură economică, socială, politică raportate atât la nivel naţional cât şi internaţional.
Una din preocupările actuale în ceea ce priveşte eficienţa acestor instituţii atât de
drept public cât şi de drept privat o reprezintă eficienţa încasărilor şi plăţ ilor. Cel mai
important lucru pentru o entitate este să îşi poată folosi resursele în mod eficient şi eficace, să
poată atrage resurse financiare şi să le gestioneze pentru a atinge un anumit nivel de
performanţă.
Prezenta lucrare îşi propune să scoată în relief modul în care sunt folosite resursele
financiare într-o instituţie publică de învăţământ superior, urmărirea evoluţiei acestor resurse
şi constatarea eficienţei sau ineficienţei folosirii lor. Această temă propune spre analiză date
referitoare la încasările şi plăţile efectuate de către Universitatea Transilvania din Braşov, în
decursul perioadei 2011-2014. Această analiză permite ca la nivelul entităţii să se poată lua o
decizie în ceea ce priveşte utilizarea resurselor financiare pentru universitate, dacă s-au
înregistrat excedente sau deficite, în ce categorie s-au încadrat acestea şi nu în cele din urmă
dacă este posibilă maximizarea eficienţei încasărilor.
8/18/2019 Analiza Eficienţei Încasărilor Şi Plăţilor În Cadrul Universităţii Transilvania Din Braşov-Dobrin Ana Maria
7/58
2
Am ales această temă, să o supun dezbaterii, deoarece mi-am propus să prezint o serie
de indicatori de interes public, atât în rândul cadrelor didactice cât şi în rândul studenţilor. De
asemenea, un lucru important este urmărirea evoluţiei resurselor financiare de care dispune o
instituţie publică, care nu are drept scop obţinerea de profit.
Pe de altă parte, tema aleasă prezintă şi un interes important în cadrul conducerii
universităţii, deoarece modelul de analiză poate soluţiona anumite deficienţe în organizarea
exerciţiului bugetar. În acelaşi timp pot fi observate anumite puncte forte, reprezentând un
beneficiu în decursul unui an bugetar, acestea putând fi folosite şi în anii următori în vederea
obţinerii unei evoluţii favorabile a eficenţei încasărilor şi plăţilor.
În prima parte a lucrării au fost prezentate norme le metodologice şi referinţele
teoretice referitoare la finanţele instituţiilor publice în general, tipurile de bugete precum sunt
ele stipulate în Legea 500/2002 privind Finanţele Publice, metodele fundamentării veniturilor
şi cheltuielilor, trăsăturile, resursele financiare ale instituţiilor publice şi modul de
administrare a acestor resurse. Cea de-a doua parte a lucrării se concentrează pe
particularităţile privind sistemul de învăţământ universitar în România, comparativ cu SUA,
un stat recunoscut pentru calitatea sistemului de învăţământ. În ultimul capitol am surprins
printr-o analiză a cash-flow-urilor compoziţia şi volumul încasărilor şi plăților, în a doua
parte structura plăţilor precum şi evoluţia acestora pe parcursul celor 4 ani.
Ultima parte a lucr ării, aceea a concluziilor şi propunerilor este constituită din
consideraţii privind studiul de caz analizat, datele care au reieşit în urma aplicării
indicatorilor de lichiditate, propuneri de îmbunătăţire a acestor durate de încasare şi de
stingere a creanţelor, propuneri de eficientizare.
8/18/2019 Analiza Eficienţei Încasărilor Şi Plăţilor În Cadrul Universităţii Transilvania Din Braşov-Dobrin Ana Maria
8/58
3
CAPITOLUL 1. ASPECTE TEORETICE ŞI METODOLOGICE PRIVINDFINANŢELE INSTITUŢIILOR PUBLICE
1.1. Trăsăturile, rolul şi modul de organizare a instituţiilor publice
Modul de organizare a economiei diferă de la stat la stat, statul fiind nevoit să
organizeze o vastă reţea de instituţii publice pentru a-şi realiza sarcinile şi funcţiile rezultate
din însăşi Constituţia României, legea fundamentală a statului român, care reglementează
printre altele, principiile generale de organizare precum şi drepturile, libertățile și îndatoririle
fundamentale ale cetățenilor și autoritățile publice. Acestea din urmă, neavând o activitate
productivă, obiectul lor de activitate se plasează astfel în sfera nematerială.
Instituţiile publice se ocupă de următoarele domenii: social-cultural (învăţământ,
sănătate, cultură şi artă, protecţie socială) de exemplu articolul 32 din Constituţia 1României,
face trimitere la dreptul la învăţătură, care este asigurat prin următoarele forme: învăţământ
general obligatoriu, învăţământ liceal şi profesional, învăţământ superior şi alte forme de
perfecţionare, al justiţiei (Art 125 aln 2 din Constituţia României “Justiţia este unică,
imparţială şi egală pentru toţi”) şi procuraturii, asigurării ordinii de drept în stat, apărării
naţionale.
Instituţiile publice sunt acele instituţii care au obligaţia să organizeze şi să conducă
contabilitatea financiară proprie, 2astfel, se asigură înregistrarea cronologică şi sistematică,
prelucrarea, publicarea şi păstrarea informaţiilor cu privire la poziţia financiară, performanţa
financiară şi alte informaţii referitoare la activitatea desfăşurată, atât pentru cerinţele interne
ale acestora, cât şi în relaţiile cu investitorii prezenţi şi potenţiali, creditorii financiari şi
comerciali, clienţii, instituţiile publice şi alţi utilizatori. Conducătorii acestor instituţii publice
sunt ordonatori de credite bugetare, care au obligaţia de a angaja şi utiliza creditele buget are
numai în limita prevederilor şi destinaţiilor aprobate, pentru cheltuieli strict legate de
activitatea instituţiilor publice respective şi cu respectarea dispoziţiilor legale. În funcţie de
subordonarea instituţiei, conducătorul acesteia poate fi: ordonator principal, ordonator
secundar și ordonator terţiar. 3
1
Constituția României, actualizată la data de 19 aprilie 2013 Art. 32 privind Dreptul la învăţătură 2 Legea 82/1991 republicată în 2014, art 1, aln 2 3 Legea 82/1991 republicată în 2014 art 2
8/18/2019 Analiza Eficienţei Încasărilor Şi Plăţilor În Cadrul Universităţii Transilvania Din Braşov-Dobrin Ana Maria
9/58
4
Instituţiile publice pot fi abordate din mai multe unghiuri, 4după cum urmează:
a) În funcţie de subordonare şi de importanţa sarcinilor ce le revin din actul general al
conducerii şi administrării sunt:
- instituţii de stat de subordonare centrală (finanţate din bugetul administraţiei centralede stat)
- instituţii de subordonare locală (finanţate din bugetele locale).
b) În funcţie de drepturile pe care le au în legătură cu aprobarea, repartizarea ş i utilizarea
fondurilor bugetare:
instituţii ierarhic superioare (acestea primesc mijloace bugetare direct de la buget atât
pentru nevoi proprii cât şi pentru a fi repartizate unităţilor din subordine, iar conducătorii
lor au calitatea de ordonatori principali de credite). instituţii subordonate (primesc mijloace bugetare prin repartizare de la instituţiile
ierarhic superioare şi le folosesc pentru realizarea sarcinilor proprii cu respectarea
normelor legale, conducătorii lor purtând denumirea de ordonatori secundari de cred ite).
În acest caz este de menţionat faptul că în sistemul instituţiilor bugetare mai intervine o
categorie intermediară şi anume, ordonatorii terţiari de credite. Aceştia primesc de la
ordonatorii principali de credite sau secundari de credite, în raport cu care se află în
relaţii de subordonare, resurse financiare pentru acoperirea cheltuielilor proprii. c) În funcţie de modul de organizare a relaţiilor cu bugetul deosebim mai multe categorii de
instituţii publice:
cele care prin natura activităţii lor, realizează în mod accidental venituri şi într -un volum
nesemnificativ, pe care le varsă integral la buget de unde apoi primesc fondurile necesare
acoperirii integrale a cheltuielilor generate de activitatea proprie, având astfel cu bugetul
o relaţie guvernată de principiul bugetului brut.
cele care dispun de o însemnată bază de venituri proprii, extrabugetare, ceea ce le permite acoperirea integrală sau în parte a cheltuielilor, ele fiind organizate fie pe
principiul autofinanţării integrale a cheltuielilor, fie pe principiul bugetului net, situaţie
în care primesc de la bugetul central sau local, în funcţie de subordonare, subvenţii
pentru finanţarea cheltuielilor rămase neacoperite din resursele extrabugetare.
Conform legii 500/2002 5 privind finanţele publice, consolidată cu Legea nr 314/2003
şi Legea nr 96/2006 sistemul bugetar din România este definit ca fiind un sistem unitar de
4 Popescu, L., Gestiunea financiară a instituţiilor publice - Sinteze şi Aplicaţii practice , Ed. ReprografiaUniversităţii din Craiova, Craiova, 2001.
8/18/2019 Analiza Eficienţei Încasărilor Şi Plăţilor În Cadrul Universităţii Transilvania Din Braşov-Dobrin Ana Maria
10/58
5
bugete care cuprinde în componenţa sa elementele de la art 1 aln 2, prezenta lege, după cum
urmează:
a) Bugetul de stat
b)
Bugetul asigurărilor sociale de stat c) Bugetele fondurilor speciale
d) Bugetul trezoreriei statului
e) Bugetul instituţiilor publice autonome
f) Bugetul instituţiilor publice finanţate integral sau parţial din bugetul de stat, bugetul
asigurărilor sociale de stat şi bugetele fondurilor speciale, după caz
g) Bugetul instituţiilor publice finanţate integral din venituri proprii
h)
Bugetul fondurilor provenite din credite externe contractate sau garantate de stat şi alecăror rambursare, dobânzi şi alte costuri se asigură din fondur i publice
i) Bugetul fondurilor externe nerambursabile6
Practic bugetul, în accepţiunea legii finanţelor publice reprezintă „documentul prin
care sunt prevăzute şi aprobate în fiecare an veniturile şi cheltuielile, sau după caz, numai
cheltuielile, în funcţie de sistemul de finanţare a instituţiilor publice”. Stabilirea veniturilor şi
cheltuielilor care se înscriu în buget se face în funcţie de gradul de subordonare a instituţiei
respective, precum şi de specificul acesteia. Bugetele de venituri şi cheltuieli ale instituţiilor
publice sunt cuprinse (în totalitate sau sub formă de sold) în bugetul de stat sau în bugetele
locale.
La baza fundamentării veniturilor şi cheltuielilor aferente instituţiilor publice pot sta o
serie de metode:
a) metode clasice de fundamentare:
- metoda automată - pentru previzionarea veniturilor şi cheltuielilor pentru anul următor se
iau drept bază veniturile şi cheltuielile aferente anului anterior, al cărui exerciţiu s-a încheiat;- metoda majorării (diminuării) - se au în vedere rezultatele exerciţiilor bugetare aferente a
cinci sau mai mulţi ani premergători celui pentru care se face previziunea, pe baza cărora se
calculează ritmuri medii de modificare a veniturilor şi a cheltuielilor, ritmuri care se aplică
asupra veniturilor şi cheltuielilor anului în curs pentru a se face o previziune penru anul
următor;
5 Legea 500/2002 actualizată în 2014 art 1 aln 26 Legea 500/2002 actualizată în 2014 art 2 aln 38 privind Sistemul Bugetar
8/18/2019 Analiza Eficienţei Încasărilor Şi Plăţilor În Cadrul Universităţii Transilvania Din Braşov-Dobrin Ana Maria
11/58
6
- metoda evaluării directe: presupune efectuarea unor calcule pentru fiecare sursă de venit şi
pentru fiecare categor ie de cheltuieli, în funcţie de execuţia preliminară a anului în curs şi
realizarea unei previziuni pentru viitor.
b) metode moderne
- aceste metode urmăresc fundamentarea bugetelor de venituri şi cheltuieli plecând de la
obiectivele ce trebuie atinse, programele ce trebuie realizate.
În cazul acestor metode bugetul este împărţit în sub- bugete pe activităţi, iar în cazul
fiecărui sub- buget are loc o fundamentare a veniturilor şi cheltuielilor în funcţie de tipul de
venituri şi cheltuieli.
În concluzie, diferenţa dintre metodele moderne şi cele clasice este următoarea:
metodele moderne oferă filosofia asupra conceperii bugetului de venituri şi cheltuieli al unei
instituţii, în sensul stabilirii unor obiective ce urmează a fi realizate, având în vedere
stabilirea unor indicatori de eficienţă, în timp ce metodele clasice sunt cele care oferă
mijloacele, instrumentele necesare fundamentării cheltuielilor şi veniturilor din bugetele
program.
Indiferent de modul de subordonare şi de organizare a relaţiilor cu bugetul, instituţiile
publice, prezintă o serie de trăsături caracteristici care le diferenţiază de unităţile economice:
Dispun de active fixe corporale şi necorporale pentru care calculează amortissement.
Nu sunt organizate, de regulă, pe principiul autogestiunii, ele primind de la buget toate
mijloacele băneşti de care au nevoie pentru îndeplinirea sarcinilor ce le revin şi varsă la
buget toate veniturile pe care le realizează, cu excepţia celor care potrivit normelor legale
în vigoare se constituie ca mijloace de autofinanţare.
Nu sunt dotate de regulă cu active circulante.
Pentru dezvoltarea şi modernizarea lor, pe calea investiţiilor primesc fonduri de la buget.
Planificarea financiară se înfăptuieşte la aceste unităţi sub forma bugetului de cheltuieli şi
eventual a bugetului de venituri, dacă unităţile au asemenea sarcini. Dispun de un anumit patrimoniu de valori materiale şi băneşti pe care trebuie să le
folosească cu respectarea normelor legale şi cu maximum de eficienţă.
Toate aceste particularităţi determină procesul de planificare financiară, organizare
conducere a gestiunii financiare cât şi a evidenţei economice a acestor instituţii.
8/18/2019 Analiza Eficienţei Încasărilor Şi Plăţilor În Cadrul Universităţii Transilvania Din Braşov-Dobrin Ana Maria
12/58
7
1.2. Resursele financiare ale instituţiilor publice Pentru realizarea sarcinilor 7 specifice ce revin fiecărei instituţii publice în funcţie de
domeniul în care îşi desfăşoară activitatea, acestea trebuie să dispună de resursele financiare
necesare pentru a putea răspunde intereselor generale ale comunităţii umane la nivel naţional
şi local în conformitate cu cerinţele constituţionale ale statului şi a legilor ce garantează şi
apără suveranitatea naţională, drepturile şi libertăţile cetăţenilor, dezvoltarea economică şi
socială corespunzător standardelor internaţionale.
Veniturile instituţiilor publice de subordonare centrală sunt asigurate:
integral din bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele fondurilor
speciale, după caz;
din venituri proprii şi subvenţii acordate de la bugetul de stat, bugetul asigurărilor socialede stat, bugetele fondurilor speciale, după caz;
integral, din veniturile proprii.
În cazul instituţiilor publice de interes local, finanţarea cheltuielilor curente şi de capital
se asigură:
integral de la bugetul local, în funcţie de subordonare;
din venituri proprii şi din subvenţii acordate de la bugetul local, în funcţie de
subordonare;
integral din venituri proprii.
Atât instituţiile publice de subordonare centrală, cât şi cele de subordonare locală pot
folosi, pentru desfăşurarea activităţii lor, bunuri materiale şi fonduri băneşti primite de la
persoanele juridice şi fizice, sub formă de donaţii şi sponsorizări. Veniturile proprii au ca
sursă de proveniență chiria, organizarea de manifestări culturale şi sportive, concursuri
artistice, publicaţii, prestaţii editoriale, studii, proiecte, valorificări de produse din activităţi
proprii sau anexe, prestări de servicii şi altele asemenea. Fundamentarea veniturilor în cazul
acestora se poate realiza pe baza previziunilor privind sursele de venit şi posibilitatea lor de
valorificare.
Pentru fundamentarea veniturilor instituţiilor publice trebuie ţinut cont de o serie de
criterii:
existenţa bazei legale a realizăr ii veniturilor;
execuţia preliminară pentru anul de bază, corectată cu eventualele influenţe prevăzute
pentru viitor;
7 Legea nr. 270/2013 Art 13 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 500/2002 privind finanţele publice
8/18/2019 Analiza Eficienţei Încasărilor Şi Plăţilor În Cadrul Universităţii Transilvania Din Braşov-Dobrin Ana Maria
13/58
8
analiza şi studierea comparativă a veniturilor şi a cheltuielilor realizate pe total, pe
structură şi în dinamică.
Structura şi provenienţa acestor resurse diferă în funcţie de domeniul de activitate,
subordonare şi modul de organizare a relaţiilor acestora cu bugetul de stat8:
Principala sursă de provenienţă a mijloacelor financiare o constituie fondurile publice din
care instituţiilor li se alocă resurse sub forma creditelor bancare, care în funcţie de
subordonare, pot fi alocate din resursele bugetului administraţiei centrale de stat sau din
resursele bugetului local căruia instituţia îi este subordonată.
O altă categorie de resurse o constituie fondurile cu destinaţie specială care includ
fondurile constituite în cadrul sistemului de asigurări sociale, fondul pentru acordarea
ajutorului de şomaj, etc. Aceste fonduri se constituie prin contribuţiile agenţiloreconomici şi sunt gestionate de o serie de instituţii publice precum direcţiile judeţene
pentru probleme de muncă şi ocrotiri sociale, oficiile de pensii pentru agricultori,
direcţiile sanitare.
Instituţiile pot primi resurse de la ministere sau alte organe centrale sau locale care nu fac
parte din reţeaua lor de finanţare cu titlu de sume de mandat (pentru operaţiuni precum:
aprovizionări centralizate cu materiale, obiecte de inventar de mică valoare sau scurtă
durată, prestări de servicii sau executări de lucrări). În scopul dezvoltării unor activităţi aducătoare de venituri şi a realizării unor acţiuni
proprii fără finanţare de la buget, instituţiile pot constitui pe baza normelor legale în
vigoare, mijloace de autofinanţare din veniturile realizate în urma unor activităţi
desfăşurate, care sunt lăsate integral sau parţial la dispoziţia instituţiilor care le-au realizat
(venituri din închirieri sau exploatări de bunuri, venituri din taxe de intrare la muzee,
veniturile cantinelor instituţiilor de invăţământ).
Instituţiile publice mai pot folosi pentru desfăşurarea şi lărgirea activităţii lor mijloacele
materiale şi băneşti primite prin transmiterea gratuită, cu respectarea dispoziţiilor legale
de la persoane fizice sau juridice.
8 Dincă, GH., Contabilitate publică, Ed. Universităţii Transilvania, Brasov, 2011.
8/18/2019 Analiza Eficienţei Încasărilor Şi Plăţilor În Cadrul Universităţii Transilvania Din Braşov-Dobrin Ana Maria
14/58
9
Principalii factori 9 care influenţează aceste resurse financiare publice, sunt după cum
urmează:
Factori Economici - Creşterea economică are ca efect creşterea bazei de impozitare şi
sporirea veniturilor fiscale.
Factori monetari - Creşterea dobânzii atrage creşterea preţurilor care duce la creşterea
nominală a încasărilor fiscale.
Factori sociali - Creşterea necesităţilor cu caracter social atrage creşterea fiscalităţii şi
astfel rezultă şi creşterea resurselor financiare publice.
Factori demografici - O anumită structură a populaţiei poate duce la creşterea încasărilor
fiscale.
Factori politici și militari - Creşterea anumitor necesităţi militare sau luarea anumitordecizii de politică economică, populiste, trebuie susţinute de societate prin impozite şi
taxe ridicate.
Factori de natură financiară - Sintetizează influenţa celorlalţi factori prin dimensiunea
cheltuielilor publice.
1.3. Reglementarea modului de administrare a resurselor financiare ale
instituțiilor publice
Instituţiile publice finanţate integral de la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale
de stat, bugetele fondurilor speciale, după caz, varsă integral veniturile realizate la bugetul
din care sunt finanţate. Însă acestea pentru desfăşurarea activităţii lor , pot folosi bunuri
materiale şi fonduri băneşti primite de la persoanele juridice şi fizice, sub formă de donaţii şi
sponsorizări, cu respectarea dispoziţiilor legale.
Fondurile băneşti10 astfel acordate de persoanele juridice şi fizice se varsă direct la
bugetul din care se finanţează acestea. Cu aceste sume se majorează creditele bugetare ale bugetului respectiv şi se vor utiliza cu respectarea destinaţiilor stabilite de transmiţător. De
asemenea aceste instituţii au obligaţia de a prezenta, în anexa la contul de execuţie bugetară
trimestrială şi anuală, situaţia privind sumele primite în aceste condiţii şi cu care a fost
majorat bugetul de venituri şi cheltuieli.
Finanţarea cheltuielilor unor instituţii publice, indiferent de subordonare, se asigură
atât din bugetul de stat, cât şi din bugetele locale, numai în cazurile în care, prin legea
9 Moşteanu, T., Finanţe publice, Ed. Universitară, București, 2008, pag 5710 Attila G., Tatu L., Stoian A., Finanţele instituţiilor publice, Ed Universitară, 2009, p. 204
8/18/2019 Analiza Eficienţei Încasărilor Şi Plăţilor În Cadrul Universităţii Transilvania Din Braşov-Dobrin Ana Maria
15/58
10
bugetară anuală sau prin legi speciale, se stabilesc categoriile de cheltuieli care se finanţează
prin fiecare buget.
Cât priveşte veniturile proprii ale instituţiilor publice se încasează, se administrează,
se utilizează şi se contabilizează potrivit dispoziţiilor legale, au ca sursa de proveniență
chiriile, organizarea de manifestări culturale şi sportive, concursuri artistice, publicaţii,
prestaţii editoriale, studii, proiecte, valorificări de produse din activităţi proprii sau anexe,
prestări de servicii şi altele asemenea. Dacă instituţiile publice înregistrează excedente
rezultate din execuţia bugetelor se regularizează la sfârşitul anului cu bugetul din care sunt
finanţate, în limita sumelor primite de la acesta. Excedentele anuale rezultate din execuţia
bugetelor instituţiilor publice, finanţate integral din venituri proprii, se reportează în anul
următor.
Instituţia care poate aproba înfiinţarea de activităţi finanţate integral din venituri
proprii pe lângă unele instituţii publice sau schimbarea sistemului de finanţare a unor
instituţii publice este Guvernul, stabilind totodată domeniul de activitate, sis temul de
organizare şi funcţionare a acestor activităţi, categoriile de venituri şi natura cheltuielilor.
Bugetele de venituri şi cheltuieli pentru activităţile finanţate integral din venituri
proprii11 se întocmesc o dată cu bugetul instituţiei publice de care aparţin şi se aprobă o dată
cu bugetul acesteia. Veniturile şi cheltuielile activităţilor finanţate integral din venituri proprii
se grupează pe baza clasificaţiei bugetare aprobate de Ministerul Finanţelor Publice.
În situaţia nerealizării veniturilor prevăzute în bugetele activităţilor finanţate integral
din venituri proprii, cheltuielile vor fi efectuate în limita veniturilor realizate.
Excedentele anuale rezultate din execuţia bugetelor de venituri şi cheltuieli ale
activităţilor finanţate integral din venituri proprii se reportează în anul următor. Dacă la
înfiinţarea unor instituţii publice sau a unor activităţi finanţate integral din venituri proprii,
acestea nu dispun de fonduri suficiente, ordonatorii principali de credite pot acorda
împr umuturi fără dobândă din bugetul propriu, pe bază de convenţie, rambursabile integral întermen de 6 luni de la data acordării. Execuţia de casă a bugetelor instituţiilor publice,
acestea, indiferent de sistemul de finanţare şi de subordonare, inclusiv activităţile de pe lângă
unele instituţii publice, finanţate integral din venituri proprii, efectuează operaţiunile de
încasări şi plăţi prin unităţile teritoriale ale trezoreriei statului în a căror rază îşi au sediul şi la
care au deschise conturile de venituri, cheltuieli şi disponibilităţi. Foarte important este de
reţinut că instituţiilor publice le este interzis să efectueze operaţiunile de mai sus prin băncile
11 OUG. nr. 121/2010 Art. 65. - (1)
8/18/2019 Analiza Eficienţei Încasărilor Şi Plăţilor În Cadrul Universităţii Transilvania Din Braşov-Dobrin Ana Maria
16/58
11
comerciale. Instituţiile publice au obligaţia de a transmite bugetul aprobat potrivit
prevederilor prezentei legi, unităţii teritoriale a trezoreriei statului.
8/18/2019 Analiza Eficienţei Încasărilor Şi Plăţilor În Cadrul Universităţii Transilvania Din Braşov-Dobrin Ana Maria
17/58
12
CAPITOLUL 2. PARTICULARITĂŢI PRIVIND FINANŢAREAÎNVĂŢĂMÂNTULUI SUPERIOR ÎN ROMÂNIA ŞI STATELE UNITE ALE
AMERICII
2.1. Conceptul de finanţare. Tendinţe internaţionale în finanţarea
învăţământului superior
Finanţarea reprezintă un cumul de instrumente prin care pot fi atinse anumite scopuri
sau chiar politici publice, în cazul statului. Fie că e cazul unui sistem privat sau public,
finanţarea presupune anumite condiţii de eficienţă, accesibilitate, de realizare a unui rezultat
maximal cu un număr de resurse limitate. Aceasta nu reprezintă un rezultat în sine, ci un
standard ce trebuie atins de către entitatea ce urmează a fi finanţată.
În acest capitol am evidențiat atât modul în care au evoluat o serie de sisteme
universitare de prestigiu mondial cât și tendințele actuale înregistrate la nivelul UE și al României.
Chiar dacă învățământul superior din România își are r ădăcinile la sfâr șitul secolului al XVII-lea,
în această lucrare am pus accent doar pe evoluția sistemului universitar și pe schimbările de du pă
căderea comunismului.
După cum bine ştim la nivel mondial învățământul superior a cunoscut de-a lungul
timpului modificări constante. Putem afirma cu încredere că Europa a pus bazele sistemuluiuniversitar. Prima instituție de învățământ superior la nivel mondial a luat naștere la Bologna în
anul 1088, apoi a fost urmată de Universitatea din Paris (1150) și mai apoi, în anul 1167 de
Universitatea Oxford. O altă instituție de prestigiu mondial - Universitatea Cambridge a fost
fondată în anul 1209.
România12 a beneficiat şi ea de pe urma acestui curent, prima instituție de studii
superioare luând ființă la Iași - Academia Vasiliană, în anul 1640. Având la bază această
instituție, în anul 1860 a fost înf ințată Universitatea din Iași, o universitate care și-a păstrat
prestigiul până în prezent. O altă universitate de top, Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, a luat
naștere în anul 1959, prin unificarea Universităților „Victor Babeș” și „Bolyai”.
În majoritatea țărilor de pe glob, fie ele dezvoltate, în curs de dezvoltare sau
subdezvoltate, învățământul a cunoscut în ultimii ani o serie de schimbări majore, în special
după apariția crizei economice la nivel mondial, alocarea sumelor necesare funcționării
sistemului superior de învățământ au tot scăzut afectând grav bugetele universităților. De aceea
12 Ciumaș Cristina “Arhitectura şi problematica finanţării învăţământului superior” Cluj, 2014,pag 54
8/18/2019 Analiza Eficienţei Încasărilor Şi Plăţilor În Cadrul Universităţii Transilvania Din Braşov-Dobrin Ana Maria
18/58
13
este necesar să se realizeze o corelație între eficiența și rentabilitatea sistemului de învățământ
superior, deoarece acest sector al economiei are nevoie de sume consistente, reprezentând
proporții mari din bugetele naționale ale fiecărei țări.
Finanțele moderne tind spre o diversificare a resurselor alocate învățământului și utilizarea
unor criterii noi de dimensionare a nevoilor financiare bazate pe eficiență și calitate.
Apariția unor fonduri private destinate finanțării sistemului universitar depinde direct de
cadrul legal creat de stat. Un rol important îl au în acest sens nivelul taxelor de școlarizare,
capacitatea instituțiilor de atragere de fonduri extrabugetare, autonomia deținută de
instituțiile de învățământ în ceea ce privește atragerea de fonduri, modalitățile de finanțare
a învățământului particular.
S-a demonstrat că nu este eficient ca singurele surse de finanțare în domeniul
universitar să fie reprezentate de fondurile provenite din taxe de școlarizare și din fonduri
bugetare. Odată cu reducerea treptată a sumelor de la bugetul de stat și a creșterii nevoii de
finanțare din surse extrabugetare, o serie de aspecte noi cu privire la diversificarea surselor
de venit trebuie să fie luate în calcul 5:
1. instituirea de taxe administrative pentru serviciile acordate studenților;
2. publicarea și distribuirea de materiale ștințifice;
3. vânzarea de materiale didactice;
4.
închirierea de spații pentru servicii auxiliare, studenților dar și reprezentanților
companiilor private;
5. închirierea de săli în vederea susținerii de manifestări științifice;
6. transformarea căminelor pe perioada vacanţei, în spații de cazare în regim hotelier;
7. perceperea de taxe instituțiilor care apelează la serviciile corpului profesoral titularizat
în propria instituție.
În mod teoretic, nu există un nivel optim al fondurilor pe care statele ar trebui să le
acorde pentru învățământul superior. Chiar dacă la nivel european se urmărește o sporire afondurilor alocate de la bugetul de stat în vederea creșterii sprijinului acordat învățământului
superior, consider că pe termen scurt acest obiectiv nu va putea fi atins deoarece, atât Uniunea
Europeană ca un întreg, cât și țările care o alcătuiesc, nu dețin resursele necesare realizării
unei astfel de investiții.
În multe țări ale Uniunii Europene învățământul superior este în continuare subfinanțat.
Atât studiile OECD, cât și o serie de rapoarte întocmite de Banca Mondială, atrag constant
atenția asupra nivelului necorespunzător de finanțare a studiilor superioare. Pentru a îmbunătățicantitativ și calitativ acest sistem, la nivelul țărilor membre UE, au fost adoptate o serie de
8/18/2019 Analiza Eficienţei Încasărilor Şi Plăţilor În Cadrul Universităţii Transilvania Din Braşov-Dobrin Ana Maria
19/58
14
politici comune, menite să obțină rezultate vizibile cu privire la: creșterea nivelului absolut al
finanțării, diversificarea surselor de venit a universităților, utilizarea adecvată a resurselor,
asigurarea de surse suplimentare de finanțare pentru cercetare, o mai mare deschidere
internațională sau acordarea sub diverse forme de ajutoare financiare studenților.
În următoarea perioadă, considerăm că ar trebui suplimentate fondurile alocate sprijinirii
studenților, deoarece situația economică este de așa natură încât îndepărtează absolvenți de liceu
de posibilitatea de a urma o facultate. În același timp, autoritățile ar trebui să îmbunătățească
procesul de absorbție al fondurilor europene, deoarece sumele alocate pot depăși în totalitate
fondurile alocate de stat unor universități și facultăți mici.
Problema legată de finanţarea sistemului universitar va persista și în perioada următoare
datorită situației economice la nivel european care nu este favorabilă, PIB-ul celor mai mari
țări din UE înregistrând valori negative în trimestrul trei al anului 2014. Un alt element care
va afecta negativ fondurile alocate de la bugetul de stat este sporul natural, numărul
absolvenţilor de liceu fiind în scădere de la un an la altul.
2.2. Strategii şi forme de finanţare a învăţământului superior în România
Cu toate că învățământul universitar Românesc a constituit, cel puțin la nivel
declarativ, o prioritate pentru toate guvernele post-comuniste, numeroase proiecte13 au r ămas
doar în stadiu incipient. În decursul timpului au fost adoptate o serie de schimbări legislative,instituționale și organizatorice, dar cu toate acestea nu a fost implementat un plan național de
dezvoltare de perspectivă pentru educația universitar ă.14
O componentă importantă a sistemului de învățământ universitar din Romania, care a
suferit permanent modificări consistente a fost reprezentată de finanțarea de la bugetul de stat. În
prezent, în conformitate cu cele mai recente modificări legislative, aceasta este formată din:15
13 Miroiu, A. Finan ț area învățământului superior românesc. Evaluare și propunere de politici, 2009
14 Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, Concluziile Consiliului din 12 mai 2009 privind un cadru strategic
pentru cooperarea europeană în domeniul educa ț iei și formării profesionale ( „ ET 2020” ) (2009/C 119/02) 15
Consiliul Național Pentru Finanțarea Învățământului Superior, Raport public anual – 2012 Starea finan țăriiînvățământului superior și mă surile de optimizare ce se impun, 2013, pag 18
8/18/2019 Analiza Eficienţei Încasărilor Şi Plăţilor În Cadrul Universităţii Transilvania Din Braşov-Dobrin Ana Maria
20/58
15
Tabel 2.1. Structura fondurilor alocate de la buget pentru finanțarea învățământului superior
2012-2013
Subcomponente 2012 2013Finanțarea de bază 68% 73,5%
Finanțarea
suplimentar ă
30,5% 25,5% Finanțarea suplimentar ă pe bază de excelență 30,5% 25,0%Finanțarea preferențială a programelor de studii de master și
doctorat în științe și tehnologii avansate, a programelor în
limbi de circulație internațională și a doctoratelor în cotutelă
2,5% 0%
Creșterea capacității instituționale și a eficienței manageriale 0% 0%Asumarea de către instituțiile de învățământ superior a unui
rol activ la nivel local și regional 3% 0,5%Dezvoltare instituțională 1,5% 1,0 % Total finanțare instituțională 100% 100%
Sursa: prelucr ări ale autorului pe baza datelor CNFIS
După cum se poate observa din tabelul 2,1, în anul 2013, comparativ cu anul 2012,
fondurile destinate finanțării de bază au crescut cu peste 5 procente. Astfel, se constată o
creștere a finanțării instituțiilor de învățământ superior pe baza criteriilor cantitative în
detrimentul celor calitative. Finanțarea de bază a fost calculată pe baza numărului de studenț i
echivalenți înscriși la o universitate și a costului unitar generat de aceștia, stabilit la nivel
național.
Una din schimbările substanțiale a sistemului universitar din Romania a fost realizată
prin adoptarea Legii Educației Naționale, lege prin care s-a încercat implementarea unui
sistem de prin care o parte importantă a fondurilor provenite de la bugetul de stat să fie
alocate în funcție de rezultatele calitative obținute de programele de învățământ, fiind vorba
astfel de o finanțare suplimentară.
Conform metodologiei16 aprobate, determinarea alocațiilor bugetare pentru
universitățile de stat în ceea ce privește finanțarea suplimentară, bazată pe excelență, se face
urmărind o serie de etape :
1) Într-o primă etapă se determină valoarea alocațiilor bugetare pentru fiecare domeniu de
ierarhizare şi pentru fiecare ciclu de studiu (licență, masterat, doctorat), aferent fiecărui domeniu
de ierarhizare. În continuare se determină pentru fiecare universitate, numărul de studenți
16 ORDIN nr. 5364 din 29 octombrie ORDIN nr. 5364 din 29 octombrie 2013 privind aprobarea Metodologiei
de alocare a fondurilor bugetare pentru finanţarea de bază şi finanţarea suplimentară bazată pe excelenţă ainstituţiilor de învăţământ superior de stat din România pentru anul 2013
8/18/2019 Analiza Eficienţei Încasărilor Şi Plăţilor În Cadrul Universităţii Transilvania Din Braşov-Dobrin Ana Maria
21/58
16
echivalenți unitari din domeniile ierarhizate, pentru fiecare ciclu de studii, în funcție de valoarea
coeficienților de echivalare.
2) Se calculează valoarea alocațiilor bugetare pe student echivalent unitar ponderat, cu
indicele de excelență pe fiecare domeniu de ierarhizare și ciclu de studii.
3 ) S e pune accent pe determinarea alocațiilor bugetare pentru finanțarea suplimentar ă
bazată pe excelență pentru fiecare universitate și fiecare domeniu de ierarhizare.
Finanţarea suplimentară de excelenţă a cunoscut o uşoară scădere în termeni
nominali, ponderea sa din sumele totale fiind şi cea mai scăzută, 23,30% în 2012 şi doar
22,47% în 2013. Scăderea cea mai drastică au înregistrat-o fondurile acordate studiilor
universitare de doctorat, pe seama scăderii numărului de doctoranzi finanţaţi pe bază de
formulă. În contrast, fondurile pentru studiile de licenţă şi mai ales cele de master au
cunoscut creşteri.
În ansamblu, ponderea finanţării suplimentare din finanţarea de bază a scăzut de la
34,73% în 2012, la 30,29% în 2013, la limita stabilită în legea educaţiei. Întrucât finanţarea
suplimentară de excelenţă a cunoscut o variaţie nesemnificativă, scăderea ponderii poate fi
corelată cu creşterea finanţării de bază.
O a treia componentă importantă a sistemului de finanțare a universităților de la
bugetul de stat, o reprezintă finanțarea complementar ă, destinată acoperirii acelor cheltuieli
pentru susținerea dezvoltării și desf ășur ării în condiții optime a procesului de învățământ,
cât și pentru îndeplinirea unor obiective sau servicii ale universităț ii.
Dacă finanțarea de bază este destinată cu prioritate procesului educațional, conform
legislației din România,17 finanțarea complementar ă se realizează de la bugetul statului și
acoper ă:
a) Subvenții pentru cazare și masă;
b) Fonduri alocate pe bază de priorități și norme specifice pentru dotări și alte
cheltuieli de investiții și reparații capitale;c) Fonduri alocate pe baze competiționale pentru cercetarea științifică universitar ă.
Odată cu introducerea noii legi a educației, finanțarea complementar ă a fost privată
de fondurile destinate dezvoltăr i instituționale, care constituie din anul 2011 capitol distinct al
finanțării de la bugetul de stat.
În direcţia modernizării strategiei de finanţare a sistemului de învăţământ superior
17 ibidem
8/18/2019 Analiza Eficienţei Încasărilor Şi Plăţilor În Cadrul Universităţii Transilvania Din Braşov-Dobrin Ana Maria
22/58
17
românesc, CNFIS a pornit de la premisa nevoii unei treceri la finanţarea universităţilor
româneşti în baza criteriilor de performanţă asemenea celor din statele europene.
Propunerea CNFIS18 pentru metodologia finanţării învăţământului superior în anul
2014 se bazează pe aceleaşi principii care vizează asigurarea stabilităţii şi predictibilităţii
finanţării sistemului de învăţământ superior, principalul element de noutate, comparativ cu
metodologia din 2013, fiind adoptarea unui set propriu, complex, de indicatori de calitate
pentru alocarea pe bază de formulă a ansamblu finanţării suplimentare.
Dincolo însă de această noutate, aceasta păstrează schema de alocare a fondurilor din
2013: după rezervarea unui fond de 2% pentru situaţii speciale, care nu pot fi integrate în
formula de finanţare şi după deducerea valorii granturilor doctorale (singura componentă a
finanţării de bază, care a fost pe costuri normative) suma rămasă este împărțită prin formulă
între finanțarea de bază, finanțarea suplimentară și fondul pentru dezvoltare instituțională.
In contextual international, Romania ca membr u al Uniunii Europene trebuie să
adopte prin politicile și formele de finanțare a învățământului superior o poziție în rândul
statelor europene, pentru a putea oferi un pachet complet și competitiv în raport cu celelalte
state. În caz contrar numărul studenților va scădea dr amatic, lucru care va afecta atât piața
muncii, deci implicit și economia țării.
2.3.1. Poziţia României în statisticile internaţionale care urmăresc
finanţarea învăţământului superior. Comparaţie România - SUA
Pentru a avea o imagine clară asupra poziţiei României în spaţiul internaţional
comparativ cu SUA, este necesar să facem o scurtă retrospectivă a situaţiei finanţării
învăţământului superior de după comunism. În perioada dintre 1948 şi 1989 sistemul de
învăţământ superior din România era în totalitate sub autonomia statului, având un număr
limitat de studenţi stabilit exclusiv centralizat. Deşi după 1960 au fost abandonate criteriile
de admitere cu caracter politic, în perioadele de după 1972 s- a înregistrat o creşterecontinuă a numărului de studenţi înscrişi la cursurile serale, în detrimentul numărului de
locuri destinate cursurilor de zi. Se observă că în acea perioadă se punea accent pe domeniul
tehnic de studiu și nu pe studiile economice, agronomie, medicină, inginerie.
În anul 1989, în sistemul de învăţământ19 superior existau 46 de universităţi
publice, dintre care un număr mare de institute tehnologice de profil (minier, petrolier,
mecanic), în care erau înscrişi un număr de 164 507 studenţi.
18 http://www.cnfis.ro/finanț are/finanțarea-de- bază/19 Ciumas Cristina “Arhitectura şi problematica finanţării învăţământului superior” Cluj, 2014,pag 129
8/18/2019 Analiza Eficienţei Încasărilor Şi Plăţilor În Cadrul Universităţii Transilvania Din Braşov-Dobrin Ana Maria
23/58
18
Schimbările radicale la nivelul sistemului au venit o dată cu anii 1990-1992 din
încercarea de a satisface cerinţele privind educaţia. Începând cu anul 1990, învăţământul
superior românesc a cunoscut o importantă “boom cantitativ” în absenţa unui cadru
legislativ adecvat. Astfel, a crescut total nejustificat numărul de instituţii de învăţământ
superior, atât private cât şi publice, a crescut semnificativ numărul de studenţi şi în
consecinţă, numărul de posturi didactice, în paralel cu creşterea numărului de programe de
studii (48 universităţi publice, numărul de studenţi a crescut de la 192 810, în anul 1990, la
aproximativ 250 836, în anul 1996, o creştere a numărului total de studenţi din
învăţământul public şi privat la 100 000 de locuitori de la 831, în anul 1990, la 1 819, în
anul 1996).
Datorită modificărilor apărute la nivelul sistemului de învăţământ superior, în
perioada 1990-1996, au apărut modificări şi la nivelul principiilor de finanţare ale
învăţământului public superior românesc (asemănătoare schimbărilor de la nivelul ţăr ilor
OECD): un sistem de alocare a fondurilor complex, creşterea autonomiei financiare a
universităţilor; diversificarea surselor de finanţare; îm părţirea costurilor pentru educaţie
prin introducerea taxelor de şcolarizare; o mai clară separare între fondurile pentru educaţie
şi cele pentru cercetare. Chiar şi în aceste condiţii, în urma observaţiilor obţinute la nivelul
MEC, pe baza datelor şi a analizelor de după anul 1990, alocaţiile bugetare continuă să
reprezinte principala sursă de finanţare pentru învăţământul public superior românesc.
Din datele statistice de la nivel naţional şi internaţional, în perioada 1998-2006, s-a
observat că numărul de studenţi din sistemul de învăţământ public superior românesc
(bugetat şi cu taxă) urmează o tendinţă crescătoare (de la 249 875, în anul 1998, la 628
878, în anul 2006). Astfel, începând cu anul 1999, modalitatea de finanţare învăţământului
superior se modifică, trecându-se la o metodologie de repartizare a alocaţiilor bugetare pe
bază de formulă (componenta cantitativă) şi având la bază principiul fundamental
„resursele urmează studenţii”. Din anul 2002,20 metodologia de repartizare pe universităţia alocaţiilor bugetare destinate finanţării de bază este completată şi de o com ponentă
calitativă, permanent actualizată în următoarea perioadă 2003-2007.
20
Saavedra, J. Education Financing in Developing Countries: Level and Sources of Funds, World Bank,2002, pag 125
8/18/2019 Analiza Eficienţei Încasărilor Şi Plăţilor În Cadrul Universităţii Transilvania Din Braşov-Dobrin Ana Maria
24/58
19
Tabel 2.2. Evoluţia finanţării de bază în perioada 1998-2007
Perioada
analizata
1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007
Finanţare de
bază
M i l i o a n e E u r o
137 173 269 376 467 617 833 952 1 159 1 537
137 106 135 145 149 164 205 263 327 439
TOTAL
finanţare de
bază
137 174 270 380 477 633 847 1 041 1 175 1 560
137 107 135 146 153 169 209 287 332 446
Produsul Intern
Brut (PIB)
37 380 54 573 80 377 116 769 151 475 197 565 246 469 288 048 342 418 401 287
37 436 33 388 40 346 44 904 48 442 52 613 60 842 79 551 97 118 99 993
Pondere FB
repartizată în
PIB
0,37% 0,32% 0,34% 0,32% 0,31% 0,31% 0,34% 0,33% 0,34% 0,38%
Pondere Total
FB în PIB0,37% 0,32% 0,34% 0,33% 0,32% 0,32% 0,34% 0,36% 0,34% 0,39%
Curs Euro
(valoarea medie
anuală)
0,999 1,630 1,996 2,603 3,126 3,756 4,053 3,623 3,540 3,500
Sursa: Evoluţia finanţării de bază în perioada 1998-2007- Consiliul Naţional pentru Finanţarea
Învăţământului Superior , prelucrări ale autorului pe baza datelor CNFIS
Pentru anii 200621 şi 2007, din analiza datelor avute la dispoziţie rezultă:
- ponderea fondurilor alocate pentru educaţie din total PIB:
4,79% (2006), 4,96% (2007),
- ponderea fondurilor alocate pentru învăţământ superior din total PIB:
0,67% (2006), 0,68% (2007)
- ponderea fondurilor alocate pentru finanţare de bază din total PIB
0,34% (2006), 0,39% (2007)
În România, nivelul maxim al finanțării instituționale a învățământului superior s -a
înregistrat în anii 2008 și 2009 de 1.947,3 milioane lei în anul 2008, respectiv 1.950,04
milioane lei în anul 2009. Din cauza crizei in anul 2013, față de anul 2008, a scăzut cu
aproximativ 30%, în valori reale (luând în considerare inflația). Această cifră de şcolarizare
21 Jos an I.J., The relations hip between the cos t of education and the human capital. The alignment of Romaniato the European s tandards , 2012, pag 59
8/18/2019 Analiza Eficienţei Încasărilor Şi Plăţilor În Cadrul Universităţii Transilvania Din Braşov-Dobrin Ana Maria
25/58
20
pr opusă pentru anul universitar 2012-2013 s-a făcut în temeiul art. 222, alin (1) din Legea
educației naționale, nr.1/2011, cu modificările şi completările ulterioare și în consonanță cu
valoarea impusă de Strategia Europa 2020, privind procentul populației cu vârstă cuprinsă
între 30 - 34 ani, care a absolvit cu succes învățământul terț iar și care trebuie să ajungă în
anul 2020 la cel puțin 40% din cohorta în țările UE. Astfel, în ta belul de mai jos (tabelul nr.
3) este prezentată valoarea acestui indicator măsurat de către INS pentru perioada 2002 -
2010:
Tabel 2.3. Rata de creştere anuală a procentului de populaţie cu educaţie terţiară în
perioada 2002-2010
Anul 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010
% populație educație
ter țiară universitar ă
30-34 ani/ populațietotală) %
8,88% 8,89% 10,29% 11,42% 12,37% 13,94% 15,96% 16,78% 18,1%
Rata de creștere
anuală %
1% 0,01% 1,40% 1,13% 0,95% 1,57% 2,02% 0,82% 1,32%
Sursa: prelucrări ale autorului CNFIS
Pe baza analizelor de prognoză a rezultat că România, se poate angaja la o țintă de
26,74%. pentru indicatorul educație terțiară în grupa de vârstă 30-34 ani. Valorile prognozate
pentru perioada 2011-2020 sunt cuprinse în tabelul de mai jos și sunt realizabile prin
îndeplinirea următoarelor condiții:
Tabel nr 2.4. Evoluţia procentului populaţiei care urmează o educaţie terţiară înperioada 2011-2020
Anul 2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017 2018 2019 2020
% populație educațieter țiarăuniversitară 30-34ani/ populațietotală)
18,41 19,4 20,25 21,3 22,17 23,22 24,06 24,92 25,93 26,74
Rata de creștereanuală % 1 0,99 0,85 1,05 0,87 1,05 0,84 0,86 1,01 0,81
Sursa: HOTĂRÂRE privind aprobarea cifrelor de şcolarizare pentru învăţământul preuniversitar şi superior de
stat în anul şcolar/universitar 2012-2013
8/18/2019 Analiza Eficienţei Încasărilor Şi Plăţilor În Cadrul Universităţii Transilvania Din Braşov-Dobrin Ana Maria
26/58
21
Poziţia României22 în contextul internaţional din punctul de vedere al finanţării
învăţământului superior se poate evidenţia prin următorii indicatori:
1. Ponderea populaţiei şcolare (la toate formele de pregătire) în total populaţie
Analiza datelor statistice din perioada 1998-2004, la nivel naţional relevă faptul că
ponderea populaţiei şcolare în total populaţie are o evoluţie descrescătoare, scăzând de la
21,12%, în 1998, la 20,90% în 2004. Estimând, pe baza datelor disponibile, o medie la
nivel european EU 27 se obţin valori cuprinse între 22,70% (1998) şi 22,83% (2004). Se
poate observa că, pentru România, valorile corespunzătoare ale ponderii sunt sub media de
la nivel european.
2. Ponderea numărului de studenţi în total populaţie
În cazul numărului de studenţi, se poate observa la nivel naţional o creştere a
ponderii acestora în total populaţie de la 1,64%, cât era în 1998, la aproape 3,16% în
2004. Dacă în 1999, această pondere era sub valoarea medie EU25 (1,86% faţă de
3,30%), în 2004 această diferenţă s-a redus semnificativ (3,16% faţă de 3,77%). Mai mult,
pentru această pondere, valorile estimate de la nivel european (EU 27) sunt mai mari decât
valorile înregistrate la nivel naţional (valorile mediilor europene estimate pentru EU 27
variază între 3,24%, în 1998, şi 3,73% în 2004).
3. Ponderea numărului de studenţi în total populaţie şcolară
Analiza datelor statistice la nivel naţional din perioada 1998-2004, relevă faptul că
ponderea numărului de studenţi în total populaţie şcolar ă are o evoluţie crescătoare, de la
7,77%, în 1998, la 15,11% în 2004. Cu toate acestea, aceste valori de la nivel naţional se
situează sub media estimată la nivel european EU 27 (14,22% pentru anul 1998 şi 16,39%
pentru anul 2004).
Fonduri alocate educaţiei
4. Ponderea cheltuielilor publice pentru educaţie în PIB
În cazul României, ponderea cheltuielilor 23 pentru educaţie în total PIB variază
între 3,36% (1999) şi 3,44% (2003), valori sub media europeană EU25 (4,77%, în 1999, şi
5,2%, în 2003). Dacă la nivel european, se observă o creştere a acestor ponderi, evoluţia
acestora la nivelul României este oscilantă: scade de la 3,36% (1999) la 2,88% (2000),
creşte până la 3,52% (2002), urmată fiind de o nouă scădere până la 3,44% (2004).
Din punct de vedere financiar, România are o alocaţie estimată pe elev/student de
22 Hotărârea Guvernului nr. 327/2014 privind aprobarea cifrelor de şcolarizare pentru învăţământul
preuniversitar şi superior de stat în anul şcolar/universitar 2014-201523 Raportul elaborat în temeiul ART 219 aln (2) din Legea educației naționale 1/2011 privind starea finanțăriiînvățământului superior și măsurile de optimizare ce se impun, 2013
8/18/2019 Analiza Eficienţei Încasărilor Şi Plăţilor În Cadrul Universităţii Transilvania Din Braşov-Dobrin Ana Maria
27/58
22
aproximativ 998,42 EURO PPS (1998) comparativ cu 3 348,67 EURO PPS, media estimată
la nivel european şi de 1072,53 EURO PPS (2003), faţă de 4 601 EURO PPS, media
estimată la nivel european (pe baza datelor statistice disponibile).
5. Ponderea cheltuielilor pentru învăţământul superior în PIB
În perioada 1999-2003, ponderea cheltuielilor 24 publice pentru învăţământ superior
în total PIB a avut o evoluţie oscilantă, cu valori cuprinse între 0,5% şi 0,68%,
observându-se iniţial o creştere până la 0,79% (2001), urmată de o scădere a acestor valori
la 0,68% (2003). Faţă de media europeană EU25, respectiv EU27, se poate observa faptul
că aceste valori sunt mai mici decât aceaste medii (EU25: 1,06%, în 2001 şi 1,15% în 2003;
respectiv EU27: 1,05%, în 2001 şi 1,14% în 2003). Din punct de vedere financiar, România
se situează mult sub media europeană, având o alocaţie pe student de aproximativ 1 313,89
EURO PPS (1999) faţă de o medie europeană estimată de 5 863 EURO PPS şi respectiv 1
492,29 EURO PPS (2003) faţă de media EU27 de 6 451,41 EURO PPS.
2.3.2. Particularităţi privind sistemul de învăţământ superior din SUAcomparativ cu cel românesc
Sistemul universitar din SUA este considerat cel mai avansat şi performant sistem
educaţional din lume. Acesta este compus din peste 4.300 de instituţii de învăţământ
universitar şi postuniversitar în care învaţă aproape 14 milioane de studenţi, 570.000
reprezentând studenţi internaţionali.
Costurile universităților americane sunt, la prima vedere, imposibil de plătit
vreodată pentru o familie din România. Pentru o educaţie de calitate în SUA, acele costuri
variază undeva între $35,000 la universităţile bune de stat şi $53,000 la cele mai scumpe
universităţi private. Aceste cifre ascund însă un sistem destul de complex prin care uneori
un elev poate urma o universitate de $50,000 fără să plătească nimic, pe când acelaşi elev ar
plăti integral la o universitate care costă $5000.
Este important de remarcat că şi universităţile private primesc fonduri de la statul
American pentru ajutor financiar şi iarăşi acceste fonduri nu pot fi accesate decât de
studenţii americani. Universităţile care oferă fonduri şi pentru studenţii internaţionali fac
asta exclusiv din banii proprii. Pachetele financiare diferă desigur de la universitate la
24 Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului Consiliul Naţional pentru Finanţarea Învăţământului superior în
România - Punct de vedere al CNFIS - iunie 2007 Document informativ, discutat în şedinta CNFIS din 27 iunie2007, pag 10
8/18/2019 Analiza Eficienţei Încasărilor Şi Plăţilor În Cadrul Universităţii Transilvania Din Braşov-Dobrin Ana Maria
28/58
23
universitate şi de la colegiu la colegiu, însă o regulă de bază este următoarea: Cu cât şcoala
e mai bună, cu atât are mai mulţi bani şi acordă mai mult ajutor studenţ ilor români.
La o prima vedere, sistemul universitar american pare unul fără cusur. Peste
jumătate din cele mai bune universități ale lumii (opt din primele zece) sunt americane. În
ultimele decenii, acestea au dat cei mai mulți laureați ai premiului Nobel și au produs cele
mai multe lucrări științifice. Până de curând, o diplomă constituia cheia unei slujbe bune.
Acum, însă, creșterea taxelor și a creditării în rândul studenților, venite în contextul crizei
economice, au dus la percepția că, de fapt, investiția în educație nu prea mai rentează.
Există trei aspecte esențiale ale acestei noi stări de fapt: creșterea abruptă a taxelor,
îndatorarea tot mai mare a studenților și a universităților și scăderea calitativă a
absolvenților. În intervalul 2001-2010, taxele au crescut de la 23% la 38% din venitul
mediu anual. Automat, doar în ultimii 15 ani valoarea creditelor studențești s-a dublat.
Potrivit unui studiu recent, tinerii care au terminat facultatea în 2011 trebuie să achite
împrumuturi cu o valoare medie de 26.000 de dolari.
Alarmant este că şansele ca un student american să absolve facultatea nu depășesc
57%. Puțin, comparativ cu standardele internaționale: Marea Britanie și Australia, de
exemplu, raportează cifre mult mai bune.
În realitate, cheltuielile masive ale sistemului sunt generate de competiția acerbă din
clasamentele universitare, realizate după criterii foarte clare, dintre care lipsește însă unul
esențial, prea greu de cuantificat: calitatea absolvenților. Un studiu al universității din
Pennsylvania arată că, din 1990 și până acum, investițiile făcute pentru ameliorarea
metodelor de predare au crescut mai lent decât toate celelalte categorii de cheltuieli, deși
cohorta de studenți a sporit semnificativ.
Iar universitățile nu pot spera la vreun ajutor din partea guvernului. Toate statele au
redus puternic fondurile alocate învățământului superior. Iar Barack Obama a anunțat
public că nu este de acord cu creșterea taxelor și amenință universitățile cu sistarea
finanțării publice dacă au de gând să continue cu aceste majorări. Firma de consultanță
Parthenon Group prezice că numărul studenților nu va mai crește în următorii cinci -șapte
ani, indiferent dacă economia își revine sau nu.
În 1962, un cent din fiecare dolar cheltuit în SUA se ducea către sistemul de
învățământ superior. Astăzi, ponderea s-a triplat. Se alocă universităților cele mai mari
sume din lume (raportat la PIB), America se află abia pe poziția a 15-a în clasamentul
procentajului de absolvenți în totalul populației tinere.
8/18/2019 Analiza Eficienţei Încasărilor Şi Plăţilor În Cadrul Universităţii Transilvania Din Braşov-Dobrin Ana Maria
29/58
24
O pondere fantastică, de 43% din calificativele acordate în universități, sunt de A - o
creștere cu 28% față de situația raportată în 1960.
Situația nu este chiar una bună în ceea ce priveș te suportabilitatea acestor taxe.
Puneți-vă în locul celor 9,1% din studenții împrumutați care în 2011 au fost nevoiți să
renunțe la credite, deși mai aveau doar doi ani până la absolvire. În peste 200 de
universități, rata studenților intrați în incapacitate de plată în primii trei ani de cursuri
depășește 30%. O altă presupunere greșită este că, odată admis la facultate, o vei și termina.
40% din totalul studenților și 30% din cei care au fost nevoiți să apeleze la credite nu au
reușit să-și finalizeze cursurile. Practic, aceștia din urmă au rămas împovărați de un
împrumut pe care, realist, nu au şase să-l achite.
Între 2001 și 2010, taxele au crescut de la 23% la 38% din venitul mediu anual.
Doar în ultimii 15 ani valoarea creditelor studențești s-a dublat, iar tinerii care au terminat
facultatea în 2011 trebuie să achite împrumuturi cu o valoare medie de 26.000 de dolari.
În urma acestei comparaţii putem trage câteva concluzii cu privire la costurile
urmării acestor studii universitare atât în România cât şi în SUA. Pentru o analiză corectă,
trebuie avut în vedere scopul urmat, situaţia financiară a viitorului student, capacităţile de
adaptare la un sistem diferit de cel românesc, etc.
Un prim motiv pentru a alege să studiezi în SUA este ca acele colegii şi universităţi
americane oferă una dintre cele mai bune educaţii şi posibilităţi excepţionale pentru
desfăşurarea de activităţi de cercetare. În plus este socotită şi opţiunea de a alege printre
multe lecţii şi programe. În timpul studiilor de licenţă – „Bachelor”, studenții pot alege
lecţii, care nu sunt din cadrul specializării. Suplimentar, pentru majoritatea străinilor,
universităţile/colegiile americane oferă un număr extraordinar de mare de activităţi
extracurriculare.
Universităţile americane au încă un avantaj – prestigiul numelui şi, bineînţeles,
faptul, că în cele mai bune universităţi americane este destul de mare cota parte astudenţilor străini, înseamnă cu siguranţă, că studentii vor avea contacte utile cu oameni din
toata lumea.
Acest sistem de învăţământ superior are şi unele dezavantaje: un prim dezavantaj
este nivelul taxelor, care depăşesc, câteodată, 40 000.00 USD anual. O precizare foarte utilă
este, că suma respectivă este numai taxa de şcolarizare, la care se adaugă costul închirierii
unei locuinţe, mâncarea zilnică,costul manualelor,etc.
Un alt dezavantaj este că posturile disponibile pentru studenţi sunt, deseori, ocupatede americani. În orice caz, felul bursei sau vizei unui student român, de exemplu poate
8/18/2019 Analiza Eficienţei Încasărilor Şi Plăţilor În Cadrul Universităţii Transilvania Din Braşov-Dobrin Ana Maria
30/58
25
exclude ori limita, posibilitatea combinării legale a studiilor cu munca.
Şi încă un ultim aspect: nu fiecare universitate americană sau colegiu oferă educaţie
excepţională. Asta este încă un motiv de a se analiza extrem de bine preţul învăţării într -o
universitate americană nu prea cunoscută. Pentru europeni, spre exemplu, alternativa este,
ca ei să obţină studii superioare într -o universitate în alt stat european sau să-şi plătească
educaţia într -una dintre universităţile, care oferă educaţie americană în Europa.
De aceea considerăm că este necesar pentru a implementa o politică de finanţare un
studiu al impactului atât asupra resurselor noi atrase ale universităţilor cât şi un studiu
asupra presiunii costurilor asupra studentilor. Din acest punct de vedere, studentii aleg sa
studieze la o universitate sau alta şi din această cauză-a costurilor.
Ca o ultimă concluzie putem afirma că sistemul universitar românesc are multe
aspecte de îmbunătăţit dar urmează o liniei bună de evoluţie, pe când sistemul universitar
din SUA dacă nu va implementa soluţii viabile cu privire la susţinerea studenţilor în
perioada de studiu, se va confrunta cu o aşa zisă criză a numărului de studenţi străini.
8/18/2019 Analiza Eficienţei Încasărilor Şi Plăţilor În Cadrul Universităţii Transilvania Din Braşov-Dobrin Ana Maria
31/58
26
CAPITOLUL 3. ANALIZA EFICIENŢEI ÎNCASĂRILOR ŞI PLĂŢILOR ÎN
CADRUL UNIVERSITĂŢII TRANSILVANIA DIN BRAŞOV
3.1. Prezentarea Universităţii Transilvania din Braşov
Universitatea Transilvania25 din Braşov este o instituţie de învăţământ superior de
stat acreditată, care funcţionează cu denumirea actuală în baza Ordinului Ministerului
Învăţământului şi Ştiinţei nr. 4894/ 23.03.1991. Istoria sa începe în anul 1948, când a f ost
înfiinţat Institutul de Silvicultură Braşov, pe baza Decretului nr. 175/1948 şi Deciziei
Ministeriale nr. 263327/ 1948. De atunci, universitatea s-a dezvoltat continuu, devenind
astăzi cea mai mare şi reputată instituţie de învăţământ superior din Regiunea de Dezvoltare
Centru, în care studiază aproape 19.000 de studenţi sub îndrumarea a 764 de cadre didactice
titulare (la începutul anului universitar 2014-2015). După anul 1990, structura universităţii
a cunoscut o diversificare accentuată, încercând să răspundă la nevoile de instruire ale
tinerilor precum şi la oferta şi cerinţele identificate pe piaţa muncii. Conform HG nr. 568/
1995, au fost acreditate toate facultăţile şi programele de studii care au existat înainte de
1989 şi, conform Legii nr. 88/ 1993, a demarat autorizarea provizorie a unor noi programe
de studii. Procesul de autorizare şi acreditate a fost parcurs, conform legii, pentru toate
programele de studii care funcţionează în universitate.
În universitate se derulează programe de studii la nivel de licență, masterat,
doctorat, precum și programe de formare continuă, în sistemul de învățământ la zi, la
distanță și cu frecvență redusă.
În prezent, Universitatea Transilvania din Braşov cuprinde 18 facultăţi.
Tabelul 3.1 Structura pe facultăţi a Universităţii Transilvania din Braşov.
Nr. Facultatea Anul î nfiinţării/reînfiinţării
1 Facultatea de Inginerie Mecanică 19492 Facultatea de Inginerie Tehnologică şi Management
Industrial1964
3 Facultatea de Design de Produs şi Mediu 1964/20104 Facultatea de Ştiinţa şi Ingineria Materialelor 19905 Facultatea de Inginerie Electrică şi Ştiinţa Calculatoarelor 19906 Facultatea de Silvicultură şi Exploatări Forestiere 19597 Facultatea de Ingineria Lemnului 19598 Facultatea de Construcţii 2003
9 Facultatea de Alimentaţie şi Turism 200725 http://www.unitbv.ro/DespreUniversitate/Istoric.aspx
8/18/2019 Analiza Eficienţei Încasărilor Şi Plăţilor În Cadrul Universităţii Transilvania Din Braşov-Dobrin Ana Maria
32/58
27
10 Facultatea de Matematică şi Informatică 1971/199111 Facultatea de Ştiinţe Economice şi Administrarea
Afacerilor1990
12 Facultatea de Litere 200213 Facultatea de Muzică 1971/1991
14 Facultatea de Medicină 199115 Facultatea de Educaţie Fizică şi Sporturi Montane 200216 Facultatea de Drept 2002/2010
17 Facultatea de Sociologie şi Comunicare 2002/201018 Facultatea de Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei 2004
Sursa: date preluate de pe unitbv.ro.
Începutul şi dezvoltarea învăţământului universitar în Braşov îşi au originea în
vechile tradiţii culturale şi climatul cultural intens al oraşului. Aici, creaţia tehnică şi
ştiinţifică inginerească - bine cunoscută - activitatea artistică creatoare în domeniile
literaturii și culturii populare, cât şi studiile intensive din numeroasele şcoli de toate
gradele, se contopesc într-o armonie desăvârşită.
Dintre cele mai importante repere cu privire la începutul şi afirmarea acestui centru
cultural menţionăm:
Prima şcoală românească din Scheii Braşovului, care a fost fondată cu cinci secole în
urmă,
Primele tipărituri ale Diaconului Coresi în limba română,
Gimnaziul german Johannes Honterus, activitatea de întreţinere a spiritului naţional
condusă de cunoscutul om de litere George Bariţiu
"Gazeta de Transilvania" fondată de către acesta
Asociaţia culturală Astra, care a avut un rol conducător în formarea consşiinţei naţionale
Prima şcoală românească de comerţ
Contribuţiile unor personalităţi ca: Andrei Mureşanu, Gheorghe Dima, Iacob
Mureșianu, Octavian Goga, St. O. Iosif, Sextil Pușcariu, Valeriu Brănişte, Tiberiu
Bredicianu, Ilie Cristea.
8/18/2019 Analiza Eficienţei Încasărilor Şi Plăţilor În Cadrul Universităţii Transilvania Din Braşov-Dobrin Ana Maria
33/58
28
Scurt istoric al Universităţii Transilvania din Braşov
1940 - S-au pus bazele învăţământului superior în Braşov, în cadrul Academiei de Comerţ şi
Studii Industriale.
1948 - Înfiinţarea Institutului de Silvicultură.
1949 - Înfiinţarea Institutului de Mecanică.
1953 - Institutul de Silvicultură devine Institutul Forestier şi în urma fuzionării dintre acesta
şi Institutul de Mecanică s-a format Institutul Politehnic din Braşov
1959 - Înființarea în cadrul Institutului Politehnic a secției de Industrializare a Lemnului.
1960 - A fost înfiinţat Institutul Pedagogic (Matematică, Fizică - Chimie, Biologie), iar
ulterior în anul 1969 s-a înfiinţat Catedra de Muzică.
1964 - În cadrul Institutului Politehnic se înfiinţează secţia de Tehnologii de Fabricaţie.
1971 - Prin fuzionarea celor două institute, respectiv cel Politehnic şi cel Pedagogic s-a
format Universitatea din Braşov.
1991 - La propunerea Senatului Universității din Brașov, prin nota Guvernului României din
04.01.1991 şi Ordinul Ministrului Invăţământului şi Ştiinţei nr. 4894 din 22.03.1991, noua
titulatură a universităţii a devenit Universitatea Transilvania din Braşov.
3.2. Indicatorii de performanţă ai gestiunii trezoreriei- Analiza
indicatorilor de lichiditatePentru evidenţierea lichidităţii26 în cadrul Universităţii Transilvania din Braşov, am
ales să calculez lichiditatea generală (curentă), lichiditatea imediată, lichiditatea la vedere şi
rata solvabilităţii generale.
Lichiditatea generală(curentă) se va calcula după formula:
Lichiditatea generală = Active curente / Datorii curente
Active curente = stocuri + creanţe + disponibilităţi băneşti Datorii curente = datorii pe termen scurt către furnizori, salariaţi, bănci şi datorii fiscale
Pentru anul 2011: Lichiditatea generală = Total active curente/ Total datorii curente =
= 85.089.104/31.228.814 = 2.7246
Pentru anul 2012: Lichiditatea generală = 95.019.547/40.986.386 = 2.3183
Pentru anul 2013: Lichiditatea generală = 101.640.432/37.008.092 = 2.7464
Pentru anul 2014= Lichiditatea generală = 80.048.351/15.379.666 = 5.2048
26 Victor Dragotă, Laura Obreja “Management financiar” Editura Economică București 2003 vol I pag 290
8/18/2019 Analiza Eficienţei Încasărilor Şi Plăţilor În Cadrul Universităţii Transilvania Din Braşov-Dobrin Ana Maria
34/58
29
Lichiditatea generală trebuie să aibă valoarea minimă de 1,5 dar în funcţie de
domeniul de activitate şi de conjunctura mediului de afaceri această valoare poate fi
reconsiderată.
Lichiditatea imediată măsoară capacitatea companiei de a plăti datoriile pe termen scurt
utilizând activele cu cel mai mare grad de lichiditate din bilanţ. Formula este
asemanatoare cu cea a lichidităţii curente, însă de data aceasta sunt excluse stocurile,
acestea fiind considerate mai greu de valorificat şi cu o valoare incertă.
Lichiditatea imediată poate fi de multe ori mai utilă decât lichiditatea curentă pentru
că stocurile sunt trecute în bilanţ la o valoare care uneori nu reflectă preţul care ar putea fi
o bţinut din vânzarea lor. Valoarea optimă pentru acest indicator este în general 1, activele
cu lichiditate mare, şi anume numerarul, investiţiile pe termen scurt şi creanțele fiind în
acea situaţie suficiente pentru a acoperi datoriile pe termen scurt, ind iferent de valoarea
reală a stocurilor. Și aici însă, există domenii unde lichiditatea imediată poate fi mai mică
decât 1, în principal acolo unde stocurile au o pondere mare în totalul activelor circulante.
Lichiditatea imediată se poata calcula după f ormula:
Lichiditatea imediată = Disponibilităţi băneşti / Datorii curente
Disponibilităţi băneşti = banii din bancă şi casierie
Datorii curente = datorii pe termen scurt (< 1 an) către furnizori, salariaţi, bănci şi datorii
fiscale
Pentru anul 2011: Lichiditatea imediată= 34.629.560/31.228.814= 1.1088
Pentru anul 2012: Lichiditatea imediată= 30.324.621/40.986.386= 0.7398
Pentru anul 2013: Lichiditatea imediată= 34.242.837/37.008.092= 0.9252
Pentru anul 2014: Lichiditatea imediată= 46.508.076/15.379.666= 3.023
Lichiditatea la vedere se calculează după relaţia:
Lichiditatea la vedere = Active de trezorerie / Datorii curente
Rata solvabilităţii generale cuantifică riscul de incapacitate de plată a datoriilor la care
este expus agentul economic analizat. Valoarea minimă a ratei solvabilităţii globale se
consideră 1,4 (în cazul în care ponderea minimă a capitalului propriu în cadrul totalului
surselor de finanţare este de 30%). În cazul în care rata solvabilităţii globale este mai
mică decât 1, atunci firma este insolvabilă.
Formula de calcul este:
Rata solvabilităţii generale = Active totale / Datorii curente
http://www.tradeville.eu/tradepedia/lichiditate-curentahttp://www.tradeville.eu/tradepedia/lichiditate-curentahttp://www.tradeville.eu/tradepedia/lichiditate-curenta
8/18/2019 Analiza Eficienţei Încasărilor Şi Plăţilor În Cadrul Universităţii Transilvania Din Braşov-Dobrin Ana Maria
35/58
30
Pentru anul 2011: Rata solvabilităţii = 472.290.453/31.228.814=15.1235
Pentru anul 2012: Rata solvabilităţii = 490.634.683/40.986.386=11.9706
Pentru anul 2013: Rata solvabilităţii = 492.094.299/37.008.092=13.2969
Pentru anul 2014: Rata solvabilităţii = 462.001.007/15.379.666=30.039
3.3. Gestiunea cash-flow-ului-ca mijloc de pilotaj financiar
În analiza financiară, de cele mai multe ori se analizează fluxurile de numerar pe baza
unor formule simple fără a se mai face calculele şi clasificările complicate pe care realizarea
fluxului de numerar conform cu IAS 7 - Situaţia fluxurilor de trezorerie27, o cere. Este mai
simplu şi mai rapid, chiar dacă gradul de precizie este mai scăzut faţă de varianta în care se
face un flux de numerar prin metoda directă.
Utilizarea unor formule de calcul care să identifice variaţiile între două perioade, în
locul complicatelor grupări şi regrupări de fluxuri de intrare şi de ieşire, simplifică munca
analiştilor financiari. Realizarea unui flux de numerar care să corespundă cu cerinţele IAS 7
necesită de cele mai multe ori utilizarea unui soft performant şi un timp relativ îndelungat de
lucru. De multe ori presaţi de timp analiştii financiari au recurs la simplificarea lucrurilor prin
utilizarea formulelor de calcul a Cash-Flow-ului. Utilizarea acestor formule face ca definiţia
din standard a fluxului de numerar să nu mai corespundă în totalitate cu rezultatul obţinut, sau
mai bine formulat, să se lărgească, în sensul includerii unor elemente ce nu ţin strict de
numerarul sau echivalentul de numerar vehiculat într-o anumită perioadă. Din acest motiv,
utilizarea unor formule de calcul în locul realizării unui flux de numerar trebuie să se facă
doar acolo unde analiza fluxurile generate este secundară.
Evident că, o analiză a modului de util
