Analiza Economica

NOMICO-FINANCIARĂ

Universitatea Hyperion | 2011

1

UNIVERSITATEA HYPERION DIN BUCUREŞTI FACULTATEA DE ŞTIINŢE ECONOMICE

Autori:

Mihăilescu Nicolae

ANALIZA ECONOMICO-FINANCIARĂ – MODULUL 1

- suport de curs în format ID -


2 ANALIZA ECONOMICO-FINANCIARĂ

INTRODUCERE

Cursul de “Analiza economico-financiară” se adresează studenţilor înscrişi la

programul de studiu ID, organizat de Facultatea de Ştiinţe Economice.

Odată cu creşterea volumului şi complexităţii activităţilor economice, a

importanţei şi rolului actului decizional al conducerii, se manifestă tot mai acut

necesitatea fundamentării pe baze ştiinţifice a măsurilor de corecţie şi îmbunătăţire a

stării economico-financiare la toate nivelurile de operare economică. Este edificator, în

acest sens, efectul negativ pe care îl poate propaga asupra calităţii activităţii economico-

financiare, asupra performanţelor financiare pozitive şi competitive dorite de toţi

operatorii economici, necunoaşterea propriilor „puncte tari” şi „puncte slabe”, implemen-

tarea unor decizii insuficient motivate, care nu au la bază concluzii reale obţinute în urma

unor cercetări oportune şi operative a proceselor şi fenomenelor economice.

În aceste condiţii, acest curs, prin problematica abordată, vine în întâmpinarea

unor cerinţe practice ale managementului întreprinderii care trebuie să acţioneze în

direcţia realizării criteriilor de performanţă, asigurarea utilizării eficiente a resurselor

umane, materiale şi financiare, sporirea rentabilităţii, precum şi prevenirea situaţiilor de

impas financiar.

Iată deci care sunt obiectivele principale ale acestui curs, obiective concretizate în

competenţele pe care le vei dobândi după parcurgerea şi asimilarea sa:

însuşirea conceptelor de bază ale analizei economico-financiare, a metodelor şi

procedeelor care se utilizează în analiza activităţii societăţilor comerciale.

însuşirea de cunoştinţe şi formarea de deprinderi la studenţi, care să le permită

realizarea analizei economico-financiare a activităţii entităţilor economice.

formarea deprinderilor necesare utilizării metodologiei de realizare a analizelor

economico-financiare la elaborarea unor lucrări de cercetare aplicative.



Cursul “Analiza economico-financiară”este structurat în două unităţi de învăţare

(capitole), fiecare dintre acestea indicând următoarele elemente: timp estimativ de studiu

pentru asimilarea informaţiei; competenţe specifice unităţii de învăţare; cuprins al unităţii

de învăţare; teme de control; bibliografie specifică unităţii de învăţare.

Evaluarea cunoştinţelor – constă în evaluarea finală, concretizată prin examenul

susţinut în perioada de sesiune.



Cuprinsul suportului de curs:

I. Unitatea de învăţare nr. 1– CONŢINUTUL APLICATIV ŞI

METODOLOGIC AL ANALIZEI ACTIVITĂŢII ECONOMICO-

FINANCIARE

Pagina

I.1. Funcţiile analizei economico-financiare 10

I.2. Etapele analizei economico-financiare 12

I.3. Metodele folosite în analiza economico-financiară 16

I.3.1. Metoda comparaţiei indicatorilor economico-financiari în profil static,

dinamic şi teritorial.

16

I.3.2..Metoda grupărilor 18

I.3.3. Metoda mărimilor relative 18

I.3.4. Metoda mărimilor medii 19

I.3.5. Metoda divizării rezultatelor 24

I.3.6. Metoda balanţieră 25

I.3.7. Metoda de analiză a influenţei factorilor 25

I.3.8. Metoda indicilor statici 33

I.3.9. Metoda statistico-matematice de analiză a corelaţiilor dintre fenomene 36

I.4. Tema de control a unităţii nr.1 44

I.5. Bibliografia specifică unităţii nr.1 46



II. Unitatea de învăţare nr. 2 – ANALIZA REZULTATELOR

ECONOMICE PE BAZA INDICATORILOR DE GESTIUNE

II.1. Sistemul indicatorilor de gestiune 49

II.2. Analiza relaţiilor de proporţionalitate dintre indicatorii de gestiune 55

II.2.1. Analiza relaţiilor de proporţionalitate dintre cifra de afaceri şi producţia

exerciţiului 55

II.2.2. Analiza relaţiei de proporţionalitate dintre producţia marfă fabricată şi

producţia exerciţiului 58

II.2.3. Analiza relaţiei de proporţionalitate dintre producţia cifra de afaceri şi

producţia marfă fabricată 60

II.2.4. Analiza relaţiei de proporţionalitate dintre cifra de afaceri şi producţia

exerciţiului 62

II.3. Modelele generale de analiză factorială a cifrei de afaceri în cazul activităţilor

productive 64

II.4. Modelele particulare de analiză a cifrei de afaceri în cazul activităţilor de

prestarea serviciilor turistice 66

II.5. Analiza factorială a valorii adăugate prin prisma modificării cifrei de afaceri

şi a proporţiei consumurilor intermediare în cifra de afaceri

68

II.6. Analiza factorială a cifrei de afaceri prin prisma utilizării factorilor

economici principali

70

II.6.1. Analiza factorială a cifrei de afaceri prin prisma factorului uman 70

II.6.2. Analiza factorială a cifrei de afaceri prin prisma mijloacelor fixe 71

II.6.3. Analiza factorială a cifrei de afaceri prin prisma resurselor materiale

şi energetice consumate

72

II.7. Analiza factorială a rezultatului (profitului sau pierderii) din exploatare prin

prisma indicatorilor de gestiune

73

II.7.1. Analiza factorială a rezultatului din exploatare aferent cifrei de afaceri

prin prisma modificării volumului fizic al cifrei de afaceri, a 76



preţurilor de livrare şi a costurilor unitare complete (pag. 70)

II.8. Tema de control a unităţii nr.2 77

II.9. Bibliografia specifică unităţii nr.2 78

III. Testul de autoevaluare 78

IV. Bibliografia pentru întreg suportul de curs 79

V. Răspunsurile corecte la testul de autoevaluare 80

VI. Notiţele cursantului 81



Unitatea de studiu nr. 1:CONŢINUTUL APLICATIV ŞI

METODOLOGIC AL ANALIZEI

ACTIVITĂŢII ECONOMICO-FINANCIARE

Timpul de studiu individual estimat: 14 h

Competenţele specifice unităţii de învăţare:

După studiul acestei unităţi de învăţare veţi putea:

- să înţelegeţi care este obiectul şi metoda analizei economico-financiare

- să înţelegeţi care sunt obiectivele analizei economico-financiare

- să cunoaşteţi cerinţele realizării analizei economico-financiare

- să cunoaşteţi funcţiile analizei economico-financiare

- să cunoaşteţi etapele analizei economico-financiare

- să cunoaşteţi metodele folosite pentru a realiza analiza economico-financiară.

Cuprinsul unităţii de învăţare:

I.1. Funcţiile analizei economico-financiare (pag. 10)

I.2. Etapele analizei economico-financiare (pag. 12)

I.3. Metodele folosite în analiza economico-financiară(pag. 15)

I.3.1. Metoda comparaţiei indicatorilor economic-financiari în profil static, dinamic

şi teritorial (pag. 16)

I.3.2. Metoda grupărilor (pag. 18)

I.3.3.Metoda mărimilor relative (pag. 18)

I.3.4. Metoda mărimilor medii (pag. 19)

I.3.5. Metoda divizării rezultatelor (pag. 24)

I.3.6. Metoda balanţieră (pag. 25)

I.3.7. Metoda de analiză a influenţei factorilor (pag. 25)

I.3.8. Metoda indicilor statistici (pag. 33)

I.3.9. Metoda statistico-matematice (pag. 36)



I.4. Tema de control a unităţii nr.1 (pag. 44)

I.5. Bibliografia specifică unităţii nr.1 (pag. 46)

Prin definiţie analiza economico-financiară este un proces complex de cunoaştere a

stării economico-financiare a unui agent economic, a unei ramuri sau a economiei

naţionale în ansamblul ei, în condiţii concrete de loc şi timp, folosind metode adecvate şi

indicatori specifici în vederea individualizării şi dimensionării factorilor şi cauzelor cu

acţiune pozitivă sau negativă, care au determinat o anumită condiţie economico-

financiară, precum şi reglarea prin decizii tactice şi strategice pentru îndeplinirea

următoarelor obiective:

1. asigurarea echilibrului dintre lichiditatea activelor şi exigibilitatea

elementelor de pasiv,

2. asigurarea echilibrului funcţional dintre nevoile curente şi resursele

implicate,

3. asigurarea corelaţiei globale a costului resurselor cu randamentul

întrebuinţărilor, sau finalizarea procesului economic în condiţii de

rentabilitate.

Din definiţia dată, rezultă că obiectul analizei economico-financiare nu se limitează

la stricta constatare şi interpretare a modului de realizare a indicatorilor prevăzuţi în

programul economic, ci are o sferă mult mai largă de cercetare, ea extinzându-se şi

asupra unor aspecte conexe, care nu sunt cuprinse şi exprimate prin nivelul indicatorilor

programaţi, dar cu o importanţă deosebită atât pentru asigurarea echilibrului economico-

financiar, cât şi pentru fundamentarea măsurilor care vizează expansiunea şi creşterea

economică.

Caracterul ştiinţific şi eficienţa analizei economico-financiare sunt asigurate în

măsura în care se respectă cu stricteţe următoarele cerinţe:

– cunoaşterea corectă a rolului şi modului de funcţionare a legilor economice obiective

specifice economiei de piaţă;



– cunoaşterea contextului politic, economic şi social, intern şi interna-ţional, în care îşi

desfăşoară activitatea agentul economic;

– analiza economico-financiară trebuie să se bazeze pe informaţii reale, rezultate din

surse de informare obiective;

– asigurarea unui grad corespunzător de complexitate, evidenţiind toate aspectele şi

factorii care influenţează pozitiv sau negativ starea fenomenelor analizate, indiferent de

mărimea şi extinderea acestor influenţe şi de efectele favorabile sau nefavorabile pe care

le propagă;

– analiza are la bază metode adecvate, adaptate la specificul fiecărei etape de lucru,

corespunzător obiectivului propus şi a căror fiabilitate ştiinţifică a fost verificată în

practica de analiză economico-financiară şi care pot oferi concluzii utile pentru

soluţionarea practică a problemelor cu care se confruntă agenţii economici;

– analiza economico-financiară se efectuează sistematic şi operativ, astfel ca pe baza ei să

se poată identifica în mod oportun apariţia unor deficienţe, a unor stări de fapt

nesatisfăcătoare. Numai în aceste condiţii analiza nu se finalizează printr-o simplă

constatare tardivă a stării economico-financiare, ci poate contribui la prevenirea unor

fenomene cu influenţă negativă, la înlăturarea din timp a consecinţelor acestora, precum

şi la îmbunătăţirea parametrilor funcţionali şi de performanţă ai agentului economic pe

baza adoptării unor măsuri operative şi eficiente;

– analiza trebuie să se caracterizeze prin obiectivitate, evidenţiind cu exactitate deficienţele

constatate şi cauzele lor, precum şi resursele potenţiale nevalorificate, înlăturându-se orice

apreciere subiectivă a activităţii analizate şi orice denaturare a realităţii. O analiză ştiinţifică

este incompatibilă cu deformarea intenţionată a concluziilor, deoarece aceasta diminuează

eficienţa actului de conducere şi se anulează posibilitatea factorilor de decizie să adopte

măsuri corecte, aplicabile şi corespunzătoare din punct de vedere al obiectivelor urmărite;

– analiza trebuie să ofere date şi interpretări comparative ale fenomenului studiat în

evoluţia lui, faţă de alţi agenţi economici similari din punct de vedere al tipului de

activitate din ţară sau din străinătate, ceea ce lărgeşte posibilităţile de concluzionare şi de

stabilire a strategiilor de dezvoltare economică;

– analiza economico-financiară trebuie abordată într-o manieră sistemică, ceea ce permite

conturarea unui ansamblu de judecăţi interdependente, atât prin individualizarea



factorilor care au influenţat starea domeniului studiat, cât şi prin aprecierea rezultatelor

propagate la nivelul indicatorilor sintetici de stare economico-financiară;

– analiza economico-financiară este finalizată prin propuneri şi măsuri concrete, cu certă

aplicabilitate şi eficienţă. În cazul unor aspecte importante privind strategia dezvoltării

economice prezintă o importanţă deosebită fundamentarea mai multor variante de soluţii,

prin care să se ofere organelor de decizie posibilitatea de a adopta cea mai eficientă variantă

în anumite condiţii date.

I.1. FUNCŢIILE ANALIZEI ECONOMICO-FINANCIARE

Funcţiile analizei economico-financiare definesc în mod global şi interdependent

mecanismele de exercitare a analizei, de desfăşurare a procesului de cunoaştere complexă

a situaţiei economico-financiare înregistrate de o entitate economică. Dar, în acest

context metodologic, analiza economico-financiară constituie, în primul rând, un

instrument operaţional şi eficient de diagnoză şi reglare a activităţii agenţilor economici

marcat prin manifestarea unei funcţii distincte.

Funcţia de diagnoză şi reglare a analizei are un rol important în întregul proces

de comandă şi corecţie a modului de funcţionare a mecanismului dinamic al agenţilor

economici.

Diagnoza activităţii agenţilor economici presupune studierea funcţionării

sistemului din punct de vedere structural şi factorial-cauzal. Prin aceasta, se pot evidenţia

punctele critice ale sistemului, ca premisă esenţială pentru adoptarea de către organele de

decizie a măsurilor necesare asigurării continuităţii funcţionării agenţilor economici,

pentru îmbunătăţirea rezultatelor financiare ale acestora. Analizei economico-financiare îi

revine, deci, sarcina de a stabili „diagnosticul economico-financiar” al agenţilor

economici, prin care se cuantifică îndeplinirea obiectivelor prevăzute în programul

economic, se precizează poziţia economico-financiară în raport dinamic şi teritorial, se

evidenţiază cauzele principalelor rezultate favorabile sau „punctele tari”, precum şi cele

nefavorabile sau „punctele slabe”, se fundamentează soluţiile care se impun pentru

îmbunătăţirea stării economico-financiare.

În scopul menţinerii unei stări de funcţionalitate şi adaptare dinamică a activităţii

economico-financiare la realitatea şi conjunctura pieţei concurenţiale şi respectiv pentru



obţinerea unor parametri de performanţă financiară corespunzători sau scontaţi, funcţia

de diagnoză şi reglare se manifestă prin contribuţia la realizarea obiectivelor propuse, dar

şi prin cunoaşterea evoluţiei indicatorilor economico-financiari în plan comparativ cu

unităţi similare sau faţă de nivelul mediu înregistrat pe ramură. Se pot întâlni situaţii, în

care unii agenţi economici îşi îndeplinesc obiectivele propuse, dar analiza comparativă cu

unităţi similare sau cu nivelul mediu pe ramura din care fac parte, relevă discrepanţe

importante.

Analiza economico-financiară trebuie să se efectueze nu numai în cazul apariţiei

unor dezechilibre sau abateri de la obiectivele stabilite sau de la o stare normală, ea este

pe deplin necesară şi în cazul în care indicatorii sintetici ai activităţii atestă o „stare

financiară bună”. În asemenea cazuri, pe baza unor analize factoriale de detaliu, pot fi

evidenţiate elemente pozitive cu posibilităţi de extindere şi totodată, pot fi constatate şi

aspecte mai puţin favorabile în unele domenii ale activităţii ca stări incipiente ale unor

posibile disfuncţionalităţi viitoare.

O sarcină importantă a analizei economico-financiare este îndeplinită prin

manifestarea funcţiei de gestiune eficientă a patrimoniului şi capitalurilor. Această

funcţie acţionează în sensul canalizării eforturilor manageriale pentru îmbunătăţirea

continuă a activităţii economico-financiare, creşterea performanţelor financiare, întărirea

sistemului de evidenţă, expertizare şi auditare financiară internă. Analiza trebuie să

asigure astfel nu numai cunoaşterea completă a resurselor disponibile şi necesare, dar şi

cuantificarea corectă a efectelor economice ce se pot obţine prin valorificarea lor,

permiţând factorilor de conducere ai agentului economic să stabilească şi anumite

priorităţi în adoptarea măsurilor de utilizare şi valorificare a activelor şi pasivelor.

Analiza economico-financiară, prin modul în care este efectuată îndeplineşte şi o

funcţie de realizare a conexiunii agentului economic cu mediul exterior. Se remarcă

în contextul acţiunii acestei funcţii, că orice agent economic întreţine o strânsă

interdependenţă cu sistemul financiar prin fiscalitatea la care îi sunt supuse rezultatele, cu

sistemul bancar prin funcţionarea unor conturi de disponibilităţi băneşti la bănci, sau prin

solicitarea unor credite băneşti, cu bursele de valori, precum şi cu partenerii economici de

piaţă, agenţi economici sau consumatori finali.

Utilitatea analizei economice la realizarea procesului decizional al condu-cerii este

conturată, de asemenea, prin manifestarea funcţiei de informare. Această funcţie se



concretizează în transmiterea către conducerea agentului economic a unor rapoarte de

analiză cu conţinut informativ economico-financiar, specifice ca structură şi profunzime

de detaliere, în funcţie de nivelul ierarhic către care sunt destinate. Informarea curentă a

centrilor de decizie cu privire la situaţia economico-financiară a agentului economic în

totalitate, pe segmente organizatorice sau pe zone funcţionale prezintă o importanţă

operaţională deosebită cu cât aceasta este realizată mai corect şi mai operativ.

I.2. ETAPELE ANALIZEI ECONOMICO-FINANCIARE

Creşterea complexităţii proceselor economice şi a rolului factorilor de tip intensiv

sub incidenţa generală a legilor economice obiective care guvernează economia de piaţă,

determină importante dimensiuni analizei economico-financiare pentru fundamentarea

procesului decizional al conducerii la toate nivelurile organizatorice ale vieţii economice.

Analiza economico-financiară este în primul rând o analiză post-faptică efectuată

zilnic şi decadal, în mod permanent, pe baza evidenţei tehnico-operative, cât şi la

intervale mai mari de timp, lunar, trimestrial, semestrial sau anual, când se folosesc ca

surse informaţionale de bază, raportările de sinteză contabilă, „Bilanţul”, „Contul de

profit şi pierdere”, precum şi alte informaţii sintetizate de celelalte anexe ale bilanţului.

Fiecare moment de analiză post-faptică constituie în acelaşi timp o bază a analizei

prospective efectuată cu ajutorul metodelor specifice prognozei.

Indiferent de periodicitatea efectuării analizei, precum şi de conţinutul acesteia,

asigurarea unui grad înalt de utilitate a analizei economico-financiare pentru

De reţinut:

. Funcţiile analizei economico-financiare definesc în mod global şi

interdependent mecanismele de exercitare a analizei, de desfăşurare a procesului

de cunoaştere complexă a situaţiei economico-financiare înregistrate de o entitate

economică.



management, incumbă o bună organizare a activităţii practice de cercetare şi prin urmare,

parcurgerea următoarelor etape:

a) Identificarea şi soluţionarea problemelor de natură organizatorică.

În această etapă preliminară se stabilesc şi se rezolvă toate problemele considerate

ca fiind necesare pentru executarea în bune condiţii a analizei şi anume: se defineşte

scopul analizei; se delimitează obiectul analizei sau nivelul organizatoric la care se

efectuează analiza – secţie, atelier, activitate, agent economic, ramura economică,

localitatea, judeţul, zona economică, economia naţională; se precizează aspectele de

detaliu care trebuie analizate pentru realizarea scopului urmărit şi sistemul de indicatori

care cuantifică domeniul de analizat; se stabileşte perioada la care urmează să se refere

analiza; perioada de timp în care trebuie efectuată analiza; se convine asupra surselor şi

procedeelor care vor fi folosite la culegerea informaţiilor (din documente, observarea

directă, interviuri, chestionare); se stabileşte locul unde se va desfăşura analiza şi

respectiv vor fi nominalizate persoanele care vor forma echipa însărcinată să efectueze

analiza.

b) Culegerea informaţiilor (datelor) necesare îndeplinirii scopului analizei.

Datele statistice şi contabile vor fi extrase numai din documentele şi evidenţele legal

organizate, vor fi folosite numai raportările contabile elaborate şi avizate de persoane

investite cu acest drept.

c) Verificarea informaţiilor (datelor) culese sub aspectul exactităţii lor

(cantitativ şi calitativ) şi a legalităţii operaţiunilor.

Calitatea analizei, eficienţa acesteia pentru activitatea de conducere depinde într-o

măsură importantă de corectitudinea datelor care urmează să fie supuse prelucrării şi

interpretării.

Verificarea acurateţei informaţionale a datelor culese trebuie să vizeze, în principal,

următoarele aspecte:

– comparabilitatea şi compatibilitatea indicatorilor economico-financiari extraşi din

documentele statistice, din evidenţa contabilă sau din alte surse documentare, care

privesc produsele fabricate şi comercializate sau serviciile prestate, nivelul productivităţii

muncii, situaţia costurilor aferente activităţilor desfăşurate, gradul de îndatorare, nivelul

relativ al lichidităţilor şi autonomiei financiare, precum şi mărimea rentabilităţii;



– verificarea exactităţii datelor extrase din documentele statistice şi din bilanţurile

contabile în interdependenţă cu informaţiile din evidenţa tehnico-operativă sau din alte

documente care au stat la baza determinării lor;

– verificarea legalităţii efectuării unor plăţi şi operaţiuni contabile;

– exactitatea inventarierilor;

– exactitatea aritmetică a calculelor (control aritmetic) pentru a fi evitate erorile şi

cifrele inexacte din toate formele de evidenţă economică;

– verificarea corelaţiilor dintre indicatorii economico-financiari (controlul logic).

d) Prelucrarea datelor culese folosind procedee şi metode specifice analizei

economico-financiare.

Prelucrarea datelor prezintă o importanţă distinctă în contextul metodo-logic al

analizei activităţii economico-financiare deoarece prin sistemul indicatorilor derivaţi care

se calculează se obţin expresiile cifrice de sinteză ale stării agentului economic. Se

impune, prin urmare, ca în această etapă, să se utilizeze acele metode de prelucrare care

au puterea valorică de a oferi rezultate utile pentru îndeplinirea obiectivelor analizei.

e) Interpretarea complexă a rezultatelor obţinute în urma prelucrării datelor

În această etapă vor putea fi îndeplinite următoarele deziderate:

– individualizarea factorilor şi cauzelor care au influenţat pozitiv sau negativ asupra

stării economico-financiare a agentului economic, precum şi modul de realizare a

obiectivelor financiare şi economice propuse;

– cunoaşterea gradului de eficienţă a utilizării factorilor economici principali ai

activităţii economice: forţa de muncă, mijloacele fixe, resursele materiale şi energetice şi

respectiv definirea tipului economic de activitate pe care o desfăşoară agentul economic –

tipul extensiv sau intensiv;

– precizarea efectelor realizării obiectivelor de perfecţionare a organizării şi

modernizării proceselor economice, de creştere a calităţii şi competitivităţii produselor şi

serviciilor;

– cunoaşterea evoluţiei şi tendinţei diferitelor laturi sau domenii ale activităţii

economice şi factorii de influenţă;

– aprecierea reală a posibilităţilor proprii de eficientizare a utilizării unor resurse,

atât cele curente cât şi cele care se vor forma prin promovarea progresului tehnic, inclusiv

prin perfecţionarea structurală şi organizatorică a proceselor economice.



f) Fundamentarea măsurilor şi soluţiilor pentru ridicarea nivelului calitativ al

produselor şi serviciilor, pentru creşterea performanţelor financiare, a rezultatului

net al exerciţiului financiar şi a eficienţei activităţii economice în general.

Analiza economico-financiară, efectuată pe baza prelucrării datelor culese şi a

interpretării obiective a rezultatelor, trebuie să se finalizeze prin acţiuni concrete vizând

creşterea performanţelor economico-financiare a agentului economic.

I.3. METODE FOLOSITE ÎN ANALIZA ECONOMICO-

FINANCIARĂ

Realizarea practică a funcţiilor analizei economico-financiare necesită utilizarea

unui ansamblu de metode specifice din punct de vedere al conţinutului şi sferei de

aplicabilitate.

I.3.1. METODA COMPARAŢIEI INDICATORILOR

ECONOMICO-FINANCIARI ÎN PROFIL STATIC, DINAMIC ŞI

TERITORIAL

De reţinut:

Indiferent de periodicitatea efectuării analizei, precum şi de conţinutul

acesteia, asigurarea unui grad înalt de utilitate a analizei economico-financiare pentru

management, incumbă o bună organizare a activităţii practice de cercetare.



Metoda comparaţiei, cu o largă utilizare în analiza economico-financiară, este

considerată un principiu general de acţiune practică în cercetarea stării economico-financiare

a unui agent economic şi este folosită în următoarele scopuri:

– cunoaşterea modului în care au fost realizaţi indicatorii economico-financiari în

comparaţie cu nivelurile programate în vederea fundamentării celor mai bune soluţii de

intervenţie care să permită îndeplinirea integrală şi la timp a tuturor obligaţiilor asumate

prin contracte economice sau de muncă, inclusiv cele care vizează sarcini fiscale şi

bancare;

– cunoaşterea gradului de încadrare în nivelurile maxime sau limite admise ale

consumurilor de materii prime, materiale, combustibili şi energie;

– determinarea nivelului eficienţei utilizării mijloacelor fixe, a forţei de muncă şi a

resurselor materiale şi energetice în raport cu nivelurile considerate optime;

– încadrarea în nivelul relativ prestabilit al cheltuielilor la 1000 lei producţie sau la

1000 lei cifră de afaceri;

– urmărirea în dinamică a vitezei de rotaţie a activelor circulante şi respectiv a

stocurilor materiale;

– evidenţierea şi sintetizarea evoluţiei indicatorilor economico-financiari cu ajutorul

indicatorilor specifici de dinamică, şi estimarea pe baza acestora a rezultatelor viitoare,

prin extrapolarea tendinţelor constatate;

– cunoaşterea rezultatelor economico-financiare obţinute de propria unitate în

comparaţie cu cele realizate de alte unităţi economice similare din ţară şi din străinătate

sau cu realizările medii obţinute în ramura economică din care face parte agentul

economic.

O condiţie esenţială a fiabilităţii analizei prin metoda comparaţiei, a caracterului

ştiinţific al acesteia, prin prisma concluziilor desprinse, o constituie asigurarea

comparabilităţii indicatorilor din punct de vedere al metodologiei de calcul, al perioadei

de timp la care se referă, al formei de exprimare (unitatea de măsură, sistemul de preţuri

şi tarife utilizate la evaluarea rezultatelor economice, expresia relativă a mărimii

rapoartelor – coeficient, procent, promilă, prodecimilă, procentimilă) şi al sferei de

cuprindere.

În funcţie de scopul urmărit se disting, prin urmare, mai multe tipuri de comparaţii:



– comparaţii ale nivelurilor efective cu cele programate sau stabilite ca limite

optime (maxime sau minime) – comparaţii în statică;

– comparaţii în timp, între indicatorii efectivi obţinuţi în perioada analizată sau

comparată şi nivelurile realizate într-o perioadă precedentă – comparaţii în dinamică;

– comparaţii în profil teritorial între rezultatele economico-financiare realizate de

agenţi economici cu profil de activitate similară sau între rezultatele obţinute de agentul

economic analizat şi rezultatele medii obţinute în ramura din care face parte;

– comparaţii mixte realizate simultan în timp şi în profil teritorial sau în statică şi în

profil teritorial.

Indicatorii care se compară pot fi din punct de vedere al exprimării lor numerice:

mărimi absolute, mărimi relative sau mărimi medii.

I.3.2. METODA GRUPĂRILOR

Această metodă se înscrie printre cele mai utilizate metode de analiză economică şi

financiară şi constă în despărţirea unei colectivităţi în grupe şi subgrupe omogene de

unităţi, pe baza uneia sau mai multor caracteristici de grupare.

Metoda grupărilor este utilizată în analiza economico-financiară în scopul

cunoaşterii următoarelor aspecte: structura unui fenomen şi respectiv tipurile calitative

care se formează într-o colectivitate; modificările dinamice ale structurii colectivităţii;

interdependenţa dintre fenomene.

De reţinut:

Metoda comparaţiei, cu o largă utilizare în analiza economico-financiară, este

considerată un principiu general de acţiune practică în cercetarea stării economico-

financiare a unui agent economic.



I.3.3. METODA MĂRIMILOR RELATIVE

Mărimile relative sunt indicatori derivaţi calculaţi ca raport între două mărimi

absolute, două mărimi medii sau alte două mărimi relative. Cu ajutorul acestora pot fi

caracterizate următoarele aspecte:

– structura fenomenelor sau a colectivităţilor, prin raportarea indicatorilor exprimaţi

în mărimi absolute privind volumul fiecărei grupe la indicatorul care dimensionează

volumul total al colectivităţii (mărimi relative de structură);

– intensitatea fenomenelor, prin raportarea nivelului a două fenomene diferite între

care există o anumită legătură, rezultatul are în acest caz o semnificaţie distinctă şi un

conţinut de nivel mediu. De exemplu, valoarea medie a producţiei sau a cifrei de afaceri

realizată de un salariat într-o zi, pe parcursul unei luni, sau într-un an, valoarea

mijloacelor fixe care revine în medie la un salariat, cheltuielile efectuate pentru 1000 lei

producţie etc. (mărimi relative de intensitate).Se menţionează, în acest sens, că toţi

indicatorii care exprimă aspecte ale performanţei financiare şi respectiv ale eficienţei

economice atinse de un agent economic fac parte din categoria mărimilor relative de

intensitate şi prezintă o largă utilizare în analizele economico-financiare efectuate de

factorii de decizie;

– dinamica fenomenelor, în care caz, mărimea relativă calculată exprimă

modificarea unui indicator economico-financiar de la o perioadă de timp la alta (mărimi

relative de dinamică);

– îndeplinirea indicatorilor programaţi, prin raportarea indicatorului realizat la

nivelul programat al aceluiaşi indicator (mărimi relative de înde-plinire a indicatorilor

programaţi);

– raportul de mărime dintre două grupe ale aceleiaşi colectivităţi sau dintre doi

indicatori de acelaşi fel, coexistenţi în timp dar situaţi în spaţii diferite (mărimi relative

de coordonare).

Tipurile de mărimi relative prezentate oferă o informaţie analitică asupra

fenomenului studiat sau a agentului economic în ansamblul său, pe baza căreia este



posibil să se formuleze aprecieri suficient de consistente cu privire la starea economico-

financiară a acestuia.

I.3.4. METODA MĂRIMILOR MEDII

Mediile sunt, de asemenea, indicatori derivaţi, dar care exprimă ceea ce este tipic,

comun şi general în configuraţia fenomenelor, exprimă într-o manieră abstractă tendinţa

centrală de grupare a nivelurilor individuale către un nivel de sinteză denumit mărime

medie. Media poate substitui nivelurile individuale pe care le sintetizează, deoarece este o

valoare mai mult sau mai puţin reprezentativă în funcţie de gradul de omogenitate al

colectivităţii supuse cercetării.

În funcţie de modul de organizare al sistemului de date statistice pentru care dorim

să calculăm media, se cunosc şi se aplică mai multe tipuri de medii, dintre care cele mai

utilizate sunt: media aritmetică, media armonică, media cronologică şi media

geometrică.

Media aritmetică se utilizează la calculul nivelului mediu al unor indicatori

prezentaţi în serie dinamică de intervale de timp, la calculul nivelului mediu al seriilor

statistice de variaţie, al seriilor simple enumerative, precum şi în cazul seriilor teritoriale

comparabile. De exemplu, se recurge la forma mediei aritmetice atunci când dorim să

calculăm categoria medie de încadrare tarifară a unor salariaţi, producţia medie sau cifra

de afaceri realizată în medie pe un segment de timp dintr-o anumită perioadă etc.

Dacă frecvenţele variantelor din seria statistică studiată sunt egale între ele, se

foloseşte formula mediei aritmetice simple,

,)(n

xxxM i

iar dacă frecvenţele variantelor nu sunt egale între ele, se aplică media

aritmetică ponderată,

,Σ

Σ )(

i

ii

f

fxxxM în care notaţiile utilizate au următoarele semnificaţii:

M(x) sau x – valoarea medie a caracteristicii studiate „x”,

xi – varianta „i” a caracteristicii statistice pentru care se calculează media, i = 1, 2, 3, ... n,

fi – frecvenţa variantei „i” a caracteristicii statistice studiate,



n – numărul variantelor caracteristicii statistice atunci când se foloseşte media aritmetică

simplă.

Media armonică este o formă transformată a mediei aritmetice (simple sau

ponderate) şi se utilizează atunci când ne propunem să calculăm o valoare medie din

mărimi relative, cunoscând mărimile relative individuale şi numărătorii rapoartelor pe

baza cărora au fost calculate. Utilizări adecvate ale acestei forme de medie sunt: la

calculul indicelui mediu al preţurilor de consum; pentru determinarea nivelului mediu al

mai multor mărimi relative de intensitate de acelaşi tip, când se cunosc nivelurile lor

individuale şi numărătorii rapoartelor pe baza cărora au fost calculate.

Formula de calcul a mediei armonice simple se aplică atunci când numărătorii

rapoartelor pe baza cărora au fost calculate mărimile relative individuale sunt egali ca

mărime între ei,

,1

)(

ix

nxxMa

unde „n” este numărul mărimilor relative, iar „xi” reprezintă mărimile relative

individuale.

În timp ce media armonică ponderată se utilizează atunci când numărătorii

rapoartelor pe baza cărora au fost calculate mărimile relative individuale nu sunt egali ca

mărime între ei,

.1

)(

ii

i

ii

fxx

fxxxMa

În cazul mediei armonice ponderate, se foloseşte o pondere compusă, ”„ ii fx

echivalentă cu numărătorii rapoartelor pe baza cărora au fost calculate mărimile relative

individuale.

Media cronologică are semnificaţia unei medii aritmetice din medii parţiale şi se

utilizează la calculul nivelului mediu al indicatorilor prezentaţi sub forma seriilor

dinamice de momente. Această medie se foloseşte la calculul valorii medii a activelor

circulante, a stocurilor de orice natură dar în special pentru materii prime, materiale şi



mărfuri, a imobilizărilor corporale şi respectiv a mijloacelor fixe, precum şi la calculul

efectivelor medii de animale.

Dacă intervalele de timp, dintre oricare două momente succesive ale seriei

dinamice, sunt egale între ele se foloseşte formula mediei cronologice simple, adică,

1

2...

21432

1

n

xxxxx

x

xMc

nn

şi respectiv, dacă nu sunt egale între ele, se recurge la formula mediei cronologice

ponderate,

m

m

nn

tttt

txx

txx

txx

txx

xMc...

2...

222

321

1

3

43

2

32

121

în care:

Mc – nivelul mediu al indicatorilor prezentaţi în serie dinamică, calculat cu media

cronologică,

xi – indicatorii de nivel ai seriei dinamice, i = 1, 2, 3, ..., n,

n – numărul indicatorilor de nivel sau numărul momentelor de timp la care sunt

înregistraţi indicatorii,

tj – durata intervalului de timp „j”, dintre două momente succesive la care sunt

înregistraţi indicatorii de nivel, exprimată în zile, luni sau ani,

j = 1, 2, 3, ..., m; m = n – 1. Suma duratelor succesive tj va fi egală cu durata întregii

perioade exprimată de seria dinamică analizată.

Media geometrică are aplicabilitate în domeniul economico-financiar, în special

când se calculează indicele mediu anual de creştere (scădere) – „Im” – a unui indicator

într-o anumită perioada de timp. Această formă de medie conduce la un rezultat real

numai atunci când seria dinamică, pentru care dorim să determinăm nivelul mediu al

modificării relative, prezintă o anumită constanţă a creşterii sau scăderii indicatorului

formalizat în serie dinamică.

Relaţia de calcul a mediei geometrice simple este următoarea:



,...Im 1

1

1

13

4

2

3

1

2 n nn

n

n

x

x

x

x

x

x

x

x

x

xMg

în care:

– Mg este notaţia pentru valoarea medie obţinută cu ajutorul mediei geometrice,

– n – numărul indicatorilor de nivel înscrişi în serie dinamică,

– ix – varianta „i” a indicatorului de nivel,

– 1x şi nx – primul şi respectiv ultimul indicator de nivel din seria dinamică.

Dacă fenomenul studiat este marcat de oscilaţii pronunţate cu caracter conjunctural,

de la un segment de timp la altul, utilizarea procedeului clasic al mediei geometrice,

simplă sau ponderată, după caz, poate conduce la un rezultat neconform cu realitatea,

deoarece se bazează numai pe indicatorul iniţial şi final din seria dinamică respectivă. În

aceste situaţii se recomandă calculul indicelui mediu anual de creştere (scădere) prin

folosirea procedeului mediei geometrice corectate sau a procedeului autoregresiei care

iau în calcul toţi indicatorii de nivel cuprinşi în seria dinamică analizată.

Media geometrică corectată )( cMg este o formă a mediei geometrice ponderate

calculată din medii geometrice secvenţiale sau parţiale ),( iMg determinate astfel:

– prima medie geometrică )( 1Mg este o medie geometrică simplă, care se referă la

întreaga serie dinamică supusă prelucrării,

– a doua medie geometrică )( 2Mg este tot o medie geometrică simplă dar care se

bazează pe n – 2 indicatori de nivel, fiind eliminaţi din calcul primul şi ultimul indicator

din serie, notaţia „n” este acordată numărului total de indicatori de nivel înscrişi în serie

dinamică,

– a treia medie geometrică )( 3Mg se determină prin luarea în consideraţie a unui

număr de n – 4 indicatori de nivel, se elimină astfel din calcul primii doi şi ultimii doi

indicatori de nivel din serie,

– se continuă modalitatea de calcul a mediilor geometrice secvenţiale (parţiale)

până se epuizează toate posibilităţile.

Dacă seria dinamică respectivă este formată dintr-un număr impar de indicatori,

indicatorul din mijlocul seriei nu va fi luat în calcul la nici-o variantă a mediei geometrice

secvenţiale.



Ponderea fiecărei medii geometrice secvenţiale este reprezentată

prin numărul unităţilor (segmentelor) de timp la care se referă media, adică f1 = n – 1

pentru prima medie, f2 = n – 3 pentru media a doua, f3 = n – 5 pentru media a treia,

ş.a.m.d.

Relaţia de calcul a mediei geometrice corectate este următoarea:

i 4321 ...Im 4321

f fm

ffffc

mMgMgMgMgMgMg

în care:

mi f...fffff 4321

m – numărul mediilor geometrice secvenţiale.

Procedeul autoregresiei se bazează pe calculul indicelui mediu anual de creştere

(scădere) din ecuaţia care se obţine prin minimizarea următoarei expresii:

minim.)Im(2

21

n

i

ii xxS

Egalând cu zero derivata acestei sume calculată în raport cu Im rezultă ecuaţia,

,Im)( 1

2

1 iii xxx din care se extrage Im,

.)(

Im2

1

1

i

ii

x

xx

Dacă indicele mediu este exprimat procentual şi apoi se micşorează cu 100 se

obţine ritmul mediu anual de creştere sau de scădere ),Rm( ca o expresie derivată a

mărimii medii care caracterizează modificarea medie în timp a unui fenomen,

100100ImRm

De reţinut:

În funcţie de modul de organizare al sistemului de date statistice pentru care

dorim să calculăm media, se cunosc şi se aplică mai multe tipuri de medii, dintre

care cele mai utilizate sunt: media aritmetică, media armonică, media cronologică şi

media geometrică.

.



I.3.5. METODA DIVIZĂRII REZULTATELOR

Această metodă este utilizată pentru identificarea factorilor care au influenţat

pozitiv sau negativ asupra unui fenomen, de regulă, după timpul de formare sau după

locul în care s-a produs fenomenul.

De exemplu, analiza îndeplinirii programului de producţie pe trimestre, luni,

decade şi zile permite cunoaşterea ritmicităţii producţiei, identificarea cauzelor care au

influenţat asupra îndeplinirii programului pe segmente de timp şi adoptarea de către

organele de decizie a măsurilor care se impun în vederea asigurării unui ritm normal sau

uniform de realizare a producţiei.

Este cunoscut faptul că o ritmicitate necorespunzătoare a producţiei sau în general a

activităţilor economice are consecinţe nefavorabile asupra utilizării factorilor primari ai

producţiei (forţa de muncă, mijloacele fixe, activele circulante materiale), precum şi

asupra îndeplinirii tuturor indicatorilor economico-financiari.

Divizarea şi analiza rezultatelor obţinute de un agent economic pe subdiviziuni

organizatorice, până la locurile de muncă, permite cunoaşterea acelor subdiviziuni în care

se manifestă disfuncţionalităţi atât de natură cantitativă cât şi calitativă şi respectiv

localizarea măsurilor care se impun pentru îmbunătăţirea activităţii acestora.

I.3.6. METODA BALANŢIERĂ

Metoda balanţieră este utilizată pentru dimensionarea influenţei factorilor care

explică modificarea unui indicator complex (rezultativ), în cazul în care între elementele

componente ale fenomenului (indicatorului) complex şi expresia cifrică a acestui

indicator, care se defineşte ca o mărime de sinteză, există relaţii algebrice de sumă sau de

diferenţă. De exemplu, compararea nivelului efectiv al elementelor care stau la baza

calculului rezultatului net al exerciţiului cu cele din program sau faţă de o perioadă

anterioară, evidenţiază componentele care au înregistrat modificări, pozitive sau negative,



şi în consecinţă explică modificarea rezultatului economico-financiar complex (rezultatul

net al exerciţiului) prin prisma componentelor sale.

Această metodă este folosită în mod frecvent la analiza pe componente a

rezultatului (profitul sau pierderea) din exploatare sau a rezultatului (profitul sau

pierderea) net al exerciţiului, pe baza informaţiilor pe care le oferă „Contul de profit şi

pierdere”, principala anexă a bilanţului contabil.

I.3.7. METODE DE ANALIZĂ A INFLUENŢEI FACTORILOR

Analiza indicatorilor complecşi prin prisma factorilor care au determinat o anumită

modificare a acestora se poate realiza pe baza unor expresii absolute sau relative.

Metodele cele mai utilizate pentru calculul determinărilor enunţate sunt:

– Metoda substituirilor succesive sau în lanţ

– Metoda separării acţiunii izolate a fiecărui factor cu repartizare proporţională

a interacţiunii factorilor sau metoda creşterilor proporţionale

– Metoda ponderilor logaritmice (Fisher)

– Metoda creşterilor finite (Lagrange)

– Metoda ponderilor medii (Edgeworth)

Mărimea relativă a modificării indicatorului complex sau a influenţelor factoriale

asupra indicatorului complex este denumită şi indice, motiv pentru care problematica

aferentă analizei enunţate este cunoscută şi sub denumirea de metoda indicilor.

În condiţiile analizei indicatorilor complecşi prin prisma factorilor care au determinat

o anumită modificare a acestora se pot înscrie două tipuri de relaţii de recurenţă:

– între indicele sintetic şi indicii factoriali este o relaţie de produs – procedeul

multiplicativ (metoda indicilor statistici);

– între modificările absolute aferente indicatorului complex şi respectiv indicatorilor

factoriali este o relaţie de sumă algebrică – procedeul aditiv.

Metoda substituirilor succesive



În vederea sistematizării, generalizării şi rigurozităţii aplicării metodei substituirilor

succesive, indicatorii economici sunt grupaţi astfel:

– indicatori economici cantitativi(f ) cum ar fi: volumul fizic al producţiei sau al

prestaţiilor de servicii (q); numărul mediu al salariaţilor (N); timpul lucrat de salariaţi,

exprimat în om-ore (Nh); timpul lucrat de salariaţi, exprimat în om-zile (Nz); valoarea

medie a mijloacelor fixe (Mf); valoarea medie a activelor circulante (Ac); locuri

capacitate de cazare turistică existentă sau capacitatea construită şi destinată pentru

cazarea turiştilor – (L); locuri-zile capacitate de cazare turistică existentă (Le); locuri-zile

capacitate de cazare turistică disponibilă, în funcţiune sau activă (Lz); turişti cazaţi în

unităţile de cazare turistică (T); numărul de zile-turişti (Tz) etc.;

– indicatori economici calitativi (x): preţul de producţie sau tariful pe unitate fizică

de servicii (p); preţul de vânzare cu amănuntul (pv); cheltuielile cu forţa de muncă

efectuate în medie cu un salariat );(cfm costul complet unitar (c); consumul specific de

resurse materiale şi energetice exprimat în unităţi naturale (m); cheltuielile la 1000 lei

cifră de afaceri (Ch); rata rentabilităţii financiare (Rrf ); productivitatea muncii (w);

numărul mediu de rotaţii a activelor circulante (n), durata medie în zile a unei rotaţii a

activelor circulante (d) şi în general toţi indicatorii care exprimă eficienţă economică;

– indicatori economici complecşi (fx): cifra de afaceri (CA); marja comercială

(Mc); producţia exerciţiului (Q); valoarea adăugată (VA), cheltuielile totale (Ct);

veniturile totale (Vt); cheltuielile totale cu forţa de muncă (CFM); cheltuielile totale cu

materiile prime, materialele şi energia aferente activităţii productive, de comerţ sau de

prestare a serviciilor (CM); consumul total de materii prime, materiale şi combustibil

exprimat în unităţi naturale – pe feluri de resurse – (M); rezultatul (profitul sau pierderea)

din exploatare (Re); rezultatul (profitul sau pierderea) net al exerciţiului financiar (Rn),

rezultatul brut al exerciţiului (Rb).

Aplicarea metodei substituirilor succesive implică respectarea următoarelor două

reguli de bază:

1) individualizarea şi dimensionarea influenţei unui factor de tip cantitativ care a

determinat modificarea indicatorului complex se realizează prin ponderare (menţinere

constantă) cu factorul de tip calitativ bază de comparaţie;



2) individualizarea şi dimensionarea influenţei unui factor de tip calitativ care a

determinat modificarea indicatorului complex se realizează prin ponderare cu factorul

de tip cantitativ comparat.

Facem precizarea că, în cazul analizei pe factori a indicatorilor care caracterizează

eficienţa utilizării factorilor de producţie direcţi sau primari (forţa de muncă, mijloacele

fixe şi activele circulante materiale sau resursele materiale şi energetice), consumaţi

pentru obţinerea unui rezultat economic, indicatorii de efect economic sunt trataţi ca

indicatori de tip calitativ, iar cei de efort economic au semnificaţia şi se comportă ca

indicatori de tip cantitativ.

Formulele generale de calcul folosite în cazul metodei substituirilor succesive,

atunci când dorim să cuantificăm modificările respective în mărimi absolute, sunt

următoarele:

– modificarea totală a fenomenului (indicatorului) complex:

0011 xfxf

din care:

– influenţa modificării factorului de tip cantitativ:

0001)( xfxff

– influenţa modificării factorului de tip calitativ:

0111)( xfxfx

urmând să se verifice egalitatea: ).()( xf

Metoda separării acţiunii izolate a fiecărui factor cu repartizare

proporţională a interacţiunii factorilor sau metoda creşterilor proporţionale

Aplicarea principiului de separare a acţiunii individuale a factorilor care determină

modificarea indicatorului complex – conform unei relaţii factorial-deterministe – se

bazează pe un sistem de ponderare care utilizează în mod invariabil indicatorii bază de

comparaţie, indiferent că sunt de natură cantitativă sau calitativă. Rezultă, în acest caz, şi



o influenţă suplimentară care este cauzată de interacţiunea factorilor sau a acţiunii

simultane a factorilor.

Metoda substituirilor succesive, prezentată anterior, permite obţinerea unor

rezultate mulţumitoare numai atunci când modificarea indicatorului complex este relativ

redusă şi în consecinţă şi influenţele factorilor consideraţi sunt mici.

De aceea, schema de evidenţiere izolată a influenţei factorilor asupra fenomenului

complex îşi găseşte utilitatea în special atunci când mărimea absolută a interacţiunii

factorilor este mai importantă. Pornind de la aceste considerente, metoda separării

acţiunii izolate a fiecărui factor se recomandă a fi utilizată atunci când mărimea relativă a

influenţei interacţiunii factorilor în creşterea totală a fenomenului complex depăşeşte 5%,

adică:

%,5100))((

100))((

0011

0101

xfxf

xxffxf

în care:

))(( xf – modificarea absolută a indicatorului complex datorită interacţiunii

factorilor, f şi x, consideraţi printr-o relaţie deterministă.

Sistemul factorial rezultat prin aplicarea acestei metode este următorul:

– modificarea totală a indicatorului complex:

0011 xfxf

din care:


),)(()()(

)()( 0101

00100001

00010001 xxff

xfxfxfxf

xfxfxfxff


),)(()()(

)()( 0101

00100001

00100010 xxff

xfxfxfxf

xfxfxfxfx

verificându-se egalitatea: ).()( xf



Metoda ponderilor logaritmice (Fisher)

Metoda ponderilor logaritmice se utilizează numai în cazul modelelor factorial –

deterministe în care indicatorul complex se găseşte într-o relaţie de produs sau de raport

cu indicatori cantitativi şi calitativi corespondenţi, aceştia din urmă având rolul de

indicatori factoriali, fapt ce limitează sfera de aplicare a metodei propusă de Fisher. În

condiţiile impuse de această metodă, calculul influenţei factorilor se realizează prin

aplicarea următoarelor relaţii:


,0011 xfxf

din care:


),( log

)( log)( 0011 xfxf

I

fIf

fx


),xfxf(I log

)( log)( 0011fx

xIx

în care:

;)(0

1

f

ffI

;)(0

1

x

xxI

,01

11

xf

xfI fx

iar logaritmii vor fi calculaţi în bază 10;

Şi în acest caz se va confirma egalitatea: ).()( xf



Metoda creşterilor finite (Lagrange)

Metoda propusă de Lagrange se aplică în aceleaşi condiţii ca şi metoda ponderilor

logaritmice, conducând la rezultate foarte apropiate.

Sistemul factorial de calcul se bazează pe următoarele relaţii:


,xfxf 0011 din care:



2

1f

f

1 1)( 0

1

0

100

x

xxfx

urmând să se verifice relaţia: ).()( xf

Metoda ponderilor medii (Edgeworth)

Metoda propusă de Edgeworth pentru calculul influenţei factorilor care au

determinat modificarea indicatorilor complecşi sau rezultativi foloseşte, în toate cazurile,

ponderi calculate ca medie aritmetică simplă a indicatorilor calitativi atunci când se

determină influenţa factorului de tip cantitativ şi respectiv ca medie aritmetică simplă a

indicatorilor cantitativi atunci când se determină influenţa factorului de tip calitativ.

2

1x

x

1 1)( 0

1

0

100

f

fxff



Opţiunea pentru utilizarea ponderilor medii conferă acestei metode o anumită

neutralitate în alocarea modificării totale a indicatorului complex pe factorii de influenţă

consideraţi şi sistematizaţi printr-o relaţie de natură factorial-deterministă.

Aplicabilitatea practică a metodei lui Edgeworth este, în general, mai redusă, iar

rezultatele obţinute sunt identice cu cele obţinute în condiţiile aplicării metodei creşterilor

finite (Lagrange).

Modelul de analiză factorială al lui Edgeworth se bazează pe următoarele relaţii:


,xfxf 0011

din care:


,2

)()( 0101

xxfff


.2

)()( 0101

ffxxx

Verificarea corectitudinii calculelor este confirmată prin relaţia:

).()( xf

Întrucât fiecare metodă de calcul a influenţei factorilor care au determinat

modificarea unui indicator complex se bazează pe suporturi distincte de consideraţii

logice, şi rezultatele vor fi sensibil diferite. Utilizarea uneia dintre aceste metode în

lucrările de analiză economico-financiară impune în conse-cinţă precizarea metodei

adoptate.

De reţinut:

Metodele cele mai utilizate pentru calculul determinărilor enunţate sunt:

– Metoda substituirilor succesive sau în lanţ

– Metoda separării acţiunii izolate a fiecărui factor cu repartizare pro-

porţională a interacţiunii factorilor sau metoda creşterilor proporţionale

– Metoda ponderilor logaritmice (Fisher)

– Metoda creşterilor finite (Lagrange)



I.3.8. METODA INDICILOR STATISTICI

Pentru fundamentarea deciziilor care vizează conducerea activităţii economice o

utilitate deosebită prezintă metoda indicilor datorită conţinutului informaţional pe care îl

oferă dimensiunea statistică numită indice, obţinută ca rezultat al comparaţiei realizate în

raport dinamic sau în statică.

Indicele statistic este o mărime relativă care exprimă una din următoarele categorii

de stări a fenomenelor economice:

– dinamica

– gradul de îndeplinire a indicatorilor programaţi sau planificaţi

– nivelul relativ al sarcinii propuse pentru creşterea sau diminuarea unui indicator

economico-financiar în segmentul de timp care urmează

– raportul de mărime dintre doi indicatori economico-financiari identici din punct

de vedere al conţinutului şi modului de calcul, referitori la două entităţi teritoriale

similare (oraş, judeţ, ţară) sau doi agenţi economici, dar coexistenţi în timp.

Prin urmare, indicele este rezultatul raportului a doi indicatori statistici referitori

la acelaşi fenomen economic, care, la rândul lor, pot fi prezentaţi în formă absolută,

relativă sau medie. Indicele exprimă modificarea relativă a mărimii indicatorului de la

numărător în comparaţie cu mărimea de la numi-torul raportului.

Din punct de vedere al sferei de cuprindere se disting două categorii de indici

statistici: indici individuali sau simplii şi indici de grup.

Indicele individual exprimă raportul de mărime între doi indicatori statistici care

caracterizează colectivităţi de unităţi (obiecte sau tipuri de produse), omogene sau



fenomene cu acelaşi conţinut economic. De exemplu, se poate calcula indicele individual

al dinamicii volumului fizic, al dinamicii preţurilor sau al dinamicii valorii mărfurilor

vândute de un agent economic pentru fiecare fel de marfă, în mod distinct.

Formulele generale de calcul a indicilor individuali de dinamică sunt:

– pentru un indicator economic de tip cantitativ,

,f

ffi

0

1)(

– pentru un indicator economic de tip calitativ,

,)(0

1

x

xxi

– pentru un indicator economic complex,

.00

11

xf

xfi fx

Indicele de grup exprimă modificarea medie relativă a caracteristicii unei

colectivităţi de unităţi care diferă între ele prin conţinut sau valoare de întrebuinţare.

De exemplu, indicele de grup al dinamicii valorii mărfurilor vândute de o societate

comercială, care este un indice de grup al unui indicator statistic complex, se calculează

ca raport între suma încasărilor (valoarea vânzărilor) din perioada curentă sau de calcul şi

suma încasărilor (valoarea vânzărilor) din perioada bază de comparaţie, conform

următoarei relaţii,

,00

11

pq

pqI qp

în care:

„q” este volumul fizic al vânzărilor pe tipuri de mărfuri (indicator economic de tip

cantitativ – f ),

„p” reprezintă preţul unitar de vânzare pentru fiecare fel de marfă (indicator

economic de tip calitativ – x).

Se precizează că atât volumul fizic al vânzărilor cât şi preţurile unitare de vânzare

sunt neînsumabile în mod direct deoarece se referă la tipuri diferite de mărfuri şi în

consecinţă pentru a evidenţia influenţa sau modificarea separată a fiecăruia din cei doi

factori (q şi p) se calculează indici de grup factoriali prin aplicarea unui anumit sistem de

ponderare.



Prin urmare, în cazul unei relaţii factorial-deterministe de forma ,fxy sau

,fxy pentru a dimensiona modificarea separată a fiecăruia din cei doi factori

(cantitativ-f şi calitativ-x) care au determinat modificarea indicatorului complex (y) sau,

într-o altă formă de interpretare, folosită numai în cazul indicilor de grup factoriali,

pentru a cuantifica modificarea medie a indica-torului cantitativ şi respectiv a celui

calitativ se utilizează, de regulă, metoda substituirilor succesive (în lanţ) dar, în practica

de analiză se recurge uneori şi la alte modalităţi de ponderare.

Cele mai folosite sisteme alternative de calcul a indicilor de grup factoriali sunt cele

propuse de Laspeyres (care, în mod invariabil, utilizează ca ponderi indicatorii factoriali

corespondenţi din perioada de bază), Paasche (care, în mod invariabil, utilizează ca

ponderi indicatorii factoriali cores-pondenţi din perioada de calcul), Fisher (care

realizează media geometrică a indicilor Laspeyres şi Paasche) sau Edgeworth (în care

caz ponderile sunt reprezentate de media aritmetică simplă a indicatorilor factoriali

corespondenţi, din cele două perioade de referinţă), astfel:

– indicele de grup al factorului de tip cantitativ,

metoda substituirilor succesive: 00

01)(

xf

xffI

indicele Laspeyres: 00

01)(xf

xffI

indicele Paasche: 10

11)(xf

xffI

indicele Fisher: 10

11

00

01)(xf

xf

xf

xffI

indicele Edgeworth: )(

)(

2

2)(010

011

010

011

xxf

xxf

xxf

xxf

fI

– indicele de grup al factorului de tip calitativ,

metoda substituirilor succesive: 01

11

Σ

Σ)(

xf

xfxI



indicele Laspeyres: 00

10)(xf

xfxI

indicele Paasche: 01

11)(xf

xfxI

indicele Fisher: 01

11

00

10)(xf

xf

xf

xfxI

indicele Edgeworth: .)(

)(

2

2)(010

011

010

011

ffx

ffx

ffx

ffx

xI

Deoarece, metodele de analiză a influenţei factorilor – g) şi metoda indicilor

statistici – h) sunt două metode cu interferenţe procedurale evidente se prezintă în tabelul

1 un model tehnic pentru sistematizarea calculelor implicate în condiţiile folosirii

metodei substituirilor succesive.

I.3.9. METODE STATISTICO-MATEMATICE DE ANALIZĂ A

CORELAŢIILOR DINTRE FENOMENE

Fenomenele şi procesele economice se găsesc în relaţii de interdependenţă, astfel

încât unele se comportă ca fenomene cauză, determinante, independente sau factoriale,

iar altele sunt fenomene efect, determinate, dependente sau rezultative.

Metodele statistico-matematice de analiză a corelaţiilor dintre fenomene fac parte

din categoria metodelor de analiză factorială şi permit dimensionarea intensităţii

interdependenţei dintre două sau mai multe fenomene, viteza de modificare a

fenomenelor efect prin modificarea fenomenelor cauză, precum şi forma analitică a

relaţiei de interdependenţă exprimată printr-o ecuaţie de regresie.

Aceste interdependenţe dintre fenomene formalizate prin indicatori economici, pot

fi clasificate în funcţie de următoarele criterii:

1) După numărul caracteristicilor care intervin într-un sistem de interdependenţă

statistică, se disting:



– corelaţii simple, când sistemul considerat cuprinde o caracteristică (fenomen)

cauză şi o caracteristică (fenomen) efect;

– corelaţii multiple, când se studiază un sistem format din două sau mai multe

caracteristici determinante şi o caracteristică rezultativă.

2) După sensul corelaţiei pot exista:

– corelaţii directe, când modificarea într-un anumit sens a fenomenului cauză

determină modificarea în acelaşi sens a fenomenului efect;

– corelaţii inverse, când modificarea într-un anumit sens a fenomenului cauză

determină modificarea în sens invers a fenomenului efect.

3) După forma analitică, legăturile de interdependenţă pot fi:

– corelaţii liniare,

– simple, exprimate cu ajutorul ecuaţiei: bxay

– multiple, sintetizate prin ecuaţia: ,321 dxcxbxay

dacă variabilele independente )(x sunt în număr de trei

– corelaţii de tip parabolic,

– simple: 2cxbxay

– multiple: ,exdxcxbxay 222

211

dacă variabilele independente )(x sunt în număr de două

– corelaţii de tip hiperbolic,

– simple: x

bay

– multiple: 21 x

c

x

bay

– corelaţii de tip exponenţial,

– simple: xbay

– multiple: .21 xxcbay



4) După tipul sincronizării corelaţiei în timp (în cazul corelaţiilor dintre indicatori

prezentaţi în serii dinamice):

– corelaţii concomitente;

– corelaţii cu decalaj.

În cadrul ecuaţiilor de regresie fenomenul efect (rezultativ, determinat sau

dependent) este notat cu y, fenomenul sau fenomenele cauză (determinante sau

independente) cu x, iar parametrii a, b, c, d, ... asociaţi fenomenelor determinante sau

independente se numesc coeficienţi de regresie.

În cazul abordării unei probleme de analiză a corelaţiei dintre fenomene cu ajutorul

metodelor statistico-matematice, se are în vedere parcurgerea următoarelor etape:

* constituirea sistemului de indicatori economici sau de măsurare propuşi a fi

studiaţi în sistem interdependent.

În cazul studierii corelaţiei între indicatorii economico-financiari prezentaţi sub

forma seriilor dinamice, numărul minim acceptat este de 10 indicatori, iar în cazul datelor

obţinute prin experimentări sau măsurări ale unor unităţi reţinute prin sondaj, numărul

minim de indicatori este apreciat la 40.

* analiza sistemului propus prin prisma cunoştinţelor de economie generală,

precum şi a experienţei practice din domeniul concret al măsurătorilor efectuate, în

vederea stabilirii caracterului real sau absurd de existenţă a interdependenţei între

fenomenele sistemului.

Această decizie este necesară deoarece prelucrarea indicatorilor iniţiali se

realizează folosind o metodologie matematică care nu poate preciza caracterul real sau

absurd al corelaţiei.

* se apreciază, tot pe bază de analiză, care este tipologia fenomenelor constituite în

sistem interdependent, respectiv care este fenomenul dependent-efect şi care este

fenomenul independent-cauză.

* se reprezintă grafic sisteme de corelaţie constituite dintr-un fenomen efect şi unul

cauză, folosind axele rectangulare. Pe grafic va rezulta un „nor de puncte” care va sugera

forma ecuaţiei de regresie în funcţie de modul de dispunere a punctelor în plan.



* pe baza reprezentării grafice, prin apreciere vizuală, se alege forma ecuaţiei de

regresie, considerată ca sintetizând în mod corespunzător modul de aşezare a norului de

puncte.

* se estimează valorile parametrilor din ecuaţia de regresie aleasă, folosind metoda

celor mai mici pătrate, care constă în minimizarea sumei pătratelor abaterilor nivelurilor

reale ale fenomenului dependent-efect (y) de la nivelurile calculate pe baza ecuaţiei de

regresie ale aceluiaşi fenomen ),( cy

minim)( 2cyyS

* se calculează estimaţia erorii standard pentru fiecare parametru al ecuaţiei de

regresie şi se verifică semnificaţia parametrilor cu ajutorul Criteriului „t”.

* se calculează nivelurile estimate (teoretice) ale fenomenului efect prin aplicarea

ecuaţiei de regresie, urmărindu-se realizarea următoarei egalităţi:

.cyy

Prin această egalitate se confirmă exactitatea calculelor efectuate până la această

etapă de lucru.

* se procedează la testarea ipotezei privind existenţa autocorelaţiei între valorile

variabilei reziduale cu ajutorul criteriului statistic DURBIN-WATSON care se bazează

pe calculul şi interpretarea următorului indicator (coeficientul de autocorelaţie – DW):

;

)(

1

2

2

21

n

t

t

n

t

tt

u

uu

DW

.)( tct yyu

Criteriului statistic DURBIN-WATSON atestă o bună eficacitate a parametrilor

ecuaţiei de regresie şi respectiv a ecuaţiei de regresie de a fi utilizată în calcule care



vizează extrapolarea corelaţiei studiate, dacă mărimea coeficientul de autocorelaţie – DW

este cuprinsă în intervalul 1,8 şi 2,2.

În cazul în care se optează pentru o ecuaţie de regresie care nu are parametrul „a”,

deci ordonata la origine este zero, criteriului statisticDURBIN-WATSON nu este

relevant.

* se calculează intensitatea corelaţiei, folosind:

a) – Raportul de corelaţie este forma generală de calcul a intensităţii corelaţiei dar

se utilizează, în special, în cazul corelaţiilor simple neliniare şi multiple,

,)(

)( 1 sau

2

2

yy

yyRR c

xy xy i

unden

yyMy )( este valoarea medie a variabilei dependente.

Uneori se practică şi un calcul corectat (ajustat) al raportului de corelaţie în funcţie de

numărul gradelor de libertate aferente celor două sume de pătrate. Se menţionează că acest

calcul este aplicat, de regulă, atunci când baza de date este reprezentată de un eşantion şi în

consecinţă raportul de corelaţie corectat este măsura estimaţiei intensităţii corelaţiei dintre

fenomenele sistemului studiat. Relaţia de calcul a raportului de corelaţie corectat are

următoarea formă:

1

)(:

)(1(corectat) sau (corectat)

22

.x n

yy

kn

yyRR c

y . xy i

sau

kn

nRRR yy . xy i

1)1(1(corectat) sau (corectat) 2

x. z .

în care :

k = numărul parametrilor din ecuaţia de regresie.

Rezultatul raportului de corelaţie se consideră, practic, că nu are semn algebric şi se

încadrează ca mărime în intervalul 0 şi 1. Cu cât raportul de corelaţie are o valoare mai

apropiată de 1, cu atât legătura dintre fenomenele sistemului studiat este mai puternică şi,

dimpotrivă, cu cât valoarea sa se apropie de 0 se apreciază că interdependenţa este slabă



sau inexistentă. Se consideră o corelaţie foarte puternică atunci când Ry.x are o valoare

cuprinsă între 0,8 şi 1. Dacă mărimea raportului de corelaţie este cuprinsă între 0,6 şi 0,8,

se consideră existenţa unei corelaţii suficient de puternică; dacă rezultatul se situează

între 0,4 şi 0,6, corelaţia este de intensitate medie; iar dacă valoarea sa este mai mică de

0,4, corelaţia este slabă sau inexistentă.

b) – Coeficientul simplu de corelaţie liniară – ca formă particulară a raportului de

corelaţie – se aplică numai în cazul corelaţiei sintetizată prin ecuaţia de regresie,

,bxay

])([])([ 2222 .

yynxxn

yxxynr xy

în care: n = numărul variantelor.

Mărimea acestui coeficient se poate situa între –1 şi +1, semnul coeficientului

arătând sensul legăturii (inversă, când are semnul minus sau directă când este pozitiv). Cu

cât coeficientul simplu de corelaţie are o valoare mai apropiată de +1 sau de –1, cu atât

legătura dintre fenomenele sistemului studiat este mai puternică şi, dimpotrivă, cu cât

valoarea sa se apropie de 0 se apreciază că interdependenţa este mai slabă sau inexistentă.

Interpretarea acestui coeficient pe intervale de mărimi, indiferent de semnul rezultatului,

este similară cu aceea prezentată în cazul raportului de corelaţie.

* se verifică semnificaţia indicatorului care exprimă intensitatea corelaţiei cu

ajutorul Criteriului „F” .

* se calculează coeficientul de determinare în formă procentuală, astfel:

În cazul corelaţiilor simple se calculează coeficientul simplu dedeterminare, pe baza

relaţiei: 1002 x . x. yy rd sau, ;1002

x . x. yy Rd iar în cazul corelaţiilor multiple, se calculează

coeficientul multiplu de determinare: .1002 x. x. ii yy RD

Coeficientul de determinare exprimă cât la sută din modificarea (variaţia)

indicatorului rezultativ (y) este determinată de modificarea (variaţia) indica-torului

(indicatorilor) factorial sau independent din sistemul interdependent considerat. Diferenţa



până la 100% este reprezentată de influenţa altor factori care nu au fost cooptaţi în

sistemul studiat.

* se calculează estimaţia erorii medii a ecuaţiei de regresie (estimaţia erorii

standard a regresiei în:

expresie absolută:

,)( 2

kn

yys c

yy c

expresie relativă:

.100y

sV c

c

yy

yy

Acest indicator exprimă „puterea” ecuaţiei de regresie, atunci când este folosită în

calcule de extrapolare sau de prognoză. Se consideră o eroare medie relativă de o mărime

foarte bună, când aceasta se situează sub 5% şi de o mărime bună, când are o valoare

cuprinsă între 5% şi 10%. Interpretarea acestui indicator de eroare este complementară

concluziei oferită de criteriul statisticDURBIN-WATSON.

O semnificaţie statistică similară aceleia pe care o oferă eroarea medie relativă a

ecuaţiei de regresie este obţinută prin calculul şi interpretarea „Coeficientului de

neregularitate al lui Theil” care se determină astfel:

; 22

y y c

n

y

n

yTh

c

în care

.)(

2

y y c n

yy c

Coeficientul de neregularitate al lui Theil poate lua o valoare cuprinsă între zero şi

unu. Dacă, 0Th , valorile estimate ale variabilei dependente )( cy exprimă perfect

prognoza fenomenului. Se consideră ca fiind o mărime foarte bună a coeficientului de

neregularitate al lui Theil atunci când nu depăşeşte limita de 5%

De reţinut:

1. Analiza economico-financiară este un proces complex de

cunoaştere



NOMICO-FINANCIARĂ


43

I.4. TEMA DE CONTROL A UNITĂŢII NR. 1

1. La ce se referă deciziile tactice şi strategice prin care factorii de decizie pot

asigura creşterera performanţelor economico-financiare?

2. Care sunt cerinţele necesare pentru a asigura caracterul ştiinţific şi eficienţa

analizei economico-financiare?

Răspunsurile la tema de control a unităţii nr 1

1. Deciziile tactice şi strategice prin care factorii de decizie pot asigura creşterera

performanţelor economico-financiare se referă la:

- asigurarea echilibrului dintre lichiditatea activelor şi exigibilitatea elementelor de

pasiv,

- asigurarea echilibrului funcţional dintre nevoile curente şi resursele implicate,

- asigurarea corelaţiei globale a costului resurselor cu randamentul întrebuinţărilor,

sau finalizarea procesului economic în condiţii de rentabilitate.

2. Cerinţele necesare pentru a asigura caracterul ştiinţific şi eficienţa analizei

economico-financiare sunt:

- cunoaşterea corectă a rolului şi modului de funcţionare a legilor economice

obiective specifice economiei de piaţă;

- cunoaşterea contextului politic, economic şi social, intern şi interna-ţional, în care

îşi desfăşoară activitatea agentul economic;

- analiza economico-financiară trebuie să se bazeze pe informaţii reale, rezultate

din surse de informare obiective;

- asigurarea unui grad corespunzător de complexitate, evidenţiind toate aspectele şi

factorii care influenţează pozitiv sau negativ starea fenomenelor analizate,

indiferent de mărimea şi extinderea acestor influenţe şi de efectele favorabile sau

nefavorabile pe care le propagă;

- analiza are la bază metode adecvate, adaptate la specificul fiecărei etape de lucru,

corespunzător obiectivului propus şi a căror fiabilitate ştiinţifică a fost verificată



în practica de analiză economico-financiară şi care pot oferi concluzii utile pentru

soluţionarea practică a problemelor cu care se confruntă agenţii economici;

- analiza economico-financiară se efectuează sistematic şi operativ, astfel ca pe

baza ei să se poată identifica în mod oportun apariţia unor deficienţe, a unor stări

de fapt nesatisfăcătoare. Numai în aceste condiţii, analiza nu se finalizează printr-

o simplă constatare tardivă a stării economico-financiare, ci poate contribui la

prevenirea unor fenomene cu influenţă negativă, la înlăturarea din timp a

consecinţelor acestora, precum şi la îmbunătăţirea parametrilor funcţionali şi de

performanţă ai agentului economic pe baza adoptării unor măsuri operative şi

eficiente;

- analiza trebuie să se caracterizeze prin obiectivitate, evidenţiind cu exactitate

deficienţele constatate şi cauzele lor, precum şi resursele potenţiale nevalorificate,

înlăturându-se orice apreciere subiectivă a activităţii analizate şi orice denaturare a

realităţii. O analiză ştiinţifică este incompatibilă cu deformarea intenţionată a

concluziilor, deoarece aceasta diminuează eficienţa actului de con-ducere şi se

anulează posibilitatea factorilor de decizie să adopte măsuri corecte, aplicabile şi

corespunzătoare din punct de vedere al obiectivelor urmărite;

- analiza trebuie să ofere date şi interpretări comparative ale fenomenului studiat în

evoluţia lui, faţă de alţi agenţi economici similari din punct de vedere al tipului de

activitate, din ţară sau din străinătate, ceea ce lărgeşte posibilităţile de

concluzionare şi de stabilire a strategiilor de dezvoltare economică;

- analiza economico-financiară trebuie abordată într-o manieră sistemică, ceea ce

permite conturarea unui ansamblu de judecăţi interdependente, atât prin

individualizarea factorilor care au influenţat starea domeniului studiat, cât şi prin

aprecierea rezultatelor propagate la nivelul indicatorilor sintetici de stare

economico-financiară;

- analiza economico-financiară este finalizată prin propuneri şi măsuri concrete, cu

certă aplicabilitate şi eficienţă. În cazul unor aspecte importante privind strategia

dezvoltării economice prezintă o importanţă deosebită fundamen-tarea mai multor

variante de soluţii, prin care să se ofere organelor de decizie posibilitatea de a

adopta cea mai eficientă variantă în anumite condiţii date.



-

1.5. BIBLIOGRAFIA SPECIFICĂ UNITĂŢII NR.1

1. Mărgulescu, Dumitru; Niculescu, Maria; Robu, Vasile, Diagnostic economic

financiar, Editura Romcart, Bucureşti, 1994.

2. Mihăilescu, Nicolae, Statistica, Editura Victor, Bucureşti, 2005.

3. Mihăilescu, Nicolae; Răducan, Mihaela, Analiza activităţii economico-

financiare, Editura Victor, Bucureşti, 2008.

4. Mihăilescu, Nicolae, Analiza activităţii economico-financiare. Studii de caz

rezolvate, Editura Sitech, Craiova, 2009.



Unitatea de studiu nr. 2:ANALIZA REZULTATELOR

ECONOMICE PE BAZA INDICATORILOR DE

GESTIUNE

Timupul de studiu individual estimat: 14 h

Competenţele specifice unităţii de învăţare:

Dupăstudiul acestei unităţi de învăţare veţi putea:

- să cunoaşteţi care este sistemul indicatorilor de gestiune

- săcunoaşteţimetodologia analizei relaţiilor de proporţionalitate dintre indicatorii

de gestiune

- să cunoaşteţimodelele generale de analiză factorială a cifrei de afaceri în cazul

activităţilor productive

- să cunoaşteţi modelele particulare de analiză a cifrei de afaceri în cazul

activităţilor de prestare a serviciilor turistice

- să cunoaşteţimetodologia analizei factoriale a cifrei de afaceri prin prisma

utilizării factorilor economici pricipali

- să cunoaşteţi metodologia analizei factorială a rezultatului (profitului sau

pierderii) din exploatare prin prisma indicatorilor de gestiune

Cuprinsul unităţii de învăţare:

II.1. Sistemul indicatorilor de gestiune (pag. 49)

II.2. Analiza relaţiilor de proporţionalitate dintre indicatorii de gestiune (pag. 55)

II.2.1. Analiza relaţiilor de proporţionalitate dintre cifra de afaceri şi

producţia exerciţiului (pag. 55)

II.2.2. Analiza relaţiei de proporţionalitate dintre producţia marfă fabricată

şi producţia exerciţiului (pag. 58) II.2.3. Analiza relaţiei de proporţionalitate dintre producţia cifra de afaceri

şi producţia marfă fabricată (pag. 60)



II.2.4. Analiza relaţiei de proporţionalitate dintre cifra de afaceri şi

producţia exerciţiului (pag. 62)

II.3. Modelele generale de analiză factorială a cifrei de afaceri în cazul

activităţilor productive (pag. 64)

II.4. Modelele particulare de analiză a cifrei de afaceri în cazul activităţilor de

prestarea serviciilor turistice (pag. 66)

II.5. Analiza factorială a valorii adăugate prin prisma modificării cifrei de

afaceri şi aproporţiei consumurilor intermediare în cifra de afaceri

(pag. 68)

II.6. Analiza factorială a cifrei de afaceri prin prisma utilizării factorilor

economici principali (pag. 70)

II.6.1. Analizafactorială a cifrei de afaceri prin prisma factorului uman

(pag. 70)

II.6.2. Analiza factorială a cifrei de afaceri prin prisma mijloacelor fixe

(pag. 71)

II.6.3. Analiza factorială a cifrei de afaceri prin prisma resurselor materiale şi energetice consumate (pag. 72)

II.7. Analiza factorială a rezultatului (profitului sau pierderii) din exploatare prin

prisma indicatorilor de gestiune (pag. 73)

II.7.1. Analiza factorială a rezultatului din exploatare aferent cifrei de

afaceri prin prisma modificării volumului fizic al cifrei de afaceri, a

preţurilor de livrare şi a costurilor unitare complete (pag. 76)

II.8. Tema de control a unităţii nr.2 (pag. 77)

II.9. Bibliografia specifică unităţii nr.2 (pag.78)



II.1. SISTEMUL INDICATORILOR DE GESTIUNE

Pentru a exprima, din punct de vedere fizic şi/sau valoric, rezultatele activităţii

desfăşurate de agenţii economici se folosesc următoarele modalităţi:

a) În cazul producţiei cu o tipologie sortimentală omogenă, cum ar fi fabricarea unui

singur tip de produs, precum şi în cazul producţiei eterogene pentru exprimarea

volumului fizic pe sortimente omogene, se foloseşte forma unităţilor naturale

(bucăţi, perechi, metri liniari, tone etc.).

b) Forma unităţilor natural-convenţionale se utilizează pentru dimensionarea unor

producţii sau servicii relativ omogene şi sunt îndeplinite simultan următoarele condiţii:

produsele realizate sau serviciile prestate sunt similare din punct de vedere al destinaţiei

economice; se folosesc tehnologii şi materii prime de acelaşi fel astfel încât să poată fi

stabiliţi cu uşurinţă coeficienţi de transformare a produselor fabricate şi serviciilor

prestate într-un singur tip de produs sau de serviciu luat ca etalon de exprimare, existent

fizic sau convenţional.

Transformarea se poate efectua în funcţie de diferite criterii: consumul de timp de

muncă pentru a produce o unitate de produs sau a presta un serviciu, costul unitar al

produselor sau serviciilor, valoarea de întrebuinţare a produselor exprimată prin durata

normată de funcţionare sau mărimea unor caracteristici funcţionale, cum ar fi puterea de

tracţiune măsurată în cai putere, puterea calorică etc.

c) Forma valorică este cea mai utilizată modalitate de exprimare a rezultatelor

activităţii economice. Expresia valorică permite cuantificarea uniformă şi unitară a

întregului volum de activitate desfăşurată de un agent economic folosind preţuri sau

tarife diferenţiate pe calităţi şi categorii de rezultate. Se oferă astfel posibilitatea

calculării unor indicatori globali cum ar fi: producţia exerciţiului, valoarea adăugată

sau cifra de afaceri, fapt ce permite cunoaşterea proporţiilor în care diferite ramuri ale

economiei naţionale participă la realizarea produsului intern brut.

A. Indicatori fizici propriu-zişi şi derivaţi ai acestora:

– pentru activitatea productivă:

– volumul fizic al producţiei pe tipuri de produse sau lucrări (q);



– pentru activitatea de transport:

– mărfuri transportate în tone transportate (mt);

– parcursul mărfurilor în tone-km. sau tone-mile (qm);

– călători transportaţi (ct);

– parcursul călătorilor în călători-km. sau călători-mile (qc);

– volumul total de transport în tone-km. convenţionale (qt);

– pentru activitatea de turism:

– numărul total de turişti (T);

– numărul de zile-turişti aferent unei perioade date (Tz);

– numărul mediu de turişti pe zi într-o lună, trimestru sau an ),T(

,Z

TT

în care:

Z – numărul de zile calendaristice ale perioadei luate în calcul.

B. Indicatori valorici şi derivaţi ai acestora

– cifra de afaceri (CA) care cuprinde: veniturile din vânzarea mărfurilor şi a

producţiei vândute inclusiv contravaloarea serviciilor prestate într-o perioadă

determinată;

– cifra de afaceri netă (CAN) este o formă recalculată a cifrei de afaceri în care sunt

incluse şi veniturile din subvenţii de exploatare aferente cifrei de afaceri;

– marja comercială (MC),

MC = Venituri din vânzarea

mărfurilor

– Costul de cumpărare al

mărfurilor vândute

Mărimea marjei comerciale sau a adaosului comercial este cuprinsă în preţul de

vânzare al mărfurilor astfel încât să fie posibilă recuperarea cheltuielilor efectuate,

precum şi obţinerea unui profit corespunzător.



– producţia exerciţiului (Q),

QiPnPnPfPfQvQ )()( 1212 ,

în care:

Qv – producţia vândută şi contravaloarea lucrărilor executate şi serviciilor

prestate (cifra de afaceri);

Pf1 şi Pf2 – stocul de produse finite şi semifabricate destinate vânzării la începutul

şi respectiv la sfârşitul perioadei pentru care se calculează producţia

exerciţiului. Diferenţa Pf2 – Pf1dimensionează deci, variaţia stocurilor de

produse finite şi semifabricate destinate vânzării;

Pn1 şi Pn2 – stocul de producţie în curs de execuţie la începutul şi respectiv la

sfârşitul perioadei pentru care se determină producţia exerciţiului.

Diferenţa, Pn2 – Pn1, exprimă variaţia stocurilor de producţie în curs de

execuţie;

Qi– producţia realizată de entitate pentru scopurile sale proprii şi capitalizată:

veniturile din producţia de imobilizări necorporale (lucrări şi proiecte de

cercetare şi dezvoltare; valoarea concesiunilor, brevetelor, licenţelor şi alte

drepturi şi valori similare; valoarea imobilizărilor necorporale în curs) şi

veniturile din producţia de imobilizări corporale (valoarea la cost de

producţie a amenajărilor de terenuri, a producţiei de mijloace fixe, precum

şi a producţiei de imobilizări corporale în curs).

– producţia marfă fabricată (Qm),

Qm = Qv + (Pf2 – Pf1) + Qi,

în care:

Qv + (Pf2 – Pf1)reprezintă valoarea produselor finite şi a semifabricatelor vândute

sau destinate vânzării, fabricate în perioada pentru care se face calculul

producţiei marfă, inclusiv contravaloarea lucrărilor executate şi serviciilor

prestate. Această expresie valorică este denumită producţia marfă destinată

vânzării (livrării);



– valoarea adăugată (VA) ,

VA = Q – Ci, pentru activitatea productivă sau, dacă agentul economic desfăşoară şi o

activitate de comercializare pentru care încasează adaos comercial, valoarea adăugată

aferentă activităţii totale se calculează astfel,

VA = Q + MC – Ci,

în care:

Ci – consumul intermediar format din:

– cheltuieli cu materiile prime şi materialele consumabile;

– cheltuieli cu energia şi apa;

– alte cheltuieli materiale;

– cheltuieli privind prestaţiile externe pentru activitatea de producţie şi

comercializare (cheltuieli cu lucrările şi serviciile executate de terţi şi cheltuieli

cu alte servicii executate de terţi), şi anume:

– cheltuieli cu întreţinerea şi reparaţiile,

– cheltuieli cu redevenţele, locaţiile de gestiune şi chiriile,

– cheltuieli cu primele de asigurare,

– cheltuieli cu studiile şi cercetările,

– cheltuieli cu colaboratorii,

– cheltuieli privind comisioanele şi onorariile,

– cheltuieli de protocol, reclamă şi publicitate,

– cheltuieli cu transportul de bunuri şi persoane,

– cheltuieli cu deplasări, detaşări şi transferări,

– cheltuieli poştale şi taxe de comunicaţii,

– cheltuieli cu serviciile bancare şi asimilate,

– alte cheltuieli cu serviciile executate de terţi;

– corecţii valorice reprezentate prin:

– diferenţa dintre cheltuieli şi venituri reprezentând ajustări de valoare

privind activele circulante (pierderi din creanţe şi debitori diverşi

precum şi ajustările pentru deprecierea activelor circulante),

– diferenţa dintre cheltuieli şi venituri privind provizioanele care se



referă la componentele consumului intermediar.

Pentru activitatea de turism şi, în general, pentru activităţile de prestare a

serviciilor care nu implică şi o subactivitate de producţie, valoarea adăugată este

obţinută astfel:

VA = CA – Ci, dar, în acest caz, în consumul intermediar este inclus şi costul de

cumpărare al mărfurilor vândute.

Dacă calculul valorii adăugate se referă numai la activitatea de producţie atunci

se va proceda astfel: VA = Q – Ci, iar consumul intermediar luat în considerare va fi

numai acela care este aferent producţiei exerciţiului.

Prin urmare, valoarea adăugată este formată din următoarele elemente:

– cheltuieli cu personalul:

– salarii şi indemnizaţii,

– cheltuieli cu asigurările şi protecţia socială;

– cheltuieli cu alte impozite, taxe şi vărsăminte asimilate;

– ajustări de valoare privind imobilizările corporale şi necorporale (cheltuieli de

exploatare privind amortizarea imobilizărilor corporale şi necorporale şi diferenţa

dintre cheltuieli şi venituri pentru deprecierea imobilizărilor corporale şi necorporale);

– rezultatul din exploatare aferent indicatorului de gestiune pe baza căruia se

calculează valoarea adăugată.

– diferenţa dintre cheltuieli şi venituri privind provizioanele aferente elementelor care

intră în componenţa valorii adăugate.

Valoarea adăugată este o expresie valorică a rezultatelor activităţii econo-mice

realizate de un agent economic care sintetizează prin conţinutul său atât volumul

activităţii cât şi economicitatea utilizării resurselor materiale, respectiv a consumului

intermediar.

– valoarea adăugată netă (VAN)

VAN = VA – A,

în care:

A – amortizarea activelor imobilizate corporale şi necorporale (ajustări de



valoare privind imobilizările corporale şi necorporale).

– marja brută (MB)

MB = Venituri din exploatare – Cheltuieli variabile

– excedentul brut de exploatare (EBE)

EBE

=VA +

Venituri din

subvenţii de

exploatare aferente

cifrei de afaceri

– Alte impozite, taxe

şi vărsăminte asimilate

(incluse în valoarea

adăugată)

– Cheltuieli

cu personalul

– rata valorii adăugate (Rva)

MCQ

VARva

Q

VARva

sau

CA

VARva ,

după caz.

Rata valorii adăugate exprimă dimensiunea relativă a valorii adăugate în raport

cu producţia exerciţiului şi marja comercială, în raport cu producţia exerciţiului sau în

raport cu cifra de afaceri, după caz, diferenţa până la unitate fiind reprezentată de

proporţia consumurilor intermediare în valoarea indicatorilor de gestiune de la

numitorul raportului respectiv, care poate fi, în funcţie de modul de calcul, producţia

exerciţiului însumată cu marja comercială, producţia exerciţiului sau cifra de afaceri.

– rata marjei comerciale (Rmc)

.

ândutefurilor vmă Valoarea

comercială Marja

rRmc



Rata marjei comerciale caracterizează nivelul relativ al adaosului comercial în

raport cu valoarea mărfurilor vândute (cifrei de afaceri).

II.2. ANALIZA RELAŢIILOR DE PROPORŢIONALITATE

DINTRE INDICATORII DE GESTIUNE

II.2.1. ANALIZA RELAŢIEI DE PROPORŢIONALITATE

DINTRE VALOAREA ADĂUGATĂ ŞI PRODUCŢIA

EXERCIŢIULUI

Este abordabilă atât în profil static cât şi în profil dinamic. Raportul static

dimensionează proporţia valorii adăugate în producţia exerciţiului pentru o anumită

perioadă de referinţă,

.100Q

VARs

Mărimea raportului static indică nivelul valorii adăugate la 100 lei producţie a

exerciţiului şi respectiv nivelul relativ complementar al consumului intermediar la 100

lei producţie a exerciţiului.

Mărimea raportului static efectiv (Rs1) se compară, de regulă, cu o dimensiune

normativă (Rsn) fundamentată pe un optim al consumului inter-mediar aferent

producţiei exerciţiului.

Raportul dinamic (Rd) caracterizează nivelul relativ al decalajului modificării de

la o perioadă de timp la alta, a valorii adăugate în raport cu producţia exerciţiului, şi se

obţine prin raportarea indicelui de dinamică al valorii adăugate la indicele de dinamică

al producţiei exerciţiului,

,100Q

VA

I

IRd



în care:

0

1

VA

VAI VA – indicele de dinamică al valorii adăugate;

0

1

Q

QI Q – indicele de dinamică al producţiei exerciţiului.

Încazulagenţilor economici cu activitate de prestare a serviciilor sau cu activitate

comercială seprocedează la analiza relaţiei de proporţionalitate dintre valoarea

adăugată şi cifra de afaceri care de asemenea poate fi efectuată atât în statică cât şi în

dinamică. Raportul static (Rs) reflectă ponderea valorii adăugate în cifra de afaceri,

înregistrată la un moment dat, astfel:

.100CA

VARs

Mărimea raportului static se poziţionează sub procentul maxim de 100% şi

indică nivelul valorii adăugate la 100 lei cifră de afaceri şi respectiv nivelul relativ

complementar al consumului intermediar la 100 lei cifră de afaceri.

Mărimea raportului static efectiv (Rs1) se poate compara cu o dimensiune

normativă (Rsn) fundamentată pe un optim al consumului intermediar aferent

veniturilor realizate din vânzarea mărfurilor şi din serviciile prestate.

Existenţa unei abateri negative )( 1 nRsRs a raportului static efectiv (Rs1) faţă

de raportul normativ (Rsn), atenţionează asupra necesităţii aplicării unor măsuri de

raţionalizare a consumurilor de materii prime şi materiale, a cheltuielilor cu energia şi

apa, a cheltuielilor privind prestaţiile externe, achiziţionarea materiilor prime şi a

materialelor consumabile, a mărfurilor destinate vânzării, la un preţ cât mai redus

posibil, inclusiv optimizarea rutelor de transport a acestora în vederea diminuării

cheltuielilor aferente.

Raportul dinamic (Rd), calculat prin raportarea indicelui de dinamică al valorii

adăugate la indicele de dinamică al cifrei de afaceri, caracterizează nivelul relativ al

decalajului modificării de la o perioadă de timp la alta, a valorii adăugate în raport cu

cifra de afaceri

în care:

VAI – indicele de dinamică al valorii adăugate;



CAI – indicele de dinamică al cifrei de afaceri

.1001001

0

1

o

CA

VA

CA

CA

VA

VA

I

IRd

Creşterea mai rapidă a valorii adăugate comparativ cu creşterea producţiei

exerciţiului (IVA

> IQ) sau a valorii adăugate comparativ cu creşterea cifrei de afaceri

(IVA

> ICA

) atestată printr-un coeficient de decalaj supraunitar (Rd > 100%) ne permite

să apreciem că deciziile pe linia raţionalizării consu-mului intermediar au fost în mod

eficient aplicate fiind astfel create condiţiile necesare sporirii atât a veniturilor

salariaţilor cât şi a rezultatului exploatării.

Se semnalează astfel o diminuare a proporţiei consumului intermediar în

producţia exerciţiului şi respectiv în cifra de afaceri care a fost posibilă fie prin

micşorarea, dinpunct de vedere fizic, a consumurilor specifice de active

circulante materiale, fie prin realizarea aprovizionării cu aceste resurse la preţuri mai

mici decât în perioada faţă de care se face comparaţia.

În vederea întregirii concluziilor formulate în cadrul analizei relaţiei de

proporţionalitate pe baza indicilor de dinamică al valorii adăugate şi al produc-ţiei

exerciţiului sau al cifrei de afaceri, după caz, se procedează la dimen-sionarea

modificării absolute a valorii adăugate ca urmare a influenţelor provocate de următorii

factori:

– modificarea producţiei exerciţiului sau a cifrei de afaceri (în funcţie de modul

de calcul al valorii adăugate);

– modificarea proporţiei valorii adăugate şi respectiv, prin complemen-taritate, a

consumului intermediar în producţia exerciţiului sau în cifra de afaceri.

Pentru exemplificare, vom considera sistemul factorial de calcul al modificării

absolute a valorii adăugate, atunci când valoarea adăugată este determinată prin

scăderea consumului intermediar din producţia exerciţiului, care se prezintă astfel:

– modificarea absolută a valorii adăugate: ,01 VAVA din care:



– influenţa modificării producţiei exerciţiului:

0

001 )()(

Q

VAQQQ

sau

0

001 1 )()(

Q

CiQQQ

– influenţa modificării proporţiei valorii adăugate sau, a proporţiei consu-mului

intermediar, în producţia exerciţiului:

1

0

0

1

1 QQ

VA

Q

VA

Q

VA

sau

1

1

1

0

0 QQ

Ci

Q

Ci

Q

Ci


DINTRE PRODUCŢIA MARFĂ FABRICATĂ ŞI PRODUCŢIA

EXERCIŢIULUI

Este realizată pe baza rezultatului oferit de:

raportul static: 100Q

QmRs ,

sau

raportul dinamic: ,100Q

Qm

I

IRd

în care:

0

1

Qm

QmI Qm – indicele de dinamică al producţiei marfă fabricată;

0

1

Q

QI Q – indicele de dinamică al producţiei exerciţiului.



Raportul static oferă o informaţie cu privire la proporţia producţiei marfă

fabricate în producţia exerciţiului, înregistrată la sfârşitul unei perioade de timp dată,

fără a putea preciza şi calitatea acestei proporţii. O interpretare utilă a acestui raport se

realizează în sistem comparativ cu un raport normativ (antecalculat) sau cu un raport

aferent unui segment de timp precedent dar, în acest al doilea caz analiza este

echivalentă cu analiza raportului dinamic.

Atunci când analiza are în vedere situaţia raportului dinamic se poate confirma

sau infirma faptul că modificarea în timp a producţiei marfă fabricată devansează sau

nu producţia exerciţiului, în funcţie de mărimea rezultatului respectiv. Dacă raportul

dinamic este supraunitar se apreciază că producţia marfă fabricată are o dinamică

superioară dinamicii producţiei exerciţiului şi deci a avut loc o reducere a proporţiei

stocurilor de producţie în curs de execuţie în valoarea producţiei exerciţiului. Această

stare economică propagă efecte pozitive asupra vitezei de rotaţie a activelor circulante,

sunt eliberate astfel unele resurse financiare care pot fi valorificate în alte acţiuni

economice sau financiare.

Pentru a completa concluziile formulate în cadrul analizei relaţiei de

proporţionalitate pe baza indicilor de dinamică al producţiei marfă fabricate şi al

producţiei exerciţiului se procedează la dimensionarea modificării absolute a producţiei

marfă fabricate ca urmare a influenţelor provocate de următorii factori:

– modificarea producţiei exerciţiului;

– modificarea proporţiei producţiei marfă fabricate şi respectiv, prin

complementaritate, a proporţiei creşterii sau diminuării stocurilor de producţie în

curs de execuţie, în producţia exerciţiului.

Sistemul factorial de calcul al modificării absolute a producţiei marfă fabricate,

se prezintă astfel:

– modificarea absolută a producţiei marfă fabricate:

,01 QmQm din care:


0

001 )()(

Q

QmQQQ



sau

0

01201

)(1 )()(

Q

PnPnQQQ

– influenţa modificării proporţiei producţiei marfă fabricate sau, a proporţiei

creşterii sau diminuării stocurilor de producţie în curs de execuţie, în producţia

exerciţiului:

1

0

0

1

1 QQ

Qm

Q

Qm

Q

Qm

sau

. )()(

1

1

112

0

012 QQ

PnPn

Q

PnPn

Q

Pn


DINTRE CIFRA DE AFACERI ŞI PRODUCŢIEI MARFĂ

FABRICATĂ

Se realizează folosind rezultatul oferit de:

raportul static: ,100Qm

CARs

sau

De reţinut:

Când analiza are în vedere situaţia raportului dinamic se poate confirma

sau infirma faptul că modificarea în timp a producţiei marfă fabricată

devansează sau nu producţia exerciţiului, în funcţie de mărimea rezultatului

respectiv

.



raportul dinamic: .100Qm

CA

I

IRd

Dacă indicele de dinamică al cifrei de afaceri devansează indicele de dinamică al

producţiei marfă fabricată se conchide că în perioada curentă s-a redus proporţia

stocurilor de produse finite şi semifabricate destinate vânzării în producţia marfă

fabricată precum şi a proporţiei veniturilor din producţia de imobilizări corporale şi

necorporale realizate pe cont propriu în producţia marfă fabricată. Se menţionează că se

obţine o informaţie identică dacă această analiză se efectuează pe baza raportului

coeficienţilor de valorificare a producţiei marfă fabricată calculaţi pentru perioada de

calcul şi respectiv pentru perioada de bază, astfel:

.100

0

0

1

1

Qm

CA

Qm

CA

Rd

Coeficientul de valorificare al producţiei marfă fabricată se determină prin

raportarea cifrei de afaceri la producţia marfă fabricată şi dimensionează, în expresie

relativă, partea din producţia marfă fabricată care a fost vândută.

Concluziile formulate în cadrul analizei relaţiei de proporţionalitate pe baza

indicilor de dinamică al cifrei de afaceri şi al producţiei marfă fabricată pot fi

completate dacă se procedează la dimensionarea modificării absolute a cifrei de

afaceri ca urmare a influenţelor provocate de următorii factori:

– modificarea producţiei marfă fabricate;

– modificarea proporţiei cifrei de afaceri şi respectiv, prin complemen-taritate,

a proporţiei creşterii sau diminuării stocurilor de produse finite şi semifabricate

destinate vânzării în producţia marfă fabricată precum şi a proporţiei producţiei

realizată de entitate pentru scopurile sale proprii şi capitalizată, în producţia marfă

fabricată.

Sistemul factorial de calcul al modificării absolute a cifrei de afaceri, se prezintă

astfel:

– modificarea absolută a cifrei de afaceri: ,01 CACA



din care:

– influenţa modificării producţiei marfă fabricată:

,)()(0

001

Qm

CAQmQmQm

sau

0

001201

)(1)()(

Qm

QiPfPfQmQmQm

– influenţa modificării proporţiei cifrei de afaceri sau, a proporţiei creşterii sau

diminuării stocurilor de produse finite şi semifabricate destinate vânzării în producţia

marfă fabricată precum şi a proporţiei producţiei realizată de entitate pentru scopurile

sale proprii şi capitalizată,, în producţia marfă fabricată:

1

9

0

1

1 QmQm

CA

Qm

CA

Qm

CA

sau

. )()(

1

1

1112

0

0012 QmQm

QiPfPf

Qm

QiPfPf

Qm

QiPf,


DINTRE CIFRA DE AFACERI ŞI PRODUCŢIA EXERCIŢIULUI

Se realizează folosind rezultatul:

raportului static: ,100Q

CARs

sau

raportului dinamic: .100Q

CA

I

IRd

Existenţa unui raport dinamic supraunitar este expresia reducerii proporţiei

stocurilor de produse finite şi semifabricate destinate vânzării, a stocurilor de

producţie în curs de execuţie precum şi a veniturilor din producţia de imobilizări



corporale şi necorporale realizate pe cont propriu, în producţia exerciţiului.

În continuare, concluziile formulate în cadrul analizei relaţiei de propor-

ţionalitate pe baza indicilor de dinamică al cifrei de afaceri şi al producţiei exerciţiului

pot fi completate dacă se procedează la dimensionarea modificării absolute a cifrei de

afaceri ca urmare a influenţelor provocate de:

– modificarea producţiei exerciţiului;

– modificarea proporţiei cifrei de afaceri şi respectiv, prin complementaritate, a

proporţiei creşterii sau diminuării stocurilor de produse finite şi semifabricate

destinate vânzării, a proporţiei stocurilor de producţie în curs de execuţie precum şi a

proporţiei producţiei realizată de entitate pentru scopurile sale proprii şi capitalizată,

în producţia exerciţiului.

Sistemul factorial de calcul al modificării absolute a cifrei de afaceri, se prezintă

astfel:

– modificarea absolută a cifrei de afaceri: ,01 CACA

din care:


,)()(0

001

Q

CAQQQ

sau

0

001201201

)()(1)()(

Q

QiPnPnPfPfQQQ

– influenţa modificării proporţiei cifrei de afaceri sau, a proporţiei creşterii sau

diminuării stocurilor de produse finite şi semifabricate destinate vânzării, a proporţiei

stocurilor de producţie în curs de execuţie precum şi a proporţiei producţiei realizată

de entitate pentru scopurile sale proprii şi capitalizată,, în producţia exerciţiului:

,1

0

0

1

1 QQ

CA

Q

CA

Q

CA

sau

Q

QiPn,Pf,



1

1

1112112

0

0012012 )()()()(

QQ

QiPnPnPfPf

Q

QiPnPnPfPf

II.3. MODELE GENERALE DE ANALIZĂ FACTORIALĂ A

CIFREI DE AFACERI ÎN CAZUL ACTIVITĂŢILOR

PRODUCTIVE

Analiza cifrei de afaceri poate fi efectuată prin luarea în consideraţie a mai

multor modele factorial-deterministe care surprind influenţa unor factori cum ar fi:

numărul mediu al personalului, valoarea medie a mijloacelor fixe, alţi indicatori

valorici de gestiune cu care este în strânsă legătură precum şi a unor indicatori

derivaţi.

În acest sens, avem în vedere următoarele modele:

a) ;Q

CA

N

QNCA b) ;

Qm

CA

N

QmNCA c) ;

Mfa

CA

Mf

MfaMfCA d) ;

Q

CA

Mf

Q

N

MfNCA

e) ;Q

CA

Mf

QMfCA f) ;

S

CA

Ac

SAcCA g)

Qm

CA

Q

QmQCA

în care s-au folosit notaţiile:

CA = cifra de afaceri;

N = numărul mediu al personalului;

Mf = valoarea medie a mijloacelor fixe;

Mfa = valoarea medie a mijloacelor fixe cu rol activ în procesul economic

analizat;

Q = producţia exerciţiului;

Qm = producţia marfă fabricată;

Ac = valoarea medie a activelor circulante;

S = valoarea medie a stocurilor materiale şi de produse finite.

Pentru a concretiza metodologia analizei factoriale a cifrei de afaceri vom lua în

consideraţie modelele a), e) şi g).



Modelul a)

Modificarea absolută totală a cifrei de afaceri,

01 CACA

este explicată prin influenţa modificării următorilor factori:

a– numărul mediu al personalului,

0

0

0

0

0

0

0

0

0

1)(Q

CA

N

QN

Q

CA

N

QNN

b– productivitatea muncii exprimată prin producţia exerciţiului obţinută în medie de

un salariat,

0

0

0

0

1

0

0

1

11

Q

CA

N

QN

Q

CA

N

QN

N

Q

c– proporţia cifrei de afaceri în producţia exerciţiului,

0

0

1

11

1

1

1

11

Q

CA

N

QN

Q

CA

N

QN

Q

CA

Modelul b)


01 CACA


a– valoarea medie a mijloacelor fixe,

0

0

0

0

0

0

0

0

0

1)(Q

CA

Mf

QMf

Q

CA

Mf

QMfMf

b– eficienţa utilizării mijloacelor fixe exprimată prin indicatorul producţia exerciţiului

obţinută la 1 leu mijloace fixe,

0

0

0

01

0

0

1

11

Q

CA

Mf

QMf

Q

CA

Mf

QMf

Mf

Q

c– proporţia cifrei de afaceri în producţia exerciţiului,



0

0

1

11

1

1

1

11

Q

CA

Mf

QMf

Q

CA

Mf

QMf

Q

CA

Modelul c)


01 CACA


a– producţia exerciţiului,

0

0

0

0

0

0

0

0

0

1)(Qm

CA

Q

QmQ

Qm

CA

Q

QmQQ

b– proporţia producţiei marfă fabricată în producţia exerciţiului,

0

0

0

0

1

0

0

1

11

Qm

CA

Q

QmQ

Qm

CA

Q

QmQ

Q

Qm

c– proporţia cifrei de afaceri în producţia marfă fabricată,

0

0

1

11

1

1

1

11

Qm

CA

Q

QmQ

Qm

CA

Q

QmQ

Qm

CA

II.4. MODELE PARTICULARE DE ANALIZĂ A CIFREI DE

AFACERI ÎN CAZUL ACTIVITĂŢILOR DE PRESTARE A

SERVICIILOR TURISTICE

a) Analiza factorială a cifrei de afaceri prin prisma modificării numărului de

turişti, a duratei medii a sejurului şi a veniturilor (încasărilor) medii pentru o zi-turist.

În cazul analizei factoriale a cifrei de afaceri prin prisma modificării numărului

de turişti, a duratei medii a sejurului şi a veniturilor (încasărilor) medii pentru o

zi-turist se are în vedere următorul model determinist-factorial:



.vdsTTz

CA

T

TzTCA

Calculele implicate cu această analiză factorială sunt sistematizate în tabel.

Felul modificării Modificarea absolută a cifrei de

afaceri

Modificarea totală a cifrei de

afaceridin care: )v()ds()T(CACA 01

– influenţa modificării

numărului de turişti 0001 v)dsT(T(T)

– influenţa modificării duratei

medii a sejurului 0101 v)Tds(dsΔ(ds)


veniturilor (încasărilor)

medii pentru o zi-turist 1101 ds)Tv(vΔ(v)

b) Analiza factorială a cifrei de afaceri prin prisma modificării unor indicatori care

exprimă modul de utilizare a capacităţii de cazare.

Sistemul factorial al analizei cifrei de afaceri este formalizat în acest caz folosind

următoarea relaţie deterministă:

,Tz

CA

Lz

Tz

Le

LzLeCA

în care:

Le – capacitatea de cazare existentă exprimată în locuri-zile existente;

KdLe

Lz– coeficientul de disponibilizare a capacităţii de cazare existente;

Lz – capacitatea de cazare activă sau disponibilă exprimată în locuri-zile active;

KuaLz

Tz– coeficientul de utilizare a capacităţii de cazare disponibile sau active;

vTz

CA– veniturile (încasările) medii pentru o zi-turist.



Calculele necesare determinării influenţelor factoriale propuse sunt sistematizate

în tabel.

Felul modificării Modificarea absolută a cifrei de afaceri

Modificarea totală a cifrei de

afaceri

din care:

)Δ()Δ()Δ()Δ(Δ 01 vKuaKdLeCACA

– influenţa modificării capacităţii

de cazare existentă 00001 )()( vKuaKdLeLeLe

– influenţa modificării gradului de

disponibilizare a capacităţii de

cazare existente 00101 )()( vKuaLeKdKdKd

– influenţa modificării gradului de

utilizare a capacităţii de cazare

active 01101 )()( vKdLeKuaKuaKua

– influenţa modificării veniturilor

(încasărilor) medii pentru o zi-

turist 11101 )()( KuaKdLevvv

II.5. ANALIZA FACTORIALĂ A VALORII ADĂUGATE PRIN

PRISMA MODIFICĂRII CIFREI DE AFACERI ŞI A

PROPORŢIEI CONSUMURILOR INTERMEDIARE ÎN CIFRA DE

AFACERI

Pentru a evidenţia factorii şi cauzele care au determinat situaţia valorii adăugate,

precum şi pentru conturarea direcţiilor în care trebuie să se acţioneze în segmentul de

timp viitor se întreprinde o analiză factorială având ca bază următoarea relaţie

determinist-factorială: VA = Q(1 – Pi), sau VA = CA(1 – Pi) în care Pi reprezintă

proporţia consumuluiintermediar în producţia exerciţiului sau în cifra de afaceri, după

caz, Q

CiPi sau .

CA

CiPi



Calculele implicate cu analiza factorială a valorii adăugate, conform modelului

VA = CA(1 – Pi), sunt sistematizate în tabel.

Felul modificării

Modificarea

absolută

a cifrei de afaceri

Contribuţia

procentuală

a factorilor la

formarea ritmului

valorii adăugate

Modificarea totală a valorii

adăugate din care:

01 VAVA

)()( PiCA )()(

100100·0

1

PiRAMR

VA

VAR


cifrei de afaceri

)(CA

001 )1()( PiCACA 100·

)()(

0VA

CACAR


proporţiei consumului

intermediar în cifra

de afaceri

110 )()( CAPiPiPi

100·)(

)(0VA

PiPiR

Se remarcă, în acest caz, că posibilităţile de creştere a valorii adăugate sunt

dependente de sporirea cifrei de afaceri, pe de o parte şi de reducerea consumului

intermediar care revine la 1 leu cifră de afaceri, pe de altă parte. Dacă ne referim la

activitatea unui agent economic care prestează servicii specifice turismului, pentru

atingerea dezideratelor enunţate pot fi precizate următoarele direcţii de intervenţie prin

decizii care să favorizeze:

– creşterea volumului fizic al activităţii în condiţii de rentabilitate pe unitatea

fizică de prestaţie;

– îmbunătăţirea calităţii produselor turistice şi asigurarea unor servicii complexe

în concordanţă cu preferinţele diferenţiate ale beneficiarilor;

– creşterea gradului de atracţie a turiştilor prin condiţii de mediu ambiant,

facilităţi tehnologice, solicitudine din partea personalului de servire, precum şi prin

practicarea unor preţuri şi tarife convenabile;

– raţionalizarea consumului de materiale şi energie pe unitatea fizică de

prestaţie;

– reducerea cheltuielilor generale de administraţie.



II.6. ANALIZA FACTORIALĂ A CIFREI DE AFACERI PRIN

PRISMA UTILIZĂRII FACTORILOR ECONOMICI PRINCIPALI

Cifra de afaceri este într-o relaţie de interdependenţă continuă cu factorii

economici principali (primari) de realizare a activităţii productive, de comercializare

sau de prestare a serviciilor: factorul uman (forţa de muncă) şi factorii materiali

constituiţi din mijloacele fixe din dotare şi resursele materiale şi energetice consumate

(activele circulante materiale consumate) iar aceştia, la rândul lor, se manifestă prin

prisma unei componente de tip extensiv sau cantitativă de existenţă sau de consum şi

una de natură intensivă sau calitativă de utilizare.

Privită din acest punct de vedere, cifra de afaceri este analizată pe baza unor

modele factoriale distincte.

II.6.1. ANALIZA FACTORIALĂ A CIFREI DE AFACERI PRIN

PRISMA FACTORULUI UMAN

Felul modificării

Modificarea

absolută

a cifrei de afaceri

Contribuţia procentuală

a factorilor la formarea

ritmului cifrei de afaceri

Modificarea totală a cifrei

de afaceridin care: 01 CACA

)()( WN

100100

0

1

CA

CAR

)()( WRNR


numărului mediu al

personalului 001 )()( WNNN 100

)()(

0CA

NNR


productivităţii muncii 101 )()( NWWW 100)(

)(

0CA

WWR

Notaţiile utilizate în tabel au următoarea semnificaţie:

N

CAw – productivitatea muncii exprimată prin cifra de afaceri care revine

la o persoană angajată în realizarea produselor, comercializarea sau

prestarea serviciilor;



N– numărul mediu al personalului.

II.6.2. ANALIZA FACTORIALĂ A CIFREI DE AFACERI

PRIN PRISMA MIJLOACELOR FIXE

Felul modificării

Modificarea

absolută

a cifrei de afaceri

Contribuţia procentuală

a factorilor la formarea

ritmului cifrei de afaceri


de afaceridin care: 01 CACA

)()( EfMf

100100

0

1

CA

CAR

)()( EfRMfR


valorii medii a

mijloacelor fixe 001 )()( EfMfMfMf 100

)()(

0CA

MfMfR


eficienţei utilizării

mijloacelor fixe 101 )()( MfEfEfEf 100

)()(

0CA

EfEfR

Semnificaţia notaţiilor din tabel:

Mf – valoarea medie a mijloacelor fixe, calculată la valoarea rămasă

neamortizată;

)XII.31()I.1(

)XII.31()I.1(

MfiMfi

MfMfMfiMf

Mfi – valoarea medie a mijloacelor fixe, calculată la valoarea de inventar,

pe baza mediei cronologice,

113

2

XII).31()XII.1()II.1(

2

I).1( MfiMfiMfi

Mfi

Mfi

Mf (1.I) – valoarea rămasă neamortizată a mijloacelor fixe la 1 ianuarie;

Mf(31.XII) – valoarea rămasă neamortizată a mijloacelor fixe la 31

decembrie;



Mfi (1.I) – valoarea de inventar a mijloacelor fixe la 1 ianuarie;

Mfi (1.II) – valoarea de inventar a mijloacelor fixe la 1 februarie; ş.a.m.d.

Mf

CAEf – eficienţa utilizării mijloacelor fixe exprimată prin cifra de afaceri care

revine la 1 leu mijloace fixe în valoare rămasă neamortizată.

II.6.3. ANALIZA FACTORIALĂ A CIFREI DE AFACERI

PRIN PRISMA RESURSELOR MATERIALE ŞI ENERGETICE

CONSUMATE

Felul modificării

Modificarea

absolutăa cifrei de

afaceri

Contribuţia

procentuală

a factorilor

la formarea

ritmului

cifrei de afaceri


de afaceri din care: 01 CACA

)()( EmCM

100100

0

1

CA

CAR

)()( EmRCMR


consumului total de

resurse materiale şi

energetice

001 )()( EmCMCMCM 100)(

)(

0CA

CMCMR


eficienţei utilizării

resurselor materiale şi

energetice

101 )()( CMEmEmEm 100)(

)(

0CA

EmEmR

În tabel sunt utilizate notaţii care au următoarea semnificaţie:

CM – valoarea materialelor şi energiei consumate în procesul de realizare a

produselor, comercializare sau prestare a serviciilor;

CM

CAEm – eficienţa utilizării resurselor materiale şi energetice exprimată

prin cifra de afaceri care revine la 1 leu resurse consumate.

Analiza cifrei de afaceri prin prisma volumului factorilor economici principali

(primari) care au participat la realizarea activităţilor economice şi a eficienţei utilizării



acestora, aşa cum rezultă din modelele prezentate în tabelele respective oferă concluzii

sintetice, cu un conţinut complex care ne permit să definim tipul de activitate

desfăşurată de agentul economic studiat. Este semnificativ, în acest sens, să analizăm

situaţia prin prisma următoarelor comparaţii:

)()( NW

)()( MfEf

)()( CMEm

Dacă modificările cifrei de afaceri ca urmare a influenţei factorilor de tip

calitativ )( ),([ Efw şi )]Em( sunt superioare modificărilor explicate prin factorii de

tip cantitativ )( ),([ MfN şi )](CM se apreciază că activitatea agentului economic

are un curs preponderent intensiv, cu efecte pozitive asupra nivelului relativ al

cheltuielilor de exploatare şi respectiv asupra performanţelor financiare.

Evident că, în cazul unor inegalităţi în favoarea modificărilor cifrei de afaceri

prin participarea unui volum sporit al factorilor economici principali (primari) se

motivează concluzia că activitatea pe care o desfăşoară agentul economic este de tip

extensiv.

II.7. ANALIZA FACTORIALĂ A REZULTATULUI DIN

EXPLOATARE (PROFITULUI SAU PIERDERII) PRIN PRISMA

INDICATORILOR DE GESTIUNE

Creşterea sau diminuarea mărimii indicatorilor fizici şi valorici de gestiune

determină, în consecinţă, modificări paralele ale rezultatului din exploatare.

Relaţiile factorial-deterministe, cu caracter general, care permit analize de

detaliu ale rezultatului din exploatare (Re) evidenţiază influenţa modificării

următorilor factori:

– producţia exerciţiului (Q),

– proporţia valorii adăugate în producţia exerciţiului ,Q

VA

– proporţia rezultatului din exploatare în valoarea adăugată ,Re

VA



când se utilizează relaţia: 10)

VAQ

VAQ

ReRe

– cifra de afaceri (CA),

– proporţia valorii adăugate în cifra de afaceri ,CA

VA

– proporţia rezultatului din exploatare în valoarea adăugată ,Re

VA

când se utilizează relaţia: 20) ;

ReRe

VACA

VACA

sau

– volumul fizic al cifrei de afaceri(q),

din care:

– influenţa modificării medii relative a volumului fizic al cifrei de afaceri ),( )(CAqI

00

01CA(q)

pq

qI

p – indicele dinamicii volumului fizic al cifrei de afaceri ,

– influenţa modificării structurii fizice a cifrei de afaceri (s),

– preţurile de livrare sau tarifele unitare pentru serviciile prestate (p),

– costurile complete unitare (c),

când se utilizează relaţia: 30) ,Re qcqp

în care:

qp = CA – cifra de afaceri,

qc = C – cheltuielile aferente cifrei de afaceri.

Relaţia 10) este aplicată, de regulă, în cazul unităţilor economice cu activitate

productivă iar relaţia 20) în cazul unităţilor economice care prestează servicii. Relaţia

30) poate fi aplicată la orice tip de unitate economică.

Se precizează, de asemenea, că în cazul utilizării relaţiei 10), rezultatul din

exploatare, considerat ca indicator rezultativ sau complex care urmează să fie analizat

prin prisma modificării factorilor de influenţă, se referă la mărimea aferentă producţiei

exerciţiului. Obţinerea practică a acestei sume se realizează pe baza informaţiilor

sistematizate în „Contul de profit şi pierdere” prin calcul de proporţionalitate sau,

printr-un calcul analitic desfăşurat la nivelul fiecărui tip de produs fabricat.



Calculul de proporţionalitate este mai uşor de efectuat şi oferă o soluţie suficient

de sigură, fiind din acest motiv şi cea mai utilizată metodă. Rezultatul din exploatare

aferent producţiei exerciţiului se determină, în aceste condiţii, astfel:

Rezultatul din exploatare aferent producţiei exerciţiului .ReReVe

QQ

S-a notat cu „Re” rezultatul total din exploatare, obţinut ca diferenţă între

veniturile din exploatare şi cheltuielile de exploatare, „Q” reprezintă producţia

exerciţiului şi „Ve” reprezintă veniturile din exploatare.

În cazul utilizării relaţiilor 20) şi 3

0), rezultatul din exploatare, considerat ca

indicator rezultativ sau complex care urmează să fie analizat prin prisma factorilor

care au determinat modificarea acestuia, se referă la mărimea aferentă cifrei de afaceri,

iar calculul sumei respective are la bază acelaşi principiu de proporţionalitate, astfel:

Rezultatul din exploatare aferent cifrei de afaceri .ReReVe

CACA

De reţinut:

Pentru a nu îngreuna procedura de scriere a simbolurilor în relaţiile factorial

deterministe considerate se are în vedere că „Re” are semnificaţia expusă, după caz.

.



II.7.1. ANALIZA FACTORIALĂ A REZULTATULUI DIN

EXPLOATARE AFERENT CIFREI DE AFACERI PRIN PRISMA

MODIFICĂRII VOLUMULUI FIZIC AL CIFREI DE AFACERI, A

PREŢURILOR DE LIVRARE ŞI A COSTURILOR UNITARE

COMPLETE

Felul modificării Modificarea absolută a rezultatului

din exploatare aferent cifrei de afaceri

Modificarea totală a

rezultatului din exploatare

aferent cifrei de afaceri

din care: )c()p()q(

][][

ReRe

00001111

01

cqpqcqpq

1– influenţa modificării

volumului fizic al cifrei de

afaceri din care:

1a – influenţa

modificării medii

relative a volumului

fizic al cifrei de afaceri

1b – influenţa

modificării structurii

fizice a cifrei de afaceri

)()(

][][)(

)(

00000101

sI

cqpqcqpqq

CAq

0)()( Re0Re)(CAq

CAq II

CAqIcqpqs )(00101 Re][)(


preţurilor de livrare sau a

tarifelor unitare pentru

serviciile de piaţă prestate

][][)( 01010111 cqpqcqpqp


costurilor complete unitare

][][)( 01111111 cqpqcqpqc



II.8. TEMA DE CONTROL A UNITĂŢII NR. 2

Ce tip de relaţie există între indicatorii de gestiune?

Răspunsul la tema de control nr. 2

Între indicatorii de gestiune există o relaţie de proporţionalitate.

De reţinut:

Tipuri de indicatori valorici:

- cifra de afaceri (CA)

- cifra de afaceri netă (CAN)

- marja comercială (MC)

- producţia exerciţiului (Q)

- producţia marfă fabricată (Qm)

- valoarea adăugată (VA)

- valoarea adăugată netă (VAN)

- marja brută (MB)

- excedent brut de exploatare (EBE)

- rata valorii adăugate (Rva)

- rata marjei comerciale (Rmc)



II.9. BIBLIOGRAFIA SPECIFICĂ A UNITĂŢII NR. 2


2. Mihăilescu, Nicolae; Răducan, Mihaela, Analiza activităţii economico-financiare,

Editura Victor, Bucureşti, 2008.



III.TESTUL DE AUTOEVALUARE:

1. Care sunt funcţiile analizei economico-financiare?

2. Care sunt etapele analizei economico-financiare?

3. Care sunt modalităţile prin care se pot exprima din punct de vedere fizic şi/sau

valoric rezultatele economice ale unui agent economic?



IV. Bibliografie pentru întreg suportul de curs

1. Mărgulescu, Dumitru; Niculescu, Maria; Robu Vasile, Diagnostic economico-

financiar, Editura Romcart, Bucureşti, 1994.


3. Mihăilescu, Nicolae; Răducan, Mihaela, Analiza activităţii economico-

financiare, Editura Victor, Bucureşti, 2008.



5. Niculescu Maria, Diagnostic global strategic, Editura Economică, Bucureşti,

1997.

6. Pavaloaia, Will; Pavaloaia, Daniel, Analiza economico-financiară, Editura

Tehnopress, Bucureşti, 2009.

7. Petcu, Monica, Analiza economico-financiară a întreprinderii. Probleme,

abordări, metode, aplicaţii, Editura Economică, Bucureşti, 2009.

8. Stancu Ion, Teoria pieţelor financiare. Finanţele întreprinderilor. Analiza şi

gestiunea financiară, Editura Economică, Bucureşti, 1996.

9. Stănescu, C; Işfănescu, A.; Băicuşi, A.,Analiza economico-financiară, Editura

Economică, Bucureşti, 1996.

10. Vâlceanu, Gheorghe; Robu, Vasile; Georgescu, Nicolae, Analiza economico-

financiară (Teste-grilă), Editura Economică, 2009.



V. Răspunsurile corecte la testul de autoevaluare:

5.1. Funcţiile analizei economico-financiare:

- funcţia de diagnoză şi reglare

- funcţiei de gestiune eficientă a patrimoniului şi capitalurilor

- funcţie de realizare a conexiunii agentului economic cu mediul exterior

- funcţiei de informare.

5.2. Etapele analizei economico-financiare:

- identificarea şi soluţionarea problemelor de natură organizatorică

- culegerea informaţiilor (datelor) necesare îndeplinirii scopului analizei

- verificarea informaţiilor (datelor) culese sub aspectul exactităţii lor (cantitativ şi

calitativ) şi a legalităţii operaţiunilor

- prelucrarea datelor culese folosind procedee şi metode specifice analizei

economico-financiare

- interpretarea complexă a rezultatelor obţinute în urma prelucrării datelor

- fundamentarea măsurilor şi soluţiilor pentru ridicarea nivelului calitativ al

produselor şi serviciilor, pentru creşterea performanţelor financiare, a rezultatului

net al exerciţiului financiar şi a eficienţei activităţii economice în general.

5.3. Modalităţile de exprimare ale rezultatelor economice:

- forma unităţilor naturale

- forma unităţilor natural-convenţionale

- forma valorică



VI. NOTIŢELE CURSANTULUI:

________________________________________________________________

__________________________________________________________________

__________________________________________________________________

_________________________________________________________________

__________________________________________________________________

__________________________________________________________________

__________________________________________________________________

__________________________________________________________________

_________________________________________________________________

__________________________________________________________________

__________________________________________________________________

__________________________________________________________________

__________________________________________________________________

__________________________________________________________________

_________________________________________________________________

__________________________________________________________________

__________________________________________________________________

__________________________________________________________________

__________________________________________________________________

__________________________________________________________________

_________________________________________________________________

__________________________________________________________________

__________________________________________________________________

_________________________________________________________________

__________________________________________________________________

__________________________________________________________________

_________________________________________________________________

__________________________________________________________________

__________________________________________________________________

__________________________________________________________________

__________________________________________________________________

__________________________________________________________________

_________________________________________________________________

__________________________________________________________________

__________________________________________________________________

__________________________________________________________________

__________________________________________________________________

__________________________________________________________________

_________________________________________________________________

__________________________________________________________________

__________________________________________________________________

__________________________________________________________________

__________________________________________________________________



__________________________________________________________________

_________________________________________________________________

__________________________________________________________________

__________________________________________________________________

__________________________________________________________________

__________________________________________________________________

_________________________________________________________________

__________________________________________________________________

__________________________________________________________________

__________________________________________________________________

__________________________________________________________________

__________________________________________________________________

_________________________________________________________________

__________________________________________________________________

__________________________________________________________________

__________________________________________________________________

__________________________________________________________________

__________________________________________________________________

_________________________________________________________________

__________________________________________________________________

__________________________________________________________________

__________________________________________________________________

__________________________________________________________________

__________________________________________________________________

_________________________________________________________________

__________________________________________________________________

__________________________________________________________________

__________________________________________________________________

__________________________________________________________________

__________________________________________________________________

_________________________________________________________________

__________________________________________________________________

__________________________________________________________________

__________________________________________________________________

__________________________________________________________________

__________________________________________________________________

_________________________________________________________________

__________________________________________________________________

__________________________________________________________________

__________________________________________________________________

__________________________________________________________________

__________________________________________________________________

_________________________________________________________________

__________________________________________________________________

__________________________________________________________________

__________________________________________________________________



__________________________________________________________________

__________________________________________________________________

_________________________________________________________________

__________________________________________________________________

__________________________________________________________________

__________________________________________________________________

__________________________________________________________________

__________________________________________________________________

_________________________________________________________________

__________________________________________________________________

__________________________________________________________________

__________________________________________________________________

__________________________________________________________________

__________________________________________________________________

_________________________________________________________________

__________________________________________________________________

__________________________________________________________________

__________________________________________________________________

__________________________________________________________________

__________________________________________________________________

_________________________________________________________________

__________________________________________________________________

__________________________________________________________________

__________________________________________________________________

__________________________________________________________________

__________________________________________________________________

_________________________________________________________________

__________________________________________________________________

__________________________________________________________________

__________________________________________________________________

__________________________________________________________________

__________________________________________________________________

_________________________________________________________________

__________________________________________________________________

__________________________________________________________________

__________________________________________________________________

__________________________________________________________________

__________________________________________________________________

_________________________________________________________________

__________________________________________________________________

__________________________________________________________________

__________________________________________________________________

__________________________________________________________________

__________________________________________________________________

_________________________________________________________________

__________________________________________________________________



_________________________________________________________________

Date post:	29-Apr-2017
Category:	Documents
Upload:	j0hnny23
View:	251 times
Download:	5 times

Analiza Economica

Documents