- al Uniunii Ziari[tilor Profesioni[ti din Rom/nia 2011-2012climate.literare.ro/arhiva/122.pdf ·...

Revist\ premiat\ cu medalia [i diploma „Pamfil {eicaru” pentru literatur\ 2008 [i„Premiul de excelen]\” al Uniunii Ziari[tilor Profesioni[ti din România 2011-2012

Climate

„Romanian Avantgarde”„Romanian Avantgarde”

literareRevist\ literar\ [i de cultur\ româneasc\

Fondat\: mai 2007

Anul 14februarie 2020

122 Director fondator: Ion Iancu Vale

Director editor:

prof.dr. Gheorghe-Valeric\ Cimpoca

Director imagine: Anton Gagiu

Climate literareClimate literare

Semnează în acest număr

Marin Sorescu/ Poeme...3Gheorghe Valerică Cimpoca/ În căutarea adevărului(40) ...4Ioan Aurel Pop/ Mică lecție de istorie/...6Al. Florin Țene/ Raționamentul platonian în folosul omului...8Anton Gagiu/ La răsărit e apusul (11)...10Nicolae Vălureanu-Sârbu/ Poezii dedicate lui Brâncuși ...12Mihai Batog-Bujeniță/ O vioară în simfonia inimilor...13Theodor Codreanu/ Poezia cărnii și a pietrei...14Dragoș Niculescu/ Impasurile fenomenologice...16George Petrovai/ Doctorul Iura Jivago...17ITHACA/ Colaj liric... 20Ami Oteanu/ Tărâmul macilor lila (amintiri afgane)...21Mihai Soare/ De la femeia lut la femeia lutier...24Dorel Schor/ Tinerețea maeștrilor...25Elena Buică/ Cu gândul și inima la prieteni...26Vavila Popovici/ Lupta cu prostia...27Grigore Grigore/ Poezii...29Livia Ciupercă/ Geneza unui patronim...30Heidi Simon/ Civilizatii dispărute...31Panait Istrati/ Prietenie vreau să te cânt...32Alensis de Nobilis/ POEME...33Augustin Ostace/ Herta Muller 2020...34Nicolae Bănicioiu/ Note de călătorie...35Ion Teodor Palade/ Caiet de școlar...36Ion Iancu Vale/ Scrisoare de pe baricadă...36Adalbert Ghyuris/ Sărbătoarea orașului...34Dumitru Ichim/ Poezii...38Puiu Răducan/ Întâlnire de taină la gura cerului...39

2 nr. 122, 2020

CONTuRI PENTRu DEPuNERI DESChISE LA BANCA TRANSILVANIA TâRGOVIşTERO54 BTRL 01601201u02393XX - pentru depuneri în LEI - RO 04 BTRL EuRCRT00u0239301 -

PENTRu DEPuNERI îN EuRO (SwIFT: BTRLR022) - uSD: RO44BTRLuSDCRT00u0239301

Revistă editată de Societatea Culturală și Prietenie „LA NOI ACASĂ” Târgovişte ISSN 1843-035XRevista apare în colaborare cu Societatea Scriitorilor TârgovişteniTehnoredactare: Mariana Briceag; Secretariat: Reta Sofronie Iancu

Redactor şef: Ion Iancu Vale

Redactor şef-adjunct: prof.dr. Gheorghe Valerică Cimpoca

Colegiul redacţional: Anton Gagiu, Emil Stănescu, Florea

Turiac, Gabriel Mihalache, George Piteș, Vasile Didoacă Dojana,

Grigore Grigore, Ion Teodor Palade, Romulus Gandy Georgescu

Fondatori:

Ion Iancu ValeMircea Cotârţă

Sebastian Drăgan

Redacţii asociate - România:Bacău, Bistriţa, Braşov, Cluj-Napoca, Bucureşti, dev,Focşani, Iaşi, Suceava, Turnu-Severin, Hunedoara,Mangalia, Olăneşti, Dragnea, Ploieşti.Alte ţări: Anglia, Australia, Belgia, Canada,Danemarca, Elveţia, Franţa, Germania, Gibraltar, Israel,Italia, Macedonia, Portugalia, Republica Moldova,Serbia, Spania, SUA, Ucraina.

Colaboratori principali: Mihai Antonescu, Nicolae Bălaşa, Elena Buică, Roni Căciularu, Luca Cipolla, George Coandă, FlorianCopcea, Melania Cuc, Emilia Dănescu, Mircea Drăgănescu, George Filip, Dan Gîju, Dimitrie Grama, Dragoș Niculescu, DjamalMahmud, Menuţ Maximinian, Gavril Moisa, Octavian Mihalcea, Monica Mureşan, Ştefan Lucian Mureşanu, Florin Vărlan Neamţu,George Petrovai, Vavila Popovici, Georgeta Resteman, Puiu Răducanu, George Roca, Viorel Roman, Dorel Schor, Claudia Serea,Gabriela Căluțiu Sonnenberg, Al. Florin Ţene, Baki Ymeri, Mihaela Loredana Mușetescu, Gheorghe Neagu, Mihai Merticaru, IoanaStuparu.

Răspunderea deontologică a materialelor publicate aparţine exclusiv semnatarilor

INFO CLIMATEINFO CLIMATE

Coperta 1„Romanian Avantgarde”,

de Marcel Iancu

Intelectual rasat, mare om delitere, prieten și colaborator alrevistei „Climate literare”,GEORGE ANCA a murit pe 26februarie a.c.

Dumnezeu să-l odihnească înpace.

Cu respect și pioasă aducereaminte.

Redacția


3nr. 122, 2020

MarinMarin

SorescuSorescu19.02.1936-19.02.1936-

8.12.19968.12.1996

Șarpele caseiȘarpele casei

Venea din curte şi intra într-o gaurăDin beciul casei.Era un şarpe gulerat, mai mult alb,

alburiu.George era copil: - Uite şarpele, uite

şarpele!

Şi baba: Nu da în el,Că ăsta e şarpele casei.Nu face nimic.Deocamdată nu i-a făcut nimic.

Dar peste o jumătate de an, ori un an,lar l-a văzut. Şi l-a lovit c-o măciucă.Se încolăcise pe ciomag şi el a ridicatCiomagul în sus, şi era să-i cadă în cap.

Se zvârcolea să moară.Şi la urmă i-a părut rău.Da' ce s-a supărat mama când a aflat!Şi când ne-a ars, mai târziu, casaZicea: ,,Vezi? Ai omorât şarpele

casei..."

CapriciuCapriciu

În fiecare searăStrâng de prin veciniToate scaunele disponibileȘi le citesc versuri.

Scaunele sunt foarte receptiveLa poezie,Dacă știi cum să le așezi.

De aceea,Eu mă emoționez,Și timp de câteva oreLe povestescCe frumos a murit sufletul meuPeste zi.

Întâlnirile noastreSunt de obicei sobre,Fără entuziasmeDe prisos.

În orice caz,Înseamnă că fiecareNe-am făcut datoria,Și putem mergeMai departe.

Visăm și noiVisăm și noi

Mai avem încă multeSă ne spunem,De aceea cădemPe unde apucămȘi-ncepem lacomiSă vorbim în somn.

Cu lucrurile din cameră,Ivărele, caloriferul,Cărora încă nu le-am spusNici pe jumătate din ce-ar trebui.

Cu morții care, săracii,Merg înapoiCu Dumnezeu, pe apucate,Visăm și noi.

Până dimineațaCând se aprinde brusc lumina,Începem să vorbimȘi se întrerupeComunicarea.

DevelopareDevelopare

Azi am fotografiat numai copaci,Zece, o sută, o mie.Îi voi developa la noapte,când sufletul va fi o cameră obscură.Apoi îi voi clasa:După frunze, după cercuri,După umbra lor.O, ce ușorCopacii intră unul într-altul!Iată, nu mi-a mai rămas decât unul.Pe-acesta îl voi fotografia din nouȘi voi observa cu spaimăCă seamănă cu mine.Ieri am fotografiat numai pietre.Și piatra de la sfârșitSemănă cu mine.Alaltăieri - scaune -Și cel care-a rămasSemăna cu mine.

Toate lucrurile seamănă îngrozitorCu mine...

LedaLeda

Leda trece surâzândPrintre lucruriȘi se culcăCu fiecare.Gardului i-a născut un copilDin iederă,Soarelui i-a născutO floarea-soareluiA făcut dragoste nerușinatăCu toți boii,In frunte cu boul ApisDar, naiba s-o ia,Nici nu se cunoaște.

Mare poamă mai eȘi Leda asta,De aceea lumea rămâneAșa de frumoasă.

DrumulDrumul

Gânditor și cu mâinile la spateMerg pe calea ferată,Drumul cel mai dreptCu putință.

Din spatele meu, cu viteză,Vine un trenCare n-a auzit nimic despre mine.

Acest tren - martor mi-e Zenonbătrânul -Nu mă va ajunge niciodată,Pentru că eu mereu voi avea unavansFață de lucrurile care nu gândesc.

Sau chiar dacă, brutal,Va trece peste mine,Întotdeauna se va găsi un omCare să meargă în fața luiPlin de gânduriȘi cu mâinile la spate.

Ca mine acumÎn fața monstrului negruCare se apropie cu o vitezăînspăimântătoareȘi care nu mă va ajungeNiciodată.


4 nr. 122, 2020

Suntem ființe gânditoare carene punem întrebări despreexistența noastră în acest Universinfinit și dispunem de puteriindividuale de a genera în noivibrații sau gânduri a ceva ce nuam cunoscut niciodată. Creatorulne-a adus în viață pe aceastăplanetă Pământ ca să-i înțelegemși să-i descoperim măreața operăși la rândul nostru să creămlucruri în folosul nostru pentru oevoluție în cadrul creației. Mințiluminate ale umanității au definitaceastă putere de care fiecare dinnoi dispunem. Robert Collierafirmă că ,,Vezi aceste lucruri pe

care vrei să le obții ca fiind deja

ale tale. Fii conștient că acestea

vor veni la momentul potrivit.

Nu te plânge și nu îți fie teamă

în legătură cu acestea. Nu te

gândi la lipsa lor. Gândește-te la

ele ca și când ar fi ale tale, ca și

când ți-ar aparține, ca și când

le-ai avea deja în posesie…”

Marele nostru scriitor și poet

Marin Sorescu a lăsat umanitățiimari opere în care descrieputerea omului de a descoperiCreația prin exersarea gândirii șiperseverența noastră în a emitegânduri către lucrurile create.Pentru a le înțelege sensul și a leatrage în propriul univers, caretrebuie lărgit din ce în ce maimult, apropiindu-se deDumnezeu până la contopire cuEl, folosim darurile și harurile cucare am fost înzestrați. Bucuriemare pentru noi românii când amaflat că o poezie a lui MarinSorescu (1936-1996), tradusă înengleză, a fost afișată din data de10 februarie 2020 în metroullondonez și va sta acolo timp depatru săptămâni pentru a fi citităși de alți cetățeni ai planeteiPământ. Poezia ,,Perseverență” deMarin Sorescu a fost aleasăpentru proiectul intitulat ,,Poems

on Undergraund”. Poeziaexprimă dorința noastră deapropiere față de toate lucrurilecare ne înconjoară, mai întâi prinprivire, care este poartaprincipală de percepție aUniversului și apoi prin atracție.Trecerea noastră pe lângă toatelucrurile nu trebuie să fienepăsătoare, ci să ne influențămenergiile de vibrație prin atracțiape care o manifestăm reciproc.,,Voi privi la iarbă/ Până voi

obține titlul/ De doctor în iarbă;

Voi privi la nori/ Până voi

ajunge Laureat/ Al norilor; Voi

trece pe lângă fum până când

fumul de rușine/ Va deveni iar

flacăra/ De la început; Voi trece

pe lângă toate lucrurile/ Până

când ele/ Vor ajunge să mă

cunoască, (Marin Sorescu-

Perseverență). Am redat poeziaîn limba română, deoarece, puținromâni cunosc această poezie șimai puțini cunosc sensul acestorversuri. Poetul acordă importanțămodului cum privești lucrurile șicum treci pe lângă ele, astfel încâtsă le atragi spre tine și săcălătorești împreună cu ele prinUnivers. ,,Atracția înseamnă

iubire și formează o incredibilă

forță între gând și iubire

(Charles Hammel)”. Legeaatracției universale ne spune căatracția este mai mare cu câtdistanța dintre corpuri este maimică. Această lege este valabilănumai pentru lucrurile materiale,în special pentru corpurilecerești. Pentru ființele dinUnivers, Dumnezeu a emis altălege a atracției, care nu depindede distanța dintre ele, ci deiubirea acestora față de semeni șide El. Ioan Botezătorul araconștient de ,,distanța abisală”dintre el și Iisus și este uimit căIisus vine la el să fie botezat.Explicația acestui eveniment uniceste dată de Papa Francisc careafirmă de Sfânta zi a botezului luiIisus, în ianuarie 2020, înaintea

În cãutarea adevãrului (40).În cãutarea adevãrului (40).Învaţă să manifeşti legea atracţieiÎnvaţă să manifeşti legea atracţiei

„Datoria noastră ca oameni este să perseverăm în gândurile legate de ceea ce vrem, să lămurim în

minte ceea ce dorim, şi pornind de aici, începem să invocăm una dintre cele mai importante legi ale

Universului, Legea Atracţiei.”

Ronda Byrne

Gheorghe Valerică CIMPOCA


5nr. 122, 2020

rugăciunii Îngerul Domnului că,,Fiul lui Dumnezeu a venit tocmaipentru a umple această distanțădintre om și Dumnezeu. DacăIisus este în întregime de partealui Dumnezeu, este în întregimeși de partea omului și reuneșteceea ce era despărțit,, adică s-amicșorat distanța dintre om șiDumnezeu până la contopire,apărând o forța de atracțieinfinită. Iisus ne-a lăsat nișteînvățături monumentale, dar,pentru a le înțelege e nevoie să neexplicăm și să le simțim. Avem unverset în care Iisus spune ,,Cere și

ți se va da”. Fiecare percepe acestverset în funcție de capacitatea deînțelegere pe care pe care și-aactivat-o prin cunoaștere și trăire.Din punctul meu de vedere, încăde pe atunci El ne transmiteaînvățăturile în termenii fiziciicuantice și atragerii prinrezonanță din Dumnezeu, sau dinUnivers, ceea ce cerem. Dinpăcate, marea majoritatea dintreoameni am fost învățați să ceremdoar cu gura și să așteptăm cacineva din exterior nouă săîndeplinească ce vrem noi. Nueste suficientă această cerereverbală, trebuie să participăm șicu alte ingrediente cum sunt:gândul, trăirea (simțirea) și fapta(acțiunea). E important săînțelegem după atâtea studiiștiințifice ale minților geniale,adevărul cum că atragem dinunivers pe frecvențe specificedoar ceea ce trăim și simțim. Dece așa? Deoarece, pentru a crea ofrecvență specifică avem nevoiede energia care încarcăinformația și care creează ohologramă necesară împlinirii încâmpurile noastre. Energiarespectivă este combustibilul cucare atragem gândurile. Cu câtenergia este mai puternică și mai

multă cu atât atragem ceea cevrem mai repede de la Univers.Gândul este o formă de energiepe care o accesăm din exteriorpentru nevoile și dorințelenoastre interne, de dezvoltare șievoluție. Dacă începem să dămatenție gândului respectiv,creierul începe să secrete nișteneurotransmițători care sepropagă în corpul fizic și creeazăemoțiile, simțirea. În momentulîn care simțim, ne apropiem derealizarea gândului sau primirearăspunsului de la Univers. Dupăce am simțit, spunem că așa este,și apoi atragem împlinirea prinfrecvență specifică. Trebuie să negândim cu adevărat la ceea ce nedorim, să generăm în propriafiinţă sentimente de armonie şifericire. Numai astfel ne putemelibera de modelele ereditare șide convingerile sociale şiculturale. Puterea din interiorulnostru este mai mare decâtputerea din exterior, numai că eatrebuie cultivată, nu slăbită sauabandonată. Legea atracţieiuniversale va reacționa și ne varăspunde la fel cum Dumnezeu,Universul sau Potențialul cuantic(Sursa tuturor creațiilor), nerăspunde întotdeauna la ceea cevrem. Se spune că interiorulcreează exteriorul sau căexteriorul este o reflexie ainteriorului. În concluzie, noiatragem răspunsul Universuluiprin ceea ce emitem saurecepționăm ca energie. Însprijinul acestei concluzii găsimin biblie și un alt verset spus decătre Iisus ,,Dați și vi se va

da...Căci totul vi se măsoară cu

măsura cu care ați dat”. ÎnUnivers nu există bine sau rău, ciparticule care se atrag prin forțaatracției universale. Noi oameniiemitem gânduri care emit sau

atrag frecvențe din Univers șicare modifică forțele de atracțiedintre corpurile universului. Deaceea, dacă ne uităm la viațanoastră, vom conștientiza cegânduri am acceptat și le-am datenergie care au dus la trăire șiapoi la materializare. De noi, defiecare în parte, depinde aceastătransformare a vieții noastre. Noisuntem singurii și unicii careacceptăm ajutorul lui Dumnezeu,creatorul universului. ,,Cere și ți

se va da” ca și ,,Dați și vi se va

da” sunt legi pentru a învăța săpui în mișcare legea atracțieiuniversale care ne ține în unitatecu Dumnezeu. Dacă vreți să trăițio viață minunată fiți atenți la voi,observați-vă gândurile,comportamentele și trăirile. Fiindnominalizat de către ECOEUROPA la Premiile Naționale,,Personalitățile deceniului în

România 2020” am transmis unmesaj cu prilejul zilei culturiiromânești din 15 ianuarie,intitulat ,,Ce îți doresc eu ție

dulce Românie…” Mesajul meu,ca și al majorității românilor, estecă acum, când poporul umblă pecărări străine lui în căutarea unorplăceri într-o lume de năzuinți șivise, care de cele mai multe orisunt amare, să-și regăseascădrumul către obârșie, către patriamamă, dulcea Românie. Unpământ ne-a dat Dumnezeu și peacesta trebuie să-l păstrăm și să-l apărăm cu sfințenie. Chiar dacănu este cel mai bogat, chiar dacănu este cel mai mare din lume, elne este cel mai drag și cel mai depreț. Numai așa vom respectalegea atracției universale și nu nevom risipi până la disipație saudispariție.

Va urma

nr. 122, 20206

Climate literareClimate literareClimate literareClimate literare

Continuare din numărultrecut

Tropaeum Traiani este unmonument triumfal roman,ridicat în cinstea împăratuluiroman Traian între anii 106-109 d. Hr., pentru a comemoravictoria romanilor asupradacilor în anul 102 d. Hr. Or, în

timpul primului război dacic, podul respectiv nu exista!Din anul 102, niciunul dintre malurile Dunării nu maiera în mâinile dacilor! Decebal a fost obligat să cedeze,prin pacea impusă în 102, toate teritoriile ocupate deromani în timpul războiului din 101-102, adică Banatul,Țara Hațegului, Oltenia, Muntenia, sud-estulTransilvaniei și Moldova, până la gura Nistrului (numitatunci Tyras). Expresia „Decebal, pentru care libertateapoporului său era mai presus de orice” vine dinarsenalul secolului naționalităților, de pe vremea luiGeorge Coșbuc și nu are legătură cu ideile șisentimentele de acum două milenii. Decebal, cu țara sa„secătuită de bărbați”, nu mai avea nicio alternativă,aflându-se la cheremul romanilor biruitori. De aceea, afost silit „să asiste” neputincios la construirea podului.

Podul nu a fost construit in doar doi ani, ci din 103până în 105, iar dacă azi nu putem, noi, românii, săfacem o astfel de construcție în circa doi ani, nuînseamnă că romanii nu puteau! Sunt zeci de exemplede construcții monumentale, de aceeași amploare,făcute în Imperiu în secolele I-II d. Hr. Este destul a cititratatul lui Vitruviu, De architectura, pentru a aveaimaginea geniului de proiecție și de construcție alcivilizației greco-romane. Dacii lui Burebista și Decebalnu aveau cum să construiască podul respectiv, decâtdacă ar fi apelat la meșterii romani, iar aceasta nu s-aîntâmplat. Burebista nici nu a fost suveranul unui stat,în înțelesul dreptului roman, ci, mai degrabă, șeful uneiuniuni de triburi destul de eterogene. Se știe clar căpodul nu era acolo înainte de 103-105. Faptul că daco-geții treceau Dunărea spre sud și când fluviul nu eraînghețat (ceea ce nu s-a prea întâmplat!) nu presupuneexistența unui pod de piatră. Sunt alte tehnici de trecere,despre care nu are rost să vorbim aici.

Iată cum, prin nonșalanță și tupeu, pot fi prostiți ceineștiutori și iată de ce nu mai este nevoie de culturăgenerală pentru tineri. Cum ar putea circula pe internetasemenea inepții, dacă oamenii ar fi instruiți? Cum arputea amăgi prezenteismul mințile oamenilor, dacă

acești oameni ar ști că „logica” noastră de la începutulmileniului al treilea, este diferită de „logica” epocilorrevolute? Astfel de autori spun mereu că „este logic să…”, uitând complet izvoarele, datele efective pe care leavem din trecut și care, de multe ori, vin în contradicțiecu „logica” noastră. Noi trebuie să gândim trecutul cuinteligența noastră de azi, cu bagajul de cunoștințe pecare-l avem acum, dar nu după clișeele contemporane,fiindcă ajungem la grave erori.

Iată, de data aceasta, o minciună susținută deeuropeniști, referitoare la „capitulațiile” din Evul Mediu.Chestiunea capitulațiilor, adică a tratatelor care s-ar fiîncheiat între sultan și principii români din secolele alXV-lea – al XVII-lea, ar fi o falsă problemă, fiindcă acestetratate nu ar fi existat niciodată. Românii ar fi fostcuceriți de otomani, ca toate popoarele creștine din sud-estul Europei, iar țările lor ar fi devenit provinciiturcești. Susținerea existenței capitulațiilor trebuia săservească naționaliștilor români din toate timpurile șimai ales regimului comunist ceaușist, obsedat de„continuitate, permanență și unitate” la români. Stateleromânești (sau ale românilor) din trecut trebuiau să fifost centralizate și independente sau să fi tins mereuspre independență, conform ideologiei comuniste. Estedrept că dependența principatelor față de otomani, cuforme grave uneori, apărea cam stânjenitoare pentruregim. Prin urmare, fuseseră reactualizate capitulațiile,deși Constantin Giurescu demonstrase convingător în1908 că textele capitulațiilor („tratatelor” româno-otomane) prezentate de boierii români la finelesecolului al XVIII-lea și în secolul al XIX-lea forurilorinternaționale - și acceptate de acestea drept valabile -erau falsuri moderne.

Ideologii comuniști nu s-au împiedicat însă de acest„amănunt”. Pentru ei, suzeranitatea otomană saudominația otomană trebuiau intenționat diluate,diminuate, cu ajutorul unor unelte servile, cum a fostNicolae Copoiu, care vorbea de tratate încheiate de laegal la egal între români și otomani. Dar alăturareanumelor lui Nicolae Copoiu, politruc de serviciu, șiMihai Maxim, unul dintre cei mai buni specialiști români(la un moment dat, cel mai bun) în raporturile româno-otomane, este răuvoitoare și derutantă. „Moderniștii”confundă aici evident planurile, persoanele șichestiunile: documentele prezentate de boieri în EpocaModernă erau contrafăcute, cum a dovedit C. Giurescu,numai că credibilitatea falsurilor se baza pe acteautentice, „cărți de legământ” indubitabile, care, deșierau unilaterale, fixau drepturi și obligații reciproce.

Existența acestor documente medievale, specificestatelor necucerite de otomani, a fost demonstrată, fără

MIC| LEC}IE DE ISTORIEMIC| LEC}IE DE ISTORIEIoan-Aurel POP

nr. 122, 2020 7


putință de tăgadă, nu doar de Mihai Maxim, ci și de alțiistorici profesioniști, între care Șerban Papacostea,membru al Academiei Române. Profesorul Papacostea,independent de profesorul Maxim și lucrând pe surselatine occidentale, a evidențiat soarta „tratatelor”româno-otomane din secolele al XV-lea - al XVI-lea.Ignorarea cercetărilor oneste ale lui Ș. Papacostea șireproșul adresat pe nedrept lui M. Maxim nu fac decât saarate eludarea fondului chestiunii în speță, din dorințade a demonstra cu orice preț o teză. Românii nu au avutîn Evul Mediu, cu otomanii, tratate de tipul celor dinEpoca Modernă și Contemporană și nu au mai avut de laun timp state independente, dar au avut țări autonome,cu statut aparte, reflectat în acte. Aceste „tratate” nutrebuie nici supralicitate, dar nici minimalizate sauignorate.

Falsurile boierești din secolele al XVIII-lea și al XIX-lea au putut trece drept autentice pentru că exista încadrul opiniei publice interne și internaționale tradițiavechilor acte de legământ reale, care reglementaustatutul de autonomie al principatelor și raporturile lorcu Poarta. Înlocuirea unei idei false (existența unortratate pe picior de egalitate între Imperiul Otoman șiȚările Române în Evul Mediu) cu altă idee falsă(inexistența oricăror acte cu rol de tratate - numite caatare în Occident - între părțile menționate) nu poatedecât să sporească o anumită confuzie și nu sălimpezească lucrurile. Evident, dacă pretindem căistoricul nu trebuie și nu poate să ajungă la adevăr, căeste cu totul imposibil ca istoricul să fie obiectiv, atunciorice afirmație se poate impune, fără argumentare. Înfuncție de ce să mai argumentezi? După această logică,dacă investigatorul trecutului nu ajunge la adevăr, atuncise poate nega orice, înlocui orice cu orice sau cu nimic.

Aducem în atenție câteva lucruri relative lachestiunea limbii române. Unii spun că limba românăeste limba dacică eternă și nu are nicio legătură cu limbalatină, iar dacă are, atunci înseamnă că limba latină este,de fapt, limba dacilor. Alții susțin că limba română este olimbă balcanică, fără personalitate, sistematizată abia însecolul al XVIII-lea prin latinizarea sa de către ȘcoalaArdeleană. În fine, sunt și aserțiuni de genul: „Românaeste o limbă în care trebuie să încetăm să mai vorbimsau… să o folosim numai pentru înjurături…”. De undeprovin astfel de „sentințe” șocante despre limba română?Unele vin din prea mult și prea prost patriotism. O ființăpoate să fie înăbușită de o dragoste excesivă, bolnavă. Lafel se poate întâmpla și cu popoarele. Altele vin din urăfață de români.

Cum adică, românii care au fost cândva supușii noștri(judecă unii dintre vecini!) să facă parte dintre popoareleromanice și să vorbească o limbă neolatină, precumfranceza, italiana sau portugheza? Altele vin din teribilistadolescentin, manifestat la persoane mature și chiarajunse la senectute. Adică decât să susții ceea ce aususținut generații întregi de savanți, mai bine să spuiexact opusul, adică să epatezi, să surprinzi, pentru căatunci vei deveni interesant! Există și astfel de poziții

care vin din spirit arghirofil, din lăcomie de bani, pentrucă multe edituri publică cărți șocante, aberante, pe carele prezintă drept revoluționare și le vând miilor de naivi,de creduli, de amatori de inedit. Altminteri, orice poporîși prețuiește limba și la fel fac și românii. Că unii s-auplictisit să audă că limba noastră este „ca un fagure demiere” sau că este „limbă sfântă, limba vechilor cazanii”sau că este principala formă de comunicare verbală șiscrisă a poporului român, este treaba lor. Acum se potduce liber în cele patru vânturi și alege altă limbă decomunicare. Evident, nu va fi precum limba care vine dela mamă și de la bunică, dar, pentru urmași, se potschimba și mamele și bunicile.

Să ne înțelegem bine! Românii nu sunt și nu au cumsă fie nici englezi, nici francezi, nici nemți și niciamericani. Ei nu pot avea performanțele acelor popoare,dar asta nu înseamnă că nu au realizări, că nu au untrecut și că nu se îndreaptă spre un viitor. Românii știu,în general, de unde se trag, unde și când s-au format capopor, ce fel de limbă vorbesc, cum și când și-au formatstatele și statul unitar, ce forme de guvernare au avut, cevictorii și ce înfrângeri au trăit, când au greșit și când aufăcut bine, ce personalități au avut etc. Cunoaștereatrecutului nu se poate face la întâmplare, ci ea vine dincercetările specialiștilor. Românii nu se nasc curomânitatea în vine, așa cum nu se nasc nici oameniialtor popoare cu etnicitatea lor ca zestre ereditară.

Este o mare prostie să credem că un anumit ADN neface români, sau francezi, sau chinezi. Tradițiaromânească nu se transmite prin sânge, ci prin educație.Dacă un suedez este în pericol de moarte și un român îidonează sângele lui sau un organ al lui, suedezul nu setransformă peste noapte în român! Dar vorba dulce amamei și bunicii, pletele albe ale bunicului și privireasever învăluitoare a tatălui, pâinea aburindă de pe vatrăși mirosul de cozonac de la Crăciun ori de la Paști,neamurile care vin la colindat, vecinii care dau binețe înaceeași limbă, versul lui Eminescu, doina de jale prinsăîn „Balada” lui Porumbescu și câte altele, te fac român!

Între atâtea elemente identitare, trebuie neapărat săpomenim și lecțiile de istorie. Cunoașterea corectă atrecutului poporului nostru ne poate face să ne prețuimneamul sau măcar să nu-l urâm. Iar dacă mai aparcârtitori, este dreptul lor, fiindcă trăim într-o societateliberă. Dar nu se cuvine să-i credem, pentru că urmăresc,de cele mai multe ori, să ne disloce, să ne risipească, săne dezorienteze. Bunii și străbunii noștri au făcut o limbăși au făcut o țară, ba chiar mai multe țări. Și limba și țara(țările) ne-au ajutat să trăim până azi. Și dacă ar fi numaiaceste două lucruri - limba și țara - și tot ar trebui să fimîncrezători și să ducem neamul acesta binecuvântat maideparte… Istoria noastră este viața noastră și, dacăînvățăm și știm istoria, poate că nu devenim mai buni,nici mai deștepți, nici mai pregătiți pentru viitor, darputem să ne simțim oameni între oameni și să știm de cesuntem români, ceea ce nu este puțin lucru.

nr. 122, 20208


RARAȚȚIONAMENTULIONAMENTUL

PLATONIAN ÎNPLATONIAN ÎN

FOLOSUL OMULUIFOLOSUL OMULUI

Al.Florin ŢENE

Dialogul lui Platon,cunoscut sub numeletradițional de „Republica” eîn limba greacă Politeia, untermen derivat de lacuvântul „polis” (catate, stat)și înseamnă, în funcție decontext, constituție, regimpolitic, orânduire politică,viața politică a unei

comunități dar și drept de cetate, cetățenie, adicăprerogativele unei persoane respectabile. Latinii autradus bine termenul, căci Res publica înseamnă tocmai„treburile publice”. În schimb, în traducerea modernă de„Republică”, termenul induce puțin în eroare printr-oasociere cu ideile moderne de republică șirepublicanism, pe când la Platon, forma ideală de politeiaeste chiar una monarhică. Platon se ocupă în acest dialogde felul în care trebuie organizat statul pentru a acordafiecărui cetățean o viață fericită; prin urmare, el cautăaranjamentul social sănătos, armonios, virtuos sau dreptcare asigură cel mai bun mod de viață. Subtitluldialogului, adăugat mai târziu de editorii greci, peridikaiou, „despre drept” sau „despre dreptate”, surprindecel mai bine tema centrală a lucrării: natura dreptății însensul larg al cuvântului, ca atribut al cetății dar și alsufletului uman. La fel ca majoritatea textelor lui Platon,„Republica” este un dialog, și anume un dialog povestit:Socrate se adresează unui auditoriu nenumit, relatândconversația pe care o avuseseră în ajun, la Pireu, în casabogatului metec Cephalos, mai întâi cu fiul acestuia,Polemarchos, apoi cu frații mai mari ai lui Platon,Glaucon și Adeimantos. „Republica” este, după „Legi”, ceamai întinsă opera a lui Platon. Tradiția elenistică a divizatdialogul în zece părți, dar structura logică a opereipresupune o diviziune în cinci părți.

Cartea I este ca un prolog, în decursul căruia sepune problema dreptății în termeni foarte simpli,întâlniți în limbajul comun de zi cu zi. La acestaproblema se oferă mai multe soluții, cum ar fi: aoamenilor cinstiți, a sofiștilor, etc. Dar, toate acesteasunt ușor de demontat. Se ajunge la concluzia cum cătrebuie urmată o cale mai exactă. Cărțile II, III si IV auca scop definirea dreptății, studiind-o în cadrul cetățiiideale. Și cum nici istoria, nici realitatea prezentă nune furnizează date despre o asemenea cetate, se

recurge la construirea ei detaliată în imaginație. Acestlucru realizat, se analizează organizarea, guvernareacetății perfecte, calitățile necesare conducătorilor; iarîn acest scop se elaborează un plan detaliat aleducației lor. (cărțile VIII-IX). Dar avantajele dreptățiisunt cu atât mai mult reliefate atunci când sunt opusecelor născute din nedreptate. După ce a fost descrisă„cetatea dreaptă”, este deci necesară descriereacetăților nedrepte și a procesului de corupere ceconduce la apariția acestora. În sufletul omenesc,aceste rele au aceleași cauze si provoacă aceleașidezastre. (cărțile VIII-IX).

Dreptatea a însoțit mereu știința, așa că se cuvineca poezia și celelalte arte ce ne oferă doar imaginiînșelătoare asupra realității, să fie date la o partepentru a nu ne furniza informații false. După ce s-abucurat de viața dreaptă și plină de înțelepciune dinaceastă viață, sufletul drept va primi recompensedemne de natura sa și își va urma destinul pe calea saascendentă. Dialogul se încheie cu mitul lui Er. (carteaa X-a). Voi urmări să demonstrez similitudinile dintrecetatea dreaptă și sufletul omului drept, indicândvirtuțile ce definesc dreptatea în ambele cazuri.

Odată cetatea dreaptă construită, Platon neîndeamnă să cercetăm „înăuntrul ei” dreptatea,printre virtuțile cetății. Platon conferă aspectul devirtute dreptății, încă din ultimul contraargumentadus lui Trasymachos, din Cartea I. O virtute este acelansamblu de însușiri ale unui obiect care-i permitesa-și exercite optim funcția proprie. Dacă cetatea pecare a fondat-o este perfectă, atunci ea are patruvirtuți cardinale: înțelepciunea, vitejia, cumpătarea șidreptatea. Dar unde se ascunde ultima dintre ele șicum o putem distinge de alte virtuți?? Pentru asoluționa aceasta problemă, Socrate încearcă înprimul rând să vadă în ce constau primele trei virtuțiși care este acțiunea lor asupra cetății?

Înțelepciunea este virtutea supremă în stat. Eaacționează în clasa paznicilor, a conducătorilor, ca prinei să fie răspândită asupra întregii comunități.

O cetate este înțeleaptă deoarece este astfelstructurată încât e condusă de oameni inteligenți, declasa paznicilor. Statul e, în viziunea lui Platon, ounitate organică, el are virtuți de sine stătătoaredatorate structurării sale, virtuți care nu suntreductibile la virtuțile indivizilor. O cetate esteînțeleaptă în condițiile exercitării optime de cătrepaznici ai funcției de conducere. White consideră căînțelepciunea la Platon este: „Cetatea e înțeleaptă învirtutea capacitații sale de a judeca în mod corect,grație cunoașterii de care sunt apți paznicii. Ea e,așadar, înțeleaptă grație unei părți foarte mici a ei,constând din cei ce posedă o asemenea cunoaștere,anume conducătorii”. Prin urmare, nu este vorba aicide înțelepciunea speculativ-teoretică, ci deînțelepciunea practică „buna chibzuință”, judecataechilibrată în probleme vizând organizarea șiconducerea cetății ca cetate, în folosul tuturor părților

nr. 122, 2020 9


ei.„Vitejia își are locul în clasa auxiliarilor: gardienii

cetății și apărătorii teritoriului acesteia. Numai învirtutea acestei clase statul va fi numit curajos.

Cetatea e vitează, nu dacă are oameni viteji, ci dacăare o clasă a auxiliarilor, educată să fie vitează.Comportamentul viteaz / laș al celorlalți cetățeni nue relevant aici. Vitejia autentică e virtutea educată decetate în conformitate cu regulile educațieiauxiliarilor. N. White susține că: „Vitejia cetății e legatăde clasa auxiliarilor sau soldaților. Ea e abilitată de apăstra o opinie corectă cu privire la cele de caretrebuie să-ți fie teamă, opinie la care ajungi prineducație și antrenament.”

Astfel, vitejia este capacitatea de evaluare corectăa primejdiei. Vitejia e aliata rațiunii.

Cumpătarea, contrar celor două virtuți analizateprecedent nu aparține în mod exclusiv unei singureclase sociale. Comună tuturor, ea stabilește între ele unacord perfect, bazat pe preponderența elementelorsuperioare și supunerea voluntară a elementelorinterioare. O cetate este cumpătată atunci când întrecele trei clase există o anumită „armonie”. Cumpătareae o virtute a cetății în întregul ei, căci se referă la oanumită relație între cele trei clase. Această relație erelația de supunere consimțită a auxiliarilor șiproducătorilor față de paznici. „Cumpătarea nu ține deo anume parte a cetății, ci de cetate ca întreg. Ea constădintr-o armonie și dintr-un acord realizate în modfiresc, cu privire la cine trebuie să conducă, eacorespunzând noțiuni curente de stăpânire de sine(care înseamnă, de fapt, conducerea celui mai rău decătre cel mai bun)” (N. White). Cumpătarea e o virtutestructurală, care asigură exercitarea optimă a funcțieide asigurare a stabilității politice a statului, funcție carerevine tuturor claselor, excluzând astfel posibilitateaunei revoluției politice.

Ne rămân să analizăm dreptatea ca cea din urmăvirtute. Socrate și prietenii săi, ca veritabili căutătoriau analizat rând pe rând fiecare parte; astfel ea nupoate scăpa investigației lor. Dar este ea atât de dificilde descoperit? Încă de la început am descris-o fără ao numi, căci ea nu este altceva decât principiuldiviziunii muncii și al specializării. Fiecare clasăsocială să-și îndeplinească sarcina și fie ca aceste clasesă se formeze în funcție de aptitudinile naturale alefiecăruia și atunci cetatea va fi dreaptă. In definitiv,dreptatea este însăși condiția celorlalte virtuți.Generatoare de ordine și forță, ea este la origineaoricărui progres moral. O cetate este dreaptă într-unmod asemănător felului în care e cumpătată;Dreptatea nu e o virtute a unei clase, ci e o virtutestructurală. De fapt, dreptatea este aceeași cuprincipiul specializării deoarece, spune Platon,amestecul meseriilor nu vatămă prea mult cetatea, înschimb, amestecul claselor, preluarea altfel decât pemerit a funcțiilor unei clase de către o alta, este chiar„nedreptatea”. Aici se insinuează diferența dintre

principiul economic și principiul politic al separăriiclaselor. Prin urmare, dreptatea este echivalentă cuprincipiul separării claselor. N. White afirmă:„Dreptatea înseamnă a face ceea ce îți aparține,aceasta fiind valabil pentru fiecare din cele trei părțiale cetății… Nedreptatea e, în mod corespunzător,amestecul unor grupuri în treburile altora.” În măsuraîn care ea înseamnă ca toate părțile statului să-șiexercite funcția proprie (funcția de conducere și deasigurare a stabilității politice, funcția de apărare șifuncția de subzistentă), ea are un rol privilegiat încomparație cu celelalte virtuți, deoarece ea e condițiasuficientă a existenței înțelepciunii, vitejiei sicumpătării. Pe de altă parte, acestea trei sunt condițiinecesare ale dreptății. Dreptatea reprezintă oarmonie a tuturor funcțiilor exercitate simultan.

Ceea ce a fost citit cu caractere mari în cetatetrebuie să se poată citi în caractere mărunte în sufletulomului. Are loc, astfel, o proiectare a macromodeluluidreptății la nivelul minții umane. Daca sufletul nostrueste unul din acordul tuturor elementelor care-lcompun, el este, am putea spune, destul de simplu.Doar împărțirea sa explică acest antagonism -fenomen curent în viața noastră psihologică – careîmpinge dorința în contra voinței adverse. N-amputea admite, fără a ne contrazice, că tot sufletul avrut, pe de o parte, și nu a vrut pe de altă parte, și căa fost, în anumite circumstanțe propriul său inamic.La un examen mai atent distingem trei părți alesufletului, fiecare corespunzând unei clase sociale alecetății. Clasei conducătorilor îi aparține rațiunea, caredeliberează și comandă înclinațiilor și dorințelor.Rațiunea urmărește descoperirea oricărui adevăr,teoretic sau practic. O altă funcție a rațiunii este aceeade a conduce întregul suflet, căci ea este singura partecare are grijă de interesele întregului suflet, celelaltepărți vizând numai interesul propriu. Clasaauxiliarilor își are corespondentul în curaj, care, inmod normal, este auxiliar rațiunii, așa cum auxiliariisunt apărătorii stăpânilor lor. Partea pasională saucapacitatea de a te mânia, de a voi cu pasiune e partea“care iubește onoarea si victoria”. În fine, clasanegustorilor, a producătorilor, este reprezentată însuflet de partea apetentă, senzorială, dezirantă,irațională. Dorințele sunt multiple și haotice, deoareceele se pot fixa pe orice obiect și nu au nevoie de alt felde considerente; e „partea prin care omul iubește,flămânzește, e însetat și cunoaște și celelalte pofte.”

Sufletul omului fiind structurat în același mod cași cetatea, trebuie acum să identificăm, în modasemănător, aceleași patru virtuți. Prin urmare, dacădreptatea constă în stat în îndeplinirea fiecărei clasea ceea ce îi este în natură, ea va consta și în individ înrespectarea de către fiecare componentă a sufletuluia rolului ce i se cuvine.

Continuare în numărul viitor

nr. 122, 202010


Continuare din numărul trecut

Din volumul „La răsărit e apusul”.Capitolul IV: „Primii pași în carieră” (11)

-Da?? Să aud! Primisem curaj.-Vă rog să mă ajutați să ies din

aparatul de partid și să lucrez pe linie destat major. Iată că spusesem ce aveampe suflet.

-De ce vrei să pleci de acolo?-Nu mai mă regăsesc acolo, nu mai

e locul meu. Apoi am văzut cum se puneproblema aici. I-am relatat întâmplareacu colonelul Lincan.

-Așa a zis fătălăul acela? Hopa! Nicipe Lincan nu-l avea la inimă Tolocea.

-Da.-Și Turbatu nu te-a apărat?-Ți-ai găsit! Nu a scos nici un cuvânt.-Hai atunci că le-o coacem.Îi spune ofițerului de serviciu prin

interfon să-l cheme pe Pavelescu de lapersonal.

-Să vedem dacă a venit tovarășecolonel, îi spune acesta.

-Vezi mă repede, dacă nu cheamă-lde acasă că stă aproape!

Pavelescu era în birou. A ajuns într-un minut în cabinetul lui Tolocea.

-Pavelescule ia spune-mi ce funcțieavem liberă aici în statul major?

-La cercetare nu avem pe nimeni decând s-a pensionat

Nenceanu, nici șef, nici ajutor. Ajutornu aveam de mult.

-Măi, Pavelescule, deci, noi lacompartimentul cercetare nu avem niciun ofițer?

-Da.-De cât timp?-De două luni de când s-a pensionat

Nenceanu, dar ajutor nu avem de un an.-Bun. Uite, faci propunere al

București să-l numim pe Burlacu acolo.-Nu putem să-l numim șef că nu are

studii superioare, dar îl numim ajutor șiține loc și de șef.

-Da, așa.-Dar avem o problemă...-Care?-Trebuie să-i cerem acordul

tovarășului colonel Turbatu.

-Uite, Pavelescule, de data asta nu-iceri nici un acord. Faci propunerea, osemnăm doar noi amândoi, iar laBucurești vorbesc eu cu Spinescu (erașeful de la personal la nivel național).Așa am ajuns în statul major al mariiunități, scăpând pentru totdeauna defuncția pe linie de partid. Schimbarea afost de bun augur pentru căintenționam să mă pregătesc pentrususținerea examenului de admitere laAcademia militară, facultatea de armeîntrunite. Trebuia să-i calc pe urmesoției, Maria în acel an susținuseexamen la Facultatea de biologie și aintrat prima pe listă. Așa că mi-amîntocmit dosarul și i-am dat drumul pecircuit. Parcursul unui dosar până aveasă scrie cineva pe el „liber la admitere”era foarte complicat. Dosarul secompunea din mai multe piese:caracterizări din partea unor șefi șicolegi, note de relații de la vecinii dinbloc, note de relații despre rudele degradul unu din localitatea în care ai văzutlumina zilei în care locuiau aceste rude,rapoarte finale cu propuneri semnatede șefii din marea unitate, inclusiv de laTurbatu și ceea ce era mai important,acceptul organelor de contrainformații,acestea semnau documentele finale cuexpresia „de acord” sau „nu se aprobă”fără explicații. În această ultimă variantădosarul nu mai pleca la București lacomandamentul central și se clasa, iarofițerul în cauză rămânea pe post de„moș Teacă”, adică nu mai aveam nicioposibilitate de promovare. Examenul deadmiterea la Academia militară eraprimăvara, dar dosarele trebuiau săajungă la București pentru acordul finalprin februarie sau martie cel târziu.Trecuse luna ianuarie și eu nu maiprimeam nici un rezultat la dosarul meu,până într-o dimineață când mă trezescîn birou cu maiorul Pavelescu de lapersonal. Intră, mă privește de parcăeram o minune a naturii și...

-Burlacu îți dau o veste proastă,organul de contrainformații nu și-a datacordul pe dosarul tău, iar Turbatu mi-aspus să nu-ți transmit acest lucru.

Pe moment am simțit un gol în

stomac și cum o stare de rău îmi inundătot corpul, cred că mă schimbasem și lafață.

-Cum adică? Eu mă pregătescpentru examenul de admitere, iar el nicimăcar să nu-mi spună?

-Ei, pentru că eu știu cum și cât depregătești m-am hotărât să-ți spun.

-De ce nu și-a dat acordul CI-ul?-Că ai o rudă de gradul doi

condamnată?-Da. Am un frate de-al mamei, dar

lucrul acesta l-am spus de când am mersîn școala militară, chiar la centrul militarjudețean la comisia de recrutare și mi s-a spus că nu va fi nici o problemă, că nue rudă de gradul unu.

-Da. Și iată acum rezultatul, a spusPavelescu.

-Ce pot să fac? Cine poate să-mi deadezlegare la problema aceasta?

-Numai ministerul și nu oricine deaici, ministrul în persoană. Așa că n-ammai stat pe gânduri și cu ajutorul lui, fărăsă știe Turbatu (toate solicitările de acestfel treceau pe la el pentru aviz în calitatede secretar al consiliului politic), amîntocmit cerere de audiență la ministru.Aproape o lună am așteptat să fiuchemat la București la minister pentrua intra în audiență la ministru.Înștiințarea am primit-o telefonic cu o ziînainte. Dacă aș fi locuit în Maramureșsau la Satu Mare nici nu aș fi avut timpsă ajung. Așa că am mers la Tolocea să-i raportez și să-i spun că trebuie să plecla București. Pe el îl informasem desituația mea. M-a privit cu atenție deparcă atunci mă vedea prima dată, mi-

LA R|S|RIT E APUSULLA R|S|RIT E APUSULAnton GAGIU


nr. 122, 2020 11

a întins mâna și mi-a urat succes. Amplecat mai încrezător. M-am cazat la unhotel în București în seara acea încărcatde emoție și de o așteptare care parcăîmi concentrase toată viața înmomentele pe care le trăiam în acelmoment. Dimineața m-am prezentat lalocul indicat la sediul ministerului. Eraumai multe persoane planificate pentruaudiență în acea zi, vreo opt. Eraîntocmită o listă, eu eram al șaselea peacea listă, iar înaintea mea era o îndrăgităcântăreață de muzică populară ale acelorvremuri. Persoana care nea anunțatordinea în care urma să intrăm înaudiență ne-a mai dat o veste, anume cănu ministrul va ține audiențele, cisecretarul consiliului politic superior,nimeni altul decât fratele șefului statului,general maior. Audiențele au început cuo jumătate de oră întârziere față de oraanunțată. Primii patru au ieșit dupăaproape o oră, a urmat cântăreața demuzică populară. Am așteptat-o cuemoție să iasă pentru că după ea,urmam eu. Audiența ei a durat un sfertde oră. A ieși radioasă, plină de zâmbetde parcă ar fi câștigat un premiu. Ne-aîntins mâna la toți cei care mai așteptamîn sală, adică la trei persoane și s-a topit.Mi-am auzit numele. Am intrat.Generalul maior, secretarul consiliuluipolitic superior era așezat la o masă deconsiliu cu mai multe scaune dispuse deo parte și de alta. Am salutat militărește.Generalul s-a ridicat de la acea masă, însală mai era încă o persoană, probabil dela direcția personal, un colonel, s-a ridicatși el, a venit spre mine, gest care m-aimpresionat. Era mai mic decât mine cuun cap. Mi-a întins mâna apoi mi-aindicat să iau loc la masă în fața sa.Colonelul i-a pus în față o fișă care relataprobabil cazul meu.

-Tovarășe locotenent major, spune,te rog, care este cererea dumitale? Aveaun glas ce semăna uimitor cu al fratelui,șef de stat. Dacă nu l-aș fi avut în fațamea, aș fi crezut chiar că vorbesc cu șefulstatului și nu cu fratele lui. Am relatatsituația mea concentrată în două fraze,apoi așteptam ca el să îmi pună întrebări.

-Și ce facultate ai vrea să urmezi laAcademia militară? A fost următoareaîntrebare.

-Facultatea de arme întrunitetovarășe general maior! am răspunssigur pe mine.

-Cred că este o hotărâre înțeleaptăpentru că dacă ai fi dorit la facultatea

politică, dosarul dumitale mai avea unhop de trecut, secția militară acomitetului central al partidului. Da, amreținut, a spus generalul, ești liber, veiprimi răspunsul la unitate. Am salutat șiam plecat. Nu primisem un răspunstranșant, dar generalul indirect îmidăduse de înțeles că acesta va fi pozitiv.Așa a și fost. L-am primit însă după olună, așa că nu m-am putut înscrie laexamenul de admitere din acel an, ci lacel din anul următor.

Capitolul V: „Viața militară la alt nivel”

Examenul la Academia militară a fostmult mai dificil decât cel pentru școalamilitară. Se compunea din trei probe,una de teorie militară, o alta de socialismștiințific, și o probă practică, adică oaplicație tactică. Deși fusesempropagandist la învățământul social-politic și credeam că stăpânesc materiala socialism științific am luat cea maimică notă, cu alte cuvinte mi-a stricatmedia, noroc că m-am salvat cu aplicațiatactică unde m-am apropiat de notamaximă. După admiterea la Academie aurmat o perioadă de relaxare întrucât lalocul de muncă eram considerat ca șiplecat, în luna septembrie urma să măprezint la studii și să închei conturile cuunitatea, de aceea am cam fost dat uităriide șefi și ca să mă facă util am fostintrodus în serviciu la dispeceratul mariiunității, adică să lucrez în ture, înlocuiamun coleg care se îmbolnăvise. Odată cuplecarea la Academia Militară urmă să-mi reîntregesc familia în sensul că aveamsă locuiesc împreună cu soția care era înultimul an de facultate. Dar totuși eracineva care suferea după noi amândoi,anume fetița noastră care rămăsese săfie crescută de bunica ei dinspre mamă.O vizitam însă foarte des fiindcă bunicaei locuia la două ore de mers cu mașinade la București. Cei doi ani de studii dinAcademia militară au fost ani deacumulări din toate punctele de vedere,inclusiv în plan familial pentru căamândoi ne-am dat seama cât este deimportantă familia pentru echilibrulnostru social și pentru... devenire. Mariaa terminat facultatea ca șefă depromoție și a avut posibilitatea să aleagăun post, în județul în care aveamlocuință, adică acolo unde speram că voiajunge și eu peste un an când urma sătermin Academia militară. Numai că în

anul doi cu vreo două luni înainte de aintra în examenul de licență, adică celfinal, toți studenții din anul doi am fostadunați într-o după amiază în aulaAcademiei pentru comunicări de ordine.Și nu mică ne-a fost mirarea când acelecomunicări de ordine erau de fapt oîntâlnire cu ministrul apărării care voia săne vorbească de viitor. Vorbele lui deatunci cred că nu le-a uitat niciunul dintrecei prezenți în aula Academiei pentru căau avut darul de a ne revolta interior, dea stârni o ură imensă pentru sistem. Șiiată de ce: tovarășul ministru care nevorbea ca unor soldați, nu ca unor ofițericu vechime în armată între șapte și zeceani, unii chiar cu mai mulți, ne-a spus că:„să nu vă așteptați să ajungeți îngarnizoanele de unde ați plecat, pentrucă garnizoana voastră e... România”. Cualte cuvinte el nu ține cont de casă, defamilie, de statornicie, de faptul că nupoți muncii cu bune rezultate decâtacolo unde ai rădăcini. Viața a făcutdreptate însă, acest om exact peste unan și jumătate a sfârșit cu un glonț înpiept la evenimentele din decembrie.Prin repartiție am ajuns acolo de undeam plecat, adică tot la malul mării, alăturide familie. Am fost repartizat la una dinunitățile subordonate marii unității încomandamentul căreia activasem șapteani să mă ocup de pregătirea de luptă.Pentru a ajunge aici însă făcusem un pactcu... diavolul. În ce sens? Pentru că măsperiaseră groaznic vorbele ministruluică nu voi ajunge în garnizoana de undeplecasem, am mers să port o discuție cusecretarul consiliului politic de lacomandamentul de armă înainte derepartiție. În acest post nu mai erapersonajul Lincan, adică cel care îispusese colonelului Turbatu, șeful meude pe vremea când eram instructor cumunca utc, că sunt” prea bătrân”, ci unindivid blajin cu altă viziune. Dacă ar fifost Lincan încă în acea poziție numergeam să discut cu el nici dacă mătrimetea la o mie de kilometri degarnizoana din care plecasem. Și nouluisecretar al consiliului politic alcomandamentului de armă, coloneluluiblajin i-am cerut să mă ajute să ajung îngarnizoana din care plecasem, acolounde am casă, masă, iar soția are loc demuncă. M-a ascultat, m-a privit de parcăse străduia să mă descoase cu privirea pela toate încheieturile.

Va urma

nr. 122, 202012


Poezii dedicate luiBrâncuși

Poarta sărutuluiPoarta sărutuluiAbur la poarta unui sărut

unde bat să deschidă,mirosul fierbinte al pâinii rupte

ce urcă o rugă spre inimi, magica poartă

în fața luminii cosmice. Aștept cu palmele lipite

dulcele ei surâs,tăcerea care o alungă

cu ochii minții. În piatră se coace infuziape care buzele mele o simt

dragoste devenind.

BrâncușianăBrâncușiană

Bat clopotele-n dungă prin orașe,Turnurile se-nclină spre apus,Sub salba rugăciunilor golașe

Sufletul rămâne-n piatră un’ l-ai pus.

Masa plină de tăceri de-atunciPe mal de apă a rămas stingheră,Păsări măiastre o să vină-n lunci,Să le așezi în ochi câte o himeră.

Cioplite fin să le dai zborulȘi oul să rămână sus pe masă,

De sete îți va fi de infinit, izvorulSă vină șipotind pân’ lângă casă.

Și pe alei cu scaune rânduiteSă-și treacă oamenii sărutul,

Pe sub poartă, nimeni să nu uiteCă nu împărătește el pământul.

ouloul

aș sparge cu un sunet clipapână când s-ar opri timpul

l-aș închide într-o sferăca pe un ou de lumină

dar m-am trezit cu o pasărecu aripile întinse mi-a spus

pune oul la clocit în cuibaruldin ovalul lunii pline

clipele se vor opri-n secundeca o noapte în prima zi de întuneric

și totuși timpul trebuie pornitîn ceasul dintre viață și moarte

în care curg apele

niciodată nu vor umple mareacum mișcarea nu va opri sunetul

Topit în absolutTopit în absolut

Săpat în piatră, sărutulpare un râu între buze

care împarte în emisfere rotundul,urcat pe stâlpii porții

abia înfloriți.

din adâncul fântânii,între două mâini-ciutură,toarnă-n ulcioare sunetedin simfonii fără cuvinte.

Sufletul, pironit de întrebări,topit în absolut,

crucifică dangătul marelui clopot,și caută misterulrisipit din turlă.

Cerul de plumb se spargede țipetele morții.

După echinocțiul de primăvarăînvie în trup mirajul;

oamenii se miră,cad în genunchi,

și sorb cu inima seva învieriiflămânzi în har.

BrâncușiBrâncuși

E o masă a tăcerii la care stăGânditorul de la Hamangia.

Brâncuși obosit după călătoria prinlume,

se așază și el la masa rotundă dinlemn

și gustă roadele pământului originar.Suferința din gând își vede simbolurile

cum se nasc din lucruri simple.Ideile se cioplesc în masa tăcerii,

pleacă fecund spre poarta sărutului șicoloana fără sfârșit

după ce a inițiat himere, vrăjitoare,domnișoare, prințese...

și zborul unor păsări văzute la Hobițachiar pești ori țestoase zburătoare.

Urmașii un timp n-au priceput nimicconsiderându-l un copil plecat!Sculptorul este prezent în piatra,

metalul și lemnul lumiimai mult decât în conștiința noastră

de neînsemnați muritori.

CumințeniaCumințeniapământuluipământului

Cumințenia pământuluiprivește în gol orizontul din interior,lumea-i haotică pierdută în dulcele

plinal neștiinței de sine în care odihnește.

Dezbrăcată de orice orgolii,cu genunchii și brațele strânse,

pare o stranie făpturăcare se apără

de curiozitatea oamenilorca marea de furtuni.

Nenorocirile cad în genunchi,singure bat clopoteleîn turnuri ale tăcerii.Nimeni nu se mirădoar se întreabă,

ce trebuie să se întâmple?

Moartea strânge pe umerii eiadâncul pământului mamă

ca o balanță a egalitățiice măsoară inegal timpulpentru cei care pleacă.

nr. 122, 2020 13


O VIOARĂ ÎNO VIOARĂ ÎNSIMFONIASIMFONIAINIMILORINIMILOR

Mihai BATOG-BUJENIȚĂ

Elegantă şi generoasă, bunamea prietenă, scriitoarea Hedi

Simon mi-a făcut şi anul acesta un cadou de nepreţuit:cel mai recent volum al său, romanul Vioara întâi (ed.Hasefer 2019). Această nouă carte este, precum multedin cele scrise de doamna Hedi Simon una din aceleacare se lecturează cam cu sufletul la gură, cu regretulcă parcă le-ai parcurs prea repede, dar şi cu dorinţade a mai relua lectura, sau măcar acele pasaje care auo uimitoare forţă de a reda sentimente şi trăiri într-un fel co-mune, dar de fiecare dată unice într-o viaţă.

Scrierea începe cu o minunatădescriere a iernii unui mare oraş din estulRusiei, unul dintre acelea unde iarna esteanotimpul predominant, dar care acumstrăluceşte nu numai datorită acelor degheaţă din atmosferă ci, mult mai mult,datorită unei iubiri dintre doi tineri, niştetineri aşa cum toţi ne-am dori să fie copiiinoştri. Frumoşi, inteligenţi, harnici şitalentaţi, cu suflete curate şi idealurinobile aşa cum numai la tinereţe poţi săai.

Evident, această iubire va fi temeiulunei căsnicii care debutează cu o nuntă încare gerul si-berian este învins de căldura sufletelorcare participă la eveniment: colegi, prieteni şicoreligionari conduşi de un rabin care pare a-şi fi luatrolul de părinte, deoarece cei doi tineri sunt singuripe as-prul drum al vieţii din motive pe care autoareani le va desluşi pe parcurs. Viaţa îşi derulează mersulei, se nasc şi doi băieţi, apar probleme cu serviciul, dardincolo de toate încercările prin care trece familia,unele absolut fireşti, dăinuie umbra unor întâmplăride demult, o umbră cu misterul, dar şi cu traumele ei.

Romanul acesta atipic este detectivistic, dar fărădetectivi, psihologic însă fără psihiatri sau psihologi,un roman misterios cam în toată structura sa şidesigur un roman de iubire din care însă nu lipsescprotagoniştii. Vom afla despre o femeie care a făcuttot ce a crezut că se poate face pentru a reuşi în viaţă,o viaţă pornită sub cele mai nefaste auspicii, dar carene va face să aflăm şi preţul cumplit ce a fost plătitpentru compromisurile care, într-o vreme, au părutrezonabile.

Absolut fascinantă, povestea unui fel de înger, oaltă femeie de o desăvârşită discreţie, Ania, cea careintervine din când în când în acţiune, doar pentru ane arăta că există şi veghetori al căror rol poate nu-lînţelegem niciodată pe deplin. Sau oameni de oemoţionantă dăruire precum doctorul chirurgVladimir Kogan, o apariţie episodică, omul ce pare afi avut îndatorirea mesianică de a salva viaţa eroineiprincipale şi apoi să se retragă şi el la îngerii dintrecare plecase cu ani în urmă.

Şi cred că este foarte important să nu ne lăsăminduşi în eroare de construcţiile romaneşti moderneunde urmărirea jocului personajelor principalerezolvă întreaga intrigă pentru că Hedi Si-mon este oscriitoare cu mare experienţă şi ştie să deaimportanţă celor aşa-zis secundare, ele fiind de fapt,metaforic vorbind, nisipul care înseamnă plajă. Unastfel de personaj, uşor de ignorat, dar inca-lificabildin punct de vedere al lectorului, este o vioară. Un„personaj” esenţial care coagulează în jurul său

destinele unor generaţii.În mod normal evenimentele

desfăşurate pe parcursul vremii şi alvremurilor în jurul acestei familii rămasăunită numai prin iubire, chiar şi atuncicând răul în formele sale acela maidistructive pare a fi triumfător, este un felde basm. Şi totuşi atât de posibil înrealitate încât uneori, pe timpul lecturii,avem tentaţia de a ne opri respiraţia dindorinţa de a nu tulbura mersullucrurilor…

Grelele încercări prin care treceaceastă admirabilă familie, ajutată totuşi

de prieteni cu inimi calde, vor fi recompensate atuncicând se vor reuni în ţara unde vor sosi şi care le vaoferi nu numai libertatea fizică ci şi, mult maiimportant, libertatea spirituală. Iar recompenselepentru suferinţele lor vor apărea în cele maisurprinzătoare feluri. Pentru că, nu-i aşa, cine poateda o definiţie a fericirii, a împlinirii sau a liniştiisufleteşti? Poate doar vioara care, martor tăcut, daratât de grăitor, va fi şi ea prezentă la actul final atuncicând tumultul vieţii îşi găseşte liniştea în marele vadal celor adunaţi sub semnul iubirii.

Sper să nu fi povestit mai mult decât mi-am doritacest fascinant roman, fiindcă numai lectu-ra sacompletă şi directă îi poate dezvălui farmecul săuprofund, iar la sfârşit orice cititor să poată înţelegecum această ispititoare lectură îi va da mult de gânditla misterele unei vieţi, oricât de obişnuită ar părea ea.Sau poate să aştepte ca Hedi Simon să editeze o altăcarte la fel de frumoasă.

Eu unul, am toată încrederea!

nr. 122, 202014


România produce atâţia scriitori pemetru pătrat, încât, în ultimii treizecide ani de „libertate”, ai impresia că totceea ce nu s-a reuşit în economie, înpolitică, în justiţie, în promovarea şisusţinerea capitalului autohton etc., îşiia revanşa, cu asupra de măsură, înspaţiul literaturii. În asemenea situaţie,spiritul critic, care altădată funcţiona încondiţii fireşti, se vede sufocat deabundenţa autorilor şi cărţilor, fiindcondamnat la o selecţie aleatorie,conjuncturală. Analfabeţii funcţionalifabricaţi de şcoala românească actualăau puternice reverberaţii şi printrefăcătorii de literatură. Membriicomisiilor care validează dosarele deprimire în Uniunea Scriitorilor ar trebuisă pornească de la alfabet, să constate,mai întâi, dacă aspiranţii către„nemurire” ştiu româneşte, adică dacăstăpânesc unealta profesiunii. Într-oexperienţă de decenii, am pututconstata că regula este aceea anecunoaşterii tainelor limbii românede către cei care bat la porţile breslei,mulţi fiind „validaţi” fraudulos, dupăinsistente asalturi corupătoare.Dimpotrivă, se-ntâmplă că scriitoriautentici, care n-au vocaţia „retorică”de captatio benevolentiae, ca să măexprim eufemistic, au întâmpinat marigreutăţi în faţa acelor porţi panteonice.Cunosc destule cazuri. Alţii, văzândcum stă treaba, au trecut nepăsători

pe lângă USR, fiindu-le suficientăconştiinţa propriului talent, fenomensesizat cu limpezime de către I.L.Caragiale (pe când nu exista aceastăinstituţie), într-un eseu genial, intitulatCâteva păreri: „E ciudat. Omuluiînzestrat cu adevărat talent îi esteabsolut indiferentă judecata altuiadespre operele sale; el are atâtaîncredere în puterea lui de expresie,încât, şi când se aude lăudat şi când seaude criticat, în faţa şi a aplauzelor, şi abârfirilor, şi a indiferenţei, el îşi râde înbarbă, sigur fiind că foarte rar îl poatepricepe cineva mai bine şi-l poateapreţia mai exact decât se pricepe şi seapreţiază el însuşi. Din aceastăsiguranţă, rezultă nealterareapersonalităţii adevăratului artist, cutoate stăruitoarele păreri multiple şivarii ale criticei şi ale amatorilor; dinaceastă neclintită încredere în sine,rezultă neîncovoierea lui la vreuna dinmode, particularitatea susţinută astilului, dispreţul pentru gustulcontimporanilor şi prin urmare omanieră simpatică acestora – manierăcare i-ar garanta un succes facil – şidispreţul pentru orice imitaţie avreunui model anterior saucontimporan” (I.L. Caragiale, Operealese, prefaţă şi antologie, MarinPreda, Bucureşti, Editura CarteaRomânească, 1972, p. 658). Cusiguranţă, Caragiale avea în faţăexemplul Eminescu.

Există însă şi categoria celor mulţi,la care narcisismul produce o falsăîncredere în propriul „geniu”, darincapabil să creeze un stil, afundându-se în ceea ce Caragiale numeştemanieră. Aceştia se cunosc, spuneautorul Scrisorii pierdute, prininsistenţa fanatică de a fi recunoscuţi,lăudaţi, sau măcar „înjuraţi”, numai săfie luaţi în seamă! Asupra unui caz, i-aş

spune intermediar, voi încerca săzăbovesc în notele următoare. Cumulte luni în urmă, o doamnă mi-atrimis două cărţi: Undelemnulnorocului (Botoşani, Editura Axa, 2012)şi Setea de piatră (Drobeta-TurnuSeverin, 2017). Autoarea se numeşteLuminiţa Cojoacă (n. 28 septembrie1972, Turnu Severin). Cum, de regulă,nu fac cronică literară curentă, amcrezut că autoarea se va mulţumi cu oapreciere pasageră asupra textelorsale. În realitate, timp de câteva luni,m-a asaltat cu rugămintea să scriu cevaîn presă, probabil şi în intenţia de a-şidepune dosar de intrare în UniuneaScriitorilor. Cum timpul îmi este pesponci, cum ar spune Ion Creangă,cum cărţile primite, în cel mai fericitcaz, trebuie să aştepte 1-2 ani până levine rândul, n-am putut onorainsistenţele poetei. Ba, în cele dinurmă, cele două plachete s-au pierdutprin labirintul bibliotecii, încât,neputând refuza o doamnă, i-am cerutsă-mi retrimită cartea care i se paremai bună, însoţită de un CV. Zis şi făcut.Cum autoarea nu scrie la calculator,mi-a trimis ceva în manuscris, redactatîngrozitor, aproape ilizibil, din care,totuşi, rezultă că are o pregătirefilologică: Şcoala Superioară deJurnalistică, Bucureşti (1991-1996). Aînceput să scrie poezie încă dingimnaziu, a practicat gazetăria, apublicat în diverse reviste, uneleprestigioase, i s-a recunoscut talentulprin diverse premii.

Amintitul Caragiale ne învăţa cătalentul se recunoaşte prin putereainexplicabilă a scriitorului de a fiexpresiv, probă care-l diferenţiază demanieră, de tentaţia de a mimascriituri ale modelor dintr-o anumevreme, în scopul de a accede la succesimediat. După o relatare a lui Eugen

POEZIA CĂRNII ŞIPOEZIA CĂRNII ŞIA PIETREIA PIETREI

Theodor CODREANU

nr. 122, 2020 15


Simion, în vremea studenţiei NichitaStănescu a ţinut calea lui Ion Barbu, pecare-l admira enorm, spre a-i citicâteva poeme ale sale şi să audă unverdict. Strădania nu i-a fost în zadar,reuşind să-l abordeze pe cel careabandonase poezia, consacrându-seexclusiv matematicii. Dan Barbilian l-aascultat cu atenţie şi a decisintempestiv: N-au sigliu! Asta l-a şideterminat pe Nichita Stănescu să nuse grăbească cu debutul (cu atât maimult, cu cât în vogă era un tânăr poetcu sigiliu, pe numele lui, Nicolae Labiş),pe când el, Nichita, nu ieşise încă dinmanieră.

Aşa stând lucrurile, am încercat sădepistez dacă în poeziile LuminiţeiCojoacă, autoare a două cărţi, se aflăsperanţe de ridicare a cuvintelor limbiiromâne la nivelul stilului. Texteleautoarei sunt pândite, adesea, destângăcii care izvorăsc din dorinţa de adovedi că poate fi stăpână pestehamurile strunitoare de cuvinte,uitând de drama uriaşă a lui Eminescu,aflat în căutarea cuvântului ce exprimăadevărul. Paradoxal, prizonierulmanierei face tot posibilul să parămaestru, să ateste celorlalţi că esuveran pe scriitură. Într-o primă fază,Luminiţa Cojoacă ratează până şimaniera, căzând în stângăcii oscilanteîntre prozodia tradiţională şi libertăţilecombinatorii moderniste saupostmoderniste: „Mi-este dor deîntuneric/ Negură dinspre cuvânt/Câinii latră arătării/ Flăcări sting înjurământ” (Rugă pentru iarnă). Sau:„Secera creşte în vânt/ lapte pestejurământ/ foc uscat fără noroc/ paşiiumbrei peste tot” (Poem în sânge).Iată şi Lecţia din urmă, în verslibrism,pe care o reproduc integral: „Sfinţiisunt sensibili/ nu tuşesc/ se leapădă decuvinte/ urlă flăcări/ să crească uimire/peste maeştri”.

Poeta încearcă impunerea unorforme neuzitate în limbajul obişnuit,ceea ce ar putea fi o tresărire stilistică,în maniera necuvintelor: să înfloară înloc de să înflorească: „Dorul cărnii denoroc/ Întrece uitările/ Să înfloară dinsoroc/ Lespedea mirările” (Setea desânge). Mai fericită e forma în versuri

de felul: „Înfloare-mă ciutură/ Poartacând mă scutură/ Să s-aprindă ochiduios/ Ceasul candelei în os”(Scrisoarea îngerului din om).Distorsiunea devine frecventă şi în altepoeme. Tot frecvent, ursit/ursită devinursat/ursată: „Moarte patimă ursată/Cată îngerul mă cată” (Haitele).Nefericită, în schimb, mi se pare formade plural cărni, în loc de cărnuri, cu atâtmai mult, cu cât substantivul carne,generic, e defectiv de număr (Rugăpentru iarnă).

Maniera în care reuşeşte cel maibine autoarea este aceea a tiparuluiprozodic şi de versificaţie folclorică.Mai mult, când părăseşteneconvingătoarea „alchimie” cu visuricvasiurmuziene şi cvasiermetice, areşansa de a deveni coerentă şi de a daconsistenţă unei stări poetice: „Apălacrimă curată/ Arde fiara blestemată/Noaptea fără de mândrie/ Dă-ocâinilor pustie” (Haitele). Şi maiconvingătoare: „Coboară moartecoboară/ Patima din stânca rară/ Piatrade sub temelii/ Negura de sub pustii/Până jos la Dumnezeu/ În păcatul celmai greu” etc. (Umbra vinului). Laantipozi, dar cu rezultate poate şi maifireşti, sunt poemele în proză, cele maiapropiate de depăşirea manierei:Stoluri de îngeri, Dragă Moş Crăciun,Lumină în amurg.

O bună stăpânire figurilor poeticede către autoare e cea privitoare lametaforă, îndeobşte două la număr(carne şi piatră) care dau şi structuravolumului comentat. Prima parte edominată de metafora cărnii, cuacoperire în întreaga carte, a doua estecea a pietrei, care asigură, princontextură şi contiguitate, trecerea laal doilea volum al autoarei, Setea depiatră. Acesta din urmă continuă otradiţie în lirica românească, de labasarabeanul Anatol Codru până laCezar Ivănescu şi George Vulturescu.Cât priveşte metafora cărnii, prinfrecvenţă, constituie o marcă, înanticamera stilului, în spaţiul poetic aldoamnei Luminiţa Cojoacă, sugerată,probabil, de celebra poemă a luiNicolae Labiş, Moartea căprioarei.Chiar dacă nu se susţine poetic peste

tot, metafora din textele autoarei secontextualizează credibil, semantic, încombinaţii de felul: „amintiri de carnerară” (Poem în sânge); „Carnea îniubire ninsă” (Rostul din înger); „carneafără de păcat” (Urma binelui); „Carnea-şi cheamă urma din mormânt” (Orapământului); „Focul cărnii pe la lume”(Haitele); „Carnea lumii adunată/ Într-o floare însemnată” (Căinţa târzie);„lacrima cărnii” (Uşa); „carnea ninsă cucredinţă (p. 45)” etc. Finalmente, celedouă metafore ating şansa de a seridica la simbol, relaţionându-sereciproc, ca în Rugăciunea pietrei şi înalte texte, sugerând trecerea de lacarnea cu păcat la cea îndumnezeităprin imaculata concepţiune, devenindbiserica de piatră a Sfinţilor ApostoliPetru şi Pavel: „Înapoia pământului/ seface cuvântul piatră/ să strige demamă/ să aibă cine să-i răspundă/nedusă la biserică/ femeia se roagă/ demoarte să i se facă/ copiii mari/pietrele de la hotar/ să se desfacă în 4/precum desfăcut e şi anotimpul/ iarnacând umblă/ zăpezile desculţe/ şi MoşCrăciun se face om/ copiii mici sejoacă/ masa nu mai rămâne masă/ stăîntoarsă să umble/ îngerii jur-împrejur-i/ să se umple de bucăţi/ de carne/ dinmorile care/ trag vecernia la cântar/masa să o aibă pregătită” (Rugăciuneapietrei).

Dacă va continua să crească spresimbol netrucat, Luminiţa Cojoacă aredeschisă calea spre stil. Stângăciileînsele, remarcate la început, probabilau ajutat-o să iasă la liman, în sensulapropierii de imperfecţiunile versuluipopular, în care Caragiale găsea maimult stil decât în elocvenţa grandioasăa romanticilor la modă.

nr. 122, 202016


COMPLETCOMPLETĂĂRI LARI LA

„IMPASURILE„IMPASURILE

FENOMENOLOGICEFENOMENOLOGICE

ŞI CONDIŞI CONDIŢŢIAIA

TRANSCENDENTALTRANSCENDENTALĂĂ””

Dragoş NICULESCU

Urmare

din numărul trecut

4. Nefiinţa voinţei.

Ajuns în acest punct,Ricoeur se angajează lademersul aplicării

fenomenologiei unor noi tematici, cum este cea avoinţei. Foarte interesantă este aducerea de către elîn discuţie a unei nefiinţe a voinţei, ba chiar specificăvoinţei, văzută de el ca “deficienţă ontologică proprievoinţei”. Trebuie să ne oprim aici şi să comentăm,căci ideea este foarte frumoasă. Descoperim că,pentru Ricoeur, abordarea temei voinţei din unghifenomenologic nu reuşeşte să realizeze o treceredefinitivă de la o fenomenologie transcendentală lao fenomenologie propriu-zis ontologică. Statutuleminamente existenţial al acestei funcţii psihice, alacestei forţe lăuntrice dinamizatoare, propulsoare asufletului şi a fiinţei, deşi pare că depăşeştecontururile fenomenal-transcendentale pentru aocupa spaţiile mundane şi pasionale aleontologicului, prin relevarea existenţei şi a uneiforme vide a voinţei, viabile, se întoarce întranscendental. Nefiinţa voinţei înseamnă o lipsăactivă a voinţei şi nu pasivă. De asemenea, ea nureprezinţtă contrapolaritatea voinţei, căci aceastareprezintă caracterul negativ al voinţei, ocontravoinţă, o voinţă nefastă, care s-ar opune pînăla distrucţia entităţii umane, începînd cupersonalitatea sa, oricărui imbold, oricărui impulsal voinţei creatoare. Existenţa nefiinţei voinţei, prinfaptul că semnifică ”o deficienţă ontologică a

voinţei”, iese din domeniul ontologicului, părăseşteacest spaţiu vital, acţional şi pasional, pentru a seretrage în universul Atotputernic şi misterios altranscendentului. Apartenenţa la transcendental anefiinţei voinţei este cea mai bună susţinere a tezeinaturii transcendentale, care îi menţine în viaţăforma vidă, a apartenenţei ei la domeniulfenomenologiei transcendentale.

5. Eroarea husserliană în aprecierea sensuluicoştiinţei.

Analizînd problemele din Ideen II, într-o notă desubsol în care face referire la tema sensului, PaulRicoeur are perfectă drepate să reclame starea deconfuzie, semnalată şi de E. Fink, în 1933, pe care olasă cititorului ambiguitatea lui Husserl în tratareaacestui subiect. Husserl susţine negru pe alb că a)“orice realitate este sensul conştiinţei şi că sensul sebazează pe o intuiţie”; b) că “sensul dă formă uneimaterii – hylé – nonintenţională”; c) că “sensulvizează, la rîndul său, dincolo de el însuşi, un obiectcare îi dă acestuia marca «realităţii» şi pe cea a«raţiunii» conştiinţei înseşi”. Confuzia şi cauza ei sîntuşor de decelat şi limpezit: dorind să exprime căsensul, declanşat de o intutiţie şi aplicat unei materii“nonintenţionale” este orientat către obiect, căîntemeierea acestuia poartă ca o pecete, aprioric, însine, matricea realităţii acelui obiect şi că purtînd-o,această matrice îi conferă acestuia statut aprioric derealitate, Husserl tranşează reducţionist aceastăschemă, identificînd formal sensul conştiinţei curealitatea obiectului, ceea ce este greşit. “Oricerealitate este sensul conştiinţei” nu numai că este oaserţiune teoretică nevalidă, ci este şi cauzatoare degrave confuzii, anulatoare a înţelegerii unor funcţiide bază ale conştiinţei.

nr. 122, 2020 17


DoctorulDoctorulIura Jivago,Iura Jivago,

unul dintre eroiiunul dintre eroiide referinde referinţăţă aiailiteraturii deliteraturii de

rezistenrezistenţăţăGeorge PETROVAI

Literatura de rezistenţăreprezintă un capitol distinct,încărcat de tragic umanism,din literatura universală. Ea seconstituie într-o formă

specifică nu doar de protest, ci chiar de luptă (uneoricu garda jos) a unora dintre cele mai sensibile şicurajoase conştiinţe, i-am numit pe scriitori,împotriva dictatorilor şi a politicilor lor deintimidare, care cu toatele vizau acele focare derezistenţă ce nu admiteau acţiunea neîncetată amijloacelor de înrobire umană (procesul demankurtizare de care vorbeşte Cinghiz Aitmatov înromanul O zi mai lungă decât veacul), atât prinrestrângerea sau chiar privarea totală de libertăţilefireşti într-o societate normală, cât şi prin atrocelemecanism de nivelare şi sterilizare intelectuală.

Fireşte, dacă nu ţinem cont de anumite nuanţecaracteristice locului şi timpului, atunci în literaturade rezistenţă pot fi incluse şi opere reprezentativepentru cultura latino-americană, precum: Recursulla metodă, Eu, Supremul şi Toamna patriarhului,romane în care autorii lor (Alejo Carpentier, AugustoRoa Bastos, Gabriel Garcia Marquez) denunţă cuvehemenţă dictaturile şi pe dictatorii care le-aufăurit. Atâta doar că romanele în cauză au fost scrisela câteva zeci de ani de la prăbuşirea dictaturilor pecare le vizează, când – poate cu excepţia Cubei şi aParaguayului – ţările latino-americane înregistrauvizibile progrese în consolidarea democraţiilor.

Dacă la asta mai adăugăm faptul că dictaturilelatino-americane, oricât au fost ele de abjecte, nu auatins nicicând cotele monstruosului şi inumanului

din atrocele experiment bolşevic, nici în ceea cepriveşte numărul lichidaţilor chiar din rândulcolaboratorilor apropiaţi ai dictatorului suprem(milioane de morţi numai în perioada de epurarestalinistă), nici în ceea ce priveşte avântul delaţiunii,ori bestialitatea şi satanica inventivitate de caredădeau dovadă torţionarii la torturarea victimelorlor (sinistrul proces de reeducare demarat înînchisoarea din Piteşti), atunci vedem că nuanţelede care vorbeam mai sus au forţa esenţialului şi că,în aceste condiţii, literatura clasică de rezistenţătrebuie identificată, cu inerentele diferenţe date deculoarea naţională, în sfera de influenţă stalinistă.

Iar nucleul acestei literaturii se plasează chiar înRusia, adică în patria bolşevismului. Dinurmătoarele două motive:

a) Scriitori ca Vasili Grossman, AleksandrSoljeniţîn, Iuri Dombrovski sau Boris Pasternak auavut curajul să scoată securea războiului nu doarîmpotriva unui fioros şi neiertător tiran – Stalin, cichiar şi împotriva ideologiei pe care el o întruchipa,ceea ce reprezenta o abatere de neiertat până şi înochii lui Hruşciov, cel care al Congresul al XX-lea acondamnat cultul personalităţii lui Stalin doar dingrija de-a feri sistemul sovietic, în general pe celmarxisto-leninist, de asemenea periculoasederapaje;

b) Toţi scriitorii enumeraţi mai sus au avut desuferit de pe urma regimului, fie că acesta a fostintegral stalinist, fie că a cunoscut un oarecaredezgheţ în timpul lui Hruşciov, fie că în perioadabrejnevistă are loc un proces de restalinizare. Astfel,în urma unei descinderi la locuinţa lui Grossman,acestuia i-au fost confiscate toate manuscrisele,până şi indigourile; Boris Pasternak a fost exclus dinUniunea Scriitorilor, iar în anul 1958, an în care i sedecernează Premiul Nobel pentru Literatură, el esteconstrâns de autorităţi să renunţe la trofeul literar;Aleksandr Soljeniţîn, deşi ofiţer combatant în cel de-al doile război mondial, este arestat şi trimis în lagăr,locul de inspiraţie pentru formidabilul săuArhipelag Gulag; cât îl priveşte pe Iuri Dombrovski,el a fost exilat îndată după absolvirea Cursurilorsuperioare pentru literatură (perioada 1932-1935),apoi între anii 1939-1943 a fost deportat în ţinutulKolîma şi din nou deportat timp de şase ani (1949-1955), dar de data asta în regiunea Irkutsk.


18 nr. 122, 2020

*Să fie, într-adevăr, Iura Jivago unul dintre eroii de

referinţă ai literaturii de rezistenţă? Se pare că da,având în vedere faptul că romanul lui BorisPasternak, aidoma altor cărţi din această categorie(de pildă Maestrul şi Margareta, faimosul roman allui Mihail Bulgakov), pornise dinspre Occident, undese bucurase de multă apreciere, înainte de-a stârni oatare vâlvă în presa şi critica sovietică a vremii, încât– după cum deja am precizat – autorul este pur şisimplu pus la zid: mai întâi este exclus din UniuneaScriitorilor, apoi autorităţile îi impun să notifice că de“bună voie” el renunţă la Premiul Nobel.

Dar tocmai prigoana sistematică la care estesupus, contribuie din plin la sporirea faimei lui BorisPasternak şi a romanului său, îndeosebi dupăapariţia filmului care, inspirat de carte, de îndată faceînconjurul lumii.

Foarte complex, romanul Doctor Jivago estealcătuit din două părţi: prima parte cuprinde prozăclasică şi se pare că în ea se regăseşte romanulpropriu-zis, pe când a doua parte, concepută ca prozălirică, poate fi intitulată Poemele lui Jivago. Că doarBoris Pasternak a fost în primul rând poet, mai exactpoet de orientare futuristă, şi abia pe urmăromancier...

Altfel spus, prima parte este mai scurtă dar maistufoasă, căci ea narează nu doar întâmplări din viaţalui Iura (de la vârsta de 10 ani, vârstă la care-i moaremama, şi până la reformarea lui ca invalid, dupăaproape trei ani de război), ci şi tablourisemnificative din agitatele evenimente politice careau precedat, ba chiar au favorizat declanşareaprimului război mondial şi apoi a revoluţiei bolşevice(revoluţia din anul 1905, greve, demonstraţii, luptede stradă), precum şi diverse întâmplări din vieţilealtor personaje, îndeosebi din viaţa Larei, cea caredupă căsătoria cu imprevizibilul Paşa Antipov şistabilirea lor la Iuriatin, îşi încrucişează destinul cucel al doctorului Jivago, după ce acesta la rândul luipleacă cu familia din Moscova în Urali, mai exact la ofostă moşie a bunicului soţiei sale Tonia, moşiesituată în apropire de Iuriatin.

Două cauze, una mai înfricoşătoare şi maipresantă ca cealaltă, îşi dau concursul la părăsireaMoscovei de către Iura, soţia lui Tonia, fiul Saşa şisocrul Aleksandr Aleksandrovici:

a) Prima o reprezenta întunericul, foamea şi frigul,întrucât – precizează Pasternak – “Pentru cei maimulţi dintre oameni mâncarea consta din mei fiert şiciorbă din capete de hering, urmată de restul dehering ca felul doi; mai era şi o zeamă din grăunţeîntregi de grâu sau secară fierte”.

b) Cea de-a doua cauză, chiar mai primejdioasă şimai de neocolit ca prima, era întruchipată decomisari, “oameni în scurte de piele neagră, cu puterinelimitate şi o voinţă de fier, înarmaţi cu mijloace deintimidare şi cu revolvere, care se bărbiereau puţinşi dormeau şi mai puţin”.

Cu toate că mai întinsă, cea de-a doua parte aromanului se vădeşte a fi mult mai închegată caprima, ceea ce – evident – reprezintă un apreciabilspor de natură compoziţională. De data asta – dinproprie iniţiativă, ori poate că bine sfătuit –Pasternak renunţă la numeroasele acolade şiinterpolări specifice primei părţi, ceea ce peansamblu îi conferă acesteia un caracter aproapecompozit, şi-şi concentrează atenţia pe intersectareaşi apoi pe împletirea destinelor celor doi eroi – Iuraşi Lara, până când ei ajung să vibreze la unison, într-o dragoste – ne spune îndurerata Lara în faţacadavrului doctorului – “cu nimic comparabilă pelume”, căci, ne înştiinţează autorul în continuare, ei“s-au iubit pentru că totul în jurul lor dorea aceasta,copacii şi norii de pe cer, de deasupra capetelor lor şipământul de sub picioarele lor”.

Cu toate ca n-a încetat să-şi iubească soţia, Iuraavea stringentă nevoie de dragostea mistuitoare şitotuşi mângâietoare a Larei, deoarece numai prin eaavea să dobândească acea stare de extaz liric, din carevor rezulta “elegiile lui despre Lara”.

Îndeosebi după fuga de la partizani, unde fuseseţinut captiv timp de aproape doi ani (partizaniiduceau mare lipsă de medici), şi îndeosebi după ceaflă din scrisoarea Toniei că toţi ai lui (între timp i semai născuse o fetiţă) urmează să fie expulzaţi din ţarăcu destinaţia Paris, ceea ce însemna că n-aveau să semai revadă vreodată, Iura avea mare nevoie dedragostea Larei: era hrana lui spirituală, era suportullui în viaţa tot mai nesigură, era însăşi raţiunea lui de-a fi.

Mai ales în acele zile când, aşa cum cu îndreptăţireafirmă Lara, “aerul devine din ce în ce maiirespirabil”, întrucât – punctează autorul cu justificatăoroare – “Zilele acelea confirmau vechea zicală –


19nr. 122, 2020

omul este lup pentru om. Călătorul făcea caleîntoarsă pe drum la vederea altui călător, străinulcare întâlnea alt străin îl omora de frica de-a nu fi elomorât. Au existat şi cazuri izolate de canibalism.Legile civilizaţiei umane fuseseră abrogate. Legile decare asculta omul acum erau legile junglei; visurilepe care le visau erau visurile preistorice ale omuluicavernelor”.

E drept că amândoi se simţeau ameninţaţi în acelezile de cumplită nesiguranţă. Dar dacă Iura se făceavinovat doar de ascendenţa sa neproletară – era fiulunui milionar destrăbălat şi ţicnit, care îşi încheieviaţa aruncându-se din tren, în schimb Lara era multmai expusă la represalii, cu toate eforturile depusepe direcţia reeducării politice, întrucât se ştia că erasoţia acelui orgolios Paşa Antipov, nemembru departid şi totuşi, ajuns atât de sus în ierarhia armateiroşii, încât devenise extrem de incomod, înconsecinţă obligat să fugă şi să se ascundă pentru ascăpa cu viaţă. Are noroc de câteva ori, când – aşacum îi povesteşte el lui Iura – era cât pe-aci să fieprins, dar după plecarea Larei spre Extremul Orient,pesemne considerând că viaţa sa este inutilă, el sesinucide prin împuşcare chiar în faţa casei undelocuiseră câtva timp eroii noştri îndrăgostiţi.

Ei bine, în timp ce Lara şi Iura treceau în revistăfoarte redusele şanse de salvare, îşi face apariţiaavocatul Komarovski, un ins abil şi fără scupule, careînrâurise într-un fel sau altul destinele ambilor:fusese primul amant al Larei şi, în calitate de avocatal familiei Jivago, el îşi avea partea lui de vină laîmbolnăvirea şi mai la urmă la sinucidereamilionarului dezechilibrat.

Komarovski le explică că situaţia este deosebit dealarmantă, dar că el – în calitate de membru al unuiguvern pentru o republică din Extremul Orientrecunoscută de Moscova – este singurul în stare să-isalveze, cu condiţia ca ei să se decidă cât mai repede.

Iura refuză cu îndârjire să plece, dar pentru a ohotărî pe Lara să-l însoţească pe avocat şi astfel să sesalveze, lasă să se înţeleagă că-i va ajunge din urmă.Cei doi pleacă pe drumul lor, iar doctorul, completdeprimat după plecarea Larei, se decide s-o ia pe josspre Moscova, prilej pentru autor de-a ne înfăţişastarea jalnică a Rusiei bolşevice în tablouri de-ocutremurătoare veridicitate: “În acele zile, pădurileşi câmpiile ofereau un contrast total. Părăsite de om,câmpurile arătau ca un orfan, ca şi când absenţa

omului le-ar fi pus sub un blestem, dar pădurea,scăpată de el, înflorea mândră, ca şi când ar fi fosteliberată de captivitate”.

Ajuns la Moscova, Iura se simte scârbit atât derelatările lui Gordon şi Dudorov, prietenii lui dincopilărie (“Niki, îi spune el lui Dudorov, am suferitcând te-am auzit povestindu-ne cum ai fost tureeducat în închisoare şi ai crescut în personalitate.Aveam senzaţia că ascultam un cal de circ descriindfelul în care s-a apucat să se dreseze singur...”), cât şide atotputernicia lui Markel, fostul lor portar, cel careîn noile condiţii create de bolşevism, nu se jeneazăsă-l facă pe stăpânul de altădată “împiedicat” şi“nerod”.

Motive suficiente pentru hipersensibilul Iura ca săse complacă în mizerie şi decădere (nu-şi maipractica meseria de doctor), cu toate că dinconcubinajul cu Marina, mezina lui Markel,rezultaseră două fetiţe. Noroc cu Evgraf, fratele luivitreg, care îi sare în ajutor, aşa cum făcuse de atâteaori în situaţiile critice...

În cele din urmă, înainte de împlinirea vârstei de40 de ani, Iura moare de scleroză a cordului, boalămoştenită de la mama lui. Ocazie pentru autor, caprintr-o stranie coincidenţă (sarea şi piperul cărţilorvizitate de succes), s-o readucă în prim plan pentruultima dată pe nefericita Lara, cea care, în vălmăşagulacelor vremi de tristă amintire, pierduse urma fetiţeiconcepută cu doctorul Jivago, şi care – în faţacatafalcului – îl roagă pe descurcăreţul Evgraf s-oajute ca să-i dea de urmă.

Ceea ce chiar se întâmplă, ne spune Epilogul, întimpul celui de-al doilea război mondial, cândgeneralul maior Evgraf Jivago îşi recunoaşte nepoataîn Tania spălătoreasa, poreclită Îngălata.

Notă: Dacă traducătorii se plâng de dificultăţileîntâmpinate la aducerea textului cât mai aproape devaloarea sa originală, şi asta din pricina enormei saleîncărcături lirice, noi cititorii ne delectăm cuadmirabile tablouri impresioniste, precumurmătorul: “În depărtare, cenuşiul moale se închisespre liliachiu, care se transformă treptat în mov, şivălul lui de ceaţă pătă dantelăria fină a mestecenilorde pe marginea drumului, conturaţi parcă de o mânăomenească pe fundalul rozaliu al cerului, palid ca şicând şi-ar fi pierdut brusc orice adâncime”.


20 nr. 122, 2020

Exil

În orașul străin cu grai neînțelesrătăcind pe necunoscutele-i străzi;nici măcar apei din râulce curge sub arcul de piatră al punțiinumele nu i-l cunoști.

Și iată-te, stândsingur cu tine, în umbra-ți stingherăce-ncet se prelinge pe-asfaltca un cântec venit de departeemis de un fluier ce sună strident.

Dar brusc te zăreșteo pasăre mică,privirea ți-o-ntoarcecu ochi de piper,zburând mai apoi spre lumina dinzori.

BENGT BERG, SuediaTraducere: Germain Droogenbroodt –Gabriela Căluțiu Sonnenberg

Argintul acesta van

Oh tu, care îmi ești străin,și cunoscut deopotrivătăcut mă iei în stăpânire —oare iubesc necunoscutul,cu mult mai mult decât pe tine?

E oare spațiul dintre noicel care dorul ni-l nutrește?

Oh tu, necunoscutul meu,de ce îmi pare glasul tăubogat nespus în nestemate —de ce când inima-mi inundă,lumina lor, ea tot descrește?

Oh, tu suflare-a vieții mele,deși te caut printre steleai să rămâi numai un vis?

E-adevărat că doar uitareava dăinui când vom pleca?

Dezleagă-mă de-acele umbrecare m-au prins în mreaja lor.

Cuprinde-mă-n îmbrățișareaargintului acesta vansă simt măcar pentru o clipăcă visul mi s-a împlinit.

CAROLYN MARY KLEEFELD, SUATraducere: Germain Droogenbroodt –Gabriela Căluțiu Sonnenberg

Poduri

Să zidim poduria zis el

din piatră și oțelce vor rămâne în picioaresub a blindatelor povarăde mântuiri apăsătoare.

Să împletim suple otgoanea zis ea

din lungi tulpini și verzi liane,punți aninând din țărm în țărm

pentru grăbiții pași ai celorgoniți de aspre cotropiri.

Așterne-voi eu drum din ce am la-ndemână

am zisinima mi-o voi arunca peste abis

arc luminos ce-n întuneric va descriecărarea salvatoare de primejdii.

Va fi îngustdar fi-va al nădejdii.

ILSE TIELSCH, Austria (1929-)Traducere: Germain Droogenbroodt –Gabriela Căluțiu Sonnenberg

Fereastra

Când mi-a rămas credințasuspendată

de firul gingaș al dreptății atârnândiar prin oraș, răpusă la pământ,

inima razei mele a zăcutcălcată în picioare,

când din nevinovații ochi aidragostei

sub vălul negru și reglementarascunși

prinse-a țâșni izvorul sângeluice-a inundat locașul cel mai sfânt,

viața-mi pierdu orice valoare,și numai sunetul pendulei

a mai bătut secundeleîn care-am înțeles că negreșitva trebui himeric să iubesc.

FOROUGH FARROKHZAD, Iran (1935-1967)Traducere: Germain Droogenbroodt –Gabriela Căluțiu Sonnenberg

COLAJ LIRIC

Poezia S\pt\mâniiPoezia S\pt\mâniiITHACAITHACA


21nr. 122, 2020

DEBUTDEBUT

LITERARLITERAR

Tărâmul Tărâmul macilor lila macilor lila - amintiri afgane -- amintiri afgane -

Ami OTEANU

Pictorul Francesco Clementerelata că atunci când stai pentruo ora și jumătate în fața unei

persoane, îi observi simultan douăzeci de fețe. IarAfganistanul și-a arătat pe rând fațetele, năstrușnice șiimprevizibile, cât să mă oblige la introspecție. Care dintreele era cea adevărată, cea care merita amintită șimemorată peste ani.

Anul de grație 2016, trupele ISAF sunt în proces deretragere din Afghanistan, situația la fața locului este încontinuare incertă, prognoza de călătorie dată deForeign & Commonwealth Office este „Advice against alltravel“! Mi-am dorit să intru în viața unor oameni maimult decât o statistică trecătoare pe hârtie. Și m-aimpresionat modul în care afganii continuă săfuncționeze în fața unei adversități de neînțeles. Oeconomie coruptă și o birocrație sufocantă. Atacuriteroriste la ordinea zilei. Lipsa electricității careparalizează cartiere întregi, uneori și pentru câteva zile.O criză acută a locurilor de muncă. Libertate limitatăpentru femei, Afganistanul fiind în continuare peultimele locuri în ceea ce privește nivelul de trai.Analfabetism sumbru. Drumuri și case care se destramăla primele bombe. Prea mulți oameni schingiuiți, preamultă moarte, prea puțină stabilitate.

Afganii și-ar dori fericirea și certitudinea pe care noio evităm cu atâta ardoare. Sau poate că nu, patruzeci deani de război ajung să își spună cuvântul asupra moduluiîn care îți percepi existența, ziua de mâine și orice plande viitor.

Am ajuns în Kabul încercând să îmi pun în ordinevia¬ța, din motive altruisto-egoiste care îmbinauadrenalina cu dorința de a schimba lumea, să văd, să simtla fața locului pulsul războiului, să îl opresc și să potconstrui printre fărâmele de moloz. Și nu mi-au ieșitniciuna, dar asta este o altă istorisire a Șeherezadei, iarițele poveștii se țes una câte una pe drumul lent cătrematurizare. Iar răul, așa cum spunea fericitul Augustin,nu există. Răul este o mare absență, absența binelui și aiubirii si aveam sa învăț asta in Kabul.

Ironia și paradoxul unui zbor la business class spreKabul, înconjurată de alți expați gălăgioși ce se întorc

calmi din cele sase saptamani de R&R și o frică iraționalăce învăluie orice perspectivă de supraviețuire. Și toate sederulează molcom, undeva în fundal, cu 800 km/h pemăsură ce survolam Hindu Kush și pilotul anunță căurmează să aterizăm. Războaiele moderne nu mai au o„linie a frontului“ în spatele căreia personalul poaterămâne în siguranță, iar tacticile noi, cum ar fi utilizareade atentatori sinucigași și proiectile exploziveimprovizate, plasează tot personalul, militar sau civil, înfața riscului. În anul 2016 au avut loc în Kabul un numărde 30 de atacuri teroriste revendicate de Statul Islamic(ISIS / Daesh) sau talibani, cu un număr raportat de 358de victime și peste 2 000 de persoane estimate a fi fostrănite. Mi-am făcut un auto-training minimal de cum săsupraviețuiești unui atac armat în Istanbul, cu doar osăptămână înainte de a decola spre Afganistan. Pentrucă se poate oricând și oriunde și a fi în siguranță este unmit care ține de apetitul pentru risc al fiecăruia, am privitcu luciditate faptul că eram într-unul dintre ultimeleavioane care au decolat din Istanbul Ataturk înainte deatentat.

Nu am putut niciodată scrie sau vorbi liniar șicronologic despre viața mea în Afganistan. Întâmplărilede zi cu zi se întrepătrund cu emoții, entuziasm, bucurie,speranță, frică și adrenalină și gândul zboară de la o lunăla alta. Aparent diferite de stilul meu „britanic“, scorțos șioficios, cu prea multă rigurozitate și minimalism. Primeleși ultimele zile în Kabul sunt cele mai vii, trăite laintensitate maximă, chiar și după ceva ani când memoriaîncepe să se estompeze. Momente suprarealiste în careîți împachetezi viața într-un bagaj de 23 kg, negociezi uncontract pentru un an și te întrebi dacă este deciziacorectă abia când avionul decolează din Dubai.

Vara aici are miros de praf. Fin, ușor, suav, care ți selipește de nări și de buze, îți rămâne în păr și te poartădeparte peste munți. La 1 800 m altitudine, într-o valefierbinte, în calea furtunilor de praf, viața în Kabul sederulează lent și nu ține cont de războaie și deintemperii. În bazare, pe străzile înguste și în pantă,printre trecătorii grăbiți și femeile ascunse complet subchodri-urile (burqa) de un albastru deschis. Praful esteomniprezent, este parte a locului și intră în legendeleurbane ale soldaților din trupele de elită. Kabulul nu arecanalizări, cvasi-gropile de gunoi sunt la colț de stradă,iar deșeurile sunt lăsate să se usuce sub soarele arzător.De la gunoi menajer la mortăciuni, iar praful se combinăcu ele.

Kabulul are douăzeci și două de districte și opopulație estimată de aproximativ 4,6 milioane delocuitori. Este un oraș în continuă dezvoltare, cu piețecentrale și așa-zise malluri, cinematografe și parcuri. Șizone suburbane în care oamenii trăiesc în casedărăpănate, cu drumuri de piatră și copii care aleargă pestrăzi după găini și înalță zmeie de pe acoperișuri. În casalui Bahdu de la marginea Kabulului, într-o oarecaredimineață de vară, când soarele abia mijește de ziuă,găsești o mână de haine aruncate într un colț, lângă obutelie de gaz și o grămăjoară de vase de lut. Două caprese sprijină lângă o rămășiță de zid, posibil peretele


22 nr. 122, 2020

prăbușit al unei foste case, și rumegă în tihnă. Soția lui,Shahzadi („prințesă“ in limba dari), o femeie tânără depână în douăzeci de ani se ascunde după o perdeavișinie. Vorbesc șoptit în dari, cu o cadență a cuvintelorce îmi aducea aminte de tropotul cailor pe caldarâm.Sunt refugiați din zona de graniță afgano-pakistaneză, delângă Torkham, strămutați în Kabul după ce exploziirepetate ale insurgenților talibani le-au distruslocuințele. Îi întreb cu timiditate (întotdeauna plec peteren cu interpret) ce au adus cu ei. „Nimic nu este atâtde valoros pentru a mai fi menționat!“, răspunde Bahduîn timp ce își aprinde o țigară din ceva rămășițe de tutunrulat. „Aici a mai rămas doar praful“, zice el și seîndepărtează subit. Afganistanul de est, scăldat de apelerâului Kabul este un ținut luxuriant, verde, iar„autostrada“ care leagă Jalalabadul de granița cuPakistanul pe o distanță de aproximativ o sută dekilometri șiroiește printre câmpuri de grâu, plantații deorz și bumbac și din când în când lanuri răzlețe de macilila. Cum mergi însă spre sud-vest și altitudinea crește,vântul aspru al Hindu Kush și furtunile de nisip și prafdinspre ținuturile de sud ale deșertului Rigestan (sauRegistan, în limbile dari și farsi, se traduce ca „țară anisipului“). Dau senzația de peisaj lunar, searbăd și arid.Bahdu mai trage un fum scurt din țigara aproape stinsă,aruncă mucul pe o piatră și îl strivește cu piciorul. Intrăîn casă, caută un ibric și ne întreabă dacă vrem ceai.Accept cu bucurie și ne așezăm toți pe jos, pe niște pietreîncălzite deja de soare, pune ibricul pe foc și aburii deceai ne învăluie simțurile. Povestim despre viață și unrăzboi de patruzeci de ani, despre talibani, americani șiruși, despre cum vrea să plece la vărul lui în Lahore și decâți bani are nevoie să treacă granița. Shahzadi strângecopiii de pe strada prăfuită și le împarte o bucată depâine frumos împletită. Se uită cu uimire la noi (la mine!),nu intervine în discuție și se retrage tăcută după perdeasă spele într-un lighean de plastic scorojit. Hainele de unalb imaculat sunt apoi întinse la uscat pe o sfoară prinsăîntre două ziduri dărâmate. Îl las pe Bahdu lângă ceai șiplecăm mai departe gândindu-mă la furtunile de praf șimiile de refugiați.

Locuiesc ca orice expat care se respectă în Kārte Seh,cartier în vestul Kabulului, parte a districtului 6, cu oimportantă populație Hazara, sediu a numeroaseambasade și ONG-uri internaționale, precum și aAmerican University of Afghanistan. În aceeași casă-buncăr cu trei etaje și subsol în care și lucrez, un etaj maisus de birou, la câteva străzi de Darulaman Road. Îmicronometrez în fiecare dimineață că pot ajunge în fix 37secunde din pat la „muncă“, din momentul în care mătrezesc și până mă instalez confortabil pe scaun. Coabitezcu doi câini, două pisici și doisprezece iepuri, un anturajprielnic pentru a îndepărta orice gând de anxietate saudepresie și un OCD care îmi păstrează neuronii intacți.Am la dispoziție o curte interioară de circa 150 mp,străjuită de garduri înalte, electrificate, cu supravegherevideo 24/7 și păzite cu strășnicie de șase afgani înalți cabradul cu AK-47, puști de calibru mare, de factură

rusească, cunoscute popular și sub denumirea deKalashnikov, utilizate în continuare pe scară largă înAfghanistan.

O cameră simplă, cu divan. Un pat de o persoană și ofrumoasă masă de interior, sculptată în lemn, cu douăscaune mici ce îmi amintesc de cele ale bunicului, deacum 30 de ani, cu trei picioare și destul de scunde.Covor persan cu trandafiri și două carpete cu ceva răpiridin serai pe un perete, preferatele pisicilor care își ascutghearele fie în divan, fie în carpete, poziționate destul deaproape de sol pentru a putea ascunde cu ușurință douăpisicuțe de 3-4 luni, agitate și fără somn. O baie destul despartană, cu mozaic verde albăstrui pe jos, câteva bucățilipsă de faianță pestriță, un robinet la care apa caldăcurge prea greu și o găleată de plastic la originile ei albă.Învârt agale rozeta robinetului, mă joc cu mâțele tigrateși aștept în liniște apa caldă; este prima zi în Kabul și simtcum mă sufoc sub hainele îmbrobodite ca foițele deceapă. Mă bucur de intimitatea camerei mele și îmi dauseama că este singurul loc în care mă pot relaxa întricouri și pantaloni scurți la cele 33 grade ale finaluluide cireșar. Fereastra acoperită de perdele și gratii dă sprebalconul comun, cu fotolii de lemn și perne, paturi groaseși evantaie. Serile aici au miros de ceai, nopțile senine izde explozii întârziate. Iar ceaiul afgan, un nesaț alsimțurilor și o bucurie a pauzelor de lucru.

O străduță liniștită, pitorească, cu pomi și verdeață,case de protocol și garduri electrificate. Iar parteainteresantă a poveștii este că ajungi să te obișnuiești cuatmosfera de incertitudine, cu bubuiturile de fundal șiarmele la vedere în primele 24 de ore. Devin parte dinpeisaj și te ancorează într-o realitate complet diferită decea lăsată acasă. Aici Europa este un concept abstract,mult prea departe pentru a fi măcar luat în considerare.Iar a fi român în misiune în Afganistan îți scadeconsiderabil riscul de a fi răpit în comparație cu unamerican sau britanic. A fi femeie însă implică multiplealte riscuri, iar portul unui chodri este imperios necesarcând trebuie să ies din casă. Nu îți dorești să atragiatenția asupra ta și mai ales nu îți dorești să fiisechestrată de Talibani sau și mai interesant, vândutăcătre ISIS. Nu am mers niciodată singură pe jos în Kabulmai mult de 50 m, perpedes, și atunci atentsupravegheată. Uneori îi invidiam pe colegii civili de ladiverse alte ONG-uri internaționale care se puteauplimba nestingheriți prin bazarele orașului, luau cina larestaurantele fancy ale Kabulului sau plecau în căutarede aventuri spre Bamiyan. Protocoalele stricte desecuritate interziceau deplasările care mi-ar fi pututpune viață în pericol, iar aceasta însemna orice, de la oplimbare la supermarket până la vizite în Kunduz sauKandahar în perioade de turbulențe. Am fost însăsuficient de norocoasă să pot călători și să simt și altcevaîn afara lugubrelor buncăre destinate expaților încapitală. Asumat și cunoscând riscurile adiacente, caparte a meseriei pe care mi-o alesesem.

Apusurile în Kabul au un farmec aparte, iar primelemele zile pe balcon încercând să descifrez din tainele


23nr. 122, 2020

ascunse al orașului s-au dovedit copleșitoare. Mai ales îninițiativa mea iresponsabilă de a-mi cunoaște vecinii pedeasupra gardurilor electrificate, aplecându-mă pestebalustrade pentru instantanee stradale. Fiind singurafemeie din incintă a trebuit să mă îmbrac corespunzătorportului afgan, cu bluze cu mânecă lungă, pantaloni saufuste care să îmi acopere gleznele și o eșarfă aruncată pecap de sub care ieșeau mai mereu zulufii roși și cârlionțați.Perioada anterioară de aproape doi ani petrecută în Indiam-a ajutat să îmi fac rapid ordine în garderobă, am apelatcu încredere la rochiile lungi indiene (anarkali), kurta saușalvarii colorați, iar după primele două săptămâni mi-amobișnuit colegii afgani să mă privească în ochi și când nupurtam hijab. La părăsirea locuinței se impunea un strictprotocol de securitate, fie că mergeam la vreo întâlnire laambasadă, la vreun magazin sau pur și simplu simțeamnevoia să iau puțin aer mai proaspăt. De la îmbrăcăminte,la accesorii și mașina blindată în care călătoream aproapezilnic.

S-au scris multe despre război, este un subiect carese vinde bine, face tiraj și ține prima pagină a ziarelor. Iarpartea amuzantă este că poveștile în care binele învingeau întotdeauna succes la public. Și ajungi să crezi asta cutărie, o trăiești ca pe o certitudine până când ajungi înAfganistan. Iar aici paradoxul face că nimeni nu a învinsniciodată. Nici cei buni, nici cei răi, indiferent cum și înce ordine ar fi ei portretizați în imaginarul colectiv. Oimagine a unei țări străine, sălbatice și inaccesibile, cu ocontinuitate atât de actuală a unei repetitivități violentede-a lungul istoriei. Și totuși, viața aici se desfășoară lentși renaște după fiecare atentat terorist, bombardamentsau rachetă eșuată, cu oameni fremătând precumfurnicile în bazarele colorate și aglomerate ale orașelorprovinciale. Iar noi, expații, nu simțeam vreo diferențăîn a lucra într-un birou în Londra, în Delhi sau în Kabul.Orele de lucru se scurgeau la fel de încet, cu termene-limită și clienți greu de mulțumit. Dar și cu satisfacțiiindividuale, mici și simple, greu de cuantificat în vestulEuropei, dar care aici îți schimbau invariabil ziua. Ungrant câștigat, o monitorizare bine făcută care maitrimite încă 10 fetițe la școală, un zâmbet temător cândcineva reușește pentru prima dată să vorbească despreviolența domestică și abuzurile casnice.

Mi-am început periplul prin Afganistan în aeroportulinternațional Hamid Karzai din Kabul, într-o toridădimineață de vară. Iar Bahir, șoferul nostru, care trebuiasă mă întâmpine la aeroport, mi-a făcut surpriza zileianunțându-mă că nu mă poate recupera de la terminalși va trebui să mă descurc singură pentru a ajunge înparcarea din afara aeroportului, destinată cu precăderemașinilor civile. O minidubă albă, suficient de vechepentru a fi vreodată importată în Europa, dar atât defrecvent întâlnită pe străzile din Kabul, încât putea trececu ușurință nevăzută, camuflată perfect în mirajulorașului. „O idee excelentă de securitate!“, gândesc cuvoce tare și oarecum amuzată, și trec grăbită prin toatecele cinci filtre încercând să găsesc cel mai mic punctnevralgic al sistemului. Sunt percheziționată din cap

până în picioare, mi se desfac bagajele și, după un controlamănunțit în care mi se pun întrebări despre cele șaptekilograme de documente pe care le car după mine dinJohannesburg de mai bine de o săptămână, sunt lăsatăsă merg spre imigrări. Mi se verifică viza, se iau amprenteși totul decurge cât se poate de calm sub privirilepătrunzătoare ale trupelor de elită. Dau să ies dinaeroport și sunt oprită brusc de un individ bineintenționat și la fel de bine înarmat care îmi face semncă nu pot ieși dacă nu sunt preluată de cineva. Încerc săîi explic povestea cu Bahir și parcarea civilă, nu neînțelegem prea bine și, după circa 40 de minute deașteptare și încordare, arunc câteva ocheade coleguluide scaun, un american chipeș ce tocmai se întorcea veseldin R&R. Îi cer un telefon și reușesc să sun. Povestea serepetă și sunt în final lăsată să ies din terminal după cepromit să îmi acopăr capul cu o eșarfă. Următorii 700-800 m până în parcare mi s-au părut sisifici, iar eșarfamea roșie, nu doar că nu mă făcea invizibilă, ci atrăgea șimai tare atenția asupra femeii ce trage după ea un trollerburdușit printr-un aeroport complet pustiu, unde niciunsuflet de om, militar sau civil, nu îndrăznește să circulepedestru. L-am regăsit pe Bahir în parcarea multpromisă, mi-am aruncat în spate bagajele și am pornitîmpreună spre ce avea să devină casa și biroul meu dinurmătoarele luni. Controale de securitate, uneori dinkilometru în kilometru, și un peisaj ce amintea de filmelede război văzute în adolescență, în care tancurile seîmpleteau cu caprele ce zburdau libere pe margineașoselelor și unde soldații înarmați erau la fel de prezențiprecum vânzătorii ambulanți de fructe și legume.

După evenimentele ce au precedat 9/11 și miile deexpați strămutați în Afganistan să ajute la reconstrucțiațării, prețurile la chirii au crescut exponențial. Și cumcălătoream destul de des și aveam nevoie să fiu la biroușase zile pe săptămână, de la 8 dimineața până uneori la12 noaptea, am preferat să locuiesc în aceeași casă încare și lucram. Chiria și mâncarea erau incluse înpachetul de relocare, așa că singura mea doleanță era dea coborî două etaje și a-i spune unuia dintre bucătarii deserviciu ce anume aș dori să mănânc. Dimineața, la prânzși seara! O alegere inedită dacă nu aș fi fost dejasuprasaturată de miel, pui și orezul din India în aniianteriori. Cu toate acestea, mâncarea afgană este foartedelicioasă, te lingi pe buze și fără prea multă mișcare înperimetrul restrâns al buncărului nostru comun, ajungisă pui kilograme bune în doar câteva luni. Iar ca oricedomnișoară care se respectă și nu prea știe să găteascăla 30 de ani, m-am împrietenit rapid cu Hassan și Sohan.Eu îi învățam să facă quiche-uri franțuzești și salate cunăut, iar ei mă îndopau cu orez, carne și omlete. Găteamîmpreună pe imensa plită de cazarmă care ocupajumătate din camera destinată bucătăriei și pe carestaționa mai mereu un cazan imens cu ceva apă clocotită.M-am întors acasă cu șapte kilograme în plus și uncocktail de bacterii gastro-intestinale demne de un jurnalmedical.

Va urma


24 nr. 122, 2020

Dacă vorbim de prozopoem(e), cumpare a ne obliga Ecaterina PetrescuBotoncea cu noua sa carte, „Femeialut” (Editura Eikon, 2018), suntemnevoiți să răsfoim un picuț istorialiteraturii până la capitolul în care vomda de avangardistul Sașa Pană. Penumele adevărat Alexandru Binder,acesta a publicat o mulțime de prozecare la data apariției lor, din pricinaoriginalității ce forța hotareleancadramentelor critice de pânăatunci, au dat bătăi de cap celorobișnuiți cu rigoarea tiparelor, dar maitimizi în fața insolitului și a esențelor.Astfel că termenul de prozopoem („maicurând proză scrisă, pe alocuri, latensiunea poemului” – Laurențiu Ulici),a părut mulțumitor, scutindu-l și pesubsemnatul să mai scotocească prinpuținătatea cunoștințelor sale îndomeniu, luându-l de bun și în cazul defață. Și cu toate că structurarea textului,pe capitole, amintește de roman,întinderea descurajează o atarecategorisire.

„Medicul nu e nimic altceva decât omângâiere sufletească”, spuneaPetroniu în Satyricon, iar doctorițaEcaterina Petrescu Botoncea nu puteafi altcumva, și afirm asta fără să-i fi fostpacient (nu că mi-aș fi dorit), lăudându-mă însă cu cititul a tot ceea ce a scrispână acum, domnia sa așternând pehârtie, indiferent de forma literarăadoptată și de temele abordate, un soide infinit eseu poetic a cărui materieconstituentă pare a fi chiar sufletulautoarei. Astfel că „Femeia lut”revendică aceeași matrice generatoarea celorlalte două cărți („Camino,drumul spre lumină” și „Cutia cuvechituri”), numai că textul propuscititorului este o sofisticată parabolăcare amintește, și nu doar princaracterul poematic, dar și prin

profunzimea smerită, prea puțincaracteristică mirenilor, de zicerilebiblice.

Pornind de la titlu. În Geneza 2:7 sescrie: „Atunci, luând DomnulDumnezeu țărână din pământ, a făcutpe om și a suflat în fața lui suflare deviață și s-a făcut omul ființă vie.” Iar înIsaiah 64:8: „Doamne, Tu ești Tatălnostru; noi suntem lutul, și Tu eștiolarul, care ne-a întocmit: suntem cutoții lucrarea mâinilor Tale”. De curând,savanții de la Universitatea Cornell auconfirmat și susțin ipoteza formulată demai multe religii privind geneza. Biblia,însă și legendele grecești, asiatice șiegiptene susțin că oamenii au fostcreați din bulgări de pământ, apoimodelați sub forma unor statui de lutși, în cele din urmă, însuflețiți. De altfel,Cercetătorii de la Cornell University îșibazează concluzia pe un experimentștiințific ale cărui uimitoare concluzii aufost publicate în revista ScientificReports: în condiții de laborator aureușit să obțină proteine din hidrogelsintetic, profesorul Dan Luo opinând că,foarte probabil, procesul transformăriisolului în forme de viață a avut loc înzonele unde există apă de mare,aceasta formând cu solul compusulnumit hidrogel, care absoarbe maimulți compuși chimici. Iar în timp,compușii chimici au început săreacționeze între ei, dând naștereproteinelor, ADN-ului și, finalmente,celulelor vii.

„Femeia lut” este un imn închinatsacralității creației, în care lumea senaște, moare și renaște odată cu fiecareindivid, oricare dintre femei fiind întâiafemeie, care alături de bărbatul ei, unAdam deloc dornic de o altă identitate,formează perechea mereu primordială,cea dătătoare de rost, într-o negare atimpului dată tocmai de eternaciclicitate aparent depersonalizatoare.Deși manuscrisul este datat 1996,

având, așadar, douăzeci și doi de ani,scriitura posedă toate calitățileremarcate în volumele mai proaspete,amintite anterior, el fiind, de fapt oreconfirmare a valorii incontestabile auneia dintre vocile cele mai articulateale literaturii feminine actuale, atestândpolivalență și originalitate, talent, dar șimeșteșug de orfevru.

Ecaterina Petrescu Botoncea riscătotul în acest volum pe carteapoeticului, reușindu-i de minunetemerara întreprindere, atacând cuvirtuozitate de Paganini căruia nu-itrebuie prea multe coarde pentru aatinge sublimul, o întreagă gamă deteme grave, care aproape că fac săpleznească puțin încăpătoarele copertede atâta metafizică tălmăcităfermecător, totul desfășurându-se laumbra misterioasă a unei atmosferetarkovskiene, încărcate de metafore.Dar cartea îmi amintește și de Ostrov-ul lui Pavel Lungin prin dimensiuneareligioasă a înțelegerii sensuluisacrificiului anticipând mântuirea, caoglindire a căutării propriei identități, acărei aflare poartă cu sine măreția uneiepifanii. Lecturarea Femeii lut m-atrimis vrând-nevrând și spre o altăasociere artistică, de data asta din zonaliteraturii, dar din același arealgeografic, gândul zburându-mi la unuldin best-seller-urile ultimilor ani,

De la femeia lutDe la femeia lutla femeia lutierla femeia lutier

Mihail SOARE

→ Continuare în pag. 25

romanul Laur al lui Evgheni Vodolazkin,„vina” purtând-o și aici amprenta despiritualitate esențializată având caultim nivel nebunia întru Hristos,precum și simbolistica metaforică,convertită într-o parabolă aflată învecinătatea uitării de sine, ca paradox aaceea ce la Ecaterina Petrescu Botoncease poate numi (iar asta se întâmplă înabsolut toate volumele sale) dorul desine. Așadar, regăsirea prin uitare, oexcepțională găselniță stilistică, desorginte filozofică.

Volumul de față este pentru cititorulimaginativ reprezentarea unei curgeri (șiplânsul e o curgere, până la urmă, dar șitimpul, ba chiar și lumina – elementemarcante ale cărții) care ilustrează,incitant prin modul de tratare dar și prinvastitatea temelor, o problematică -altfel destul de scolastică din punctul devedere al ofertei pieței -, care ține destructuralul interiorului uman. Dincolo

de expresivitatea discursului literar, catrăsătură fundamentală, datorată uneisimbioze puțin obișnuite între abilitățilescriitoricești și sensibilitatea sufletească,avem de-a face și cu o mostră deînțelegere prin reinterpretare adumnezeirii, în sensul tendinței deînălțare a omului către înaltulintimidant, de dezbărare a animaliculuidin el, de împletire a divinului cuexistența pământeană cu toate ale sale,lăsând la o parte umilința oarbă,minimalizatoare. „Dumnezeu erapentru mine o adunare într-un cuvântsfânt a întregii lumi: cer, pământ,scurgere de vreme, bătaie de inimă,adiere de vânt, foșnet de frunze șicântec de pasăre. Fără trecerea printimpul și prin trupul Lui, care ne-anorocit cugetul, apoi ne-a șlefuit mânași mintea în trudă și cunoaștere, noi amfi rămas gâze ori păpădii prin lipsire deînțelegere a lumii.”

Recurgând la o manevră statistică,

deloc specifică unei astfel de acțiuni, amconstatat că în cele douăzeci de mii decuvinte, cuvântul moarte apare doar osingură dată, lucru ce atestă, aproape încontrast cu încărcătura textului, opozitivitate care derivă dintr-un apanajintangibil al femeii, acela de a danaștere. Și până la renaștere fiind nevoiede un simplu prefix.

„Femeia lut” este obiectul neprețuital clipelor de taină aflate la adăpostulzilelor risipitoare de crepuscule, singularîntr-un peisaj literar destul de tern, șipare a constitui produsul hărăzit să fie,deopotrivă, util (prin înțelesuriletălmăcite), dar și receptor al unuiextaziant exercițiu de admirație,amintind de celebrele instrumenteieșite din mâinile însuflețite ale lutierilorde pe vremuri. Putând spune, gândindu-ne la celebrii cetățeni ai Cremonei,Stradivari și Guarneri, că EcaterinaPetrescu Botoncea este femeia-lutier.


25nr. 122, 2020

→ Continuare din pag. 24

TINEREȚEATINEREȚEAMAEȘTRILORMAEȘTRILOR

Dorel SCHOR

Într-o scrisoare primită recent,Daria Simion, fiica cunoscutei pictorițe Alma Redlinger, sereferă la un nud expresiv, făcut în tinerețea artistei și careeste, de fapt, schița lucrării "Agat". Lucrarea este executatănu de mult, la vârsta de peste 90 de ani ai prolificeiplasticiene și e cuprinsă în albumul de grafică aniversar.Este un bun prilej de a aminti și alte lucrări ale unormaeștri ai picturii, opere purtând pecetea tinereții, dar

care permit aprecierea forței imaginative și recunoaștereaartistică de mai târziu.

De altfel Alma Redlinger a fost una din elevele lui M.H.Maxy, profesor, pictor și scenograf care în perioadapersecuțiilor rasiale din România anilor '40 a inițiat șicondus o școală de artă destinată talentelor care nu erauprimite în institutele abilitate. Perioada antebelică șiurmătoarea au fost anii de creație de cea mai profundăfactură avangardistă. Iată un autoportret pictat în stil

constructivist semnat de maestrul Maxy.Tot el, exprimându-se despre Marcel Iancu, constata o

contradicție între spiritul ce se vrea static în arhitecturăși aportul atât de temperamentos și dinamic al picturiiacestuia. Fapt ce se poate cu ușurință constata în "Fata cuziarul", dar și în alte lucrări oarecum asemănătoare, cumar fi "Portret de fata" sau emblematica "Țărancă cu ouă".

Samy Briss, într-o serie de picturi adunate subgenericul Amintiri din copilărie, dar și în multe altele,conectează două lumi contrastante: viața de tânăr înlarga comunitate evreiască de la Iași, inclusiv pogromuldin 1941, care lasă o puternică impresie asupra creațiilorlui de început și cele de mai târziu și lumea modernă.Juxtapunerea tradițiilor evreiești cu influența arteipopulare românești îi conferă un status universal.

Baruch Elron care a reluat în pictura lui remarcabilă,tematica timpului care trece inexorabil, rămâne mereutânăr, credincios vechii zicale care susține că "vita brevis,ars longa". În opera lui suprarealistă vom găsi cuobstinație reflectarea intelectuală și emoțională a vieții,cu privirea îndreptată spre trecut dar și spre viitor.Elementele care emit spiritualitate și vitalitate capteazăinima și imaginația privitorului.


nr. 122, 202026

Plecăm de la ideea căprietenia este și va rămâne ocoordonată existențială a omului,indiferent de vârstă sau detrecerea timpului.

Așadar, prietenia, fiind înprimul rând o stare de afinitate,ne căutăm semeni aflați peaceeași lungime de undă cu noi,cu orizonturi comune, care aspirăși gândesc asemănător cu noi.

Aceasta fiind esența prieteniei, alte considerente cad pe loculal doilea.

Ne naștem cu nevoia de comunicare, și ne simțim bineunii în prezența altora, ne face plăcere să schimbam impresii,să ascultăm părerile altora și să ne spunem propriile păreri.Simțim nevoia să ne împărtășim bucuriile și necazurile uniialtora, ne bucurăm să primim afecțiune și în același timp sădăruim.

În ceea ce mă privește, eu cred că m-am născut cu vocațiaprieteniei. Cu prietenii mă simt ca în mijlocul altei familii. Măregăsesc cu bucurie în aforismul clasic al filosofului francezMichel de Montaigne :

"În prietenie simți o căldură generală și universală,domoală totuși și egală sieși, o căldură constantă și așezată,numai dulceață și netezime, în care nu găsești nimic asprusau zguduitor."

Nu mai trăim ca pe vremea filosofului Michel deMontaigne (1533 - 1592). Astăzi, viteza evoluției mijloacelortehnice, mai ales cele din domeniul comunicării - internet,laptop, mass-media, telefoane mobile deosebit de complexe- a determinat multe schimbări în relațiile interumane,inclusiv în relațiile de prietenie. Printre altele, această tehnicănouă ne ajută să ne reinventam viața amicală pentru ca, pânăla prieteniile adevărate, putem să ne exersam abilitățilesociale cu cele virtuale, ne ajută să căutăm pe internet pe ceicare ne seamănă...

Dar indiferent de epoca în care trăim, scânteiaDumnezeiască sădită în om rămâne aceeași. Rămânstatornică în convingerea că viața ne aduce prieteni ca să nufim singuri, că ea ne învață să fim mai buni, mai fericiți maidedicați, ne învață să prețuim mai mult viața și oamenii cutoate limitele ei. Nu trebuie să ne pierdem încrederea nicichiar atunci când suntem nevoiți să înghițim pe neașteptatepaharul cu amar.

Indiferent ce formă îmbracă prietenia de-a lungultimpului, ea rămâne în esență o afecțiune care are nevoie decomunicare, de a împărtăși păreri, bucurii, speranțe, uneorinecazuri. Fundamental rămâne dorința de a dărui și de aprimi afecțiune, întâlnită adesea și la alte viețuitoare de peacest pământ. Facebook-ul abundă de imagini care ilustreazăaceastă afirmație.

Cu toate acestea, am întâlnit și oameni care nu au fost

înzestrați cu un asemenea dar, e adevărat, mai rar, dar cusiguranță există. Aceștia nu au avut în viața lor niciun prietenîn care să investească afecțiune, nimeni nu le vizitează casa.Relațiile lor cu cei din jur se construiesc numai pe schimburide idei din care, neapărat, trebuie să rezulte o favoare, altfelnu și-ar mai pierde timpul cultivând relații sterpe… Neștiindcum este să fii și altfel, aceștia sunt mulțumiți de sine, căciDumnezeu a avut grijă, că atunci când ne lipsește de un darsau ne dă o greutate în spinare, ne dă și puterea de a trececu bine peste ele.

Ce știu despre mine, este că sunt tocmai pe parteacealaltă.

Chiar dacă în sacul fără fund al relațiilor de astăzi multînlesnite prin diverse mijloace tehnice, prietenia a început săcapete înfățișări mai deosebite, eu l-am simțit pe fiecareprieten în parte ca pe un alter ego al meu.

Îmi stăruie în minte gândul despre frumusețea, căldura șinoblețea acestui sentiment trăit în toată strălucirea sa învizitele pe care le-am făcut în țară în fiecare an și continuatepe internet.

Ei mi-au uns sufletul cu caldă și statornică lor prietenie.Vorbesc de o prietenie în sensul veritabil și demn alcuvântului, prietenie născută din confluențe valorice, dintr-un atașament care nu se schimbă peste noapte în raport dejocurile de culise, o prietenia cernută prin sita anilor. Sităaceasta a cernut și cerne în continuare, căci în relațiile noastreumane, mereu facem legături noi și nu toate rezista în timp.În schimb, au rămas în lumină unele prietenii ale celor care s-au înălțat în zarea cea albastră. Am totuși convingerea că șide acolo ei ne învăluie cu calda lor prietenie, cu încredere șidelicatețe.

Prin prietenia celor din țară, trăiesc în spațiulsentimentului că mă aflu încă „acasă”. Ei mă fac să simt că,de mi se întâmplă să alunec, nu sunt singură.

Ilustrez cele afirmate cu câteva exemple din vara aceasta.Fiindcă am avut ghinionul să am probleme serioase desănătate, norocul meu a fost că mi-au sărit în ajutor prieteniimei devotați și dăruiți cu inimă de aur. Au prins foc cu gura șim-au scos din primejdie și din situații mai greu de străbătut.La cele două lansări la care am prezentat cele două volume:"Puterea magica a gândului" o antologie de autor și volumul"În pas cu timpul", cu scrieri mai recente, mă clătinam pepicioare, dar prietenii mei au făcut ca totul să se desfășoarecu bine și chiar plăcut. Având probleme de sănătate a ochilor,scrierile mele avuseră multe erori în utilizarea computeruluiși tot pe prieteni mă sprijin pentru îndepărtarea lor. Cum lerăspund eu pentru dăruirea lor? Scrisorile lor mă îndreptățescsă cred că între noi există reciprocitate în afecțiune.

Îmi tot caut cuvintele potrivite pentru a le mulțumi și pânăacum nu am ajuns la pragul ce ar putea să-mi dea satisfacție.Lor le închin acum un gând curat pentru raza de soare pe caream luat-o cu mine în Canada.

Acum, de la distanță, pe toți, cu căldură îi îmbrățișez, dinprietenie, pur și simplu.

CU GÂNDUL CU GÂNDUL ȘȘI INIMAI INIMALA PRIETENILA PRIETENI

Elena BUICĂ


27nr. 122, 2020

LUPTA CU PROSTIALUPTA CU PROSTIAVavila POPOVICI

„Nu este o ruşine să te naşti prost,ruşine e să mori prost.”

Marin Sorescu

A fost o săptămână a lunii noiembrieplină de evenimente. Președintele țării aavut, și mai are, de luptat pentru a da învileag și a stăvili efectelor prostiei. Nueste o luptă ușoară, având în vederefaptul că prostul / proștii au un mareavantaj față de omul deștept: este / suntîntotdeauna mulțumit / mulțumiți de el/ ei însuși / înșiși, fiind convins / convinșică are / au întotdeauna dreptate,beneficiind inconștient de afirmațiasubtilă a lui Napoleon Bonaparte, cumcă prostia nu este un handicap înpolitică.

Criticul erudit, pamfletarul de forță,ieșeanul Paul Zarifopol (1874-1934) adesfășurat o amplă activitate depublicist, moralist, eseist politic și istorical civilizației românești, fiind un finobservator al omului, al fibrei carealcătuiește țesutul social profund; unuldintre cei care a luptat contra prostieiscriind eseuri valabile și în vremurilenoastre. Coroziv și doct, eseistul înștiințacititorul de modul în care era conceputămorala și politica balcanică a Românieiinterbelice, caracterizată, de cele maimulte ori prin familiarități inefabile. Deo extraordinară erudiție, Paul Zarifopol aasigurat un suport filozofic analizelorsale. Textele volumului „Din registrulideilor gingașe” (1926) amintesc de stilul

scriitorului francez, moralistului Michelde Montaigne (1533-1592) cunoscutprin eseurile sale, și de cel al ironicului,talentatului dramaturg român Ion LucaCaragiale, prin prezentarea tipurilorumane din epocile în care au trăi. Întextele respective se vede și calitatea luide comentator politic – atunci cândanalizează criza parlamentarismului,autoritarismul birocratic și apelul ladictatură, cărora le opune liberalismuloccidental, modernizarea politică șicalea industrială de dezvoltare. Unurmaș și totodată un exeget al său a fosteseistul, liberalul român AlexandruPaleologu.

Și dacă inteligența are limitele ei,prostia nu are, este liberă și zboară pe laurechile multor oameni care, mai și credîn ea. În general prostul, imbecilul estefoarte rigid în conduita sa, nu arereprezentarea propriei incompetențe,crede că are întotdeauna dreptate și cătot ceea ce face este bine. Poți să-lînvinuiești? Prea puțin, pentru că nu-ipoți schimba optica, comportamentul.Prostul tot prost rămâne. El o ține totașa, danga-langa... O să spuneți, păicum, este profesor, a făcut o facultateetc. Ei da, sunt profesori și profesori, suntlicențiați printre licențiați... Dramaturgulrus Anton Pavlovici Cehov spunea căuniversitățile pot dezvolta toateaptitudinile, inclusiv prostia. Și estevalabil pentru toate universitățile dinlume.

Premierul, țățicile și baronii roșii i-aucerut președintelui țării o dezbatereîntre cei doi candidați la președinție.Adică cum? Adică ce? Președintele arefuzat și bine a făcut. Un pic de bun simțdacă ar fi dovedit adversara îndiscursurile ținte în care nu scăpa referirijignitoare și ipocrite la adresapreședintelui, poate situația ar fi fostalta. Dar după efectele dezastruoase aleproastei guvernări și atacurile arogante,insolente, repetitive la adresapreședintelui țării, nici un om cu pic dedemnitate nu ar fi acceptat acest dialog.De fapt nu s-ar fi putut dialoga, având învedere nivelul intelectual diferit, dar șiviziunea politică diferită, complet rigidă

a reprezentantei partidului socialdemocrat. Nici nu este de mirare cândești comunist din copilărie, poate chiardin naștere!!! Și acolo unde nu s-adobândit o cultură la o vârstă matură, s-a păstrat locul pentru aroganță, prostieși încăpățânare, iar unde e prostie pluspolitică, nu poate să lipsească invidia,vanitatea, ura. Vă amintiți povesteapentru copii în care un personaj repeta:„Ce-am să urlu, ce-am să țip, ce-am să temănânc”? Ce-ar mai urla, ce-ar mai țipa,ce l-ar mai mânca pe oricare adversar,„femeia civilizată, neconflictuală,deosebit de comunicativă care nu s-adezis de inițiativele noastre!”

Pe la mijlocul săptămâniipreședintele României a preferat să seexpună întrebărilor, uneori incomodeale ziariștilor, într-o conferință de presă,dând în acest mod socoteală poporului,răspunzând la toate reproșurile, demulte ori îndreptățite (fiindcă nu esteconducător care să nu săvârșească șigreșeli, dar depinde de mărimea șifrecvența lor, și nici nu poate mulțumi întotalitate oamenii, deși actualulpreședinte s-a străduit să facă ceea ce-ipermitea funcția, punând de multe oristavilă efectelor dezastruoase aleguvernării. Calm, cu judecată, cu umorsubtil, comportându-se natural,președintele a avut o bună prestație înfața publicului care stătea în fațatelevizoarelor. În timpul conferinței lideriiPSD au elaborat postări în masă careatenționau asupra faptului căpreședintele avea căști în urechi. O știrefalsă care nu poate fi considerată ca oglumă, ci ca o altă minciună pe carepesediștii o au în sânge, în speranța căprinde la populație.

Mai amintesc de jurnalistul, analistulpolitic Sever Voinescu (n. 1969) care,într-o lucrare a sa intitulată „Însemnăridespre ipocrizie”, spunea că Mao, întimpul unei discuții în interiorulconducerii partidului comunist chinez, arfi exprimat: „prefer să discut cu oamenide dreapta, că măcar ăștia spun cegândesc, nu ca oamenii de stânga, careuna spun și alta gândesc”. Dacă până șiMao a spus…


28 nr. 122, 2020

Ca o replică, contra-candidata, șefaPSD a ținut și ea o conferință de presă,continuând cu neobrăzarea acuzelor laadresa președintelui în funcție șimințindu-i în continuare pe români prinrăspunsurile date ziariștilor. Cu vădita-iipocrizie l-a acuzat pe președinte decomportament dictatorial, fără să judececă nici dacă și-ar dori acestcomportament, constituția nu i-arpermite și culmea, elementul de forțăemblematic pentru dictatură l-a folositchiar guvernul ei, în timpulevenimentelor de la 10 august 2018, înmanieră abuzivă și ilegală. Iar laîntrebarea cheie despre afirmația că la10 august a fost o lovitură de stat, a glisatcu cuvintele, exprimând, de dataaceasta, că a semănat (dacă nu mă înșel)cu o lovitură de stat... Oamenii au pututsă vadă cum se comportă cei doicandidați, cum premierul își stăpânea cugreutate nervii, împroșcând veninasupra președintelui țării.

Oamenii inteligenți sunt mai calmi,uneori mai ezitanți, fiind mereupreocupați de morală, de educație, delege sau de alte repere, dar proștii suntsiguri pe ei și nu-și fac probleme înprivința moralității, legalității sau utilitățiiactivității lor. Spunea cândva AndreiPleșu: „...Prostul e serios. E solemn. Nuse joacă. E demn, inflexibil, pietrificat. Iatoate lucrurile în serios, dar mai ales peel însuși. Pentru că e serios, prostul e șisfătos. Are soluții pentru orice problemă.E o suficiență intelectuală glorioasă, e ofudulie. Are idei fixe. Nu se îndoiește deel însuși și îi place de el”.

Despre convingerile omului maipuțin dotat se știe că ele sunt deneclintit. El știe multe, dar nu înțelegenimic. Dar, există sfatul „să nu spuiniciodată: Lasă-l că e prost! pentru că nuse știe ce e în stare să facă. Scapă de el,cât mai repede!”. Nu-i da răgaz, că seumflă în pene precum curcănașul.

Nenorocirea este că spectrulcomunismului nu a dispărut odată cudezintegrarea Partidului Comunist dinEuropa de Est. Violența și minciunile –cele mai importante mijloace de controlîn politicile comuniste – se perpetuează.Și grav este că ele creează confuzie șiOccidentului.

Obsedat să apară și să rămână înistorie, Nicolae Ceaușescu a folositteroarea dar și manualele drept uninstrument de propagandă prin care afalsificat faptele și evenimentele.Partidul comunist și „cel mai iubit fiu al

poporului“ erau cele mai importantesubiecte, în timp ce perioada monarhieiera omisă aproape în întregime. De laapariția lucrării (în 1848) ManifestulComunist, Marx și Engels avertizau: „Unspectru bântuie Europa – SpectrulComunismului”. Mai apoi, spectrul,asemenea unei ființe vii, malefice,preocupată obsesiv de asigurareapropriei existențe și supremații, șicapabilă de orice infamie, s-a extins caun cancer distrugând mințile și sufleteleoamenilor.

Comunismul nu avea ca scop numaicrearea unei utopii, așa cum se credea,ci scopurile sale adevărate eraudistrugerea moralității și a religiei, șiinstigarea la luptă și ură. El, comunismul,nu a încercat niciodată să-și ascundăaceste intenții: „Comunismul distrugeadevărurile veșnice, toate religiile șimoralitatea”, ne înștiințau Marx și Engelsîn „Manifestul comunist”. În ciudatuturor discuțiilor despre progres,secolul al XX-lea a fost cel mai violent dinistoria omenirii, iar majoritateacovârșitoare a violențelor – care a dus lacel puțin 100 de milioane de decesenenaturale – a fost cauzată decomunism, un sistem de credințe careîncă persistă în mințile multora.

Cu timpul a devenit totuși din ce înce mai clar pentru mulți că, spredeosebire de orice alt sistem din istorie,comunismul declară război umanității însine, inclusiv valorilor şi demnitățiiumane. De-a lungul unui secol,comunismul a stabilit sistemedictatoriale masive în Uniunea Sovieticăși China, a provocat milioane de decesenenaturale, a înrobit miliarde și a aduslumea în pragul războiului nuclear, adicăîn pragul distrugerii. Distrugereadeliberată și răspândită a familiei,instigarea la tulburări sociale și ataculasupra moralei, toate acestea suntdezastruoase pentru fundamentelecivilizației.

„Să nu mai trăim în minciună!” a fostapelul lui Alexandr Soljenițîn către ceilalțiscriitori. Drept urmare regimul l-aexpulzat pe scriitorul rus, organizând ocampanie de defăimare împotriva celuicare descrisese amănunțit Gulagul.Denigrarea disidenților făcea parte dinrețetarul manipulării, iar reușita era cuatât mai garantată cu cât reputațiadefăimătorilor era mai strălucită.

Aleksandr Soljeniţ în comenta îndemistificatorul și masivul său ArhipelagGulag că „nu există sub soare faptă,

intenție, acțiune ori non-acțiune care nuar putea fi pedepsite de brațul greu alarticolului Cincizeci și Opt”, prininterpretarea excesiv de largă a tuturorprevederilor sale. Și toate aceste crimeau fost acoperite cu minciuni șidescoperite cu greu și mult mai târziu.

Exemplific masacrul din pădureaKatyn situată la 20 de kilometri distanțăde orașul rusesc Smolensk. Acolo au fostîmpușcați 21.857 de polonezi de cătreforțele poliției secrete sovietice în timpulcelui de al doilea război mondial (înaprilie și mai 1940). Și sovieticii auatribuit vina naziștilor care invadaserăUniunea Sovietică în 1941. Dindocumentele cercetate a reieșit căpoliția politică NKVD a selecționatpentru execuție ofițeri și oameni cupregătire, ingineri, profesori, avocați,aristocrați, preoți.

Dar masacrul de la Fântâna Albă dinBucovina de Nord care a avut loc la 1aprilie 1941, și unde au fost uciși mii deromâni de către trupele sovietice cândîncercau să treacă granița din URSS înRomânia? Toate au fost ascunse,acoperite cu minciuni și descoperitemult mai târziu prin analizareaamănunțită a evenimentelor și cumărturiile supraviețuitorilor.

„Minciuna e sufletul nemuritor alcomunismului”, constata LeszekKolakowski, cunoscut critic almarxismului. Sigur că au fost șiintelectuali care au simpatizat cucomunismul, cumpărați sau din proprieconvingere și care au construit o fațăumană, chiar angelică comunismului,alții s-au trezit la realitate, în timpul viețiilor.

Dar groaza inoculată oamenilor de aputea fi arestați, torturați și uciși într-unmod absolut discreționar, chiar și atuncicând totul se petrecea cu girul legilor învigoare?

Mă întreb: Se vrea să scăpăm odatăde urmele nefaste ale comunismului?

Și amintesc frumoasele cuvinte alepoetului ardelean Octavian Goga (1881-1938) spuse în acele vremuri tulburi: „Ceva fi de Țară în vâltoarea care vine, nuștiu, dar cred în puterile sufletești aleneamului”.

Să dăm și noi crezare puterilorsufletești ale poporului și să nu dămdovadă de pasivitate neparticipând lavot. Vrem să scăpăm de urmele nefasteale comunismului? Sau o să mergem așaînainte danga-langa până ni se terminăviața?


29nr. 122, 2020

POEZIIGrigore GRIGORE

Eu și gândulmeu

Eu și gândul meuCare merge pe

Lângă mine

Sau în urma meaCa o pasăre care

Nu mai poate zbura

Merge cumvaDin vis în vis

Din speranță-n speranțăDin durere-n durere

Din bucurie-n bucurie

Mutându-se De pe un picior

Pe celălalt

Ca mine cândSunt

Când voi veni.

Stau la umbra

Stau la umbra unuiCopac secular

Care-și păstreazăCu sfințenieCercurile

În ordinea lorFirească

Să nu creadă cumvaCineva

Că distanțaDintre miez

Și coajăPoate fi parcursă

Prin vrajăÎntr-un timpSuprapus

Stau dusCu gândulPe vârfulMuntelui

Plus.

Am luat chip

Am luat chipDe secundăAm luat chip

De minutAm luat chip

De ziuăAm luat chipDe noapte

Cu aceste chipuriAm trecut

Prin anotimpuriȘi aniVăzut

Nevăzut

CâteodatăAm zburatCâteodată M-am târât

Și de multe oriAm fost

Un nod în gât.

O altă lume

O altă lumeVine cu o altă

Față a lucrurilor

Care luptă cuPământul Și cu apaDin mers

Pentru o palmăDe suflet

Cald

RecunoscutCa semn că Poezia are

Și ea pretențiile ei

Mai frumoasăDecât lumea

Care vineVa fi lumeaUrmătoare.

Credeam

Credeam că nimicNu e mai proaspăt

Ca un cuvântPăstrat între dinți

De dimineațaPână seara

În ambiția soareluiDe a trimitePe pământCâte o razăDomestică

Iubitoare de frumos

Cine-o prindeAre toate motivele

Să treacăPeste noaptea

UrmătoareCu brațele pline

De flori

Dintre dinți cuvântulAjunge între buzeUnde întâlnește

Sărutul.

Obiectivul

Obiectivul nostruEra să creștem

NaturalPe baza fructelor

Și a pietrelorCa fructele

Și ca pietreleDin curățenia lorÎmbrăcând pofta

Și pofta

Cine se uită la noiNu poate decâtSă se bucure

Că avem acestObiectivTerestru

De care se leagăChiar și viitorul.

La început

La începutO să ți se pară

StraniuPe urmă o să

Ți să parăDureros

După durere vaVeni o liniște

Supraomenească

Din care nu veiPutea ieși

Decât trasăDe mine

De cea mai profundăTăcere

Cu cel mai blând surâs.

Viața trebuie

Viața trebuie Salvată cu viață

Care trecePe lângă noi

Ca o steaCăzătoare

Pe lângă noapteSă nu i se vadă

Pulsul

NoiBatem din palmeÎn ritm de vals

Căci valsulA fost proiectat

Pe țipătul nostruDe nou născuți.


30 nr. 122, 2019

Geneza unuiGeneza unuipatronimpatronim

Livia CIUPERCĂ

În ultimul timp, observ,cu stupefacție, că numelejuristului-scriitor BARBUDELAVRANCEA esteîmpodobit, întruînbrățișare, cu artificialul„Ștefănescu”, respins deînsuși purtătorul lui – încă

din anii școlarității.Barbu Delavrancea (11 aprilie 1858 – 29 aprilie

1918) a fost un om vertical, deloc lipsit de încorsetăriși vâltori nenumărate. Pe toate le-a biruit cudemnitate și credință. În evoluţia sa juridică, politică,scriitoricească şi publicistică, cuvântul înfloreștelacrimă purificatoare în slujba unui nobil crez,mărturisit, de altfel, într-o epistolă către unul dintreprietenii săi, A(dolf) de Herz, în 1912: „Trudindu-te, făureşti legătura cu fiinţa cea mare a neamului”. Afost un entuziast, a ars întru cunoaștere, adevăr șidreptate. A sporit vâlvătaie în împlinirea în planprofesional, neuitându-și originile, ci dimpotrivă,încununând stirpea sa țărănească ori de câte ori s-aivit prilejul.

Frumuseţea caracterului său i-a-mbrăţişat fiinţapână la extaziere, prin mijlocirea verbului, vivificatpe treapta sfinţeniei, purităţii şi cuminţenieibiruitoare, spre a deveni, cum singur o mărturiseşte,„monument filologic”.

Nu-şi va ascunde niciodată obârşia, ba, am puteaspune că se mândreşte, afirmând: „Da, părintele meua fost clăcaş (…). Sunt din prima generaţie a uneifamilii de clăcaşi care a învăţat carte” (Discurs rostitîn Cameră, la 20 februarie 1896, extras din Opere,VIII, Editura Minerva, Bucureşti, 1971, p. 276).

Memorabilă va rămâne intervența sa – dinCamera Deputaţilor – în momentul în care aveau locdezbaterile pentru redactarea Articolului 9, dinLegea Numelui. La acel moment, parlamentarulBarbu Delavrancea atrage atenţia asupra „cererii deschimbare a numelui”, adăugând că „trebuie să existemotive grave pentru ca o persoană să-şi schimbenumele de familie”, neuitând – foarte important, căaceastă „legiferare” se doreşte „într-o ţară în carenumele de familie (…) este o excepţie”. Vorbitorul sereferea la faptul că – „Regula generală a fost lipsa de

nume”. În susţinerea acestei afirmaţii, juristul BarbuDelavrancea se gândeşte la sine însuşi şi la toatefamiliile de clăcaşi din care provenea.

Și ce putea fi mai plin de convingere decâtpropriul exemplu?

„Familiile, la noi, au fost şi sunt desemnate maimult prin poreclă”.

Și o importantă precizare, pentru a înțelegedeosebirea între clasele sociale:

„Nume patronimice vechi şi continue au avutnumai aceia pe care norocul le-a făcut să aparţinăunui număr restrâns de familii, parte istorice şiboiereşti, în bună parte numai boiereşti”.

Așadar, Barbu, pe numele său de botez, se simte„îndatorat” să explice că, personal, nu şi-a schimbatnumele – „[eu] particip din marea masă a românilorfără nume patronimic”. El era fiul unui „Ștefan”. Omsimplu și cinstit. Așadar, Barbu al lui Ștefan!

Firește, s-au făcut glume pe seama pseudonimuluiales, „Delavrancea” (inițial, „De la Vrancea”).Adversarii săi politici vor să-i minimalizeze poziţia.Şi face referire la faptul că Suveranul Ţării „a voiajatodată, incognito”, sub numele de „Contele deVrancea”!

Delavrancea însă va demonstra că există o maredeosebire între „numele unui supus” şi „numele unuisuveran”, explicând: „Domnilor, DELAVRANCEA nuînsemnează nici conte, nici marchiz. Acest <de la> n-a fost niciodată în istoria ţării încărcat cu vreunînţeles nobiliar”.

Aşadar, când dorim să pronunţăm sau să scriem– corect – numele cunoscutului jurist-parlamentar-scriitor, să ne amintim vorba maestrului:

„[Eu] particip din marea masă a românilor fărănume patronimic”!

Și pentru acei care adaugă cu o așa nonșalanțăartificialul „Ștefănescu”, să nu uite cuvintele lui BarbuDelavrancea:

„Am luat acest pseudonim pentru a face o serie deobservaţiuni şi de studii în domeniul moravurilor şial moralităţii publice, pe care credeam că sunt îndrept şi dator a le face. Cu un pseudonim mă simţeammai liber”. „Nu m-am lepădat de nimic, căci nu aveamce lepăda. Numele de <Ştefănescu> n-a fost numelemeu, şi nu l-au purtat nici părinţii, nici bunii mei”!

Niciun istoric literar (interbelic sau postbelic) nufolosește artificialul „Ștefănescu”. Pentru cei caredoresc să afle cum s-a „născut” numele „Ștefănescu”,sunt invitați să consulte Istoria… lui George Călinescusau monografia doamnei Emilia Milicescu, singurulbiograf al lui Barbu Delavrancea.

CIVILIZAȚIICIVILIZAȚIIDISPĂRUTE -DISPĂRUTE -

REALITATE ȘIREALITATE ȘISPECULAȚIISPECULAȚII

Hedi S. SIMON

Istoria Pământului estemult mai lungă decât cea aomenirii. Se crede că înurmă cu multe milioane deani planeta noastră asuferit cele mai violente

fenomene climatice, călduri insuportabile, furtuni,secete și inundații, ceea ce a distrus flora pentru operioadă îndelungată, întărziind procesul de aparițieși dezvoltare a oricăror forme de viață. Apoi a urmatacel proces de evoluție într-o foarte lungă perioadăde timp, începând cu microorganismele, care îndecursul milioanelor de ani au ajuns la forma cea maievoluată, la ființa rațională, Omul. Și deoarece vorbimdeocamdată la modul general de timp cosmic și nual celui uman în special, putem să luăm ca unitate demăsură milioanele sau sutele de mii de ani până laformarea ființei superioare, sau până ce aceasta adevenit conștientă de sine. De posibilitățile salecognitive, de îndemânare, de ingeniozitate și creeație.

Așa dar, parcurgând istoria omenirii dinAntichitate și până în prezent, putem identifica multetrepte în evoluția inteligenței umane, multe etape pecare le vom numi civilizații în cel mai pur sens alcuvântului: cea Elină, de la care am moștenit ideilefilozofice ale celor mai luminate capete ale omenirii,ca și Mitologia greacă, minunatele legende careîmbracă în frumusețe înțelepciunea și imaginațiabogată a poporului din acele vremuri; apoi civilizațiaImperiului Roman, cuceritor al unor teritorii imensedatorită științei militare, datorită cunoașterii unortehnici și unui mod de viață civilizat pe care le-aurăspândit și dăruit popoarelor cucerite: până șilegislația romană a rămas la baza constituirii coduluijuridic în mai toate țările lumii, dar nu numai atât, șilimba latină, gramatica ei și construcția frazelor,fonetica și rădăcinile multor cuvinte au constituitfundamentul în creearea unei serii de limbieuropene. Printre care evident, se numără și limbaromână, pe lângă franceza, spaniola sau italiana

modernă.

Aceste civilizații care au constituit mari imperiiîntr-o lungă perioadă de timp, au dispărut de multdin viața societății umane, lăsând în urmă influențeputernice asupra generațiilor următoare. Darîntrebându-ne din ce motiv se destramă asemeneaimperii puternice și civilizate, vom constata că în niciun caz în urma unor înfrângeri suferite din parteaunor inamici mai puternici veniți din afara hotarelorlor. Nu, inamicul este întotdeaua in interior, trăieșteîn mijlocul nostru și se numește imoralitate, corupție,dispreț pentru bunurile țării, lipsă de patriotism, cași multe altele de acest gen, precum susțineau de faptși marii filozofi antici: distrugerea vine dinăuntru,devenind mai puternică decât imperiul însuși.

Știm că după cultura strălucitoare a Antichității aurmat o lungă perioadă de „întuneric” culturaldatorat în mare parte fanatismului religios șicrimelor comise de Inchiziție. (atenție! Istoria serepetă o dată cu neatenția la greșelile oamenilor). Adurat mai mult de un mileniu până ce Renaștereaculturală a înălțat omenirea pe o treaptă superioară.A doua jumătate a sec. XX și începutul celui XXI aadus cu sine o dezvoltare atât de intensivă a societățiiumane, cum nu s-a mai cunoscut până în prezent.Dar, precum fiecare monedă are două fețe, iar fiecarepoveste are două variante, tot astfel urcarea rapidă aomului pe treptele dezvoltării are și ea două laturi:una desigur pozitivă, aducând în viața omuluiconfort, cultură și multe alte beneficii care ar fitrebuit să-l facă fericit.


31nr. 122, 2020



32 nr. 122, 2020

A doua latură în schimb, este distructivă, îl face peom să fi preferat o viață mai liniștită, mai sigură, caîn zilele de odinioară. Nu este necesar să intrăm înamânuntele acelui „modus vivendi” pe care îlcunoaștem astăzi. Cu toții trăim momentele grele deintemperii, uragane, tornade, ploi torențialeaducătoare de inundații. Zilnic se întâmplă tragediidatorită unor deraieri de trenuri, căderea unoravioane cu sute de pasageri, atentate teroriste comisede către fanatici religioși care măcelăresc sute devieți omenești, sau crime în masă comise de niștederaiați mintali, dornici pur și simplu să distrugă fărăa avea un motiv special decât să atragă atenția asuprapersoanei lor mizerabile. Nu mai vorbesc de cursaînarmărilor, de acest concurs al inteligențelor negre,care ar fi putut crea lucruri minunate, dar în schimbse irosesc pentru a obține arme ucigătoare de toatefelurile. Se vehiculează chiar ideea existenței unorlaboratoare unde se experimentează în secretdirijarea fenomenelor naturii sau niște ciudățenii dearme biologice, cum ar fi folosirea insectelor pentrurăspândirea unor epidemii care atentează lasănătatea și viața oamenilor.

Stresul, pemanenta tensiune în care trăim zi cu ziface omul mai credul în toate zvonurile, mai nervos,mai rău, mai violent. De fapt tot ce ni se întâmplă astăziîși face omul cu propria mână: poluarea, efectul deseră, încălzirea globală, transformarea uraniumului înbombe ucigătoare, iar cu asta lista nu e încheiată, darcert este că vinovații suntem numai noi înșine.

Eu am prezentat partea reală a situației, ceea cenu înseamnă că nu s-au născut în timp și osumedenie de povești fanteziste în jurul problemelorde mai sus. Ați auzit desigur despre acei extratereștri„buni” care de 50 de ani colaborează cu noi pentru ane da secretele tehnicii hipermoderne; dar mai existăși extratereștri „răi” care din dorința să ne ocupeplaneta ne ajută s-o distrugem noi înșine fărăamestecul lor direct. Și multe alte și alte speculațiicare mai de care fanteziste. O să vi se pară ciudatpoate, că din toate discuțiile despre dezvoltarea șidispariția civilizațiilor mi-am amintit tocmai un citatdin scrierile lui Lenin, care spunea că orice societateumană care ajunge la stadiul cel mai înalt dedezvoltare se autodistruge. Vreau să sper că VladimirIlici a greșit, iar omenirea va supraviețui până laurmă pe un Pământ reînnoit.

Prietenie,Prietenie,

aș vrea să teaș vrea să te

cânt...cânt...

Prietenia este iubirea careînnobilează viața și-i dă unsens. Ea se contopește cugenerozitatea și e singurulsentiment dezinteresat.Pierdută, omul trăiește dindâra ei luminoasă. În vecinegăsită, urmele ei se văd petoate cărările vieții. Oriundevei pune piciorul.

Omule iubitor, te vei regăsicu prietenia, căci altfel ce am,deveni, când am ajungeundeva și am ști că nimic nune așteaptă? Ce ar fi, când ampleca și am fi siguri cănimeni nu se va mai gândi lanoi?

Prietenia e în noi. Totulvine din noi. Nimic nu vinedin afară. Și acela care nugăsește iubirea în el, nugăsește afară nimic. Fărădragostea care ne fecundeazăinima, toate frumusețileterestre sunt reci șiînspăimântătoare.

Răsărituri și apusuri cevărsați văpăi de aur pestenepăsarea firii și voi ceruristrăvezii ce vă contopiți cumarea; și voi nopți de-argint,mărturii nepieritoare; și voipreumblări nesfârșite defioruri, - ce ați devenit voi,toate aceste măreții, fărăiubirea care e în om?Dezolări neptuniene!

Farmecul e în noi,întreținut de iubire. În afară:marea indiferență!

Nu poți iubi lumina, fără săiubești în același timpoamenii. Nu pe toți. Nimeninu-i iubește pe toți și niciIisus nu i-a iubit astfel.

Iubim doar ceea ce ni seaseamănă în felurite privințe.Iubim dorințele noastre.

Adesea, cântărind oamenii,m-am înșelat pe jumătate.Niciodată în întregime. Darcu cât mă înșel mai mult, cuatât merită osteneala,deoarece aici nu e vorbadecât de viața frumoasă,sănătoasă ca apa de izvor șiputernică, ca fulgerul.

Iubesc omul, când poartăîn sine dragostea pentru

prietenie. Iubesc femeia,când sângele îi este aprins depatima cărnii. Mă dăruiesclor cu frenezie, fără să mătocmesc. Asta costă scump,dar niciodată dezamăgirilesuferite n-au fost și nu vor fiîn stare să micșoreze sumadorințelor mele.

Îmi caut pretutindeninorocul, cu furia cartoforului.Joc totdeauna larg, deoarecenu pot suferi zgârcenia. Dacămă înșel, nu pierd nimic:celălalt e în pagubă. Nupierzi nimic, atunci când tedăruiești cu totul. Altminteri,ar însemna să poți spunedespre soare că-și sleieșteforțele când se dăruie fărăcruțare și fără alegere. Cu atâtmai rău pentru ghețari: setopesc ei înșiși!

Dar când câștig, pun mânape-o comoară! Vorbescdespre sentimentul prieteniei,deoarece, vai! pasiunea cărniieste ca fulgerul: puternică darnu ține mult.

Mândria se pedepsește înviață! În ziua în care nu maiai nimic de dat, nu mai poțiface fericit pe nimeni.

Smochina - care stă țeapănăîn vârful pomului, sau cătrecare nici o mână nu se întindes-o culeagă, sau nici o gurănu se apropie s-o muște, cândeste coaptă - se usucă, seîntărește și moarecontemplând cerul...

Să dai, să dai - iată mareafericire a vieții. Să dai, maiales la timp, fiecare lucru lavremea lui. Să dai râsul, sădai lacrimile.. Să-ți trăieștiavânturile, să-ți trăieștidurerea... Să înhați raza debucurie, care fuge, să-ți arățidinții frumoși în râsul pe careniște ochi umezi ți-l cerșescși apoi, apoi să plânginebunește, din toată inima,sătul de bucurie! Să plângi untimp... Și apoi să râzi.

Iată cum este alcătuit lutulmeu și ceea ce iubește. Nu-smulțumit din cauza asta.



33nr. 122, 2020

POEZIIALENSIS DE NOBILIS

De-am evada

Nu-mi curge-n vene sânge, clorofilă;Prin mâini de ierburi trec tăceri de cal,În ochiul verde cade o acvilă,Mi-e trupul floare, vino doar şi ia-l.

Ferestrele din aripi cer creneluri,Resturi de umbre bandajează cranii,În aburi cresc fantome din cerneluri,În epifanii văd minuni profanii.

Când şerpii cască, plouă abulie,Tresar în ceasuri karme indecise,Ne urcă metastaza, din hârtie,Între sinapse mucegai de vise.

Cum înspre ceţuri se prelinge seva,Urcă-n firide forturi să destrame,Căderi din măr promite însăşi Eva,Incestul din grădină să reclame.

De-am evada din lunga amnezieCare ne ţine-n noi ca-n închisori,Ne vom muta în vise cu chirieSă fim părinţi copiilor din flori.

Omul cosmic

Tot încercăm a prinde-n zbor cometeSă regăsim în lungul şir de fii,În somn sau vis, această cruntă seteCe arde-altare albe-n galaxii

Pe rugul pur fiinţei să îi cânteCu glas de îngeri care sfarmă munţii,Ca-nzăpeziri să curgă de pe fruntePeste mirenii puri în noaptea nunţii.

Dar nesfârşiri ne-ndreaptă-n plauriproraŞi ne-ncurcăm în neguri ca-n liane,Ciudate semne, semănând cu Tora,Ne aburesc profetic pe ocheane...

Iar dacă-n noi se întâlnesc pulsarii,Ca versetele-n sacre melodii,La suflete păţim în van avariiCă luminări vom mai primi simbrii

Şi-n ape sacre curgem ca-n oglinziSă luăm cu umbra faţă-n faţă cina;Păşind din tine, ca un arc te-ntinziSpre omul cosmic, umbra ta, lumina.

Amin

Din zvârcolirea stelelor în ape,În incantaţii scrise-n aer chemAltare de luminǎ sǎ se crape,Înfricoşǎri de buze care gem;

Rostogoliri de mere putrezitePe vârfuri retezate de sǎgeţi,Şerpi sâsâind în limbile sanscrite,Vedenii tipǎrite pe pereţi;

Nedesluşiri de forme aiurateFecioarele încuie-n colivii,Inimi de sticlǎ cad în cioburi, spartePeste priviri mirate de copii....

Zǎvoare ruginite de uitareÎn inimi desenate pe un zidNe cer la toate câte-o dezlegare:Să calculăm lumina cursă-n vid.

Discipoli goi aruncǎ ceru-n valuriŞi se ascund în cupe reci de crin,Iar morţii noştri tot tresar în graaluriAşteaptǎ sǎ şoptim încet: amin.

Pictorul tău

Pictez, iubito, numai de mi-ai cere,Te-aş zugrăvi din împletiri de aburi;De vrei, pe frunte-ţi desenez mistereCând aur curge-n ale minţii jgheaburi...

În abulii îmi definesc doctrina,În aure, îmbrăţişări mimate,Iar de se-ntâmplă să rănim lumina,Culorile se varsă desfrânate

Până în clipa când e nordul sudul,Când rana mea din coapsă eşti, femeie;Ne-nmiresmăm cu înzeire nudul,Pictăm cu sânge gura ta atee...

Tristeţile ascunse sub rimelŢi le dezvălui rătăcind pe pânză,Ca haina să devină-n acest felVenirea toamnei în Eden: o frunză.

Undeva

Clopotul bate în sufletul raiului,Cântecul inimii spinii-i descuie,Zboară o pasăre din mugurii naiului,Fete-n altarele crinilor suie.

Aripi de gene zbat tot mai rarZări netivite de marginea gândului,Casa secundei e în turnul din far,Mâine te culci în braţele vântului...

Frâie de nori îmi faci, să încalecBolţi de mirare căzute din şa,Paznicul apelor îmi pare zănatec,Apa oglinzilor ascunde să bea.

Candela pruncului în palmă tresare,Lujer de fragă furată din naos,Marea văzduhului e-o arcă în careUrci să visezi ca magii din Laos.

Trepte se-nalţă în aer de-aici,Calea-i deschisă spre aura ta;Mergi, parc-aluneci pe valuri de muzici,Umbra te-nvăluie şi curge şi ea...


34 nr. 122, 2020

HERTAHERTAMÜLLER 2020MÜLLER 2020

Augustin OSTACE

Köln - Cologne, metropola

internaţională de pe Rhein, tot mai

puţin germană şi europeană…

Săptămâna 20-25 Ianuarie 2020,

Festivalul Mondial de Literatură

POETICA 6, Weltliteratur Festival –

POETICA 6, sub genericul de Artă a

Rezistenţei, Widerstandkunst /

The Art of Resistance…

Invitaţi din toată lumea, extremă afluenţă de publicspectator, de public scriitor, de public comentator, de publicpoetic şi noetic, atraşi magnetic demirajul parafrazărilor şi alegoriilor, alsuflurilor de ritm şi rimă, al inspiraţiilorde individualitate creativă, venite dinadâncurile necunoscute, gekommenaus der unbekannte Tiefgrunde…

Am fost prezent la toate cele şaseediţii de POETICA, fiecare cu invitaţii săi,fiecare cu tonalităţile sale, fiecare cumetaforele sale, fiecare cu vedetele saleliterare, notând şi video-filmând şiîntrebând tinere speranţe sau maturităţiliterare consacrate, mereu în vâltoarede studiu ca Studierender, de căutator,ca Suchender sau întrebător, caFragender, ca scriitor, Schriftsteller, saurescriitor, Wiederschrifts-teller…

Anul acesta, vedeta festivaluluiliterar mondial, POETICA 6, estescriitoarea germană născută înRomânia, laureată a Premiului Nobel pentru Literatură,Literatur Preis – Nobel trägerin pe anul 2009, care este…HERTA MÜLLER!

…O privesc Luni seara, 20 Ianuarie 2020, întruprezentarea de sine, de cărţi, de istorie şi de opera înansamblul ei, de pe imensa scenă (care poate grupa 150 deinstrumentişti şi corişti întru simfonic), din imensa Aula II dinclădirea centrală, Hauptgebäude, a lui Albertus MagnusUniversität, de fapt un imens amfiteatru de 800 de locuri!

…O linişte ireală în încercarea de înţelegere a unuifenomen literar, a unei excepţii de excepţie, eineAußergewöhnliche aus sich selbst, care, depăşind

dificultăţile dintr-un sat bănăţean,Banat - Schwabendorf, din aniicomunismului din România, ajungeprintr-o perseverenţă extraordinară,atât în România cât şi în Germania,în vârful lumii literare germane şimondiale, apreciată, evident şiinvidiată, aplaudată, evident şicontestată, şi cu Box Office-urideosebite în domeniul literar de Business-Books…

…Pe imensa scenă, de fapt un scenologicum video-literar, Herta Müller pare o copilă, o adolescentă, onevinovată găsindu-se şi regăsindu-se întâmplător în spaţiileliterei şi semnului, in der Räumlichkeit der Buchstabe undBedeutung, gesticulând larg şi emoţional, prin cuvânt, prinrespiraţie, prin modelare de idei şi concepte…

…Mai ireală mi se pare Herta Müller, cu fizicul ei fragil şiinocent, la finalul programului poeto-simfonic, din Aula 2 aUniversităţii, când solicitându-i un autograf pe cartea sa,„Mein Vaterland war ein Apfelkern” - „Ţara mea a fost unsâmbure de măr”, îmi mulţumeşte tresărind, „Ich bedankemich sehr dafür“…

…Marţi seara, 21 Ianuarie 2020, la Kulturkirche înNippes, Herta Müller are din nou o asistenţă incredibilă,

undeva la 500 de pasionaţi ai cărţii, aifrazei alegorice, a litereiliteraturizându-se şi resemnificându-se, a literei devenită istorie şi scutîmpotriva cenzorilor dinGeheimdienst – Securitate, şireprimatorilor din UniuneaScriitorilor, Ablehnender aus derSchriftstellerunion…

…Sunt în video înregistrare acuvintelor ei, gesturilor ei, a tăcerilorei, a privirilor ei, de fapt un mister îndesfăşurare, Mysterium in derBewegung, cu un public sculptatîntru ascultare şi emoţionarenemişcată, parcă nevenindu-i săcreadă că această copilă – Mädchen,de undeva din Răsăritul de Ostland,a cucerit neaşteptat şi tulburătorlaurii intrării în eternitate…

…Din nou în rând la autograf, de data aceasta pentrucartea sa „Der Mensch ist ein großer Fasan auf der Welt” –„Omul este un mare fazan în lume”… Succes pe toată linia,aplauze pe toată linia, îmbrăţişări din partea publicului…

…Am un set de discuţii cu admirabila Herta, în germană,engleză, română… Aceste Gespräche vor fi repovestite maitârziu, dar un lucru este mai mult decât cert, că HERTAMÜLLER este categoric numărul unu în literatura germanăprezentă, în literatura română prezentă, fiind de departe,personalitatea numărul unu a Diasporei Române!...

…Vom reveni cu fenomenul literar şi cultural HertaMüller…


35nr. 122, 2020

Abia ajuns din expediția efectuată în America deSud, aveam să constat că nu era singurul vis, și căaltele mi se întrezăresc. Chiar pe timpul când scriamNotele de Călătorie referitoare la „aventura”, din carenu de mult timp mă-ntorsesem, mi-a-ncolțit ideeacă trebuie să duc la-ndeplinire „Proiectul Asiatic”care, parcă-mi stătea-n gât! Și ideile curgeau strunăîn favoarea înfăptuirii... În fiecare zi derulamcunoștințele și informațiile încețoșate datoritătrecerii vremii, acumulate în timp sau de pe bănciledin școli. Apoi am început studiul căutând prinlibrării sau biblioteci cărți, însemnări, almanahe șipoze, ori lecturând cu pasiune Însemnări deCălătorie de pe net. Și-am găsit multe materiale pecare le-am savurat și „pritocit” câteva luni...bune.

Uneori aveam senzația că mă afund într-o Lumecu o cultură vastă pe care n-am să pot să o deslușesc.Dar gândul că o călătorie „acolo” va faciliza acesteenigme... mi-a dat curaj. Îndoiala mea nu se fonda peproblemele legate de o simplă călătorie ci pe dorințamea de-a scrie, de-a lăsa ceva celor interesați, cititoride azi și de mâine.

Ce-mi propuneam nu era deloc ușor! În primulrând... trebuia să „văd”! Ca să văd... trebuia să mădeplasez „acolo” iar apoi să notez... ca să nu uit!Deasemenea, să am grijă să nu mă pierd de gruppentru că-n astfel de „puhoaie” umane e foarte ușorsă te rătăcești. Timpul liber, trebuia să-l drămuiescpentru a vedea și „altceva” și-acest lucru impuneadespărțirea de grup. Aveam de făcut multe fotografiiși însemnări. Plecam cu un „bagaj” spiritual și eramconștient că mă voi înapoia cu „două”! Serile trebuiasă le transform în „promenade nocturne” pentru aaduna alte informații. Și nu în ultimul rând să-miordonez programul pentru a-mi asigura odihna șicele necesare pentru a duce la îndeplinire întregulproiect asumat. Toate acestea au fost stabilite șidetaliate în perioada premergătoare plecării și potsă spun că au fost urmate cu maximă precizie faptpentru care, pot afirma că nu am întâmpinatdisfuncționalități majore. Dar trebuie să spunesențialul că am fost norocos și Domnul m-a avut înpază!

Dacă nu mi-aș destăinuiun gând mai vechi arînsemna să nu fiu sincerpân' la capăt. Eu am rămasimpresionat despre această „Lume” încă dinadolescență de când savuram Însemnările lui MarcoPollo și ale marelui Cărturar Nicolae MilescuSpătarul (Descrierea Chinei și Descrierea Vestitei șiMarii Insule a Japonezilor și ce se află acolo). Daracum, premergător „Proiectului”, m-am „înfruptat”din scrierile Irinei Holca (Scrisori din Cipangu și,Aristrocatul și Vagabonzii), Elenei Luica Kase(Ultimul Drum), George Moise (Momoka), Ion Papuc(Scrieri despre Monseniorul Vladimir Ghica),Nicolae Iorga (O Învățătură Japoneză, Un OaspeteJaponez), Mitică Detot (Un Miracol Perpetuu,Memoriile unui Atașat Militar); „De la Pearl Harborla Hiroshima” de Florin Vasiliu publicată în 1986 laEditura Dacia și nu în ultimul rând, Lucrarea MareluiNipolog Ioan Timuș „Japonia” a cărei prefață estesemnată de Nicolae Iorga. Deasemenea și alte lucrăritraduse din literatura universală, precum: „Japonia,Eterna Fascinație” scrisă de Nelly Delay întraducerea Ioanei Cristina Pop și „Confucius,Cuvântul Înainte” de Danielle Elliseef în traducerealui Gabriel Fornica Livada, ambele tipărite deEditura Univers, în colecțiile Cotidianul,Enciclopedica.

Toate aceste demersuri au condus la conturareași realizarea „Proiectului Asiatic”, pe care cu multdrag îl propun publicului cititor. Este un demersnecesar și facil tuturor categoriilor de cititori,prezentat într-o formă plăcută de poem foileton, înversuri ușoare de povestitor prin care am încercatsă rezum esența istoriilor și culturilor celor douăȚări. În periplul meu Asiatic în care am îmbinat utilulcu plăcutul, voiajul și promenada cu stăruința de-aaduna informații și imagini, m-a ajutat mformațiamea de pregătire militară acumulată de-a lungulbogatei mele cariere militare de aproape patruzecide ani. Dar și celelalte atitudini dobândite în timp,prin intermediul școlii, a perseverenței proprie-miinstrucții de care am fost interesat dintotdeauna și

CUVÂNT ÎNAINTE -CUVÂNT ÎNAINTE -NOTE DE C|L|TORIENOTE DE C|L|TORIE

Nicolae BĂNICIOIU


nu în ultimul rând, a educației din familie. M-a ajutatși sensibilitatea artistică pe care am dobândit-o demic copil, prin Școala de Muzică unde am studiatvioara. Remarc faptul că rezistența la eforturilefizice, condiție esențială în voiajele lungi șiobositoare, se datorează pregătirii militare dinȘcoala Militară și Academia Militară. Toate acesteasunt adunate, exploatate și armonizate într-un „tot”,prin lectură, studiu și multă muncă!

Trebuie să menționez faptul că întotdeauna mi-am dorit să fac cărți interesante, bogate în informațiiși ușor de înțeles. Că filozofiile și istoriile greoaiecaracteristice altor Popoare, să le transpun și să lerezum la variantele cele mai simple, pe înțelesultuturor. Deasemenea, în Lumea OrientuluiÎndepărtat, pe lângă multele și bogateleparticularități, am căutat elemente cu legăturiRomânești; contacte, oameni și episoade istoricecare ne fac cinste. Așa am descoperit frumoasele șiimportantele legături cu Țara Soarelui Răsare, pecare cu mult drag le-am descris.

Tot așa am descoperit „elementul religios”concretizat în religiile specifice Japoniei și Coreei DeSud dar și Creștinismul (Catolic, Ortodox și

Protestant), bine conturate și armonizate în filozofiași cultura acestor Popoare. Dar sunt încântat săremarc ajutoarul și încurajările primite din parteafamiliei și prietenilor. Și mai cu seamă din parteadistinsei și prestigioasei doamne Elena Buică dinCanada, scriitor și Om de Cultură de Renume dar șia bunului și tânărului meu colaborator BogdanMarian, scriitor și cercetător științific. Și ca oparanteză, aș remarca în mod deosebit, „creditul” pecare mi l-a acordat remarcabila doamnă Elena Buică,facilitându-mi publicarea mai multor poezii dinpropria-mi creație în Canada, în prestigioasapublicație “Observatorul” din Toronto, condus deapreciatul Director, Domnul Dumitru Puiu Popescuși în Australia, în revistele conduse de remarcabilulpublicist, George Roca. Drept urmare le mulțumescși-i asigur pe toți de stima și respectul meu iardoamnei Elena Buică, îi spun că-i port în minte șiinimă, vorbele îndemnurile și frumoasele aprecieriși că mă străduiesc să-i urmez prețioasele sfaturi. Iaracum...adresându-mă bunilor și fidelilor mei cititori,nu-mi rămâne să le spun decât „Călătorie frumoasăîn Îndepărtata Zare, Țara Soarelui Răsare și ȚaraDimineților Liniștite”, urându-le sănătate și bucurie,în drumul lor printre versurile mele ușoare desimplu povestitor.


36 nr. 122, 2020


scrisoarescrisoarede pede pe

baricad\baricad\Ion IANCU-VALE

Îți scriu, iubito, iată, oscrisoare

recurg la această metodă,desuetă

și nu-ți transmit ceea ce așvrea verbal,

pentru a nu ne auzi tovarășii,sau camarazii, (zi-le cum vreicăci e totuna) și ne-ar acuza.

Îți scriu pentru că mă totîntreb, iubito,

de ce intrăm pe furiș încimitirele patriei,

pentru a plânge eroii noștrimorți,

până la urmă, inutilși de ce, fiecare pe o altă

baricadăne fluturăm convingerile,

ca pe niște cearșafuri,nupțiale,

neștiind pe care redută, să leașternem,

pentru a încropi patul nostrude taină.

Fii prudentă iubito,căci a început din nou să se

someze,după ce s-a tras,

fără să știi de la cine și deunde vine glonțul.

Umilința și teama râcâie iarăși în țâțâna ușilor,

iar șoricioaica și cucuta nise vor oferi

de acum în ulceletradiționale și sfințite.

Asta ca să nu pierim decâtpe limba noastră

care, atât de frumos, știesă cânte și să declame,

dar mai ales să jelească...Trebuie să închei iubito,aș mai fi avut multe a

spune,dar auzi, vine... vine...

Din volumul„Soldat în războiul final”

LaLafereastrăfereastră

Ion Teodor PALADE

Plouă timidplouă-necat...visuri coboarăpe aripi ude;în nori subțiri,turla bisericiis-a scufundat.Lespezi adunăape-n fuior,scâncetul plimbăaerul rece…peste popor.

Albastre raiuricurg, printre spini,ploaia descântătainițe arse…sub rădăcini

„Ceva, acolo…,ar fi ceva… ”șopti o frunză,căzută-n dungăpe canapea.

Dar, din ghiveciulcu cinci garoafe,ca plânse stele…,răsar iar visuri,cu aripi ude cerul să-l spele;și, printre aburi,încet să-l ducă.

Caietde [colar


37nr. 122, 2020

S\rb\toareaS\rb\toareaora[uluiora[ului

Adalbert GYURIS

În 1990 a fost o „modă” de a călătorii în fostaIugoslavia, Polonia și Ungaria, mai ales pentru noi ceicare locuiam în Banat. Am dus lucruri din casă care nune-au mai trebuit ca bibelouri, păpuși, pahare, vaze,cești...

După achitarea biletului de transport, taxa de piațăși altele am rămas cu puțini bani câștigați plus cu o zi sauchiar două aproape pierdute... Au fost chiar „excursii”cu pierdere, ne-au furat din marfă și alte evenimenteneplăcute.

Am fost și eu de câteva ori cu soția, singur sau cufratele meu.

Cel mai mult însă dintre noi trei a fost Eugen, fratelemeu.

Pentru noi frații mai bine a fost în Ungaria, știindlimba ne simțeam ca acasă.

Într-una din călătoriile sale prin Ungaria Eugen a fostîntr-un orășel de lângă granița cu România. Aici aobservat că erau parcă prea mulți pe străzi și majoritateaîmbrăcați la patru ace.

A intrat într-un magazin să-și cumpere o carte șivânzătoarea a spus că se grăbește, va închide maidevreme, merge la școală. Vecinul ei a terminat liceul șieste mare ceremonie. Fratele meu n-a dat mareimportanță la ce-a spus vânzătoarea însă fiind pe stradăa văzut că toată lumea se îndreaptă într-o direcție.

Din curiozitate a întrebat unde se duc toți aceștioameni. Bătrânul cu care a stat de vorbă l-a privit pefratele meu și i-a spus că nu este din oraș. După ce fratelemeu a răspuns afirmativ bătrânul i-a spus că azi esărbătoarea orașului.

Fratele meu „a trecut în revistă” toți sfinții și toatesărbătorile însă n-a găsit nimic.

Bătrânul l-a „citit” și i-a zis că azi la liceul din oraș esărbătoare, ultimul an de liceu termină și vor da unspectacol de adio pentru sfârșitul ciclului gimnazial.Eugen s-a hotărât să meargă și el la acest eveniment. Așacă l-a însoțit pe bătrân.

În fața școlii era multă lume. Fratele meu și-a adusaminte de anii de liceu… emoții… prea multe sentimenteciudate, sunt multe amintiri plăcute și interesante, suntatâtea clipe. A dat timpul înapoi, s-a întors la acei ani...

Era printre sărbătoriți, a pășit neîncrezător spreporțile liceului, nu știa pe nimeni și nici măcar nu s-agândit că va putea să ajungă atât de aproape de aceioameni. Unii oameni dar mai ales dintre elevi semănau

cu foștii lui colegi. S-a gânditla profesorii lui, oameni carei-au deschis drumul în viață,care l-au învățat ce înseamnărăul și binele, cum săgândească și mai ales cum săse descurce în viață.

Cum timpul a „sudat” oadevărată prietenie întrecolegi și chiar profesori, cumîncet cu toții au format ofamilie !

Au fost ani în care adescoperit sensul vieții. Avăzut cu ochii deschiși atmosfera pauzelor și a orelor încare toți se ajutau unii pe alții… Au fost și clipe când uniiau avut momente de „rătăcire și scăpare”, erau orgolioși,se dădeau „mare”, formau „găști”.

Apoi totul a intrat la normal și din păcate totul s-asfârșit mult prea repede. A cunoscut oameni care auajuns aproape de inima și sufletul său.

Eugen la intrarea în curtea liceului s-a apropiat de ovitrină unde era expus un tablou, o fotografie mare cereprezenta o clasă cu elevii sărbătoriți și profesorii lor.

Elevii au scris ca motto:„Așa cum ne-ați învățat, așa vom trăi !”Profesorii la rândul lor au scris:„Viața este o adevărată scenă. Pentru unii tragedie,

pentru alții comedie.Nu uita că și tu faci parte din acest grandios

spectacol!Ai grijă cum îți interpretezi rolul !”Eugen însoțindu-l pe bătrân au intrat în curtea școlii.

Aproape tot orașul se afla aici... În scurt timp ceremoniaa început printr-un discurs al directorului instituției, apoia vorbit o femeie dirigintele clasei terminale. Au mai luatcuvântul o fată și un băiat dintre cei sărbătoriți.

Timpul a trecut… îi părea că a început numărătoareinversă a orelor de curs și își dorea din tot sufletul să mairămână acolo… tânăr. Era în aceeași bancă de la rânduldin mijloc alături de colegii săi, cu care de multe ori auchiulit și totodată au învățat multe lucruri interesantecare mai târziu l-au ajutat în viață.

Îi era dor… dor de acei ani și era conștient că timpullăsat în urmă nu se va mai întoarce... Au rămas amintirifrumoase care niciodată nu se vor uita.

Bătrânul l-a „trezit” și i-a spus fratelui meu că suntașa mulți oameni la această sărbătoare pentru că orașula mai câștigat câțiva oameni de nădejde, tineri care vorfi corecți, cinstiți, vor ajuta pe alții și vor ridica faimaorașului.

Așa trebuie să fie cei care termină liceul !Eugen face parte dintre acei tineri, de fiecare dată

ajută pe cei de lângă el și poți avea încredere în spuselesale !

Mă bucur că am asemenea frate, am învățat enormde la EL, m-a ocrotit și susținut de multe ori !


38 nr. 122, 2020

DOLIuL ALB

Omul Alb ne-a vânatpână când dintre noi au rămasdoar munții și apelecu numele nostru.

În loc de negruMuntele Yoho poartă pe vârfdoliul alb pentru noi,iar despre numeleNiagareide ce întrebați ce înseamnă?

''Mireasa nebună...''a-mbrâncit bolțile ceruluiși râde.E toată îmbrăcată în alb,culoarea de doliu,așa cum se poartă la noide munte, de apă, de lună.

PRE LIMBA LuI wAPTA

Izvorul Alba ajuns la noi pe pământdin cântecul înalt către Yoho.

Fetelebeau seara pe furișdin limpezimea luiși privind spre vârful lui Yohoîși pun o dorință în gând.

În limba lui Waptași-al cornului de aur al luniitaina Izvorului Albs-ar putea tălmăci''voal-de-mireasă-cântând''.

Știu ele ce știu...

Îndrăgostitebeau seara pe furișși privind spre Vârful-lui-Yohozâmbesc între eleaceluiași dor.

uMĂRuL PĂRINTESC AL LuI YOhO

''Și s-a suit în munte. Și era singur.''

Din soare,numai atât ați putut să-nțelegeți?Doar umbra?

În fiecare searăpe umăr lui Yoho-i adoarmedurerea ca soare,unica stea alungatădin părinteasca ogradă a nopții.

Primul născutsingurătăților lui...Toată averea de-acasă,umbra - ca ultimă hainăi-a dăruit-o omului,veșmânt spre ființă,ca jertfa să-i fie deplină.

''Tu,Kitchi Manito, prin firea culorii,au învățat-ai pre oamenisă-i cânte lumina?''

Luminătorul zilei suspină prin somn.Desigur visează că-i om.Fiii Soareluiîl biciuiesc a doua oarăpână la umărul părintescal Răstignirii pe munte.

Și era singur,fără de umbră în noapte.

POEMEPOEMEDumitru ICHIM


39nr. 122, 2020

Întâlnire de tain\ Întâlnire de tain\ la gura ceruluila gura cerului

Puiu RĂDUCAN

Bezmetică, iarna cu(ne)ninsoare plină, dar cumânecile suflecate, umblănervoasă peste tot și aiurea.Pământul făr’ de coafură deînger, zgribulit și el, se uit-asmerenie spre gura cerului șiface rugăciuni într-o geometrie

particulară purtându-ne pe umerii-i (ne)dalbi.Strecurându-se prin timp și spațiu, prietenii se-

ndreaptă spre zona Nord a „orașului domniei mele”,cum îi zicea Mircea cel Bătrân Râmnicului, unde pluteșteiz de cenaclu. Așadar, în momente de anotimp alb cupovestiri la gura sobei, o mână de oameni s-a luat laluptă cu gerul de-afară și a mers la întâlnirea cu scriitoriiCenaclului “Petale” din Rm. Vâlcea.

Atmosferă frumoasă, cu persoane setoase de culturăcare au umplut sala cenaclului. Surpriza a constat înfaptul că printre cei prezenți a fost și prof. univ. dr. –membru U.S.R. – Anca Sîrghie de la Sibiu. Domnia Sa,sosită la tratament în stațiunea Băile Olănești, n-a venitcu mâna goală, ci însoțită de șapte persoane,intelectuali respectabili din Drăgășani, din Sibiu și chiardin urbea noastră, toții prietenii săi. Anca Sîrghie a oferitîn dar conducerii Cenaclului cărți importante, precumAmerica visului românesc, vol. 1 și 2, alături de RaduStanca Evocări și interpretări în evantai, sugerând astfelca în luna martie a.c. scriitorii vâlceni să marchezecentenarul nașterii marelui poet și om de teatru RaduStanca.

„Tema” cenaclului a fost Alexandru Cerna-Rădulescu,vâlceanul nostru, născut pe 10 ianuarie 1920 la Stăneștiși decedat pe 21 august 1990 la București. Despreacesta, președintele Cenaclului “Petale”, d-nul MiticăZamfira a-nceput să ne spună: A fost un poet, eseist șitraducător român, „uitat de lume” deși este opersonalitate marcantă – nu numai a Râmnicului.Despre personalitatea lui Alexandru Cerna-Rădulescu avorbit și prof. dr. Ioan Soare, omul care l-a cunoscutpersonal pe Cerna-Rădulescu, punând accentul pelatura publicistică a omului cu nume de apă. Desprelatura religioasă a celui care este dezbătut în acestcenaclu a vorbit părintele Nicolae State Burluși. DoamnaElena Stoica, bine cunoscut om de cultură al județuluiVâlcea, a prezentat o carte intitulată Cultura tradiționalăvâlceană în care se face referire la tema cenaclului, dar

a vorbit și despre implicarea lui Alexandru Cerna-Rădulescu în viața culturală a Vâlcii. Aici a făcut referirela acea scrisoare de prin anii ‘82 către forurilesuperioare ale țării ca Cenaclul vâlcean “Anton Pann” săfie afiliat Uniunii Scriitorilor din România, scrisoaresemnată (printre multe alte personalități) de N. Velea,N. Manolescu, Purcaru, L. Avramescu, C. Zărnescu,Cezar Ivănescu, Doru Moțoc, Valeriu Anania etc.

Profesor doctor Mihaela Rădulescu a vorbit desprepoezia lui Alexandru Cerna-Rădulescu, despre acestmare om de cultură (intrat într-un con de umbră) și aaccentuat ideea că nu s-a făcut nimic referitor la viațași activitatea sa.

Actorul Cristian Alexandrescu a recitat – cum numaiel poate s-o facă – poezii de-ale lui Alexandru Cerna-Rădulescu, cu versuri de-o rară frumusețe.

Punctul al doilea de pe ordinea de zi a Cenaclului„Petale” condus de Mitică Zamfira l-a constituitrecitarea din creații proprii a următorilor participanți:Nicu Cismaru, Ovidiu Cristian Dinică, Vergil Zamfira,Marian Pătrașcu, Veronica Stan și subsemnatul. Așadar,un florilegiu de creații proaspete, atât de diferite caatmosferă sentimentală, ca stil, susținând vivacitateadialogului dintre scriitorii vâlceni. Publicul a fost sinceremoționat. La fiecare a dat răspuns „criticul de serviciu”al cenaclului, prof. dr. Mihaela Rădulescu, președinteleSocietății Culturale „Anton Pann”.

Actorul Cristian Alexandrescu revine cu recitări dinAlexandru Cerna-Rădulescu, dar și cu... „o porțiune” dinviitoarea carte a conducătorului Cenaclului „Petale”,Mitică Zamfira, un fragment de-o rară frumusețe,făcând „asistența” să-ntrebe când este gata cartea,dornică să intre-n posesia ei. Doamna profesor AncaSîrghie a subliniat autenticitatea narațiunii în carepătrunderea psihologică a personajelor, desprinse dinimediata realitate, dar subtil diferențiate prin dialoguldinamic și convingător, dă valoare povestirii, așezândproza autorului pe linia clasică a lui Marin Preda, fără a-l imita, însă. Universitara de la Sibiu a primit invitația dea vorbi împreună cu alți 3 invitați ai Domniei Sale la oemisiune în direct a profesorului decan Nicolae Dinescu,directorul postului de televiziune locală Etalon.

Fără să ne dăm seama că au trecut aproape trei orede dezbateri, ne-am apropiat de cel de-al treilea punctal ordinii de zi, la fel de frumos și el, „degustări” deproduse românești, cu o socializare prelungită pânăspre târziul nopții care-și întinsese mantaua-i neagrăpeste tot.

Afară-i frig și baba iarnă gonește călare pe caiigerului, iar noi mergem acasă bucuroși că am asistat laun eveniment foarte frumos, drept pentru care măgrăbesc să-l felicit pe Mitică Zamfira pentru ceea ceface, să vă informez pe dumneavoastră și să mă semnez:

Puiu Răducan, 25.01. 2020 – Cenaclul “Petale”, Rm.Vâlcea.


Cărţi din biblioteca

revistei Climate literare

Contact: Tel. 0722 702578 ; e-mail: [email protected] ;web site: http://climate.literare.ro

Cogito„Excesul de libertate nu generează decât haos - Franc Herbert.”

Date post:	07-Aug-2020
Category:	Documents
Upload:	others
View:	2 times
Download:	0 times

- al Uniunii Ziari[tilor Profesioni[ti din Rom/nia 2011-2012climate.literare.ro/arhiva/122.pdf ·...

Documents