MATERIALE RUTIERE

Materialele specifice întrebuinţate la construcţia şi întreţinerea drumurilor se numesc materiale rutiere. Cele mai importante sunt materialele pietroase şi lianţii.

1. MATERIALELE PIETROASE

Straturile rutiere sunt alcătuite în marea lor majoritate din materiale pietroase de diferite feluri. În general, materialele pietroase care servesc la confecţionarea mixturilor minerale se mai numesc şi agregate.

În alcătuirea straturilor rutiere moderne, care se regulă sunt aglomerate, intră următoarele elemente:- agregate mari (piatră spartă, split, criblură);- agregate fine (nisip);- filer (pulbere minerală);- liant (bitum, ciment etc.).

Agregatele formează scheletul mineral al stratului şi împreună cu filerul alcătuiesc mixture minerală, care este aglomerată de liant.

În general, materialele pietroase reprezintă 50-75% din valoarea suprastructurii unui drum, iar în greutate ele pot atinge 85% din greutatea totală a sistemului rutier. Pentru a se suprima sau reduce transporturile lungi şi costisitoare care sporesc preţul materialelor, şi deci şi al lucrării, se caută să se folosească pe scară cât mai largă materialele locale (piatra locală, balastul şi, mai nou, zgurile de oţelărie, în anumite condiţii chiar şi pământul din platformă sau din apropiere. Betonul de ciment a pătruns şi s-a răspândit datorită faptului că foloseşte 80-85% materiale locale şi numai 15-20% materiale industriale transportate.

Cunoaşterea amănunţită a caracteristicilor materialelor locale şi a formelor sub care se găsesc va conduce la exploatarea lor economică şi folosirea raţională.

Materialul de bază folosit atât la confecţionarea majorităţii straturilor rutiere, cât şi la executarea altor elemente de construcţie întrebuinţate la lucrările de drumuri (ziduri de sprijin, podeţe, drenuri etc.) este piatra naturală. Aceasta se datoreşte, pe de o parte, calităţilor sale fizico-mecanice remarcabile şi viabilităţii sale deosebite, corespunzătoare necesităţilor rutiere, iar pe de altă parte, faptului că se găseşte larg răspândită în straturile de la suprafaţa scoarţei pământului, de unde poate fi extrasă cu uşurinţă.

Materialele pietroase păstrează caracteristicile fizico-mecanice ale rocilor din care provin.

Caracteristicile principalelor roci întrebuinţate la lucrările de drumuri

În natură există numeroase substanţe bine individualizate, atât din punct de vedere chimic, cât şi fizic, cunoscute sub numele de minerale, care, izolate sau grupate în diferite moduri, formează o varietate considerabilă de roci. În general, rocile diferă între ele prin:

1

- modul de formare; - compoziţia mineralogică; - structură şi textură Pe baza acestor caracteristici, rocile au fost împărţite în trei mari categorii: - roci eruptive sau magmatice; - roci sedimentare;

- roci metamorfice.

Rocile eruptive sau magmatice.

Aceste roci au luat naştere prin consolidarea unei materii topite, ieşită din interiorul pământului, cunoscută sub denumirea generică de magmă. Rocile magmatice conţin ca minerale principale cuarţul, diferiţi feldspaţi şi mică. Cuarţul este cel mai rezistent şi mai stabil mineral şi influenţează favorabil calităţile rocii; de aceea, rocile eruptive se clasifică şi după conţinutul lor în cuarţ, şi anume: roci acide, cele care au un conţinut de 65-75% cuarţ (SiO2) liber sau sub formă de silicaţi, roci neutre, cele care au un conţinut de 50-65% cuarţ şi roci bazice, cele cu un conţinut de cuarţ de numai 40-50%. Rocile acide au o culoare deschisă, greutatea specifică aparentă între 2,3 şi 2,6 t/m3, o rezistenţă la compresiune între 1200 şi 2000 daN/cm2; ele au afinitate în special pentru lianţii hidraulici . Rocile neutre sunt mai închise la culoare, au o greutate specifică aparentă mai mare, între 2,5 şi 2,7 t/m3, şi rezistenţa la compresiune între 1500 şi 2500 daN/cm2. Rocile bazice au culoarea foarte închisă, aproape neagră, şi o greutate specifică aparentă ridicată, în jurul a 3 t/m3 , din cauza procentului ridicat de minerale feromagneziene; rezistenţa lor la compresiune depăşeşte uneori 4000 daN/cm2. Aceste roci au afinitate în special pentru lianţii organici. Principalele roci eruptive care se găsesc la noi în ţară şi îşi găsesc aplicare în lucrările rutiere sunt date în continuare. > Granitul este caracterizat printr-o structură cristalină pronunţată. Calităţile rocii se îmbunătăţesc pe măsură ce creşte conţinutul de cuarţ, scade conţinutul de mică şi dimensiunile granulelor sunt mai mici. Piatra este foarte rezistentă la acţiunile mecanice şi la intemperii; rezistenţa la compresiune depăşeşte de multe ori 2000 daN/cm2. De asemenea are o rezistenţă mare la uzură. Se întrebuinţează pe scară largă în construcţii; la drumuri, granitul este întrebuinţat ca pavele şi borduri, precum şi ca piatră spartă sau split pentru prepararea betoanelor de ciment. Granitul este destul de răspândit la noi în ţară, în special în nordul Dobrogei (Măcin), în masivele cristaline ale Carpaţilor Meridionali (Lipova, Săvârşim, Şoimoş, Lainici) şi în munţii Apuseni (Pietroasa, Surduc). > Dioritul face parte din categoria rocilor neutre şi este asemănător granitului având însă o culoare mai închisă cu nuanţe verzui. Rezistenţa lui la compresiune este de circa 2000 daN/cm2 şi are aceleaşi întrebuinţări ca şi granitul. Zăcăminte de diorite se găsesc la marginea masivelor granitice (Păuliş-Lipova, Măcin etc.). > Gabroul este o rocă bazică, de culoare închisă, săracă în cuarţ, cu granulaţie mijlocie. Se ciopleşte bine şi are rezistenţe mecanice ridicate. Serveşte la

2

confecţionarea de pavale şi calupuri şi la preparat piatră spartă pentru împietruiri şi betoane de ciment. > Porfirul este o rocă semicristalină având compoziţia granitului şi o culoare variind de la cenuşiu-roşietic la cenuşiu-verzui. Prezintă rezistenţe mecanice foarte ridicate (Rc=2500 daN/cm2). Zăcămintele se găsesc sub formă de filoane. Se întrebuinţează în special ca piatră spartă. Porfirul se găseşte răspândit în nordul Dobrogei. > Dacitul este tot o rocă semicristalină având compoziţia mineralogică între granit şi diorite. Are o masă microcristalină alcătuită din feldspaţi de culoare cenuşie brună sau verzuie. Zăcămintele de dacit se prezintă sub formă de filoane şi sunt foarte răspândite în munţii Apuseni şi în regiunea Baia Mare. Are rezistenţe mecanice bune (Rc=1500-2000 daN/cm2), se prelucrează uşor şi se întrebuinţează ca material pentru împietruiri. > Andezitul este o rocă cu o compoziţie mineralogică asemănătoare dioritelor. Are o structură compactă şi omogenă, o culoare închisă variind de la cenuşiu la negru; se prelucrează bine şi prezintă rezistenţe mecanice ridicate (Rc poate ajunge până la 2500 daN/cm2). Zăcămintele de andezit se prezintă sub formă de scurgeri sau pânze şi sunt foarte răspândite în lanţul Căliman-Harghita, în munţii Apuseni şi în regiunea Baia Mare, pe valea superioară a Oltului, la Bicsad etc. Se întrebuinţează la confecţionarea bordurilor şi pavelelor şi ca piatră spartă pentru împietruiri. > Bazaltul este o rocă bazică, cu o compoziţie mineralogică alcătuită dintr-un silicat feromagnezian şi un feldspat calcosodic, compoziţie asemănătoare gabrourilor din adâncime. Are o culoare închisă, aproape neagră, şi o structură masivă, uniformă. Zăcămintele de bazalt se găsesc de regulă sub formă de pânze, câteodată de grosimi foarte mari, şi prezintă în mod frecvent diviziuni prismatice în formă de coloane hexagonale. Este o rocă compactă şi grea, cu rezistenţe mari la compresiune (atingând uneori 4000 daN/cm2). Se întrebuinţează pentru confecţionat pavele şi borduri şi ca material concasat (criblură) pentru prepararea mixturilor asfaltice şi la executarea tratamentelor superficiale. Bazaltul este răspândit în munţii Harghitei, la Racoş, în munţii Apuseni la Detunata, în regiunea Topliţa-Bicsad, în regiunea Timişoara (Saniviţa-Lucareţ) etc. > Diabazul are o compoziţie mineralogică şi proprietăţi asemănătoare cu bazaltul. Este de culoare verzuie şi uneori prezintă o textură radială; se găseşte sub formă de filoane şi curgeri. Se întrebuinţează pentru confecţionat criblură şi piatră spartă şi se găseşte în special în regiunea Timişoara. Din cauza conţinutului lor ridicat în silicaţi, rocile eruptive sunt dintre cele mai rezistente şi durabile, de aceea îşi găsesc un câmp mai larg de aplicare la lucrările de drumuri. Cu cât roca are cristalele mai fine, o structură mai uniformă şi o textură mai compactă, cu atât va avea rezistenţe mecanice mai mari şi va suporta mai bine acţiunile agresive ale agenţilor atmosferici. O structură neuniformă, cu cristale mari, cu un conţinut ridicat de mică şi de minerale instabile (feldspaţi alteraţi, olivină, pirită etc.), influenţează nefavorabil rezistenţele mecanice şi stabilitatea la agenţii agresivi.

3

Rocile sedimentare.

Fenomenele repetate de îngheţ şi dezgheţ şi variaţiile permanente de umiditate şi uscăciune dezagregă necontenit rocile care alcătuiesc scoarţa terestră. Râurile şi vânturile antrenează fragmentele rezultate din dezagregare, le fărâmiţează, le trnasportă şi le depun în anumite locuri, sub formă de depozite. După originea şi modul lor de formare, rocile sedimentare se împart în trei mari grupe mai importante:

1. Roci de origine mecanică sau detritice alcătuite din materialele rezultate din dezagregarea rocilor preexistente, transportate şi depuse de ape în depresiunile scoarţei terestre.Aceste roci se împart la rândul lor:a) roci mobile sau necimentate: - pietrişurile şi bolovănişurile; - nisipurile; - prafurile;b) roci consolidate sau cimentate: - conglomerate, formate prin cimentarea materialelor rotunjite din prunduri; - breciile, formate prin cimentarea materialelor colţuroase din grohotişuri; - gresiile, formate prin cimentarea nisipurilor.Materialul de legături (cimentul) poate fi argilos, calcaros, feruginos sau silicios şi imprimă gradul de rezistenţă a rocii; conglomeratele sau gresiile silicioase sunt superioare celor argiloase sau calcaroase.Tot din această grupă mai fac parte pămanturile coezive şi loessul.

2) Roci de origine chimică sau de precipitaţie, formate prin precipitarea substanţelor dizolvate în apă. Astfel au luat naştere: - ghipsul, anhidridul, clorura de sodium şi altele, depuse în apele mărilor şi oceanelor; - calcarul de apă dulce depus în apele din lacuri şi travertinul depus în apele de la gura izvoarelor.

3) Roci de origine organică, formate prin acumularea de schelete şi resturi de plante şi animale, depuse şi mineralizate în ape. Astfel au luat naştere o serie de roci, dintre care cele mai importante sunt calcarele, în care predomină carbonatul de calciu.

Rocile sedimentare sunt caracterizate printr-o porozitate relativ ridicată şi printr-o stratificare pronunţată, ceea ce face ca rezistenţele mecanice să fie scăzute şi să difere după direcţia solicitării. Deşi iniţial straturile au fost depuse orizontal, acum ele pot apărea dislocate din cauza fenomenelor tectonice care au produs cute şi fracturi.

4

În medie, rezistenţa la compresiune a rocilor sedimentare este de 600-800 daN/cm2 . Cele silicioase, compacte şi cu granulaţie fină au rezistenţe la compresiune care depăşesc 2000 daN/cm2, sunt durabile şi stabile şi nu sunt gelive.

Rocile sedimentare cu o granulaţie pronunţată, cu textură neuniformă, cu pori sau fisuri şi cu un conţinut apreciabil de minerale instabile sunt cele mai expuse proceselor de dezagregare.

În afară de balast (nisip, pietriş), care este foarte răspândit, la noi în ţară se mai găsesc şi se folosesc la lucrări de drumuri gresiile şi calcarele.

Gresiile, în special cele silicioase, au rezistenţe mari şi se folosesc mult ca blocuri, piatră brută şi piatră spartă, atât la lucrări de artă, cât şi la lucrări de împietruiri. Gresii de bună calitate se găsesc în regiunea Tarcău-Piatra Neamţ. Calcarele sunt, de asemenea, foarte răspândite la noi în ţară; se extrag şi se prelucrează cu multă uşurinţă. Având calităţi fizico-mecanice foarte variate, folosirea lor se face în raport cu aceste calităţi. Calcarele dure se folosesc la executarea unor lucrări de artă, la fundaţii şi împietruiri. Calcarele curate şi omogene servesc la fabricarea filerului. Cele mai numeroase exploatări sunt în regiunea Constanţa, în regiunea Cluj etc.

Rocile metamorfice.

Rocile metamorfice provin din roci eruptive sau sedimenatre care, în anumite condiţii de temperatură şi presiune, au suferit transformări în ceea ce priveşte structura, textura şi compoziţia mineralogică. Ele sun caracterizate printr-o structură cristalină accentuată şi printr-o şistuozitate foarte pronunţată, având minerale grupate în straturi separate; de aceea, ele mai sunt numite şi şisturi cristaline. Zăcămintele de roci metamorfice se prezintă sub formă de straturi, de cele mai multe ori puternic cutate, având intercalaţii lenticulare de alte roci. Cele mai răspândite roci metamorfice la noi în ţară sunt: Gnaisul, rezultat din metamorfozarea granitului, se prezintă sub formă grăunţoasă, cu textură şistoasă. Se găseşte în cantităţi destul de mari în Carpaţii Meridionali, în Banat, precum şi în partea nordică a munţilor Apuseni. Se întrebuinţează în special ca material pentru pietruirea drumurilor. Marmura s-a format prin metamorfozarea calcarelor. Datorită coloritului şi desenelor sale foarte plăcute, precum şi faptului că se taie şi se lustruieşte foarte bine, marmura este întrebuinţată mult ca piatră decorativă. La drumuri este folosită sub formă de pavele pentru marcarea unor traversări sau intersecţii. Marmura este destul de răspândită la noi în ţară, în special în Carpaţii Meridionali şi în Munţii Apuseni. Marmura din cariera de la Ruşchiţa (Caransebeş) este renumită. Cuarţitul, provenit din metamorfozarea gresiilor silicioase, are o textură masivă, cu granulele foarte strâns unite între ele, fără intermediul unui ciment natural. Este o rocă foarte dură cu rezistenţe mari la compresiune, la intemperii şi la acţiunile agresive. Se prelucrează greu, de aceea nu se întrebuinţează decât ca piatră spartă. Se găseşte în Carpaţii Meridionali şi în partea de nord a munţilor Apuseni.

5

Condiţiile de calitate ale rocilor folosite pentru prelucrare.

Diferitele materiale pietroase întrebuinţate la lucrările de drumuri trebuie să provină dintr-o rocă cu următoarele caracteristici: să aibă o structură uniformă şi compactă, lipsită de fisuri sau goluri în care ar putea pătrunde apa făcând-o improprie din punct de vedere al gelivităţii. Trebuie menţionat că gelivitatea produce fenomene de expansiune care sunt urmate de fisuri sau de exfoliere; să fie omogenă în ceea ce priveşte compoziţia mineralogică, să nu prezinte urme de alterare chimică sau de dezagregare şi să nu conţină minerale care se descompun sub acţiunea agenţilor agresivi (pirită, limonită, feldspaţi alteraţi, olivină etc.); să absoarbă cât mai puţină apă şi să nu-şi modifice caracteristicile sub acţiunea ei; să se cioplească bine şi să se despice de la început după feţe plane şi cât mai netede; să aibă o uzură cât mai mică şi cât mai uniformă, iar sub acţiunea circulaţiei să nu se lustruiască şi să nu devină alunecoasă; să nu fie casantă, să reziste bine la şocurile produse de circulaţie şi în special să-şi păstreze intacte muchiile şi colţurile, fără să se rotunjească; să prezinte rezistenţe mari la compresiune pentru a se comporta în condiţii bune sub acţiunea traficului şi intemperiilor (pentru elementele de piatră care vin în contact direct cu circulaţia se cere o rezistenţă la compresiune de cel puţin 1500-1800 daN/cm2, iar pentru celelalte de 600-800 daN/cm2, după importanţa drumului).

Rocile care corespund cel mai bine acestor condiţii sunt rocile eruptive. Pentru elementele care nu vin în contactc direct cu circulaţia (borne, stâlpi de parapet, lucrări de artă etc.) se mai pot folosi gresiile silicioase şi calcarele dure.

Materialele pietroase debitate de cariere

Carierele debitează materialele pietroase sub patru forme: sub formă de blocuri, adică fragmente mari de rocă brută, aşa cum rezultă din extragere, cu forme neregulate, neprelucrate sau cu o prelucrare sumară care se obţine prin cioplire; sub formă de blocuri de diferite dimensiuni, având toate feţele fasonate în mod regulat prin cioplire; sub formă de material concasat, adică spart şi sortat după mărimea bucăţilor şi care se obţine prin concasare şi ciuruire; sub formă măcinată, adică de pulberi foarte fine numite filere şi obţinute prin măcinarea anumitor roci în mori speciale.

Produse de carieră prelucrate prin cioplire. Carierele livrează şantierelor de drumuri următoarele categorii de piatră cioplită:

Piatra pentru anrocamente, alcătuită din blocuri mari (1-3 m3) de piatră despicată, fără nici o prelucrare, aşa cum provin din carieră; serveşte pentru apărarea şi consolidarea taluzurilor aflate sub apă.

6

Piatra pentru pereuri este formată tot din blocuri de piatră brută, cu dimensiunile între 30 şi 50 cm, cioplită uşor cu ciocanul pentru a-i reduce din neregularităţi; serveşte la apărarea şi consolidarea malurilor şi taluzurilor supuse inundaţiilor.

Piatra brută pentru fundaţii este formată din blocuri uşor cioplite cu ciocanul pentru a căpăta forme apropiate de un trunchi de piramidă (înălţimea de 14-18 cm, lăţimea 8-15 cm, iar lungimea cel puţin egală cu înălţimea; serveşte la executarea fundaţiilor grele cunoscute sub numele de blocaj. Pentru această piatră se admite o rezistenţă la compresiune mai mică, până la 600-800 kgf/cm2.

Piatra brută pentru pavaje este cioplită uşor cu ciocanul, aşa fel încât să aibă o faţă mai netedă, de formă poligonală (înălţimea pietrelor este de 12-16 cm pentru tipul mic şi 16-20 cm pentru tipul mare, iar baza trebuie să fie cel puţin 50% din faţă); serveşte la pavarea străzilor periferice, fără lucrări edilitare, dar cu circulaţie grea, precum şi la pavarea drumurilor laterale şi de acces, la protejarea acostamentelor etc.

Piatra mozaic, cu dimensiunile cuprinse între 30 şi 50 cm, are o faţă văzută poligonală, cioplită mai regulat, cu muchiile drepte şi feţele laterale cioplite din gros, pe o adâncime de circa 5 cm, pentru ca pietrele să se poată aşeza bine unele peste altele. Serveşte la executarea zidăriilor uscate sau cu mortar cunoscute sub numele de „opus incertum”.

Piatra moloane are o faţă văzută dreptunghiulară (12-30/20-70 cm) prelucrată regulat şi feţele laterale cioplite de asemenea regulat, pe o adâncime de 5-10 cm pentru ca pietrele să se poată aşeza bine unele peste altele; serveşte la executarea de ziduri de sprijin, pile şi culee de podeţe etc.

Dalele sau lespezile se prezintă sub forma unor plăci cu o grosime minimă de 5-8 cm, late de cel puţin 30-50 cm şi lungi de 60-100 cm. Servesc la pavarea aleilor din parcuri, a refugiilor şi uneori a trotuarelor, având un aspect decorativ. Se confecţionează din roci care au un clivaj pronunţat şi se desfac cu uşurinţă în plăci, cum ar fi unele gresii silicioase.

Bordurile sunt blocuri prismatice de piatră cioplită sau de beton, utilizate la încadrarea unor anumite tipuri de îmbrăcăminţi sau a trotuarelor.

Feţele văzute sunt plane, cu muchii drepte şi colţuri vii; se admit denivelări de maximum 1 cm. Marginile feţelor văzute pot fi plituite. La capete, bordurile vor fi astfel cioplite, încât aşezate una lângă alta în prelungire, să nu rămână între ele un rost mai mare decât 1 cm. Celelalte feţe sunt cioplite din gros şi pot avea denivelări până la 5 cm.

În general, bordurile şi chenarele se cioplesc din gros cu ciocanul şi se netezesc pe feţele văzute.

Pavelele sunt blocuri de piatră prismatice, cioplite în forme şi cu dimensiuni prescrise. Ele pot fi:

- pavele normale, care respectă cu stricteţe dimensiunile prescrise; - pavele abnorme, la care se admit toleranţe mai mari la dimensiunile

prescrise;Pavelele normale sunr de două tipuri:

7

- tip dobrogean cu faţa dreptunghiulară; - tip transilvănean cu faţa pătrată.Pavelele trebuie să aibă faţa plană cu muchii regulate şi unghiuri drepte; se admit

denivelări de 0,8-1,0 cm. Baza trebuie să fie şi ea plană, paralelă cu faţa şi să reprezinte cel puţin 2/3 din aria feţei. Feţele laterale trebuie să fie şi ele plane şi simetrice faţă de planurile axiale verticale. Ele trebuie astfel prelucrate încât, la două pavele aşezate una lângă alta, cu feţele în jos, pe o suprafaţă plană, rostul dintre muchiile feţelor să nu fie mai mare decât 1 cm.

Datorită faptului că pavelele abnorme au dimensiunile feţei cuprinse în limite mai largi, ele se pot lucra în arce unde este nevoie de pietre mai mici la naştere şi de pietre mai mari la cheie.

Pentru realizarea unei legături bune a pavajului la rigolă sunt necesare pavele speciale, mai mari, numite butise, a căror lungime este o dată şi jumătate mai mare decât a unei pavele normale.

La pavajul tip transilvănean, care se execută în şiruri la 45 0 C faţă de axă, sunt necesare butise de formă pentagonală.

Calupurile sunt pavele mai mici având forma aproape cubică, cu latura de 9 cm.Pentru ca pavajul de calupuri să se poată lucra în arce, este necesar ca dimensiunile

calupurilor să fie diferit, şi anume: 2/3 din numărul calupurilor să aibă dimensiunile 9 x 9 x 9 cm, iar 1/3 dimensiunile de 7 – 8/7 – 8/9 cm.

Modul de cioplire a calupurilor trebuie să îndeplinească aceleaşi condiţii ca şi la pavele, cu singura deosebire că, pentru faţă, denivelările nu trebuie să depăşească 0,5-0,8 cm.

Calupurile sunt mai economice decât pavelele, deoarece, având înălţimea de 9 cm, dintr-un vagon de 10.000 kg de calupuri se pot confecţiona circa 45-50 m2 de pavaj, în timp ce din pavele, care au înălţimea de 13 cm, se confecţionează numai circa 30-35 m2 pavaj.

Produse de carieră prelucrate prin concasare.

Materialele pietroase, aşa cum sunt extrase din cariere, oricât de bine ar fi mărunţite, nu pot fi întrebuinţate la nici un fel de lucrare, deoarece sunt necorespunzătoare, atât în ce priveşte mărimea şi forma bucăţilor, cât şi proporţia în care sunt amestecate bucăţile de diferite mărimi. De aceea, piatra extrasă din cariere şi destinată să fie folosită sub formă granulară trebuie supusă unei prelucrări care să-i asigure calitatea, prin spargerea blocurilor în bucăţi ale căror mărimi să fie admise pentru diferite lucrări şi prin trierea bucăţilor după dimensiuni pentru a se forma sorturi corespunzătoare scopurilor urmărite.

Prelucrarea constă din două operaţii distincte:- concasarea sau mărunţirea pietrelor mari în bucăţi până la dimensiunea maximă

admisibilă;- ciuruirea sau sortarea, adică separarea materialului brut concasat pe sorturi

(fracţiuni) cu dimensiunile cuprinse între anumite limite prescrise.Uneori, la aceste operaţii se mai adaugă şi aceea de curăţare a agregatelor prin

spălare.

8

Operaţiile de concasare.Mărunţirea pietrelor se face succesiv, în mai multe trepte de concasare.>Prima treaptă de concasare constă în reducerea blocurilor cu dimensiuni obişnuite

de 300-500 mm, extrase din carieră, la fragmente maxime de 100-120 mm; această operaţie se numeşte concasare primară sau degrosisare şi se execută cu concasoare cu fălci sau cu concasoare conice de mare capacitate. Din materialul obţinut prin concasarea primară se poate separa piatra spartă mare, folosită la betoane ciclopiene şi pentru unele fundaţii de drumuri.

>A doua treaptă de concasare, numită şi concasare secundară, reduce dimensiunile maxime ale pietrelor până la 40-60 mm şi se efectuează cu concasoare conice sau concasoare cu ciocane. Materialele sparte cu concasoarele cu ciocane sunt de calitate superioară deoarece au o formă poliedrică lipsită de elemente lamelare şi aciculare şi nu au zone de zdrobire, pietrele fiind lovite şi sparte de către ciocane, în aer. De asemenea, concasoarele cu ciocane, în special cele cu două rotoare, au o productivitate foarte ridicată şi sunt folosite pe scară largă în instalaţiile industriale.

Din materialul obţinut prin concasarea secundară se poate separa piatra pentru executarea macadamurilor şi splitul pentru confecţionarea betoanelor obişnuite de ciment. De asemenea, materialul brut care se obţine de la concasor, luat în totalitatea lui, poate fi folosit, sub numele de tout-venant (tot ce cade), la alcătuirea unor straturi rutiere.

>A treia treaptă produce materiale cu dimensiuni până la 25 mm (piatră spartă măruntă) din care se colecţionează criblura, material folosit în asfaltaj, şi se efectuează cu concasoare conice sau cu ciocane.

O mărunţire mai fină a materialelor se poate obţine în morile cu valţuri, care produc nisip de concasaj cu dimensiuni maxime de 3 sau 5 mm.

Prin măcinarea materialelor pietroase în mori cu bile se obţine o pulbere fină din care se poate selecţiona, prin ventilare, un material cu dimensiuni maxime de 80 microni numit filer, care se întrebuinţează la asfaltaj.

Clasificarea produselor de carieră obţinute prin concasare

>Piatra brută, produs natural obţinut prin sfărâmarea rocilor, cu dimensiuni mai mari de 80 mm. >Piatra spartă mare, agregat natural obţinut prin concasarea simplă a rocilor şi selecţionarea în sorturile: 40-63 şi 63-80. >Piatră spartă (split) agregat natural obţinut prin concasare simplă a rocilor şi selecţionat în sorturile 8-16, 16-25 şi 25-40. > Savură, agregat natural obţinut prin concasare simplă a rocilor şi selecţionat in sorturile 0-8 sau 0-16, folosit de regulă ca material de împănare la executarea macadamului. >Criblura, agregat natural alcătuit din granule de formă poliedrică, obţinut prin concasarea, granularea şi selecţionarea în sorturile 4-8, 8-16 şi 16-25 pentru mixturi bituminoase şi betoane şi în sorturile 4-6, 6-10 şi 10-14 pentru tratamente bituminoase.

9

>Nisip de concasare, agregat natural sfărâmat artificial cu dimensiuni cuprinse între (0…4) mm.

Definiţii

Conform STAS 4032/1 şi STAS 5089,Sortul elementar (dmin. – dmax.) reprezintă agregatele care la cernere rămân între două site sau ciururi consecutive Sortul (dmin. – dmax.) reprezintă agregatul obţinut în cadrul operaţiei de sortare, conţinând unul sau mai multe sorturi elementare succesive. Sortul se notează cu dimensiunea sitei sau ciurului pe care agregatul ramâne integral (dmin.) separată cu o liniuţă de cel al sitei sau ciurului prin care agregatul trece integral (dmax.). (De exemplu, sort 4-8; sort 8-16);

In cazul când d min. este mai mic de 1 mm, sortul se numeşte 0-dmax. (De ex., sort 0-4; sort 0-16).

Condiţii tehnice de calitate

Condiţiile tehnice de calitate ale agregatelor naturale utilizate la lucrările de drumuri sau străzi sunt în funcţie de clasa tehnică drumului sau categoria străzii şi de poziţia stratului în componenţa căruia intră agregatul, în structura rutieră. Sitele şi ciururile de control utilizate pentru determinarea granulozităţii agregatelor naturale au ochiuri pătrate, conform SR EN 933-2. Setul de site şi ciururi cu ochiuri pătrate, conform SR EN 933-1, trebuie să includă, în funcţie de dimensiunile produsului, următoarele dimensiuni nominale: 0,063 mm, 0,250 mm, 0,500 mm, 1 mm, 2 mm, 4 mm, 16 mm, 31,5 mm, 63 mm şi 125 mm.

In cazul utilizării ciururilor cu ochiuri rotunde, trecerea de la ciururi cu ochiuri pătrate se face cu relaţia: dΦ=d# *1,25 sau d# =dΦ * 0,80

Caracteristici fizico-mecanice ale rocii de provenienţă

Rocile utilizate pentru obţinerea produselor din piatră naturală clasificate în funcţie de caracteristicile intrinseci ale acestora, folosite la lucrări de drumuri, trebuie să se încadreze în clase, conform tabelului.

Caracteristica

Clasa rociiMetode de determinare

A B C D E

Condiţii de admisibilitate

10

Porozitate aparentă la presiune normală, % max.

1 3 5 8 10 STAS 6200/13

Rezistenţa la compresiune în stare uscată, N/mm2

160 140 120 100 80 STAS 6200/5

Uzura cu maşina tip Los Angeles, % max.

16 18 22 25 30 STAS 730

Rezistenţa la sfărâmare prin

compresiune în stare uscată % min.

70 67 65 60 50 STAS 730

Rezistenţa la îngheţ-dezgheţ:- coefficient de gelivitate (…), %, max;- sensibilitate la îngheţ (….), %, max.

3 STAS 730

25

Uzura cu maşina tip Los Angeles şi rezistenţa la sfărâmare prin compresiune în stare uscată se determină pe piatră spartă sort 40-63. In cazul rocilor care nu respectă toate condiţiile din tabel, clasa rocii este determinată de porozitatea aparentă sau de uzura cu maşina tip Los Angeles, hotărâtoare fiind cea care indică clasa inferioară. Rocile care nu respectă condiţiile de admisibilitate pentru rezistenţa la îngheţ-dezgheţ nu trebuie utilizate la lucrări de drumuri.

Caracteristici geometrice şi fizico-mecanice ale produselor obţinute

Piatră brută Piatra brută pentru încadrarea îmbrăcăminţilor, pereuri şi straturi de fundaţie din blocaje trebuie să respecte următoarele condiţii:

Caracteristica Condiţii de admisibilitate

Forma neregulată, apropiată de un trunchi de piramidă sau de o pană

Inălţimea, mm 140…180

Dimensiunile bazei, mm-lungimea

egală sau mai mare ca înălţime

-lăţimea 80…150

Piatră cu dimensiunile necorespunză-toare, %, max

15

Piatra brută pentru anrocamente trebuie să aibă masa unui bloc de minimum 50 kg.

Piatra brută pentru pavaje pentru drumuri, străzi şi anrocamente trebuie să respecte următoarele condiţii:

Caracteristica Piatră pentru pavaje Piatră pentru chenare la pavaje

11

tip mare tip mic tip mare tip micCondiţii de admisibilitate

Forma Neregulată cu faţa poligonalăDimensiunile feţei (lungime şi lăţime), mm

100…200 80…160 150…250 150…200

Inălţimea 160…200 120…160 200…250 160…200

Piatră cu dimensiunile necorespunzătoare, %, max

15

Savură şi piatră spartă.Savura, piatra spartă(split) şi piatra spartă mare trebuie să aibă dimensiuni cuprinse între (0…80) mm:

Sort

Caracteristica

Savură Piatră spartă(split) Piatră spartă mareCondiţii de admisibilitate

0-8(16) 8-16 16-25(31) 25-40 40-63 63-80

Conţinut de granule:- rămân pe ciurul superior(dmax), %, max.-trec prin ciurul inferior (dmin), %, max.

5 5 5 5

- 10 10 10

Conţinut de granule alterate, moi,

friabile, poroase şi vacuolare; %, max.

- 10 10 -

Forma granulelor:-coeficient de formă, %, max.

- 35 35 35

Conţinut de impurităţi:-corpuri străine, % max.

-fracţiuni sub 0,1 mm, %, max.

1 1 1 1

- 3 nu este cazul

Uzură cu maşina tip Los Angeles, %, max.

- 30 Corespunzător clasei rocii

Rezistenţă la acţiunea repetată a Sulfatului de sodium (NA2SO4)5 cicluri, %, max.

- 6 3 nu este cazul

NOTA:1- Cu acordul părţilor se pot livra şi amestecuri de sorturi

12

2- Piatră spartă sort 16-31 poate fi utilizată numai cu acordul părţilor interesate

Piatră spartă sort 25-40 pentru prepararea betoanelor de ciment rutiere:

Sort

Caracteristica

Condiţii de admisibilitate

25-40

Conţinut de granule care: -rămân pe ciurul superior (dmax), %, max.-trec prin ciurul inferior (dmin), %, max.

5

10

Coeficient de formă, %, max. 25

Conţinut de impurităţi:-corpuri străine

nu se admit

-conţinut de fracţiuni sub 0,1 mm, %, max 0,30

Uzura cu maşina tip Los Angeles, %, max. 20

Rezistenţa la acţiunea repetată a sulfatului de sodium (Na2SO4), 5 cicluri, %, max.

3

Criblura Criblura pentru mixturi bituminoase şi betoane de ciment :

Sort

Caracteristica

Condiţii de admisibilitate

4-8 8-16 16-25

Conţinut de granule care: -rămân pe ciurul superior (dmax), %, max.-trec prin ciurul inferior (dmin), %, max.

5

10

Conţinutul de granule alterate, moi, friabile, poroase şi vacuolare, %, max.

5

Coeficient de formă, %, max. 25

Conţinut de impurităţi:-corpuri străine;-conţinutul de argilă (VA)

nu se admit

2-conţinut de fracţiuni sub 0,1 mm. %.max 1,50 1,00 0,50

Uzura cu maşina tip Los Angeles, %, max. Clasa A 18Clasa B 20

13

Clasa C 24Rezistenţa la uzură (micro-Deval).max. 20Rezistenţa la sfărâmare prin compresiune în stare uscată. %, min.

65

Grad de spargere, %, min. 90Rezistenţa la acţiunea repetată a sulfatului de sodiu (Na2SO4) 5cicluri, %, max.

3

NOTE:1. Se pot utiliza şi alte sorturi de criblură cu respectarea prescripţiilor în vigoare;2. Gradul de spargere se determină numai în cazul criblurilor provenite din roci detritice;3. Criblura provenită din roci sedimentare detritice poate fi utilizată numai la drumuri din clasa tehnică IV şi V şi străzi categoria II şi IV;4. Determinarea rezistenţei la uzură (micro-Deval) are caracter informativ pentru strângere de date.

Criblura pentru tratamente bituminoase şi lucrări speciale trebuie să fie :

Sort

Caracteristica

Condiţii de admisibilitate

4-6 6-10 10-14

Conţinut de granule care: -rămân pe ciurul superior (dmax), %, max.-trec prin ciurul inferior (dmin), %, max.

5

10

Conţinutul de granule alterate, moi, friabile, poroase şi vacuolare, %, max.

5

Coeficient de formă, %, max. 25

Conţinut de impurităţi:-corpuri străine;-conţinutul de argilă (VA)

nu se admit

nu se admit -conţinut de fracţiuni sub 0,1 mm. %.max 1,50 1,00 0,50

Uzura cu maşina tip Los Angeles, %, max. Clasa A 18Clasa B 20Clasa C 24

Rezistenţa la uzură (micro-Deval).max. 20Coeficientul de polisare accelerată (CPA) ≥ 0,50

Rezistenţa la sfărâmare prin compresiune în stare uscată. %, min.

65

Grad de spargere, %, min. 90

14

Rezistenţa la îngheţ-dezgheţ:-coeficient de gelivitate (µ25), %, max.-sensibilitate la îngheţ (µ…25), %, max.

- 325

-

În ceea ce priveşte forma granulelor, se recomandă următoarele valori, pentru rapoartele:

b/a≥0,66 şi c/a≥0,33 (a fiind lungimea, b lăţimea şi c grosimea unei granule).

Extragerea şi prelucrarea materialelor din balastiere

Caracteristicile depozitelor aluvionare.Nisipul, pietrişul şi balastul se extrag de regulă din depozitele aluvionare,

alcătuite din sfărâmături necimentate provenite din dezagregarea rocilor preexistente, transportate şi depuse de apele curgătoare. Aceste depozite sunt, în general, legate de existenţa cursurilor de apă. Ele se mai întâlnesc însă şi în conurile de dejecţie ale torenţilor, în dunele depuse de vânturi, în formaţiile litorale de pe malul mărilor şi în formaţiile lacustre de pe malul lacurilor împotmolite.

Râurile fiind principalii agenţi în procesul de dezagregare, transport şi depozitare a rocilor necoezive, în lungul lor se vor găsi diferite depozite de materiale pietroase, ca rezultat al acţiunii apelor caracteristice fiecărei regiuni.

Cele mai mari depozite aluvionare care pot fi luate în considerare la deschiderea unei balastiere sunt:

- în terasele râurilor, un fel de prispe orizontale depuse în lungul râurilor, pe maluri, în zona mijlocie şi inferioară, în timpul marilor viituri;

- pe malurile convexe din coturile râurilor;- în albiile vechi, părăsite, ca urmare a colmatării unor meandre;- în albia majoră a râurilor existente (grinduri);- în albia minoră a râurilor existente, de sub apă (prunduri).

În toate aceste zăcăminte se găsesc materiale de calitate foarte bună.Dunele sunt depozite de nisip mărunt, amestecat cu foarte multe elemente fine

(argilă) şi materii străine (organice); de aceea, în cele mai multe cazuri este necorespunzător pentru lucrările de construcţii.

Depozitele litorale sunt alcătuite din nisipuri cărate de râuri sau rezultate din măcinarea malurilor sub acţiunea valurilor şi conţin foarte multe sfărâmături de cochilii şi resturi organice din care cauză nu constituie un material de construcţie de bună calitate.

Condiţii de calitate, formă şi dimensiuni cerute materialelor de balastieră

15

Nisipul, pietrişul şi balastul (un amestec natural în diferite proporţii de nisip şi pietriş), numite şi agregate de râu, folosite la lucrările de drumuri, se caracterizează prin forme rotunjite, fără muchii şi colţuri vii, cu feţele netede.

După natura petrografică dominantă se deosebesc două mari categorii de agregate:silicioase şi calcaroase.

De regulă, se preferă agregatele de natură silicioasă provenite din balastiere de uscat, precum şi materialele extrase din albiile râurilor (prunduri) de sub apă.

Nisipurile şi pietrişurile întrebuinţate la confecţionarea mortarelor şi betoanelor pentru îmbrăcăminţi rutiere vor trebui să fie inerte, atât din punct de vedere fizic, faţă de acţiunea apei, îngheţului etc, cât şi din punct de vedere chimic, faţă de acţiunea lianţilor; să fie lipsite cu desăvârşire sau să conţină în limitele unor anumite toleranţe admisibile, substanţe străine, ca de exemplu: argilă, humus, săruri solubile, sulfuri şi sulfaţi, pirită, mică etc.

Agregatele naturale de balastieră se clasifică, în funcţie de mărimea granulei, de provenienţă, tehnologie de prelucrare şi granulozitate, astfel:

După mărimea granulei:

- Nisip, cu dimensiuni (0…4) mm;- Pietriş, cu dimensiuni (4…31) mm;- Balast, cu dimensiuni (0…63) mm;- Bolovani, cu dimensiuni (63…350) mm.

După provenienţă

Denumirea agregatelor naturale Modul de exploatare Provenienţa

Nisip de râu sau prundişPiatriş de râuBalast de râu sau de prundiş

Din balastiere de râu sezoniere sau permanente

Prundişuri de ape curgătoare

Nisip de dragajBalast de dragaj

Prin dragare din fluvii şi râuri

Prundişuri de ape curgătoare

Nisip de malPietriş de malBalast de mal

Din balastiere de mal sezoniere sau permanente

Prundişuri vechi

Nisip de lacNisip de mare

Din balastiere de mal sezoniere sau prin dragare

Din ape stătătoare

Nisip de dună Din dune Dune

După tehnologia de prelucrare:

16

a) agregate naturale neprelucrate;b) agregate naturale prelucrate prin: - spălare şi sortare: nisip, pietriş, balast; - spălare , concasare şi sortare: nisip de concasare, pietriş concasat, balast concasat.

După granulozitate:

>agregate naturale cu granulozitate continuă, care conţin toate sorturile elementare;

>agregate naturale cu granulozitate discontinuă, la care lipsesc unul sau mai multe sorturi elememtare.

Balastul este un amestec de pietriş şi nisip cu mărimea maximă a granulei de 63 mm, provenit prin sfărâmarea naturală a rocilor, se livrează în sorturile: 0-8; 0-16; 0-25; 0-31; 0-63.

Balastul concasat reprezintă balastul obţinut prin concasarea balastului şi a bolovanilor din balastieră; se livrează în sorturile 0-8; 0-16; 0-25; 0-31; 0-63.

Pietrişul (pentru domeniul rutier) este agregatul natural sortat din balast în sorturile 4-8 (mărgăritar); 8-16; 16-25; 16-31; 8-25; 8-31.

Pietrişul concasat reprezintă pietrişul obţinut prin concasarea şi sortarea balastului sau a bolovanilor din balastieră; se livrează în sorturile 4-8; 8-16; 16-25; 16-31 sau 4-6; 6-10; 10-14 (pentru tratamente bituminoase).

Nisipul este agregatul natural reprezentat de fracţiunea fină din balast. Se livrează în sortul 0-4.

Nisipul provenit din concasarea balastului se tratează ca nisip de concasare, conform SR 667.

Bolovanii sunt agregate naturale cu forme rotunjite, cu dimensiuni între 63 mm şi 350 mm. Se folosesc la executarea fundaţiilor rutiere, la ziduri de sprijin, la executarea pavajelor sau la producerea pietrei sparte prin concasare.

Gradul de spargere reprezintă procentul de granule din cantitatea totală de granule cu cel puţin 2 suprafeţe rezultate prin spargere şi se determină pe sorturile dmin-dmax la care dmin este ≥ 8 mm.

Indicele de concasare reprezintă procentul de granule provenite din concasarea fracţiunilor mai mari de dmax din materialul supus prelucrării şi caracterizează sorturile 0- dmax.

Se interzice folosirea agregatelor naturale cu un conţinut de granule constituite din roci alterate moi, friabile, poroase şi vacuolare mai mare de:

-10% în cazul balastului şi balastului concasat;-5% în cazul pietrişului şi pietrişului concasat. Nisipul se întrebuinţează:

- la executarea substraturilor rutiere (anticontaminant, anticapilar şi antigeliv) şi ca strat drenant;

- la mărirea grosimii sistemelor rutiere (pentru reducerea presiunilor unitare, repartizarea uniformă a presiunilor, amortizarea şocurilor etc.);

17

- ca fundaţie pentru anumite sisteme rutiere (pavaje);- la executarea şi protejarea împietruirilor ordinare;- la confecţionarea mortarelor şi betoanelor de ciment şi asfaltice.

Pietrişul se subdivide în următoarele fracţiuni:- pietriş mărgăritar 7/15 mm;- pietriş mărunt 15/30 mm;- pietriş mare 30/70 mm.La lucrările de drumuri, pietrişul serveşte:- la executarea împietruirilor ordinare; materialul fiind rotund nu se poate

împăna prin cilindrare, de aceea se amestecă în proporţie de 30-50% cu split sau cu bolovani concasaţi; în modul acesta se obţine o împănare mai bună la cilindrare.

- la confecţionarea betonului de ciment din stratul de rezistenţă;- la confecţionarea asfaltului turnat ordinar;- la confecţionarea binderului;- la alcătuirea scheletului mineral al mixturilor compacte.

Balastul este de două categorii:- balast brut neciuruit 0/70 mm;- balast ciuruit 20/70 mm.Balastul poate avea aceleaşi întrebuinţări ca şi nisipul servind în special pentru

sporirea grosimii sistemelor rutiere.Balastul ciuruit poate fi folosit de asemenea ca un bun material pentru

executarea straturilor drenante.Dacă necesităţile o cer, balastul poate fi stabilizat, mecanic sau cu lianţi,

pentru a se realiza straturi de bază sau de fundaţie, cu o capacitate portantă mărită.Elementele mai mari decât 30 mm din balast pot fi concasate, obţinându-se un

material foarte bun pentru executarea şi întrebuinţarea împietruirilor ordinare, precum şi pentru realizarea de fundaţii stabilizate cu mare capacitate portantă.

Bolovanii de râu care sunt colectaţi tot din prunduri pot fi folosiţi la executarea fundaţiilor de tip blocaj sau a unor pavaje de calitate inferioară (caldarâm), de exemplu, pe drumurile de acces.

Bolovanii pot fi concasaţi, însă din spargerea lor rezultă o piatră spartă de calitate mediocră, deoarece unele feţe sunt rotunjite; totuşi, prin cilindrare se împănează mult mai bine decât pietrişul.

În ceea ce priveşte forma granulelor, şi la agregatele de râu se recomandă următoarele valori, pentru rapoartele:

b/a≥0,66 şi c/a≥0,33 (a fiind lungimea, b lăţimea şi c grosimea unei granule).

Terminologie uzuală (minimală) în domeniul suprastructurii rutiere

Termen Definiţie

Activant Substanţă care adăugată, în mici cantităţi, într-un liant rutier, îi

18

conferă acestuia proprietăţi speciale sau îi îmbunătăţeşte proprietăţile sale naturale.

Adezivitate Caracteristică a lianţilor din hidrocarburi, exprimată prin rezistenţa pe care o opune la dezlipire pelicula de bitum de pe granulele agregatelor naturale sub acţiunea tensiunilor interfaciale ale sistemului liant-agragat în prezenţa apei.

Aditiv pentru bitum Substanţă tensioactivă care îmbunătăţeşte adezivitatea lianţilor bituminoşi faţă de agregatele naturale, în special faţă de cele de natură acidă, evitând influenţa nefavorabilă a acţiunii apei.

Agregate naturale Materiale granulare naturale de origine minarală, provenind din sfărâmarea naturală sau artificială a rocilor.

Amorsare Operaţie de tratare cu liant din hidrocarburi a suprafeţei unui strat suport pentru a asigura condiţiile de aderare a stratului rutier aplicat ulterior.

Anrobare Operaţie prin care granulele agregatelor naturale se acoperă cu o peliculă de liant din hidrocarburi.

Anrobat bituminos Denumire generică dată mixturilor asfaltice macroporoase folosite la execuţia îmbrăcăminţilor uşoare la drumuri locale şi ca strat de bază.

Asfaltare Aplicare de îmbrăcăminţi bituminoase pe arterele rutiere.

Asfaltene Componente grele ale bitumului solubil în sulfură de carbon, tetraclorură de carbon şi benzen care se separă de maltene prin floculare cu normal heptan.

Asfaltizare Proces de desăvârşire a anrobării şi închiderii stratului bituminos de la suprafaţa îmbrăcămintei sub efectul căldurii şi al circulaţiei autovehiculelor.

Asfalt turnat Mixtură asfaltică la care golurile scheletului mineral sunt umplute integral cu mastic bituminos.

Atriţie Proces de uzură a granulelor de agregate naturale din straturile rutiere datorită frecării între ele sub acţiunea circulaţiei rutiere.

Badijonare Operaţie de ungere cu liant din hidrocarburi a suprafeţei poroase a unei îmbrăcăminţi rutiere urmată de acoperire cu agregate naturale mărunte.

Beton asfaltic Mixtură asfaltică cu performanţe fizico-mecanice ridicate, alcătuită de regulă din cribluri, nisip şi filer, aglomerate cu un liant bituminos.

Beton de ciment Amestec de agregate naturale, ciment şi apă în anumite proporţii, care prezintă un volum minim de goluri şi rezistenţe mecanice superioare.

Bitum Amestec complex de hidrocarburi cu masă moleculară mare şi derivaţi ai acestora cu oxigenul, azotul şi sulful; se găseşte în stare nativă sau se obţine prin prelucrarea produselor petroliere grele.

Bitum aditivat Bitum cu adaos de substanţe tensioactive pentru îmbunătăţirea adezivităţii acestuia.

Bitum fluxat Amestec de două bitumuri cu consistenţe diferite sau a unui bitum dur cu ulei mineral.

19

Bitum pentru drumuri Bitum cu consistenţa exprimată prin valoarea penetraţiei la 250C, între 25 şi 220 zecimi de milimetru utilizat la lucrările rutiere. Se caracterizează prin capacitatea de aglomerare a agregatelor naturale, solubilitate în sulfură de carbon şi reactivitate chimică scăzută.

Bitum-gudron Bitum cu adaos de gudron rutier.

Bitum tăiat Amestec de bitum cu un solvent organic adecvat.

Burduşire Degradare a complexului rutier, sub formă de umflături neregulate produse de acţiunea îngheţ-dezgheţului în cazul pământurilor gelive din corpul drumului.

Capacitate portantă a drumului Caracteristică de bază a complexului rutier de a prelua încărcările din traffic, în condiţiile climatice date, în limita deformaţiilor admisibile.

Clutaj Tratarea suprafeţei unei îmbrăcăminţi rutiere la execuţie, prin împlântarea de criblură din roci dure, pentru a spori rugozitatea şi rezistenţa îmbrăcămintei.

Colmatare Operaţie de umplere a rosturilor, fisurilor şi crăpăturilor îmbrăcăminţilor rutiere cu materiale adecvate.

Complex rutier Ansamblul format din sistemul rutier şi zona activă a terasamentelor.

Covor asfaltic Imbrăcăminte bituminoasă executată dintr-un singur strat de 3…4 cm grosime din mixtură asfaltică cu caracteristicile mixturii pentru stratul de uzură.

Criblură Agregat natural alcătuit din granule de formă poliedrică, obţinut prin concasarea, granularea şi selecţionarea în sorturi a rocilor dure, de regulă magmatice, bazice şi semibazice.

Criblură preanrobată Criblură anrobată în prealabil cu un liant bituminos.

Echivalent de nisip Indice prin care se pune în evidenţă proporţia de părţi fine argiloase din agregatele naturale, prin determinarea raportului dintre volumul granulelor sedimentate şi volumul care include şi particulele în suspensie după un anumit interval de timp, la spălarea energică a probei cu o soluţie floculantă.

Emulgator Substanţă tensioactivă care favorizează dispersia bitumului în apă.

Emulsie bituminoasă Dispersie de bitum în apă, cu particule de ordinal micronilor, în prezenţa unui emulgator.Observaţie: In funcţie de natura emulgatorului şi de mediul acid sau basic al fazei apoase emulsiile bituminoase pot fi cationice, respective anionice.

Filer Pulbere minerală cu granulozitate sub 0,63 mm obţinută prin măcinarea fină a rocilor calcaroase sau prin stingerea în pulbere a varului, urmată de separarea corespunzătoare.

Gudron rutier Liant organic obţinut prin fluxarea smoalei de la distilarea huilei.

Gudronaj Tratament de suprafaţă, care constă în stropirea îmbrăcăminţilor rutiere cu gudron, urmată de acoperirea lor cu criblură şi cilindrare.

Imbătrânirea lianţilor din hidrocarburi

Evoluţia ireversibilă a compoziţiei lianţilor din hidrocarburi până la pierderea capacităţii de aglomerare datorită acţiunii

20

nocive a factorilor naturali şi de trafic din exploatare.Imbrăcăminte bituminoasă uşoară

Imbrăcăminte rutieră realizată de regulă din anrobat bituminos sau macadam bituminous şi un strat de închidere, fiind folosită pentru îmbunătăţirea drumurilor împietruite.

ImpietruireSinonim: Pietruire

Consolidarea părţii carosabile a drumurilor din pământ, după o pregătire prealabilă, cu balast, pietriş, piatră spartă sau macadam ce se fixează prin circulaţie, respective prin cilindrare.

Liant bituminos Denumire generală dată lianţilor pe bază de bitum (bitum natural sau de petrol, emulsie bituminoasă, bitum tăiat, subif).

Liant hidraulic Pulbere minerală care în amestec cu apa reacţionează dând produse care se întăresc în timp.

Liant din hidrocarburi Produs organic având capacitatea de aglomerare a agregatelor naturale. Include lianţi bituminoşi, gudron rutier şi amestecuri de bitum şi gudron.

Liant puzzolanic Material care în amestec cu un activant în prezenţa apei capătă proprietăţi hidraulice. Include cenuşa de termocentrală, tuful volcanic, zgura granulată etc.

Maltene Constituenţi uleioşi ai bitumurilor formaţi dintr-un amestec de răşini asfaltice cu compuşi uleioşi, constituind lichidul intermicelar din compoziţia bitumurilor. Dau bitumului calitatea de a fi plastic şi ductil.

Mastic bituminos Amestec realizat de regulă din filer şi liant bituminos în anumite proporţii.

Mixtură asfalticăSinonim: Asfalt

Amestec de agregate naturale sau artificiale şi filer în anumite proporţii, aglomerat cu un liant bituminos printr-o tehnologie adecvată.

Pietriş Agregat natural de balastieră cu granulaţia 7,1…71,0 mm, selecţionat în sorturi şi calităţi conform STAS 662-89.

Preanrobare Anrobare prealabilă a agregatelor naturale utilizate la executarea sau întreţinerea unor straturi rutiere.

Puzzolană Produs natural de origine vulcanică, bogat în silice amorfă şi alumină care în prezenţa apei şi a varului capătă proprietăţi liante.Prin extindere, produs natural sau artificial având proprietăţi puzzolanice.

Savură Sortul 0…8 sau 0…15 obţinut în procesul de concasare simplă a rocilor dure şi de duritate medie folosit de regulă ca material de agregaţie la executarea macadamului.

Split Agregat natural rezultat din concasarea simplă a rocilor şi sortat în sorturile: 8-16; 16-25; 25-40.

Strat de bază Parte din sistemul rutier situată între îmbrăcăminte şi fundaţie, având rolul de a prelua încărcările din trafic, în special acţiunile tangenţiale şi de întindere, repartizând fundaţiei eforturi verticale în limita capacităţii de rezistenţă a acesteia.

Strat de formă Strat superior al terasamentelor, amenajat pentru uniformizarea şi sporirea capacităţii portante la nivelul patului drumului.

Strat de fundaţie Strat component al fundaţiei drumului.

Strat de legătură Stratul inferior al îmbrăcămintei bituminoase, în cazul când aceasta se execută din două straturi, realizat din mixtură

21

asfaltică, care face legătura între stratul de uzură şi stratul de bază sau stratul superior de fundaţie.

Strat rutier Strat component al unui sistem rutier.

Strat de uzură Stratul superior al îmbrăcămintei bituminoase sau din beton de ciment menit să reziste la acţiunile tangenţiale produse de trafic şi la agenţii naturali.

Substrat Strat constructiv cu rol, după caz, dranant, anticapilar, isolator sau antigeliv, aşezat pe pământul din patul drumului în scopul de a feri sistemul rutier sau pământul de fundaţie de efecte dăunătoare.

Suspensie de bitum filerizatSinonim: Subif

Dispersie de bitum în apă, în prezenţă de var hidratat în pastă, conform STAS 558-71.

Şlam bituminos Mortar asfaltic fin, executat la rece cu emulsie, utilizat pentru etanşarea îmbrăcăminţilor rutiere.

22