AF 10 2012 - CAFR 10 2012 - Site-e976.pdf · *** Drd., Universitatea "Alexandru Ioan Cuza" din...

Publicaþie recunoscutã de CNCSIS, categoria B+B.D.I.: http://www.ulrichsweb.com; http://www.proquest.com; www.ebscohost.com, www.cabells.com

Revista este inclusã în platforma editorialã românã SCIPIO: www.scipio.roRevista este indexatã în trei baze de date recunoscute

de Consiliul Naþional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor ºi Certificatelor Universitare (CNATDCU)

Marcã înregistratã la OSIM, sub nr. M2010 07387

Telefon: (021) 410.74.43 interior 120; Fax: (021) 410.03.48; E-mail: [email protected]; http: revista.cafr.ro

ISSN 1844 - 8801

Tipar: Print Group S.R.L., Soseaua Fundeni nr. 50B, Bucuresti, tel: 0744.638.772

Colegiul editorial ºtiinþific

Prof. univ. dr. Sorin BRICIU, Universitatea „1 Decembrie 1918”, Alba IuliaProf. univ. dr. Alain BURLAUD, Institut National des Techniques Economiques et Comptables, Paris Prof. univ. dr. Tatiana DÃNESCU, prorector, Universitatea „Petru Maior”, Târgu MureºProf. univ. dr. Robin JARVIS, director pentru IMM-ACCA, profesor de contabilitate Universitatea Brunel,

Marea BritanieProf. univ. dr. David HILLIER, decan, Leeds University Business School, Marea Britanie Prof. univ. dr. Allan HODGSON, The University of Queensland, AustraliaProf. univ. dr. Emil HOROMNEA, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”, IaºiProf. univ. dr. Dumitru MATIª, decan, Universitatea „Babeº-Bolyai”, Cluj-NapocaProf. univ. dr. Maria MANOLESCU, ASE, BucureºtiProf. univ. dr. Ion MIHÃILESCU, Universitatea "Constantin Brâncoveanu", PiteºtiProf. univ. dr. Ana MORARIU, ASE, BucureºtiProf. univ. dr. Vasile RÃILEANU, Facultatea de Contabilitate ºi Informaticã de Gestiune - ASE BucureºtiProf. univ. dr. Donna STREET, Universitatea Dayton, SUAProf. univ. dr. Ioan TALPOª, preºedintele Senatului, Universitatea de Vest din TimiºoaraProf. univ. dr. Eugeniu ÞURLEA, directorul Departamentului de contabilitate, audit, analizã ºi informaticã

de gestiune, ASE BucureºtiAcademician Iulian VÃCÃREL, Academia Românã

Director ºtiinþific: Prof. univ. dr. Pavel NÃSTASE Director editorial: Dr. Corneliu CÂRLANRedactor ºef: Cristiana RUS

Colectiv redacþional: Marina ANTOFIE, Alexandra COMÃNESCU, Alice PETCU, Adriana SPIRIDON, Daniela ªTEFÃNUÞ, Angela TUDOR

Secretar de redacþie: Cristina RADU

Prezentare graficã ºi tehnoredactare: Nicolae LOGIN

Colegiul editorial ºtiinþific ºi colectivul redacþional nu îºi asumã responsabilitatea pentru conþinutul articolelor publicate în revistã.

310/2012

IntroducereÎn condiþiile actualei crize economice,auditul financiar capãtã un rol deosebitde important prin asigurarea pe care ooferã în privinþa calitãþii ºi veridicitãþiiinformaþiei financiar-contabile raportateîn situaþiile financiare anuale de cãtrefirmele cotate pe piaþa de capital.Scopul acestei activitãþi, prin excelenþãliberalã, îl reprezintã îmbunãtãþirea con-tinuã a gradului de încredere a stake-holder-ilor în calitatea raportului deaudit emis (Neamþu, 2012).

Auditorul trebuie sã-ºi exercite raþiona-mentul profesional ºi sã-ºi pãstrezescepticismul profesional pe tot parcur-sul planificãrii ºi efectuãrii auditului(IFAC, 2009), în conformitate cu Stan-dardele Internaþionale de Audit (Inter-national Standards on Auditing - ISA).În cadrul unei misiunii de audit finan-ciar, auditorul trebuie sã aibã în vedereºi cerinþele etice relevante în ceea cepriveºte independenþa sa (integritateaºi obiectivitatea).

Calitatea unei misiuni de audit poate fiapreciatã prin raportarea la standardeletehnice ºi profesionale aplicabile. Înacest sens, orice misiune de audit pre-

Cercetare

Influenþa performanþei financiare a firmei-clientasupra onorariilor de audit

* Lect. univ. dr., Universitatea "Alexandru Ioan Cuza" din Iaºi, e-mail: [email protected] ** Prof. univ. dr., Universitatea "Alexandru Ioan Cuza" din Iaºi, e-mail: [email protected]*** Drd., Universitatea "Alexandru Ioan Cuza" din Iaºi, e-mail: [email protected]

The Influence of the Client's FinancialPerformance on the Audit Fees The current economic and financial crisis highlight the fundamental role of audi-tors in ensuring faithful view of the financial statements of quoted companies tosupport investor confidence and their decisions. Therefore, auditors should applyaudit procedures to obtain audit evidence in order to support their opinion fromthe audit report. The application of audit procedures lead to appearance of auditcosts for auditors, transposed in audit fees charged to client companies.According to professional standards, the auditor should obtain sufficient andappropriate audit evidence. Auditor would apply additional audit procedures to theclients with a high risk, compared with those that have a low risk, with an impacton audit fees. This risk identified by the auditor may come from a bad financialsituation, litigation or a lack of transparency in financial reporting. The study aimsto analyze the influence of the client's financial performance, expressed by anumber of financial ratios, to the level of audit fees paid to the Big Four auditfirms. Analysis was performed on a sample of 141 firms with and without finan-cial performance, quoted on New York Stock Exchange, in 2010. Study resultsshowed that clients with high financial performance and that are transparent infinancial reporting pay audit fees smaller than clients without financial perform-ance and that are non-transparent in financial reporting. To obtain the researchresults, the analysis was performed using SPSS 19.0 statistical software.

Key words: financial performance, transparent reporting, audit fees, audit-client,financial ratios

JEL Classification: C58, M41, M42

Cuvinte cheie: performanþã financiarã, raportare transparentã, onorarii de audit,firmã-client, rate financiare

Corina-Ionela CHERSAN*, Marilena MIRONIUC** & Ioan-Bogdan ROBU***

Abstract

4

Cercetare

Audit Financiar, anul X

supune parcurgerea tuturor etapelorstabilite prin norme sau ghiduri profe-sionale, aceasta fiind o obligaþie demijloace ºi nu de rezultat.

Pentru îndeplinirea mandatului primit,prin exprimarea unei opinii obiective ºiindependente cu privire la conformi-tatea întocmirii situaþiilor financiare cureferenþialul contabil cãruia i se circum-scriu, sub cele mai semnificative aspec-te, auditorul financiar trebuie sã obþinão serie de probe de audit (Chersan,2012). Opinia auditorului va fi astfel fun-damentatã pe baza acestor probe,obþinute în urma aplicãrii procedurilorde audit. În mod normal costul aplicãriiprocedurilor de audit pentru a asigurasuficienþa ºi adecvarea probelor de au-dit va fi acoperit de onorariile de auditpracticate. Totodatã, printr-o cotã parte,mai mult sau mai puþin semnificativã, seremunereazã ºi prestaþia auditoruluipentru efortul depus în realizarea misiu-nii.

Problemele legate de ameninþãri laadresa independenþei auditorului aparatunci când onorariile de audit sunt fieatât de mici încât acestea nu pot con-duce la realizarea misiunii în conformi-tate cu standardele tehnice sau profe-sionale acceptabile (Chersan, 2012), fiesunt supradimensionate în raport cuprestaþia auditorului ºi îmbracã formaonorariilor contingente.

Ameninþãri privind independenþa audi-torului pot sã aparã ºi în cazul existenþeiunui interes financiar al acestuia, princare sã fie direct interesat de poziþia ºiperformanþa financiarã a firmei-clientpentru recuperarea onorariilor privindserviciile de audit sau de non-audit(Hayes et al., 2005).

Studiul îºi propune o analizã a influenþeiperformanþei financiare a firmei-clientasupra onorariilor de audit practicate demarile firme de audit membre ale BigFour (B4: Pricewaterhouse Coopers –

PwC, Ernst & Young – E&Y, Deloitte ºiKPMG). Pe baza rezultatelor cercetãriise poate aprecia dacã onorariile deaudit practicate de cãtre firmele din B4corespund realmente volumului demuncã prestat de cãtre echipa de auditmandatatã. Totodatã, studiul îºi propu-ne sã estimeze gradul în care perfor-manþa financiarã a firmei-client influen-þeazã nivelul onorariilor de audit practi-cate de cãtre firmele din B4, cu impactasupra independenþei auditorului.

Rezultatele cercetãrii s-au obþinut pebaza analizei unui eºantion format din141 de firme cotate la Bursa de Valoridin New York (NYSE), performante ºineperformante, din punct de vederefinanciar ºi al transparenþei în raporta-rea financiarã. La nivelul acestor firmes-au considerat nivelurile onorariiloraferente misiunilor prestate pentru au-ditarea situaþiilor financiare raportate înexerciþiul financiar 2010, dar ºi o seriede indicatori ce caracterizeazã perfor-manþa financiarã. Datele s-au prelucratcu ajutorul softului statistic SPSS 19.0

1. Consideraþii generale privind

onorariile de auditÎn mod tradiþional, percepþia auditoruluiîn legãturã cu riscul asociat clientului ajucat un rol important în negociereaonorariilor. Unele opinii (Cobbin, 2002;Hay, Knechel ºi Wong, 2006) afirmã cãun nivel ridicat al riscului asociat clien-tului genereazã ºi un nivel ridicat alonorariilor percepute de auditori de laacei clienþi. O creºtere a onorariilor încazul auditãrii clienþilor „riscanþi” poatefi explicatã prin creºterea volumului demuncã al auditorului sau poate fi con-sideratã o primã de asigurare pentruacoperirea litigiilor ulterioare care vorgenera costuri suplimentare pentru

auditor (Bell, Landsman ºi Shackelford,2001; Lyon ºi Maher, 2005; Niemi,2002).

1.1. DELIMITÃRI CONCEPTUALE

ºI NORMATIVE PRIVIND

ONORARIILE DE AUDIT

Deºi nu sunt definite în mod explicit înStandardele Internaþionale de Audit(ISA), emise de Federaþia Internaþio-nalã a Contabililor (IFAC), sau în stan-dardele americane de audit financiar(Statements on Auditing Standards -SAS), emise de American Institute ofCertified Public Accountants – AICPA,în Codul etic al profesioniºtilor contabili(IFAC, 2010) ºi în Code of ProfessionalConduct (AICPA, 2009) sunt tratate pelarg aspectele vizând onorariile de auditprin prisma efectelor pe care nivelurilediferite ale onorariilor le pot aveaasupra independenþei auditorului.

Onorariile de audit pot fi definite simpluca sume plãtibile/plãtite auditorului pen-tru serviciile de audit oferite firmeiclient. În acest sens, Codul etic al profe-sioniºtilor contabili (IFAC, 2010) sta-bileºte cã „Atunci când încep negocie-rile privind serviciile profesionale, unprofesionist contabil în practicã publicãpoate menþiona orice onorariu pe care îlconsiderã adecvat” (Secþiunea 240). Cutoate acestea, ambele Coduri de eticãmenþioneazã cã pot exista ameninþãri laadresa conformitãþii cu principiile eticefundamentale (independenþã, obiectivi-tate, profesionalism) atunci când suntpercepute niveluri diferite ale onorari-ilor. În acelaºi timp, se menþioneazã cã,dacã un auditor percepe un onorariumai mic decât un alt auditor, acest faptnu este, în sine, lipsit de eticã dacãauditul este realizat la un nivel calitativcorespunzãtor.

Pentru a limita sau chiar înlãtura ame-ninþãrile la adresa independenþei audi-

5

Influenþa performanþei financiare

10/2012

torului determinate de onorariile de au-dit sau alte tipuri de remuneraþii, la nive-lul Uniunii Europene s-a propus spredezbatere publicã de cãtre Comisia Eu-ropeanã un act normativ care vizeazãactivitatea auditorilor statutari: Proposalfor a Regulation of the European Par-liament and of the Council on specificrequirements regarding statutory audit ofpublic-interest entities (European Com-mision, Brussels, 30.11.2011, COM(2011) 779 final, 2011/0359 (COD)).

În partea a treia a memorandumuluipropus spre adoptare, la Titlul II seînainteazã o serie de condiþii cu privirela desfãºurarea misiunii de audit statu-tar la entitãþile de interes public. Astfel,în ceea ce priveºte onorariile de audit,Capitolul I (Independenþa ºi evitareaconflictelor de interese) al acestui titluspecificã faptul cã onorariile pentru ser-viciile de non-audit, plãtite de cãtrefirma-client auditorului, nu pot depãºimai mult de 10% din totalul onorariilorde audit plãtibile aceluiaºi auditor, pen-tru pãstrarea independenþei sale.

Pentru susþinerea acestei prevederi,auditorilor statutari le este solicitatãtransparenþa în raportare ºi în înregis-trarea onorariilor de audit ºi non-audit.Astfel, aceºtia trebuie sã publice infor-maþiile legate de volumul total al ono-rariilor pentru serviciile de audit ºi non-audit, dar ºi în funcþie de sursele deprovenienþã: firme de interes public saualte firme (Capitolul V – Transparenþa înraportare ºi în þinerea evidenþei a audi-torilor statutari ºi a firmelor de audit).

În cadrul aceleiaºi propuneri de act le-gislativ, dupã transmiterea acestuiacãtre Parlamentele naþionale ale state-lor membre ale Uniunii Europene ºiconsultarea forurilor abilitate în aceastãproblematicã, se regãseºte un articoldedicat exclusiv onorariilor de audit.Structurat în patru puncte distincte,Articolul 9 – Onorariile de audit încear-

cã sã elimine eventualele ameninþãri laadresa independenþei auditorului. Ast-fel, se propun anumite praguri ale ono-rariilor de audit, pânã la care indepen-denþa auditorului sã nu fie afectatã ºiproceduri de verificare a calitãþii misiu-nilor auditorilor în cazul în care acestepraguri sunt încãlcate.

În general, nivelul onorariilor pentrumisiunile de audit se stabileºte înfuncþie de volumul de muncã al echipeide audit. Totuºi, nu se poate spune cãacesta este un criteriu fundamental.Existã o multitudine de alþi factori caredeterminã un nivel mai mare sau mairedus al onorariilor percepute de unauditor de la clienþii sãi.

1.2. FACTORII DETERMINANÞI

AI ONORARIILOR DE AUDIT

Dintre primele teorii cu privire la factoriideterminanþi ai onorariilor de auditpoate fi menþionatã cea dezvoltatã deSimunic (1980), prin care susþine cã ni-velul onorariilor de audit depinde, în pri-mul rând, de efortul auditorului. Legãtu-ra dintre „preþul” auditului ºi efortuldepus pentru realizarea lui este unafireascã deoarece orice misiune deaudit se realizeazã în baza unor normeºi reguli cu caracter obligatoriu stabilitede cãtre organizaþiile profesionale aleauditorilor.

Un alt factor determinant îl reprezintãriscul de litigii ulterioare (litigation risk)pe care onorariile de audit trebuie sã-lacopere (Simunic, 1980), între celedouã existând o relaþie directã. Evalu-area auditorului cu privire la posibilelepierderi din litigiile viitoare poate con-duce la o creºtere a efortului de audit învederea reducerii acestui risc ºi, în con-secinþã, la o creºtere a onorariilor deaudit (Pratt ºi Stice, 1994).

În ceea ce priveºte marile firme de au-dit, acestea percep onorarii tot mai ridi-

cate datoritã reputaþiei lor, existând însãdiferenþe ºi în cadrul acestui grup. Do-minaþia neîntreruptã a marilor firme deconsultanþã financiarã (de la formatulBig 8, Big 6, Big 5 ºi pânã la Big 4) pepiaþa serviciilor de audit se datoreazãreputaþiei acestora ºi poate contribui laobþinerea de avantaje de cãtre clienþi.Valori ridicate ale onorariilor de auditsunt, de regulã, solicitate de cãtre mari-le firme de audit care oferã ºi servicii deun înalt nivel calitativ, pentru firmelecotate la bursã sau care intenþioneazãacest lucru.

Printre alþi factori determinanþi, Fuku-kava (2011) considerã cã mãrimea ºicomplexitatea clientului, riscul de audit,cotarea la bursã a firmei, cota de piaþãa firmei de audit în sectorul respectiv ºiputerea de negociere a clientului, influ-enþeazã costul auditului. În acelaºi timp,localizarea clientului, data închideriiexerciþiului financiar ºi particularitãþilefirmei de audit influenþeazã în moddirect onorariile de audit.

Pornind de la teoria lui Simunic (1980),o serie de studii (Carcello, Hermanson,Neal, Riley, 2002; O’Sullivan, 2000) su-bliniazã existenþa unei asocieri între or-ganizarea unui comitet director formatdin directori non-executivi ºi un nivelridicat al onorariilor de audit. Nivelulridicat al onorariilor poate fi explicat pebaza transferului unei pãrþi a activitãþiide monitorizare a directorilor non-exe-cutivi cãtre auditorul extern.

În acelaºi timp, încheierea unor poliþede asigurare de cãtre directorii firmelorauditate contribuie la diminuarea ono-rariilor de audit. Astfel, existenþa acesteipoliþe asigurã firmei client o serie defonduri suplimentare pentru satisface-rea pretenþiilor stakeholder-ilor în cazulfalimentului acesteia, iar auditorii nu vormai fi þinta preferatã în cazul litigiilor subpretextul complicitãþii (O’Sullivan,2009).

6

Cercetare


Prin raportarea la teoria agenþiei, s-ademonstrat faptul cã aceasta furnizea-zã un cadru general pentru stabilireaonorariilor de audit (Nikkinen ºi Sa-hlström, 2004). O componentã a cos-turilor de agenþie este reprezentatã decosturile de monitorizare suportate deacþionari pentru monitorizarea activitãþiimanagerilor (Jensen ºi Meckling,1976). Onorariile de audit sunt o com-ponentã importantã a acestor costuriatât timp cât auditorii au obligaþia de acontrola situaþiile financiare ale firmeiclient ºi de a oferi o asigurare rezona-bilã privind realizarea activitãþii mana-gerilor în interesul acþionarilor.

2. Performanþa financiarã a

firmei-client, factordeterminant al

onorariilor de auditPentru a demonstra existenþa influenþeiperformanþei financiare a firmei client

asupra nivelului onorariilor de auditplãtite de cãtre aceasta auditorului tre-buie urmãritã legãtura dintre câteva ele-mente-cheie: nivelul onorariilor, cali-tatea auditului, comunicare financiarã,apartenenþa la un anumit auditor, per-formanþa firmei auditate ºi ierarhizareafirmelor de audit.

Se poate afirma cã o firmã care plãteºteonorarii de audit mari unei firme deaudit cu un important capital reputaþio-nal vrea sã transmitã stakeholder-ilorun mesaj pozitiv în legãturã cu situaþiasa financiarã. În plus, dincolo de faptulcã pentru a plãti astfel de onorarii tre-buie, de regulã, ca o firmã sã aibã dejaaceste sume disponibile, însãºi inter-venþia unui auditor important va con-duce la creºterea lichiditãþilor.

Nu trebuie ignorat nici faptul cã ºi firme-le de audit, mai ales cele importante(B4), evitã, de regulã, asocierea cuclienþii riscanþi sau solicitã onorariifoarte mari dacã acceptã misiunea. Înconsecinþã, odatã ce un auditor impor-tant acceptã o misiune la un client, sepresupune cã va exista o îmbunãtãþirea comunicãrii financiare, respectiv ocreºtere a încrederii stakeholder-ilor înacurateþea situaþiilor financiare ºi araportului de audit. În plus, de cele maimulte ori, asocierea numelui clientuluicu un auditor care dispune de o foartebunã reputaþie conduce la o îmbunã-tãþire a modului în care este perceputãcompania de cãtre stakeholders sau,altfel spus, conduce la o îmbunãtãþire aimaginii firmei.

Astfel, cunoaºterea în prealabil a medi-ului afacerii clientului din faza de accep-tare a mandatului este în strânsã legã-turã cu stabilirea nivelului onorariilor deaudit. În cadrul cunoaºterii preliminarea clientului, Bragg (2010) ºi Fukukawaet al. (2011) apreciazã cã evaluareaelementelor de background ale acestu-ia permit determinarea nivelului riscului

de audit acceptat, cu impact asupranivelului onorariilor de audit.

Codul IFAC (2010) subliniazã însã ºiimportanþa semnalãrii modificãrilorsemnificative în activitatea clientului.Totodatã, auditorul trebuie sã analizezeºi evoluþia mediului de afaceri în carefirma este integratã, eventualele pro-bleme de naturã financiarã cu carefirma se confruntã, suspiciunile privindapariþia erorilor ºi a fraudelor financiare,schimbãrile din sistemul financiar-con-tabil, informaþional ºi de control intern(Porter et al., 2003).

Pentru aceasta, firma-client trebuie sãpunã la dispoziþia auditorului, spre a fianalizate, o serie de informaþii cu privirela sediul social al grupului, locaþiile încare îºi desfãºoarã activitatea, obiectulde activitate, componenþa consiliului deadministraþie, relaþiile cu bãncile ºi alþicreditori, dar ºi informaþii privind audi-torul anterior (Soltani, 2005).

Nu în ultimul rând, Hayes et al. (2005)afirmã în lucrarea sa cã auditorul tre-buie sã fie interesat de reputaþia gene-ralã a firmei în mediul de afaceri în careaceasta acþioneazã (pe baza anumitorclasamente), de integritatea manage-rilor ºi a celorlalþi membri însãrcinaþi cuguvernanþa.

Un alt element important care trebuieluat în considerare de auditor îl repre-zintã capacitatea entitãþii de a-ºi conti-nua activitatea. Pentru acceptarea cli-entului ºi implicit stabilirea niveluluionorariilor de audit, decizia auditoruluitrebuie sã se bazeze ºi pe informaþiilede ordin financiar privind volumulactivelor, datoriilor curente, datoriilor petermen lung, capitalurilor proprii, fluxu-rilor de trezorerie (net ºi din exploatare),veniturilor ºi mãrimea rezultatului net(Pickett, 2006).

Totodatã, acestea trebuie corelate custandardele de raportare financiarã uti-

Un nivel ridicat al riscului asociatclientului genereazã ºi un nivel ridicat alonorariilor perceputede auditori de la acel client

7


10/2012

lizate, dar ºi cu celelalte prevederi le-gale pe care firma client le aplicã, audi-torul având astfel posibilitatea de adecide pe baza cãror standarde va rea-liza misiunea de audit (IFAC, 2010).

Din punct de vedere al elementelor deordin financiar, Porter et al. (2003) afir-mã cã evaluarea acesteia þine cont deanaliza financiarã a principalelor rate deprofitabilitate, de analiza de tip funcþie-scor, de analiza nivelului producþieicorelatã cu cea a aprovizionãrii ºi a dis-tribuþiei produselor finite/ mãrfurilor, deanaliza creditelor ºi de analiza evoluþieicursului bursier al acþiunilor firmei.

3. Metodologiacercetãrii

Pornind de la factorii determinanþi aionorariilor de audit identificaþi în litera-tura de specialitate, prezentul studiu îºipropune o analizã a influenþei perfor-manþei financiare a firmei-client asupraonorariilor plãtite firmelor de audit dinB4. Performanþa firmei poate fi evaluatãcu ajutorul principalelor rate privindpoziþia ºi performanþa financiarã. Dintreratele utilizate pentru evaluarea perfor-manþelor unei firme, cele mai impor-tante sunt: rata rentabilitãþii economice(eng. Return on Operating Assets –ROA), rata rentabilitãþii financiare (eng.Return on Equities – ROE), rata ren-tabilitãþii comerciale (eng. Net Margin –NM) ºi rata capitalurilor investite (eng.Return on Invested Capital - ROIC)(Penman, 2001).

Studiul urmeazã un demers de tip de-ductiv-inductiv, prin fundamentarea ipo-tezelor de lucru pe baza studierii lite-raturii de specialitate ºi validarea aces-tora prin intermediul evidenþelor de ordinempiric constatate la nivelul eºantionu-lui analizat.

Astfel, în studiu se propun spre testareºi validare, urmãtoarele ipoteze delucru:

H1: Firmele cu performanþã financiarãridicatã ºi care se dovedesc a fitransparente în ceea ce priveºteraportarea financiarã plãtesc ono-rarii de audit mai mici decât firmelecu performanþã financiarã scãzutãºi care nu fac dovada trans-parenþei în raportarea finaciarã.

H2: Creºterea performanþei financiaredeterminã diminuarea onorariilorde audit.

a. POPULAÞIA STUDIATÃ ºI

SELECTAREA EºANTIONULUI

STUDIAT

În cadrul studiului, populaþia analizatãeste reprezentatã de cãtre firmele co-tate la Bursa de Valori din New York -New York Stock Exchange (NYSE). Dinaceastã populaþie s-a extras aleatorstratificat un eºantion format din 141 defirme. Criteriul de stratificare îl reprezin-tã nivelul de performanþã ºi transpa-renþã în raportarea financiarã. Pe bazaacestui criteriu se vor considera, potrivitmetodologiei de analizã, douã categoriide firme: performante (primele 98 defirme din Top 500 Fortune 2011) ºi ne-performante (43 de firme care aparþinBlack List potrivit S&P 500 2011). Demenþionat cã din analizã au fost exclusefirmele din sectorul bancar, al asigurã-rilor ºi al fondurilor de investiþii. Dupãobiectul de activitate, structura eºantio-nului analizat se prezintã astfel: 17,7%din firme îºi desfãºoarã activitatea încomerþ, 42,6% în servicii ºi 39,7% îndomeniul industrial.

b. VARIABILELE ANALIZATE ºI

SURSA DATELOR

Pentru validarea ipotezelor de lucrupropuse, în studiu s-au considerat o se-

rie de variabile factor. Aceste variabileindependente sunt reprezentate deindicatori de performanþã financiarã.

Apartenenþa la una din cele douã grupede performanþã a fost evidenþiatã cuajutorul unei variabile dummy. Aceastaia valoarea 1 când firma este perfor-mantã ºi 0 – în caz contrar. Ca variabilãdependentã, pentru evaluarea onorari-ilor de audit plãtite auditorului se vaconsidera raportul dintre onorariile deaudit ºi rezultatul net (AF/NI). Moda-litatea de calcul a variabilelor este sinte-tizatã în Tabelul 1.

Variabilele ROE, ROA, NM ºi ROICsunt rate financiare care reflectã perfor-manþa financiarã a firmei supusã audi-tului financiar.

În studiu se va testa ºi influenþa obiec-tului de activitate ºi al apartenenþei launa din cele douã grupe de perfor-manþã (Top 500 Fortune sau Black List)asupra nivelului onorariilor de audit.

Pentru variabilele considerate, dateleau fost colectate din situaþiile financiareanuale raportate de cãtre firmele selec-

Auditorilor statutari le este solicitatã

transparenþa în raportare ºi

în înregistrarea onorariilor de audit

ºi non-audit

8

Cercetare


tate în eºantion, din baza de dateEDGAR (Electronic Data-Gathering,Analysis, and Retrieval System) aSecurities and Exchange Commission(SEC).

C. METODE DE ANALIZÃ

A DATELOR

Estimarea influenþei performanþei finan-ciare asupra onorariilor de audit are învedere, în primul rând, testarea exis-tenþei unei asocieri între apartenenþa launa din cele douã grupe de perfor-manþã (Top 500 Fortune sau Black List)ºi diferite niveluri ale onorariilor deaudit. Stabilirea nivelurilor onorariilor deaudit utilizate în studiu are în vedere treiintervale distincte pentru valorile rapor-tului AF/NI: (0-5%o), [5-10%o) ºi [10%oºi peste).

Pentru studiul asocierilor se va utilizaanaliza factorialã a corespondenþelormultiple - AFCM. Aceasta este o meto-dã de analizã multivariatã a datelor ºisintetizeazã informaþia iniþialã printr-odiagramã de dispersie pe un sistem deaxe factoriale care explicã varianþa to-talã a norului de puncte (reprezentãrilegrafice ale valorilor variabilelor pentrufiecare firmã din eºantion) (Jaba ºiRobu, 2011).

Odatã evidenþiatã existenþa unorasocieri între onorariile de audit ºi per-formanþa firmelor auditate, se identificãºi cuantificã legãturile care se stabilescîntre acestea. Cu ajutorul analizei de re-gresie liniarã multiplã - ARLM se esti-meazã influenþa variabilelor factor con-siderate (rate financiare) asupra varia-bilei rezultative (AF/NI).

Modelul de regresie utilizat în studiueste de forma:

AF/NI = β0 + β1ROE + β2ROA+β3NM + β4ROIC + ε,

unde βi = 0,...,4 reprezintã parametriimodelului propus în studiu.

Includerea în analizã ºi a variabilelorcalitative presupune utilizarea analizeide regresie cu variabile calitative -ARVC (Jaba, 2002) prin care se identi-ficã ºi cuantificã legãturile care se sta-bilesc între variabilele independentenenumerice (apartenenþa la o anumitãgrupã de performanþã) ºi onorariile deaudit (AF/NI).

În acest caz, modelul de regresie esteurmãtorul:

AF/NI = β0 + β1ROE + β2ROA+β3NM + β4ROIC + β5Status + ε,

unde βi = 0,...,5 reprezintã parametriimodelului propus în studiu, iar Dp varia-

bila dummy consideratã pe baza cãreiase evidenþiazã existenþa unor diferenþeîntre nivelul onorariilor plãtite de firmeleperformante ºi cele neperformante.

Prelucrarea datelor s-a realizat cu aju-torul softului statistic SPSS 19.0.

4. Rezultate ºi discuþii

În studiu, în urma aplicãrii AFCM, prin-cipalele rezultate sunt reprezentate dehãrþile factoriale prin care se evidenþi-azã asocierile dintre variabile. În cadruldiagramei din figura 1 sunt evidenþiatelegãturile existente între nivelurile ono-rariilor de audit ºi grupa de perfor-manþã, pe fiecare auditor membru al B4în parte.

Diagrama din figura 1 indicã existenþaunor asocieri semnificative între nivelulonorariilor de audit ºi gradul de perfor-manþã al firmei supusã auditului finan-ciar, pe fiecare auditor în parte ºi peobiecte de activitate. Se poate observafaptul cã firmele neperformante, aparþi-nând Black List, înregistreazã cel mairidicat nivel al onorariilor de audit înraport cu rezultatul net obþinut. Valorileonorariilor de audit în raport cu rezulta-tul net depãºesc pentru firmele neper-formante 10%o, în timp ce firmele per-formante din top 100 Fortune înregis-treazã valori ale acestui raport de sub10%o sau 5%o.

În cazul firmelor neperformante ºi ne-transparente din punct de vedere alraportãrii, un nivel ridicat al onorariilorde audit în raport cu rezultatul net sepoate explica prin efortul auditorului,transpus în proceduri suplimentare deaudit, de evaluare a riscului asociatclientului ºi de obþinere a probelor deaudit suplimentare pentru susþinereaopiniei de audit.

9


10/2012

O altã cauzã a acestor onorarii ridicatepoate fi pusã ºi pe seama complicitãþiiauditorului. Un nivel ridicat al onorariilorde audit poate reprezenta o formã deremunerare a auditorului pentru emite-rea unei opinii favorabile, fãrã rezerve.Se poate vorbi în acest caz de un act decorupþie, prin care independenþa ºi obi-ectivitatea auditorului sã fie afectate deun nivel ridicat al onorariilor de audit.

Din punct de vedere al obiectului deactivitate, firmele cu cele mai mai ono-rarii de audit aparþin domeniului servici-ilor, în timp ce firmele din domeniul co-merþului ºi al industriei înregistreazãsub 10%o valori ale AF/NI (10 dolarionorarii de audit la 1.000 dolari rezultatnet). Acest lucru se poate explica ºi prindificultatea cu care auditorul obþineprobe de audit în cadrul misiunilor deauditare a firmelor din domeniul servici-ilor, comparativ cu firmele care aparþincelorlalte domenii, în ceea ce priveºte

imposibilitatea cuantificãrii exacte a va-lorii unui serviciu prestat sau consumulde materii prime ºi materiale.

Atunci când opinia din cadrul raportuluide audit se dovedeºte a fi una pãrtini-toare, în detrimentul investitorilor, s-arputea pune problema cã un nivel ridicatal onorariilor de audit ar afecta obiectivi-tatea ºi independenþa auditorului, cuimpact asupra calitãþii misiunii.

În ceea ce priveºte apartenenþa la unadin cele patru firme mari de audit, mem-bre ale B4, se poate aprecia cã celemai multe firme neperformante au fostauditate de cãtre una din firmele deaudit, în timp ce majoritatea firmelorperformante au fost auditate de cãtrecelelalte trei firme de audit. Acest lucruse poate explica ºi prin disponibilitateamarilor firme din B4 de a accepta spre afi auditaþi clienþi riscanþi, contra unoronorarii de audit ridicate.

Pentru firma de audit care a auditat maiales firme neperformante, un nivel ridi-cat al onorariilor de audit în raport curezultatul net, cu valori de peste 10%o,poate indica, pe de o parte, un gradmare de profesionalism ºi independen-þã în condiþiile în care opinia din cadrulraportului de audit reflectã starea defapt ºi de drept a clientului. Totodatã,valorile ridicate ale onorariilor de auditpracticate de firma de audit respectivãar putea avea în contrapartidã, pe lângãacel beneficiu urmãrit de auditor, ºi fon-duri suplimentare pentru aplicarea pro-cedurilor de audit cu scopul obþineriiprobelor de audit suficiente ºi adecvate.

Odatã testatã existenþa unor diferenþesemnificative între nivelul onorariilor deaudit plãtite de cãtre firmele performan-te ºi cele neperformante, prin analizavarianþei (Jaba, 2002) se va cuantificaaceastã diferenþã. În urma prelucrãriidatelor în SPSS 19.0 principalele rezul-tate obþinute sunt sintetizate în tabelul 2.

Pe baza datelor din tabelul 2 se poateobserva cã în medie, valoarea onorari-ilor de audit plãtite firmelor de audit dinB4 de cãtre firmele cotate NYSEreprezintã aproximativ 13,00 dolari la1.000 dolari rezultat net înregistrat deacestea pe parcursul exerciþiului finan-ciar 2010. Pe grupe de performanþã sepoate aprecia faptul cã onorariile celemai mari de audit în raport cu rezultatulnet au fost plãtite de cãtre firmele cuperformanþã ºi transparenþã financiarãscãzutã (18,70 dolari onorarii la 1.000dolari rezultat net), faþã de onorariileplãtite de cãtre firmele performante dinTop 100 Fortune (10,56 dolari onorariila 1.000 dolari rezultat net).

Mai mult decât atât, pentru firmele cuperformanþã financiarã scãzutã, celemai mici onorarii de audit au fost practi-cate de cãtre Deloitte, iar cele mai ridi-cate de cãtre PwC. În acelaºi timp, pen-tru firmele cu performanþã financiarã

10

Cercetare


ridicatã, cele mai mari onorarii de auditau fost plãtite cãtre KPMG, iar cele maimici onorarii cãtre E&Y. Astfel, deºi încazul firmelor cu performanþã financiarãnivelul redus al onorariilor de audit nu artrebui sã aibã un impact semnificativasupra calitãþii misiunii de audit, pentrufirmele cu performanþã financiarã scã-zutã se pune aceastã problemã.

Pentru astfel de firme neperformante unnivel redus al onorariilor de audit nu arputea acoperi cu adevãrat contravaloa-rea serviciilor prestate de cãtre auditorprin aplicarea procedurilor de audit pentru obþinerea probelor. Insuficienþa,dar ºi gradul redus de adecvare a pro-belor de audit colectate poate avea unimpact negativ asupra calitãþii misiuniiauditorului ºi implicit asupra misiunii deaudit.

În ceea ce priveºte cuantificarea influ-enþei performanþei financiare, exprimatãprintr-o serie de indicatori financiari, înurma ARLM s-au estimat parametrii ce-lor douã modele econometrice propuseîn studiu. Tabelul 3 sintetizeazã o seriede date statistice ce caracterizeazãprimul model econometric.

Pe baza datelor din tabelul 3 se poatedetermina influenþa performanþei finan-ciare, exprimatã prin ROIC asupra ono-

rariilor de audit, exprimate prin raportulAF/NI, modelul econometric fiind deforma:

AF/NIi = 21,39 -0,82ROICi + εi.

În acest caz, la nivelul unei firme su-puse auditului financiar, variaþia ROICexplicã 9,6% din variaþia onorariilor deaudit (AF/NI). Pentru o firmã auditatã acãrei rentabilitate a capitalului investiteste zero, nivelul onorariilor de audit înraport cu rezultatul net (AF/NI) este de21,39 dolari onorarii de audit la 1.000dolari rezultat net. Totodatã, creºtereacu 1% a nivelului rentabilitãþii capitaluluiinvestit conduce la diminuarea onorari-ilor de audit în raport cu rezultatul netcu 0,82%o. Se poate observa cã pentrufirmele cotate NYSE, creºterea niveluluide performanþã financiarã determinãreducerea costurilor privind onorariilede audit. Acest lucru se poate explicaprin riscul de audit redus pe care îlprezintã aceste firme, cu impact asupracantitãþii de probe de audit pe careauditorul trebuie sã le culeagã pentrufundamentarea opiniei din raportul deaudit.

Pentru testarea influenþei indicatorilorde performanþã financiarã, pe grupe deperformanþã, asupra onorariilor de auditexprimate prin raportul AF/NI, în tabelul

4 s-au obþinut o serie de date ce carac-terizeazã cel de-al doilea model econo-metric propus în studiu.

În urma testãrii variabilelor factor sinte-tizate în tabelul 4 asupra onorariilor deaudit (AF/NI) se poate aprecia faptul cãvariaþia indicatorilor de performanþãdeterminã 13% din variaþia niveluluionorariilor de audit (AF/NI).

Conform celui de-a doilea model pro-pus în studiu, influenþa factorilor asupraonorariilor de audit poate fi transpusãastfel:

AF/NIi = 27,73 -0,63ROICi -0,19NMi -8,93Statusi + εi,

Pentru firmele cotate NYSE, valori nuleale ROIC ºi NM determinã un nivel alAF/NI de 27,73‰ pentru firmele neper-formante ºi de 18,77‰ pentru firmeleperformante (27,73-8,96). În ceea cepriveºte influenþa factorilor, creºtereaROIC cu 1% determinã o scãdere aAF/NI cu 0,63‰ (0,63 dolari onorarii deaudit la 1.000 dolari rezultat net), iarcreºterea NM cu 1% determinã o dimin-uare a AF/NI cu 0,19‰ (0,19 dolari ono-rarii de audit la 1.000 dolari rezultatnet). Se poate concluziona cã firmelecotate NYSE cu reputaþie negativã înceea ce priveºte transparenþa înraportarea financiarã ºi care au perfor-manþe financiare scãzute, înregistreazãun nivel al onorariilor de audit raportatla rezultatul net cu 8,96‰ mai mare faþãde firmele performante cotate NYSE.

Deºi din punct de vedere al Codului deeticã al IFAC un nivel ridicat al onorari-ilor de audit contribuie la creºterea cali-tãþii misiunii de audit, prin gradul ridicatde suficienþã ºi adecvare a probelor deaudit colectate, aceste onorarii trebuiecorelate ºi cu opinia auditorului dincadrul raportului de audit.

Astfel, dacã pentru o firmã care prezin-tã toate caracteristicile uneia neperfor-mante ºi netransparente în raportarea

11


10/2012

financiarã, raportul de audit nu indicã oopinie cu rezerve sau nefavorabilã înceea ce priveºte întocmirea ºi prezen-tarea situaþiilor financiare anuale, atun-ci un nivel ridicat al onorariilor de auditconduce la afectarea independenþeiauditorului.

5. ConcluziiÎn cadrul studiului, pe baza rezultatelorcercetãrii se poate afirma cã perfor-manþa financiarã a firmelor supuseauditului financiar are un impact semni-ficativ direct asupra nivelului onorariilorde audit practicate de marile firme dinBig Four.

Rezultatele analizei au condus la vali-darea celor douã ipoteze de lucru pro-puse. Astfel, firmele cu performanþã fi-nanciarã ridicatã ºi care se dovedesc afi transparente în ceea ce priveºte ra-portarea financiarã plãtesc onorarii deaudit mai mici decât firmele cu perfor-manþã financiarã scãzutã ºi care nu fac

dovada transparenþei în raportareafinanciarã, iar creºterea performanþeifinanciare determinã diminuarea ono-rariilor de audit.

Firmele auditate cu un grad ridicat deperformanþã ºi transparenþã în raporta-rea financiarã transmit pieþei o imaginefavorabilã ºi încredere în ceea ce pri-veºte modalitatea de pregãtire a situaþi-ilor financiare anuale. Totodatã, acesteaprezintã un risc de audit redus, ceea ceconduce auditorul la limitarea proce-durilor de audit pentru obþinerea pro-belor pe baza cãrora se fundamenteazãopinia din cadrul raportului final.

Firmele neperformante ºi netranspa-rente în raportarea financiarã prezintãun risc ridicat de audit. Pentru acestea,auditorul trebuie sã aplice proceduri deaudit suplimentare în vederea obþineriiprobelor de audit suficiente ºi adecvatenecesare fundamentãrii opiniei din ca-drul raportului de audit. Procedurile deaudit suplimentare atrag cu sine ºi noicosturi, care se vor regãsi mai apoi în

onorariile de audit facturate firmeisupusã auditului.

Nu în ultimul rând, în cazul firmelorneperformante, pentru a se evitaafectarea independenþei (integritatea ºiobiectivitatea) auditorului printr-un nivelridicat al onorariilor de audit, trebuieavutã în vedere ºi opinia din cadrulraportului de audit. O opinie cu rezervefundamentatã de probe de audit sufi-ciente ºi adecvate justificã ºi un nivelridicat al onorariilor de audit, în timp ceo opinie favorabilã, fãrã rezerve, înciuda existenþei unor indicii privind lipsade transparenþã în raportarea financia-rã, poate indica complicitatea auditoru-lui ºi afectarea independenþei acestuia.

Ca limite ale studiului se pot menþiona,în primul rând, orientarea analizei ºi va-lidarea ipotezelor de lucru doar pe cazulfirmelor cotate NYSE, în detrimentul fir-melor cotate la nivel naþional, la Bursade Valori Bucureºti. Motivaþia alegeriifirmelor cotate NYSE provine din acce-sul facil la datele privind nivelul onorari-ilor de audit plãtite de acestea audito-rilor, ceea ce nu a fost posibil ºi în cazulfirmelor româneºti.

Cu sprijinul organizaþiilor profesionale,viitoarele direcþii de cercetare au învedere studiul cazuisticii româneºti înceea ce priveºte nivelul onorariilor deaudit practicate de cãtre firmele deaudit membre ale Camerei AuditorilorFinanciari din România, precum ºi fac-torii determinanþi ai mãrimii onorariilor.

Utilizarea metodelor statistice în cadrulauditului financiar ºi interconectareaacestora cu analiza financiarã ºi conta-bilitatea pot deschide o direcþie nouã decercetare. Aceastã direcþie îºi propuneanaliza fenomenelor economico-finan-ciare din cadrul auditului financiar pebaza unor indicatori din analiza finan-ciarã, utilizând metode statistice ºieconometrice avansate, fiind numit ipo-tetic auditometrie (auditometrics).

12

Cercetare


1. American Institute of Certified Public Accountants(AICPA) (2009), Code of Professional Conduct

2. Arens, A., Elder, R., Beasley, M. (2012), Auditing andAssurance Services. An Integrated Approach, 14th edi-tion, Pearson Education

3. Bell, T. B., Landsman, W. R., Shackelford, D. A. (2001),Auditors’ perceived business risk and audit fees: Analysisand evidence, Journal of Accounting Research, 39, pp.35–43

4. Bragg, S.M. (2010), Practitioner’s Guide to GAAS 2010Including all SASs, SSAEs, SSARSs, and Interpretations,John Wiley & Sons, New Jersey

5. Carcello, J.V., Hermanson, D.R., Neal, T.L., Riley, R.(2002), Board characteristics and audit fees,Contemporary Accounting Research, 19, pp. 365–384

6. Chersan, I.-C. (2012), Auditul financiar de la normelenaþionale la standardele internaþionale, Ed. Tehnopress,Iaºi

7. Cobbin, Ph. E. (2002), International Dimensions of theAudit Fee Determinants Literature, International Journalof Auditing, 6, pp. 53-77

8. Federaþia Internaþionalã a Contabililor (2009), Manual destandarde internaþionale de audit ºi control de calitate.Audit financiar 2009, Coeditare CAFR-Editura Irecson,Bucureºti

9. Federaþia Internaþionalã a Contabililor (2010), Codul etical profesioniºtilor contabili, Editura Irecson, Bucureºti

10. Fukukava, H. (2011), Audit Pricing and Cost Strategies ofJapanese Big 3 Firms, International Journal of Auditing,15, pp. 109–126.

11. Hay, D. C., Knechel, W. R., Wong, N. (2006), Audit fees:A meta-analysis of the effects of supply and demandattributes, Contemporary Accounting Research, 23, pp.141–191

12. Hayes, R., Dassen Roger, Schilder, A., Wallage, P.(2005), Principles of Auditing. An Introduction toIntenational Standards of Auditing, 2nd edition, PearsonEducation

13. Jaba, E. (2002), Statistica, ed. a 3-a, Ed. Economicã,Bucureºti

14. Jaba, E., Robu, I.-B. (2011), Explorarea statisticã a pieþeide audit în scopul aprecierii independenþei auditorului,Revista „Audit Financiar” nr. 9 (6), pp. 28-36

15. Jensen, M. C. (1986), Agency costs of free cash flow,

corporate finance and takeovers, American Economic

Review nr. 76, pp. 323–329

16. Lyon, J. D., Maher, M. W. (2005), The importance of busi-

ness risk in setting audit fees: Evidence from cases of

client misconduct, Journal of Accounting Research nr. 43,

pp. 133–151.

17. Neamþu, H. (2012), Onorariile, Revista „Practici de Audit”

nr. 2, anul 1, pp. 3-5

18. Niemi, L. (2002), Do firms pay for audit risk? Evidence on

risk premiums in audit fees after direct control for audit

effort, International Journal of Auditing nr. 6, pp. 37-51

19. Nikkinen, J, Sahlström, P. (2004), Does Agency Theory

Provide a General Framework for Audit Pricing?,

International Journal of Auditing, No. 8, pp. 253–262

20. O’Sullivan, N. (2000), The impact of board composition

and ownership on audit quality: Evidence from large UK

companies, British Accounting Review, Vol. 32, pp.

397–414.

21. O’Sullivan, N. (2009), The impact of directors’ and offi-

cers’ insurance on audit pricing: Evidence from UK com-

panies, Accounting Forum No. 33, pp. 146–161

22. Pickett, S. (2006), Audit Planing: a Risk-Based Approach,

John Wiley & Sons Inc, New Jersey

23. Porter, B., Simon, J., Hatherley, D. (2003), Principles of

External Auditing, 2nd edition, John Willey & Sons LTD,

West Sussex

24. Pratt, J., Stice, J. D. (October 1994), The effect of client

characteristics on auditor litigation risk judgments,

required audit evidence, and recommended audit fees,

The Accounting Review, No. 69, pp.639-656.

25. Simunic, D. A. (Spring 1980). The pricing of audit servic-

es: Theory and evidence, Journal of Accounting

Research, pp.161-190

26. Soltani, B. (2007), Auditing: An International Approach,

Prentice Hall

27. http://ec.europa.eu/internal_market/auditing/docs/

reform/regulation_en.pdf

Bibliografie

IntroducereStudiul are ca obiectiv proiectarea unui sistem expert pentrudiagnosticarea ratingului bancar în faza planificãrii audituluifinanciar. Sistemul expert este destinat auditului financiar privindo societate comercialã bancarã din România. Articolul face partedintr-un demers mai larg realizat de autor în cadrul cercetãrii

doctorale în domeniul sistemelor informatice de audit. Sistemeleexpert sunt sisteme bazate pe cunoºtinþe ºi totodatã aplicaþii aleinteligenþei artificiale (figura 1). Simularea cunoºtinþelor derezolvare a problemelor ºi abilitãþile experþilor umani reprezintãobiectul sistemelor expert. Edward Feigenbaum, un pionier înacest domeniu, descrie sistemele expert ca programe informa-tice inteligente care folosesc cunoºtinþe ºi proceduri de inferenþã

13

Cercetare

10/2012

Sistem expert pentru diagnozaratingului bancar în etapa planificãrii auditului financiar

Expert System for the Diagnosis of Banking rating during the Financial Audit Planning Phase The purpose of the study was the design of an expert system for the diagnostic of the banking rating based on the financialindicators` values. The expert system sets a rating (5 levels) for a Romanian bank, the rating being used by a financial audi-tor during the planning phase of a financial audit mission. By assessing the bank risk through rating, the financial auditor couldestablish more accurately the resources involved in the audit mission (budget, the size of audit team) or how spread shouldbe the analytical procedures or the substantive tests. Basically, the research followed the main stages in the realisation of anexpert system: the analysis of the problem domain and the formulation of the problem, the knowledge formalization, the con-ceptualisation, the implementation, the verification and the validation of the system. The research result is an expert systemfor auditing a bank using different financial indicators: solvability ratio, return on equity (ROE), liquidity ratio etc. To obtain thisresult, the author used an expert systems generator, Exsys, which permits the rapid deployment of an application. Althoughthe expert system does not have a high level of complexity (50 production rules), it can be improved by increasing the knowl-edge base or by integration within other informatic system. The intention of the author was only to present a simple case studyand to illustrate all the stages necessary to design an expert system that could be used in auditing. The study pointed out thatthe expert systems could be an important part of the computer assisted audit tools and techniques (CATTs). This type of soft-ware contribute to the improvement of the quality, the efficiency and the effectiveness of an audit mission. The future researchon this topic could offer new case studies concerning the use of the expert systems for the internal or external auditing.

Key words: expert system, financial audit, computer assisted audit tools and techniques (CATTs), bank

JEL Classification: M 42

Cuvinte cheie: sistem expert, audit financiar, tehnici ºi instrumente de audit asistate de calculator, bancã

Abstract

* Drd., Academia de Studii Economice Bucureºti, e-mail: [email protected]

Lucian Cristian ENI*

pentru a rezolva probleme care sunt suficient de dificile pentru acere expertizã umanã semnificativã pentru soluþionarea lor1. Prinurmare, sistemele expert sunt mijloace artificiale folosite înscopul emulãrii modului în care experþii dintr-un anumit domeniurezolvã problemele.

Sistemele expert rezolvã diferite tipuri de probleme, ca de exem-plu: probleme de planificare, probleme de clasificare, problemede diagnozã etc. În general, problemele structurate fac obiectulsoluþiilor algoritmice, iar problemele mai puþin structurate, deregulã, nu au soluþii algoritmice. Sistemele expert au la bazãeuristica obþinutã prin ani de studiu ºi experienþã, deci prinexpertizã. Euristica este o metodã de studiu ºi de cercetarebazatã pe descoperirea unor cunoºtinþe ºi fapte noi.

Feigenbaum evidenþiazã cã faptele ºi euristica reprezintã cuno-ºtinþele unui sistem expert. Baza de fapte conþine formulareaproblemei care urmeazã sã fie rezolvatã (datele problemei), pre-cum ºi faptele rezultate în urma raþionamentelor efectuate demotorul de inferenþã asupra bazei de cunoºtinþe. Pe de o parte,faptele sunt diseminate larg, disponibile public ºi general accep-tate de cãtre unii experþi în domeniu. Pe de altã parte, euristicilesunt de cele mai multe ori private, regulile sunt mai puþin discu-tate ºi bazate pe judecatã (ex: reguli de raþionare plauzibile)care caracterizeazã luarea deciziilor la nivel de expert în dome-niu. Nivelul de performanþã al unui sistem expert este o funcþiedatã de mãrimea ºi calitatea bazei de cunoºtinþe pe care odeþine2.

Existã trei moduri utilizator diferite pentru un sistem expert, încontrast cu modul singular (obþinerea de rãspunsuri la pro-bleme) caracteristice tipului obiºnuit de sisteme3:

1. Obþinerea de rãspunsuri la probleme – utilizator în cali-tate de client;

2. Îmbunãtãþirea sau creºterea cunoºtinþelor sistemului –utilizator ca tutor;

3. Colectarea bazei de cunoºtinþe pentru uzul uman – uti-lizator ca elev.

Sistemul expert se poate comporta ca un depozit de-a lungultimpului prin acumularea cunoºtinþelor multor specialiºti.Sistemul expert face o separare clarã între baza de cunoºtinþecare conþine ansamblul de cunoºtinþe generale ºi specializate îndomeniul nostru de interes ºi metodele pentru aplicareacunoºtinþelor generale ale problemei (euristica).

În aplicaþiile informatice obiºnuite este dificil de modificat apli-caþia deoarece cunoºtinþele privind problema ºi metodele pentruutilizarea cunoaºterii nu sunt separate. În sistemul expert, pro-gramul însuºi este doar un interpretor (sau un mecanism deraþionare general), iar sistemul poate fi schimbat prin simplaadãugare sau eliminare a regulilor de producþie din baza decunoºtinþe. Prin urmare, în cazul sistemelor expert existã o se-parare clarã între metode ºi cunoºtinþe.

În mod obiºnuit, aplicaþiile convenþionale au câteva comenzi”If...Then” aplicate în mod repetat la mii de tranzacþii. Sistemeleexpert pot avea sute, poate chiar mii, de comenzi ”If...then” apli-cate la un numãr mai mic de cazuri.

Literatura anglo-saxonã prezintã câteva exemple de sistemeexpert dezvoltate în domeniul contabilitãþii ºi auditului4:

TAXADVISOR este un sistem de planificare a veniturilorindividuale ºi a transferurilor de impozite care face reco-mandãri pe baza portofoliului de investiþii ale clientului pen-tru a maximiza averea clientului pânã la deces;

AUDITOR este un program care evalueazã bonitatea clien-tului în cazul unor datorii neplãtite;

EDP AUDITOR este un sistem expert bazat pe cunoºtinþecare asistã auditorul în evaluarea controalelor informaticedintr-un mediu informatizat;

EXPERTTAX este un sistem care ajutã auditorul în verifi-carea impozitelor ºi asigurã consultanþã privind impozitele;

LOAN PROBE este un sistem care ajutã auditorul sã eva-lueze provizioanele privind pierderile din împrumuturi în mi-siunile de audit bancare;

RISK ADVISOR este un sistem care ajutã auditorul sã eva-lueze riscurile de audit;

CAPEX este un sistem care ajutã auditorul sã proiectezeplanul de audit.

14

Cercetare


1A. Barr and E. Feigenbaum, The Handbook of Artificial Intelligence, Vol. I, Los Altos, CA: William Kaufmann, 19812 A. Barr and E. Feigenbaum, The Handbook of Artificial Intelligence, Vol. I, Los Altos, CA: William Kaufmann, 19813 http://accounting.uwaterloo.ca/ccag/10CHAP97.htm4 http://accounting.uwaterloo.ca/ccag/10CHAP97.htm

Literatura românã conþine o serie de exemple de sisteme expertcare pot fi utilizate în activitatea financiar-contabilã. O parte dinaceste sisteme expert sunt dedicate activitãþii de evaluare aîntreprinderii (de exemplu, cartea „Sisteme expert pentru evalu-area întreprinderilor” autor: Bojan Irina Bogdana). Aceste sis-teme expert pentru evaluarea întreprinderii conþin expertizãumanã ºi baze de cunoºtinþe ce pot fi exploatate în domeniulauditului financiar. În plus, studii privind utilizarea sistemelorexpert în auditul intern de tip continuu ºi în identificarea fraudeiau fost publicate în ediþiile anterioare ale revistei „Audit Finan-ciar”5. În concluzie, literatura de specialitate românã abordeazãparþial tema sistemelor expert care pot fi utilizate în domeniulauditului financiar, iar aceastã temã poate fi dezvoltatã în viitorprin noi studii de caz ºi modele de sisteme expert.

Metodologia de cercetare

La realizarea acestui articol s-au utilizat diverse metode de cerc-etare. În primul rând, s-a procedat la revizuirea literaturii de spe-cialitate ºi a articolelor publicate privind sistemele expert ºi audi-tul financiar-bancar. În al doilea rând, s-au utilizat metoda mode-lãrii ºi metoda simulãrii sistemului expert. Pe de o parte, mode-larea sistemului expert s-a realizat prin parcurgerea urmãtoa-relor etape în procesul de achiziþie a cunoºtinþelor: analiza do-meniului din care face parte problema, conceptualizarea ºi for-malizarea sistemului expert. Modelul care oferã o descriere sim-plificatã a sistemului s-a obþinut printr-o reprezentare graficãcare faciliteazã observarea relaþiilor dintre diferite piese de cu-noºtinþe (figura 3). Pe de altã parte, simularea sistemului experts-a realizat prin parcurgerea etapelor de verificare ºi validare asistemului expert.

Pentru realizarea studiului de caz autorul utilizeazã aplicaþia in-formaticã: Exsys. În acest sens, sunt folosite cele trei mari com-ponente ale unui sistem expert:

1. Baza de cunoºtinþe

2. Motorul de inferenþã

3. Interfaþa utilizator

1. Baza de cunoºtinþe a sistemului expert cuprinde baza defapte (datele de intrare ºi de ieºire ale sistemului expert) ºiregulile de producþie. Trecutul demonstreazã cã a existat omutare de paradigmã de la rezolvatoarele de probleme ge-nerale cãtre metodele de reprezentare ºi manipulare de can-titãþi mari de cunoºtinþe ale unui anumit domeniu. Prin ur-

mare, o bazã de cunoºtinþe este realizatã în mare mãsurãdin reguli care sunt apelate prin potrivirea de tipare.

2. Motorul de inferenþã este elementul efectiv de prelucrare însistemul expert care, pornind de la fapte (datele de intrare),activeazã cunoºtinþele din baza de cunoºtinþe, construindastfel raþionamente care conduc la noi fapte (datele de ieºi-re). În urma acþiunii motorului de inferenþã baza de cu-noºtinþe se îmbogãþeºte fie prin adãugarea unor elementenoi, fie prin modificarea celor existente. Euristica este acti-vatã de tipare (prin reguli de tip ”If...then”) din baza decunoºtinþe. Aplicarea euristicii modificã status-ul sistemuluiºi baza de cunoºtinþe, prin adãugarea sau retragerea unorreguli. Procesorul de probleme (motorul de inferenþã) cautãregulile active ºi decide ce reguli sã aplice pentru a obþine osoluþie. Pentru a avea un sistem expert eficient ºi efectiv tre-buie cãutate pentru fiecare tip de problemã euristici adec-vate ºi scheme de inferenþã potrivite.

3. Interfaþa Utilizator. Interfaþa utilizator este modalitatea princare utilizatorul uman interacþioneazã cu sistemul expert,incluzând6:

Ceea ce utilizatorul vede (limbajul de prezentare)

Ceea ce utilizatorul poate face (limbajul de acþiune)

Ceea ce utilizatorul trebuie sã ºtie (baza de cunoºtinþe autilizatorului cerutã)

Proiectarea unui sistem expert pentru diagnosticarea

ratingului bancar în faza planificãrii auditului extern

A) ANALIZA DOMENIULUI DIN CARE FACE PARTE

PROBLEMA ºI FORMULAREA PROBLEMEI

Diagnosticul se constituie într-un domeniu dedicat al sistemelorexpert ºi au fost dezvoltate numeroase sisteme comercializabilecare sã rãspundã acestui tip de obiectiv. Sistemul expert prezen-tat în acest articol poate fi utilizat de auditorii externi în faza deplanificare a misiunii de audit pentru o societate bancarã, înscopul evaluãrii riscurilor cu care aceasta se confruntã.

Sistemul poate fi un instrument foarte util atunci când se sta-bilesc strategia generalã de audit ºi planul de audit pentru osocietate bancarã.

15

Sistem expert

10/2012

5 Adrian Vintilescu Belciug, Daniela Coloiu (Creþu), Adriana Lupu, Utilizarea tehnologiilor de inteligenþã artificialã în dezvoltarea auditului continuu,revista „Audit Financiar”, anul VIII, nr. 11/2010

6 http://accounting.uwaterloo.ca/ccag/10CHAP97.htm

Sistemul expert îl ajutã pe auditorul extern sã organizeze ºi sãgestioneze corect misiunea de audit pentru ca aceasta sã sedesfãºoare într-un mod eficient ºi eficace. Practic, prin furniza-rea riscului general anticipat (rating bancar) al unei societãþibancare sistemul expert furnizeazã asistenþã în selectareamembrilor echipei misiunii, astfel încât aceºtia sã dispunã de ni-velurile adecvate de competenþe (cu cât riscurile sunt mai ridi-cate cu atât nivelul de competenþã al echipei de audit trebuie sãfie mai ridicat). Mai mult, în funcþie de ratingul bancar stabilit desistemul expert, auditorul extern poate determina bugetul misiu-nii ºi anvergura resurselor implicate pentru realizarea misiunii deaudit.

În aplicarea sistemului expert se iau în considerare diferite ris-curi : riscul de solvabilitate, riscul de lichiditate, riscul de creditetc. Ratingul bãncii poate fi utilizat de auditor în determinareapragului de semnificaþie sau în evaluarea capacitãþii de a conti-nua activitatea de cãtre o societate bancarã.

Sistemul expert de diagnosticare a ratingului bancar se bazeazãpe cinci componente care reflectã gradul de risc ºi perfor-manþele unei bãnci, în conformitate cu legislaþia ºi reglemen-tãrile bancare în vigoare.

Cu ajutorul acestui sistem expert, auditorul extern doreºte sã îºiformeze o imagine de ansamblu asupra gradului de risc pe careîl prezintã societatea bancarã analizatã. În cazul descopeririunei bãnci cu riscuri ridicate, auditorul extern poate adaptainvestigaþiile în realizarea misiunii de audit extern pentrudescoperirea unor cazuri de fraudã, erori sau proastã gestiunea bãncii. În funcþie de rezultatele obþinute cu ajutorul acestui sis-

tem expert, auditorul extern poate decide amploarea testelorsubstanþiale ºi a procedurilor analitice din faza de planificare aauditului.

B) ETAPELE PROCESULUI DE ACHIZIÞIE

A CUNOºTINÞELOR PENTRU REALIZAREA

SISTEMULUI EXPERT ÎN SCOPUL

DIAGNOSTICÃRII RATINGULUI BANCAR

1. Conceptualizarea este etapa care presupune determinareape cale raþionalã a relaþiilor dintre diferite piese de cunoºtinþeelementare, cunoscând domeniul respectiv. Uneori informaþiilede care dispune auditorul financiar sunt vagi, incomplete sauimprecise. Rezolvarea problemei propuse presupune utilizareaunor cunoºtinþe preponderent calitative ºi efectuarea unorjudecãþi de valoare care sunt dificil de utilizat în cazul unor soluþiiinformatice convenþionale. În studiul de caz prezentat auditorulface apel la cunoºtinþe din domenii apropiate auditului financiar,spre exemplu, analiza economico-financiarã. În figura 3 suntilustrate relaþiile dintre diferite piese de cunoºtinþe.

Fiecare dintre cele cinci componente (calificatori) sunt evaluate peo scarã de valori cuprinsã între 1 ºi 5, acordându-se un punctaj dela 0 la 20 de puncte. Cele cinci componente sunt analizate în funcþiede o gamã de indicatori, pentru care sunt stabilite cinci intervale ºicinci ratinguri corespunzãtoare acestora.

2. Formalizarea presupune alegerea formatului de reprezentarea cunoºtinþelor impus de alegerea generatorului de sistemeexpert. În vederea realizãrii sistemului expert, pentru diagnosti-cul ratingului bancar vom utiliza generatorul de sisteme expertExsys. Aplicaþia Exsys utilizeazã douã tipuri de fapte sau piesede cunoaºtere:

a) Calificatorii sunt acele piese de cunoaºtere care permit uti-lizatorului selectarea uneia sau mai multor valori dintr-o listãpredefinitã de cãtre echipa de implementare a sistemuluiexpert. De regulã, calificatorul ia forma unui text care se ter-minã cu un verb. Componentele de analizã, corespunzã-toare calificatorilor din sistemul expert pentru diagnosticulratingului bancar, sunt:

1. adecvarea capitalului (C)

2. calitatea activelor (A)

3. management (M)

4. profitabilitate (P)

5. lichiditate (L)

Textul „Adecvarea capitalului este” reprezintã corpul calificatoru-lui în timp ce „bine capitalizatã”, „adecvat capitalizatã” reprezin-tã valorile calificatorului. Aºa cum se poate observa din tabelul1, în mod asemãnãtor sunt construite ºi valorile pentru ceilalþicalificatori.

16

Cercetare


b) Variabilele permit utilizatorului introducerea unor valorinumerice sau de tip ºir sau pot fi preluate prin interfeþe spe-cializate sau din aplicaþii externe. Orice variabilã va trebuimai întâi definitã ºi iniþializatã. Sistemul expert prezentat castudiu de caz în acest articol are urmãtoarele variabile:punctaj, rata de solvabilitate, rata rentabilitãþii financiare,indicele de lichiditate, ponderea creditelor restante ºi îndoiel-nice în total active. De exemplu, rata rentabilitãþii financiareeste o variabilã numericã care are limita inferioarã 0 ºi limi-ta superioarã 100. În mod asemãnãtor sunt iniþializate ºicelelalte variabile. Aºa cum se observã, numele unei vari-abile se scrie între paranteze drepte ºi poate fi utilizatã în ori-care din pãrþile unei reguli de producþie.

Exsys furnizeazã 6 componente atunci când este construitã oregulã de producþie:

IF (DACÃ - premisã)THEN (ATUNCI - concluzie 1)ELSE (ALTFEL - concluzie 2)NOTE (scurt comentariu)REFERENCE (referinþã)NAME (nume)

Ultimele 4 componente sunt opþionale, în sensul cã ele nu suntobligatorii într-o regulã de producþie; cele mai multe reguli deproducþie sunt de tipul ”If then”. Partea de IF se creeazã princombinaþii de calificatori ºi valori asociate (exemplu: ”adecvareacapitalului bine capitalizatã”). Combinarea unor opþiuni (soluþiiposibile) ºi a unor probabilitãþi, considerate factori de certitudine,reprezintã partea de THEN. Se pot utiliza 6 metode pentru valo-rile factorilor de certitudine: Yes/No, [0,10], [-100,+100],Incr/Decr, Costum Formula ºi Fuzzy8. Valoarea din stânga inter-valului reprezintã incertitudine absolutã.

17

Sistem expert

10/2012

7 În scopul simplificãrii sistemului expert, piesele de cunoºtinþe prezentate cu linie întreruptã nu sunt luate în considerare în studiul de caz prezen-tat în acest articol

8 www.edugal.fsea.ugal.ro/index.php/Download-document/3-PS.html

Enunþurile dintr-o regulã de producþie sunt fraze sau propoziþiiîntr-o limbã (românã, englezã) sau expresii matematice (exem-plu [ROE]>8AND[ROE]<11).

În general, sistemele expert sunt utilizate pentru a ajunge la odecizie, concluzie, soluþie sau o recomandare. Generatorul desisteme expert Exsys foloseºte pentru aceste soluþii, reco-mandãri conceptul de ”Choices” adicã opþiuni sau scopuri.

În exemplul prezentat, scopul sistemului expert este de clasifi-care a societãþii bancare având în vedere urmãtoarele categoriide rating:

Rating 1. Bãncile clasificate în aceastã grupã sunt viabile subtoate aspectele. Orice deficienþã este de naturã minorã ºipoate fi controlatã cu uºurinþã, în activitatea curentã, decãtre consiliul de administraþie ºi conducerea executivã abãncii.

Rating 2. Bãncile din aceastã grupã au o structurã de bazãsãnãtoasã.

Rating 3. Bãncile clasificate în aceastã grupã necesitã un anu-mit grad de preocupare din partea auditorilor externi cuprivire la una sau mai multe din cele cinci componentemenþionate.

Rating 4. Bãncile clasificate în aceastã grupã se caracterizeazã,în general, prin practici ori condiþii nesigure ºi riscante.

Rating 5. Bãncile din aceastã grupã prezintã cele mai nesatis-fãcãtoare ºi riscante practici sau condiþii, au o performanþãcritic deficitarã, adesea cu practici de administrare ariscurilor complet inadecvate în funcþie de mãrimea insti-tuþiei.

3. Implementarea. Faptele necesare stabilirii diagnosticuluiratingului bancar sunt preluate în principal din raportãrile finan-ciar-contabile ºi prudenþiale ale bãncii auditate. Intervalele valo-rice privind indicatorii financiari au fost stabilite pornind de lastandardele internaþionale în materie ºi de la condiþiile specificesistemului bancar românesc.

REGULI PRIVIND ADECVAREA CAPITALULUIIF:[RAP DE SOLVABILITATE]>=15

THEN:Adecvarea capitalului bine capitalizataIF:

[RAP DE SOLVABILITATE]>=12AND[RAP DE SOLVABILI-TATE]<15THEN:Adecvarea capitalului adecvat capitalizataIF:

[RAP DE SOLVABILITATE]>8AND[RAP DE SOLVABILI-TATE]<12THEN:Adecvarea capitalului subcapitalizataIF:

[RAP DE SOLVABILITATE]>5AND[RAP DE SOLVABILI-TATE]<=8THEN:Adecvarea capitalului subcapitalizata semnificativIF:[RAP DE SOLVABILITATE]<=5

THEN:

18

Cercetare


8 www.edugal.fsea.ugal.ro/index.php/Download-document/3-PS.html

Adecvarea capitalului subcapitalizata majorIF:Adecvarea capitalului bine capitalizataTHEN:[PUNCTAJ] IS GIVEN THE VALUE [PUNCTAJ]+20

IF:Adecvarea capitalului adecvat capitalizataTHEN:[PUNCTAJ] IS GIVEN THE VALUE [PUNCTAJ]+15

IF:Adecvarea capitalului subcapitalizataTHEN:[PUNCTAJ] IS GIVEN THE VALUE [PUNCTAJ]+10

IF:Adecvarea capitalului subcapitalizata semnificativTHEN:[PUNCTAJ] IS GIVEN THE VALUE [PUNCTAJ]+5

IF:Adecvarea capitalului subcapitalizata majorTHEN:[PUNCTAJ] IS GIVEN THE VALUE [PUNCTAJ]+0

REGULI PRIVIND PONDEREA CREDITELOR RESTANTEºI ÎNDOIELNICE ÎN TOTAL ACTIVE (PCRI)IF:[PCRI]<=2

THEN:Calitatea activelor calitate adecvata

IF:[PCRI]>2AND[PCRI]<=4

THEN:Calitatea activelor calitate satisfacatoare

IF:[PCRI]<=6AND[PCRI]>4

THEN:Calitatea activelor calitate mai putin decat satisfacatoare

IF:[PCRI]>6AND[PCRI]<=8

THEN:Calitatea activelor calitate deficitara

IF:[PCRI]>8

THEN:Calitatea activelor calitate critica

IF:Calitatea activelor calitate adecvata

THEN:[PUNCTAJ] IS GIVEN THE VALUE [PUNCTAJ]+20

IF:Calitatea activelor calitate satisfacatoare


IF:Calitatea activelor calitate mai putin decat satisfacatoare


IF:Calitatea activelor calitate deficitara


IF:Calitatea activelor calitate critica


În mod asemãnãtor sunt construite regulile de producþie privindrata rentabilitãþii financiare, indicele de lichiditate sau riscul decredit. Dacã auditorul financiar doreºte sã nu foloseascã un indi-cator financiar atunci când evalueazã performanþele manage-mentului bãncii, ci o evaluare empiricã bazatã pe informaþiilecolectate în faza de planificare a auditului financiar, regulile deproducþie pot fi simplificate, aºa cum se poate observa mai jos(aprecierea privind performanþele remarcabile sau mai puþin sa-tisfãcãtoare este realizatã de auditor în funcþie de evaluareaefectuatã ºi informaþiile colectate).

19

Sistem expert

10/2012

REGULI PRIVIND MANAGEMENTUL BÃNCII

IF:Management performante remarcabile


IF:Management performante satisfacatoare


IF:Management performante mai putin satisfacatoare


IF:Management performante deficitare


IF:Management deficiente critice in activitatea manageriala


Regulile de producþie de mai jos privind realizarea scopurilor sis-temului expert aratã o valoare a factorilor de certitudine de 9/10,ceea ce demonstreazã cã avem un grad bun de certitudine afaptului cã aplicaþia furnizeazã o clasificare corectã a bãncilor înuna din cele 5 categorii de rating (s-a utilizat intervalul [0,10]unde 0 indicã o incertitudine absolutã, iar 10 o certitudine abso-lutã).

REGULI PRIVIND OBÞINEREA SCOPURILORSISTEMULUI EXPERT (CHOICES)IF:[PUNCTAJ]>=0 AND [PUNCTAJ]<=20

THEN:

Rating 5 - Confidence=9/10IF:[PUNCTAJ]>20 AND[PUNCTAJ]<=40

THEN:Rating 4 - Confidence=9/10

IF:[PUNCTAJ]>40AND[PUNCTAJ]<=60


IF:[PUNCTAJ]>60 AND [PUNCTAJ]<=80


IF:[PUNCTAJ]>80AND[PUNCTAJ]<=100


4. Verificarea înseamnã evaluarea modelului de cunoºtinþebazat pe reguli de producþie prin verificarea existenþei unorrelaþii conflictuale. Verificarea relaþiilor conflictuale de cãtre apli-caþia Exsys se face în mod automat, pe mãsura introducerii re-gulilor de producþie în baza de cunoºtinþe. Nu au fost constataterelaþii conflictuale.

5. Validarea presupune evaluarea capacitãþii modelului decunoºtinþe de a rezolva corect problema. Pentru a testafuncþionarea sistemului sunt efectuate 3 simulãri, prezentate întabelul 3.

În mod practic, sistemul expert atribuie fiecãrei premise (parteade IF) un anumit punctaj, care la final va fi totalizat, astfel încâto societate bancarã sã fie clasatã la un anumit rating.

De exemplu, în simularea 3 sistemul expert atribuie urmãtoarelepunctaje pentru:

- valoarea raportului de solvabilitate: 20 puncte

20

Cercetare


- valoarea ponderii creditelor restante ºi îndoielnice întotal active: 20 puncte

- valoarea ratei rentabilitãþii financiare: 20 puncte

- valoarea indicelui de lichiditate: 20 puncte

- performanþele managementului: 15 puncte.

Ca urmare, în simularea 3 societatea bancarã acumuleazã 95puncte, obþinând ratingul 1. Punctajele de mai sus sunt acordateîn funcþie de încadrarea în intervalele valorice prezentate întabelul 2.

În urma simulãrilor, nu au fost detectate erori în funcþionarea sis-temului, prin urmare acesta poate fi implementat.

Concluzii Rezumând, devine clar faptul cã sistemele expert pot fi o com-ponentã importantã a tehnicilor ºi instrumentelor de audit asis-tate de calculator (CATTs), îmbunãtãþind prin utilizarea lor cali-tatea ºi performanþele unei misiuni de audit. Ele pot fi folosite, deexemplu, în proiectarea programelor de audit, în planificareaauditului sau în evaluarea riscului.

Trebuie sã subliniem faptul cã sistemului expert prezentat înacest articol ca studiu de caz nu are o complexitate foarte ridi-catã. Cu toate acestea, sistemul poate fi îmbunãtãþit princreºterea bazei de cunoºtinþe sau prin integrarea acestuia încadrul altor sisteme informatice. De exemplu, faptele sistemuluiexpert (datele de intrare) pot proveni din alte aplicaþii informaticebancare, iar valorile indicatorilor financiari pot fi preluate dintr-unprocesor de tabele.

Aplicaþia prezentatã în acest articol poate fi considerat un modulde sistem expert care poate fi integrat cu alte module de sistemeexpert sau poate fi integrat într-un sistem multi-expert. Uneori,integrarea se poate realiza ºi cu sisteme informatice inteligentede asistare a deciziilor.

Sistemele multi-expert permit cooperarea între mai multe sis-teme expert. Sistemul expert corespunzãtor fazei de planificarea misiunii de audit poate fi integrat de exemplu cu un sistemexpert care permite efectuarea procedurilor analitice sau apli-carea testelor substanþiale.

Totodatã, trebuie menþionat cã existã ºi o categorie de sistemeexpert care funcþioneazã în mediul online. Astfel de sistemeexpert dezvoltate în mediul online pentru auditorii financiari potdeveni instrumente extrem de eficiente în realizarea muncii deaudit. Ele permit colaborarea ºi accesul facil la resurse informa-tice între membrii echipei de audit. Uneori, astfel de sistemeonline permit conectarea la bazele de date ºi sistemele entitãþiiauditate, ceea ce oferã un avantaj important comparativ cu altesisteme informatice.

Studiul de caz a fost iniþial proiectat doar pentru a ilustra modulîn care un sistem expert poate sã ajute un auditor atunci cândîºi planificã misiunea de audit.

În esenþã, sistemul expert prezentat rezolvã o problemã declasificare, prin care se stabileºte dacã o anumitã societate ban-carã aparþine unei categorii de rating bancar (problema de clasi-ficare presupune recunoaºterea apartenenþei). Pe de altã parte,sistemul expert utilizeazã ºi conceptele necesare rezolvãrii uneiprobleme de diagnozã, în sensul cã autorul stabileºte clar orelaþie de tip cauzã-efect între valorile indicatorilor financiari ºiclasarea în una din categoriile de rating bancar.

Studiul oferã doar un model simplificat al unui sistem expert îndomeniul auditului fãrã ca autorul sã îºi propunã ca tema sã fieepuizatã în mod exhaustiv. Cercetãri viitoare pe aceastã temãpot oferi noi studii de caz privind utilizarea sistemelor expert înauditul extern ºi/sau auditul intern.

Având în vedere cã munca auditorilor are la bazã expertiza acu-mulatã de aceºtia de-a lungul timpului, devine clar faptul cã sis-temele expert pot constitui un instrument important în captareaacestei expertize ºi valorificarea ei cu ajutorul tehnologiei infor-maþionale.

Deciziile, soluþiile, recomandãrile sau concluziile oferite de sis-temele expert pot fundamenta cu rigurozitate rezultatele uneimisiuni de audit sau pot oferi ajutor auditorilor în realizareamuncii de audit.

21

Sistem expert

10/2012

Airinei, Dinu, Sisteme expert în activitatea financiar-con-tabilã, Ed. Junimea, Iaºi, 1997

Barr, A. and Feigenbaum, E., The Handbook of ArtificialIntelligence, Vol. I, Los Altos, CA: William Kaufmann,1981

Bogdan, Ioan, Tratat de management financiar-bancar,Editura Economicã, Bucureºti, 2002, pag. 863

Bojan, Irina Bogdana, Sisteme expert pentru evaluarea între-prinderilor, Editura Dual Tech, 2000

Dedu, Vasile, Gestiune ºi audit bancar, Editura Mondon,Bucureºti, 2003 pag. 250

Vintilescu Belciug, Adrian; Coloiu (Creþu), Daniela; Lupu,Adriana, Utilizarea tehnologiilor de inteligenþã artificialãîn dezvoltarea auditului continuu, revista „AuditFinanciar”, anul VIII, nr. 11/2010

www.edugal.fsea.ugal.ro/index.php/Download-document/3-PS.html

http://accounting.uwaterloo.ca/ccag/10CHAP97.htm

Bibliografie

22

Cercetare


IntroducereÎn ultimii ani, imaginea profesiei de au-ditor financiar în percepþia publiculuilarg a avut de suferit ca urmare a crizeieconomico-financiare, pe de-o parte, ºia scandalurilor bilanþiere de la începutulsecolului al XXI-lea, pe de altã parte.Discrepanþa dintre aºteptãrile publiculuiºi performanþele efective ale auditoruluifinanciar, aºa cum au fost percepute depublic, s-a accentuat mai mult ca nicio-datã. La declanºarea crizei economico-financiare, auditorului financiar i s-a im-

putat, spre exemplu, faptul cã nu a ra-portat indiciile lipsei de validitate a prin-cipiului continuitãþii activitãþii la entitãþileauditate. De asemenea, cerinþele deeticã ºi cu precãdere cea referitoare laindependenþa auditorului au revenit înprim-planul discuþiilor purtate de practi-cieni, legiuitori ºi cercetãtori.

Prezentul articol îºi propune sã dez-volte aceste douã subiecte redeveniteactuale: discrepanþele de percepþieasupra auditorului financiar (”expecta-tion gap”) ºi independenþa auditoruluifinanciar. În spiritul demersului de cer-cetare constructivist, autorii ºi-au pro-

pus dezvoltarea unui model cu privire ladiscrepanþele de percepþie asupra inde-pendenþei în auditul financiar (”inde-pendence gap model”).

Articolul este structurat dupã cum ur-meazã: prima secþiune descrie abor-darea metodologicã a autorilor; a douasecþiune prezintã evoluþia noþiunii de”expectation gap”; a treia investigheazãistoricul principalelor modele privind„expectation gap”, iar a patra prezintãmodelul propus de autori privind dis-crepanþele de percepþie asupra inde-pendenþei în audit. Articolul se încheiecu secþiunea de concluzii.

Model privind discrepanþele depercepþie asupra independenþeiîn auditul financiar

* Prof. univ. dr., Academia de Studii Economice Bucureºti, e-mail: [email protected]** Dr., Academia de Studii Economice Bucureºti, e-mail: [email protected]

Model on the Independence Gap in Financial AuditFollowing the financial scandals from the beginning of the XXIst century and the effects of the financial crisis, the perceptionof the public on the financial audit profession and on the independence of auditors are two topics that come again to the atten-tion of practicians, regulators and researchers. Consequently, the present research aims at developing a model on the inde-pendence gap in financial audit, by parity of reasoning with the models already developed in the literature on the expectationgap in the field of financial audit. Using a methodological approach from the area of constructivism, authors present the evo-lution of the notion of "expectation gap", investigate the history of the main expectation gap models and present their ownmodel regarding the differing perceptions on the independence in auditing.

Key words: financial audit, fees, independence, financial dependence

JEL Classification: L14, L84, M42

Cuvinte cheie: audit financiar, onorarii, independenþã, dependenþã financiarã

Eugeniu ÞURLEA* & Mihaela MOCANU**

Abstract

23

Independenþa în auditul financiar

10/2012

Abordare metodologicã

Obiectivul ºtiinþific al prezentului articoleste de a dezvolta un model cu privirela discrepanþele de percepþie asupraindependenþei în auditul financiar (”in-dependence gap model”), prin analogiecu modelele deja existente în literaturade specialitate cu privire la discrepan-þele de percepþie asupra auditorului(”expectation gap”). Acestui obiectivºtiinþific i se subsumeazã o abordaremetodologicã de tip constructivist. De-mersul de cercetare constructivist aredrept obiectiv sã explice realitatea,elaborând o reprezentare a realitãþii, oconstrucþie bazatã pe o realitate carenecesitã explicaþii ºi analize. Validarearezultatelor obþinute astfel este datã depertinenþa acestor rezultate, de forþaexplicativã a construcþiei obþinute (Io-naºcu, 2007). În spiritul acestui demers,autorii prezentului articol au întreprinsurmãtorii paºi pentru îndeplinirea obiec-tivului ºtiinþific stabilit: s-a revizuit litera-tura de specialitate internaþionalã privi-toare la noþiunea de ”expectation gap”,s-au analizat modelele privind ”expec-tation gap” dezvoltate de-a lungul tim-pului de cãtre cercetãtori ºi s-a elaboratun model propriu referitor la discre-panþele de percepþie asupra indepen-denþei în auditul financiar.

Evoluþia noþiunii de„expectation gap”

Auditul financiar este unul dintre dome-niile în care este folositã uzual sintagma„expectation gap”. Aceasta desemnea-zã în general o diferenþã între douãpuncte de referinþã, de regulã discre-panþa dintre aºteptãri ºi realitatea per-ceputã. În contextul auditului financiar,noþiunea a fost pentru prima datã uti-lizatã de cãtre Liggio (1974), citat deBlock (2011, p. 17). Acesta definea

„expectation gap” ca fiind „[…] differingexpectation levels as to both the qualityand the standard of the accounting pro-fession’s performance and what it isexpected to accomplish”. Aºadar, con-troversele de percepþie în cadrul auditu-lui sunt generate – potrivit lui Liggio –de discrepanþa dintre aºteptãrile pub-licului larg, pe de-o parte, ºi exercitareaefectivã a profesiei de auditor financiar,pe de altã parte. Noþiunea de „expecta-tion gap” a fost abordatã la nivel inter-naþional de numeroºi autori, astfelîncât, în prezent, existã variate definiþiiºi perspective asupra acestei noþiuni,care se abat de la definiþia prezentatãiniþial de Liggio. Sintetizând acestedefiniþii, se pot identifica mai multe tipuride discrepanþe ce pot fi desemnate îngeneral ca „expectation gap” sau caresunt considerate o componentã a„expectation gap”.

În primul rând, Block (2011, p. 23-25)distinge între cinci definiþii ale noþiuniide „expectation gap”: discrepanþele ge-nerate de aºteptãri nejustificate, discre-panþele generate de reglementãri, dis-crepanþele în materie de performanþã,discrepanþele în materie de percepþie ºidiscrepanþele generate de percepþia desine a profesiei. Acestea sunt prezen-tate în urmãtoarele paragrafe, în con-formitate cu viziunea lui Block (2011, p.23-25).

Discrepanþele generate de aºteptãrinejustificate se referã la diferenþa din-tre aºteptãrile pe care publicul larg leare faþã de auditorul financiar ºi nu potfi îndeplinite ºi aºteptãrile pe care aces-ta ar fi îndreptãþit sã le aibã. Aceastãdiscrepanþã provine cel mai adesea dinfaptul cã publicul larg înþelege ºi cu-noaºte în mod deficitar prevederilelegale cu privire la aria de responsabili-tate a auditorului financiar.

Discrepanþele generate de reglemen-tãri constau în diferenþa dintre aºtep-tãrile îndreptãþite la adresa audituluifinanciar ºi cerinþele legislaþiei sau pro-fesiei. Cu alte cuvinte, existã o discre-

panþã între ceea ce îi este solicitat audi-torului financiar sã facã, prin lege saustandarde profesionale, ºi ceea cepoate fi pretins în mod justificat de la unaudit financiar.

Discrepanþele în materie de perfor-manþã constau în diferenþa dintre cerin-þele legislaþiei ºi ale profesiei ºi exer-citarea efectivã a sarcinilor aferenteauditului financiar. Astfel, poate exista odiferenþã între nivelul de performanþãdorit de reglementãri ºi nivelul de per-formanþã real al auditorului financiar.Cauzele unei astfel de diferenþe pot fiîncãlcãrile voite sau nevoite ale cadruluilegislativ de cãtre auditor ºi/sau faptulcã cerinþele impuse sunt nejustificate.

Discrepanþele în materie de percep-þie se referã la diferenþa dintre exerci-tarea efectivã a profesiei ºi modul încare publicul larg percepe exercitareasarcinilor profesionale. Aceastã diferen-þã poate fi rezultatul unei percepþii de-formate a publicului cu privire la profe-sia de auditor financiar.

Nu în ultimul rând, noþiunea de „expec-tation gap” cuprinde ºi modul în careprofesia însãºi se percepe pe sine ºi ro-lurile care îi sunt atribuite. În acest con-text, pot apãrea diferenþe ºi între per-cepþia de sine a profesiei de auditorfinanciar ºi percepþia publicului larg ºi alegiuitorilor asupra ei. De asemenea,dacã înþelegerea pe care auditorul fi-nanciar o are asupra rolului sãu se con-cretizeazã în acþiunile sale, definiþiaaceasta este similarã cu cea privitoarela discrepanþele în materie de perfor-manþã. Dacã în schimb auditorii finan-ciari tind spre auto-idealizare, poten-þialele discrepanþe în materie de perfor-manþã dispar total sau parþial.

În ceea ce priveºte aºteptãrile legatede rolurile auditorului, Doll (2000, p.44-45) subliniazã câteva puncte im-portante în care apar diferenþe întrepercepþia auditorului ºi percepþiaaltor factori interesaþi de rezultatul au-ditului, precum investitori sau legiuitori.

24

Cercetare


Spre exemplu, diferenþe de percepþieapar: în privinþa obligaþiei auditorului dea proba corectitudinea ºi conformitateacontabilitãþii companiei auditate; în priv-inþa preocupãrii acestuia de a descoperitoate acþiunile frauduloase; în privinþagrijii acestuia ca firma auditatã sãfuncþioneze eficient; în privinþa respons-abilitãþii acestuia de a certifica viitoareacapacitate de supravieþuire a compa-niei-client º.a. Aceste responsabilitãþipe care publicul le vrea îndeplinite nusunt considerate ºi de profesie caintrând în atribuþiile sale.

Bahr (2003, p. 12) distinge diverse re-laþii între cele cinci definiþii diferiteale noþiunii de „expectation gap” pre-zentate mai sus. În primul rând, aºtep-tãrile publicului larg influenþeazã regle-mentãrile în materie de audit financiar.Aºteptãrile publicului încorporeazã,printre altele, nevoi ale societãþii. Dacãaceste nevoi evolueazã ºi se modificã,atunci se modificã ºi aºteptãrile privi-toare la auditul financiar. Dacã acestenoi aºteptãri sunt considerate îndrep-tãþite de legiuitori ºi profesie, normelede audit financiar sunt adaptate. Prinurmare, reglementãrile în materie deaudit financiar sunt dinamice ºi sunt in-fluenþate de modificãrile aºteptãrilor.

În al doilea rând, existã o conexiune di-rectã între normele de audit ºi îndepli-nirea efectivã a sarcinilor de audit. Pro-fesia contabilã îºi desfãºoarã activi-tatea în funcþie de reglementãrile exis-tente. Presupunând cã auditorii finan-ciari cunosc ºi acceptã normele legaleºi profesionale, distanþa dintre cerinþeleimpuse prin reglementãri ºi executareaefectivã a acestor cerinþe de cãtre audi-tori se diminueazã. Nu în ultimul rând,se poate identifica o relaþie între înde-plinirea efectivã a sarcinilor aferenteauditului financiar ºi percepþia publiculuiasupra îndeplinirii acestor sarcini.

De regulã, publicul larg nu poate cu-noaºte complet modul în care auditorulfinanciar se achitã de datoriile profe-sionale. Doar cazurile unui comporta-

ment care contravine principiilor funda-mentale ale profesiei de auditor finan-ciar devin adeseori publice, chiar dacãnumai parþial.

Istoricul principalelormodele privind

„expectation gap”De-a lungul timpului au fost elaboratemai multe modele în ceea ce priveºte„expectation gap”. Un astfel de modeleste cel al Comisiei Macdonald, pre-zentat de Bahr (2003, p. 52) (figura 1).Acesta defineºte noþiunea în sensrestrâns ca fiind discrepanþa dintre cese aºteaptã ºi ce se poate aºtepta înmod justificat. În cadrul modelului Co-misiei Macdonald, noþiunea este lãrgitã,fiind separatã în patru componente.Drept criterii de delimitare, pe lângãaºteptãri ºi percepþii, se apeleazã ºi lanormele legale sau profesionale (punc-tul C), prestaþia efectivã a profesiei(punctul D) ºi un criteriu teoretic de sep-arare a aºteptãrilor îndreptãþite sauneîndreptãþite (punctul B).

Aplicând aceste criterii de delimitare,rezultã patru componente: (1) aºteptãrinejustificate; (2) aºteptãri rezonabile;(3) deficite efective de performanþã ºi(4) un deficit de performanþã perceput,dar nu efectiv. Componenta „discre-panþa în materie de standarde” se com-pune la rândul sãu din aºteptãrile atâtjustificate, cât ºi nejustificate (punctelede la A la C). Acestea se referã la aºtep-tãri care depãºesc standardele actuale.În mod similar, componenta „dis-crepanþa în materie de performanþã” secompune la rândul sãu din deficite deperformanþã efective ºi doar percepute.

Un alt model relevant pentru prezentadiscuþie este modelul lui Porter (1990).Potrivit lui Bahr (2003, p. 55), acestaînþelege noþiunea de „expectation gap”ca diferenþa între ceea ce aºteaptã pu-blicul larg de la auditorul extern ºiprestaþia auditorului, aºa cum este eaperceputã de cãtre public. Referinþa lapercepþii este fãcutã explicit de cãtrePorter, accentuând importanþa pe carele-o acordã prin însãºi denumireaaleasã pentru „expectation gap”: „auditexpectation-performance gap”. ªi Por-ter (1990), citat de Bahr (2003, p. 55),

25


10/2012

separã „expectation gap” în mai multecomponente, respectiv discrepanþa din-tre aºteptãrile de la un auditor ºi aºtep-tãrile rezonabile (Reasonableness Gap)ºi discrepanþa dintre aºteptãrile rezon-abile ºi performanþa perceputã (Perfor-mance Gap). Aceasta se desparte încontinuare în standarde de audit de-ficitare (Deficient Standards) ºi perfor-manþã deficitarã în executarea auditului(Deficient Performance).

Pentru separarea acestor trei compo-nente, Porter (1990) foloseºte douã cri-terii: sarcinile existente ale auditorului ºisarcinile aºteptate în mod rezonabil.Sarcinile existente pot fi deduse dinanaliza legilor ºi reglementãrilor emisede profesie, în timp ce sarcinile aºtep-tate a fi îndeplinite se pot determina cudificultate, prin generarea de costurisuplimentare. Dupã cum se observã înfigura 2, aºteptãrile îndreptãþite delimi-teazã standardele deficitare de aºtep-tãrile nejustificate. Relaþia dintre acestedouã componente este urmãtoarea:dacã aºteptãrile îndreptãþite sunt imple-mentate, aºteptãrile nerezonabile sediminueazã ºi simultan cresc standard-ele deficitare.

Prin aºteptãri îndreptãþite, justificate,Porter înþelege acele aºteptãri compati-

bile cu rolul social al auditorului ºi careprezintã un raport acceptabil costuri-beneficii. În ceea ce priveºte compati-bilitatea cu rolul auditorului, viabilitateaunui astfel de criteriu poate fi pusã laîndoialã. Un motiv ar fi faptul cã rolulauditorului financiar se aflã în perma-nentã schimbare, în funcþie de schim-bãrile din plan economic, social ºi po-litic, iar obiectivul unei discuþii a noþiuniide „expectation gap” este tocmai de aconduce la o evoluþie a rolului auditoru-lui ºi a sarcinilor sale concrete.

Behr (1996) a dezvoltat un alt model înmaterie de controverse de percepþieasupra auditului financiar. Aspectul denoutate adus de acest model este fap-tul cã pentru discrepanþa de tip „expec-tation gap”, responsabili nu sunt doarauditorii financiari, ci ºi cei care întoc-mesc situaþiile financiare, respectivcompania auditatã. ªi acest modelconþine mai multe componente, dupãcum urmeazã:

„performance gap”, discrepanþãgeneratã de o performanþã carelasã de dorit a celor responsabili cusituaþiile financiare ºi/sau a audi-torului financiar;

„communication gap”, discrepan-þã cauzatã de dificultãþile de a pre-

zenta într-un raport de audit scurtniºte situaþii ºi aprecieri complexe,precum ºi dificultãþile în raportareacompaniilor;

„overexpectation gap”, discrepan-þã care apare dacã existã aºteptãrifalse cu privire la posibilitãþile ra-portãrii, respectiv cu privire la audit.Modalitatea de a elimina o astfel decomponentã este clarificarea ºiinformaþiile obiective, factuale.

„accounting gap”, discrepanþã ceprovine din insuficienþa raportãriifirmei auditate sau din aplicareaeronatã a conceptelor contabile.

Punctul forte al acestui model este fap-tul cã ia în considerare o conexiune, dealtfel foarte strânsã ºi evidentã, dintrecontabilitate ºi auditul financiar. Este unfapt cunoscut cã neregularitãþile dinsfera contabilitãþii se rãsfrâng inevitabilºi asupra auditului financiar.

Cauza este cã se poate ca aºteptãrilecu privire la viziunea fidelã pe care ooferã situaþiile financiare sã fie proiec-tate de utilizatorii lor ºi asupra audituluifinanciar.

Un alt model, cel dezvoltat de Heering(2000) – citat de Bahr (2003, p. 60) – înmaterie de „expectation gap”, are labazã urmãtoarea definiþie a „expecta-tion gap”: diferenþa dintre aºteptãrile uti-lizatorilor opiniei de audit ºi aria deresponsabilitate stabilitã legal pentruauditul financiar. Modelul este funda-mentat pe diferenþierea dintre aºteptãrirezonabile ºi aºteptãri nejustificate.Perspectiva acestuia diferã de cea aaltor autori prin modul în care înþelegerezonabilitatea aºteptãrilor. Astfel, pen-tru Heering (2000), o aºteptare rezona-bilã nu este definitã prin raportul cos-turi-beneficii, ci prin faptul cã se regã-seºte în reglementãrile legale sau nor-mele profesionale. Premisa unei astfelde înþelegeri este faptul cã aceste re-glementãri reflectã aºteptãrile publiculuilarg în ansamblul sãu. Implicit, orice aº-teptare care depãºeºte reglementãrile

26

Cercetare


(deci aºteptãrile publicului) nu îºi poategãsi justificare.

Pe baza acestei distincþii dintre aºtep-tãrile justificate ºi cele nejustificate,Heering (2000) discutã despre dis-crepanþã justificatã ºi discrepanþã ne-justificatã. Cea dintâi apare în situaþia încare aºteptãrile sunt orientate cãtre ce-rinþele din normele legale ºi profesion-ale, pe când discrepanþa nejustificatãeste generatã de aºteptãri ce depãºescsarcinile stabilite prin lege sau de cãtrecorpul profesional. Figura 4 sintetizea-zã modelul prezentat.

Model propusprivind discrepanþele

de percepþie asupraindependenþei

în auditIndependenþa auditorului a fost consi-deratã cheia de boltã a auditului finan-ciar încã din primele zile ale profesiei(Jelinek ºi Jelinek, 2010). Wright ºiBooker (2010) subliniazã cã indepen-

denþa este fundamentul funcþiei deatestare. Cu toate acestea, pe cât deimportantã este noþiunea de indepen-denþã în auditul financiar, pe atât estede dificil de definit ºi cuantificat. Falk etal. (1999) defineºte auditorul indepen-dent ca fiind acela ale cãrui preferinþecu privire la alternativele de raportarefinanciarã nu sunt afectate de preferin-þele managementului. Tot din perspec-tiva relaþiei între auditor ºi companiaauditatã, independenþa este definitã cafiind capacitatea de a rezista la pre-siunea exercitatã de client (Knapp1985). Similar, Maury (2000) preci-zeazã cã independenþa este definitãdrept calitatea de a fi liber de influenþe,persuasiune sau pãrtinire, presupune afi obiectiv. În general, literatura de spe-cialitate defineºte independenþa prinutilizarea de termeni la fel de impreciºiºi cu înþeles apropiat, precum: obiecti-vitate, nepãrtinire, integritate ºi impar-þialitate.

Codul Etic al Profesioniºtilor Contabiliemis de IESBA face distincþia între in-dependenþa de spirit (la nivel mental) ºiindependenþa în aparenþã (de fapt). Pede-o parte, este esenþial ca auditorul sãdeþinã independenþa de spirit, definitãca starea de spirit care permite emite-rea unei opinii fãrã a fi afectat de influ-enþe care compromit judecata profe-sionalã ºi care permite individului sã ac-þioneze cu integritate, sã exercite obiec-tivitate ºi scepticism profesional. Inde-pendenþa de spirit reprezintã compo-nenta independenþei care nu poate fiobservatã ºi demonstratã din exterior.În acelaºi timp, auditorul trebuie sãevite faptele ºi situaþiile care sunt atâtde importante încât o terþã parte infor-matã ºi rezonabilã care cunoaºte toateinformaþiile relevante, inclusiv mãsurilede protecþie aplicate, ar concluziona înmod rezonabil cã integritatea, obiectivi-tatea sau scepticismul profesional alfirmei sau al unui membru al echipei deasigurare au fost compromise. Aceastaeste independenþa în aparenþã, com-

27


10/2012

ponenta independenþei care poate fiobservatã ºi demonstratã din exterior.

Aºadar, reglementãrile etice obligã au-ditorul financiar sã fie independent(componenta internã a independenþei),dar ºi sã parã independent în ochii pub-licului (componenta externã a indepen-denþei). Cum independenþa de spiritaparþine de lumea interioarã a auditoru-lui financiar, de sistemul de gândire, depercepþiile, de valorile, de proceselesale decizionale, ceea ce poate fi ob-servat ºi probat rãmâne componentaexternã a independenþei – constând înesenþã în relaþiile financiare ºi person-ale ale auditorului cu societatea-client.

Într-adevãr, Codul Etic al Profesioniº-tilor Contabili emis de IESBA abundã înrecomandãri ºi interdicþii din aceastãsferã. Secþiunea 290 „Independenþã –Misiuni de audit ºi revizuire” identificãdiferite ameninþãri la adresa indepen-denþei, cum ar fi: deþinerea de interesefinanciare directe sau interese financia-re indirecte semnificative în societatea-client (290.104), deþinerea de cãtreplanul de pensii al unei firme a unuiinteres financiar indirect semnificativîntr-un client de audit (290.107), deþi-nerea unei funcþii de conducere în clien-tul de audit de cãtre o rudã apropiatã aunui membru al echipei de audit(290.128), un împrumut sau o garanþiepentru un împrumut luat(ã) de un mem-bru al echipei de audit sau de cãtre orudã apropiatã a acestuia sau de cãtrefirmã de la un client de audit care esteo bancã sau o instituþie similarã(290.118) etc. Toate acestea sunt as-pecte palpabile, care pot fi verificate înmod real.

Cu toate acestea, existã ºi posibilitateaca auditorul financiar sã acþioneze înexercitarea mandatului sãu cu deplinãnepãrtinire, chiar ºi în cazul în careintervin una sau mai multe dintre cir-cumstanþele selectate anterior din Co-dul Etic. Cu alte cuvinte, deºi indepen-dent în spirit, el poate fi perceput de oterþã parte externã ca nefiind indepen-

dent. Într-o astfel de situaþie se poatediscuta despre o discrepanþã între reali-tate ºi modul în care este perceputãrespectiva realitate, mai precis despre odiscrepanþã de percepþie asupra inde-pendenþei în audit (numitã în cadrul pre-zentei cercetãri ”independence gap”).În prezenta secþiune, autorii elaboreazãun model referitor la discrepanþele depercepþie asupra independenþei în au-dit, pentru o mai bunã conºtientizare decãtre auditor, legiuitori ºi publicul larg ariscului existenþei unor astfel de dis-crepanþe cu efect negativ asupra imagi-nii profesiei de audit.

Analizând definiþia noþiunii de „expecta-tion gap” ºi cele mai importante modelecare au fost dezvoltate de-a lungul tim-pului, se pot extrage urmãtoarele punc-te de referinþã pe care se fundamen-teazã demersul de delimitare a diferi-telor discrepanþe anterior prezentate:

- aºteptãrile justificate ale publiculuila adresa auditorului financiar;

- aºteptãrile nejustificate ale publicu-lui la adresa auditorului financiar;

- sarcinile curente ale auditorului fi-nanciar, stabilite de reglementãri;

- percepþia auditorului financiar asu-pra propriului rol;

- percepþia publicului cu privire la per-formanþa auditorului;

- performanþa efectivã a auditorului;

- calitatea raportãrii financiare a com-paniei-client;

- calitatea comunicãrii din partea au-ditorului financiar ºi a entitãþii audi-tate.

În opinia noastrã, considerãm cã defini-þia sintagmei de „expectation gap” ºimodelele aferente pot fi aplicate ºi ladomeniul mai restrâns al independenþeiauditorului financiar. Aceasta deoarececontroversele de percepþie asupra audi-tului (respectiv „expectation gap”) sereferã la percepþia asupra cerinþelor laadresa auditorului în ansamblul lor, iarcerinþa independenþei reprezintã o sub-

mulþime a mulþimii cerinþelor formulatela adresa auditorului financiar. În plus,ºi în cazul independenþei se pune pro-blema unei independenþe în fapt, efec-tive ºi a unei independenþe în aparenþã,percepute.

Aºadar, putem considera cã indepen-denþa este o sub-componentã a „expec-tation gap”. Aºa cum existã o discre-panþã între aºteptãrile publicului ºi reali-tate cu privire la rolul ºi performanþaauditorului, tot aºa poate exista o dife-renþã între aºteptãrile sau percepþiilepublicului cu privire la independenþã ºiindependenþa realã, efectivã a auditoru-lui financiar. ªi în acest caz poate existao diferenþã între condiþiile în care audi-torul se percepe pe sine independent ºicondiþiile în care publicul înþelege con-ceptul de independenþã. De asemenea,poate exista o discrepanþã între regle-mentãrile în materie de independenþã ºimodul în care sunt înþelese ºi/sau pot fipuse efectiv în practicã de cãtre audi-torii financiari.

Pe baza discrepanþelor menþionate ºiavând în vedere cã independenþa, maimult decât rolul general al auditorului,poate fi consideratã un joc al percepþi-ilor, propunem crearea unui model privi-tor la independenþã, pe baza analogieidintre controversele de percepþie pri-vind independenþa („independencegap”) ºi controversele de percepþieprivind auditorul în general („expecta-tion gap”). În vederea elaborãrii acestuimodel, primul pas este identificarea cri-teriilor necesare pentru delimitareadiferitelor discrepanþe care compunceea ce se va numi în continuare „inde-pendence gap”.

Astfel, prin analogie cu reperele identifi-cate din prezentarea modelelor privind„expectation gap” elaborate de ComisiaMacdonald, Porter, Behr ºi Heering, pro-punem urmãtoarele criterii de delimitare:

- aºteptãrile justificate ale publiculuicu privire la independenþa auditoru-lui financiar;

28

Cercetare


- aºteptãrile nejustificate ale publicu-lui cu privire la independenþa audi-torului financiar;

- cerinþele în materie de independen-þã stabilite prin reglementãrile exis-tente în prezent;

- percepþia auditorului financiar asu-pra propriei independenþe;

- percepþia publicului cu privire la in-dependenþa auditorului;

- independenþa efectivã a auditorului;

- tipul opiniei de audit emise;

S-a þinut cont ºi de tipul opiniei de auditemise, pornind de la premisa cã emi-terea unei opinii cu rezerve sau para-grafe explicative este un indiciu clarpentru public cã auditorul a rezistateventualei presiuni din partea manage-mentului de a emite o opinie pe placulacestuia, prin urmare se poate consi-dera cã, mãcar aparent, auditorul a fostindependent în exercitarea misiunii. Deasemenea, s-a inclus drept criteriu dedelimitare ºi percepþia auditorului asu-pra propriei independenþe. Motivulacestei alegeri este faptul cã indepen-denþa poate fi consideratã ºi un procesmoral-cognitiv, în sensul cã auditorulfinanciar este o fiinþã umanã cu emoþii,convingeri, prejudecãþi ºi un anumitnivel de dezvoltare moralã, de careadesea nu este conºtient în procesuldecizional, percepându-se ca fiind com-plet obiectiv. Prin urmare, diferenþeledintre independenþa perceputã de audi-torul financiar ºi independenþa sa în faptpot fi semnificative.

Pornind de la criteriile de delimitare an-terior propuse, sugerãm în continuareurmãtoarele componente ale „inde-pendence gap”, prin analogie cu com-ponentele prezentate în modelele ela-borate de Comisia Macdonald, Porter,Behr ºi Heering:

„independenþã compromisã înfapt”: diferenþã între reglementãrilecurente în materie de independenþãºi independenþa efectivã a auditoru-lui financiar; aceasta indicã faptul cã

în realitate auditorul financiar s-aabãtut de la normele existente privi-toare la acest principiu etic.

„independenþã compromisã înaparenþã”: discrepanþã dintre inde-pendenþa în fapt a auditorului ºi ocompromitere a independenþei per-ceputã de cãtre public, însã care defapt nu are corespondent în reali-tate;

„reglementãri deficitare”: diferen-þã dintre cerinþele cu privire la inde-pendenþã stabilite de reglementãrileîn vigoare ºi cerinþele care ar puteafi impuse în mod rezonabil în ma-terie de independenþã a auditoruluifinanciar; aceastã diferenþã poateavea ca sursã ºi faptul cã existãtendinþa de a privi independenþa cape o imposibilitate, ca pe un dezi-derat de neatins ce nu poate fi, înfapt, cuprins în niºte reglementãri;

„diferenþã de percepþii”: discre-panþa dintre percepþia auditoruluifinanciar asupra propriei indepen-denþe ºi percepþia publicului largasupra independenþei sale;

„independenþã îndeplinitã în apa-renþã”: diferenþa dintre indepen-denþa în fapt a auditorului, care este

compromisã, ºi percepþia pozitivã,dar eronatã, a publicului asupraindependenþei auditorului; o cauzãpentru o astfel de percepþie poate fi,dupã cum s-a explicat anterior, oopinie cu rezerve sau paragrafeexplicative sau refuzul de a emite oopinie.

Figura 5 prezintã modelul elaborat deautori în materie de „independencegap”, adicã în materie de controversede percepþie asupra independenþeiauditorului financiar. Modelul prezintãavantajul cã sistematizeazã principalelediferenþe de percepþie asupra principiu-lui etic al independenþei, diferenþe carepot avea drept consecinþe: o imaginedistorsionatã asupra profesiei de audi-tor financiar; afectarea bunei sale repu-taþii; neclaritate cu privire la cerinþeleefective legislaþiei ºi ale profesiei înmaterie de independenþã ºi cu privire lacare ar trebui sã fie, în mod rezonabil,aceste cerinþe etc.

Punctele A, B, C, D, E reprezintã criteri-ile de delimitare a discrepanþelor ºidesemneazã urmãtoarele aspecte: A:percepþia publicului larg asupra inde-pendenþei auditorului financiar; B: per-cepþia auditorului financiar asupra pro-priei independenþe; C: independenþa în

29


10/2012

fapt a auditorului financiar; D: cerinþelestabilite de legislaþie ºi profesie cuprivire la independenþã; E: cerinþelecare ar putea fi impuse în mod rezon-abil în materie de independenþã.

În opinia noastrã, existã douã variantealternative privitoare la relaþiile dintreacestea, dupã cum urmeazã:

(1) A<B<C<D<E sau

(2) A<B>C ºi C<D<E.

Aceste relaþii determinã, de altfel, în-tregul design al modelului din figura 5.Prima inegalitate se poate explica ast-fel: percepþia publicului larg asupra in-dependenþei auditorului financiar (A)este mai puþin favorabilã decât perce-pþia auditorului financiar asupra proprieiindependenþe (B); aceeaºi percepþie(A) este, de asemenea, mai puþin favor-abilã în raport cu realitatea, respectiv înraport cu independenþa în fapt, efectivãa auditorului (C); la rândul sãu, inde-pendenþa în fapt este imperfectã, con-ceptul de independenþã fiind în mare

parte un deziderat dificil de atins înpracticã, astfel cã cerinþele stabilite delegislaþie ºi profesie (D) nu sunt îndepli-nite complet; aceste cerinþe (D) sunt osubmulþime a cerinþelor care ar putea fiimpuse în mod rezonabil în materie deindependenþã.

În al doilea caz, toate relaþiile se pãs-treazã, cu excepþia relaþiei dintre per-cepþia publicului ºi cea a auditorului.Astfel, modelul ia în considerare ºicazul fericit ºi mai puþin întâlnit, dartotuºi posibil, în care percepþia publicu-lui asupra independenþei auditoruluieste mai favorabilã decât independenþaîn fapt a auditorului financiar.

Se porneºte de la premisa cã asimetriainformaþionalã dintre publicul larg ºiauditor poate funcþiona ºi în favoareabunului renume al auditorului financiar,nu doar în detrimentul acestuia, cum s-a întâmplat în cazul scandalurilorbilanþiere de la începutul secolului alXXI-lea sau în cazul crizei economico-

financiare declanºatã în jurul anului2008. Deoarece acest al doilea cazeste mai puþin probabil, el nu esteprezentat în reprezentarea graficã amodelului.

ConcluziiUtilitatea acestui model privind „inde-pendence gap” constã în: (1) a explicadiferenþele de percepþii care apar încontextul discuþiei despre independenþaauditorului financiar, (2) a contribui la omai bunã înþelegere a presiunilor ºiinteracþiunilor din mediul de audit cuimpact asupra independenþei profesion-istului contabil ºi (3) a contribui laevoluþia reglementãrilor privitoare laindependenþã. Modelul dezvoltat seremarcã prin noutate ºi originalitate, datfiind faptul cã este concepþia personalãa autorilor ºi rezultatul eforturilor deanalizã ºi sintezã a literaturii de special-itate în aceastã arie.

Bahr A. (2003), Vertrauen in Wirtschaftsprüfer. KonzeptionellerBezugsrahmen für eine realwissenschaftliche Theorie derErwartungslücke, Deutscher Universitäts-Verlag

Behr G. (1996), Expectation Gap – Rolle der Rechnungslegung,Der Schweizer Treuhänder 7-8, p. 539-546, disponibil online lahttp://www.aca.unisg.ch/behr/Publikationen/ST_7-8_1999.pdf

Block C. (2011), Die Performance Gap des Abschlussprüfers,Gabler Verlag, Wiesbaden;

Doll R. (2000), Wahrnehmung und Signalisierung vonPrüfungsqualität, Peter Lang, Frankfurt am Main

Falk H., Lynn B., Mestelman S., Shehata M., 1999, Auditor inde-pendence, self-interested behavior and ethics: some experi-mental evidence, Journal of Accounting and Public Policy 18, p.395-428;

Heering, D. (2000), Die Prüfung IAS-konformerKonzernabschlüsse: Besonderheiten vor dem Hintergrund derErwartungslücke bei der Abschlussprüfung, Lang, Frankfurt amMain u. a. 2000, zugl. Diss. Universität Innsbruck 2000, citat înBahr A. (2003), Vertrauen in Wirtschaftsprüfer. KonzeptionellerBezugsrahmen für eine realwissenschaftliche Theorie derErwartungslücke, Deutscher Universitäts-Verlag;

Ionaºcu, I. (2007), Epistemologia contabilitãþii, Editura Economicã,Bucureºti;

IFAC (2010), Codul Etic al Profesioniºtilor Contabili, Bucureºti,Editura Irecson;

Jelinek R., Jelinek K., 2010, From clear to complicated: Buying andselling accounting services post Sarbanes-Oxley, BusinessHorizons, 53, p. 511—522;

Knapp, M. (1985), Audit conflict: An Empirical Study of thePerceived Ability of Auditors to Resist Management Pressure,The Accounting review, Vol.60, No.2, April, pp: 202-211. citat înSalehi M., Mansoury A., Azary Z. (2009), Audit Independenceand Expectation Gap: Empirical Evidences from Iran,International Journal of Economics and Finance, February2009, Vol. 1, No. 1;

Liggio, C.D. (1974). The Expectation Gap: The Accountant’s LegalWaterloo, Journal of Contemporary Business, Vol.3, No.3, pp:27-44, citat în Block C. (2011), Die Performance Gap desAbschlussprüfers, Gabler Verlag, Wiesbaden.

Maury M., 2000, A Circle of Influence: Are All the StakeholdersIncluded?, Journal of Business Ethics 23, p. 117–121;

Porter, B. A. (1990), The Audit Expectation-Performance Gap andthe Role of External Auditors in Society, New Zealand, citat înBahr A. (2003), Vertrauen in Wirtschaftsprüfer. KonzeptionellerBezugsrahmen für eine realwissenschaftliche Theorie derErwartungslücke, Deutscher Universitäts-Verlag.

Wright C., Booker Q. (2010), The effects of a cooling-off period onperceived independence of external auditors: A study in thenonpublic regulatory environment, Research in AccountingRegulation 22, 47–51;

Bibliografie

30

Cercetare


Cristina BOÞA-AVRAM*

Determinarea unui scoring al practicilor de audit financiarîn cazul firmelor listate la BVB, în contextul guvernanþei corporative

* Lect. univ. dr., Universitatea Babeº-Bolyai, Facultatea de ªtiinþe Economice ºi Gestiunea Afacerilor, Cluj-Napoca, Departamentul de Contabilitate ºiAudit, email: [email protected]

Determining a Relevant Scoring of External Audit Practices on CompaniesListed on Bucharest Stock Exchange, in the Context of CorporateGovernance The present study is the result of a more complex research activity which intends to bring the spotlight for both, theoreticiansand practitioners, a detailed analysis over the audit practices used by major companies listed on Bucharest Stock Exchange(BSE), in the context of corporate governance. For developing such a study, there have been taken into account the existinginternational and national trends about the critical need to address the audit function from a trilateral perspective (externalaudit, internal audit, audit committee) in the context of corporate governance. The main idea underlying the developing of thisstudy is based on a potential methodology used to determine a scoring of audit practices in the area of corporate governance.Based on the information disclosed by the entities listed at BSE it was determined a possible scoring for audit practices foreach of the three audit pillars: external audit, internal audit and audit committee. The main scientific objective of this first study,of a series of three separate studies, is to determine an appropriate scoring for external audit practices used by major com-panies listed on BSE. By presenting on overview of the main conclusions resulting from this study, the author hopes to stim-ulate further research and to initiate constructive and fructuous debates when speaking about the good audit practices thatshould be considered for ensuring good corporate governance.

Key words: corporate governance, financial audit, financial audit practices, financial auditor's independence, scoring of exter-nal audit practices

JEL Classification: M40, M42, M21, M14

Cuvinte cheie: guvernanþã corporativã, audit financiar, practici de audit financiar, independenþa auditorului, scoring al practicilorde audit

Abstract

31

Guvernanþa corporativã

10/2012

IntroducereAsigurarea unei bune guvernanþe cor-porative ºi bunele practici care ar trebuiadoptate în acest sens au captat intere-sul unui numãr tot mai mare de spe-cialiºti, atât teoreticieni, cât ºi practi-cieni, aceastã recunoaºtere a semnifi-caþiei în contextul actual fiind generatãde suita diverselor scandaluri financia-re, ce au afectat mediul economic-fi-nanciar în ultima decadã, cum ar fi En-ron, WorldCom, Adelphia ºi Parmalat,care au contribuit într-un mod negativ ladiminuarea încrederii în capacitatea ºiindependenþa, nu doar a auditorilor im-plicaþi, dar inclusiv a profesiei contabileîn ansamblul ei1. Dificultãþile mediuluieconomic actual sunt puternic influ-enþate de consecinþele actualei crizeeconomice ºi financiare, care imprimãcontextului economic european ovolatilitate accentuatã, fiind generatã onevoie imperioasã de a asigura acelemãsuri care sã genereze un anumitgrad de stabilitate a sistemului finan-ciar, una dintre aceste importante prio-ritãþi fiind adoptarea acelor mãsuri ºipractici care sã contribuie la asigurareaunei bune guvernanþe corporative2.

În acest spectru al provocãrilor de aconstrui un cadru eficient de guver-nanþã corporativã, un rol semnificativeste atribuit auditorului financiar (ex-tern), care datoritã poziþiei sale ºi aresponsabilitãþilor pe care le are, ple-cându-se de la premisa cã el deþine obunã cunoaºtere a regulilor contabileaplicabile ºi anumite criterii de indepen-denþã asigurate, poate sã contribuie la

oferirea unor garanþii rezonabile pentruinvestitori cu privire la eficienþa cu caremanagementul gestioneazã situaþiaeconomicã ºi financiarã a companiilor3.

În vederea asigurãrii cadrului necesarpentru o eficientã guvernanþã corpora-tivã, analiza practicilor de audit finan-ciar ºi evaluarea acestora, în acestcontext, este cu atât mai relevantã cucât se are în vedere responsabili-tatea primordialã a auditorului finan-ciar care, prin opinia sa, trebuie sãofere un nivel de asigurare rezonabilasupra imaginii fidele a situaþiilorfinanciare ºi asupra faptului cã prac-ticile ºi politicile contabile ale com-paniei sunt verificate ºi certificate4.

Semnificaþia bunelor practici de audit,în sfera activitãþii de supraveghere ºiguvernanþã corporativã, în vederea asi-gurãrii stabilitãþii financiare este recu-noscutã ºi la nivelul Uniunii Europene,dovadã fiind raportul emis de ComisiaEuropeanã5, în care se stipuleazã rolulauditului financiar de a asigura „veridi-citatea sãnãtãþii financiare” a tuturorcompaniilor, având în vedere cã „ro-busteþea auditului este esenþialãpentru restabilirea siguranþei ºi aîncrederii în piaþã, contribuind la pro-tecþia investitorilor ºi la reducereacostului de capital al companiilor”6.

Metodologiacercetãrii ºtiinþifice

Studiul de faþã se înscrie în seria unorstudii dedicate dezvoltãrii unei analize

de detaliu a practicilor de audit, în gene-ral ºi a celor de audit financiar în spe-cial, în sfera guvernanþei corporative.

Principalul obiectiv ºtiinþific al acestuistudiu este acela de a determina unscoring al practicilor de audit financiarutilizate de cãtre cele mai importantecompanii listate la Bursa de ValoriBucureºti.

În acest scop, pe baza unei documen-tãri riguroase din literatura de speciali-tate internaþionalã ºi naþionalã a fostselectatã o sumã de criterii care ar tre-bui avute în vedere la delimitarea unorbune practici de audit financiar, urmã-rind alcãtuirea unui posibile metodologiide determinare a unui scoring a acestorpractici de audit financiar ºi care, înfinal, sã permitã obþinerea unei viziunide ansamblu asupra calitãþii practi-cilor de audit financiar în cadrulcompaniilor de pe piaþa de capitalautohtonã.

Pentru realizarea dezideratului ºtiinþificpropus, s-au parcurs urmãtoarele etapeintermediare în fundamentarea acestuistudiu ºtiinþific:

Documentarea riguroasã a literaturiide specialitate, internaþionalã ºinaþionalã, pentru a identifica princi-palele recomandãri ºi criterii nece-sare a fi avute în vedere în alcã-tuirea unui ansamblu de bune prac-tici de audit financiar în contextulguvernanþei corporative;

Alcãtuirea unui scoring, pe bazaunei metodologii, prezentatã în

1 Okpara, J.O. (2011), Corporate governance in a developing economy: barriers, issues and implications for firms, Corporate Governance Journal,Vol.11, No.2, pp.184-199.

2 Kirkpatrik, G. (2009) , The corporate Governance Lessons from the Financial Crisis, Financial Market Trends, ISSN 1995-2864, OECD; Reddy,Y.R.K. (2009), The ethics of corporate governance, International Journal of Law and Management, Vol.51, no.1, 2009, pp.17-26.

3 Fraser, I. & Pong, C., (2009), The future of external audit function, Managerial Auditing Journal, Vol. 24 No. 2, pp. 104-1134 Sikka, P. & Filling, S. & Liew, P. (2009) - The audit crunch: reforming auditing, Managerial Auditing Journal, 2009, Vol. 24 No. 2, pp. 135-155;5 Comisia Europeanã (2010), Green paper-Audit policy: lessons from the crisis,October, 2010, http://ec.europa.eu/internal_market/auditing/docs/mar-

ket/consultation2008/summary_report_en.pdf 6 Idem 5

32

Cercetare


cadrul Tabelului nr.1, unde suntdetaliate principalele elemente com-ponente ale scoringului, în funcþiede care vor fi evaluate practicile deaudit financiar;

Selectarea entitãþilor care vor fiincluse în studiu - entitãþile listate lacategoria I la BVB;

Analiza rapoartelor anuale pe exer-ciþiul financiar 2011, a rapoartelor deaudit financiar, precum ºi a altorinformaþii privind guvernanþa corpo-rativã disponibile pe site-ul enti-tãþilor incluse în studiu;

Evaluarea practicilor de audit aleentitãþilor de la categoria I, prin

ataºarea unui scoring al practicilor

de audit financiar pe baza meto-

dologiei de analizã determinatã în

prealabil ºi prezentatã în cadrul

Tabelului nr.1;

Analiza ºi interpretarea datelor ob-

þinute

33


10/2012

34

Cercetare


Prezentarea datelor incluse în studiu

În fundamentarea acestui studiu, învederea evaluãrii practicilor de auditfinanciar în contextul naþional, s-a pro-cedat la alcãtuirea unui eºantion deentitãþi, compus din totalul celor 25 deentitãþi listate la categoria I în cadrulBursei de Valori Bucureºti. Argumentulprincipal în delimitarea eºantionului desocietãþi incluse în studiu pleacã de lapremisa cã se doreºte o evaluare apracticilor de audit financiar utilizate decãtre entitãþile româneºti, cele mai rele-vante, prin raportare la un set determi-nat de practici ºi recomandãri desprinsedin literatura naþionalã, dar mai alesinternaþionalã.

Pentru a fi inclusã în categoria I delistare la BVB, o entitate trebuie sãîndeplineascã anumite criterii de perfor-manþã economicã ºi financiarã, motivpentru care se poate desprinde ideeacã aceste entitãþi listate la categoria I artrebui sã aibã cele mai bune practici deaudit financiar în sfera guvernanþei cor-porative, iar o evaluare a acestora arpermite creionarea unei imagini deansamblu asupra modului în care seînþelege rolul auditului financiar în asi-gurarea unei bune guvernanþe corpora-tive. Din totalul celor 25 de entitãþi lis-tate la BVB la categoria I, douã societãþinu furnizeazã informaþii suficiente pesite-ul lor sau rapoartele anuale peultimul exerciþiu financiar 2011 nu aufost disponibile la data culegerii datelorpentru analizã (iunie 2012).

Pe cale de consecinþã, din totalul de 25entitãþi, au fost luate în considerare 23de entitãþi, ale cãror informaþii disponi-bile pe site-urile lor au permis deter-minarea unui scoring adecvat al practi-cilor de audit financiar în acord cumetodologia în prealabil stabilitã. Încadrul Figurii nr.1 este prezentatã o dis-tribuþie a acestor entitãþi pe domeniiprincipale de activitate, ponderile sem-nificative fiind deþinute de entitãþile cuactivitate în domeniul industriei ºi încadrul serviciilor financiare, intermedieriºi asigurãri.

Un alt element luat în considerare a fostdat de structura de conducere adoptatãde cãtre cele 23 de entitãþi incluse înstudiu, având în vedere cã adoptareaunei structuri unitare (one-tier) sau

35


10/2012

dualiste (two-tier) pot influenþa în modsemnificativ cadrul de guvernanþã cor-porativã existent în interiorul fiecãreientitãþi, precum ºi practicile de audit fi-nanciar, care au menirea de a-ºi aduceaportul la eficientizarea modului de con-ducere al acestora, respectând principi-ile de guvernanþã corporativã. În Figura

nr.2 se poate observa structura pre-dominantã adoptatã în conducereaentitãþilor din eºantionul selectat, 21 decompanii având o structurã de condu-cere unitarã, care presupune cã admi-nistrarea societãþii este realizatã decãtre Consiliul de Administraþie, care în-deplineºte atât rolul unui organ de

conducere, cât ºi rolul unui organ desupraveghere7 ºi doar 2 companii careau adoptat modelul de conducere dua-list, pentru care administrarea entitãþiise realizeazã atât de cãtre Directorat,cât ºi de cãtre Consiliul de Suprave-ghere, iar Directoratul joacã rolul organ-ului de conducere, în timp ce Consiliulde Supraveghere îndeplineºte funcþiaunui organism de monitorizare ºi supra-veghere8.

În ceea ce priveºte „Declaraþia de gu-vernanþã corporativã”, din totalulentitãþilor analizate toate cele 23 deentitãþi au disponibilã pe site-ul lorDeclaraþia „Aplici sau Explici”, a cãreicompletare este recomandatã de Codulde guvernanþã corporativã emis de BVBîn anul 2009.

La nivelul entitãþilor din România, nece-sitatea publicãrii unei astfel de declaraþiiîn cadrul rapoartelor anuale ale entitã-þilor listate la BVB a fost un procesdestul de anevoios, având în vedere cã,pentru exerciþiile financiare 2008-2009,doar o singurã entitate a fost constantãîn publicarea voluntarã a acestei de-claraþii.

Un progres semnificativ din acest punctde vedere se remarcã din anul 2010 în-coace, când la nivelul conducerii en-titãþilor listate la BVB se conºtientizeazãrelevanþa unei astfel de declaraþii pen-tru fundamentarea procesului decizio-nal al investitorilor, dovadã cã pentruexerciþiul financiar 2011 toate cele 23de entitãþi analizate ºi-au publicat pepagina de internet declaraþia prin careºi-au arãtat conformitatea/neconformi-tatea cu prevederile ºi recomandãrileCodului de guvernanþã corporativã

7 În conformitate cu Legea societãþilor comerciale nr.31 din 16 noiembrie 1990, privind societãþile comerciale, republicatã în Monitorul Oficialnr.143/02.03.2012, cu toate modificãrile ºi completãrile ulterioare, Subsecþiunea I – Sistemul unitar.

8 În conformitate cu Legea societãþilor comerciale nr.31 din 16 noiembrie 1990, privind societãþile comerciale, republicatã în Monitorul Oficialnr.143/02.03.2012, cu toate modificãrile ºi completãrile ulterioare, Subsecþiunea II – Sistemul dualist.

36

Cercetare


emis de BVB în ultima sa variantã înanul 2009.

Mai mult decât atât, din totalul de 23 deentitãþi, 97% (22 de entitãþi) au disponi-bil ºi au publicat un regulament propriuprivind asigurarea unui cadru de guver-nanþã corporativã eficient la nivelulentitãþii, în timp ce doar pentru o sin-gurã entitate din cele 23 conformi-tatea cu prevederile codului deguvernanþã corporativã a fost evalu-atã în ultimii 3-5 ani de cãtre un eva-luator extern, iar concluziile acesteievaluãri externe sunt disponibile încadrul raportului anual publicat pepagina de internet a entitãþii.

Având în vedere metodologia stabilitãpentru determinarea unui scoring alpracticilor de audit financiar, scorulmaxim, sau altfel spus, cele mai bunepractici de audit financiar în acord cualgoritmul stabilit ar fi însemnat un scortotal ataºat acestor practici de audit demaxim 28 de puncte.

În cadrul Tabelului nr.2 se poate obser-va însã cã, în urma analizei datelor

cuprinse în rapoartele anuale ale enti-tãþilor ºi corelate cu declaraþia de guver-nanþã corporativã ºi regulamentul pro-priu de guvernanþã corporativã, pentrutoate entitãþile incluse în studiu, cel maimare scoring obþinut în urma evaluãriipracticilor de audit financiar este de 18puncte, ceea ce permite extragereaunei prime concluzii, ºi anume: practi-cile de audit financiar ale entitãþilor lis-tate la categoria I la BVB în contextulguvernanþei corporative mai necesitãunele îmbunãtãþiri, dacã ar fi sã neraportãm la un sistem de evaluare con-stituit din principalele recomandãri ºicriterii existente în literatura de specia-litate internaþionalã cea mai recentã.

O distribuþie pe domenii de activitate aacestui scoring de evaluare a practicilorde audit financiar pentru toate cele 23de entitãþi incluse în studiu ºi prezen-tatã în cadrul Tabelului nr.2 relevã faptulcã cel mai mare scoring al practicilor deaudit financiar predominã în sfera en-titãþilor care activeazã în domeniul ser-viciilor financiare, de intermediere ºi deasigurãri, iar cel mai slab scor în evalu-

area practicilor de audit financiar esteobþinut de cãtre societãþile cu obiectprincipal de activitate în servicii privindtranzacþiile imobiliare ºi în producþiaproduselor farmaceutice ºi de medica-mente.

Încercând ºi o analizã a acestui scoringîn evaluarea practicilor de audit finan-ciar în aria guvernanþei corporative ºidin perspectiva structurii de condu-cere, în Tabelul nr.3 este prezentatã odistribuþie a scoring-urilor obþinute,þinând cont de structura de administrarea societãþii, unitarã sau dualistã, iar celedouã societãþi din totalul eºantionuluicare au adoptat ca formã de adminis-trare pe cea dualistã înregistreazã unnivel al scoringului apropiat de celmaxim aferent eºantionului de societãþianalizate.

În cadrul paragrafului urmãtor se vaproceda la o analizã mai detaliatã pen-tru a identifica acele secþiuni din cadrulacestor practici de audit financiar pen-tru companiile analizate, care au fostpunctate nefavorabil.

37


10/2012

Discuþii asupra rezultatelor studiului

realizatÎnainte de a proceda la prezentarearezultatelor analizei de detaliu, esteimportant de reliefat cã, în alcãtuireascoringului, criteriile avute în vedere nus-au limitat doar la cerinþele prevãzutede Codul de guvernanþã corporativãemis de Bursa de Valori Bucureºti(BVB) pentru entitãþile româneºti listatela BVB, ci s-a încercat sã se înglobezeo sumã de criterii ºi recomandãri ce aufost identificate la nivelul practicii inter-naþionale, îndeosebi cele europene,inclusiv o analizã atentã a codurilor deguvernanþã corporativã de la nivel euro-pean. Acesta este ºi motivul pentru carecriteriile din scoring exced cerinþele pri-vind informaþiile ce trebuie publicate.Acest scoring a încercat sã înglo-

beze bune practici ºi nu doar acelecerinþe informaþionale minime pre-vãzute de lege pentru cã, în opiniaautoarei, nu întotdeauna cadrul legalreuºeºte sã înglobeze exhaustiv celemai bune practici în materie.

În cele ce urmeazã, procedând la oanalizã de detaliu, pe elemente compo-nente ale scoringului, în conformitate cualgoritmul stabilit anterior, se va încercaevidenþierea punctelor „nevralgice” înceea ce priveºte practicile de audit fi-nanciar, corelate cu principiile uneibune guvernanþe corporative, în spe-ranþa cã astfel, poate, s-ar lansa unpunct de pornire în iniþierea unor dezba-teri concrete asupra îmbunãtãþirilorcare sunt necesare la nivelul practicilorde audit financiar din mediul economicromânesc, raportat la cerinþele unuicadru corespunzãtor de guvernanþãcorporativã.

Câteva dintre punctele slabe ale prac-ticilor de audit financiar în sferaguvernanþei corporative pentru entitã-þile analizate sunt date de urmãtoarele:

În ceea ce priveºte elementul descoring - certificarea scrisã a inde-pendenþei auditorului financiarextern, doar 8 entitãþi din totalulcelor 23 au obþinut scorul maxim,pentru celelalte 15 entitãþi nefiindprecizat în mod clar dacã este saunu confirmatã în scris, printr-o de-claraþie emisã de cãtre auditorul fi-nanciar, independenþa sa în reali-zarea activitãþii sale.

Referitor la existenþa unor criteriipentru asigurarea independenþeiauditorului financiar extern, doar3 entitãþi au obþinut un scor favora-bil, din informaþiile analizate reieºindcã se solicitã aplicarea principiuluirotaþiei auditorului, fãrã a se pre-

38

Cercetare


ciza o perioadã minimã, în timp cepentru celelalte 20 de entitãþi anali-zate nu se specificã nici un criteriuconcret care sã urmãreascã asigu-rarea independenþei auditoruluiextern.

La nivel internaþional, este tot maifrecvent întãritã recomandarea cafirma de audit care oferã servicii deaudit financiar (statutar) sã nu fieaceeaºi cu firma care oferã ºi ser-vicii de consultanþã, deoarece su-prapunerea celor douã perspectivedin punct de vedere al auditoruluiextern îi poate periclita condiþiile deasigurare a independenþei auditoru-lui. Urmãrind ºi punctarea elemen-tului de scoring privind furnizareaunor servicii de consultanþã decãtre auditorii financiari externi,pentru toate cele 23 de entitãþiincluse în studiu, scorul acordat afost minim, deoarece pentru niciunadintre entitãþile analizate nu estestipulatã interdicþia privind fur-nizarea unor servicii de consul-tanþã de cãtre auditorul financiarextern aceleiaºi entitãþi cãreia i-aauditat situaþiile financiare.

O altã recomandare, existentã în-deosebi la þãrile cu un sistem legalde origine germanicã, este ca încontextul guvernanþei corporativesã existe anumite restricþii cu privirela posibilitatea angajãrii viitoare aauditorului financiar extern încadrul entitãþii cãreia i-au fostauditate situaþiile financiare, cumar fi interzicerea ocupãrii unor anu-mite funcþii în administrarea soci-etãþii, pe o perioadã datã de timp.Din totalul celor 23 de entitãþi, doarpentru 2 este prevãzutã în modexplicit interdicþia ca auditorul finan-ciar extern sã ocupe în perspectivaimediat viitoare o poziþie de mana-gement sau de alt tip în cadrul com-paniei auditate.

În ceea ce priveºte modul de comu-nicare al concluziilor audituluifinanciar, 9 entitãþi din cele 23 ana-lizate au primit scor minim, deoa-rece modul de comunicare al con-cluziilor auditului financiar extern nueste fãcut public, în timp ce totuºipentru 12 dintre ele scorul acordat afost cel maxim, având în vedereprevederea conform cãreia con-cluziile auditului financiar externsunt de regulã raportate Comitetuluide audit / Consiliului de Adminis-traþie (în cazul companiilor cu struc-turã unitarã) sau Comitetului deAudit/Consiliului de Supraveghere(în cazul companiilor cu structurãdualistã), dar ºi managementuluiexecutiv.

O altã recomandare privind practi-cile de audit financiar ºi care derivãdin aplicarea unui principiu funda-mental al guvernanþei corporative, ºianume acela al transparenþei, ma-rea majoritate a entitãþilor analizate(21) nu îºi fac publice în cadrulrapoartelor anuale informaþiile cuprivire la taxele de audit plãtiteauditorilor financiari, obþinând astfel

un scor minim, în timp ce doar pen-tru 2 entitãþi, ambele activând îndomeniul industriei, este prezentatcuantumul taxelor de audit. Esteadevãrat cã raportul auditoruluifinanciar are o formã standardizatã,însã trebuie precizat faptul cã înalcãtuirea acestui scoring nu s-aþinut cont doar de informaþiileprezentate în rapoartele de auditfinanciar, ci ºi de informaþiiledisponibile în cadrul rapoarteloranuale ºi de alte informaþii dis-ponibile pe site-ul companiei res-pective. S-a considerat oportunãaceastã abordare, mai ales în con-textul practicii internaþionale carecere transparenþã în publicarea ta-xelor de audit, îndeosebi în cazulacelor situaþii în care cuantumultaxelor pentru servicii de non-auditar depãºi substanþial cuantumul ta-xelor pentru serviciile de audit, ceeace ar putea ridica semne de între-bare asupra gradului de indepen-denþã al auditorului extern. În practi-ca europeanã, un exemplu relevanteste cel al Austriei, unde se cere, înmod expres, publicarea în cadrul ra-poartelor anuale a cuantumului ta-xelor de audit, de unde sã reiasãatât valoarea lor, cât ºi natura ser-viciilor prestate.

Referitor la furnizarea de serviciinon-audit companiei auditate, laalcãtuirea scoringului ataºat acestuielement în evaluarea practicilor deaudit financiar, s-a urmãrit nuan-þarea scoringului în funcþie de exis-tenþa informaþiilor cu privire la aces-te servicii de non-audit prestateentitãþii, cu privire la natura ºi va-loarea lor, þinând cont ºi de cuantu-mul serviciilor de non-audit în raportcu cele de audit financiar. O singurãsocietate din cele analizate a primitscorul maxim, fiind publicatã în modexplicit, în cadrul raportului anual

Odatã cu conºtientizarea a ceeace trebuie sã însemneComitetul de audit,vom asista treptat ºi la o rafinare a practicilor de auditfinanciar în contextulguvernanþei corporative

39


10/2012

declaraþia entitãþii conform cãreianu au fost furnizate servicii non-audit aceleiaºi companii ale cãreisituaþii financiare au fost audi-tate. Pentru toate celelalte s-a de-terminat un scor minim la acestpunct de analizã, deoarece nu aufost furnizate informaþii privind exis-tenþa, natura ºi valoarea serviciilornon-audit furnizate de cãtre audi-torul financiar statutar.

Pe de altã parte, pe lângã punctele sla-be ale practicilor analizate, se pot re-marca totuºi ºi câteva puncte forte, lacare scoringul acordat a fost, de celemai multe ori, cel maxim, cum ar fi:

Referitor la opinia de audit, pentru17 dintre entitãþile analizate raportulde audit conþine o opinie fãrã re-zerve, scorul obþinut fiind astfel celmaxim, în timp ce pentru celelalte 6entitãþi, chiar dacã opinia de auditeste una modificatã (cu rezerve,opinie contrarã, imposibilitatea ex-primãrii unei opinii), totuºi argu-mentele unei astfel de opinii suntprezentate ºi detaliate în cadrulraportului de audit financiar.

Din punct de vedere al transpa-renþei, cu privire la publicarea nu-melui auditorului financiar toateentitãþile au fãcut public numeleauditorului care le-a prestat serviciide audit, pentru 14 dintre acesteafirma de audit fãcând parte dincadrul marelui grup de firme deaudit Big Four, în timp ce pentrucelelalte 9 entitãþi serviciile de auditau fost prestate de auditori din firmede audit autohtone.

În ceea ce priveºte rolul ºi responsa-bilitãþile auditorului financiar, aces-

tea se aliniazã foarte bine cu cele pre-vãzute în cadrul standardelor interna-þionale de audit (ISA-uri), dar sunt totuºicâteva recomandãri privind responsa-bilitatea auditului financiar în sfera gu-vernanþei corporative care nu suntfoarte frecvente la nivelul entitãþilor lis-tate la BVB. Astfel, cele mai frecventeresponsabilitãþi atribuite audituluifinanciar constau în:

Furnizarea unui nivel de asigurarerezonabil asupra imaginii fidele ºicorecte reflectatã de situaþiile finan-ciare în conformitate cu un refe-renþial determinat.

Raporteazã managementului exe-cutiv asupra deficienþelor constatatepe parcursul activitãþii de audit.

Auditeazã raportul managementului(administratorilor) pentru a vedeadacã este în concordanþã cu situaþi-ile financiare ºi exprimã o opinievizavi de aceastã concordanþã înraportul de audit.

Participarea la ºedinþele AdunãriiGenerale a Acþionarilor în calitateasa de auditor financiar extern.

Raporteazã asupra eficienþei mana-gementului riscului în cadrul com-paniei.

Evalueazã sistemul de control interndin perspectiva funcþiei financiar-contabile.

Pe de altã parte, existã anumite respon-sabilitãþi recomandate a fi atribuite audi-torului financiar, îndeosebi în sferaguvernanþei corporative, care nu seîntâlnesc decât rar sau deloc în cazulentitãþilor analizate, cum ar fi:

Verificarea aplicãrii politicilor de re-munerare a managerilor.

Auditorul extern trebuie sã informe-ze membrii Consiliului de Ad-ministraþie sau ai Adunãrii Generalea Acþionarilor asupra implicãrii deorice tip în activitãþi ilegale saufraude a vreunui membru al mana-gementului executiv.

Referitor la ultimul element avut învedere la alcãtuirea acestui scoring ºianume relaþia dintre auditul financiar ºicomitetul de audit, observatã în urmaanalizei datelor din rapoartele anuale,situaþia este destul de polarizatã, însensul cã pentru 11 dintre entitãþile ana-lizate, relaþia dintre auditul financiar ºicomitetul de audit presupune cã audi-torul financiar extern nu participã laîntâlnirile Comitetului de audit, oriacest lucru nu este precizat în cadrulrapoartelor anuale, în timp ce pentrualte 11 entitãþi auditorul financiar areposibilitatea de a participa la întâlni-rile Comitetului de audit, fãrã a fiprezent managementul executiv. Însãºi aici situaþia este oarecum discutabilã,dacã avem în vedere particularitãþilemediului economic românesc, în carenoþiunea de Comitet de audit nu esteîncã foarte bine asimilatã în conºtiinþanaþionalã9, având în vedere pondereasemnificativã a entitãþilor pentru carerolul ºi atribuþiile Comitetului de auditsunt îndeplinite de cãtre Consiliul deAdministraþie. Prin urmare, chiar dacãla nivel declarativ se specificã posibili-tatea ca auditorul financiar sã participela întâlnirile Comitetului de audit, înabsenþa managementului executiv,rãmâne întrebarea: care mai este rele-vanþa dacã în componenþa aºa-zisuluiComitet de audit sunt membri care auatribuþii executive în administrarea so-cietãþii? Poate cã, odatã cu conºtienti-

9 Autoarea îºi fundamenteazã aceastã opinie prin comparaþie cu practica firmelor listate la alte burse de valori europene, unde comitetul de audit estefoarte bine delimitat, iar rolul ºi responsabilitãþile acestuia nu sunt îndeplinite de alt organism, indiferent de structura de conducere adoptatã (uni-tarã sau dualistã). Aceastã opinie va fi mult mai substanþial argumentatã în cadrul celui de-al treilea articol dedicat scoringului pentru practicilecomitetului de audit în contextul guvernanþei corporative.

40

Cercetare


zarea mult mai clarã a ceea ce trebuiesã însemne Comitetul de audit, vomasista treptat ºi la o rafinare a practicilorde audit financiar în contextul guver-nanþei corporative, astfel încât sã asigu-re cadrul necesar respectãrii principiiloresenþiale ale unei conduceri eficiente ºiresponsabile.

Concluzii ºi perspective ale cercetãrii

Chiar dacã la prima vedere concluziageneralã ar fi cã practicile de audit fi-nanciar utilizate de entitãþile româneºtilistate la BVB nu sunt foarte aproape deidealul dorit, totuºi este de apreciat cãtraiectoria pe care ne aflãm este unapozitiv evolutivã ºi, deci, pe mãsurã ceresponsabilii cu administrarea entitãþilorlistate la BVB vor conºtientiza necesi-tatea asigurãrii unui cadru propice res-pectãrii principiilor fundamentale aleguvernanþei corporative, acestea se voralinia tendinþei generale de a-ºi îmbu-nãtãþi practicile de audit financiar, astfelîncât acesta sã contribuie în mod real ºisemnificativ la asigurarea unei buneguvernanþe corporative.

Autoarea apreciazã cã un astfel destudiu este util atât auditorilor implicaþiîn activitatea de audit financiar extern,cât ºi acelora responsabili cu conduce-rea ºi administrarea entitãþilor econo-mice, mai ales dacã avem în vederenecesitatea asigurãrii unui nivel minimde transparenþã în activitatea economi-co-financiarã a entitãþilor, cu scopuldeclarat de a creºte gradul de încredereal investitorilor ºi al acþionarilor în efi-cienþa gestionãrii companiilor.

Acest studiu se doreºte a fi un punct deplecare în iniþierea unor dezbateri con-structive asupra direcþiei de evoluþie pe

care trebuie sã fie înscrise practicile deaudit în contextul guvernanþei corpora-tive. Autoarea apreciazã cã este impe-rios necesar ca un astfel de studiu sãfie realizat ºi la nivelul celor mai rele-vante entitãþi listate pe pieþele de capi-

tal de la nivel european ºi, eventual,identificate, dacã este posibil, poten-þiale conexiuni care ar putea exista întreun scoring ridicat ataºat practicilor deaudit financiar ºi diverºi indicatori aiperformanþei economice ºi financiare.

Aceastã lucrare a fost cofinanþatã din Fondul Social European, prin ProgramulOperaþional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013, proiect numãrulPOSDRU/1.5/S/59184 "Performanþã ºi excelenþã în cercetarea postdoctoralã în dome-niul ºtiinþelor economice din România", Universitatea Babeº-Bolyai, Cluj-Napoca, fiindpartener în cadrul proiectului.

This paper was supported from the European Social Fund through SectorialOperational Programme Human Resources Development 2007-2013, research projectPOSDRU/89/1.5/S/59184 'Performance and excellence in postdoctoral research with-in the field of economic sciences in Romania', Babeº-Bolyai University, Cluj-Napocabeing a partner within the project.

Acknowledgements

1. Fraser, I. & Pong, C., (2009), The future of external audit function, ManagerialAuditing Journal, Vol. 24 No. 2, pp. 104-113

2. Kirkpatrik, G. (2009) , The corporate Governance Lessons from the FinancialCrisis, Financial Market Trends, ISSN 1995-2864, OECD.

3. Okpara, J.O. (2011), Corporate governance in a developing economy: barriers,issues and implications for firms, Corporate Governance Journal, Vol.11, No.2,pp.184-199.

4. Porter, B.A., (2009), The audit trinity: the key to securing corporate accountabil-ity, Managerial Auditing Journal, 2009, Vol. 24 No. 2, pp. 156-182.

5. Reddy, Y.R.K. (2009), The ethics of corporate governance, International Journalof Law and Management, Vol.51, no.1, 2009, pp.17-26.

6. Sikka, P. & Filling, S. & Liew, P. (2009), The audit crunch: reforming auditing,Managerial Auditing Journal, 2009, Vol. 24 No. 2, pp. 135-155.

7. Bursa de Valori Bucureºti (2008), Codul de guvernanþã corporativã al Bursei deValori Bucureºti, accesibil la adresa http://www.bvb.ro/info/Codul%20de%20Guvernanta%20Corporativa %20al%20Bursei%20de%20 Valori%20Bucu-resti.pdf

8. Comisia Europeanã (2010), Green paper-Audit policy: lessons from the crisis,October, 2010, http://ec.europa.eu/internal_market/auditing/docs/market/ con-sultation2008/summary_report_en.pdf

9. Comunicarea Comisiei cãtre Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Eco-nomic ºi Social ºi Comitetul Regiunilor: Cãtre un act privind piaþa unicã – pen-tru o economie statalã socialã de piaþã cu grad ridicat de competitivitate, COM(2010).

Referinþe bibliografice

41

Cercetare

10/2012

IntroducereFaptul cã nu existã o teorie generalã a contabilitãþii, ci maimulte teorii contabile impune delimitarea conceptualã a aces-tora. Astfel, teoriile normative furnizeazã explicaþii despre„cum trebuie” construitã reprezentarea realitãþii contabile,pozitivismul contabil are drept scop explicarea ºi previziuneacomportamentului contabil, iar constructivismul pune accent

pe limbaj, interpretare ºi înþelegerea acþiunii umane. Apariþiacercetãrilor pozitive în contabilitate a fost precedatã demiºcãrile din ºtiinþele economice, din anii 50.

Depãºirea problematicii normative ºi introducerea demersu-lui pozitiv fac referire directã la Milton Friedman (TheMethodology of Positive Economics, 1953) ºi la ªcoala de laChicago, care, prin Keynes, stabileºte o diferenþiere funda-mentalã între o ºtiinþã pozitivã – ansamblu de cunoºtinþe

Politica contabilã a entitãþii ºi utilitatea decizionalã a raportãrilorfinanciare în contextul teorieipozitive a contabilitãþii

* Drd, consilier superior, Direcþia de Legislaþie ºi Reglementãri Contabile, Ministerul Finanþelor Publice, Bucureºti, e-mail:[email protected]

** Drd, Academia de Studii Economice Bucureºti, e-mail: [email protected]

Entity's Accounting Policy and Decision Usefulness of Financial Reportingin the Context of Accounting Positive Theory Accounting research, which was seeking scientific bases, developed progressively towards an empirical approach. Relatedto the development of economic sciences, introducing a positive approach required the use of new tools whose first experi-ments were made on the validation of assumption of decision utility for accounting information. Empirical tests revealed thatthe market has acuity to anticipate the content of accounting information to be disclosed, which raised the issue of utilitynature of accounting rules and, in general, that of the institutional role of accounting as a financial information production sys-tem.

This article is an overview of research conducted, whose subject is to develop the concept of positive accounting researchand to reflect the importance and actuality of relevant assumptions in terms of accounting practices of entities, formulated andtested through positive actions.

Key words: accounting positive theory, accounting policy, accounting practices, accruals

JEL Classification: M410

Cuvinte cheie: teoria pozitivã a contabilitãþii, politica contabilã, practici contabile, accruals

Abstract

Rodica BÃLÃªOIU* & Celestin CONSTANTIN**

42

Cercetare


despre „ceea ce este” ºi o apreciere normativã – ansamblude cunoºtinþe despre „ceea ce trebuie sã fie”, referitor la unsistem de valori.

În aceastã abordare, bazându-se pe observarea fenomen-elor, un rol central îl are modelul, ca instrument de investigareºi de reprezentare a unei realitãþi care trebuie descoperitã.

Decisive pentru introducerea demersului pozitiv în contabili-tate au fost lucrãrile lui Ball ºi Brown (1968) ºi ale lui Beaver(1978)1 referitoare la evaluarea empiricã a utilitãþii informaþi-ilor contabile pentru utilizatori în luarea deciziilor. Bazându-sepe o modelare împrumutatã din micro-economia financiarã ºifolosind metodologia studiului evenimentelor, promotoriiªcolii de la Chicago au avut ca obiectiv sã punã în evidenþãreacþia pieþei, sub formã de randamente anormale, la publi-carea informaþiilor contabile (raportãri anuale sau interimare).

Cercetãrile aratã empiric cã informaþiile din aceste rapoarteprezintã interes pentru piaþã doar în ceea ce priveºte rezul-tatul contabil ºi evidenþiazã faptul cã publicarea rezultatuluiare un efect mult prea limitat faþã de cel prezumat de teoriacontabilã, piaþa anticipând prin alte canale, cu mai multe luniîn avans, peste 80% din conþinutul informaþiilor contabilepublicate prin situaþiile financiare. În domeniul reacþiei pieþeila schimbãrile de metodã contabilã, primele cercetãri au fostfãcute de Kaplan ºi Roll (1972) care au evidenþiat, empiric,faptul cã politica contabilã a entitãþii nu induce piaþa îneroare, singurul sãu efect fiind asupra rezultatului contabil.

Alte cercetãri au evidenþiat cã piaþa reþine destul de corectmanipulãrile contabile complexe, cu un dublu efect în sensinvers, din cauza impactului lor fiscal, respectiv asupra rezul-tatului fiscal ºi asupra fluxurilor de trezorerie. Aceste lucrãride naturã pozitivã, arãtând empiric importanþa conceptului deeficienþã a pieþelor financiare, au avut un impact majorasupra evoluþiei cercetãrii contabile ºi au condus la dez-voltarea unei noi paradigme.

Metodologia cercetãriiAcest articol este o sintezã a cercetãrii efectuate având caobiectiv sã dezvolte conceptul de cercetare contabilã pozitivãºi sã reflecte importanþa ºi actualitatea ipotezelor, în privinþapracticilor contabile ale entitãþilor, formulate ºi testate prindemersuri pozitive.

Pentru atingerea obiectivului propus s-a utilizat o metodolo-gie de cercetare fundamentalã.

Pentru delimitarea conceptului de cercetare contabilã pozi-tivã s-a recurs la mecanisme inductive ºi deductive.

Pornind de la analiza literaturii de specialitate, autorul prezin-tã stadiul actual al cunoaºterii în domeniu, concluzionând cã,în ciuda limitelor ºi criticilor aduse teoriei pozitive a conta-blitãþii, ipotezele formulate ºi testate referitoare la practicilecontabile ale entitãþilor rãmân actuale, putând fi luate dreptreferenþial pentru noi demersuri în cercetarea contabilã ºipentru dezvoltarea celor deja întreprinse.

Teoria pozitivã a contabilitãþii

Incapacitatea cercetãrii tradiþionale de a explica practicile,politica contabilã sau manipularea rezultatelor ºi de a îmbu-nãtãþi calitatea informaþiilor furnizate de situaþiile financiarepentru investitori a stat la originea formulãrii teoriei pozitivebazate pe paradigma utilitãþii contractuale a informaþiei con-tabile. Watts ºi Zimmerman au sugerat un model explicativ alexistenþei unei oferte de metode contabile din teoriile norma-tive. Analiza lor se bazeazã pe conceptul de Market for Ex-cuses – loc de întâlnire a unei oferte ºi a unei cereri motivatead hoc servind drept alibi pentru entitãþi2. Publicarea lucrãriiPositive Accounting Theory (Watts ºi Zimmerman, 1986) aconstituit baza curentului de cercetare Teoria pozitivã a con-tabilitãþii, teorie denumitã ºi teoria contractualã (Tremblay1994), teoria politico-contractualã (Raffournier, 1990) sau te-oria consecinþelor economice ale alegerilor contabile (Holt-hausen ºi Leftwich, 1983), teorie al cãrei obiectiv îl constituiestabilirea, pe baza practicilor observate, a unui ansamblu dereguli de comportament validate empiric ºi constitutive aleunei teorii generale a elaborãrii situaþiilor financiare.

Cadrul teoretic de analizã apracticilor contabile

Cea mai mare parte a cercetãrilor contabile pozitive duse depeste douã decenii au fost inspirate de cadrul teoretic deanalizã a practicilor contabile definit de ªcoala de laRochester. Faþã de diversitatea contextelor de cercetare ºirezultatele empirice, Mouck (1995), analizând acest cadru cape un „program de cercetare”, a sugerat, pentru precizareaconturului, sã se distingã douã categorii de ipoteze:

1 Ball, Brown ºi Beaver au fost promotori ai ªcolii de la Chicago2 Colasse B. - coordonator, Encyclopédie de comptabilité, contrôle de gestion et audit, Ed. 2009, Casta J.-F., Capitolul Theorie positive de la compt-

abilité p. 104-112, http://halshs.archives-ouvertes.fr/docs/00/67/95/44/PDF /Theorie_positive_JFC_BAT_2009.pdf

43


10/2012

ipotezele fundamentale: agenþii îºi cunosc foarte binesituaþia; la cunoºtinþele ºi mijloacele date, agenþii preferãcea mai bunã alternativã; sistemul de coordonare a activi-tãþilor este stabil; preferinþele agenþilor sunt date; agenþiisunt motivaþi prin maximizarea intereselor lor personale;firma este un „nod” de contracte;

ipotezele anexe: eficienþa pieþelor, modelul de echilibru alactivelor financiare (MEDAF), anticipãri raþionale, teoriade agent, teoria reglementãrii, ipoteze supuse unei veri-ficãri empirice (remuneraþie, datorie, dimensiune), ipo-teze referitoare la procedura de testare.

Potrivit acestei tipologii, simpla respingere empiricã a ipote-zelor fundamentale ar afecta viabilitatea programului de cer-cetare3.

Metodologia validãrii empirice –conceptul de accruals

Teoria pozitivã a contabilitãþii a introdus o secvenþiere meto-dologicã pe faze ale observãrii practicilor, ale modelizãrii, aleformulãrii ipotezelor testabile, ale construcþiei testelor, apoiale validãrii (sau infirmãrii) empirice a diferitelor propuneri.

Cãutând sã valideze predicþiile teoriei pe o metodã contabilãluatã izolat, cercetãrile sunt fãcute pe eºantioane de entitãþicare au efectuat o alegere asupra aceleiaºi metode con-tabile. De exemplu, în cazul tratamentului contabil al cheltu-ielilor de cercetare ºi dezvoltare: modalitatea fiind eviden-þierea ca activ versus cheltuialã, variabila este binarã. Faþãde caracterul limitativ al acestei tehnici de observaþie ºiprezumând cã politica contabilã ar mobiliza în acelaºi timpmai mult decât o metodã, a fost dezvoltatã o tehnicã deobservaþie a alegerii unui portofoliu de metode contabile.

De peste douãzeci de ani conceptul de accruals este utilizatca instrument global de observaþie a anumitor alegeri con-tabile. Accruals, definite ca diferenþa între rezultatul contabilºi cash-flow-ul din exploatare, mãsoarã incidenþa politicii con-tabile adoptate de conducere asupra variabilelor calculate(provizioane, amortizãri, operaþii de regularizare, venituri ºicheltuieli de repartizat) ºi permit testarea predicþiilor teorieireferitoare la gestiunea strategicã a rezultatului (earningsmanagement). K. Schipper (1989) defineºte gestiunea strate-gicã a rezultatelor ca fiind „o intervenþie deliberatã în proce-sele de prezentare a informaþiei financiare în scopul obþineriide câºtiguri personale”. Întreaga literaturã de specialitateprivind gestiunea rezultatului rãspunde aceleiaºi ipoteze

esenþiale: este posibilã evaluarea gestiunii rezultatului.

Paul Healy este primul care a reþinut accruals ca indicator algestiunii rezultatului în articolul sãu din 1985 în „Journal ofAccounting and Economics”. El defineºte accruals ca fiindansamblul ajustãrilor contabile asupra cash-flow-ului firmeipermise de organismele de normalizare.

Relaþia Rezultat = Cash-flow din exploatare + Accruals aratãcã rezultatul poate fi influenþat prin douã pârghii: fie acþionândasupra cash-flow-ului din exploatare, fie acþionând asupraaccruals. În mãsura în care ne referim la „practici contabile”,avem în vedere manipularea accruals.

Potrivit lui Cormier & Magnan (1996), interesul apropierii ges-tiunii strategice a rezultatului de accruals este acela cã per-mite sesizarea tuturor manipulãrilor contabile. Existenþa ac-cruals rezultã din prevederile legale contabile. Normele con-tabile lasã conducerii un spaþiu discreþionar substanþial subforma unui joc de opþiuni (valorificarea stocurilor, metoda deamortizare etc.) sau de evaluare în contabilitate (provizioa-nele, ajustãrile pentru depreciere, durata de amortizare etc.).

Prima serie a modelelor de accruals, numite „normale” poatefi calificatã ca „naivã”, în sensul cã accruals normale sunt cal-culate pornind de la accruals totale din anii precedenþi, fãrã aface referinþã la determinanþii economici ai acestor accruals:este vorba de modelele lui Healy (1985) ºi DeAngelo (1986).

Healy formuleazã ipoteza cã managerul observã fluxurile detrezorerie din activitate ºi accruals la finele fiecãrui an ºialege procedurile contabile ºi accruals normale, având învedere maximizarea interesului urmãrit. Healy considerã cãeste posibilã abordarea accruals normale fãcând mediaaccruals totale ale anilor precedenþi.

Modelul propus de DeAngelo este o particularizare a modelu-lui lui Healy în care H=1, rezultatul prezentându-se astfel:

Rezultatt = Rezultatt-1 + εtîn care εt → N (0; σ), iar N desemneazã legea normalã.Astfel, cel mai bun estimator al rezultatului unui an este cel alanului precedent. DeAngelo foloseºte ipoteza cã fiecarecomponentã a rezultatului urmeazã un curs aleatoriu, astfel:

Accrualst = Accrualst-1 + εtcu: εt → N (0; σ), de unde:

E (Accrualst) = E (Accrualst-1)

Accruals normalet = Accruals totalet-1.

3 Colasse B. - coordonator, Encyclopédie de comptabilité, contrôle de gestion et audit, Ed. 2009, Casta J.-F., Capitolul Theorie positive de la compt-abilite pag. 1393-1401, http://halshs.archives-ouvertes.fr/docs/00/67/95/44/PDF /Theorie_positive_JFC_BAT_2009.pdf

44

Cercetare


Modelele „economice” de accruals normale pornesc cu mo-delul propus de Jennifer Jones (1991), care se bazeazã pedoi factori economici determinanþi: accruals normale suntfuncþie de nivelul imobilizãrilor corporale raportat la depre-cierea prin amortizare; dacã necesarul de fond de rulmenteste proporþional cu cifra de afaceri, atunci variaþia necesaru-lui de fond de rulment este proporþionalã cu variaþia cifrei deafaceri. Gestiunea strategicã a rezultatului constã înîmpãrþirea, în repartizarea rezultatului pe diverse perioade.Accruals modificã temporalitatea rezultatelor anunþate. Altfelspus, orice decizie din prezent are un efect asupra unui exer-ciþiu viitor – este proprietatea de auto-rezultat al accruals. Deexemplu, alegerea amortizãrii lineare faþã de amortizareaacceleratã permite majorarea rezultatului în primele exerciþii,dar ºi diminuarea în anii urmãtori4.

Întreaga teorie a accruals se bazeazã pe conceptul de“matching”, potrivit cãruia cheltuielile apãrute în procesulgenerãrii veniturilor ar trebui sã fie opozabile venitului obþinut,în procesul generãrii profitului/pierderii perioadei. Atunci cândvenitul este recunoscut, costul generat de obþinerea acestuivenit ar trebui ºi el recunoscut în contabilitate.

Mãsurarea gestiunii rezultatului întâmpinã dificultãþi, pro-venind din faptul cã gestiunea rezultatului se aflã la inter-secþia dintre contabilitate, analizã economicã ºi contabilã ºistatisticã.

Evoluþia cercetãrii pozitive

În contextul nord-american, studiile au constat în examinareamotivaþiilor care conduc la alegerea unei metode contabilesau a unui portofoliu de metode. Concluziile cele mai semni-ficative ale acestor studii empirice se referã la urmãtoarelealegeri:

decizia de capitalizare a dobânzilor în costul imobilizãrilorîn curs (în loc de a le contabiliza în cheltuieli). Aceastãsoluþie, care majoreazã profitul, este practicatã deentitãþile ale cãror raþiuni financiare sunt apropiate deconstrângerile impuse de contractele de împrumut ºi deentitãþile de talie mare;

decizia de imobilizare a costurilor de cercetare ºi dez-voltare (în loc de a le contabiliza în cheltuieli). Aceastãsoluþie este reþinutã de întreprinderile de talie micã, uti-lizând-o ca pe o puternicã pârghie financiarã în vedereadistribuirii unei pãrþi cât mai mari din profit. Aceastã prac-ticã, majorând rezultatul contabil, permite mai buna satis-

facere a clauzelor contractuale care intervin în timpulnegocierii împrumuturilor. Invers, pentru întreprinderile detalie mai mare, acest obiectiv rãmâne secundar referitorla micºorarea profitului lor contabil;

alegerea metodei de amortizare (linearã versus accele-ratã). Tehnica de amortizare linearã este de preferinþãpracticatã de entitãþile care o utilizeazã ca pe o puternicãpârghie financiarã, cu structurã de capital difuzã, fãrã blocde control ºi gestiune managerialã. În acest tip de entitãþiîn care managerul controleazã comunicarea financiarã,aceastã alegere permite majorarea rezultatului publicat.Alte studii au stabilit o relaþie între modificãrile metodei deamortizare (trecerea de la amortizarea acceleratã la amor-tizarea linearã) ºi politica de distribuire a dividendelor, înspecial în cazul societãþilor pentru care aceastã distribuireeste limitatã prin clauze ale contractelor de împrumut;

alegerea unei metode de evaluare a stocurilor (LIFO ver-sus FIFO). În situaþie inflaþionistã, alegerea metodei FIFOgenereazã un rezultat contabil mai mare decât cel care arfi fost obþinut utilizând metoda LIFO. Diferite studii aratãcã metoda LIFO este reþinutã, în scopul reducerii rezulta-tului, de preferinþã de cãtre întreprinderile de talie mare,care activeazã într-un sector cu ratã înaltã de concen-trare.

Dincolo de aceste ipoteze majore (remuneraþie, îndatorare,dimensiune), alþi factori, adesea corelaþi, apar în mod empiricca determinanþi ai alegerilor contabile fãcute de manageri:politica dividendelor, gradul de risc propriu întreprinderii,structura acþionariatului.

În Statele Unite, studiile empirice pun în evidenþã faptul cãalegerile contabile sunt influenþate mai ales de dimensiuneaºi structura financiarã a entitãþilor, de natura clauzelor inse-rate în contractele de împrumut, de structura capitalului ºisistemul de stimulare a managerilor.

Unele dintre aceste studii aratã rezultate neconforme cu pre-viziunile teoriei, fie din motive singulare, legate cel mai ade-sea de contextul verificãrii empirice, fie din cauza unoraspecte referitoare la ipoteza dimensiunii.

Verificarea empiricã a previziunilor apropierii politico-contrac-tuale a alegerilor contabile a fost fãcutã ºi în mediul europeanfrancofon. Ea conduce, într-un context de cercetare de majo-rare a rezultatului, la concluzii conforme celor formulate deteorie în ceea ce priveºte ipoteza îndatorãrii ºi, în general, lao infirmare a ipotezei dimensiunii.

În tabelul nr. 1 sunt prezentate ipoteze formulate ºi testate înteoria pozitivã a contabilitãþii.

4 Jeanjean T., Gestion du resultat: Mesure et demesure, http://basepub.dauphine.fr/bitstream/handle/123456789 /3278/Jeanjean.pdf?sequence=2

45


10/2012

Teoria pozitivã a contabilitãþii:critici ºi limite

Dupã ce a mobilizat, timp de mai multe decenii, o parteimportantã a cercetãrii nord-americane ºi a suscitat un marenumãr de lucrãri empirice la rezultate adesea divergente,ªcoala de la Rochester face obiectul criticilor care contestãorientãrile sale epistemologice ºi denunþã atât caracterul sim-plist al cadrului sãu de analizã, cât ºi limitãrile curentului decercetare.

În primul rând, criticile apreciazã cã obiectul teoriei pozitive acontabilitãþii nu este judecat pertinent. Potrivit lui Christenson(1983), teoria tinde sã explice ºi sã prevadã comportamentulmanagerilor în ceea ce priveºte alegerea metodelor con-tabile; ar trebui sã se intereseze în mod exclusiv de faptelecontabile - situaþiile financiare.

Aceastã criticã l-a condus la calificarea teoriei dezvoltate deªcoala de la Rochester ca fiind o „sociologie a contabilitãþii”ºi nu o teorie contabilã. În rãspunsul lor, Watts ºi Zimmerman(1990) au precizat cã faptele studiate corespund unei con-strucþii sociale, cã faptele contabile nu sunt independente demanageri, întrucât aceºtia au interese care îi determinã sã

prefere anumite metode care sã le permitã sã acþioneze indi-rect asupra procesului de alocare a resurselor: acest raþio-nament ar justifica observarea practicilor contabile ºi ar con-veni sã se vorbeascã despre o teorie a consecinþelor eco-nomice ale alegerilor contabile.

În al doilea rând, în plan epistemologic, Watts ºi Zimmermanpropovãduiesc un pozitivism radical care se bazeazã pe oconcepþie a „teoriei” rezultate din ºtiinþele „dure” ºi împrumutãmodelarea sa ºtiinþelor economice (raþionalitate, maxi-mizarea utilitãþii, piaþa informaþiei contabile etc.).

În al treilea rând, natura contingentã a ipotezelor constituie olimitare a modelului. Mecanismele de reglare a contractelorsunt adesea specifice mediului nord-american. Este dificilãtranspunerea fãrã prudenþã a concluziilor cercetãrilor prece-dente într-un context diferit.

Existã importante diferenþe care þin de situaþia practicilor con-tractuale (în special în domeniul stimulãrii conducerii), deinfluenþa fiscalitãþii asupra practicilor contabile, de importanþacontrolului de tip familial sau de blocuri de control, precum ºide locul statului ºi al pieþelor financiare în activitatea econo-micã.

O prezentare schematicã a celor trei nivele de critici ºi ainterdependenþei dintre ele se regãseºte în schema nr. 1.

46

Cercetare


Concluzii1. Dupã mai multe decenii de dezvoltare, teoria pozitivã acontabilitãþii face obiectul a numeroase critici. Modelulexplicativ al alegerilor contabile ºi al genezei situaþiilor finan-ciare propus de ªcoala de la Rochester, fondat pe o viziunepolitico-contractualã a organizaþiilor, este judecat ca fiindprea simplist. În ciuda unui „program de cercetare” conside-rabil, introducerea acestei noi paradigme nu a permis apariþialegilor de comportament suficient de generale ºi acceptatepentru a explica acþiunile producãtorilor ºi utilizãrilor de infor-maþie contabilã. Este totuºi pus în luminã rolul instituþional alcontabilitãþii în guvernarea entitãþilor.

2. Formularea acestei teorii a jucat un rol major în recentaconstrucþie a fundamentelor cercetãrii contabile; introducereaunei dezbateri de naturã epistemologicã, aplicarea unui pro-gram de cercetare de mare amploare ºi sprijinirea câmpurilorde cercetare conexe, pornind de la teoria economicã, teoriafinanciarã sau teoria organizaþiilor, constituie factori care aucontribuit la legitimarea existenþei unui demers ºtiinþific încontabilitate.

3. În ciuda criticilor aduse teoriei pozitive a contabilitãþii,ipotezele formulate ºi testate referitoare la practicile contabileale entitãþilor rãmân actuale, putând fi luate drept referenþialpentru noi demersuri în cercetarea contabilã ºi pentru dez-voltarea celor deja întreprinse. Astfel, testele empirice careevidenþiazã, pe de o parte, faptul cã piaþa are acuitatea de aanticipa conþinutul informaþiei contabile anterior publicãriiacesteia, iar, pe de altã parte, faptul cã informaþiile dinraportãrile financiare prezintã interes pentru piaþã doar înceea ce priveºte rezultatul contabil sunt veritabile instru-mente care pot fi valorificate în abordãri actuale ale cercetãriiprivind utilitatea raportãrilor financiare în luarea deciziilor.

Colasse B. Coordonator, Encyclopédie de comptabilité, contrôle degestion et audit, Ed. 2009, Casta J.-F., Capitolul Theorie posi-tive de la comptabilité http://halshs.archives-ouvertes.fr/docs/00/67/95/44/PDF /Theorie_positive_JFC_BAT_2009.pdf

Ionaºcu I., Dinamica doctrinelor contabilitãþii contemporane, Edi-tura Economicã, Bucureºti, 2003

Jeanjean T., Gestion du resultat: Mesure et demesure, http://base-pub.dauphine.fr/bitstream/handle/123456789 /3278/Jeanjean.pdf?sequence=2

Jeanjean T., La theorie positive de la comptabilite: une revue descritiques, Cahier de recherche, http://www.investir-a f r i q u e . c o m / d o c / t h e o r i e _ p o s i t i v e _ d e _ l a _comptabilite_une_revue_des_ critiques.pdf)

Bibliografie

47

Cercetare

10/2012

Studiu privind îmbunãtãþirea gestionãriiinformaþiilor contabile aferente cheltuielilor cu activitãþile desfãºurate în UE prin agent de muncã temporarã

Study Concerning the Improvement of the Accounting InformationManagement Related to the Expenses with the Activities in the EU Through Temporary Working Agent This research provided a careful and objective examination of the European Directive and of national regulations in force, andalso of the literature from the scope of the addressed theme and thus, it created the premises needed to identify several rel-evant issues, of which: a. the characteristics of the activity organized by the temporary working staff, which influence the relat-ed financial-accounting information; b. the existence of some regulation and contractual shortcomings, and their applicationon the debated issues; c. the report of some possible risks which may affect the proper conduct of the temporary work andalso of the proper management of the financial-accounting information that it generates.

The shortcomings and the identified possible risks were targets for the expression of some opinions or argued personal pro-posals, that the authors consider to be proper and opportune, of which they present those with significant effects, includingfrom the point of view of a plus of information, namely: a. to present a comprehensive definition that includes all the essen-tial elements related to the temporary work in the EU, which subsequently are critically and objectively analyzed; b. to improvethe structure of the contracts concluded by the temporary working agent with the employee and, respectively, the user so thatto avoid the irregularities and risks that could be generated by them; c. they said it is benefic that in the contract with the useror in an annex of it to be mentioned the documents and terms to which he should resent them to the working agent in viewof record-keeping and payment of salary and of those related to legal terms; d. as a consequence of the practical deficien-cies found, the authors believe that it is justified to create a financial guarantee by the user, that he owes; e. the financial-accounting information concerning the expenses related to the temporary working were delimited, according to the relationwith this activity and, in the same time, with the possibility of their accounting identification, in direct and indirect ones, andwithin them, according to types of expenses.

Key words: temporary work in EU, accounting information, wage costs, social spending, direct costs, indirect costs

JEL Classification: M 41

Cuvinte cheie: muncã temporarã în UE, informaþii contabile, cheltuieli salariale, cheltuieli sociale, cheltuieli directe, cheltuieliindirecte

Abstract

* Prof.univ.dr., Universitatea din Craiova, auditor financiar, e-mail: [email protected]** Conf.univ.dr., Universitatea din Craiova, e-mail: [email protected]*** Conf.univ.dr., Universitatea Titu Maiorescu, Bucureºti, e-mail: mari [email protected]

Magdalena MIHAI*, Cristian DRÃGAN** & Marin CIUMAG***

48

Cercetare


IntroducereGestionarea performantã a cheltuielilorpe care le ocazioneazã munca pres-tatã, privitã la modul general, constituieun obiectiv prioritar permanent pentrumanagementul fiecãrei societãþi comer-ciale, care, în funcþie de specificul acti-vitãþii desfãºurate, poate înregistra unnivel al cheltuielilor de naturã salarialãºi socialã chiar de peste 55%1.

Totodatã, se impune a fi considerat fap-tul cã pentru gestionarea eficientã acheltuielilor astfel diferenþiate sunt ne-cesare politici manageriale, dar, dupãopinia noastrã, ºi informaþionale parti-cularizate pe activitãþile economice cese realizeazã de cãtre firmã ºi, implicit,pe cele ce privesc munca temporarã lanivelul UE, care are perspective justifi-cate de dezvoltare.

În acest context, apreciem cã gestio-narea muncii temporare ce se desfã-ºoarã în þãrile UE pentru activitãþi eco-nomice, cu angajaþi de regulã din altãþarã, precum ºi cheltuielile aferenteprezintã mai multe trãsãturi caracteris-tice pe care le considerãm semnifica-tive pentru a fi abordate în prezentularticol. În susþinerea acestei afirmaþiiavem în vedere ºi faptul cã în literaturade specialitate nu existã dezbateri peaceastã temã, care, probabil, nu a sus-citat interes deoarece domeniul deactivitate analizat a fost conturat relativrecent.

În plus, se reþine cã Directiva europea-nã care, în prezent, reglementeazãmunca temporarã prin intermediul uneipersoane juridice denumitã agent auto-rizat este în vigoare începând cu data

de 5 decembrie 20082, dupã carestatele UE au adoptat mãsurile nece-sare pentru aplicarea cerinþelor acesteireglementãri, care, în cazul þãrii noas-tre, s-a realizat cu mare întârziere, prinintermediul unei Hotãrâri de Guvern3.

Prevederile Directivei amintite sunt sta-bilite sub denumirea de „munca prinagent de muncã temporarã” ºi au ca-racter obligatoriu, iar reglementãrilenaþionale din þãrile UE sunt conforme cuprevederile acesteia ºi în asemeneasituaþie se poate menþiona cã toateaspectele esenþiale ce se prezintã încele ce urmeazã sunt valabile în ma-rea majoritate a lor pentru fiecareþarã europeanã. Unele deosebiri ne-semnificative se pot sesiza doar înceea ce priveºte transpunerea înpracticã a Directivei europene prinintermediul reglementãrilor naþio-nale.

Referitor la aceastã ultimã afirmaþieamintim cã, în funcþie de posibilitãþileexistente, s-a efectuat documentareapracticã la persoane juridice de profildin România (agenþi autorizaþi) ºi astfels-au orientat referirile concrete de de-taliu cãtre acestea ºi, totodatã, s-a optatpentru utilizarea expresiei simplificatede muncã temporarã sau activitate tem-porarã.

Totodatã, menþionãm cã prezentul arti-col, prin faptul cã analizeazã, într-o ma-nierã complexã, cheltuielile unei activi-tãþi relativ recent conturate, poate fi in-clus în categoria celor cu caracter denoutate, iar oportunitatea lui poate fijustificatã datoritã perspectivelor deextindere a muncii temporare în spaþiuleuropean.

Metodologiacercetãrii

Studierea problematicii complexe agestionãrii informaþiilor financiar-con-tabile aferente muncii temporare în þã-rile UE a ocazionat examinarea uneipalete vaste de probleme, însã autoriiau considerat cã nu este posibil caacestea sã fie abordate exhaustiv.Dintre problemele cu implicaþii asupratemei prezentului articol au fost selec-tate pentru a fi analizate în detaliu doarcele apreciate cã, în egalã mãsurã, suntesenþiale ºi, totodatã, cã permit unelecomentarii exigente, precum ºi identifi-carea unor neajunsuri, de naturã regle-mentarã sau de aplicare practicã.Astfel, în funcþie de constatãrile efectives-au exprimat opinii sau, dupã caz,propuneri personale de îmbunãtãþire agestionãrii informaþiilor financiar-con-tabile aferente muncii temporare înspaþiul european.

Pe de altã parte, menþionãm cã analizainformaþiilor amintite a fost astfel orien-tatã încât sã permitã depistarea unorposibilitãþi de îmbunãtãþire a manage-mentului care le gestioneazã ºi, în prin-cipal, în ceea ce priveºte calitatea ºicomunicarea lor între cei trei parteneri:utilizator, angajat ºi agent de muncãtemporarã.

În vederea realizãrii dezideratelor amin-tite, s-a efectuat examinarea atentã ºiobiectivã atât a reglementãrilor europe-ne ºi naþionale implicate în mod direct,cât ºi a celor cu influenþã tangenþialã,precum ºi a lucrãrilor ºtiinþifice disponi-bile din domeniul muncii temporare, iarinformaþiile obþinute au fost prelucrate,

1 Income Magazine, 24 mai 2009.2 Directiva 2008/104/CE a Parlamentului European ºi a Consiliului din 19 noiembrie 2008 privind munca prin agent de muncã temporarã, publicatã

în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. 327 din 5 decembrie 2008.3 Hotãrârea Guvernului nr. 1256/21.12.2011 privind condiþiile de funcþionare, precum ºi procedura de autorizare a agentului de muncã temporarã,

M. Of. nr. 5/4.01.2012.

49

Gestionarea informaþiilor contabile

10/2012

analizate ºi sintetizate în sensul relie-fãrii trãsãturilor sale caracteristice ºi adepistãrii unor posibile riscuri sau nea-junsuri, dar ºi pentru formularea deopinii ºi propuneri de evitare ºi, respec-tiv, de eliminare a lor.

Totodatã, s-a efectuat documentareapracticã privind procedurile utilizatepentru aplicarea reglementãrilor speci-fice domeniului de activitate cercetat,constatându-se, printre altele, uneleposibile riscuri de naturã reglementarã,precum ºi contractualã privind rezol-varea unor încãlcãri ale prevederilor deaceastã naturã, din motive obiectivesau subiective.

Caracterizare succintã privind

organizarea activitãþilor

desfãºurate prinagent de muncã

temporarãGestionarea corectã a resurselor uma-ne, aºa cum este cunoscut, reprezintãun obiectiv deosebit de important ºi,totodatã, complex pentru fiecare enti-tate deoarece deciziile managerialeaferente trebuie sã fie în deplinã con-cordanþã cu specificul activitãþilor pecare aceasta le desfãºoarã, iar sumelece se cheltuiesc cu remunerarea anga-jaþilor – ºi nu numai – sunt apreciabile,subliniindu-se cã ponderea lor în totalulcheltuielilor entitãþilor analizate sepoate situa între 49% ºi 100%, dupãcum acestea, pe lângã obiectul princi-

pal de activitate declarat (munca tem-porarã), desfãºoarã sau nu ºi alte acti-vitãþi economice.

Potrivit afirmaþiei unor specialiºti demarcã în domeniu „Deciziile manageri-ale din domeniul resurselor umane suntprintre cele mai dificile ºi... variazã de lao organizaþie la alta.... deoarece trebuiesã corespundã nevoilor acestora”4.

Totodatã, subliniem cã în cazul activi-tãþii analizate poate fi consideratã ºiopinia potrivit cãreia deciziile de per-sonal se adoptã în situaþii extrem decomplexe, în care „trebuie sã se facã oserie de alegeri sau selectãri cu privirela factorul uman, de multe ori, extremde dificile”5.

În legãturã cu exigenþele amintite, con-siderãm cã este justificatã subliniereacã în cazul activitãþilor economice des-fãºurate în UE prin intermediul agenþilorde muncã temporarã se impune un plusde atenþie ºi profesionalism datoritãspecificului recrutãrii, angajãrii, utilizãriiºi remunerãrii resurselor umane, ceeace se reliefeazã în continuare.

În vederea abordãrii principalelor pro-bleme ce privesc tema supusã studiu-lui, apreciem cã pentru început esteoportunã o definire a muncii temporarela care ne referim, în funcþie de condiþi-ile legale, europene ºi naþionale, în careaceasta se organizeazã ºi gestioneazã.

Astfel, considerãm cã aspectele esen-þiale pe care le implicã activitatea anali-zatã pot fi sintetizate aºa cum se pre-zintã în cele ce urmeazã.

Munca temporarã reprezintã efectua-rea de activitãþi economice, prevãzu-te de codul CAEN, cu sau fãrã scoplucrativ, pe duratã prestabilitã, decãtre salariaþi solicitaþi de persoanejuridice sau fizice, denumite utiliza-tori, ºi angajaþi de o persoanã juri-

dicã autorizatã, denumitã agent demuncã temporarã, cu sediul în altãþarã europeanã, cu respectarea re-glementãrilor acesteia de adoptare aDirectivei europene în domeniu, pebazã de contracte de punere la dis-poziþie ºi, respectiv, de muncã.

Aceastã definire a muncii temporare re-liefeazã câteva caracteristici rele-vante aferente activitãþilor de aceastãnaturã, dintre care le prezentãm pe celeapreciate ca fiind sugestive.

Fiecare activitate din categoriaamintitã ocazioneazã implicarea atrei participanþi, din ipostaze diferiteºi relaþionate prin douã contractedistincte pe care le încheie agentulde muncã: un contract de muncã ºiimplicit de remunerare ce se încheiecu angajatul ºi un alt contract depunere a acestuia la dispoziþia uti-lizatorului, pe baza solicitãrii saleanterioare. Acesta trebuie sã decon-teze toate sumele ce privesc salari-ile ºi contribuþiile sociale în legãturãcu respectivul angajat, precum ºicomisionul convenit. Astfel, salaria-tul este plãtit de angajator (agentulde muncã), însã aceste sume suntobþinute de la utilizator.

Elementele obligatorii care trebuiesã fie prevãzute în cele douã con-tracte amintite sunt nominalizate înreglementarea specificã (HG) ºi înCodul muncii6, însã considerãm cã,pe baza experienþei practice a a-gentului de muncã, ele pot fi extinsecu posibile situaþii de excepþie sauriscuri care intervin pe parcursuldesfãºurãrii misiunii de muncã,ceea ce faciliteazã soluþionareaefectelor nefavorabile pe care aces-tea le genereazã. În contractul demuncã temporarã, care poate sã

4 Nicolescu, Ovidiu ºi colectiv, Abordãri moderne în managementul ºi economia organizaþiei, vol. 2, Managementul pe domenii de activitate, Ed.Economicã, Bucureºti, 2003, pag. 433.

5 Manolescu, Aurel, Managementul resurselor umane, ediþia a IV-a, Ed. Economicã, Bucureºti, 2003, pag. 21.6 Legea nr.53/24.01.2004, republicatã, privind Codul muncii, art.91 alin. (2) ºi 94 alin. (2), M.Of. nr. 345/18.05.2011.

50

Cercetare


conþinã mai multe asemenea misi-uni, se stipuleazã, ca element im-portant, cuantumul ºi modalitãþile deremunerare a salariatului, iar dintreprevederile contractului de punerela dispoziþie menþionãm, în plus, pecel ce priveºte valoarea comisionu-lui ce se cuvine agentului de muncã.

Activitãþile care fac obiectul munciitemporare nu sunt limitative, însãtrebuie sã fie identificate prin codulCAEN, care permite efectuarearaportãrilor financiar-contabile ulte-rioare de cãtre agentul de muncãtemporarã.

Organizarea evidenþei operative ºiîntocmirea raportãrilor legale privindangajaþii, precum ºi þinerea contabi-litãþii activitãþilor economice reali-zate ºi prezentarea declaraþiilor fis-cale referitoare la obligaþiile ºi plãþileaferente revin agentului de muncãtemporarã care, în acest scop, areîn vedere reglementãrile naþionalegenerale de naturã financiar-con-tabilã conforme cu directivele eu-ropene.

În altã ordine de idei, considerãm cã unalt element caracteristic privind muncatemporarã îl reprezintã garanþia finan-ciarã care, potrivit H.G. amintite, tre-buie constituitã de cãtre agentul demuncã temporarã la nivelul a 25 desalarii de bazã minime brute pe þarã ºi acontribuþiilor sociale aferente, fiind des-tinatã doar pentru plata obligaþiilor deaceastã naturã ºi numai atunci cândfirma nu dispune de fonduri suficiente.

Pentru îndeplinirea obiectivului privindgaranþia sunt stabilite mai multe exi-genþe privind constituirea, utilizarea ºimenþinerea ei la nivelul iniþial, fapt pen-tru care se impun politici contabile ºiproceduri de audit adecvate, care sãpermitã obþinerea de informaþii utile,dintre care amintim pe cele ce privescurmãtoarele aspecte esenþiale:

îndeplinirea condiþiilor obligatorii deconstituire a garanþiei financiare ºi

anume: exactitatea valorii acesteia;rezervarea ei într-un cont bancar ºicontabilizarea acesteia într-un contanalitic distinct, pe baza extrasuluide cont emis de unitatea bancarã;

existenþa documentelor justificativepentru sumele care au diminuatgaranþia financiarã, în sensul con-cordanþei lor cu destinaþiile legale, ainsuficienþei resurselor bãneºti pro-venite de la utilizatori ºi a respectãriiscadenþei obligaþiilor plãtite;

menþinerea garanþiei financiare lanivelul iniþial, prin completarea ei în5 zile de la data când a fost diminu-atã cu plãþile legale efectuate;

respectarea normelor metodologicede contabilizare a documentelor jus-tificative pe care le ocazioneazãoperaþiunile amintite mai sus, cuprecizarea cã formulele contabilenecesare se identificã cu uºurinþã,fapt pentru care nu se justificã a fiprezentate.

Un alt aspect ce impune atenþie se re-ferã la faptul cã în practicã se poateîntâlni ºi situaþia în care garanþia finan-ciarã nu este suficientã sau autorizaþiaagentului de muncã temporarã a fostretrasã fãrã ca acesta sã fi plãtit obli-gaþiile amintite în termen de 15 zile dela data scadenþei. Efectuarea plãþilorastfel datorate ºi, deci, onorarea drep-turilor cuvenite salariaþilor trebuie asigu-ratã de cãtre utilizator, care ulterior îºi varecupera resursele consumate, prinacþiune directã, de la agentul de muncã.

Avându-se în vedere asemenea situaþii,dar ºi riscul insuficienþei temporare aresurselor financiare necesare pentrudecontarea lunarã a sumelor datorateagentului de muncã – corespunzãtoaremuncii prestate de angajaþi – care, larândul lui, sã poatã efectua plãþile careîi revin, considerãm cã este justificat sãpropunem sã fie prevãzutã în con-tract obligaþia utilizatorului de a con-stitui o garanþie financiarã, la nivelulobligaþiilor totale de plãtit pentru douã

luni. Astfel, se evitã întârzierile la platãa sumelor pe care acesta le datoreazã,iar obligaþiile referitoare la angajaþi sevor putea onora la scadenþã, deoarecerespectivele sume reprezintã singurasursã de disponibilitãþi pentru agentulde muncã în calitate de angajator.

Considerente privind informaþiile

aferente cheltuielilor cu activitãþile

temporareDin cele expuse în capitolul precedent,se poate observa cã gestionarea re-surselor umane, sub aspectul angajãriiºi remunerãrii lor, ºi implicit al cheltu-ielilor pe care le ocazioneazã, se loca-lizeazã, în principal, la nivelul agentuluide muncã temporarã.

La rândul sãu, utilizatorul priveºte aces-te operaþiuni ca beneficiar al uneiprestãri de servicii a cãror valoare,împreunã cu un comision acceptat, odeconteazã lunar agentului de muncãsub forma unei sume totale. Însã, seimpune sublinierea cã este interesat sãcunoascã structura acestei sume învederea determinãrii eficienþei sale, încorelaþie cu efectele prestaþiei astfeldecontate.

Totodatã, se precizeazã cã tema abor-datã se examineazã avându-se învedere faptul cã agentului de muncãtemporarã îi este permis sã desfãºoareºi alte activitãþi a cãror pondere poatereprezenta maximum 49% din cifra deafaceri a firmei sale. În asemenea situ-aþii, care se întâlnesc în mod frecvent,este evidentã necesitatea delimitãriiriguroase, în scopul analizei ºi adoptãriideciziilor ce se impun, a informaþiilor ceprivesc cheltuielile cu resursele umanepuse la dispoziþia utilizatorilor din alteþãri europene.

51

Gestionarea informaþiilor contabile

10/2012

De altfel, considerãm cã informaþiile lacare ne referim constituie un subsis-tem informaþional indispensabil înprocesul decizional, privit din per-spectiva gestionãrii corecte a cheltuie-lilor, directe ºi indirecte, pe care le oca-zioneazã resursele umane utilizatepentru activitãþi temporare, iar într-o al-tã formulare „conferã managementuluicoerenþa necesarã”7, deoarece asigurãpremisele necesare de cunoaºtere a lorla nivelul tuturor factorilor decizionali.

Informaþiile aferente cheltuielilor cumunca temporarã se obþin prin prelu-crarea ºi înregistrarea documentelorjustificative primite în fiecare lunã de lautilizatori, care poartã rãspundereapentru corectitudinea întocmirii lor.Pentru obþinerea tuturor informaþiilornecesare, în procesul managerial seaplicã reglementãrile contabile naþio-nale prin care este adoptatã Directivaeuropeanã în domeniu8, cu precizareacã agentul de muncã trebuie sã sta-bileascã proceduri analitice proprii caresã asigure o delimitare riguroasã a lorfaþã de cele ce privesc alte activitãþi pecare acesta le desfãºoarã, precum ºi,dupã opinia noastrã, pe utilizatoriiparteneri. Satisfacerea acestor dezide-rate este posibilã ºi, totodatã, permisãmetodologic doar în condiþiile orga-nizãrii unei evidenþe analitice adecvate,care sã fie realizatã prin integrarea ei înaplicaþia informaticã utilizatã pentruþinerea contabilitãþii financiare.

În ceea ce priveºte necesitatea ºi utili-tatea unor informaþii contabile detaliateprivind activitãþile temporare apreciemcã este interesantã ºi afirmaþia existen-tã în literatura de specialitate potrivit cã-reia „Prin instrumentele sale, contabili-tatea intermediazã un bogat schimb deinformaþii cu controlul de gestiune

socialã”9. Subsistemul informaþional lacare ne referim necesitã, în mod firesc,atât la nivelul agentului de muncã, cât ºial utilizatorului, elemente ºi proceduriconforme cu prevederile contractualepentru situaþii normale, însã nu pot fiomise situaþiile de excepþie sau deabatere de la prevederile contractualecare se pot întâlni în activitatea prac-ticã, cum sunt: concediile medicale saude odihnã, învoirile fãrã platã, efectua-rea de ore suplimentare etc. Informaþiilecare se obþin sunt utile ambilor parte-neri în vederea cunoaºterii ºi analizei îndetaliu a tuturor cheltuielilor cu muncatemporarã, precum ºi a efectuãrii la ter-men a tuturor plãþilor pe care aceasta legenereazã, dar ºi pentru a fi puse ladispoziþia organelor de control fiscal ºi ainspectorilor de muncã, iar, în cazul uti-lizatorilor, ºi a reprezentanþilor sindica-telor.

Având în vedere aceste ultime aspecte,s-a considerat cã este justificatã opiniapotrivit cãreia contabilitatea analiticã dela nivelul agentului de muncã tempo-rarã sã fie înscrisã în mod clar în politi-cile contabile ale acestuia, în sensul dea permite furnizarea de informaþii dis-tincte privind cheltuielile efective lanivelul utilizatorilor, dar ºi pe feluride cheltuieli.

Obþinerea unor astfel de informaþii oca-zioneazã un efort suplimentar nesemni-ficativ, însã prezintã avantajul cã faci-liteazã soluþionarea sumelor decontateîn plus sau în minus faþã de prevederilecontractuale, ca urmare a situaþiilorspecifice care intervin în cursul fiecãreiluni de activitate, dintre care au fostexemplificate anterior câteva dintre ele,dar nu este de neglijat faptul cã pot fiutile ºi auditorilor interni, precum ºicelor financiari.

În ceea ce priveºte delimitarea infor-maþiilor contabile ºi, implicit, a subsis-temului informaþional aferente cheltu-ielilor cu munca temporarã se impune,într-o primã fazã, a fi considerat conþi-nutul lor economic potrivit conturilor sin-tetice din clasa a 6-a din Planul generalde conturi „Conturi de cheltuieli”, la carese deschide câte un cont analitic dis-tinct pentru aceastã activitate. Ulterior,prin intermediul unei balanþe analitice arespectivelor conturi se obþin informaþi-ile care privesc cheltuielile totale afe-rente activitãþii temporare a firmei, de-limitate pe feluri de cheltuieli, în ordineacrescãtoare a simbolurilor conturilorsintetice de cheltuieli de la care provin,cu precizarea cã unele dintre sumelerespective sunt nesemnificative ºi, înmod firesc, nu prezintã utilitate în pro-cesul managerial.

În scopul obþinerii unor informaþii rele-vante, considerãm cã este justificatã ogrupare a cheltuielilor analizate, aºacum s-a sugerat anterior, în directe ºiindirecte, în funcþie de modul de identi-ficare a lor pe domeniul de muncã tem-porarã a firmei.

Cheltuielile directe se pot identificanemijlocit pe fiecare utilizator, pe bazadocumentelor justificative primite de laacesta, care se prelucreazã în mod o-biºnuit. Sumele corespunzãtoare aces-tor cheltuieli se stabilesc pe baza unorcote procentuale legale, care sunt con-stante, iar în contabilitate sunt înregis-trate la conturile analitice deschise încadrul urmãtoarelor conturi sintetice, înordinea simbolurilor ce le sunt atribuite:625 „Cheltuieli cu deplasãri, detaºãri ºitransferãri”, pentru diurna care se plã-teºte în cazul schimbãrii frecvente decãtre utilizator a locului de muncã º.a.;628 „Alte cheltuieli cu serviciile execu-

7 Constantinescu, Dumitru ºi Nistorescu, Tudor, Economia întreprinderii, pag. 134, Ed. Universitaria, Craiova, 2008.8 Ordinul M.F.P. nr. 3055/29.10.2009 pentru aprobarea Reglementãrilor contabile conforme cu Directiva a IV-a a CEE, cu modificãrile ulterioare, M.

Of. Nr. 766 bis/10.11.2009.9 Iacob, Constanþa ºi Vãrzaru, Anca (coord.), Impactul controlului de gestiune creativ asupra performanþelor la nivelul I.M.M.-lor ºi întreprinderilor

liberale, pag. 66, Ed. Universitaria, Craiova, 2011.

52

Cercetare


tate de terþi”, pentru comisioanele plã-tite în alte þãri pentru identificarea de noiutilizatori etc.; 641 „Cheltuieli cu salari-ile personalului”; 6451 „Contribuþia uni-tãþii la asigurãrile sociale”; 6452 „Con-tribuþia unitãþii pentru fondul de ºomaj”,inclusiv pentru contribuþia angajatoruluila fondul de garantare a creanþelorsalariale; 6453 „Contribuþia angajatoru-lui pentru asigurãrile sociale de sãnã-tate”, inclusiv pentru contribuþia angaja-torului pentru concedii ºi indemnizaþii.

Având în vedere cã este important sãfie utilizate informaþii semnificative înmanagementul firmei, considerãm cãeste oportun ca trei dintre categoriile decheltuieli de mai sus, respectiv cele ceprivesc contribuþia la fondul de ºomaj,contribuþia pentru concedii ºi indem-nizaþii ºi pentru fondul de garantare acreanþelor salariale, sã fie analizate subforma unei valori totale deoarece deþinponderi care nu pot influenþa deciziacare se adoptã.

Cheltuielile indirecte nu pot fi identifi-cate la nivelul utilizatorilor ºi al diverse-lor activitãþi pe care le realizeazã agen-tul de muncã temporarã, fapt pentrucare se impune delimitarea sumelor ceprivesc doar activitãþile temporare prinefectuarea unor calcule simple de re-partizare, în funcþie de un element caresã corespundã acestui scop. Pentrusituaþia la care ne referim, opinãm cãeste indicatã „cifra de afaceri” a firmei,pe total ºi pe activitãþile acesteia.

Astfel, calculele efective de delimitare acheltuielilor analizate constau, pe de oparte, în determinarea unui coeficientde repartizare la nivelul firmei, prin ra-portarea totalului cheltuielilor indirectela cifra de afaceri a acesteia. Pe de altãparte, acest coeficient se aplicã la cifrade afaceri aferentã tuturor activitãþilortemporare ºi, astfel, se stabileºte nive-lul cheltuielilor indirecte corespunzã-toare acestor activitãþi.

În situaþia în care se doreºte o delimita-re a sumei astfel obþinute pe utilizatori,în vederea obþinerii unor informaþii deta-liate la nivelul acestora, se procedeazãîn mod similar, cu deosebirea cã sepoate opta pentru „remuneraþia brutã”ca bazã de repartizare rezonabilã.

În ceea ce priveºte nomenclatorul chel-tuielilor indirecte, apreciem cã nu estenecesar sã fie prezentat. Aceste cheltu-ieli se regãsesc în oricare cont sinteticde cheltuieli, precum ºi în cinci conturianalitice distincte deschise la conturilesintetice unde se oglindesc ºi cheltu-ielile directe, la alte conturi analitice.

Referitor la identificarea informaþiiloranalizate anterior, inclusiv pe activitãþiletemporare, menþionãm ºi faptul cã în li-teratura de specialitate se afirmã, înmod întemeiat, cã „toate cheltuielile, cade altfel ºi veniturile, se delimiteazã,inclusiv în contul de profit ºi pierdere, înfuncþie de natura lor, în sensul activitã-

þilor pentru care se efectueazã”10, întrecare se înscrie ºi activitatea analizatã înprezentul articol.

În concluzie, considerãm cã prin ceeace s-a prezentat în cadrul acestei lucrãrise oferã mai multe informaþii relevantepentru numeroºi destinatari interesaþi,teoreticieni ºi practicieni în domeniulmuncii temporare, dar ºi al cheltuielilorsalariale ºi al auditãrii acestora, precumºi câteva opinii ºi propuneri personalemodeste care, la rândul lor, creeazãpremise favorabile pentru dezbateriviitoare în literatura de specialitate.

Totodatã, se poate sublinia cã plusul deinformaþii scoase în evidenþã se referãla un domeniu de activitate cu trendascendent de extindere în þara noastrã,ºi nu numai, care, în mod firesc, va fiinfluenþat, în principal, de transformãrileeconomice ºi financiare ce se vor pro-duce în spaþiul european.

10 Staicu, Constantin (coord.), Contabilitate financiarã, vol. II, pag. 98, Ed. Universitaria, Craiova, 2010.

Boceanu, George - Perfecþionarea relaþiilor ºi condiþiilor de muncã, Ed. Tribuna Economicã,Bucureºti, 2010.

Constantinescu, Dumitru ºi Nistorescu, Tudor Economia întreprinderii, Ed. Universitaria,Craiova, 2008.

Iacob, Constanþa ºi Vãrzaru, Anca (coord.) - Impactul controlului de gestiune creativ asupraperformanþelor la nivelul I.M.M.-lor ºi întreprinderilor liberale, Ed. Universitaria, Craiova,2011.

Manolescu, Aurel Managementul resurselor umane, ediþia a IV-a, Ed. Economicã, Bucureºti,2003.

Nicolescu, Ovidiu ºi colectiv Abordãri moderne în managementul ºi economia organizaþiei,vol. 2, Managementul pe domenii de activitate, Ed. Economicã, Bucureºti, 2003.

Smith, Shawn A.; Mazin, Rebecca A. The HR Answer Book: An Indispensable Guide forManagers and Human Resources Professionals, AMACOM/American ManagementAssociation, 2004.

Staicu, Constantin (coord.) - Contabilitate financiarã, Editura Universitaria, Craiova, 2010.*** - Directiva 2008/104/CE a Parlamentului European ºi a Consiliului din 19 noiembrie 2008

privind munca prin agent de muncã temporarã, publicatã în Jurnalul Oficial al UniuniiEuropene nr. 327 din 5 decembrie 2008.

*** - Hotãrârea Guvernului nr. 1256/21.12.2011 privind condiþiile de funcþionare, precum ºiprocedura de autorizare a agentului de muncã temporarã, M. Of. nr. 5/4.01.2012.

*** - Legea nr.53/24.01.2004, republicatã, privind Codul muncii, art. 91 alin. (2) ºi 94 alin. (2),M.Of. nr. 345/18.05.2011.

*** - Ordinul M.F.P. nr. 3055/29.10.2009 pentru aprobarea Reglementãrilor contabile con-forme cu Directiva a IV-a a CEE, cu modificãrile ulterioare, M. Of. Nr. 766 bis/10.11.2009.

Bibliografie

53

Cercetare

10/2012

IntroducereStudiul de faþã îºi propune sã analizeze relaþia dintre practi-cile de management al rezultatului ºi previziunile analiºtilorfinanciari pe piaþa emergentã a României. Deºi existã o lite-raturã vastã care trateazã aceastã relaþie pe pieþele financia-re dezvoltate, rezultatele nu sunt întotdeauna convergente,iar acestea sunt aproape inexistente pentru economiile emer-gente. Astfel, existã dovezi empirice pentru economii dez-voltate (Bartov et al., 2002) care aratã cã pieþele recom-penseazã firmele care reuºesc sã atingã aºteptãrile investi-torilor în ce priveºte performanþa ºi cã managerii sunt, prinurmare, motivaþi sã atingã aºteptãrile pieþei pentru a obþine ocreºtere a preþurilor acþiunilor dupã anunþarea profitului exer-ciþiului. De asemenea, existã studii care aratã cã aºteptãrilepieþelor în ceea ce priveºte profitabilitatea companiilor suntmai bine surprinse de previziunile analiºtilor financiari pentruprofitul pe acþiune al companiilor cotate (O’Brien, 1988).

În acest context, se pune problema mãsurii în care previziu-nile analiºtilor financiari pot fi vãzute doar ca o referinþãexternã pentru evaluarea managerilor sau ca un pol de pre-siune excesivã (Yu, 2004), care induce managerilor un anu-mit tip de comportament. Existã dovezi empirice pentru pieþedezvoltate care atestã cã managerii folosesc tehnici degestiune a rezultatului pentru a atinge previziunile analiºtilorfinanciari. Astfel, Graham et. al. (2005), într-o cercetare-son-daj, au arãtat cã o mare parte din directorii financiari vizaþisunt dispuºi la a apela la tehnici de gestiune a rezultatuluipentru a atinge previziunile analiºtilor financiari. De aseme-nea, Abarbanell ºi Lehavy (2003) au arãtat cã tehnicile demanagement al rezultatului depind ºi de clasificarea com-

Managementul rezultatului ºi previziunile analiºtilor financiari: cazul companiilorromâneºti cotate

* Lect. univ. dr., Academia de Studii Economice Bucure?ti, [email protected]

Earnings Management and Analysts' Forecast Accuracy:Evidence for Romanian Companies The purpose of this paper is to investigate the extent towhich earnings management practices of Romanian listedcompanies have a negative impact on analysts' forecastsaccuracy. Previous studies have shown that, on devel-oped markets, one of the main reasons companies man-age their earnings is to meet analysts' forecast, and thatanalysts themselves prefer to follow companies that haveeffective earnings management instruments, so that theypose no serious risk to their forecasts accuracy. However,on emergent markets, such as the Romanian one, it is rea-sonable to expect companies to manage their earnings fortaxation or other contractual reasons, and that such earn-ings management practices could interfere with analysts'forecasting efforts

Key words: earnings management, analysts' forecastsaccuracy, emergent markets

JEL Classification: G32, M41

Cuvinte cheie: managementul rezultatului, previziunileanaliºtilor financiari, pieþe emergente

Abstract

Mihaela IONAªCU*

54

Cercetare


paniei de cãtre analiºtii financiari, respectiv, companiile alecãror acþiuni sunt recomandate pentru vânzare sunt motivatesã creeze rezerve de profit, în timp ce firmele recomandatepentru investiþii tind sã creascã profitul pentru a atinge sau adepãºi cu puþin previziunile analiºtilor financiari. În acest con-text, Abarbanell ºi Lehavy (2003) considerã cã analiºtii fie nureuºesc sã anticipeze, fie nu sunt motivaþi sã anticipeze com-plet în previziunile lor eforturile companiilor de a gestionaprofiturile. În plus, Previts et al. (1994) au susþinut cã analiºtiipreferã sã urmãreascã firmele care dispun de instrumenteeficace de management al rezultatului, care nu prezintã unrisc major pentru aceºtia în ceea ce priveºte corectitudineapreviziunilor lor ºi a recomandãrilor de investiþie. O poziþieopusã a fost propusã de Yu (2004) care a susþinut cã analiºtiifinanciari joacã un rol activ în guvernanþa corporativã, com-paniile urmãrite de un numãr mai mare de analiºti financiaritinzând sã apeleze în mai micã mãsurã la tehnici de gestiunea rezultatului. Cu toate acestea, atingerea previziunilor ana-liºtilor financiari nu este singura motivaþie pentru care mana-gerii utilizeazã instrumente de gestiune a rezultatului, altemotivaþii putând consta în angajamente contractuale privindmãrimea indicatorilor de performanþã sau considerente deordin fiscal. Shane ºi Stock (2006), de exemplu, au arãtat cãanaliºtii financiari reuºesc în micã mãsurã sã-ºi ajusteze pre-viziunile pentru a surprinde tendinþa companiilor de a trans-fera profiturile în anii care beneficiazã de cote de impozitaremai reduse. Ramnath et al. (2008) considerã cã sunt nece-sare cercetãri viitoare care sã continue investigarea mãsuriiîn care analiºtii financiari sunt capabili sã anticipeze sau sã-ºi ajusteze previziunile pentru a surprinde motivaþiile com-paniilor de a apela la practici de management al rezultatului.

În acest context, considerãm cã pe pieþele de capital slabdezvoltate, cum este ºi cea româneascã, tehnicile de gesti-une a rezultatului nu sunt utilizate în primul rând pentru aatinge previziunile analiºtilor financiari. Pe astfel de pieþe,este susceptibil ca motivaþiile de ordin fiscal sau unele careþin de þinte contractuale de performanþã ºi de remunerare amanagerilor sã fie mai importante ºi este foarte probabil caapelarea la tehnicile de gestiune a profiturilor sã îngreunezeeforturile de previzionare ale analiºtilor financiari.

Având în vedere caracteristicile mediului economic româ-nesc, studiul de faþã îºi propune sã investigheze mãsura încare practicile de management al rezultatului au un impactnegativ asupra corectitudinii previziunilor analiºtilor financiaripentru companiile româneºti cotate, ipoteza studiului fiind:

H: Erorile de previzionare sunt mai mari pentru companiile care apeleazã în mai mare mãsurã la practici

de management al rezultatului.

Metodologia cercetãriiPopulaþia pe care se bazeazã studiul este formatã din toatecompaniile româneºti cotate la Bursa de Valori Bucureºtipentru care existã previziuni ale analiºtilor financiari disponi-bile în baza de date Thomson Reuters I/B/E/S. Impactul prac-ticilor de management al rezultatului a fost investigat la douãmomente diferite, în raport cu momentul publicãrii situaþiilorfinanciare, pentru a vedea în ce mãsurã previziunileanaliºtilor financiari reuºesc sã înglobeze informaþiile legatede astfel de practici odatã cu apropierea datei de publicare arezultatelor financiar-contabile efective. Astfel, au fost avuteîn vedere previziunile efectuate în luna decembrie a anului deraportare (46 de observaþii anuale) ºi cele efectuate în lunadecembrie a anului anterior celui de raportare (29 de obser-vaþii anuale), perioada acoperitã de analiºtii financiari fiind2004-2010. Ne aºteptãm ca o eventualã corelaþie între un in-dicator al practicilor de management al rezultatului ºi erorilede previzionare sã scadã în intensitate sau sã devinã inexis-tentã pentru luna decembrie a anului de raportare.

Pentru a surprinde tendinþa companiilor de a apela la practicide management al rezultatului, am folosit indicatorul propusde Leuz et al. (2003), care mãsoarã posibilitatea companiilorde a supraevalua sau subevalua profiturile raportate, bazân-du-se pe mãrimea profitul aferent veniturilor/cheltuielilor dinexploatare recunoscute, dar neîncasate/plãtite (the magni-tute of accruals, engl.). Indicatorul este calculat ca valoareaabsolutã a raportului între profitul aferent veniturilor/cheltu-ielilor din exploatare recunoscute, dar neîncasate/ plãtite(accruals, engl.) ºi fluxul de trezorerie din exploatare.Scalarea cu fluxul de trezorerie din exploatare vizeazã evita-rea disparitãþilor de mãrime ºi performanþã.

Analiza a avut la bazã urmãtorul model de regresie, dupãcum urmeazã:

Unde:

ERROR: Eroarea de previzionare pentru compania i lamomentul t, calculatã ca valoarea absolutã a dife-renþei dintre mediana profitului pe acþiune previzionatºi valoarea efectivã a profitului pe acþiune, scalatã cupreþul acþiunilor companiei i la momentul t;

EM: Un indicator pentru managementul rezultatului, calcu-lat ca valoare absolutã a raportului între profitul afe-rent veniturilor/cheltuielilor din exploatare recunos-

55

Managementul rezultatului

10/2012

cute, dar neîncasate/plãtite (accruals, engl.) ºi fluxulde trezorerie din exploatare la sfârºitul perioadei deraportare t pentru compania i;

SIZE: Valoarea capitalizãrii bursiere pentru compania i lamomentul t;

FOLLOWING: Numãrul de previziuni financiare incluse încalculul medianei profitului pe acþiune previzionatpentru compania i la momentul t;

Coeficientul indicatorului pentru managementul rezultatului(variabila EM) se aºteptã sã fie pozitiv, respectiv apelarea înmai mare mãsurã la practici de management al rezultatuluiduce la creºterea erorilor de previzionare. Variabila SIZE afost folositã pentru a controla tendinþa companiilor mari de adivulga un volum mai mare de informaþii, ceea ce face ca pre-viziunile analiºtilor sã fie mai corecte. În plus, a fost inclusãvariabila FOLLOWING, care urmãreºte sã controleze efectulunei eventuale competiþii în rândul analiºtilor financiari, careamelioreazã acurateþea previziunilor, în condiþiile în care acþi-unile sunt urmãrite de un numãr mai mare de analiºti. De re-gulã, studiile de specialitate, de exemplu Tarca, 2009, eliminãdin eºantion companiile care nu sunt urmãrite de cel puþin treianaliºti financiari (Tabelul 1).

Rezultatele cercetãriiS-a observat cã sunt puþine companii urmãrite de trei sau maimulþi analiºti financiari. Prin urmare, pentru a nu diminuapopulaþia observatã prin eliminarea previziunilor consensualecare nu includ un numãr rezonabil de analiºti financiari, am

renunþat la variabila FOLLOWING, întrucât este puþin proba-bil ca aceasta sã aibã o influenþã semnificativã asupra ero-rilor de previzionare.

Pentru linearitate ºi întrucât variabilele EM ºi SIZE nu sunt dis-tribuite normal, a fost efectuatã o transformare logaritmicã aacestora. De asemenea, au fost eliminate trei observaþii careieºeau din tendinþã (outliers, engl.) la sfârºitul perioadei de ra-portare. Rezultatele regresiei sunt prezentate în tabelul 2.

Aºa cum era de aºteptat, rezultatele au arãtat cã previziunileanaliºtilor financiari au fost mai corecte pentru companiilecare au apelat în mai micã mãsurã la practicile de manage-ment al rezultatului, indicatorul de management al rezultatu-lui fiind corelat pozitiv cu erorile de previzionare ale analiºtilorfinanciari. Se observã, de asemenea, o scãdere în intensitatea acestei corelaþii la sfârºitul exerciþiului, faþã de începutulexerciþiului (sig. 0,025 faþã de 0,013 respectiv R2 11% faþã de20%), ceea ce denotã faptul cã analiºtii financiari reuºesc sãînglobeze o parte din informaþiile incluse în situaþiile financia-re interimare spre sfârºitul exerciþiului financiar, previziunileanaliºtilor financiari fiind mai puþin vulnerabile faþã de practi-cile de gestiune a rezultatului în aceastã perioadã. Tendinþase menþine ºi în condiþiile în care este inclusã ºi variabilaSIZE (mãrimea companiei) pentru a controla efectul divulgãriiunui volum mai mare de informaþii. Se observã cã erorile deprevizionare efectuate la începutul exerciþiului sunt corelatenegativ cu mãrimea companiei (firmele mai mari, care divul-gã un volum mai mare de informaþii, beneficiazã de previziunimai corecte) ºi pozitiv cu indicatorul pentru managementulrezultatului. Deºi sensul legãturii se menþine, corelaþiile scadîn intensitate la sfârºitul perioadei de raportare, ca urmare a

56

Cercetare


încorporãrii informaþiilor divulgate de companiile cotate încursul exerciþiului financiar.

ConcluziiLucrarea a investigat efectul practicilor de management alrezultatului ale companiilor româneºti cotate asupra corecti-tudinii previziunilor analiºtilor financiari. Rezultatele au arãtatcã firmele româneºti cotate care apeleazã în mai micãmãsurã la tehnici de gestiune a rezultatului, beneficiazã depreviziuni mai corecte. Cea mai importantã limitã a studiuluiderivã din numãrul mic de societãþi româneºti cotate urmãritede analiºtii financiari ºi din perioada limitatã de timp acope-ritã de previziunile acestora.

Aceastã lucrare a fost cofinanþatã din Fondul Social Europeaprin Programul Operaþional Sectorial Dezvoltarea ResurselorUmane 2007-2013, proiectul nr, POSDRU/89/1.5/S/59184"Performanþã ºi excelenþã în cercetarea postdoctoralã îndomeniul ºtiinþelor economice din România".

This work was cofinaced from the European Social Fundthrough Sectoral Operational Programme Human ResourcesDevelopment 2007-2013, project number POSDRU/89/1.5/S/59184 "Performance and Excellence in PostdoctoralResearch in Romanian Economics Science Domain".

Acknowledgements

Abarbanell, J., Lehavy, R. (2002), Can Stock RecommendationsPredict Earnings Management and Analysts’ EarningsForecast Errors?, Journal of Accounting Research, 41 (1):105-146.

Bartov, E., Givoly, D., Hayn, C. (2002), The rewards to meetingor beating earnings expectations, Journal of Accounting andEconomics, 33 (2): 173-204.

Graham, J. R., Harvey, C. R., Rajgopal, S. (2005), The econom-ic implications of corporate financial reporting, Journal ofAccounting and Economics, 40: 3–73.

Leuz, C., Nanda, D., Wysocki, P.D. (2003), Earnings manage-ment and investor protection: an international comparison,Journal of Financial Economics, 69(3): 505-527.

O’Brien, P. (1988), Analysts’ forecasts as earnings expectations,Journal of Accounting and Economics, 10 (1): 53-83.

Previts, G., Bricker, R., Robinson, T., Young, S. (1994), A con-tent analysis of sell-side financial analyst company reports,Accounting Horizons, 8, 55-70.

Ramnath, S., Rock, S., Shane, P. (2008), The financial analystforecasting literature: A taxonomy with suggestions for fur-ther research, International Journal of Forecasting, 24,34–75

Shane, P., Stock, T. (2006), Security analyst and market antici-pation of tax-motivated income shifting, The AccountingReview, 81, 227-250.

Yu, F. (2008), Analyst Coverage and Earnings Management,Journal of Financial Economics, 88(2): 245-271.

Bibliografie

Date post:	26-Oct-2019
Category:	Documents
Upload:	others
View:	3 times
Download:	0 times

AF 10 2012 - CAFR 10 2012 - Site-e976.pdf · *** Drd., Universitatea "Alexandru Ioan Cuza" din...

Documents