„eOTD&FRUfnOf lSfr SUDTPICIOOR&L

w m

SIONÂR c a o R c& Bine-v&sTe-sc cei&Bunfc:

Anul XIX ceioRce<Binev&sT&$cpflce<, No. 8.

CUPRINS:

A? Viitorimii Bisericii

Viitorul Bisericii

încrederea mea în Spiritul profeţiei

Pecetluirea servilor lui Dumnezeu

Voi sunteţi desăvârşiţi în El

Vă scriu vouă, tinerilor

Ia şi citeşte!

Penîru cei micuţi — Măgăruşul

Fapta care vorbeşte încă

Apel către tineretul A. Z . Ş. din România

Data adunărilor generale ale conferinţelor

Necrologuri — anunţuri

Diverse

Născu t ă sub îndemnul D u h u l u i Sfânt la t impul ho tă r î t de c u v â n -tul profe t ic , în t inzându-ş i as tăzi ramif ica ţ i i le p â n ă la m a r g i n i l e pă -mântulu i , po t r iv i t p l a n u l u i divin, mişcarea a d v e n t ă nu es te o miş-care de or ig ine omenească . Ea îşi înf inge adânc rădăc in i le în pă -mântu l rodnic al C u v â n t u l u i lu i Dumnezeu şi al scr ier i lor Spi r i tu-lui profe t ic , de u n d e îşi s c o a t e pu -terea c a r e o h răneş t e , n ă d e j d e a care o sus ţ ine şi l umina c a r e o conduce.

Dacă m ă s u r ă m a d e v ă r u r i l e fun -damen ta l e ale soliei cu f r â n g h i a Sfintei Scr iptur i , sau dacă ne a -mintim de p r o v i d e n ţ e l e e x t r a o r d i -nare, ca r i au p rez ida t la n a ş t e r e a mişcării , la f o r m a r e a şi la ex t in-derea ei ne înce t a t ă , ma i a l e s în cursul u l t imi lor ani d e p r i m e j d i e şi criză, p u t e m să n e s p u n e m şi noi î m p r e u n ă cu apos to lu l Pe t ru : „Nu în t eme indu -ne p e n iş te b a s m e meş teşugi t a lcă tu i te" .

Prin e v e n i m e n t e l e ac tua l e , vo-cea d iv ină p roc lamă cu p u t e r e că Fiul lui D u m n e z e u e „LA UŞA". Prin c r ed in ţ ă no i p u t e m î n t r e v e -dea de p e a c u m v e n i r e a în c u r â n d a Regelui reg i lor şi z iua g lo r ioa să a veşnicie i . Totuş i u n l u c r u n e despar te d e o ra mul t do r i t ă a su-premei l iberăr i : Lucrarea netermi-nată. C ă t r e împl in i rea a c e s t e i m a r i însărc inăr i mi s iona re t r e b u e să se îndrep te t o a t ă e n e r g i a Biser ic i i :

„Cele mai mar i f ap t e din i s to r ia aceste i mişcăr i n u sunt în t r ecu t , ci ele apar ţ in v i i toru lu i . î n su f l e ţ i ţ i de o nouă şi m a i dep l ină consa -crare, mai mul t ă s u p u n e r e f a ţ ă de Dumnezeu, a v â n d Biserica in s t ru -ită şi o rgan iza tă în v e d e r e a se rv i -ciului, să r ă s p u n d e m c h e m ă r i i ce-rului şi să m e r g e m ca u n s i ngu r om spre a duce l uc r a r ea la b u n sfârşit . In toa te o r a şe l e d in ţ a r a noastră , ca şi în câmpur i l e mis io-nare, ocazii f ă ră p r e c e d e n t ni se oferă pen t ru p r e d i c a r e a sol iei . Fă-ră îndoială es te în p lanu l lui Dum-nezeu ca D e p a r t a m e n t u l M i s i u n i i In terne să a c c e n t u e z e în m o d deo -sebit a supra ro lu lu i e v a n g h e l i z ă r i i laice. F iecare c red inc ios t r e b u e să fie un mis ionar . Cea mai m a r e gri jă a Bisericii, la a c e a s t ă oră , t rebue să f ie de a-şi s t r â n g e for -ţele şi r e su r se le în v e d e r e a t e rmi -nării lucrăr i i lui Dumnezeu p e pă -mânt. Ape lu l d iv in , i n v i t â n d u - n e să t e rminăm luc ra rea , r ă s u n ă cu o putere mai m a r e c a o r icând la u-rechile noas t r e" . (J. L. M c E l h a n y , Preşedin te le Confe r in ţ e i G e n e -rale).

Dar succesu l aces t e i m a r i lu-crări mis ionare e s t e s t r âns l e g a t de s tarea sp i r i tua lă a p o p o r u l u i lui Dumnezeu . P e n t r u m o t i v u l a-cesta ne p r o p u n e m să s tud i em vi i -torul p regă t i t b iser ic i i şi cond i ţ i i l e biruinţei sale , în l umina Bibl iei şi Mărturi i lor . Ia tă c â t e v a d in su-

b iec te l e car i vor a l că tu i obiectul cerce tăr i i n o a s t r e : Spiritul Profe-ţiei. — Conflictul final. — Starea Bisericii. — Responsabil itatea lu-crătorilor. — Ora Judecăţii . — Si-giliul lui Dumnezeu. — Lucrarea Spiritului Sfânt. — Redeşteptare şi Reformă. — Pregătirea revenirii lui Hristos.

In tenţ ia n o a s t r ă es te d e a s tudia t emein ic sc r ie r i l e so re i Whi te , pr in care D u m n e z e u a găs i t cu ca-le să aver t izeze, sâ mus t re , să în-ve ţ e şi să î n d e m n e pe p o p o r u l Său în v e d e r e a p regă t i r i i i m p u s ă de e-ven imen te l e car i vor înche ia is-tor ia Bisericii l u p t ă t o a r e şi istoria omeniri i .

Ultimele evenimente

„După aceea , a m văzu t pogorân-du-se din ce r un a l t înger , ca re a-vea o mare p u t e r e ; şi pămân tu l s 'a luminat d e s l a v a lui . El a stri-gat cu glas t a re ş i a zis: ,A căzut, a căzut Babi lonul cel m a r e ! A a-

juns u n locaş al draci lor , o închi-soa re a o r icăru i d u h necu ra t , o în-ch i soare a o r ică re i p ă s ă r i necu-ra te şi u r î te ; p e n t r u c ă t o a t e nea-mur i l e au bău t din v inu l mâniei cu rv ie i ei, şi împăra ţ i i pământu lu i au cu rv i t cu ea, şi negus to r i i pă-mân tu lu i s 'au îmbogă ţ i t p r in risi-pa des fă tă r i i ei ' .

„Apoi am auzi t d in cer un alt glas, ca re z icea: ,Ieşiţi d in mijlo-cul ei, poporu l M e u , ca să nu fiţi pă r t a ş i la p ă c a t e l e ei şi să nu fiţi lovi ţ i cu urg i i le ei! P e n t r u c ă pă-ca te l e ei s ' au î n g r ă m ă d i t şi au a-juns p â n ă la cer ; şi D u m n e z e u Şi-a adus amin te d e ne leg iu i r i l e ei. Răsplăt i ţ i - i c u m v ' a răsp lă t i t ea, şi în toarce ţ i - i d e d o u ă ori cât fap-te le ei. Turna ţ i - i î ndo i t în potirul în c a r e a a m e s t e c a t ea! Pe cât s'a s lăvi t pe s ine în săş i şi s 'a desfă ta t în r is ipă, pe a t â t daţ i - i chin şi t ângu i re ! P e n t r u c ă z ice în inima ei: „Şed ca î m p ă r ă t e a s ă , n u sunt v ă d u v ă , şi nu vo iu şt i ce este

tângui rea!" Tocmai p e n t r u aceea , în t r 'o s ingură zi v o r v e n i urgi i le ei : moar t ea , t â n g u i r e a şi foame-tea. Şi v a fi a r să d e to t în foc, pen t rucă Domnul D u m n e z e u , c a r e a judecat-o , e s te t a r e ' " . (Apoc. 18, 1 - 8 ) .

Par tea c e a mai m i ş c ă t o a r e şi mai g lor ioasă din i s to r ia poporu-lui adven t nu es te în t recut . Ea es te cu a d e v ă r a t î n a i n t e a noas t ră . De ja noi p u t e m v e d e a umbra sa în t inzându-se de -a - lungu l d rumu-lui nostru .

Sub în fă ţ i ş a rea f i a r e i cu şap te cape te şi zece c o a r n e , capi tolul t re i sprezece din Apoca l i p s n e descr ie ac t iv i t a t ea e x t r a o r d i n a r ă a acestei fo rmidab i l e pu t e r i poli-t ico-rel igioase, ca re e s t e sufletul istoriei lumii. C a p o d o p e r a lui Sa-tana, b a l a u r u l cel m a r e , ea şi-a pr imit dela e l a u t o r i t a t e a . Ea îşi deschide gu ra spre a ros t i cuv in te semeţe şi h u l e con t r a lu i Dumne-zeu şi con t ra t emplu lu i . Ea pr imeş-t e pu te rea d e a luc ra t imp de pa-t ruzeci şi d o u ă de luni , de a f ace războiu sf inţ i lor şi d e a - i birui. Du-p ă aceea v i n e un t imp în tunecos : „Unul din c a p e t e l e ei p ă r e a răni t de moar te" . A c e s t a e s t e sfârş i tul mare i p e r i o a d e p r o f e t i c e de 1260 de ani, epoca Revo lu ţ i e i f r anceze şi începutu l v remi i s fârş i tu lu i . A-ceas tă ec l ipsă pol i t i că d in is toria f iarei t r e b u e să f ie u r m a t ă de o noua p e r i o a d ă de d o m i n a ţ i e : „Ra-

. na de m o a r t e f u s e s e v indeca t ă" . Profeţ ia n e î n g ă d u e să în t reve-dem î m p r e j u r ă r i l e în c a r e are loc aceas tă v i n d e c a r e şi consec in ţe l e ei teribile. Ce le sc r i se în capito-lul t re i sprezece din A p o c a l i p s sunt comple ta te în cap i to lu l şap tespre -zece, în c a r e p r o f e t u l e s t e t ran-sporta t în v r e m e a n o a s t r ă spre a contempla nou i l e a s p e c t e ale ult i-melor even imen te .

„Fiara pe c a r e ai văzu t -o , era, şi nu mai es te . Ea a r e s ă se r idice din Adânc şi a re să se ducă la pierzare. Şi locui tor i i pămân tu lu i ,

Biserica rămăşiţei, având să dea ultimele lovituri în marea bătălie din-tre bine şi rău, va fi înzestrată cu mai multă putere decât prima biserică. Pentru aceasta se cere credincioşie.

Adevărul va fi ca un far îndrumă-tor în clipele de mare întunecime, care va acoperi lumea aceasta înainte de sfârşit.

ale că ro r nume n ' au fost scr ise de la î n t eme ie rea lumii în c a r t e a vieţ i i , se v o r mira când vor v e d e a că f i a r a era , nu mai es te şi v a ven i" . (17, 8).

„Şi toţ i locui tor i i pămân tu lu i i se vo r închina , to ţ i aceia al că ro r n u m e n ' a fos t scris, dela în temeie-rea lumii , în ca r t ea vieţ i i Mie lu-lui, c a r e a fos t j unghea t " . (13, 8).

„Şi f i a r a ca r e e r a şi nu mai este , ea însăş i e s t e al op tu lea împăra t : es te d in n u m ă r u l celor şap te şi m e r g e la p ierzare . Cele zece coar -ne p e car i le-ai văzut , sunt zece împăra ţ i ca r i n 'au primit încă îm-pă ră ţ i a , ci v o r pr imi pu te re împă-r ă t e a s c ă t imp de u n ceas împreu-nă cu f ia ra . Toţi au acelaşi gând şi d a u f ia re i p u t e r e a şi s t ă p â n i r e a lor. Ei se v o r război cu Mielul ; dar Mie lu l îi va birui , p e n t r u c ă El e s te Domnu l domnilor şi împă ra -tul împăra ţ i lo r . Şi cei chemaţ i , a-leşi şi credincioşi , cari sunt cu El, de a s e m e n e a îi v o r birui" . (Apoc. 17, 11—14).

P ro fe ţ i a es te clară . Cele zece c o a r n e cari , după p rofe tu l Daniel ,

• ş t im că sun t pu ter i le e u r o p e n e car i o c u p ă te r i to r iu l vechiului im-pe r iu roman , t r ebue să p r i m e a s c ă în u l t ime le zile o formă de guve r -n ă m â n t sub in f luen ţa că re ia vo r f ace î m p r e u n ă p lanul de a da au-to r i t a t e a lor f iare i pen t ru a do-m i n a cu ea. A c e a s t ă combina ţ i e pol i t ico- re l ig ioasă v a inaugura ve -n i r ea ce lu i de al op tu lea rege. A-ceas t a v a î n semna v i n d e c a r e a comple tă , d a r de scur tă d u r a t ă a r ane i d e moar te . Babilonul cel mare , o rgan iza ţ i e re l igioasă, se v a uni d in nou cu f iara , pu te re pol i -tică, d u p ă cum s 'a în tâmplat şi în t impul l unge i pe r ioade de 1260 de ani d in v r e m e a supremaţ ie i pa -pale . Ch ipu l f iare i v a fi as t fe l re-făcut . Pes t e ocean f iara a re d o u ă coa rne , car i vo rbesc ca u n ba lau r , şi a j u t a t ă de p u t e r e a sa ocultă , se v a m a n i f e s t a pr in minuni şi sem-ne, p u n â n d g r e u t a t e a formidabi lă a i n f l uen ţ e i sa le în serviciul i scu-sitei î n şe lăc iun i sa tan ice : „Apoi

am văzu t r id icându-se din p ă m â n t o a l tă f iară, care a v e a două coar -n e ca ale unu i miel şi v o r b e a ca un ba laur . Ea lucra cu toa tă p u t e -r ea f ia re i d intâ i î na in t ea ei; şi fă-cea ca pămân tu l şi locui tor i i lu i să se înch ine f ia re i dintâi , a că-rei r a n ă de moar t e fu se se v i n d e -cată . S ă v â r ş e a semne mari , p â n ă acolo că f ă cea chiar să se p o g o a -re foc din ce r p e pămân t , în f a ţ a oameni lor . Şi a m ă g e a p e locui to-rii p ă m â n t u l u i pr in semne le p e car i i se dăduse să le f acă în f a ţ a f iarei . Ea a zis locui tor i lor p ă m â n -tu lu i să facă icoană f iarei , c a r e a-v e a r a n a d e sabie şi t răia. I s ' a da t p u t e r e să dea su f l a re i coane i f iarei , ca i coana f ia re i să v o r b e a -scă, şi să f acă să f ie omorî ţ i to ţ i cei ce nu se vor închina i coane i f iarei . Şi a făcut ca toţ i : mici şi mari , boga ţ i şi săraci , s lobozi şi robi, s ă p r imească u n semn p e m â n a d r e a p t ă sau pe f runte , şi ni-m e n i să nu poa tă cumpăra s au v inde , fă ră să aibă semnul aces ta , ad ică n u m e l e fiarei, s au n u m ă r u l n u m e l u i ei". (Apoc. 13, 11—17).

M o m e n t îngrozi tor! Ce t a t ea c e a m a r e a Babilonului , aşeza tă ca re-gină, v a învâr t i din nou scep t ru l in to le ran ţe i şi al persecuţ ie i . Ea v a impune semnul ei lumii înge-n u n c h i a t ă în umil inţă la p ic ioare-le sale. Atunc i , în cele mai î n tune -coase o re a le confl ictului , p r in ţu l aces te i lumi va f ace u n ul t im şi d i spe ra t e for t pen t ru a ş te rge nu -

mele şi l egea lui Dumnezeu de p e fa ţa pământu lu i . El v a a r u n c a o u l t imă s f idare în fa ţa S u v e r a n u l u i universu lu i , în torcând în p rof i tu l său a scu l t a r ea şi adora ţ i a da to ra -tă Celui c a r e a făcut ce rur i l e şi pământu l . M i c a rămăş i ţă a f i i lor femei i va rez is ta eroic şi v a r idi-ca sus de to t s t indardul a d e v ă r u -lui. Dumnezeu va descoper i în fa -v o a r e a Sa „braţul s f in ţenie i sa le în ochi i t u tu ro r neamur i lo r" . N e -tu rbu ra ţ i în mi j locul fur tun i i , ga t a să su fe r e mai de grabă chinul şi m o a r t e a decâ t să se l a se int imi-daţi , sau să-şi t ăgădu iască credin-ţa, „cei chemaţ i , aleşi şi c redin-cioşi", vor b i ru i prin p u t e r e a Mie-lului. Adâncur i l e în tunecoase a le pămân tu lu i v o r fi lumina te de s la-v a lui Dumnezeu, care se v a re-f lec ta pe fa ţa sfinţilor. V o c e a lor v a r e p r o d u c e vocea cerului , c a r e va p roc lama cu putere u l t ima che-mare : „Ieşiţi din Babilon, poporu l Meu!" Aces t e scene e x t r a o r d i n a r e se vo r pe t r ece în ul t imele ore din t impul de ha r , chiar î na in t e ca p lăgi le să f ie vărsa te a s u p r a ma-relui şi t i ranulu i apostat şi a sup ra lumii robi tă de pu terea răului . In v e d e r e a aces tor even imente , t re -bue să grăbim noi p regă t i r ea noa-s t ră pe r sona lă .

A p r o f u n d a r e a acestor seri i d e s tudi i a supra vi i torului Bisericii ne a j u t ă să ieş im birui tor i din ul-t ima s t r âmtora re . (Va u rma) F. Charpiot

IIîncrederea mea

Spiritul Profeţiei Notă. — Nu este nimeni dintre cei

ce cunosc adevărul prezent, care să nu vadă în chip lămurit că ne apro-piem cu paşi repezi de ceasul cel mare al strâmtorării. Acolo unde a-cum câţiva ani nu era decât o singură dovadă care să confirme lucrul ace-sta, sunt astăzi sute de dovezi. Ne apropiem de faza cea mai critică a marei lupte între adevăr şi rătăcire, între reprezentanta lui Dumnezeu pe pământ — Biserica Sa — şi marele vrăjmaş al oricărei dreptăţi. Cunos-când că nu mai are decât puţin timp, el va face tot ce stă în puterile sale ca să nimicească planurile lui Dum-nezeu cu Biserica Sa în vremea a-ceasta.

Dar Dumnezeu a dat Bisericii Sale multă lumină spre a putea evita pri-mejdiile ce caracterizează acest timp de mare întunecime morală şi a merge biruitoare până la sfârşit. El a pus in Biserica Sa darul preţios al Spi-ritului profetic care, prin sfaturile, în-demnurile, mustrările şi descoperirile sale, a fost o mare binecuvântare în perioada de organizare a acestei Bi-serici, şi va avea acelaşi rol binecu-vântat în ceasurile solemne dinainte de încheierea timpului de probă.

Un apel este adresat tuturor cre-dincioşilor din lumea întreagă, — şi credem că aceasta este o solie dela Dumnezeu — anume de a se studia cu multă atenţie scrierile Spiritului profetic. Lumina din aceste scrieri va ajuta tuturor să rămână statornici în ceasurile de criză prin cari vom trece.

Pentru a putea cunoaşte rolul cel mare pe care 1-a avut Spiritul pro-feţiei la începutul Mişcării Advente şi locul pe care trebue să-1 aibă în Biserică în timpul acesta, se va pu-blica în Curierul Misionar o serie de articole, cari trebue să fie cunoscute de toţi. De aceea invităm pe fraţii predicatori, lucrători, presbiteri ai Comunităţilor, să îndemne pe toţi să-şi procure această revistă a Co-munităţii, în care se vor publica a-ceste articole. E o hrană la timp şi cuvântul spune: „Care este deci robul credincios şi înţelept, pe care 1-a pus

stăpânul său peste ceata slugilor sale, ca să le dea hrană la vremea hotă-rî tă?"

Editorii

Acum cincizeci de ani mi-am început activitatea mea în lucrare în calitate de colportor şi lucră-tor biblic în Misiunea Oakland. Chiar atunci, sora E. G. White a venit aci ca să ia parte la adu-, nările în corturi. Bătrânul Mc-Clure, care era conducătorul Mi-siunii noastre, m'a dus la dânsa. Dânsa mi-a zis: „Dacă ai vrea să-mi ajuţi, ai fi aşa de bun să ai grijă de calul şi trăsura pe cari mi le-a împrumutat o soră pentru timpul şederii mele la Oakland?" Fără îndoială, eram foarte fericit că pot să fac serviciul acesta, şi adeseori lăceam serviciul de vi-zitiu când mergea să facă vizite sau să facă unele târguieli.

După ce adunarea în corturi a luat sfârşit, m'a întrebat dacă n'aş fi dispus să iau parte la şcoa-la germană din Battle Creek. I-am răspuns că chiar m'am gândit şi m'am rugat pentru aceasta, dar n'am niciun ban. Tatăl meu îmi scrisese că nu-mi va da niciun ban, atâta timp cât voiu rămâne alături de această sectă. Sora Whi te mi-a răspuns: „Asta nu face nimic; noi vom avea grijă de d-ta şi te vom trimete la Battle Creek". Cât de fericit eram!

Când am ajuns acolo, am con-statat că şcoala n'avea să se des-chidă decât după două săptă-mâni. In timpul acesta am fost invitat să locuesc în familia White. Chiar atunci s'a întrunit o Conferinţă la Battle Creek, şi mai multe dimineţi de-a-rândul, când ne-am adunat la gustarea de dimineaţă la ora şapte, dânsa

ne spunea că Domnul n'o lasă să doarmă, şi că dela ora trei noap-tea scria mereu.

Am avut privilegiul să iau parte la adunările de dimineaţă ale lu-crătorilor. Adeseori sora White venea şi dădea mărturii pline de putere. Am văzut predicatori bă-trâni sdrobiţi şi cu lacrimi în ochi, mărturisindu-şi păcatele, şi atunci un spirit plăcut punea stă-pânire pe adunări. Experienţa a-ceasta a făcut o impresie aşa de adâncă asupra sufletului meu, că n'o voiu mai uita niciodată.

In timpul şederii mele în sânul familiei White, am avut ocazie ca să fac cunoştinţă de-aproape cu dânsa în lucrurile mici din vieaţa de fiecare zi. Eram impre-sionat de faptul că era o adevă-rată creştină, care punea în prac-tică ceea ce învăţa.

Chiar din zilele acelea citeam scrierile dânsei cu cel mai adânc interes şi respect. Cuvintele dân-sei au fost pentru mine un ajutor minunat în multele chestiuni cu cari am avut de-a-face în diferi-tele poziţii pe cari le-am deţinut în lucrarea Domnului. Când ur-mam întocmai după sfatul dânsei, eram totdeauna sigur de reuşită. In anii cei mulţi de activitate în această lucrare, n'am avut nicio chestiune pentru care să nu gă-sesc un răspuns lămurit în scrie-rile ei, fie cu privire la evanghe-lizare, la comunitate, la cămin, la lucrarea de editură, la educaţie, la sănătate şi igienă, sau cu pri-vire la vreun alt subiect oarecare.

O experienţă personală care întăreşte încrederea

Doresc să povestesc o expe-rienţă pe care am avut-o în pri-mii ani în Germania, experienţă care a fost totdeauna de un mare ajutor pentru mine. Eram pe a-tunci directorul şi singurul pro-fesor al micei noastre şcoli mi-sionare din Hamburg, şi în ace-laşi timp purtam şi răspunderea micei noastre edituri, dacă i se putea spune astfel. Era o mică ne-înţelegere între lucrătorii din a-ceastă instituţie. Era vorba de un

(Urmare la pag. 7)

Pecetluirea lui

O solie solemnă, foar te precisă şi lămurită, se ves teş te astăzi pe întreg pământul . Advent iş t i i de Ziua Şaptea au auzit-o; da, ei sunt uneal ta pusă în mâna lui Dumne-zeu, pent ru a duce aceas tă solie „locuitorilor pământului , oricărui neam, oricărei seminţii, oricărei limbi şi oricărui popor" . Aceeaşi solie care are putere să scoată pe Om din lume şi să-1 facă un ade-văra t Advent is t de Ziua Şaptea, are şi pu terea de a-1 a ju t a să t reacă cu bine pr in această lume rea şi plină de păcat , până la încheierea glorioasă a soliei.

Noi numim Evanghel ia din ace-ste zile: „Adevărul despre Sabat", „Solia îngerului al t rei lea", „Solia despre ven i rea Domnului în mări-re", etc., foar te mulţi dintre acei cari sunt acum păzitori ai Sabatu-lui şi membri ai Comunităţi i , con-sideră aceas ta ca o solie necesară numai pent ru acei ce nu sunt în credinţă. Pentru ca c ineva să facă par te dintre noi, t rebue să primea-scă Sabatul, să creadă în apropiata revenire a Domnului şi să cunoa-scă semnele timpului. Unora ca a-ceştia doresc să le spun că seriozi-ta tea şi solemnitatea „soliei de-spre sigilare" nu s 'a înt ipări t încă în dea juns în inimile şi mintea lor. „Solia sigilării" este adresa tă po-porului advent .

Versete le din 2 Timotei 2, 19 şi Apocalips 7, 1—4 au o pu te re deo-sebită în aceste zile solemne. A-ceste zile însemnează mul t pent ru Advent iş t i i de Ziua Şaptea. Am-bele tex te se ocupă cu pecet lu i rea servilor lui Dumnezeu şi cu lupta dintre adevăr şi rătăcire . Cel din-tâi vorbeş te despre criza din lăun-trul Comunităţi i , iar cel de al doi-lea se ocupă cu criza din afară a Comunităţii , adică dintre naţ iuni le pământului . In ambele cazuri, mâ-na cea puternică a lui Dumnezeu este întinsă să mântuiască , să o-crotească şi să pecet luiască pe cei ce sunt ai Săi.

Motivul care a determinat pe Pavel să facă lui Timotei această declaraţie, e ra învă ţă tu ra acelora „cari s 'au abătut dela adevăr" ,

sermllor Dumnezeu

cari „zic că a şi veni t învierea, şi răs toarnă credinţa unora" . Lucru-rile se pe t rec ca şi pe t impul Mân-tuitorului; sunt unii cari v in prin-t re servii lui Dumnezeu cu învă-ţături şi idei, cari nu-şi au origi-nea în cer, ci în abis. Aceş t ia simt o mare povară de a face o reformă printre adevăraţ i i credincioşi şi caută să găsească greşeli în pie-trele dela temelie, cari au făcut pe acest popor ceea ce este el astăzi.

Adventiş t i i de Ziua Şaptea au primit o solie puternică , spre a o vesti la orice naţ iune, l imbă şi po-por. Există astăzi mulţi v ră jmaş i , cari ar dori să împiedece împlini-rea acestui p lan şi a j u n g e r e a ace-stei ţ inte. Dar a semenea lui Nee-mia, ca re a răspuns vră jmaş i lo r săi, cari doreau să împiedece lu-crarea lui Dumnezeu din v r emea sa, tot as t fel t rebue să răspundă şi Advent iş t i i de Ziua Şaptea : „Am o mare lucrare de făcut şi nu pot să mă pogor ; cât timp l-aş lăsa ca să vin la voi, lucrul ar înceta" . Cea mai mare piedecă pen t ru adu-cerea la îndeplinire a acestei mari lucrări ca re se săvârşeş te în lumea întreagă, vine din lăuntrul Comu-nităţii. Aceas tă p iedecă este de di-ferite feluri . De aceea, apelul şi chezăşia făcută în 2 Timotei 2, 19, se aplică Comunităţ i i de astăzi. „Totuşi, temelia ta re a lui Dumne-zeu stă nezguduită , având pece tea aceasta: ,Domnul cunoaş te p e cei ce sunt ai Lui', şi: .Oricine ros teş-te Numele Domnului, să se depăr-teze de fărădelege! '" Aici es te da-tă o as igurare pent ru t impul când credincioşii se află în lupte pen t ru credinţă, că Dumnezeu nu v a pă-răsi pe cei ce sunt ai Lui. Mul te îmbărbătăr i au fost date pen t ru întăr irea credincioşilor.

„Mi s 'a ară ta t că adevăru l odată publicat acum, v a sta, căci es te a-devărul pen t ru zilele de apoi; el va trăi" . . . . — „Experienţe şi Vi-ziuni", p. 95.

„îngerul care mă înso ţea mi-a zis: ,Vai de acela ca re va mişca vreo piatră , sau va muta v r e u n ţă-ruş dela temelia acestei solii — Am văzut cum venea câ te unul

şi-i cerceta temelia. Unii se u rcau repede şi cu bucur ie pe ea. Alţi i începeau să găsească cusurur i te-meliei. Ei doreau să i se mai facă îmbunătăţiri , zicând că a tunci platforma ar fi mai desăvârş i tă , iar oamenii mult mai fericiţi. Unii s'au dat jos de pe pla t formă, ca s'o cerceteze, şi au declarat că es te aşezată greşit. Dar am văzut că a-proape toţi s tă teau neclint i ţ i pe platformă şi îndemnau pe ace ia cari se coborau de pe p la t fo rmă să înceteze cu învinuir i le lor, de-oarece Dumnezeu era Arhi tec tu l şi ei se luptau împotr iva Lui". — „Experienţe şi Viziuni", p. 233— 234.

Noi am văzut unele lumini mai strălucitoare şi al tele mai puţ in strălucitoare, cari au plecat din-tre noi. Mulţi dintre aceş t ia se cred chemaţi să ducă fraţ i lor lor de mai înainte, aşa zisa „lumină nouă", după cum o numesc ei. Ei merg chiar atât de depar te cu în-văţă tura despre „lumina nouă" a lor, încât declară adevăru l şi pe poporul pe care l 'au iubit a l tădată , ca fiind „Babilon". Dar pe ei înşişi se socotesc a fi glasul şi unea l t a care să si lească p e aceşti credin-cioşi sinceri să pă răsească p la t for -ma şi să se depăr teze de pu te rn ica mişcare, care s 'a început în anu l 1844, potrivit profeţiei . La o ase-menea invitaţie, răspunsul nos t ru să fie: „Nu pot să mă pogor; cât timp l-aş lăsa ca să vin la voi, lu-crul ar înceta".

Timpuri pr imejd ioase sunt ară-"tate aci, dar o criză şi mai m a r e ne stă în faţă. Aceas ta va lovi or ice Comunitate, pent rucă f iecare cre-dincios t rebue să suporte cerca-rea. Din l ista evenimente lor ară-tate de Domnul în Mate i 24, car i aveau să aibă loc în a junu l ven i r i i Sale, cetim: „Este un serv rău, ca-re zice în inima lui: .Stăpânul meu zăboveşte să vină!" ' . El „va înce-pe să bată pe tovarăş i i lui de s lu j -bă". In parte , aceas tă profe ţ ie s 'a împlinit la 1844, dar credinţa m e a este că aplicaţia ei şi mai m a r e avea să fie în vii tor.

„Nu va trece neamul aces ta" . „Despre vremuri şi soroace, f ra ţ i -lor, n 'aveţ i t rebuinţă să vă scr iu" . „El va veni şi nu va zăbovi" . „Ceasul judecăţi i Sale a sosit". „In zilele în cari îngerul al şap te lea va suna din t râmbiţa lui, se v a sfârşi taina lui Dumnezeu". „In zi-lele regilor acestora, Dumnezeul cerului va ridica o altă împără -

ţie". „Nu v ă părăsi ţ i dar încrede-rea voas t ră" . „Acum dar, cel ne-prihănit va trăi pr in credinţă" . A-ceste verse te puternice sunt toate înrădăcinate în solia îngerului al treilea.

Din toate părţ i le se r idică gla-suri, pentru a da naş te re la con-fuzie, — dacă ar fi cu put inţă , — zicând: „Domnul întârzie cu veni-rea Sa". Se ridică glasuri cari zic că au găsit greşeli la temelia so-liei; glasuri cari vorbesc de rău pe credincioşi şi cari provoacă desbinări pr int re credincioşi.

„Totuşi, temel ia tare a lui Dum-nezeu stă nezguduită , având pece-tea aceasta: ,Domnul cunoaş te pe cei ce sunt ai Lui'". „Te-am săpat pe mâinile Mele, şi zidurile tale sunt to tdeauna îna in tea ochilor Mei". „Cel ce se a t inge de voi, se at inge de lumina ochilor Săi".

Să ne ţ inem deci s t râns legaţi de mişcarea care s'a început la timpul hotăr î t şi în de acord cu e-venimentele profetice.

De multe ori am fost de faţă când adevărul şi ră tăc i rea erau în luptă. Dar în toa tă exper ien ţa mea de predicator în poporu l advent, nu mi-a fost nic iodată greu să văd de ce par te este adevărul . In ori-ce împre jurare grea servul lui Dumnezeu v a auzi înapoia sa un glas care îi v a zice: „Iată drumul, mergeţ i pe el!' când veţ i voi să vă mai abateţi la d reapta sau la stân-ga". Isa. 30, 21.

Ce scuză pot aduce eu Domnu-lui Meu, urmând aces te glasuri din afară şi părăsind calea? Sunt unii cari s tau încă în mi j locul Comuni-tăţii ca membri, pen t rucă au fost influenţaţi de alţi bărba ţ i tar i în credinţă, sau poa te din pr ic ina so-ţului sau soţiei, a v r eunu i f ra te sau soră, a tatălui sau a mamei. Dar în curând f iecare v a t rebui să stea singur. Orice spri j in pământesc va fi mişcat din locul lui, iar noi vom sta în credinţă numai dator i tă le-găturii noastre cu Hris tos şi vom crede în solia Sa mântu i toa re din poporul rămăşiţei . Nimeni nu are pu terea pe care o are creşt inul de a sta pentru adevăr . Rugăciunea sa mişcă braţul lui Dumnezeu. Ni-meni nu poate da pe fa ţă o astfel de iubire cura tă ca ace la care ră-mâne în Hristos. Nimeni nu are o minte mai sănă toasă ca acela care este călăuzit de Duhul Sfânt. Ni-meni nu poate să nădă jdu ia scă a fi condus de mâna lui Dumnezeu, în vremile de pr imejdie , sub scu-

tul soliei de pecet luire, fă ră o su-punere şi consacrare din toa tă ini-ma. De aceea, apelul solemn al textului nostru este: „Oricine ros-teşte Numele Domnului, să se de-păr teze de fărădelege!" Această avert izare nu es te adresa tă necre-dincioşilor, ci acelora cari au pri-mit pe Hristos, — acelora cari do-resc să pr imească pece tea viului Dumnezeu. Sunt unii cari vor răs-punde: Vizionarul a văzut pe acei „răscumpăraţi d int re oameni" , cari erau „fără v ină îna in tea scaunu-lui de domnie al lui Dumnezeu", „şi în gura lor nu s 'a găsit min-ciună".

Caracterul f iecărui credincios t rebue să se desvol te aici pe pă-mânt, înainte de a a junge în cer. Secretul de a fi un creştin, este de a fi un creşt in în secret. Serva Domnului face un apel serios că-tre acei cari cheamă Numele Dom-nului, ca să se depăr teze de orice rău şi să bi ruiască orice păca t se-cret.

„Este o mare nevoie ca fraţii noştri să biruiască păca te le ascun-se. Mânia lui Dumnezeu zace asu-pra mul tora dint re ei, asemenea unui nor. Comunităţ i le sunt slabe. Egoismul, lipsa de milă, lăcomia, invidia, bănuel i le rele, minciuna, furt işaguri le , răpirea , sensualita-tea, des f rânarea şi adul terul , stau scrise în dreptul numelui multora dintre cei ce pre t ind a c rede ade-vărul solemn şi sfânt pen t ru vre-mea aceasta. Cum poa te fi curăţită tabăra de aceste lucruri blestema-te, când mulţi d int re cei ce se pre-tind a fi creştini săvârşesc mereu aceste păca te ascunse? In fa ţa oa-menilor ei îşi păzesc oa recum cu grijă căile lor, dar ei păcătuesc împotriva lui Dumnezeu. Ochiul Său curat vede şi un mar tor no-tează toate păca te le lor, a tâ t pe cele publice cât şi pe cele ascun-se; şi dacă nu se pocăiesc şi nu-şi mărturisesc păca te le lor înaintea lui Dumnezeu, dacă nu cad pe Stâncă şi nu se sfărâmă, păcatele lor vor mărturisi împotr iva lor în registrele c e r u l u i . . . . V ă spun, fraţ i lor şi surorilor, aveţ i nevoie să vă umiliţi suf le te le îna intea lui Dumnezeu. înce ta ţ i a face rău şi învăţaţ i a face bine". — „Mărturii către Predicatori" , p. 146.

„Cercetează-mă, Dumnezeule"

Rugăciunea lui David ar trebui să pornească de pe buzele fiecărui Adventist de Ziua Şaptea : „Cerce-

tează-mă, Dumnezeule, şi cunoa-şte-mi inima! Incearcă-mă, şi cu-noaşte-mi gândurile! Vezi dacă sunt pe o cale rea, şi du-mă pe calea veşniciei!" Ps. 139, 23. 24.

In Apocal ips 7, 1—4, ni se ra-portează cea mai impor tan tă lu-crare de pe pământ :

„După aceea am văzu t pat ru în-geri, cari s tă teau în picioare, în cele patru colţuri ale pământului . Ei ţ ineau cele pa t ru vântur i ale pământului, ca să nu suf le vânt pe pământ, nici pe mare, nici peste vreun copac. Şi am văzu t un alt înger, care se suia d inspre răsări-tul soarelui şi care a v e a pecetea viului Dumnezeu. El a strigat cu glas tare la cei pa t ru înger i căro-ra le fusese dat să v a t ă m e pămân-tul şi marea, zicând: ,Nu vătămaţ i pământul, nici marea , nici copa-cii, până nu vom pune pece tea pe f runtea s luj i tor i lor Dumnezeului nostru' . Şi am auzit număru l celor ce fusese pecet lui ţ i : o sută pa-tru zeci şi pa t ru de mii, din toate seminţiile fii lor lui Izrail".

Este, deci, destul de lămurit că aceasta este cea mai importantă lucrare care a re loc pe pământ . Ea este în legă tură cu luc ra rea prezi-să în Apoc. 4, 1. 6. 7. Aceas t a este importantă, pen t rucă es te o lucra-re care cupr inde lumea întreagă. Unelte cereşt i dau a ju to r , iar înge-rii lui Dumnezeu ţin în f r âu vântu-rile războiului până ce aceas tă lu-crare impor tantă va fi terminată. Lucrarea aceas ta în t rece orice lu-crare pe care ar săvârş i -o oame-nii. Pentru mulţi , cea ma i mare lu-crare care se poa te f ace într 'o conferinţă es te a legerea preşedin-telui. Iar după ce aceas t ă lucrare se termină, ei sunt ga t a să pără-sească conferinţa . Deşi a legerea slujbaşilor confer inţe i şi primirea planurilor de lucru îşi au locul lor în lucrarea lui Dumnezeu, totuşi aceasta t r ebue să f ie umbri tă de străduinţa de a ne p r egă t i pentru cer. De câte ori găsim suflete, cari vin la aceste adunăr i b inecuvân-ta te şi ascul tă la glasul soliei, dar cari negl i jează să ia cu ei influen-ţa înviorătoare a Spir i tului Sfânt, când merg la casele lor! Aceştia vor rămâne fă ră ocro t i re în tim-pul strâmtorării .

Lucrarea cea mai impor tan tă

„Acei cari pr imesc sigiliul viu-lui Dumnezeu şi cari v o r fi apăraţ i în timpul s t râmtorăr i i , t rebue să

a r a t e p e f a ţ a lor chipul depl in al Domnulu i Isus". — „Experienţe şi Viz iuni" , pag. 72.

Luc ra rea de s igi lare es te cea ma i impor t an tă luc ra re de p e pă-mân t . Este u l t ima lucrare a lui Dumnezeu , care v a a v e a loc pe p ă m â n t , îna in te de reven i rea Dom-nului . Ea es te impor tan tă , pen t ru -că e s t e luc ra rea judecăţ i i . Solul lui Dumnezeu zice: „Temeţi-vă de D u m n e z e u şi daţ i-I mărire, căc i a ven i t ceasu l judecă ţ i i Sale". A c e a -sta f ace ca solia sigilări i să f ie cea m a i so l emnă luc ra re de pe în t r eg p ă m â n t u l . Ave r t i za rea este da t ă f i ecă ru ia , ca să se înfăţ işeze îna-i n t e a ba r e i de j udeca t ă a lui Dum-nezeu. Ace i cari r ă spund la acea -sta, vo r a v e a N u m e l e Tată lu i scris p e f run ţ i l e lor. Da, ca rac te ru l şi c u g e t u l lui Dumnezeu vo r deven i i n f luen ţe l e cele m a i pu te rn ice în v i e a ţ a lor.

N i se spune că sigiliul es te pă-z i rea Sabatu lu i , p e n t r u c ă Saba tu l e s t e semnul , sau pece tea . Este a-d e v ă r a t că acei car i vor fi s igi la ţ i vo r r e s p e c t a Saba tu l zilei a şap-tea . Totuşi , a sta la j udeca t ă cu N u m e l e Ta tă lu i scr is pe f run te , în-s e m n e a z ă mul t ma i mult decât pă-z i rea Sabatu lu i . A c e a s t a cupr inde în s ine cea mai depl ină sch imbare a ca rac t e ru lu i , pe care au văzu t -o v r e o d a t ă oamenii . Lucrarea re for -me i Saba tu lu i se înt inde mereu , r id i când pe oameni din supers t i ţ i a ş i d e s f r â u l aces te i lumi, şi că lău -zindu- i p e c ă r a r e a cea îngus tă a s f in ţen ie i , ca re duce la ce t a t ea cea e te rnă , la Nou l Ierusal im. Ea cu-p r i n d e în s ine sch imbarea firii oa-men i lo r d u p ă chipul Aceluia ca r e es te Domnu l şi Mântu i to ru l nos t ru .

Eu nu m ' a m ocupa t p rea mul t cu n u m ă r u l ce lor 144.000, ci mai mul t cu n e c e s i t a t e a de a avea ca rac te -r u l ace lo ra car i f ac par te din aces t .număr. In sol ia sigilării se af lă un s t a n d a r d spir i tual . Mântu i rea nu v a fi d a t ă une i ce t e de favor i ţ i , ci „or icui vo ieş te" . Dumnezeul no-s t ru nu c a u t ă la fa ţă , nu face deo-seb i r e d e p e r s o a n ă şi nici nu pă r -t ineş t e v r e o rasă, sau na ţ iona l i ta -te , ci El e s te gelos pe N u m e l e şi c a r a c t e r u l Său. Invi ta ţ ia de a pri-m i N u m e l e lui Dumnezeu pe f run -te, e a d r e s a t ă or icărui neam, ori-că re i seminţ i i şi or icărui popor . H o t ă r î r e a de a pr imi sigiliul ace-sta, s tă în m â n a f iecăruia . Dum-n e z e u nu S'a in t rodus n ic ioda tă cu f o r ţ a în c u g e t a r e a şi în v i ea ţ a fii-lor o a m e n i l o r şi nici în aceas t ă ul-

t imă gene ra ţ i e nu va face aceas t a . El nu v a d i s t ruge l ibe r t a t ea mo-ra lă din om de a a lege. Se p a r e că, cu cât n e ap rop iem mai mul t de t impul sfârşi tului , cu a t â t se s l ăbeş te ma i mul t a ceas t ă p u t e r e de a se ho tă r î .

A c e a s t ă l ipsă d e deoseb i re spi-r i tua lă îşi a r e cauza în v i ea ţ a so-cială şi economică a n e a m u l u i o-menesc . Ea îşi a re rădăc in i le în -f ip te adânc în v iea ţa fii lor o a m e -nilor. Se ce re o s fo r ţ a re ex t r ao r -d ina ră spre a trezi pe oamen i d in somno len ţa lor spir i tuală . S 'a dus v r e m e a când era d e a j u n s să a ră ţ i n u m a i oameni lo r ca lea a d e v ă r u -lui. A ven i t t impul când t r e b u e să merg i la d rumur i şi la ga rdur i şi să si leşti p e oameni să v i n ă la n u n t a Mieluşe lu lu i .

Ezechiel a văzu t „un semn p e f r u n t e a oameni lor , car i susp ină şi gem din pr ic ina t u tu ro r u r îc iun i -lor, ca r i se săvârşesc acolo" . In Ezechie l 9, 1—6, es te zugrăv i t t a -b lou l aces t e i so lemne lucrări . Pro-fe tu l a văzu t un înger ven ind din

(Urmare dela pag. 4)

p lan d e l u c r a r e mi s iona ră în o r a ş d u p ă ore le d e lucru . E u e ram îm-p o v ă r a t pe d e a s u p r a cu un p l a n o a r e c a r e şi cu a d u c e r e a lui la în -dep l in i re . M a i cu d e o s e b i r e u n f r a t e v e n e a cu p ropuner i l e , şi alţi i i se a l ă t u r a u . In ten ţ ia nu e ra r ea , d a r c r e a o s i tuaţ ie c a r e mă p u n e a în m a r e î n c u r c ă t u r ă . A d u c e a u n spir i t de d e s b i n a r e în a d u n ă r i l e n o a s t r e .

î n t r ' o D u m i n e c ă d e d i m i n e a ţ ă a m r u g a t p e difer i ţ i membr i ai ins t i tuţ ie i s ă v i n ă la o a d u n a r e în cape lă , c a r e a v e a să s e ţ ină Lun i s e a r a , p e n t r u o c o n s f ă t u i r e s p e -c i a l ă . E r a m cupr ins de s i m ţ ă m â n -tul că ace s t e g reu tă ţ i t r e b u e să f ie a p l a n a t e în t r ' un fel o a r e c a r e . Luni d e d iminea ţă am mers la b i -rou l meu, u n d e am găs i t o s c r i -s o a r e ca r e p u r t a ş t ampi la poş te i aus t r a l i ene , cu nume le „ E . G . W h i t e " t ipăr i t în co l ţu l u n d e se p u n e n u m e l e şi a d r e s a p e pl icur i . S o r a W h i t e era p e v r e m e a a c e e a în A u s t r a l i a . Am desch is pl icul . E r a o solie din p a r t e a sorei W h i -te, c a r e se o c u p a tocmai cu ches t i -

Sanctuar . A c e s t înger a po runc i t omulu i „care era îmbrăca t cu ha i -na de in şi c a r e avea că l imara l a b r âu" , să t r e a c ă „prin mi j locu l Ie-rusa l imului" , şi să f acă „un s e m n pe f run t ea oameni lor" .

N u am cuv in te să-mi expr im e -moţ ia suf le tu lu i meu, când m ă gândesc la acest e v e n i m e n t so-lemn. îngeru l nu merge în săl i le n e s ă n ă t o a s e de dansur i şi de des -t răbălăr i , în săli le de t e a t r u şi d e pe t recer i , în sa loanele de conver -sa ţ ie şi de bău tură , ca să găsea-scă acolo p e cei ce t r e b u e să f i e pecet lui ţ i , s a u să li se f a c ă s e m n pe f runte , ci la „Locaşul Meu cel s fân t" , la „Ierusalim". A c e s t a es te „ceasul judecăţ i i" . T impul de cer -ca re se ap rop ie de înche ie re , ia r Isus, M a r e l e nostru Preot , îşi în-dep l ineş te u l t ima fază a lucrăr i i Sale de mântu i re . „Ei au începu t cu bă t rân i i cari e r a u îna in t ea Templulu i" . Dar unde sun t t iner i i noşt r i , în t impul când servi i lu i Dumnezeu sun t sigilaţi?

(Va urma)

uni le cari n e p r o d u s e s e n o u ă g r e u t ă ţ i în inst i tuţ ie.

In s e a r a aceea , la a d u n a r e , a m î n t r e b a t pe lucră tor i : „ C â n d v ' a m inv i t a t eu la aceas tă a d u n a r e ? "

„ I e r i " , mi -au r ă s p u n s ei. „ E i b i n e " , am c o n t i n u a t eu ,

„ c h i a r în d iminea ţa a c e a s t a a m pr imi t prin p o ş t ă o solie din p a r -tea sorei W h i t e din A u s t r a l i a . E a se o c u p ă tocmai cu c h e s t i u n e a d e s p r e ca re doream să v ă v o r -b e s c " .

L e - a m cet i t m ă r t u r i a , apo i l e - am v o r b i t despre ce cred eu d e s p r e s fa tu l cupr ins în ea . N u -m a i d e c â t f r a t e l e care p r o v o c a s e a c e a ne în ţe legere , s 'a r id ica t în p i c ioa re şi a luat o poz i ţ ie c r e -ş t ină d e m n ă de a d m i r a t . U n u l d u p ă altul a u făcut la fel , şi D o m -nul n e - a a j u t a t ca să î n l ă t u r ă m t o a t e g reu tă ţ i l e cari se a f l au în ca lea n o a s t r ă .

A c u m , a r putea g â n d i c i n e v a că, p e n t r u c ă eu mă c u n o ş t e a m b i n e cu so ra W h i t e , îi s c r i sesem în A u s t r a l i a . D a r pe v r e m e a a -ceea comunica ţ i a pr in p o ş t ă î n t r e

(Urmare la pag. 16)

^Ooi s imieţi cbmiMJtşiţi în a Timp de câ t eva luni am discu-

t a t desp re c re ş t e rea creş t ină . Al t fe l am r ă m â n e nepregă t i ţ i sp re a în tâmpina p e Domnul nost ru , la v e n i r e a Sa. Domnul ne dă însă a-s igu ra rea : „Voi a v e ţ i totul depl in în El, care este Capul or icăre i domni i şi s tăpâni r i " . Col. 1, 10.

Hr is tos a deven i t garantu l răs -cumpără r i i noas t re . îna in te de a fi lumea , El S'a ofer i t să sa lveze s fân ta pe reche , c a r e fusese aşeza-t ă în pa rad i s , în cazul când a v e a să cadă în păca t . Isus este încă şi as tăzi ga ran tu l nos t ru . El a fă-cu t to tu l pen t ru mân tu i r ea noa -s t ră . In t rupându- se aici p e pământ , Hr i s tos a dus o v i e a ţ ă sfântă , şi a a s igu ra t mân tu i r ea pen t ru toţi ce i ce L'au primit. Nep r ihăn i r ea Sa e s t e a t r ibu i t ă tu tu ror . Când păcă -tosu l v e d e eno rmi t a t ea păca tu lu i s ă u şi îşi mă r tu r i s e ş t e v ina sa, pr i -mind p e Hris tos ca r ă scumpără to r a l Său, a tunc i Domnul îl îmbracă cu p ropr i a Sa nepr ihăn i re . Păcă-tosu l e s t e îndrep tă ţ i t pr in Hristos.

In fe lu l aces ta , c reş t inu l îşi gă-seş te p l i nă t a t ea s au desăvâ r ş i r ea în Hris tos , iar nu în El însuşi. Tâl-h a r u l de pe c ruce n ' a avu t a l tă o-cazie d e a măr tu r i s i pe Hristos, decâ t când e r a pe cruce şi c â n d m u l ţ i m e a II b a t j o c o r e a . El n 'a a v u t ocaz ie să-şi d o v e d e a s c ă credincio-ş ia şi c r ed in ţ a în Hr is tos pr in t r 'o v i e a ţ ă d e ascul tare ; şi totuşi, aces t s ă r m a n t â lha r pocă i t a fost as igu-r a t că v a pr imi un loc în împără -ţ i a lui Hris tos . Iar când v a fi în-fă ţ i şa t î na in t ea lui Dumnezeu, la z iua de apoi, el v a apa re îmbră-ca t în h a i n a drep tă ţ i i lui Hr is tos şi v a f i socot i t „depl in în El".

Plinătatea în diferitele ei trepte

Un copi l al lui Dumnezeu nu de-v i n e p ă r t a ş nepr ihăn i r i i Mân tu i -to ru lu i n u m a i la conver t i r ea sa, ci c r e ş t e r ea c reş t ină exis tă în ori-c e t imp. Dacă îşi păs t rează cre-d in ţ a şi c red inc ioş ia fa ţă de Hri-s tos , c red inc iosu l e s t e socoti t „de-pl in" în Hr is tos în orice p a r t e a vie ţ i i . Ch ia r dacă m o a r t e a vine p e 8

n e a ş t e p t a t e , el to t va a p a r e în sla-vă, îmbrăca t în n e p r i h ă n i r e a lui Hris tos , la ziua r ă scumpără r i i fi-na le ; căci des to in ic ia şi v rednic ia n o a s t r ă pen t ru ce r se af lă în Hri-stos. Ia tă ce ne spune Spir i tul pro-fe t ic :

„Inima îngâmfa tă se lup tă să câş t ige mân tu i r ea ; d a r a tâ t v red-nic ia noas t r ă pen t ru cer, cât şi des to in ic ia noas t ră p e n t r u el se găsesc în Hris tos" . — „Hristos, Lumina lumii, p. 252.

N e p r i h ă n i r e a lui Hr is tos es te un da r foa r t e real şi p rac t ic pen t ru oameni . Ea nu n u m a i că îi es te so-cot i tă , ci îi es te şi dăru i tă . Ea pă-t r u n d e v i ea ţ a şi se dă p e f a ţ ă pr in a scu l t a r e de î n t r eaga lege a lui Dumnezeu . Spiri tul p ro fe t i c măr-tu r i se ş t e :

„Domnul, în m a r e a Sa milosti-v i re , a t r imes c e a m a i p re ţ ioasă sol ie poporu lu i Său p r i n presbi te-ru l — şi p r in —. A c e a s t ă solie a-v e a să p ros l ăvească î na in t ea lumii p e Mân tu i to ru l cel înă l ţa t ca jert-fă p e n t r u păca te l e lumii întregi . Ea p rez in tă î nd rep tă ţ i r ea pr in cre-d in ţă pe baza u n e i ga ran ţ i i şi in-v i t ă p e oameni să p r i m e a s c ă ne-p r i h ă n i r e a lui Hris tos , ca re se dă p e f a ţ ă p r in ascul tare d e toa te po-runc i l e lui Dumnezeu" . — „Măr-tur i i p e n t r u Presbi ter i" , pag. 91. 92.

N e p r i h ă n i r e a ca r e se dă pe fa ţă „prin ascu l ta re d e t oa t e porunci le lui Dumnezeu" , e s te o nepr ihăn i re împăr tă ş i t ă . In a c e a s t ă împăr tăş i -r e e s t e o sf inţ i re p rogres ivă . Prin n e p r i h ă n i r e a aceas ta , c a r e însem-n e a z ă t r ă i r ea pr incipi i lor s f inte în v i e a ţ a zilnică, se face o c reş te re c reş t ină . î na in t ând as t fe l p a s cu pas , omul dev ine p ă r t a ş sf inţeniei lui Hris tos .

Desăvârşirea creşterii

Dacă suf le tul r ă m â n e credincios l e g ă m â n t u l u i f ăcu t cu Dumnezeu, el e s t e socoti t de săvâ r ş i t în fa ţa lu i Dumnezeu , în o r ica re t r eap tă d in de svo l t a r ea c re ş t ină s 'ar afla. E g reu să vezi cum ar p u t e a avea

loc aceas ta , dacă nu es te d e s ă v â r -şire în creş tere , n e p r i h ă n i r e a de-s ă v â r ş i t ă a lui Hr is tos const i -tu ind m ă s u r a depl ină a idea lu lu i divin. A c e a s t ă d e s ă v â r ş i r e e s t e f o a r t e b ine i lus t ra tă în p i lda cu semănă to ru l . Mân tu i to ru l zice:

„Cu împără ţ i a lui D u m n e z e u es te ca a tunci când u n om a r u n c ă s ă m â n ţ a în pămân t ; f ie că d o a r m e n o a p t e a , f ie că s tă t reaz z iua; să-m â n ţ a încol ţeş te şi c reş te f ă r ă s ă şt ie e l cum. P ă m â n t u l rodeş t e s in-gur : î n t â i un fir ve rde , apo i spic, d u p ă a c e e a g râu depl in în spic". M a r c u 4, 26—28.

Bobul de grâu încol ţeş te şi i e se din p ă m â n t mai în tâ i ca u n f i r ve r -de; şi c reş te p â n ă dev ine u n pa iu depl in ; apoi se fo rmează spicul, şi d u p ă a c e e a bobu l depl in în spic. C o m e n t â n d aceas t ă pa rabo lă , ser -v a Domnulu i zice:

„Viea ţa noas t r ă p o a t e să f ie de-s ă v â r ş i t ă în to t cursu l desvo l tă r i i sale; to tuşi , dacă se împl ineş te cu noi p l a n u l lui Dumnezeu , în v i e a ţ a n o a s t r ă v a fi un p rog res con t inuu . Sf in ţ i rea es te l uc r a r ea u n e i v ie ţ i în t reg i . In m ă s u r a în ca re se îm-mul ţ e sc ocazii le o fe r i te nouă , în a c e e a ş i măsu ră cresc şi expe r i en -ţele , i a r cunoş t in ţa se îmmul ţeş te . Noi a j u n g e m a f i ma i des to in ic i de a d u c e răspunder i l e , şi dep l ina n o a s t r ă desvo l t a re es te p ropor ţ io -na l ă cu pr ivi legi i le ce le a v e m " . — „Parabo le le Domnulu i Hr i s tos" , p. 60.

P l an t a c reş te p r in în suş i r ea ace-lor e l e m e n t e de h r a n ă p r e v ă z u t e de Crea to r . Ea îşi t r age h r a n a din p ă m â n t ; din ae r şi din r aze le în-v i o r ă t o a r e ale soare lu i îşi ia ce le t rebu inc ioase . In fe lu l a ce s t a e a c re ş t e p â n ă la ma tu r i t a t e .

To t as t fe l şi c reş t inul : t r e b u e să-şi î n suşească ceea ce i-a ho tă -r î t Dumnezeu . Prin c red in ţă el pr i -m e ş t e în inima sa p u t e r e a dă tă -t o a r e d e v iea ţă a Duhulu i Sfânt ; r u g ă c i u n e a în t a ină dev ine ca o r e sp i r a ţ i e a suf le tu lui ; şi v i ea ţ a sp i r i tua lă es te nu t r i t ă pr in cuvân t .

(Urmare la pag. 11)

Vă tinerilor

Intre a l te ca tegor i i d e credin-cioşi, c ă r o r a li se ad re sează apos-tolul şi evanghe l i s tu l loan , supra-numit şi apos to lu l iubiri i , se gă-seş te şi t inere tu l ! Ia tă ce le scr ia t iner i lor d in v r e m e a a c e e a : „Vă scriu vouă , t ineri lor , căc i sunte ţ i ta r i şi c u v â n t u l lui Dumnezeu ră-m â n e în vo i şi aţ i b i ru i t pe cel rău" . 1 l o a n 2, 14 uit. p.

T o t d e a u n a t ine re tu l a fos t p r e -ţuit şi î n c o n j u r a t de o deoseb i t ă a tenţ ie , p e n t r u c ă t i ne re tu l repre-zintă v i i toru l , ene rg ia şi n ă d e j d e a zilelor de mâ ine ; da r în acelaş i t imp el e s te şi ţ in ta de a t a c a ce-lui rău .

Se p o a t e a s e m ă n a e n e r g i a t ine-r ea scă cu u n tab lou din na tu ră , ca re se p o a t e v e d e a pr in reg iun i le mun toase . Râur i le d e mun te , ve -n ind n ă v a l n i c la va le , p r o d u c o for ţă , o p u t e r e nespus d e m a r e pr in c ă d e r e a lor. Energ ia a c e a s t a poa t e d a t r e i rezu l ta te : 1) să f ie foa r t e fo los i toare ; 2) să se risi-pească f ă r ă n ic i un folos; şi 3) să f ie ch ia r p r ime jd ioasă . Poa t e f i foa r t e fo los i toare , a tunc i c â n d es te cap ta tă , p r i n s ă în mod iscus i t în-t re n i ş te u luc i sau jgh iabur i de scândur i , şi condusă în d i rec ţ ia voi tă , p e n t r u a p u n e în mi şca re mori , f i e răs t ra ie , uz ine e lec t r ice sau a l te ins ta la ţ iun i indus t r ia le , şi a tunc i a d u c e fo loase nebănu i t e . Se p ie rde f ă r ă nici un fo los când es te l ă sa t la vo ia în tâmplăr i i . Ia r al t re i lea caz, dev ine p r i m e j d i o s când, umf lându-se , p r i m ă v a r a ma i ales, şi ne f i ind d i r i ja t sp re m a t c a lui, p r in t r ' o l uc ra re deoseb i t ă în d i rec ţ ia aceas t a , r âu l e ţu l se re-v a r s ă şi i nundează , d u c â n d cu si-n e ce î n t â l n e ş t e în cale.

C o m p a r â n d aces t t ab lou din na-tu ră cu man i f e s t ă r i l e t inereş t i , se po t scoa te î n v ă ţ ă t u r i de seamă. Este în d e o b ş t e cunoscu t că l ipsa de îngr i j i re , d e educaţ ie , d e a ten-ţ ie şi d e s u p r a v e g h e r e a t i ne re tu -lui, lasă u r m e adânc i p e n t r u toa t ă

:

viea ţa în f o r m a r e a ca rac te ru lu i . Şi es te t o t a tâ t de r e c u n o s c u t că rezul ta te m i n u n a t e d ă s t r ădu in ţ a de c a p t a r e a energi i lor , a înd ru -mării lor c ă t r e exemplu l Cel mare , Domnul I sus Hris tos . C a p t a r e a sau î n d r u m a r e a a c e a s t a se p o a t e numi consac ra r ea energ i i lor t inereş t i , în s lu jba Evanghe l i e i lui Dumnezeu!

Pent ru a se a j u n g e aci, la de te r -minarea s p r e d e v o ţ i u n e şi consac -rare, un b u n a j u t o r p e n t r u n o i ti-neri i sunt exemple le . Ele ne influ-enţează f o a r t e mul t la d i fe r i t e răs-pânti i d in v iea ţă . N u p e n t r u acea-sta au fos t scr ise t oa t e în tâmplă -rile din v r e m i l e t r ecu te? De aceea , în r ândur i l e ce u rmează , m ă vo iu s t rădui să r e d a u p e câ t îmi v a fi posibil m a i exac t e x p e r i e n ţ a une i t inere, — azi în t r 'o v â r s t ă des tu l de îna in ta tă , — pr ima A d v e n t i s t ă de ziua Ş a p t e a d in Bucureşt i , care , cu toa te g reu tă ţ i l e ce le m a r i pe cari le-a a v u t d e î n t â m p i n a t în v iea ţa de c red in ţă , a r ă m a s s ta tor -nică până astăzi , dând d o v a d ă de o deoseb i t ă ene rg i e t i ne rească consac ra tă şi dep l ină î n c r e d e r e în bunul D u m n e z e u . ,

Ia tă c u m şi-a is tor is i t sora noa-stră, la r u g ă m i n t e a p e ca re i-am făcut-o, î m p r e j u r ă r i l e d e a tunc i :

Răsplata celor 35 de ani de rugă-ciuni fierbinţi şi de răbdare stărui-toare, a fost aducerea soţului la pi-cioarele lui Isus.

„Aveam n u m a i 21 de ani c â n d am luat p r i m a cunoş t in ţ ă d e s p r e adevăru l c red in ţe i , ' cupr ins î n Sfânta Evanghel ie . La vâ r s t a a c e a -sta des tul d e f r agedă , a v e a m o mare p r e f e r i n ţ ă p e n t r u re l ig ie şi eram fe rm înc r ed in ţ a t ă că n u m a i pe ca lea a c e a s t a îmi vo iu găsi p a -cea şi f e r i c i rea dep l ină p e n t r u su -fletul meu. S ingura mea b u c u r i e deosebi tă e r a ca, în orele l i b e r e de după amiaza zilelor, să m e r g la Şosea (Şoseaua Kiselef) , î m p r e -ună cu copi laşu l meu , p e n t r u a respira ae ru l cel cu ra t şi a a d m i r a f rumuseţ i le na tur i i . Şi aşa se p e -t receau lucrur i l e şi în acea m i n u -na tă zi de M a i a anu lu i 1902. D i n conversa ţ i i le p e ca r i le a v e a m c u copilaşul meu , un domn din a p r o -piere a obse rva t că eu v o r b e s c limba ge rmană . S'a apropia t , a in-t rat în v o r b ă cu no i şi m ' a î n t r e -bat dacă nu aş dor i să c i tesc o revis tă re l ig ioasă , o fe r indu-mi r e -vista cu t i t lu l „Ves t i toru l A d e v ă -rului", în l imba ge rmană .

„Având con ţ inu t rel igios, revis-ta a făcut a sup ra m e a o adâncă impresie. Domnu l ace la a obse rva t aces t lucru şi mi-a zis ma i depar -te, că a re şi a l te căr ţ i re l ig ioase în aceeaş i m ă s u r ă de i n t e r e san t e şi p e cari a r dori să mi le prez in te dacă îmi f ace p lăcere . Eu am răs-puns că aceas t a este cea mai ma-re bucur ie a mea , a ce t i căr ţ i le de felul celei p rezen ta te . Mi-a luat ad re sa şi a p leca t .

„A doua zi, la ora indicată , a ven i t acasă la mine, a d u c â n d câ-t eva rev i s te şi cărţ i , d in t re cari îmi amin tesc de Calea către Hri-stos şi Parabolele Domnului. După ce i -am f ăcu t cunoş t in ţ ă cu soţul meu, dânsu l şi-a exp r ima t dor in ţa de a-mi exp l i ca un sub iec t din Sfânta Scr iptură . Mai îna in t e însă de a începe studiul , m ' a în t reba t dacă nu c u m v a am şi eu Biblia în casă, la c a r e eu am r ă spuns cu oa reca re m â n d r i e în g las : „O am, cum se p o a t e să nu o am? Şi am adus-o numaidecâ t . Dar când m 'a invi ta t ca să c i tesc aco lo sau aco-lo, eu am roşi t f o a r t e t a re , f i indcă, deşi o a v u s e s e m în casă , şi ceti-sem pr in e a din când în când, nu e ram deloc fami l i a r i za tă cu căuta-rea t ex te lo r şi n u m i r e a profeţ i lor , evanghe l i ş t i lo r sau a ce lor la l te căr ţ i ale Sf intei Scripturi . Cu o a-mabi l i ta te ra ră , şi n e l ă s â n d nicio impres ie că a ses iza t s tângăc ia mea, mi-a a r ă t a t u n d e şi cum să caut şi mi-a exp l ica t u n subiect din Biblie. Apoi , exac t d u p ă o oră a plecat . A t re ia zi a ven i t iar. O zi v e n e a şi u n a nu. A m ascul ta t în to ta l 15 lec tur i în t r 'o lună de zile.

„In t impul aces t a so ţu l m e u mă în t r eba adesea : De ce to t v ine a-cest domn p e la noi? N ai învă ţa t des tu lă re l ig ie la şcoală? E nevoie să ţ i-o p r e d e a a c u m d in nou? Să ştii că eu nu-i d a u nic i un ban p e n t r u medi ta ţ i i l e dânsulu i ! Şi în plus, l-ai î n t r e b a t cât î ţ i ce re pe oră pen t ru lecţi i? Eu r ă s p u n d e a m .că nu l-am în t reba t . Şi lucrur i le au mer s a şa ma i depa r t e .

„Adesea îmi p u n e a m şi eu în-t r eba rea : c a r e să f ie ros tu l venir i i aces tu i domn la noi? Căc i îmi zi-ceam: eu a m c u m p ă r a t căr ţ i le şi

i -am plăt i t , da r nu în ţ e l eg de ce se i n t e r e sează a tâ t de mine! Dar când v e n e a iarăşi , u i t am să în t reb de t o a t e a c e s t e a şi a scu l t am cu u imi re la cele ce-mi spunea . Era a t â t a conv inge re şi a t â t a seriozi-t a t e în v o c e a dânsulu i , că orice u m b r ă de b ă n u i a l ă d i spă rea înda-tă!

„Când s 'a conv ins că am pus des tu l t emei p e Sfân ta Scriptură , mi-a vorbi t , cu ocazia ce lor din u r m ă lectur i , d e s p r e Sabat , despre botez, desp re zec ime şi despre mâncăr i l e necu ra t e . T o a t e le-am accepta t , e x c l a m â n d d u p ă f iecare l ec tu ră : Eu n ' a m şt iut că aşa ceva s t ă tea scris în Sfân ta Scr iptură .

„După ce mi-a vorb i t de sp re Sa-bat, eu am şi fos t f oa r t e dor i toa re

O biruitoare. Pildă pentru multe la-milii cari se află în aceleaşi împre-jurări.

să serbez Saba tu l aşa cum 1-a rân-duit bunu l Dumnezeu de la creaţ iu-ne, în ziua ca re amin t e ş t e acest m e n u m e n t al c rea ţ iun i i ; da r nu ş t iam cum se s e rbează Sabatul . Dânsul m 'a inv i ta t în f ami l i a dân-sului, mi-a f ăcu t cunoş t i n ţ ă cu so-ţia dânsu lu i şi a m pa r t i c ipa t cu dânşi i la p r ima s e r b a r e a zilei de Sabat : a fos t exac t cum se obiş-nueş t e p â n ă în z iua de as tăzi!

„De aci î na in t e au î ncepu t însă zile grele . Soţul m e u s 'a ses izat că eu nu mai lucrez Sâmbă ta , că gă-tesc m â n c a r e de Viner i , că nu mai gă tesc cu un tu ră , că nu m a i pun p iper sau a rde i în m â n c a r e , şi nu

mai iau p a r t e la pe t r ece r i l e la car i me rgeam cu dânsu l p â n ă acum. Sâmbăta pa r t i c ipam la şcoala de Sabat în fami l ia Mis ionaru lu i , iar în orele l ibere e r a m t o t d e a u n a o-cupa tă cu c e r c e t a r e a Bibliei. Soţul meu e ra cu to tu l scandal iza t . ,N'am ş t iu t eu că luc ru r i l e vor a-junge aci, că nu î n g ă d u i a m eu domnului ace lu ia să v i n ă în casa mea. De acum, să nu-1 mai văd p e aici. Auz i -d - t a : să nu ma i m ă n â n c eu ce v r e a u , să nu m ă duc u n d e v reau cu soţ ia mea ; t r e a b ă e asta? ' Şi vecini i îi ţ i neau tonu l : .Bietul d-nul Klor! Auzi d- ta : s ă nu se ma i ducă u n d e v r e a cu so ţ i a dânsului , să nu mai facă ce v r e a în casa dânsului! Şi-a p i e rdu t m i n t e a soţ ia dânsului! ' Sau îmi z i ceau direct în fa ţă : ,D-ta eşt i de v ină , m a d a m Klor! De d ragu l u n o r idei nou i să-ţi strici d - t a f e r i c i r ea şi l in iş tea casei! A s t a e ceva n e ma i auzit! Şi g reu tă ţ i mul t ma i m a r i am avu t de îndura t . Pe u n e l e le -am ui tat , iar pe a l te le nu soco te sc necesa r a le mai amint i .

„In ace laş i t imp, f r a t e l e Ferdi-nand Adomei t , — căc i aces ta e r a numele mis ionaru lu i , — mai p reda lecţii de Biblie şi a l t e i famili i cu numele Schenker . A c e a s t ă famil ie era compusă din d-1 Schenke r , so-ţia şi m a m a dânsulu i .

„Când mi s 'a v o r b i t despre bo-tez, eu am fost ga t a s ă accept , din moment ce aşa s t ă t e a scris în Sfânta Scr ip tură . F r a t e l e Ferdi-nand A d o m e i t ne -a î n v ă ţ a t să zi-cem f r a t e şi soră şi n e - a spus că dânsul e s t e a j u t o r p r e d i c a t o r şi nu poa te of ic ia bo tezu l . Dar dacă noi dorim, v a scr ie în German ia şi va ven i u n f r a t e P red ica to r . Noi am fost cu to ţ i i de aco rd , şi f ra te -le Adomei t a scr is f r a t e l u i Ger-ha rd Perk, p r e d i c a t o r în Dresda. Dânsul a v e n i t şi n e - a examina t pent ru botez . Eu e r a m pr iv i tă ca mai puţ in s igură că vo iu pu t ea primi botezul , d in c a u z a greută ţ i -lor din fami l ie şi d in c a u z a vârs te i mele f r agede . Dar e r a m ho tă r î t ă .

„Mi-a fos t da t să a s i s t a tunci la o amară decep ţ i e p e n t r u noi toţ i : A doua zi, c ând u r m a să ne du-cem la botez , d -na S c h e n k e r a ve-nit să a n u n ţ e că dânş i i nu mai merg la botez , că s ' a u răsgândi t

p e n t r u moment , şi că a v â n d pla-nul să m e a r g ă în America , vor p r imi acolo botezul .

„Dar aces t a a fos t numai un pre-tex. S 'au dus din nou în lume, şi duş i au fost. Până în ziua de as tăzi nu a m mai a f la t nimic desp re ei. Dânsa şi p e mine m'a lua t d e o p a r t e şi mi-a zis: ,Ai gr i jă , nu c u m v a să t e botezi . Aceş t ia sunt n i ş te Evrei şi vor să ne facă şi pe no i Evrei! '

„Eu am pr ivi t -o , am măsu ra t -o de sus p â n ă jos, apo i cu d u r e r e în su f l e t i -am zis: .Aceas ta aţi în ţe-les dvs. din tot s tudiul pe ca r e l -a ţ i f ăcu t d in Sfintele Scr iptur i? îmi p a r e f o a r t e r ă u că v ă r e t r a -geţi . Câ t p e n t r u mine, ca lea acea -sta e fe r i c i rea vie ţ i i mele şi eu nu pot să d a u înapoi! '

„Ves tea re t rager i i famil ie i S c h e n k e r din fa ţa botezului , a pro-dus o m a r e m â h n i r e f ra ţ i lor A d o -mei t şi Perk. Pen t ru un momen t nici n ' a u ş t iu t ce să ma i spună . P r i veau şi la mine. Mă v e d e a u tâ-n ă r ă şi cu g r eu t ă ţ i mari în fami-lie, a l ă tu r i de fami l ia care , cu toa -tă pos ib i l i t a t ea ce avea , d ă d e a înapo i ! Era u n moment foa r t e în-s e m n a t a tâ t p e n t r u f ra ţ i câ t şi pen -t r u mine.

„ în t r ' un tâ rz iu m ' a u în t r eba t : — D-ta ce fac i acum, so ra Klor? — Eu? C e e a ce a m hotăr î t d u p ă

s tud iu l din C u v â n t u l lui Dumne-zeu şi am măr tu r i s i t îna in tea lui D u m n e z e u şi îna in tea dvs!

— M a i eş t i încă ho tă r î t ă a c u m •când ai văzu t pe famil ia Schenke r d â n d înapoi?

— O! Eu n u sunt l ega tă decâ t de D u m n e z e u şi de Cuvântu l Său!

„Răspunsul meu a bucura t foa r -t e mul t p e f ra ţ i , ca r i âu f ăcu t p re -gă t i r i l e p e n t r u botez. Pe bă ia tu l m e u l -am l ă sa t cu soţia f r a t e lu i A d o m e i t ca s ă nu vadă bo tezu l şi să s p u n ă soţului meu. Apo i am p l e c a t spre lacul Floreasca .

„Era o zi m i n u n a t ă de toamnă , cum p u ţ i n e se pot vedea , ziua a-c e e a d e 18 Oc tombr i e 1902! F i rea î n t r e a g ă p ă r e a că se p r e g ă t e ş t e de î m m o r m â n t a r e pen t ru t impul iernii , în ace laş i t imp când eu m e r g e a m sp re îmmormân ta rea fi-rii ce le i vech i . Când am a j u n s la locul ales, ch ia r în clipa când să

cobor în apă , c lopotul une i b iser i -cu ţ e vechi , ca re se a f l a pr in pă r -ţ i le acelea, a început să bată , f i ind c a m ora 4. In momen tu l acela, so-ra Pe rk a exc l ama t : ,Vezi de ce î m m o r m â n t a r e so l emnă ai pa r t e , sora Klor?'

„Au u r m a t apoi zile de r ă b d a r e d e mart i r . Soţul meu, i n f luen ţa t de oameni i din jur , e ra ho tă r î t să m ă f a c ă să mă las cu or ice p re ţ de c red in ţă . De mul te ori m ă r u g a m şi z iceam: ,Doamne, p â n ă când a-t â t a su fe r in ţă? Când v o i u t e rmina cu ea? Când voiu a j u n g e să a m şi eu pe soţul m e u cu mine? Dă-mi, Doamne , r ă b d a r e şi i a r t ă so ţu lu i m e u aces te greşel i din neş t i in ţă! '

„Copilul nos t ru a fost c rescut ca la o r ă spân t i e , neş t i ind ce să a lea -gă, după soco tea la lui copi lă rea-scă. Când e u m e r g e a m la şcoa la d e Sabat , m e r g e a cu mine , căci m ă iubea . Când ta ta se d u c e a la t ea -t ru , se ducea şi cu dânsul , căc i îl i ubea şi pe dânsul .

* » *

„In sfârşi t , Domnul a b i n e c u v â n -ta t r ă b d a r e a mea s tă ru i toare , ru-găc iun i le m e l e şi dor in ţa mea , căc i după 35 de ani d e a ş t e p t a r e şi p u r t a r e c reş t inească , soţul m e u a pr imi t şi e l credinţa , şi a n u m e în anul 1937, fapt c a r e a const i -tu i t pen t ru m i n e u n a d in t re ce le m a i mar i bucur i i d in v i e a ţ a mea !

***

„Dela d a t a botezului meu, au t r ecu t 37 de ani. In t re t imp, a m fos t încunoş t i in ţa t ă p r in r ev i s t e l e n o a s t r e că a t â t f r a t e l e Adomei t câ t şi f r a t e l e Perk au t recu t d in v i e a ţ a a c e a s t a şi se od ihnesc de os tene l i l e lor; dar amin t i rea dân -şi lor îmi es te vie în memor ie , pâ -n ă la r evede re , la a r ă t a r e a Dom-nu lu i Hr is tos pe nori i cerului , în î m p ă r ă ţ i a lui Dumnezeu!"

***

A m socoti t necesa r a scrie ace-s te rândur i despre so ra A n n a Klor, în c red in ţa că ele, pe l â n g ă amin t i r ea pr imelor zile de ves t i r e a soliei, vor da c u r a j mul tor su-f l e t e car i se găsesc în a s e m e n e a

s i tuaţ i i de su fe r in ţă d in cauză că soţi i nu sunt în credinţă; şi poa t e şi pen t ru ace i soţi, a c e a s t a să f ie u n imbold sp re conv inge rea că nu se ascunde n imic rău în a t i tudi-nea soţii lor dânşi lor . Căci re ţ inu-răm: Treizeci şi cinci de ani, u n soţ a căuta t să găsească răul în ca lea pe care soţ ia lui şi-o a lesese şi a t e rmina t în cele d in u r m ă pr in conv inge rea că ceea ce a făcu t nu era deloc b ine , îmbră ţ i şând şi dânsu l ca lea p e care o p r igon ise p â n ă acum în pe r soana soţ ie i sale.

In al doi lea rând, r e ţ i n e m vâr -sta cea f r a g e d ă la ca r e se găsea sora noas t ră atunci. Efor tu r i l e t i-nereş t i , h o t ă r î r e a n e s t r ă m u t a t ă şi dep l ina voin ţă , unite cu a j u t o r u l lui Dumnezeu, înving t o a t e g reu tă -ţ i le ce se în tâ lnesc pe ca l ea cre-dinţei .

Să n e fie aceas t a ca u n î ndemn tu tu ror , şă f ie ca o r ea l i t a t e adre-sa tă şi nouă, cuvin te le s fân tu lu i evanghe l i s t loan , c â n d z icea: „V 'am scris v o u ă , t iner i lor , f i ind-că sun te ţ i t a r i şi aţi b i ru i t pe cel rău , f i indcă Cuvân tu l lui Dumne-zeu r ă m â n e în voi". C e e a ce dă t ă r ie şi duce la biruinţă , e s te Cu-vân tu l lui Dumnezeu. Dacă v r e m să b i ru im în v iea ţa de credin ţă , a tunc i să ne îna rmăm cu el!

i G. Graur

(Urmare dela pag. 8)

Dacă noi în t rebuin ţăm a c e s t e ele-m e n t e ale h a r u l u i şi ni le însuşim, a tunc i va a v e a loc o con t inuă c r e ş t e r e în v i e a ţ a creş t ină . Roa-de le Spir i tului se vor a r ă t a în v i ea ţ ă ; chipul lui Hristos v a fi re-făcu t în suflet şi în felul aces t a v a a d u c e roade sp re măr i rea lui Dum-nezeu .

Dar să nu u i t ă m că în to t cursul aces te i căi, no i vom d e v e n i „de-pl ini în El". Şi f ie că no i dormim, şi a ş t ep tăm dimineaţa învier i i , f ie că r ă m â n e m p â n ă la v e n i r e a Dom-nulu i în măr i re , vom fi „primiţ i în Cel Iubi t" .

T. M. F.

Ia şi citeşte! înjghebarea unei biblioteci

Cineva şi-a dat pă re rea , că soar -t a mul tor oamen i a a tâ rna t de fap-tu l d a c ă în casa păr in ţ i lor lor a fost s au nu o b ib l io tecă cu că r ţ i bune. î n t r ' un anumi t sens, a c e a s t ă p ă r e r e e jus tă . In t r ' adevăr , e m a r e lucru să ai o b ib l io tecă ; da r nu toţ i se fo losesc c u m se cuv ine d e ea.

„O colecţ ie de cărţi este o ade-vărată universitate", zice Carlyle.

Totuşi , câ ţ i nu au cărţ i pe r a f t u -r i le b ib l io tec i i lor, f ă ră a le cet i şi f ă ră a se ins t ru i d in ele! Orgol iu l împinge pe mul ţ i să tot g r ă m ă d e a -scă la căr ţ i de tot fe lu l în bibl iote-cile lor , ca s ă fie admira ţ i şi l ău-daţi . Dar mul te d in aces te că r ţ i r ă m â n necl in t i te d in locul lor şi nece t i t e pen t ru t o a t ă v iea ţa ; ba , une le d in e le r ă m â n chiar cu f i le le n e t ă i a t e ani de zile, d a c ă le m a i t a i e v r e o d a t ă .

Următoru l caz conf i rmă aceas t ă r eg re t ab i l ă cons t a t a r e :

O p e r s o a n ă i s tor i seş te d e s p r e u n p r i e t en a l său, bibl ioman, cum a băga t o a v e r e î n t r e a g ă în căr ţ i . A v e a m a n i a să g r ă m ă d e a s c ă to t fe lu l d e căr ţ i în bibl iotecă. Ii fă-c e a m a r e p l ăce re să v a d ă cum îi c reş te m a c u l a t u r a baga ju lu i in te -lectual .

în t r 'o zi, îl găseş te la o l ibrăr ie şi îl î n t r e a b ă :

— C e faci, d ragă? — Ia, ce să fac: cumpăr căr ţ i . — Bine, da r u n d e le pui p e

toa te? — A! N 'a i nicio gr i jă ; de as ta

m ă îngr i jesc eu. N ' a i fost n ic ioda-t ă la mine? N 'a i văzu t b ib l io teca mea? Urcă- te în maş ină şi h a i d e cu mine acasă .

In c â t e v a minu te au fost acasă . In t r ă a m â n d o i în birou. Aci, c e v a impres ionan t . Biblioteci pe toţi pe-reţi i . Raf tu r i l e pl ine. Nu se g ă s e a u n loc liber.

— Să t r ecem în sa lon — zice el. M ' a m cam sfădi t cu soţia, din cau-za cărţ i lor , d a r n 'a avu t ce face.... A m pus şi aici A m două co l ţa re

î ncă r ca t e şi în sufragerie. . . . Nu-ţ i ma i spun de oda ia de culcare... . Ia priveşte. . . . N u mai încap... . Mie îmi p lace să citesc.... V r e a u să m ă instruesc. . . . Zi şi noap te răs fo iesc şi îmmagaz inez la cunoştinţe. . . . Ce să-ţ i ma i spun?.... Uite, am căr ţ i şi în baie!....

Deoda tă , e chema t te lefonic . Ci-n e v a din fami l ie a a v u t u n acci-den t de automobi l . Se scuză că t re p r i e t enu l său şi-1 r o a g ă să-1 aş-tep te , as igurându-1 că v ine r e p e d e înapoi .

In t impul aces ta , musaf i ru l , ră-m a s s ingur , t r ece în r ev i s t ă u n a din bibl ioteci . O b s e r v ă u n t i t lu a t r ă g ă t o r şi p u n e m â n a pe car te . Dar.... e netăiată!. . . . V r e a să v a d ă a l ta : la fel. Se duce la b ibl io teca de a lă tur i . Imposibi l d e a citi ce-v a : t oa t e căr ţ i le sun t nea t inse . Şi-a zis: poa t e c ă ce le din sa lon sun t altfel . Ia d in t o a t e ra f tu r i l e câ t e o car te ; dar , n ic iuna nu e cu fo i le tă ia te . Se duce la ce le din b a i e : la fel .

D e o d a t ă uşa s e desch ide şi el i n t r ă grăbit . I s tor i seş te p r ie tenulu i său cele în tâmpla te ; apoi, zice cu ind igna re :

Şoferii , d ragă , şofer i i sunt o ne-norocire. . . . Şi şt i i din ce cauză?.... F i indcă n u se cul t ivă , nu se in-s t ruesc , nu citesc.... N u vezi la ei o carte.. . . Ce zici, hai? Iţi p lace b ib l io teca mea?

— Frumoasă bibl io tecă! — îi r ă s p u n d e pr ie tenu l . Apoi , p leacă .

î n j g h e b a r e a une i bibl ioteci — m ă c a r or icât de mică — ar t rebu i să f ie o p r e o c u p a r e de pr imul or-din. Dar, nu pen t rucă e modern să a v e m o bibl io tecă , t r e b u e să gră-m ă d i m o sumeden ie de cărţi în casă ; ci, abso lu ta neces i t a t e de h r a n ă spi r i tua lă să ne îndemne la p r o c u r a r e a une i colecţi i de cărţi şi d i fe r i t e scr ier i b u n e şi folosi-toa re .

Bibliofi lul modes t se mul ţumeş-te cu o b ib l io tecă mică , p e care ş t ie s 'o p r e ţ u i a s c ă şi s 'o folosea-scă c u m t rebue. O bibl iotecă, ori-cât de modes tă a r fi, compusă în-

să d in căr ţ i r a r e şi p re ţ ioase , e o a d e v ă r a t ă c o m o a r ă p e n t r u pose-soru l ei. E vorba , b ine în ţe les , de o b ib l io tecă folosi tă , nu de bibl iote-ca nea t insă ca r e s e rveş t e numa i ca o mobi lă ca re să impres ioneze p e vizi ta tor i .

De aceea, e b ine ca or ic ine să-şi a ibe bibl io teca lui micuţă , f ă c u t ă din agon i sea la lui.

F ă r ă îndoială , că pen t ru cumpă-r a r e a căr ţ i lor n e c e s a r e une i biblio-teci, f ie chiar or icât de modes tă , e n e v o i e de un sacr i f ic iu g r eu de fă-cut astăzi . Totuşi , ştim b ine că, or icâ t de gre le ar f i condi ţ i i le d e v i ea ţ ă , n imeni nu se l ipseş te d e h r a n ă ; tot astfel , n ic iun om dornic de a se cul t iva, nu se p o a t e l ipsi de h r a n a sp i r i tua lă : car tea .

Bibl ioteca r ega l ă din Berlin p o a r t ă u r m ă t o a r e a inscr ipţ ie : „Nu-trimentum spiritus", ad ică „Hrana minţii".

Totu l dep inde de o a r e c a r e chib-zu in ţă în chel tuiel i . Făcând econo-mie, se poa te c u m p ă r a din când în când câ te o ca r t e bună , sau se p o a t e face a b o n a m e n t la una , sau mai m u l t e r ev i s t e p re ţ ioase . Acea -s ta ar fi o b u n ă dep r inde re p e ca re ş i-ar pu tea -o însuş i c ineva . A v â n d ca r t ea , sau rev is ta , le c i teş t i şi le consu l ţ i or icând, b u c u r â n d u - t e d e u n m a r e folos spir i tual .

împrumutarea cărţilor

In t reacă t , ţ inem să amint im ce-v a şi cu p r iv i re la î m p r u m u t a r e a căr ţ i lor . Exper ien ţa a doved i t că e n e v o i e să se f ixeze şi să se cu-n o a s c ă oa reca r i regul i , de ca r i t re -b u e să se ţ ină seamă, ori de câ t e ori n i se cere să î m p r u m u t ă m cui-v a o ca r te din b ib l io teca noas t r ă , sau când v r e m să î m p r u m u t ă m noi v r e u n a din b ib l io teca a l tora .

O regu lă b u n ă ar fi să nu se î m p r u m u t e n imănu i căr ţ i le din bi-b l io tecă . Ele sun t ca n iş te a r m e car i t r e b u e să s t ea con t inuu la dis-poz i ţ i a ostaşului . Căr ţ i le d in bibli-o t e c ă fo losesc toa te ; de aceea , lu-crul c a r e îţi t r e b u e or icând, nu p o a t e fi împrumuta t . Un mot iv se-r ios ca r e poa te ex i s t a la b a z a une i a s t f e l de reguli , e s te mai a les fap-tu l că, de mul t e ori căr ţ i le împru-

(Uimare la pag. 16)

' Măgăruşul — V'am mai povesti t odată ce-

va despre un măgăruş, — începui eu să vorbesc nepoţei lor cari se s t rânsese iarăşi în seara următoa-re în jurul focului, ale cărui limbi aurii se jucau cu lemnele din so-bă de parc 'ar fi fost niş te ghidu-şari fă ră astâmpăr. Astă seară —• cont inuai eu — vreau să v ă poves-tesc ceva despre un măgăruş.

— Ştiu eu despre cine vrei să ne povesteşt i , zise Nicuşor; vre i să ne spui despre in t ra rea Domnu-lui Hristos în Ierusalim.

— Bravo Nicuşor, dar aş dori să ştiu dacă c ineva dintre voi ar putea să-mi spună şi textul care vorbeş te despre in t rarea Domnului în Ierusalim, călare pe un mânz de măgări ţă . Dănuţ se grăbi să-mi răspundă el şi începu să spună textul pe dinafară : „Saltă de ve-selie, fi ica Sionului, str igă de bu-curie /fiica Ierusalimului! Iată că împăra tu l tău v ine la t ine; El este nepr ihăni t şi biruitor, smeri t şi că-lare pe un măgar, pe mânzul unei măgări ţe!"

— Foarte frumos, dragă Dănuţ, dar ştii şi unde stă scris?

— Da: în Zaharia 9, 9. — Bine, mă bucur că l-ai ştiut.

Ei, dragii mei, aceasta es te profe-ţia pe care a făcut-o Zaharia de-spre ven i rea Regelui regilor, cu 500 de ani înainte de naş terea Domnului. El, care refuzase tot-deauna onoruri le şi titlul de împă-rat al lui Izrail, intra acum în Ie-rusal im ca urmaş la t ronul lui Da-vid, potr ivi t făgăduinţei .

Isus a trimis doi ucenici să-i a-ducă o măgăr i ţă cu măgăruşul ei. La naş te rea Sa, Domnul nu avu-sese decât oaspeţ i străini. Ieslea în care se născuse era închir iată

şi, de da ta aceasta, deşi ai Lui erau măgăruşi i ce puteau fi văzuţ i cu miile pe munţi, totuşi El t rebuia să apeleze la avutul unui străin, pentru a primi un măgăruş p e care să meargă la Ierusalim.

Domnul Hristos alese un mânz de măgăr i ţă pe care nu călăr ise încă nimeni. Aşa obişnuiau prinţii Iudei să că lă torească atunci când veneau la Ierusalim. Regii izraili-ţilor că lă reau tot pe măgăruş i şi chiar şi profeţ ia spusese în ce fel avea să-Şi facă Mesia in t ra rea în Ierusalim.

Plini de entusiasm, ucenici i aşe-zară ha ine le lor pe măgăruş şi a-jutară pe Domnul să se urce pe el. Până a tunci Domnul mersese nu-mai pe jos şi la început ucenici i s 'au mirat când au văzut că Dom-nul vrea să că lă torească pe u n mă-gar, dar îndată s 'a născut în inima lor speranţa că Domnul îşi v a face intrarea în Ierusalim pen t ru a fi încoronat ca împărat .

In t imp ce făceau pregăt ir i le pentru aceas tă călătorie , ucenicii împărtăşiră această soer.u că a lor şi altor pr ie teni ai Domnului , aşa că svonul acesta se răspândi în tot Ierusal imul şi entusiasmul popo-rului a j u n s e la culme.

îndată ce s'a apropiat de cetate, călare pe asin, văzduhul începu să răsune de str igătele şi u ra le le mul-ţimii care saluta pe Mesia ca îm-părat al iudeilor.

Ca niciodată, Isus pr imea acum omagiul mulţimii spre marea bu-curie a ucenici lor cari aş tep tau cu nerăbdare să vadă pe Maest ru l lor pe t ronul lui David. Iudeii erau fericiţi că sunase ceasul l iberări i lor de sub jugul romanilor şi plini de entusiasm se în t receau să aco-pere cu ura le pe Liberatorul lor. Şi pent rucă nu pu teau să-şi mani-feste al tfel bucuria lor, ei s lăveau şi cântau osanale lui Isus. Ei nu puteau să-I dea darur i scumpe, dar

Ii aş ternură în cale hainele lor şi semănară crenguţe de măsl in şi palmier, pe drumul pe unde ve-nea, în semn de biruinţă.

Cortegiul creştea mereu cu acei cari auzise de veni rea lui Isus şi se grăbeau să se a lă ture şi ei mul-ţimii, al cărei entusiasm nu mai cunoştea margini. Curioşii se a-mestecau şi ei prin mulţ ime şi în-t rebau: „Cine este Acesta şi ce în-semnează această tu rbura re în po-por?" Ei auzise de El şi II aş tep-tau să v ină la Ierusalim. Ei ş t iau că Isus refuzase până atunci or ice onoruri şi orice încercare din par -tea mulţimii de a-1 face împăra t şi tocmai de aceea se mirau ei acum şi se în t rebau dacă în t r ' adevăr a-cesta este Isus. Se mirau şi se în-trebau ce L-o fi de terminat să-Şi schimbe hotăr î rea , pen t rucă sin-gur spusese că împără ţ ia Lui nu este din lumea aceasta .

Dar întrebări le aces tea se p ier -deau în str igătele mulţimii, răsu-nând în ecouri le dealuri lor şi al câmpiilor din jurul Ierusal imului .

Pentru ucenici, ziua aceas ta e ra cea mai fericită zi din v iea ţa lor. Cortegiul regesc creş tea mereu şi aproape toţi erau cuprinşi de en tu-siasmul care se mărea cu f i eca re clipă. Strigătele de „Osana!" ră-sunau din ce în ce mai puternic , iar ecoul lor se p ie rdea în vă i le şi dealurile din împrejurimi.

Niciodată până a tunci nu văzu-se lumea un astfel de cortegiu şi niciun biruitor nu fusese pur ta t în-tr 'un triumf aşa de măreţ . Cor te-giul acesta nu e ra amestecat cu prizonieri luaţ i în luptă de că t re biruitor, căci semnele b i ru in ţe i Mântui torului nos t ru e rau lucră-rile măre ţe pe car i le săvârş i se pentru omenirea bolnavă şi p l ină de păcate. Prizonierii pe cari El îi scosese de sub pu te rea celui rău , II p reamăreau pen t ru l ibera rea lor; orbii pe cari El îi v indecase şi

t 13

muţii că ro ra El le des l egase lim-ba, s t r igau a c u m din t o a t ă inima „Osana!" Schi lozi i v indeca ţ i de El s ă r eau de b u c u r i e şi e r a u cei din-tâi car i f l u tu r au c reng i le de pal-mier î na in t ea Domnulu i . V ă d u v e şi or fani s l ă v e a u pe M â n t u i t o r u l pen t ru mi los ten i i le Lui. Leproşi i pe car i El îi cu ră ţ i s e , îşi a ş t e r n e a u ha ine le lor c u r a t e în c a l e a Lui şi îl sa lu tau c a Rege al măr i r i i .

Morţ i i pe car i El îi înv iase , e rau şi ei pr in mul ţ ime , iar Lazăr al că-rui corp in t rase d e j a în pu t re fac -ţie, d a r ca re as tăz i se b u c u r a de b inefacer i le pu te r i i M â n t u i t o r u l u i

a care ©or Călă to r eam în t r ' o n o a p t e cu tre-

nul că t re o loca l i t a t e depăr ta tă , u n d e a v e a m să a j u n g a doua zi d imineaţă . P r in t r e că lă tor i i cu cari m ă găseam în c o m p a r t i m e n t u l va-gonului , e ra unu l , c a r e p r in privi-rea lui b l ândă , p ă r e a că îmi spune că ne cunoaş t em. A m dat loc la d iscuţ ie şi l -am făcu t să în-ţ e l eagă că sun t cu o sol ie deose-bi tă pen t ru t impu l nos t ru . Subiec-tul iubirii lui D u m n e z e u şi a jert-fei lui Isus p e n t r u cei ca r i sunt

asupra" morţii^ c o n d u c e a as inul pe V ^ M h e ra t o c m a i la in t roduce-rea lui, când în so ţ i t o ru l m e u de că lă tor ie m ă î n t r e rupse , spunân-du-mi: „Dar eu v ă cunosc foar te b ine şi cunosc şi c r e d i n ţ a d-voa-stră. Vă viz i tez a d u n ă r i l e de un

care m e r g e a Domnul . Cât de t r i u m f a l ă e ra i n t r a r e a a-

ceas ta! „Saltă de vese l ie , f i ica Sio-nului , s tr igă de b u c u r i e f i ica Ieru-salimului! I a t ă c ă î m p ă r a t u l tău v ine la t ine; El e s t e n e p r i h ă n i t şi t i m P înde lunga t şi am avu t ocazie

să fac cunoş t in ţ ă cu mul ţ i d in con-ferenţ ia r i i dvs ce i ma i de seamă" . Rămăsei su rp r ins şi în ace laş i timp sa t i s făcut că so l ia h a r u l u i face î n t r ' adevă r p r o g r e s e repez i în ţara

birui tor , smer i t şi c ă l a r e p e u n mă-gar, p e mânzu l u n e i măgăr i ţ e ! "

Când mă tuş i ca t e r m i n ă poves-tea , ochii cop i laş i lo r e r a u p l in i de lacrimi, lacr imi c u r a t e şi dacă scumpul lor M â n t u i t o r a r f i apă ru t noas t ră , şi o a m e n i i sunt chemaţ i acum între ei , cu s i g u r a n ţ ă că toţi s ă f a c ă a l e g e r e a î n a i n t e de a fi I-ar fi căzut în g e n u n c h i , L-ar fi P r e a t â r z i u - L-am r u g a t p e însoţi-îmbră ţ i şa t cu n e s p u s ă d r a g o s t e şi t o r u l m e u s ă - m i p o v e s t e a s c ă prin n ' a r fi vru t s ă se m a i d e s p a r t ă de c e împre ju r ă r i a a j u n s în aduna-E1 nic iodată!

Dar b l â n d u l Isus nu mai es te astăzi p e p ă m â n t . El se află acum în cer , u n d e S'a d u s să ne p regă tească l ocu in ţ e şi apo i v a ven i iarăşi c a să n e ia aco lo sus la El, unde v o m fi t o t d e a u n a feri-ciţi şi unde n e v o m b u c u r a în vec i pen t ru cele c e El ne -a p regă t i t .

A N U N Ţ U R I

Caut doi şoferi cari să cunoască şi mecanica. Salariu lunar de 4.000 de lei pentru cel cu carnet de Bucureşti, iar pentru cel cu carnet de provincie, 3.000 lei. Sabatul liber.

A se adresa: Costică Balotă, Com. Suburbană Militari, Bucureşti, B-dul Regele Alexandru I, 16 bis (fostă I. Duca), Tel. 4.66.26.

Cumpăr miere de albine în orice cantitate. Scrieţi pe adresa: I. Moso-rică, com. Moroeni, jud. Dâmboviţa.

r e a noas t ra . — O, domnu le , c o n t i n u ă el, nu

e de folos să v ă s p u n t r e c u t u l vie-ţii mele; e d e a j u n s să v ă spun câ am fost un t i că los şi u n nenoroci t . Eu mi-am b ă t u t joc d e t ine re ţea m e a şi mi-am che l tu i t to tu l într 'o v i ea ţ ă mize rab i l ă şi desordona tă . Ia rna t recu tă , c â n d ge ru r i l e con-s t r ângeau p e o a m e n i să se retra-gă în căminur i l e lor , eu, f ă r ă nici-u n adăpos t şi f ă r ă îmbrăcămin te r ă t ăceam p e s t răz i . A ş fi v r u t să m ă încălzesc u n d e v a , da r n ' a v e a m unde . S imţeam că mi se apropie sfârşi tul . A m t r e c u t p r i n f a ţ a unei adunăr i şi o a m e n i i se g r ă b e a u să intre. Unul d i n t r e ei m ' a invi tat să merg î m p r e u n ă cu d â n s u l înă-unt ru . Când a m in t ra t , e r a m învi-neţ i t de f r ig şi t r e m u r a m . O, şi a tunci am v ă z u t c e e a ce nu mi s'a ma i î n t âmpla t n i c i o d a t ă şi nici n ' a ş fi c rezut v r e o d a t ă să mi se întâmple. Unul d i n t r e ce i d in adu-nare , v ă z â n d u - m ă în s t a r e a aceea mizerabilă , şi-a scos h a i n a de pe

e mea el şi a pus-o p e u m e r i i mei, spu-nându-mi că e a m e a şi că să m ă îmbrac ca să m ă încă lzesc mai re-pede . Lucrul aces t a m ' a mişca t a şa de mult că am p l â n s de bucu-rie. Apoi mi-a dat şi o Biblie şi în tot t impul a d u n ă r i i m ' a a j u t a t să găsesc v e r s e t e l e amint i te . Da-tor i tă aces tu i om, am scăpa t dela o moar te s igură , şi a s t ăz i sunt fe-ricit".

Eu am r ă m a s f ă ră cuvân t . Fapta c reş t inească a unu i m e m b r u laic, necunoscu t mie , v o r b e a mai pu-te rn ic decâ t o r i ce p r ed i că . Mi-am a d u s amin te de ce l e ce spune Domnul Isus, Ce l ca r e m a i mult a „lucrat" şi a „v indeca t " decât a predica t : „Tot aşa să lumineze şi lumina v o a s t r ă î n a i n t e a oameni-lor, ca ei să v a d ă f a p t e l e voas t r e bune , şi să s l ă v e a s c ă p e Tatăl vo-s t ru care e s t e în ce ru r i " .

Si în n o a p t e a a c e e a gândur i le me le mă p u r t a r ă c ă t r e miile d e f ra ţ i şi surori , cari , n e c u n o s c u ţ i de oameni, deş i să rac i în bunur i le lumii aces te ia , f a c sacr i f i c i i ca să p o a t ă veni în a j u t o r u l semenilor .

Gânduri le m e l e m ă p u r t a r ă la v ă d u v a cea oa rbă , c a r e s t r ânsese bani i necesa r i p e n t r u ope ra ţ i a o -chi lor ei, ca să p o a t ă r e c ă p ă t a lu-mină, dar c a r e a r e n u n ţ a t la ope-raţ ie , aducând ce i 18.000 lei şi pu-nându- i la d i spoz i ţ ia c e l o r ce sunt m a i neferici ţ i d e c â t ea .

M ă gândii apo i la d i m i n e a ţ a în-vier i i veşnice , c ând Hr is tos , cel m a i mare D ă r u i t o r şi Iubi tor de oameni , v a t r i m e t e p e înger i i Săi c a să adune d in ce le p a t r u colţuri a l e pământu lu i p e ce i ce „au fă-cu t l egământu l cu El p r i n sacrifi-ciu", şi v a ros t i b i n e c u v â n t a r e a veşn ică a s u p r a lor.

Iubite ce t i tor , d a c ă s imţ i în ini-m a d-tale că t r e b u e să fac i ceva pen t ru nefer ic i ţ i i ca r i m i ş u n ă îm-pre ju ru l nos t ru , uni i c e r â n d o bu-ca t ă de pâ ine şi al ţ i i îmbrăcămin-te, atunci d in p r i sosu l p e care îl a i şi care î ţ i e s t e mefolosi tor în casă , vino-le în a j u t o r p r i n „Sa-mar i teanul Mi los" .

R. Artinian

A. Z Ş. a Cred că este deja cunoscut unora

că subsemnatul a fost din nou ales ca Secretar la Departamentul Misio-narilor Voluntari şi Şcoala de Sabat la Uniune. In aceasta calitate, salut pe tineretul nostru din întreaga Uni-une şi îi doresc pace, sănătate şi mult succes în lucrare!

Având în vedere timpurile prin cari am trecut, din a căror cauză unele lucrări şi planuri au avut de suferit; de asemenea ştiind că cele rostite de Domnul prin Proorocul Isaia la capi-tolul 58, versetul 12 sunt bine venite pentru noi astăzi, credem că este bine să atragem atenţia tineretului nostru şi a sujbaşilor Comunităţilor la ur-mătoarele:

Fiindu-ne cunoscut interesul care 1-a deşteptat planul cincinal 1930—34, care consta într'un curs sistematic şi progresiv de studiu pentru tineretul M. V., precum şi faptul că dela un timp primim cereri ca să introducem din nou un asemenea curs, deoarece în faţa noastră stă o nouă generaţie de tineri, am proiectat ca:

Cu începerea anului 1940 să înce-pem un nou curs progresiv de studiu pe timp de trei ani, la care toţi tinerii M. V. sunt invitaţi să ia parte. Pentru realiza;ea acestor studii într'un mod cât mai practic, vom ţine şi examene unde se vor da note şi certificate, iar la sfârşit se vor distribui diplome tu-turor acelora cari au urmat în mod regulat cursurile şi au reuşit la exa-mene. Deci este de dorit ca toţi să ia cunoştinţă de lucrul acesta şi să se pregătească din vreme pentru a-ducerea lui la îndeplinire.

Avându-se în vedere că unele Co-munităţi din Uniunea noastră urmă-resc şi pentru anul acesta un plan de studiu aşa cum este redat în „Ga-zeta Slujbaşilor", atragem atenţiunea tineretului asupra acestui studiu, cu-noscând că la sfârşitul anului vom ţine un examen.

Avându-se în vedere că darurile dela ora tineretului au suferit o mare scădere, dorim să atragem din nou binevoitoarea atenţiune cercurilor M. V. asupra următoarelor hotărîri generale:

a) Să îndemnăm tineretul nostru să dea darul său în acest scop.

b) Din suma totală să se dea ze-cime.

c) 15 la sută să se dea Comunităţii

pentru cheltuielile cu întreţinerea lo-calului.

d) 50 la sută să se trimită la Con-ferinţă pentru scopul respectiv.

e) Restul de 25 la sută va rămâne la dispoziţia Cercului M. V. pentru scopurile locale.

Avându-se în vedere că sunt aproa-pe 15 ani de când nu s'a mai ţinut un curs pentru instructorii şi instructoa-rele claselor pentru copii şi de atunci lucrarea a crescut; de asemenea pen-tru faptul că am primit multe cereri în această direcţie, vedem nevoia ţi-nerii unui astfel de curs. De aceea ne-am gândit să facem lucrul acesta cu ocazia conferinţelor bienale, pen-

trucă atunci vom participa mai multe persoane. Orele pentru ţinerea acestor cursuri se vor ţine în aşa fel încât să nu stânjenească celelalte adunări. Invităm aşa dar pe toţi membrii inte-resaţi în această lucrare să vină la aceste conferinţe.

Avându-se în vedere importanţa Şcolii de Sabat, dorim să avem o bună rânduială referitoare la programul ei conform cu planul model expus în „Manualul Comunităţii" pagina 148.

Dacă în unele Comunităţi s'a pro-cedat după un plan deosebit decât acesta, rugăm ea de data aceasta să se adopte modelul de mai sus.

In speranţa că Bunul Dumnezeu ne va binecuvânta în lucrarea Sa, doresc tuturor tinerilor şi membrilor noştri, sănătate şi succes în lucrare.

P. H. Hermann Secretarul Dep. M. V. şi Şc. de Sabat

Uniunea Română

Dala aduHaufoi yenuate ale C^ţeiLhtdai

1. Conferinfa Someş-Mureş, dela 24 la 27 August 1939, în Cluj, sala tea-trului Alex. Davila.

2. Conferinfa Suceava-Prut, dela 31 August la 3 Septembrie 1939, în Cer-năuţi, sala Toynbee Halle.

3. Conferinfa Bueegi-Marea, dela 7 la 10 Septembrie 1939, în Bucureşti, sala teatrului Barascheum.

4. Conferinfa Dunărea de Jos-Nis-tru, dela 14 la 17 Septembrie 1939, în Galaţi, str. Grădina Veche No. 9, lo-cal propriu.

5. Conferinţa Timiş-Olt, dela 20 la 24 Septembrie 1939, în Craiova, sala Victoria.

Aceste conferinţe au fost aprobate de Onor Minister al Cultelor, sub No. 26.718, din 21 Iunie 1939.

Adunările Generale ale Conferinţelor in 1939. Din mila lui Dumnezeu am ajuns

data când din nou reprezentanţii Co-munităţilor noastre locale trebue să se întrunească pentru a studia pro-blemele cari interesează Biserica noa-stră şi pentru a lua măsurile de cu-viinţă.

Venirea în mărire a Domnului Isus Hristos s'a apropiat şi odată cu acea-sta răspunderile noastre faţă de pro-pria noastră mântuire şi de mântuirea familiei, a rudelor şi a semenilor no-ştri a crescut. Toate aceste răspunderi ne stau în faţă şi trebue să le facem faţă pe deplin.

La conferinţă vom veni nu numai pentru a împlini obligaţiile de a da

votul pentru alegerea slujbaşilor. Răs-punderile delegaţilor sunt mult mai mari. „Dumnezeu doreşte ca poporul Său să fie un popor priceput. El a aranjat ca oameni aleşi să meargă la conferinţe ca delegaţi. Oamenii ace-ştia trebue să fie încercaţi şi dovediţi.

Alegerea delegaţilor cari să ia parte la conferinţele noastre e ceva de mare însemnătate. Oamenii aceştia trebue să facă planurile de urmat pentru înaintarea lucrării; şi de aceea trebue să fie oameni pricepufi, în stare să raţioneze dela cauză la efect". — „Mărturii", voi. 9, pag. 262, ed. engl.

Este nevoie dar să venim pregătiţi ca servi ai lui Dumnezeu, pentru a ne împlini creştineşte datoriile, ca a-poi să putem auzi dela Dumnezeu cuvânt de aprobare, că am făcut totul bine. Nu trebue să uităm pregătirea sufletească. Să se roage fiecare la Dumnezeu, şi cu sfială să se apropie de lucrul sfânt ce trebue făcut, deoa-rece felul cum ne vom purta va avea influenţă spre bine sau spre rău.

Apostolii arătau ce fel de oameni să fie delegaţii cari aveau de înde-plinit lucrarea lor. Ei trebuiau să fie oameni „vorbiţi de bine, plini de Du-hul Sfânt şi înţelepciune". Alegerea unor astfel de oameni a adus pace în Biserică, a adus prosperitate în lu-crare şi tărie lucrării începută de a-postoli. Să căutăm şi noi astfel de oameni pentru conferinţele noastre.

Domnul să ne însoţească cu harul Lui.

D. Florea

(Urmare dela pag. 12) m u t a t e nu se mai în torc înapoi .

Pe de altă par te , e a t â t de nede-licat d e a obliga pe c i n e v a să n e î m p r u m u t e un lucru d e ca re el în-suşi a r e nevoie în tot momen tu l ! Se po t împrumuta căr ţ i însă , de la bibl ioteci le publice, b ine în ţ e l e s în a n u m i t e condiţii .

Dacă totuşi î m p r u m u t ă m o ca r t e cu iva , sau împrumutăm noi de la c ineva , cel care a î m p r u m u t a t car -tea, t r ebue să ş t ie că îşi a s u m ă o a r e c a r i obligaţii . El es te r ă spun -ză tor de obiectul î m p r u m u t a t şi t r e b u e să aibă g r i j ă de el ma i mul t decâ t de un obiect al său propr iu .

Cel care a î m p r u m u t a t o car te , t r e b u e să şt ie că e da to r s 'o păs -t reze cura tă , să nu- i î ndo ia scă fi-le le şi să nu o rupă . Apoi , e f o a r t e necuv i inc ios lucru, să se scrie, să se f a c ă adnotăr i marg ina le , sau să se subl ineze într 'o ca r t e împrumu-ta tă , b ineînţe les , a f a r ă n u m a i da-că posesoru l ei a î ncuv i in ţ a t m a i d i n a i n t e acest lucru.

E, d e asemenea , cât se p o a t e d e necuv i inc ios şi n e p l ă c u t ca c ine-va , d u p ă ce a î m p r u m u t a t o ca r t e ş i d u p ă ce a citit-o, s 'o d e a u i tă -rii, s au să în târz ie cu r e s t i t u i r ea ei, a ş tep tând , poate , ca pose so ru l e i s 'o uite. După c u m î m p r u m u t ă -to ru l a oferi t c a r t e a cu c e a m a i l a rgă bunăvo in ţă , tot aşa, cel c a r e a împrumuta t -o e d a t o r s 'o res t i -t u e la t imp şi cu ace iaş i b u n ă v o -inţă. El nu t r ebue să-şi u i t e da to -r ia aceas ta . Nu e b ine ca o ca r t e s ă s t e a ani de zile îns t r ă ina tă .

Socotesc a nu fi u n luc ru de pr i-sos, vo ind să amin tesc c e v a şi cu p r i v i r e la tăiatul foilor une i căr ţ i s au rev is te . Uneori , c a r a c t e r u l de-fec tuos , sau ales, al u n u i om, poa-t e fi ap rec ia t şi d u p ă fe lu l cum el t a i e fo i le une i cărţi . Unii oameni , f ă r ă r ăbdare , taie foi le că r ţ i lo r cu la tu l mâni i , sau cu dege tu l , ori cu v r e u n obiect oa reca re ce-1 au la î ndemână , rupând f i le le în t r ' o for-m ă ne regu la tă , p â n ă la l i t e re şi ch i a r t r ecând de l i tere . A c e s t a e u n cusu r care lasă o impres i e rea , şi c a r e t rebue n e a p ă r a t , cor i ja t . Al ţ i i însă , chiar c â n d e v o r b a d e t ă i a tu l f i lelor unei cărţ i , ei au răb-da re , şi ta ie foile căr ţ i i cu b ă g a r e

de seamă, fo los indu-se de un cu-ţ i taş de lemn, de os sau de metal . As t fe l de oameni l a să o impres ie foa r t e p lăcută .

Iubi te cet i tor , dacă -încă n 'a i o b ibl io tecă , ia-ţi h o t ă r î r e a d e a-ţi î n j g h e b a u n a de a c u m îna in te , şi ascu l tă v o c e a t impului : „Ia şi ci-t e ş t e" .

David M. Făurescu

(Urmare dela pag. 7)

H a m b u r g şi Aus t r a l i a se f ă c e a în şase s ă p t ă m â n i , şi î n t r e a g a ne în -ţe legere se ivise d o a r c u t re i s ăp -t ă m â n i mai îna in te . A s t f e l că solia sorei W h i t e a p leca t din A u s t r a -lia a p r o a p e cu trei s ă p t ă m â n i îna -in te de a se ivi v r e o g r e u t a t e în H a m b u r g , şi a sosit ch ia r în di -m i n e a ţ a zilei c â n d a v e a m n e v o i e de a j u t o r .

împlinirea unei importante preziceri

S ă a legem d in t r e mul te le p r e -ziceri f ă c u t e de so ra W h i t e u n a d e s p r e „ p r o g r a m u l m o n d i a l " , şi să ne a d u c e m amin te ce scr ia d â n s a în anu l 1892, pe v r e m e a c â n d se a f l a în A u s t r a l i a : „ A c e e a ş i l uc ra -r e t r e b u e să f ie s ă v â r ş i t ă în A u s -t ra l ia , N o u a Z e e l a n d ă , A f r i c a , I nd i a , C h i n a şi în insule le mări i , a şa cum s 'a f ăcu t în p a t r i e . Lu-c r a r e a poporu lu i lui D u m n e z e u es te r e p r e z e n t a t ă p r i n t r ' u n s imbol po t r iv i t al unui înger c a r e s b o a r ă p r in mijlocul ce ru lu i " .

C â n d n e u i tăm as t ăz i la des-v o l t a r e a m i n u n a t ă a luc ră r i i n o a -s t re în t o a t ă lumea, v e d e m cum se împl ineş te ch iar lucrul a c e s t a . C u s i g u r a n ţ ă , a v e m cel ma i t e -meinic mot iv să a v e m d e p l i n a în-c r ede re în Spir i tul P r o f e ţ i e i .

S ă nu u i t ăm n i c ioda t ă c ă a v e m n e v o i e d e sfa tul Spir i tu lui P r o f e -ţiei, d a t p r in so ra E . G . W h i t e , p e n t r u t e r m i n a r e a lucrăr i i ş i p r e -gă t i r ea unu i p o p o r d i n t r e t o a t e neamur i l e , ca s ă î n t â m p i n e pe D o m n u l c â n d Se v a a r ă t a .

H . F . S c h u b e r t h

Sora Tinca Pctrcscu, în etate de 47 de ani, membră a Comunităţii Sofia, Bulgaria, a adormit în Domnul în ziua de 11 Mai 1939, în Spitalul Alexan-drovschi din Sofia. Dânsa a fost mult timp membră a Comunităţii Belu din Bucureşti. In anul 1936 a părăsit Ro-mânia spre a se stabili în Bulgaria, unde a rămas până în ziua morţii. A rămas credincioasă Domnului până în ultima clipă şi avem toată încrederea că Domnul o va învia la arătarea Sa în mărire.

I. Mihailov

Fratele Gheorghe I. Blean, în etate de 20 de ani, membru al Comunităţii Putinei, jud. Teleorman, a fost che-mat de Domnul la odihnă în ziua de 9 Mai 1939, în urma unei grele sufe-rinţe.

Deşi nou în credinţă, acest tânăr frate a dat dovadă de multă credin-cioşie şi sperăm să-1 revedem la învie-rea drepţilor.

D. Paraschiv

BBHIfflilIliOillIBiDiJilIffllIlilDiDIffliDIIIE

ANUNŢ

Caut spre angajare un frate tânăr, vopsitor de lână, bumbac, etc. Saba-tul liber. A se adresa: Ilie I. Stroescu, Ploeşti, Industria Tricotajelor.

EEBffiHfflfflfflEBEIfflPfDfflllIIIIlIli!

„Curierul Misionar" Foaie lunară

A Uniunii Comunităţilor Evanghelice A. Z . Ş. din România

R e d . r e sponsab i l : V , F lorescu

Preţul acestui număr lei 10. Abonamentul pe un an lei 100.

mwwwmwwmwwMMwwwwwm

Tip. Edit. „C. E." Strada Mitropolitul Ghenadie Petresc». 116. BucureţU IV.

Aprobat de Cenzura Corpului II Armată, Bucureşti