+ All Categories
Home > Documents > Patriarhi si¸ profe¸ti - egwwritings-a.akamaihd.netPP).pdf · Introducere Acest volum se ocupa de...

Patriarhi si¸ profe¸ti - egwwritings-a.akamaihd.netPP).pdf · Introducere Acest volum se ocupa de...

Date post: 31-Aug-2019
Category:
Upload: others
View: 11 times
Download: 1 times
Share this document with a friend
716
Transcript
  • Patriarhi si profeti

    Ellen G. White

    Copyright 2012Ellen G. White Estate, Inc.

  • Informatii despre aceasta carte

    Prezentare generala

    Aceasta publicatie ePub este oferita de catre Ellen G. WhiteEstate. Ea face parte dintr-o colectie mai larga. Va rugam sa vizitatiEllen G. White Estate website pentru o lista completa a publicatiilordisponibile.

    Despre autor

    Ellen G. White (1827-1915) este considerata ca fiind autorulamerican cu cele mai raspndite traduceri, lucrarile ei fiind publicaten mai mult de 160 de limbi. Ea a scris mai mult de 100.000 de pagini,ntr-o varietate larga de subiecte spirituale si practice. Calauzita deDuhul Sfnt, ea l-a naltat pe Isus si a aratat catre Biblie ca temelie acredintei sale.

    Mai multe link-uri

    O scurta bibliografie a lui Ellen G. WhiteDespre Ellen G. White Estate

    Sfrsitul acordului licentei de utilizator

    Vizualizarea, imprimarea sau descarcarea acestei carti, va acordadoar o licenta limitata, neexclusiva si netransferabila pentru utiliza-rea personala. Aceasta licenta nu permite republicarea, distributia,transferul, sublicenta, vnzarea, pregatirea unor lucrari derivate, saufolosirea n alte scopuri. Orice utilizare neautorizata a acestei cartise va sfrsi prin anularea licentei acordate prin prezenta.

    Mai multe informatii

    Pentru informatii suplimentare despre autor, editori, sau moduln care puteti sprijini acest serviciu, va rugam sa contactati Ellen G.

    i

    http://www.egwwritings.org/ebookshttp://www.whiteestate.org/about/egwbio.asphttp://www.whiteestate.org/about/estate.asp
  • White Estate: [email protected]. Suntem recunoscatori pentruinteresul si impresiile dumneavoastra si va dorim binecuvntarea luiDumnezeu n timp ce veti citi.

    ii

    mailto:[email protected]
  • iii

  • Introducere

    Acest volum se ocupa de subiectele istoriei biblice, subiecte cenu sunt n ele nsele noi, dar care sunt astfel prezentate n acestepagini, nct li se da o semnificatie noua, revelnd izvoare ale actiu-nilor, nfatisnd semnificatia importanta a unor miscari si aducndntr-o lumina mai puternica unele laturi, care sunt numai pe scurtmentionate n Biblie. n acest fel, scenele capata o vioiciune si oimportanta care fac ca ele sa lase noi si dainuitoare impresii. O astfelde lumina este n acest fel revarsata asupra raportului Sfintelor Scrip-turi, pentru ca acestea sa descopere pe deplin caracterul si planurilelui Dumnezeu; de asemenea, sa prezinte viclesugurile lui Satana simijloacele prin care, n cele din urma, puterea sa va fi nimicita; saaduca n atentie slabiciunea inimii omenesti si sa arate cum harullui Dumnezeu i face pe oameni n stare sa biruiasca n lupta cu celrau. Toate acestea sunt n armonie cu ceea ce Dumnezeu prezintaa fi scopul Sau n desfasurarea, naintea oamenilor, a adevarurilorCuvntului Sau. Instrumentul prin care ne sunt date aceste desco-periri este vazut a fi-atunci cnd este testat cu Sfintele Scripturi una dintre metodele pe care Dumnezeu nca le foloseste pentru a dasfaturi, instructiuni, fiilor oamenilor.

    Desi astazi nu este asa cum era la nceput, cnd omul, n sfinteniasi nevinovatia sa, primea sfaturi direct, personal, din partea Facato-rului sau, totusi el nu este lasat fara un nvatator divin, Duhul Sfnt,pe care Dumnezeu L-a dat ca reprezentant al Sau. Astfel se faceca l auzim pe apostolul Pavel declarnd ca o anumita iluminaredivina este privilegiul urmasilor lui Hristos si ca ei sunt luminatiprin faptul ca s-au facut partasi Duhului Sfnt (Evrei 10, 32; 6, 4).Apostolul Ioan spune, de asemenea: Dar voi ati primit ungerea dinpartea Celui sfnt (1 Ioan 2, 20). Iar Hristos a fagaduit ucenicilor,cnd era gata sa-i paraseasca, ca El avea sa le trimita Duhul Sfnt caMngietor si Calauzitor, ca sa-i conduca n tot adevarul (Ioan 14,16, 26).

    iv

  • Pentru a arata cum avea sa se mplineasca aceasta fagaduintan biserica, apostolul Pavel, n doua dintre epistolele sale, declaraca unele daruri ale Duhului Sfnt. au fost date bisericii, pentru edi- [20]ficarea si instruirea ei pna la sfrsitul veacurilor (1 Corinteni 12;Ef.4,8-13; Matei 28, 20). Dar aceasta nu este totul; un numar deprofetii clare si explicite declara ca n zilele din urma va fi o deo-sebita revarsare a Duhului Sfnt si ca, la data revenirii lui Hristos,biserica va avea n timpul experientelor ei de la sfrsit martu-ria lui Isus Hristos, care este Spiritul Profetic (Faptele Apostolilor2, 17-20.39; 1 Corinteni 1, 7; Apocalipsa 12, 17; 19, 10). n acestefapte vedem o dovada a grijii si iubirii lui Dumnezeu pentru poporulSau; pentru ca prezenta Duhului Sfnt, ca Mngietor, nvatator siCalauzitor, este necesara bisericii nu numai n metode de actiuneobisnuite, ci si n cele extraordinare, cnd aceasta intra n pericoleledin zilele din urma, mai mult dect n orice alta parte a experienteiei.

    Scripturile scot n evidenta diferite canale prin care Duhul Sfntva opera n inimile si mintea oamenilor, spre a ilumina ntelegerealor si a le calauzi pasii. Printre acestea notam viziunile si visurile. nacest fel, Dumnezeu va continua sa comunice nca cu fiii oamenilor.Iata fagaduinta Lui cu privire la acest lucru: Ascultati bine ceva spun: Cnd va fi printre voi un prooroc, Eu, Domnul, Ma voidescoperi lui ntr-o vedenie sau i voi vorbi ntr-un vis (Numeri 12,6). Prin aceste mijloace i-au fost comunicate lui Balaam cunostintesupranaturale. Astfel, el spune: Asa zice Balaam, fiul lui Beor, asazice omul care are ochii deschisi, asa zice cel ce aude cuvintele luiDumnezeu, cel ce cunoaste planurile Celui Prea nalt, cel ce vedevedenia celui Atotputernic, cel ce cade cu fata la pamnt si caruia isunt ochii deschisi (Numeri 24, 15.16).

    n acest fel, cercetarea marturiilor Sfintelor Scripturi devine oproblema de un foarte mare interes cu privire la aria ntinderii lacare Dumnezeu a planuit ca Duhul Sfnt sa Se manifeste n biserica,n timpul perioadei de punere la proba a neamului omenesc. [21]

    Dupa ce Planul de Mntuire a fost ntocmit, Dumnezeu, asa cumam vazut, a putut nca sa comunice cu oamenii, prin lucrarea FiuluiSau si a sfintilor ngeri, peste abisul pe care pacatul l produsese.Uneori, El a vorbit cu oamenii fata catre fata, ca n cazul lui Mo-ise, dar mai frecvent prin visuri si viziuni. Exemple de astfel de

  • comunicari gasim pretutindeni n raportul sfnt, n decursul ambe-lor dispensatiuni. Enoh, al saptelea patriarh de la Adam, privind prin Spiritul Profetiei nainte, la a doua venire a lui Hristos nputere si slava, exclama: Iata ca a venit Domnul cu zecile de miide sfinti ai Sai (Iuda 1, 14). Caci nici o proorocie n-a fost adusaprin voia omului, ci oamenii au vorbit de la Dumnezeu, mnati deDuhul Sfnt (2 Petru 1, 21). Daca lucrarea Spiritului Profetic pa-rea uneori ca aproape a disparut, n masura n care spiritualitateapoporului slabea, cu toate acestea ea a marcat toate marile crize dinexperienta bisericii, cum si epocile ce au fost martore trecerii de la odispensatiune la alta. Cnd a sosit timpul marcat prin ntruparea luiHristos, tatal lui Ioan Botezatorul a fost umplut de Duhul Sfnt si aprofetizat (Luca 1, 67). Lui Simeon i s-a descoperit ca nu va vedeamoartea pna ce nu va vedea pe Domnul; si cnd parintii L-au duspe Isus la Templu, L-a luat n brate si L-a binecuvntat, n timp cerostea profetii cu privire la El. Iar Ana, o profetesa, venind n acelasimoment, vorbea despre El tuturor acelora care priveau la Ierusalimpentru mntuire (Luca 2, 26.36).

    Revarsarea Duhului Sfnt, care trebuia sa nsoteasca vestireaEvangheliei de catre urmasii lui Hristos, a fost anuntata n urma-toarele cuvinte de catre profet: Dupa aceea, voi turna Duhul Meupeste orice faptura; fiii si fiicele voastre vor avea vedenii.[22]

    Chiar si peste robi si peste roabe voi turna Duhul Meu, n zileleacelea. Voi face sa se vada semne n ceruri si pe pamnt: snge, focsi stlpi de fum; soarele se va preface n ntuneric, si luna n snge,nainte de a veni ziua Domnului, ziua aceea mare si nfricosata (Ioel2, 28-31).

    Petru, n Ziua Cincizecimii, a citat aceasta profetie n legaturacu evenimentul minunat ce avusese loc atunci. Niste limbi ca defoc s-au asezat cte una pe fiecare ucenic si ei au fost umpluti cuDuh Sfnt si au nceput sa vorbeasca n alte limbi. Iar atunci cndcei batjocoritori i-au acuzat ca sunt beti, Petru a raspuns: Oameniiacestia nu sunt beti, cum va nchipuiti voi, caci nu este dect altreilea ceas din zi. Ci aceasta este ce a fost spus prin proorocul Ioel.Apoi el citeaza n mod substantial din aceasta profetie, asa cum segaseste n Ioel, ca n cele de mai sus, adaugnd nsa cuvintele: nzilele de pe urma, n loc de dupa aceea, facnd ca profetia sa sune

  • astfel: n zilele de pe urma, zice Domnul, voi turna din Duhul Meupeste orice faptura.... (Faptele Apostolilor 2, 17).

    Este evident faptul ca numai acea parte a profetiei care se referala revarsarea Duhului Sfnt, numai aceea s-a mplinit n acea zi;caci nu erau atunci, n ziua aceea, batrni care sa viseze visuri, nicitineri si tinere care sa aiba vedenii si sa profetizeze; si nici aratariextraordinare de snge, foc si stlpi de fum; soarele nu s-a ntunecatatunci, iar luna nu s-a prefacut atunci n snge; si, cu toate acestea,cele la care cei de atunci erau martori erau o mplinire a profetieidin Ioel. De asemenea, este evident ca aceasta parte a profetiei, cureferire la revarsarea Duhului Sfnt, n-a fost epuizata n acea singuramanifestare; caci profetia acopera toate zilele, tot timpul pna lamarea zi a revenirii Domnului.

    Dar Ziua Cincizecimii a fost o mplinire si a altor profetii, nafara de aceea a lui Ioel. Ea a fost o mplinire chiar a cuvintelorlui Isus Hristos. n ultimul cuvnt adresat de El ucenicilor nainteacrucificarii Sale, El le-a spus: Si Eu voi ruga pe Tatal, si El va va daun alt Mngietor ... si anume Duhul adevarului (Ioan 14, 16-17).Dar Mngietorul, Duhul adevarului, are sa va calauzeasca n totadevarul (Ioan 16, 13). [23]

    Si dupa ce Hristos a nviat din morti, El a spus ucenicilor: Siiata ca voi trimite peste voi fagaduinta Tatalui Meu; dar ramneti ncetate pna veti fi mbracati cu putere de sus (Luca 24, 49).

    n Ziua Cincizecimii, ucenicii au fost mbracati cu putere desus. Dar aceasta fagaduinta a lui Hristos n-a fost data, ca de altfelsi profetia lui Ioel, numai pentru ocazia respectiva. Caci El le-a dataceeasi fagaduinta, dar ntr-o alta forma, asigurndu-i ca El va fi cuei totdeauna, pna la sfrsitul lumii (Matei 28, 20). Marcu ne spunen ce sens si n ce mod avea sa fie Domnul cu ei. El spune: Iar ei auplecat si au propovaduit pretutindeni. Domnul lucra mpreuna cu eisi ntarea Cuvntul prin semnele care-l nsoteau (Marcu 16, 20). IarPetru, n Ziua Cincizecimii, marturisea n legatura cu continuitatealucrarii Duhului Sfnt, experienta pe care ei o traisera. Cnd iudeii,strapunsi n inimile lor, i-au ntrebat pe apostoli: Ce trebuie sa fa-cem?, Petru a raspuns: Pocaiti-va si fiecare dintre voi sa fie botezatn Numele lui Isus Hristos, spre iertarea pacatelor voastre; apoi vetiprimi darul Sfntului Duh. Caci fagaduinta aceasta este pentru voi,pentru copiii vostri si pentru toti cei ce sunt departe acum, n orict

  • de mare numar i va chema Domnul, Dumnezeul nostru (FapteleApostolilor 2, 37-39). Aceasta are n vedere prezenta si activitateaDuhului Sfnt n biserica, chiar n manifestarea Lui deosebita, siaceasta ntotdeauna, atta timp ct harul lui Dumnezeu i cheama peoameni sa primeasca iubirea iertatoare a lui Hristos.

    Douazeci si opt de ani mai trziu, n Epistola sa catre Corin-teni, Pavel asaza naintea acestei comunitati un argument formaln legatura cu aceasta problema. El spune: n ce priveste darurileduhovnicesti, fratilor, nu voiesc sa fiti n necunostinta (1 Corinteni12, 1) att de important considera el aceasta, nct trebuia ca acestsubiect sa fie nteles de Biserica Crestina. Dupa ce arata ca desiDuhul este unul singur, dar sunt diferite daruri, diferite lucrari aleDuhului,. si dupa ce le explica, el foloseste figura de stil a corpului[24]omenesc cu diferitele componente, spre a arata cum este constituitabiserica, diferitele ei slujbe si daruri. Si dupa cum corpul omenescare diferite membre, fiecare dintre ele avnd lucrarea sa speciala dedus la ndeplinire, dar toate lucrnd pentru acelasi scop, constituindun tot armonios, tot astfel Duhul avea sa lucreze prin diferite ca-nale n biserica, pentru a constitui un desavrsit corp religios. Apoiapostolul Pavel continua: Si Dumnezeu a rnduit n biserica, nti,apostoli; al doilea, prooroci; al treilea, nvatatori; apoi pe cei ce audarul minunilor; apoi, pe cei ce au darul tamaduirilor, ajutorarilor,crmuirilor, vorbirii n felurite limbi (1 Corinteni 12, 28).

    Declaratia ca Dumnezeu a rnduit n biserica pe unii ... etc.implica ceva mai mult dect faptul ca a fost lasat liber, pentru cadarurile spirituale sa fie prezentate n biserica, daca conditiile lefavorizeaza. Ea nseamna mai degraba ca ele aveau sa fie n modpermanent parti componente ale fiintei bisericii si ca, daca acestedaruri nu sunt active, nu opereaza n biserica, aceasta se datoreaza ca si n conditiile corpului omenesc situatiei n care unelemembre, datorita unui accident sau unei boli, devin de nefolosit, nstare de infirmitate. Fiind asezate n biserica, aceste daruri trebuiesa ramna acolo, pna cnd ele urmeaza sa fie ndepartate. Dar nuavem nici un raport ca ele ar fi fost cndva retrase.

    Cinci ani mai trziu, acelasi apostol le scria efesenilor cu referirela aceleasi daruri, declarnd n mod deschis scopul lor, nfatisndastfel n mod indirect faptul ca ele trebuia sa continue sa fie prezentesi active, pna va fi atins obiectivul propus. El spunea: De aceea este

  • zis: S-a suit sus, a luat robia roaba si a dat daruri oamenilor.... Si Ela dat pe unii apostoli, pe altii prooroci; pe altii evanghelisti; pe altiipastori si nvatatori, pentru desavrsirea sfintilor, n vederea lucrariide slujire, pentru zidirea trupului lui Hristos, pna vom ajunge toti launirea credintei si a cunostintei Fiului lui Dumnezeu, la starea de ommare, la naltimea staturii plinatatii lui Hristos (Efeseni 4,8.11-13).

    Biserica n-a atins unitatea despre care se vorbeste aici, n timpulperioadei apostolice; caci, foarte curnd dupa aceasta perioada, um-bra unui mare ntuneric spiritual a nceput sa ntunece biserica; sicu siguranta ca, n timpul acestei stari de declin, aceasta plinatate alui Hristos si unitatea credintei n-au fost realizate. Si nici nu vor fiatinse. pna cnd ultima solie de har nu va strnge din fiecare neam [25]si popor, din toate clasele sociale si din fiecare grupare religioasaneconforma adevarului, un popor n care sa se realizeze toate refor-mele Evangheliei, asteptnd revenirea Fiului omului. Si ntr-adevar,daca vreodata n experienta ei biserica va avea nevoie de aportulfiecarui dar ce i-a fost atribuit pentru mngierea si calauzirea ei,pentru ncurajarea si ocrotirea ei, atunci aceasta va fi n timpul si-nmijlocul primejdiilor din zilele din urma, cnd puterile raului, de-savrsite prin experienta si educare pentru ndeplinirea lucrarii lornefaste, vor nsela, daca va fi cu putinta, chiar si pe cei alesi, prinmaiestritele lor actiuni amagitoare. Deci, foarte potrivite si necesaresunt profetiile cu privire la revarsarea Duhului Sfnt, spre folosulbisericii din zilele din urma.

    Cu toate acestea, n literatura curenta a lumii crestine se nvataca darurile Duhului au fost numai pentru perioada apostolica; ca eleau fost date numai pentru nradacinarea Evangheliei; si ca, o data ceEvanghelia a fost raspndita si fixata, darurile spirituale nu mai eraunecesare si, n consecinta, au disparut nu dupa mult timp dinbiserica. Dar apostolul Pavel i avertizeaza pe crestinii vremii salede faptul ca taina faradelegii era deja la lucru si ca, dupa plecarealui, lupi rapitori aveau sa intre ntre ei, necrutnd turma, si ca dinmijlocul lor se vor scula oameni care vor nvata lucruri stricacioase,ca sa-i atraga pe ucenici de partea lor (Faptele Apostolilor 20, 29-30). Deci nu poate fi adevarat faptul ca darurile spirituale, asezate nbiserica s-o pazeasca chiar mpotriva acestor rele, erau de acum gatasa dispara cnd acest timp a venit, ca si cum si-ar fi mplinit lucrareape care o aveau de facut; caci prezenta si ajutorul lor vor fi necesare

  • n aceste conditii mai mult dect atunci cnd apostolii erau ei nsisiprezenti si activi.

    Gasim o alta declaratie a apostolului Pavel n epistola sa catrecomunitatea din Corint, care arata ca populara conceptie a activitatiitemporare a darurilor spirituale nu poate fi corecta. Exista contrastulacesta ntre starea prezenta, imperfecta, si cea glorioasa si nemuri-toare, la care n final vor ajunge cei mntuiti. El spune:. Caci[26]cunoastem n parte si proorocim n parte; dar cnd va veni ce estedesavrsit, acest n parte se va sfrsi (1 Corinteni 13, 9.10). Maideparte, el ilustreaza aceasta stare, comparnd-o cu perioada copila-riei, cu fragilitatea si imaturitatea ei n gndire si actiune; iar stareade desavrsire o compara cu starea de om mare, cu viziunea ei totmai clara, cu maturitatea si puterea ei. El claseaza darurile spiritualeprintre acele lucruri care sunt necesare n aceasta stare prezenta deimperfectiune, dar de care nu vom mai avea nevoie atunci cnd vomajunge n acea desavrsita stare. Acum, spune el, vedem ca ntr-ooglinda, n chip ntunecos; dar atunci, vom vedea fata catre fata.Acum cunosc n parte; dar atunci voi cunoaste pe deplin asa cum amfost si eu cunoscut pe deplin (1 Corinteni 13, 12). Apoi, el arata cedaruri sunt adaptate pentru starea de nemurire si care vor exista, sianume credinta, nadejdea si dragostea, aceste trei ... dar cea maimare dintre ele este dragostea (v.13).

    Aceasta explica limbajul din versetul 8: Dragostea nu va pieriniciodata, harul iubirii divine va ramne pururi; el este slava care vancorona viitorul omului, n starea sa de nemurire; dar proorociilese vor sfrsi, adica va veni un timp cnd profetiile nu vor mai finicidecum de trebuinta, si darul profetic, ca unul dintre instrumentelece au ajutat biserica, nu va mai fi nevoie sa fie exercitat; limbile vornceta, aceasta nseamna ca darul limbilor nu va mai fi niciodata detrebuinta; cunostinta va avea sfrsit, deci cunostinta, nu nteleasan mod abstract, ci cunostinta care este un dar al Duhului Sfnt, seva dovedi inutila, datorita desavrsitei cunoasteri cu care vom finzestrati n mparatia cea vesnica a lui Dumnezeu.

    Acum, deci, daca ne situam pe pozitia ca darurile spirituale auncetat sa se mai manifeste o data cu ncheierea perioadei biseri-cii apostolice, nemaifiind necesare, atunci acceptam conceptia caperioada bisericii apostolice a fost perioada slaba, copilareasca abisericii, cnd totul era vazut ca ntr-o oglinda, n chip ntunecos; iar

  • perioada care a urmat, cnd lupii rapitori aveau sa intre n biserica sisa nu crute turma, cnd aveau sa se ridice oameni, chiar n biserica,ce vor nvata lucruri stricacioase ca sa-i atraga pe ucenici de partealor, ar fi fost perioada unei desavrsite lumini si cunoasteri, cndceea ce. fusese nedesavrsit si copilaresc, care ntunecase cunostinta [27]perioadei apostolice, trecuse. Caci, sa nu uitam, darurile spiritualenceteaza numai atunci cnd se atinge o stare spirituala desavrsitasi, deoarece se realizeaza o asemenea stare spirituala, face ca ele sanu mai fie necesare. Dar nimeni, nici o gndire matura, sobra, nu vacauta nici pentru o clipa sa sustina faptul ca perioada apostolica afost inferioara, din punct de vedere al nivelului ei spiritual, oricareiperioade care i-a urmat. Si, daca darurile spirituale au fost necesareatunci, cu siguranta ca ele sunt necesare si acum.

    Printre instrumentele folosite si pe care apostolul le enumera ncapitolele sale, att n Epistola catre Corinteni, ct si n cea catreEfeseni, ca daruri n biserica, gasim pastori, nvatatori, pecei care au darul ajutorarilor, crmuirilor, si toate acestea suntrecunoscute de toti, ca existnd n biserica. Atunci de ce oare sicelelalte daruri, inclusiv credinta, vindecarea si profetia, sa nu fieprezente? Cine este competent sa traga linie si sa spuna ca darurileau fost scoase din biserica, atta timp ct la nceput toateacestea au fost n mod egal asezate n biserica?.

    Apocalips 12,17 este prezentat ca fiind o profetie a faptului cadarurile spirituale vor fi n zilele din urma restabilite n bise-rica. O examinare a marturiei lui va confirma acest punct de vedere.Textul vorbeste despre ramasita semintei ei. Femeia fiind un sim-bol al bisericii, samnta ei vor fi membrii ei, care compun biserican oricare timp; iar ramasita semintei ei va fi ultima generatiede crestini, sau aceia care traiesc pe pamnt la a doua venire a luiHristos. Mai departe, textul declara ca acestia pazesc poruncilelui Dumnezeu si au marturia lui Isus, iar marturia lui Isus estenfatisata n capitolul 19,10 ca fiind Spiritul Profetiei, care trebuiesa fie nteles ca acela care, ntre celelalte daruri, este numit darulproorociei (1 Corinteni 12, 9-10). [28]

    Asezarea darurilor spirituale n biserica implica faptul ca oricepersoana va trebui sa le exercite. n privinta aceasta, apostolul Pavelspunea: Oare toti sunt apostoli? Toti sunt prooroci? Toti sunt nva-tatori? (1 Corinteni 12, 29). Raspunsul este categoric: Nu, nu sunt

  • toti. Darurile spirituale nsa sunt mpartite ntre membri, dupa cumvoieste Dumnezeu.

    Si totusi, aceste daruri sunt date n biserica, iar daca un dar estedat chiar si numai unui membru al bisericii, se poate spune ca aceldar este n biserica sau ca biserica l are. Astfel, ultima generatietrebuie sa-l aiba si cu certitudine are marturia lui Isus Hristos saudarul profetiei.

    O alta parte a Sfintelor Scripturi, scrisa n mod evident cu referirela zilele din urma, aduce n atentie acelasi fapt (1 Tesaloniceni 5).Apostolul deschide capitolul cu aceste cuvinte: Ct despre vremi sisoroace, n-aveti trebuinta sa vi se scrie, fratilor. Pentru ca voi nsivastiti foarte bine ca ziua Domnului va veni ca un hot noaptea (Ver1-2). n versetul 4 adauga: Dar voi, fratilor, nu sunteti n ntuneric,pentru ca ziua aceea sa va prinda ca un hot. Apoi le adreseazaavertizari n legatura cu acest eveniment, printre care amintim: Nustingeti Duhul. Nu dispretuiti proorociile. Ci cercetati toate lucrurilesi pastrati ce este bun (Ver 19-21). n versetul 23, el se roaga caaceia care au legatura cu profetizarea sa fie pastrati fara prihana pnala venirea Domnului.

    n virtutea acestor consideratii, nu suntem noi oare ndreptatitisa credem ca darul profetiei se va manifesta n biserica n zileledin urma si ca prin el multa lumina va fi transmisa si vor fi dateinstructiuni la timp?.

    Toate lucrurile trebuie tratate n conformitate cu regula apostolu-lui: Cercetati toate lucrurile si pastrati ce este bun si probate, deasemenea, dupa standardul Mntuitorului: Dupa roadele lor i veticunoaste. Apelnd la acest etalon, n legatura cu ceea ce pretindea fi o manifestare a darului profetic, recomandam acest volum sprestudiere acelora care cred ca Biblia este Cuvntul lui Dumnezeu sica biserica este trupul al carui cap este Hristos.

    U. Smith.

  • CuprinsInformatii despre aceasta carte . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . iIntroducere . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . ivCapitolul 1 De ce a fost ngaduit pacatul? . . . . . . . . . . . . . . . . 16Capitolul 2 Creatiunea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 28Capitolul 3 Ispitirea si caderea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 37Capitolul 4 Planul de Mntuire . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 49Capitolul 5 Cain si Abel pusi la ncercare . . . . . . . . . . . . . . . . 58Capitolul 6 Set si Enoh . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 65Capitolul 7 Potopul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 76Capitolul 8 Dupa potop . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 90Capitolul 9 Saptamna creatiunii, o saptamna literala . . . . . 96Capitolul 10 Turnul Babel . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 102Capitolul 11 Chemarea lui Avraam . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 108Capitolul 12 Avraam n Canaan . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 115Capitolul 13 ncercarea credintei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 129Capitolul 14 Distrugerea Sodomei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 139Capitolul 15 Casatoria lui Isaac . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 153Capitolul 16 Iacov si Esau . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 160Capitolul 17 Fuga si exilul lui Iacov . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 166Capitolul 18 Noaptea luptei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 176Capitolul 19 ntoarcerea n Canaan . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 184Capitolul 20 Iosif n Egipt . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 193Capitolul 21 Iosif si fratii sai . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 202Capitolul 22 Moise . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 220Capitolul 23 Plagile asupra Egiptului . . . . . . . . . . . . . . . . . . 234Capitolul 24 Pastele . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 249Capitolul 25 Exodul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 255Capitolul 26 De la Marea Rosie la Sinai . . . . . . . . . . . . . . . . 265Capitolul 27 Legea data lui Israel . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 277Capitolul 28 Idolatria de la Sinai . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 290Capitolul 29 Vrajmasia lui Satana mpotriva Legii . . . . . . . . 305Capitolul 30 Cortul si serviciile lui . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 317Capitolul 31 Pacatul lui Nadab si Abihu . . . . . . . . . . . . . . . . 331Capitolul 32 Legea si legamintele . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 336

    xiii

  • xiv Patriarhi si profeti

    Capitolul 33 De la Sinai la Cades . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 348Capitolul 34 Cele douasprezece iscoade . . . . . . . . . . . . . . . . 361Capitolul 35 Razvratirea lui Core . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 370Capitolul 36 n pustie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 381Capitolul 37 Stnca lovita . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 386Capitolul 38 Calatoria n jurul Edomului . . . . . . . . . . . . . . . 396Capitolul 39 Cucerirea Basanului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 407Capitolul 40 Balaam . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 412Capitolul 41 Apostazia de la Iordan . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 425Capitolul 42 Repetarea Legii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 434Capitolul 43 Moartea lui Moise . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 441Capitolul 44 Trecerea Iordanului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 451Capitolul 45 Caderea Ierihonului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 457Capitolul 46 Binecuvntarile si blestemele . . . . . . . . . . . . . . 468Capitolul 47 Legamntul cu gabaonitii . . . . . . . . . . . . . . . . . 472Capitolul 48 mpartirea Canaanului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 477Capitolul 49 Cele din urma cuvinte ale lui Iosua . . . . . . . . . 489Capitolul 50 Zecimi si daruri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 493Capitolul 51 Purtarea de grija a lui Dumnezeu pentru cei

    saraci . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 498Capitolul 52 Sarbatorile anuale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 505Capitolul 53 Cei dinti judecatori . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 512Capitolul 54 Samson . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 527Capitolul 55 Copilul Samuel . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 536Capitolul 56 Eli si fiii sai . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 543Capitolul 57 Chivotul legamntului luat de filisteni . . . . . . . 550Capitolul 58 Scolile profetilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 561Capitolul 59 Primul mparat al lui Israel . . . . . . . . . . . . . . . . 570Capitolul 60 ncumetarea lui Saul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 583Capitolul 61 Lepadarea lui Saul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 592Capitolul 62 Ungerea lui David . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 602Capitolul 63 David si Goliat . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 606Capitolul 64 David ca fugar . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 612Capitolul 65 Marinimia lui David . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 623Capitolul 66 Moartea lui Saul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 636Capitolul 67 Vrajitoria n vechime si n timpurile moderne 642Capitolul 68 David la Ticlag . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 649Capitolul 69 David chemat la tron . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 656

  • Cuprins xv

    Capitolul 70 Domnia lui David . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 662Capitolul 71 Pacatul si pocainta lui David . . . . . . . . . . . . . . 675Capitolul 72 Rascoala lui Absalom . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 686Capitolul 73 Ultimii ani ai lui David . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 703

  • Capitolul 1 De ce a fost ngaduit pacatul?

    Dumnezeu este iubire (1 Ioan 4, 16). Natura Sa, Legea Sa esteiubire. El dintotdeauna a fost astfel si asa va fi pururea. Cel Preanalt, a carui locuinta este vesnica si ale carui carari sunt vesnice,nu Se schimba. n El nu este nici schimbare, nici umbra de mutare(Isaia 57, 15; Habacuc 3, 6; Iacov 1, 17).

    Orice manifestare a puterii creatoare este o expresie a iubiriinemarginite. Suveranitatea lui Dumnezeu implica deplina binecu-vntare a tuturor fiintelor create. Psalmistul spune:

    Bratul Tau este puternic,Mna Ta este tare,

    Dreapta Ta va fi naltata.Dreptatea si judecata

    Sunt temeliaScaunului Tau de domnie;

    Bunatatea si credinciosiaSunt naintea Fetei Tale.

    Ferice de poporulCare cunoaste sunetul trmbitei,

    Care umblanaintea Fetei Tale, Doamne!

    El se bucura nencetatDe Numele Tau,

    Si se faleste cu dreptatea Ta.Caci Tu esti fala puterii lui;

    Si, n bunavointa Ta,Ne ridici puterea noastra.

    Caci Domnul este scutul nostru,Sfntul lui Israel

    Este mparatul nostru.

    Psalmii 89,13-18.

    16

  • De ce a fost ngaduit pacatul? 17

    Istoria marelui conflict dintre bine si rau de la data cnd aizbucnit pentru prima data n ceruri si pna la nfrngerea finalaa razvratirii si eradicarea definitiva a pacatului constituie, deasemenea, o demonstrare a iubirii neschimbatoare a lui Dumnezeu. [34]

    Suveranul Universului nu a fost singur n lucrarea Sa de bin-efacere. El a avut un tovaras, un conlucrator, care putea apreciaplanurile Sale si putea fi partas bucuriei Sale de a da fericire fiintelorcreate de El. La nceput era Cuvntul si Cuvntul era Dumnezeu.El era la nceput cu Dumnezeu (Ioan 1, 1-2). Hristos, Cuvntul,singurul Fiu al lui Dumnezeu era una cu vesnicul Tata una nnatura, n caracter si n scop singura Fiinta care putea intra ntoate sfaturile si planurile lui Dumnezeu. l vor numi: Minunat,Sfetnic, Dumnezeu tare, Parintele vesniciilor, Domn al pacii (Isaia9, 6). Obrsia Lui se suie pna n vremuri stravechi, pna n zilelevesniciei (Mica 5, 2). Fiul lui Dumnezeu, El nsusi, declara despreSine: Domnul m-a facut cea dinti dintre lucrarile Lui. Eu am fostasezata din vesnicie, ... cnd a pus temeliile pamntului, eu erammesterul Lui, la lucru lnga El, si n toate zilele eram desfatarea Lui,jucnd nencetat naintea Lui (Proverbe 8, 22-30).

    Tatal a nfaptuit prin Fiul Sau aducerea la existenta a tuturorfiintelor ceresti. Prin El au fost facute toate lucrurile ... fie scaunede domnii, fie dregatorii, fie domnii, fie stapniri. Toate au fost fa-cute prin El si pentru El (Coloseni 1, 16). ngerii sunt slujitorii luiDumnezeu, stralucind de lumina ce se revarsa continuu din prezentaSa, zburnd cu toata repeziciunea ca sa aduca la ndeplinire vointaSa. Dar Fiul, Unsul lui Dumnezeu, care este ntiparirea Fiintei Lui,oglindirea slavei Lui si care tine toate lucrurile cu Cuvntul pu-terii Lui, are stapnirea suprema peste tot si peste toate (Evrei 1,3). Un scaun de domnie plin de slava a fost de la nceput loculSanctuarului Sau (Ieremia 17, 12); un toiag de dreptate (nepriha-nire tr. engl.), sceptrul mparatiei Sale (Evrei 1, 8). Stralucirea simaretia sunt naintea fetei Lui, slava si podoaba sunt n locasul Luicel sfnt (Psalmii 96, 6). Bunatatea si credinciosia sunt nainteaFetei Lui (Psalmii 89, 14).

    Legea iubirii fiind temelia stapnirii lui Dumnezeu, fericireatuturor fiintelor inteligente depinde de acceptarea, n mod desavrsit,de catre acestea, a marilor ei principii de neprihanire. Dumnezeudoreste de la toate fiintele create de El o slujire din dragoste, slujire

  • 18 Patriarhi si profeti

    care izvoraste dintr-o apreciere a caracterului Sau. El nu gaseste nicio placere ntr-o ascultare fortata; El acorda tuturor libertatea vointei,pentru ca astfel ei sa-I poata aduce o slujire liber consimtita.[35]

    Atta vreme ct toate fiintele create au recunoscut ascultareaiubirii, o desavrsita armonie a existat n tot universul lui Dumnezeu.Era bucuria ostilor ceresti aceea de a aduce la ndeplinire planurileCreatorului lor. Ele si gaseau placerea n reflectarea slavei Sale si na-I aduce lauda. Iar n timp ce iubirea fata de Dumnezeu era suprema,iubirea unuia fata de celalalt era plina de ncredere si neegoista. Nuexista nici o nota de discordie care sa tulbure armonia cereasca. Daro schimbare s-a produs n aceasta fericita atmosfera. A fost unulcare a pervertit libertatea pe care Dumnezeu o acordase creaturilorSale. Pacatul a nceput n acela care, dupa Hristos, fusese foarte multonorat de catre Dumnezeu si care era, printre locuitorii cerurilor, npozitia cea mai nalta n ceea ce priveste puterea si slava. Lucifer,fiul zorilor, a fost ntiul ntre heruvimii ocrotitori, sfnt si faraprihana. El statea n prezenta marelui Creator si razele nesfrsiteale slavei ce nconjurau pe vesnicul Dumnezeu se odihneau asupralui. Asa vorbeste Domnul, Dumnezeu: ajunsesei la cea mai naltadesavrsire, erai plin de ntelepciune si desavrsit n frumusete.Stateai n gradina Eden, gradina lui Dumnezeu, si erai acoperit cutot felul de pietre scumpe.... Erai un heruvim ocrotitor, cu aripilentinse; te pusesem pe muntele cel sfnt al lui Dumnezeu, si umblaiprin mijlocul pietrelor scnteietoare. Ai fost fara prihana ... pna nziua cnd s-a gasit nelegiuirea n tine (Ez.28,12-15).

    Putin cte putin, Lucifer a nceput sa se hraneasca cu dorintanaltarii de sine. Scriptura ne spune: Ti s-a ngmfat inima dinpricina frumusetii tale, ti-ai stricat ntelepciunea cu stralucirea ta(Ez.28,17). Tu ziceai n inima ta ... mi voi ridica scaunul de domniemai presus de stelele lui Dumnezeu ... voi fi ca Cel Prea nalt (Isaia14, 13-14). Desi toata slava lui era de la Dumnezeu, acest ngerputernic a ajuns s-o considere ca apartinndu-i. Nemultumit cupozitia sa, desi onorat mai presus de ostile ceresti, el s-a aventurat sapofteasca nchinarea cuvenita numai Creatorului. n loc de a cautasa faca din Dumnezeu obiectul suprem al sentimentelor si ascultariituturor fiintelor create, stradania sa era aceea de a-si asigura pentruel slujirea si credinciosia lor. Si, poftind slava cu care Tatal cel vesnic

  • De ce a fost ngaduit pacatul? 19

    L-a nvestit pe Fiul Sau, acest print al ngerilor aspira la puterea ceconstituia n exclusivitate una din prerogativele lui Hristos.

    n acest fel s-a frnt armonia cerului. Predispozitia lui Luciferde a-si sluji siesi, n loc de a sluji Creatorului Sau, a dat loc la unsimtamnt de apasare, atunci cnd a fost observat de catre aceia careconsiderau ca slava lui Dumnezeu trebuie sa fie suprema. n sfatul [36]cerului, ngerii au discutat cu Lucifer. Fiul lui Dumnezeu a prezentatnaintea lui maretia, bunatatea si dreptatea Creatorului, cum si naturacea sfnta si neschimbatoare a Legii Sale. Dumnezeu nsusi a stabilitordinea cerului si, departndu-se de ea, Lucifer avea sa dezonorezepe Facatorul sau si sa aduca ruina asupra sa. Dar avertizarea izvortadin iubirea si mila nesfrsita a lui Dumnezeu n-a facut dect sa dealoc la un spirit de mpotrivire. Lucifer a ngaduit ca gelozia sa fatade Hristos sa predomine si sa-l faca si mai categoric.

    Disputarea suprematiei Fiului lui Dumnezeu si, n acest fel,discreditarea ntelepciunii si iubirii Creatorului au devenit scopulacestui print al ngerilor. El era gata sa dedice acestui plan energiilestralucitei sale minti, el, care dupa Hristos era primul ntreostirile lui Dumnezeu. Dar Acela care a dorit ca toate fiintele createsa aiba o vointa libera n-a lasat pe nimeni neavizat n fata nsela-toarelor sofisticarii, prin care razvratirea avea sa se justifice. nainteca marea confruntare sa izbucneasca, trebuia ca toti sa aiba o clarantelegere a vointei Sale, a carui ntelepciune si bunatate erau izvorultuturor bucuriilor lor.

    mparatul universului a adunat toate ostile ceresti naintea Sa,pentru ca n prezenta lor sa poata prezenta adevarata pozitie a FiuluiSau si sa arate relatia pe care El o promoveaza cu toate celelalte fi-inte create. Fiul lui Dumnezeu S-a asezat cu Tatal pe tronul Acestuiasi slava Celui vesnic, a Aceluia ce exista prin Sine nsusi, i cuprinsepe amndoi. n jurul tronului s-au strns ngerii cei sfinti, o maresi nenumarata multime de zece mii de ori zece mii si mii demii (Apocalipsa 5, 11), ngeri ce ocupau cele mai nalte pozitii, casi ngerii slujitori si supusi, bucurndu-se n lumina ce se revarsaasupra lor din prezenta Dumnezeirii. naintea locuitorilor ceruluistrnsi laolalta, mparatul cerurilor declara ca nimeni n afara deHristos, singurul Fiu al lui Dumnezeu, nu putea patrunde n totuln planurile Sale si Lui I-a fost ncredintata aducerea la ndeplinirea planurilor marete ale vointei Sale. Fiul lui Dumnezeu adusese la

  • 20 Patriarhi si profeti

    ndeplinire vointa Tatalui n crearea tuturor ostilor ceresti; si Lui,Celui deopotriva cu Dumnezeu, I se cuvenea nchinarea si ascul-tarea lor. Hristos avea nca sa exercite puterea divina n aducereala existenta a pamntului si a locuitorilor lui. Dar n toate acestea,El nu va cauta pentru Sine puterea si naltarea, contrar planului luiDumnezeu, ci El va nalta slava Tatalui si va aduce la ndeplinireplanurile Sale de binefacere si iubire.

    Plini de bucurie, ngerii au recunoscut suprematia lui Hristos sis-au plecat naintea Lui, manifestndu-si astfel iubirea si adorarealor. Lucifer s-a plecat mpreuna cu ei, dar n inima sa se dadea o[37]lupta stranie, teribila. Adevarul, dreptatea si credinciosia se luptaumpotriva urii si geloziei. Pentru un timp, se parea ca influentangerilor buni l cstigase de partea lor. n timp ce cntecele delauda se naltau n tonuri melodioase, amplificate de miile de vocicu bucurie n glas, spiritul raului parea ca a disparut; o iubire cuneputinta de descris a miscat ntreaga lui fiinta; sufletul sau, narmonie cu nchinatorii lipsiti de pacat, s-a ndreptat plin de iubirespre Tatal si Fiul. Dar, din cauza dorintei sale de marire, mndriaa pus iarasi stapnire pe el. Dorinta lui de suprematie a reaparutsi ura fata de Hristos a fost iarasi nutrita. naltele onoruri ce i-aufost conferite lui Lucifer n-au fost apreciate ca fiind darul specialal lui Dumnezeu si, n consecinta, nu considera ca este de datorialui sa multumeasca Creatorului sau. El se glorifica n stralucireasi naltarea sa, tinznd sa fie egal cu Dumnezeu. El a fost iubit sirespectat de catre ostile ceresti, iar ngerii se delectau n executareaporuncilor lui, el fiind mbracat n ntelepciune si slava mai presusde toti ceilalti. Si totusi, Fiul lui Dumnezeu era naltat mai presusde el, ca Unul ce era deopotriva cu Tatal n putere si autoritate. Elera n sfatul Tatalui, n timp ce Lucifer nu lua parte la planurile luiDumnezeu. De ce, ntreba acest nger puternic, sa aiba Hristossuprematia? De ce sa fie El onorat mai presus de Lucifer?

    Parasindu-si locul din prezenta nemijlocita a Tatalui, Lucifer aplecat sa mprastie spiritul nemultumirii printre ngeri. El a lucratnconjurat de o taina misterioasa si, pentru un timp, a reusit sa as-cunda scopul sau real, sub un anumit respect fata de Dumnezeu. Ela nceput sa semene ndoieli cu privire la legile ce guvernau fiinteleceresti, spunnd ca, n timp ce aceste legi puteau fi necesare pentrulocuitorii lumilor, ngerii, fiind fiinte cu o pozitie mai nalta, nu au

  • De ce a fost ngaduit pacatul? 21

    nevoie de asemenea restrictii, pentru ca ntelepciunea lor constituieun suficient ghid pentru ei. Ei nu erau acele fiinte care sa poata aducedezonoare lui Dumnezeu; toate gndurile lor erau sfinte; nu mai eranicidecum posibil pentru ei sa greseasca, dupa cum nu era posibilacest lucru nici pentru Dumnezeu. naltarea Fiului lui Dumnezeu,ca fiind egal cu Tatal, era nfatisata ca fiind o nedreptate ce i sefacea lui Lucifer care, pretindea el, era de asemenea ndreptatit larespect si onoare. Daca acest print al ngerilor ar putea sa-si ocupepozitia de frunte ce i se cuvenea, atunci un mare bine avea sa sereverse peste toate ostile cerului; caci scopul lui era acela de a obtinelibertate pentru toti. Dar acum, chiar si libertatea de care ei s-au bu-curat pna atunci a luat sfrsit; caci un stapn absolut fusese numitpeste ei si toti trebuia sa se nchine autoritatii Sale. Acestea eraunselaciunile subtile care, prin viclenia lui Lucifer, au fost raspnditecu repeziciune n curtile ceresti. [38]

    De fapt, nu avusese loc nici o schimbare n pozitia si autoritatealui Hristos. Ura si gresita prezentare a lucrurilor de catre Lucifer,cum si pretentiile lui de a fi deopotriva cu Hristos au facut necesaradeclaratia cu privire la adevarata pozitie a Fiului lui Dumnezeu; darea fusese aceeasi chiar de la nceput. Cu toate acestea, multi ngeriau fost orbiti de catre nselaciunile lui Lucifer.

    Profitnd de ncrederea plina de iubire si loialitate pe care fiin-tele sfinte de sub comanda sa o aveau fata de el, cu atta maiestriele-a infiltrat n minte propria lui nencredere si nemultumire, nctactiunea aceasta a lui n-a fost observata. Lucifer a prezentat pla-nurile lui Dumnezeu ntr-o lumina falsa, interpretndu-le gresit sirastalmacindu-le, pentru a trezi nemultumirea si razvratirea. n modviclean, el i-a facut pe ascultatorii sai sa dea glas simtamintelor lor;apoi, aceste cuvinte ale lor aveau sa fie repetate de el, atunci cndele serveau scopului sau, ca marturie a faptului ca ngerii nu erau ntotul de acord cu conducerea lui Dumnezeu. n timp ce pretindeaca este n mod desavrsit loial fata de Dumnezeu, el sustinea casunt necesare totusi schimbari n ordinea si legile cerului, pentrustabilitatea guvernarii divine. Astfel, n timp ce actiona pentru astrni opozitie fata de Legea lui Dumnezeu si pentru a imprima nmintea ngerilor de sub comanda sa propria lui nemultumire, n modostentativ el cauta sa nlature nemultumirea si sa-i linisteasca pengerii nemultumiti cu ordinea lucrurilor din ceruri. n timp ce pe

  • 22 Patriarhi si profeti

    ascuns el instiga si ncuraja discordia si razvratirea, cu o desavrsitamaiestrie el a lasat sa se nteleaga ca singurul lui scop era acela dea promova credinciosia fata de Dumnezeu si de a pastra armonia sipacea.

    Spiritul nemultumirii astfel aprins si facea lucrarea sa dezastru-oasa. Desi nu era nici o izbucnire pe fata, o nstrainare a simtaminte-lor ncepea n mod imperceptibil sa se dezvolte printre ngeri.Erau unii care priveau cu simpatie insinuarile lui Lucifer mpotrivaconducerii lui Dumnezeu. Desi pna aici ei au fost ntr-o perfectaarmonie cu ordinea pe care Dumnezeu o stabilise, acum ei eraunemultumiti si nefericiti, pentru ca nu puteau patrunde n planurileSale de nepatruns; ei erau nemultumiti cu planul Sau de naltarea lui Hristos. Ei erau gata sa sustina cererea lui Lucifer, de egalaautoritate cu Fiul lui Dumnezeu. Dar ngerii care erau loiali si sinceriau sustinut ntelepciunea si dreptatea ordinii divine, straduindu-se sampace aceste fiinte nemultumite cu vointa lui Dumnezeu. Hristosera Fiul lui Dumnezeu si El fusese una cu Tatal mai nainte ca ngeriisa fie adusi la existenta. El totdeauna a stat la dreapta Tatalui. PozitiaSa suprema, att de plina de binecuvntari pentru toti cei care erausub conducerea Sa plina de bunatate, nu fusese niciodata ntrerupta;[39]de unde venea acum discordia? ngerii loiali lui Dumnezeu nu pu-teau dect sa vada consecintele teribile ale acestei discordii si, cuapeluri staruitoare, ei i sfatuiau pe cei nemultumiti sa renunte laplanurile lor si sa demonstreze loialitatea lor fata de Dumnezeu, princredinciosia fata de conducerea Lui.

    n marea Sa mila, n armonie cu caracterul Sau divin, Dumne-zeu l-a suportat mult timp pe Lucifer. Spiritul de nemultumire sidiscordie n-a fost niciodata cunoscut n ceruri. El era un elementnou, un element strain, misterios si inexplicabil. Nici chiar Lucifer la nceput n-a cunoscut natura reala a simtamintelor lui; cacipentru un timp el s-a temut sa dea glas framntarilor si plasmuirilormintii sale; totusi, nici nu le-a alungat. El n-a vazut ncotro era trasde acest curent. Astfel de eforturi, cum numai iubirea infinita leputea concepe, au fost facute pentru a-l convinge de ratacirea sa.S-a demonstrat faptul ca nemultumirea lui nu avea nici un temeisi i s-a aratat care avea sa fie rezultatul daca persista n razvratireasa. Lucifer a fost convins ca era gresit. El a crezut ca Domnul estedrept n toate caile Lui si milostiv n toate faptele Lui (Psalmii 145,

  • De ce a fost ngaduit pacatul? 23

    17); ca rnduielile divine sunt drepte si ca trebuie sa le recunoascaca fiind astfel naintea ntregului cer. Daca ar fi facut lucrul acesta,el s-ar fi salvat pe sine si pe ngerii sai. La data aceea, el nu lepa-dase n totul ascultarea, supunerea sa fata de Dumnezeu. Desi siparasise pozitia de heruvim ocrotitor, totusi, daca ar fi fost dispussa se ntoarca la Dumnezeu, recunoscnd ntelepciunea Creatorului,si sa fie multumit sa ocupe pozitia ce a fost hotarta pentru el nplanul cel mare al lui Dumnezeu, atunci ar fi fost repus n slujba sa.Sosise timpul pentru o hotarre finala; el trebuia sa se supuna n totulconducerii divine sau sa se aseze ntr-o pozitie de razvratire fatisa.El aproape ca ajunsese la hotarrea de a se ntoarce, dar mndria l-ampiedicat sa faca acest pas. Era un sacrificiu prea mare pentru unulcare a fost onorat att de mult sa marturiseasca ca a fost gresit, ca totceea ce si-a imaginat nu erau dect falsuri si sa se supuna autoritatiipe care se straduise sa o dovedeasca nedreapta.

    Un Creator milostiv, atunci cnd a manifestat iubire si har pentruLucifer si cei ce l-au urmat, a cautat sa-i ntoarca de pe margineaprapastiei si ruinei n care erau gata sa se arunce. Dar mila Saa fost gresit nteleasa. Lucifer a aratat spre ndelunga rabdare alui Dumnezeu ca fiind o dovada a superioritatii lui, o indicatie camparatul Universului avea sa accepte conditiile sale. Daca ngeriivor sta hotart alaturi de el, spunea Lucifer, atunci vor putea sa obtinatot ceea ce doresc. El si-a aparat cu nversunare pozitia si s-a lansat [40]cu totul n lupta cea mare mpotriva Facatorului sau. Asa se face caLucifer, purtatorul de lumina, cel care se mpartasea de slava luiDumnezeu, care slujea la tronul Sau, prin pacat a devenit Satana,vrajmasul lui Dumnezeu si al fiintelor sfinte, nimicitorul acelorape care Cerul i-a ncredintat calauzirii si protectiei sale.

    Respingnd n mod batjocoritor argumentele si apelurile nge-rilor loiali lui Dumnezeu, el i denunta ca fiind niste robi nselati.ntietatea si cinstea aratate fata de Hristos, el le-a declarat ca fi-ind un act de nedreptate att fata de sine, ct si fata de toate ostilecerului, declarnd ca nu se va supune niciodata acestei restrngeria drepturilor lui si ale lor. El nu va mai recunoaste autoritatea su-prema a lui Hristos. Era hotart sa ceara sa i se dea onoarea ce i secuvenea, lund conducerea tuturor acelora care aveau sa-l urmeze;el a fagaduit o noua guvernare celor care aveau sa intre n rndurilegrupei sale, o conducere mai buna, sub care toti aveau sa se bucure

  • 24 Patriarhi si profeti

    de libertate. Un mare numar de ngeri si-au exprimat intentia de a-laccepta sa fie conducatorul lor. ncurajat de modul favorabil n careau fost primite avansurile sale, spera sa-i cstige de partea lui pe totingerii, sa devina deopotriva cu Dumnezeu si sa fie ascultat de toataoastea cerului.

    Din nou ngerii ramasi credinciosi lui Dumnezeu i-au cerut cuinsistenta, lui si simpatizantilor lui, sa se supuna lui Dumnezeu;aratndu-le care avea sa fie rezultatul inevitabil daca vor refuza.Cel care i crease putea sa nfrnga puterea lor si sa pedepseascan mod exemplar aventuroasa lor razvratire. Nici un nger nu puteasa se opuna cu sort de izbnda Legii lui Dumnezeu, care eratot asa de sfnta ca si El. Ei i-au avertizat pe toti sa nu asculte laargumentele nselatoare ale lui Lucifer, somndu-l, att pe el, ct sipe cei ce l-au urmat, sa caute fara ntrziere prezenta lui Dumnezeu,marturisindu-si vina de a pune la ndoiala ntelepciunea si autoritateaLui.

    Multi erau gata sa asculte acest sfat, sa se pocaiasca de neas-cultarea lor, cautnd sa fie primiti iarasi n gratia lui Dumnezeu sia Fiului Sau. Dar Lucifer avea pregatita o alta nselaciune. Marelerazvratit declara acum ca ngerii care s-au unit cu el au mers preadeparte ca sa se mai poata ntoarce; ca el cunostea bine Legea divinasi stia ca Dumnezeu nu-i va ierta. El a spus ca toti aceia care sevor supune autoritatii Cerului vor fi deposedati de demnitatea lorsi ndepartati din pozitia lor. n ceea ce-l privea, era hotart sa numai recunoasca vreodata autoritatea lui Hristos. Singura cale ce mai[41]ramnea pentru el si pentru cei ce l-au urmat, spunea el, era aceeade a-si pastra libertatea si a cstiga prin forta drepturile ce nu le-aufost acordate de buna voie.

    n ceea ce-l privea pe Satana, era adevarat ca mersese prea de-parte ca sa se mai poata ntoarce. Dar nu asa stateau lucrurile cuaceia care au fost orbiti de nselaciunile lui. Pentru ei, sfatul si apelu-rile ngerilor loiali au deschis usa sperantei; daca ei ar fi dat ascultareavertizarii, ar fi putut sa se smulga din nselaciunile lui Satana. Darmndria, iubirea fata de conducatorul lor, cum si dorinta dupa olibertate fara restrictii i-au mpiedicat sa se rupa de el si astfel toateapelurile iubirii si milei divine au fost, pna la urma, respinse.

    Dumnezeu i-a ngaduit lui Satana sa-si continue lucrarea pnacnd spiritul de nemultumire s-a copt ntr-o revolta deschisa. Era

  • De ce a fost ngaduit pacatul? 25

    necesar ca planurile sale sa se dezvolte pe deplin, pentru ca adevaratalor natura si tendinta sa poata fi vazute de toti. Lucifer, ca heruvimocrotitor, fusese foarte mult naltat; el era foarte mult iubit de ostileceresti; iar influenta lui asupra lor era foarte puternica. Stapnirealui Dumnezeu nu i cuprindea numai pe locuitorii cerului, ci si toatelumile pe care El le-a creat; si Lucifer a ajuns la concluzia ca, dacaar putea atrage pe ngerii cerului alaturi de el n razvratire, atunciva putea avea de partea sa toate lumile. El a prezentat cu multamaiestrie pozitia sa n aceasta problema, folosind denaturarea siminciuna pentru a-si atinge tinta. Puterea sa de a nsela era foartemare. Ascunzndu-se sub mantia minciunii, el a reusit sa obtina unavantaj. Toate actiunile sale erau asa de mult nvaluite n mister,nct a fost foarte dificil pentru ngeri sa descifreze adevarata naturaa lucrarii sale. Pna cnd nu s-a dezvoltat pe deplin, nu era posibil caraul sa apara n adevarata lui nfatisare; nemultumirea lui nu putea fivazuta ca razvratire. Chiar si ngerii loiali lui Dumnezeu nu puteaudiscerne pe deplin caracterul sau sau sa vada unde ducea lucrarealui.

    La nceput, Lucifer si-a dirijat n asa fel ispitele, nct el nu eracu nimic implicat. Pe ngerii pe care nu i-a putut corupe spre afi cu totul de partea sa i-a acuzat de indiferenta fata de intereselefiintelor ceresti. Chiar lucrarea pe care el o facea o punea pe seamangerilor ce au ramas loiali fata de Dumnezeu. Era metoda sa aceeade a produce confuzie prin ntrebari subtile cu privire la planurilelui Dumnezeu. El nvesmnta n mister tot ceea ce era simplu si,printr-o maiastra pervertire, arunca ndoiala asupra celor mai claredeclaratii ale lui Dumnezeu. Iar pozitia sa nalta, legata asa de strnsde conducerea divina, a dat o greutate si mai mare celor spuse de el. [42]

    Dumnezeu putea folosi numai acele mijloace care erau n ar-monie cu adevarul si neprihanirea. Satana nsa putea folosi ceea ceDumnezeu nu putea-minciuna si lingusirea. El a cautat sa falsificeCuvntul lui Dumnezeu si sa prezinte gresit, tendentios, planul gu-vernarii Sale, sustinnd ca Dumnezeu nu a fost drept cnd a impuslegi ngerilor; ca, cernd supunere si ascultare din partea fiintelorcreate de El, nu urmarea altceva dect naltarea de Sine. Deci, eranecesar sa se demonstreze naintea locuitorilor cerului si a tuturorlumilor din univers ca guvernarea lui Dumnezeu este dreapta, iarLegea Sa desavrsita. Satana a facut sa se nteleaga ca nici el nu

  • 26 Patriarhi si profeti

    cauta altceva, dect sa promoveze binele universului. Trebuia caadevaratul caracter al uzurpatorului si scopul sau real sa fie ntelesede toti. Lui trebuia sa i se dea timp sa se manifeste prin lucrarile luirele, stricate.

    Satana a pus n seama guvernarii lui Dumnezeu discordia pe carepropria lui comportare a semanat-o n ceruri. Tot raul, a declaratel, este rezultatul guvernarii divine. El pretindea ca scopul sau eraacela de a mbunatati legile lui Dumnezeu. De aceea, Iehova i-angaduit sa demonstreze natura pretentiilor sale, sa arate rezultateleschimbarilor propuse de el n Legea divina. Propria sa lucrare trebuiasa-l condamne. La nceput, Satana pretindea ca nu este un razvratit.Universul ntreg trebuia sa-l vada pe nselator demascat.

    Chiar si atunci cnd a fost aruncat afara din ceruri, ntelepciuneacea vesnica nu l-a distrus. Deoarece numai slujirea din iubire puteafi primita de Dumnezeu, supunerea fiintelor create de El trebuia sase bazeze pe convingerea dreptatii si bunavointei Sale. Locuitoriicerului si ai celorlalte lumi, fiind nepregatiti sa nteleaga naturasau consecintele pacatului, nu puteau vedea atunci dreptatea luiDumnezeu n nimicirea lui Satana. Daca ar fi fost imediat sters dinrndul celor vii, unii ar fi slujit lui Dumnezeu mai degraba de fricadect din iubire. Influenta nselatorului nu avea sa fie pe deplinnimicita si nici spiritul de razvratire nu ar fi fost n totul eradicat.De aceea, pentru binele ntregului univers, de-a lungul veacurilornesfrsite, el trebuia sa-si dezvolte mai mult principiile, pentru caacuzatiile aduse de el guvernarii divine sa poata fi vazute n adevaratalor lumina de catre toate fiintele create si pentru ca dreptatea si milalui Dumnezeu, cum si neschimbabilitatea Legii Sale sa poata fi pentru totdeauna n afara de orice ndoiala.

    De-a lungul veacurilor viitoare, razvratirea lui Satana avea safie o lectie pentru univers, o marturie vesnica cu privire la naturapacatului si teribilele lui rezultate. Manifestarea actiunii lui Satana,[43]efectele ei att asupra oamenilor, ct si asupra ngerilor aveau saarate care va fi rezultatul parasirii autoritatii divine. Acest lucruavea sa dea marturie despre faptul ca de guvernarea lui Dumnezeuse leaga binele tuturor fiintelor create de El. Astfel, istoria acestuiteribil experiment al razvratirii trebuia sa fie un scut de apararepentru toate fiintele sfinte, ca sa le mpiedice sa mai fie nselate

  • De ce a fost ngaduit pacatul? 27

    cu privire la natura pacatului, sa le salveze de la pacatuire si de lasuportarea consecintelor sale.

    Cel care conduce totul n ceruri este Acela care vede sfrsitul... chiar de la nceput, Acela n fata Caruia tainele trecutului si celeale viitorului sunt deopotriva descifrate si care, dincolo de jalea,ntunericul si ruina aduse de pacat, vede realitatea planurilor Sale deiubire si binecuvntare. Desi norii de negura l nconjoara, dreptateasi judecata sunt temelia scaunului Sau de domnie (Psalmii 97, 2).Acesti locuitori ai universului, att cei loiali fata de Dumnezeu, ctsi cei care s-au razvratit mpotriva Lui, vor ntelege ntr-o zi ca toatelucrarile Lui sunt desavrsite, toate caile Lui sunt drepte; El este unDumnezeu credincios si fara nedreptate (Deuteronom 32, 4). [44]

  • Capitolul 2 Creatiunea

    Cerurile au fost facute prin Cuvntul Domnului, si toata ostireaprin suflarea gurii Lui. Caci El zice, si se face; porunceste si ceporunceste ia fiinta (Psalmii 33, 6.9). El a asezat pamntul petemeliile lui, si niciodata nu se va clatina (Psalmii 104, 5).

    Cnd a iesit din mna Creatorului sau, pamntul era deosebit defrumos. Suprafata sa era variat dispusa, cu munti, dealuri si cmpii,intersectate din loc n loc de ruri mari si lacuri ncntatoare; dardealurile si muntii nu erau prapastiosi si accidentati, plini de cobo-rsuri ametitoare si abisuri nspaimntatoare, asa cum sunt astazi;vrfurile ascutite si inegale ale muntilor pamntului erau ngropatesub pamntul roditor, care facea ca pretutindeni sa creasca o vegeta-tie luxurianta. Nu existau mlastini nesanatoase sau pamnturi aride.Boschete pline de farmec si flori delicate se nfatisau ochilor n oriceparte ai fi privit. naltimile erau acoperite de copaci mult mai falnicidect cei care exista astazi. Aerul era curat si sanatos, nepoluat demiasme otravitoare. ntreaga priveliste ntrecea n frumusete chiarsi gradina cea mai bogat ornamentata a celui mai de seama palat.Ostile ceresti priveau scena cu ncntare si se bucurau la vedereaminunatelor lucrari ale lui Dumnezeu.

    Dupa ce pamntul, cu bogatia vietii animale si vegetale, a fostadus la existenta, omul, coroana lucrarii Creatorului, pentru carea fost facut pamntul n toata frumusetea lui, a fost adus si el nprim planul actiunii divine. Lui i-a fost data stapnirea peste totceea ce ochii sai puteau cuprinde cu privirea; caci Dumnezeu a zis:Sa facem om dupa chipul Nostru, dupa asemanarea Noastra; el sastapneasca ... peste tot pamntul.... Astfel, Dumnezeu a facutpe om dupa chipul Sau... parte barbateasca si parte femeiasca i-afacut (Geneza 1, 26-27). Aici este prezentata n mod clar origineaneamului omenesc; iar raportul divin este asa de clar prezentat, nctnu lasa nici o posibilitate de a se trage concluzii gresite. Dumnezeu[45]l-a creat pe om dupa chipul Sau. Nu este nici o taina n aceasta. Nuexista nici un temei pentru a presupune ca omul a evoluat printr-un

    28

  • Creatiunea 29

    mod lent de dezvoltare, de la formele inferioare de viata animala sauvegetala. O astfel de nvatatura njoseste marea lucrare a Creatorului,cobornd-o la nivelul ngust al conceptiilor omenesti. Oamenii suntatt de porniti sa-L excluda pe Dumnezeu de la conducerea Uni-versului, nct ei au njosit omul, jefuindu-l de demnitatea originiisale.

    Dumnezeu, care a asezat lumile nstelate n naltime si a coloratcu o maiestrita delicatete florile de pe cmp, care a umplut cerul sipamntul cu minunatiile puterii Sale, atunci cnd a sosit timpul sancoroneze glorioasa Sa lucrare, sa aseze n mijlocul ei pe cineva caresa stea ca un stapn al acestui minunat pamnt, n-a dat gres n a creao fiinta vrednica de minile care i-au dat viata. Genealogia neamuluinostru omenesc, asa cum ne este data prin inspiratie, ne duce napoila originea sa, nu la o linie de germeni, moluste si patrupede ndezvoltare, ci la Marele Creator. Desi format din tarna, Adam a fostfiul lui Dumnezeu.

    El a fost asezat ca reprezentant al lui Dumnezeu, mai presus defiintele inferioare. Ele nu sunt capabile sa nteleaga sau sa recunoascasuveranitatea lui Dumnezeu, totusi au fost facute cu capacitateade a iubi si a sluji omului. Psalmistul spune: I-ai dat stapnirepeste lucrurile minilor Tale, toate le-ai pus sub picioarele lui ...fiarele cmpului, pasarile cerului ... si tot ce strabate cararile marilor(Psalmii 8, 6-8).

    Omul trebuia sa poarte chipul lui Dumnezeu att n nfatisareaexterioara, ct si n caracter. Numai Hristos singur este ntiparireaFiintei (Evrei 1, 3) Tatalui; omul nsa a fost facut dupa chipullui Dumnezeu. Natura sa era n armonie cu vointa lui Dumnezeu.Mintea sa era capabila sa nteleaga lucrurile dumnezeiesti. Senti-mentele sale erau curate; apetitul si pasiunile lui erau sub controlulratiunii. El era sfnt si fericit, purtnd chipul lui Dumnezeu si fiindn perfecta ascultare de vointa Sa.

    Cnd a iesit din mna Creatorului sau, omul avea o statura impo-zanta si o simetrie perfecta. nfatisarea lui purta amprenta sanatatiisi stralucea de viata si sanatate. naltimea staturii lui Adam era multmai mare dect a oamenilor care locuiesc astazi pe pamnt. Eva eraputin mai mica n statura; totusi, nfatisarea ei era plina de frumusete.Perechea lipsita de pacat nu purta nici un vesmnt artificial; ei eraumbracati cu un acoperamnt de lumina si slava, asa cum poarta

  • 30 Patriarhi si profeti

    ngerii. Atta vreme ct au trait n ascultare de Dumnezeu, acestacoperamnt de lumina a continuat sa-i nvesmnteze.[46]

    Dupa crearea lui Adam, fiecare fiinta creata a fost adusa naintealui ca sa-si primeasca numele; el a vazut ca fiecareia i fusese dat untovaras, dar printre ele nu si-a gasit nici un ajutor care sa i se potri-veasca (Geneza 2, 20). Printre toate creaturile pe care Dumnezeule-a facut pe pamnt, nu era nici una care sa fie deopotriva cu omul.Si Dumnezeu a zis: Nu este bine ca omul sa fie singur; am sa-ifac un ajutor potrivit pentru el (Geneza 2, 18). Omul n-a fost facutsa traiasca n singuratate; el trebuia sa fie o fiinta sociabila. Faraun tovaras, frumusetea peisajului si desfatarea activitatii din Edennu putea sa ofere adevarata fericire. Chiar comuniunea cu ngeriinu putea satisface dorinta, nevoia de simpatie si tovarasie. Nu eranimeni de aceeasi natura cu el, care sa iubeasca si sa fie iubit.

    Dumnezeu personal i-a dat lui Adam un tovaras. El i-a facutajutorul potrivit pentru el, un ajutor care sa-i corespunda, unulcare era potrivit sa fie tovarasul sau si care putea fi una cu el n iubiresi simpatie. Eva a fost creata dintr-o coasta luata de la Adam, aceastansemnnd ca ea nu trebuia sa-l controleze, sa-l stapneasca pe el,care era capul, dar nici sa fie calcata n picioare ca fiind inferioara,ci sa stea lnga el ca fiind egali, sa fie iubita si ocrotita de el. Oparte din om, oase din oasele lui si carne din carnea lui, ea era celde-al doilea eu al sau, nfatisnd strnsa unire si atasamentul plin deafectiune ce trebuie sa existe n aceasta legatura. Caci nimeni nusi-a urt vreodata trupul lui, ci l hraneste si l ngrijeste (Ef.5,29).De aceea va lasa omul pe tatal sau si pe mama sa, si se va lipi denevasta sa, si se vor face un singur trup (Geneza 2, 24).

    Dumnezeu a fost Acela care a oficiat prima casatorie. Astfel,aceasta institutie l are ca ntemeietor pe Creatorul universului. Ca-satoria sa fie tinuta n toata cinstea (Evrei 13, 4); ea a fost unuldintre primele daruri pe care le-a dat Dumnezeu omului si este unadintre cele doua institutii pe care, dupa caderea n pacat, Adam le-aluat dincolo de poarta Paradisului. Cnd principiile divine sunt recu-noscute si urmate n aceasta legatura, casatoria este o binecuvntare;ea ocroteste curatia si fericirea neamului omenesc, satisface nevoilesociale ale omului si i nalta natura fizica, intelectuala si morala.

    Apoi Domnul Dumnezeu a sadit o gradina n Eden spre rasarit;si a pus acolo pe omul pe care-l ntocmise (Geneza 2, 8). Tot ceea

  • Creatiunea 31

    ce a facut Dumnezeu a fost de o frumusete desavrsita si nimic nulipsea care ar fi putut contribui la fericirea perechii sfinte; si totusi, [47]Dumnezeu le-a mai dat nca un semn al iubirii Sale, pregatind nmod special o gradina care sa fie caminul lor. n aceasta gradinaerau toate soiurile de pomi, multi din ei plini de parfum si fructedelicioase. Erau vii placute, crescnd nalte, nfatisndu-se totusi nmodul cel mai placut, cu mladitele lor ncovoindu-se gata sa se rupade greutatea rodului mbietor al celor mai variate si bogate soiuri.Munca lui Adam si a Evei era aceea de a aranja ramurile vitei ca saformeze bolti, facnd astfel pentru ei o locuinta din copacii plini deviata si acoperiti de frunze si fructe. Se aflau acolo flori pline de unparfum suav, de o bogata paleta coloristica. n mijlocul gradinii seafla pomul vietii, ntrecnd n nfatisarea lui maiestuoasa toti ceilaltipomi. Fructele lui aveau nfatisarea unor mere de aur si argint siaveau puterea de a perpetua viata.

    Creatiunea era acum completa. Astfel au fost sfrsite cerurile sipamntul si toata ostirea lor. Dumnezeu S-a uitat la tot ce facuse;si iata ca erau foarte bune (Geneza 1, 31). Edenul nflorise pepamnt. Adam si Eva aveau cale libera la pomul vietii. Nici o pataa pacatului si nici o umbra a mortii nu ntina minunata creatiune.Stelele diminetii izbucneau n cntari de bucurie si ... toti fiii luiDumnezeu scoteau strigate de veselie (Iov 38, 7).

    Iehova cel mare a pus temeliile pamntului; El a mbracat totpamntul n vesmntul frumusetii si l-a umplut cu tot felul de lucrurifolositoare omului; El a creat toate minunatiile pamntului si alemarii. n sase zile, lucrarea cea mare de creatiune a fost terminata.Si Dumnezeu.... S-a odihnit n ziua a saptea, de toata lucrarea Luipe care o facuse. Si Dumnezeu a binecuvntat ziua a saptea si asfintit-o, pentru ca n ziua aceasta S-a odihnit de toata lucrarea Lui,pe care o zidise si o facuse (Geneza 2, 2-3). Dumnezeu a privit cusatisfactie asupra lucrarii minilor Sale. Totul era desavrsit, vrednicde autorul divin, si El S-a odihnit, nu ca unul care era obosit, ci caunul care era satisfacut de roadele ntelepciunii si bunatatii Sale side manifestarea slavei Sale.

    Dupa ce S-a odihnit n ziua a saptea, Dumnezeu a sfintit-o saua pus-o deoparte, ca o zi de odihna pentru om. Urmnd exemplulCreatorului, omul trebuie sa se odihneasca n aceasta zi sfnta, pentruca, atunci cnd va privi cerurile si pamntul, el sa poata medita

  • 32 Patriarhi si profeti

    asupra marii lucrari de creatiune a lui Dumnezeu si pentru ca, vaznddovezile ntelepciunii si bunatatii lui Dumnezeu, inima sa sa poata fiplina de iubire si respect fata de Facatorul ei.[48]

    n Eden, Dumnezeu a instituit un monument de aducere amintea lucrarii Sale de creatiune, aseznd binecuvntarea Sa asupra zileia saptea. Sabatul a fost dat lui Adam, parintele si reprezentantulntregii familii omenesti. Observarea lui trebuia sa fie un act derecunoastere plina de multumire din partea tuturor celor ce aveau salocuiasca pe suprafata pamntului, ca Dumnezeu a fost Creatorullor si El este Suveranul lor legitim, ca ei erau lucrarea minilor Luisi supusi ai autoritatii Sale. n acest fel, institutia Sabatului era ntotul comemorativa si data ntregii omeniri. Nu era nimic n el caresa umbreasca sau sa restrnga cumva aplicarea lui la vreun om.

    Dumnezeu a vazut ca Sabatul era esential pentru om, chiar sin Paradis. El avea nevoie sa lase deoparte, n una din cele saptezile, propriile sale interese si ocupatii, pentru ca sa poata contemplamai profund lucrarile lui Dumnezeu si sa mediteze asupra puterii sibunatatii Sale. El avea nevoie de Sabat ca sa-i reaminteasca mai viude Dumnezeu si sa-i trezeasca multumirea pentru toate cele de carese bucura, pe care le avea si care veneau din mna binefacatoare aCreatorului.

    A fost planul lui Dumnezeu ca Sabatul sa ndrepte mintea oame-nilor la contemplarea lucrarii creatiunii Sale. Natura vorbeste ratiuniilor, declarnd ca exista un Dumnezeu viu, un Dumnezeu Creator,Conducatorul suprem a toate. Cerurile spun slava lui Dumnezeu, sintinderea lor vesteste lucrarea minilor Lui. O zi istoriseste alteiaacest lucru, o noapte da de stire alteia despre el (Psalmii 19, 1.2).Frumusetea ce mbraca pamntul este o dovada a iubirii lui Dum-nezeu. Noi o putem vedea n dealurile cele vesnice, n pomii ceifalnici, n mugurii ce se deschid, cum si n florile cele suave. Toatevorbesc despre Dumnezeu. Sabatul, aratnd totdeauna spre El, carele-a facut pe toate, i ndeamna pe oameni sa deschida marea carte anaturii si sa urmareasca acolo dovezile ntelepciunii, puterii si iubiriiCreatorului.

    Primii nostri parinti, desi creati nevinovati si sfinti, nu erau nafara posibilitatii de a face raul. Dumnezeu i-a facut agenti moraliliberi, capabili sa aprecieze ntelepciunea si bunatatea caracteruluiSau, cum si dreptatea cerintelor Sale, si, n deplina libertate si cu-

  • Creatiunea 33

    nostinta de cauza, sa asculte sau sa nu asculte de El. Ei aveau sase bucure de comuniunea cu Dumnezeu si cu sfintii ngeri; dar mainainte ca sa li se acorde viata vesnica, credinciosia lor trebuia safie pusa la proba. Chiar de la nceputul existentei omului a fost pusao interdictie asupra dorintei de satisfacere a poftei, aceasta fatalapasiunecare a stat la temelia caderii lui Satana. Pomul cunostintei,care se afla alaturi de pomul vietii n mijlocul gradinii, avea sa fie [49]un mijloc de testare a ascultarii, credintei si iubirii primilor nostriparinti. n timp ce li s-a permis sa mannce dupa placere din toticeilalti pomi, din acest pom erau opriti sa guste, sub amenintareapedepsei cu moartea. De asemenea, ei aveau sa fie supusi ispitirilorlui Satana; dar, daca aveau sa treaca cu bine proba, n final ei aveausa fie asezati n afara puterii lui, bucurndu-se vesnic de harul luiDumnezeu.

    Dumnezeu l-a asezat pe om sub lege, ca o conditie indispensabilaa existentei sale. El era un supus al guvernarii divine si nu poateexista guvernare fara lege. Dumnezeu putea sa-l creeze pe om faraposibilitatea de a calca Legea Sa; El ar fi putut opri mna lui Adamde a atinge fructul oprit; dar n cazul acesta omul n-ar mai fi fost unagent moral liber, ci un simplu automat. Fara libertatea de a alege,ascultarea sa nu avea sa fie voluntara, ci fortata. n situatia aceastanu putea avea loc nici o dezvoltare a caracterului. O astfel de situatiear fi fost contrara planului lui Dumnezeu de a proceda cu locuitoriicelorlalte lumi. Ar fi fost nedemn pentru om, ca fiinta inteligenta, siacest lucru ar fi ntarit acuzatia lui Satana, potrivit careia conducerealui Dumnezeu este arbitrara.

    Dumnezeu l-a facut pe om neprihanit; El i-a dat trasaturi nobilede caracter, fara nici un fel de tendinte spre rau, spre pacat. El l-anzestrat cu o deosebita putere intelectuala si i-a prezentat cele maiputernice apeluri posibile pentru a fi credincios legamntului sau desupunere. Ascultarea, desavrsita si continua, era conditia fericiriivesnice. n aceasta conditie, el avea sa aiba acces la pomul vietii.

    Caminul primilor nostri parinti avea sa fie un model pentru altecamine, pe masura ce copiii lor aveau sa plece de lnga ei si sastapneasca pamntul. Caminul acela, nfrumusetat chiar de mnalui Dumnezeu, nu era un palat magnific. Oamenii, n mndria lor, sigasesc placerea n ridicarea de edificii stralucitoare si costisitoare,glorificndu-se prin lucrarea minilor lor. Dumnezeu nsa l-a asezat

  • 34 Patriarhi si profeti

    pe Adam ntr-o gradina. Acesta era caminul sau. Cerul albastru eraacoperamntul lui, pamntul, cu delicatele lui flori si cu covorulierbii de un verde viu, era podeaua caminului, iar ramurile ncarcatede frunze ale pomilor deosebit de frumosi formau baldachinul lui.

    Peretii lui erau plini cu cele mai stralucitoare podoabe lu-crarea minilor Marelui Artist. De jur mprejurul perechii sfinte segasea o lectie valabila pentru toate timpurile, si anume ca adevaratafericire nu se gaseste n satisfacerea mndriei si luxului, ci n co-muniunea cu Dumnezeu prin lucrarile create de El. Daca oameniiar da mai putina atentie la ceea ce este artificial si ar cultiva o maimare simplitate, ar fi mult mai aproape n a corespunde scopului[50]urmarit de Dumnezeu n crearea lor. Mndria si ambitia nu vor finiciodata satisfacute, dar aceia care sunt ntr-adevar ntelepti vorgasi suficiente si naltatoare placeri n izvoarele de bucurie pe careDumnezeu le-a asezat si le aseaza la ndemna tuturor.

    Locuitorilor Edenului le-a fost ncredintata grija gradinii, ca s-olucreze si s-o pazeasca (Geneza 2, 15). Ocupatia lor nu era obosi-toare, ci placuta si reconfortanta. Munca a fost data de Dumnezeu cao binecuvntare pentru om, sa-i ocupe mintea, sa-i ntareasca corpulsi sa-i dezvolte capacitatile. n activitatea intelectuala si fizica, Adama gasit una dintre cele mai nalte placeri ale existentei sale sfinte. Siatunci cnd, ca urmare a neascultarii sale, el a fost ndepartat dinfrumosul sau camin si obligat sa se lupte cu ariditatea pamntului casa-si cstige pinea cea de toate zilele, chiar aceasta munca, desi cutotul diferita de ocupatia placuta din gradina Edenului, era un scutmpotriva ispitei si un izvor de fericire. Cei care considera muncaun blestem, chiar daca ea este nsotita de oboseala si durere, gresesc.Adesea, cei bogati privesc n jos cu dispret la clasa muncitoare, darfaptul acesta este n totul n opozitie cu planul lui Dumnezeu ncrearea omului. Ce sunt oare toate averile pe care cel mai avut om leare, n comparatie cu mostenirea data nobilului Adam? Si cu toateacestea, Adam nu trebuia sa fie lenes. Creatorul nostru, care stie ceeste spre binele si fericirea omului, i-a stabilit lui Adam lucrarea pecare o avea de facut. Adevarata bucurie a vietii este aflata numai debarbatii si femeile care muncesc. ngerii sunt lucratori srguinciosi;ei sunt slujitorii lui Dumnezeu n slujba fiilor oamenilor. Creatoruln-a pregatit nici un loc pentru indolenta practica a leneviei.

  • Creatiunea 35

    Daca i ramneau credinciosi lui Dumnezeu, Adam si tovarasalui aveau sa poarte raspunderea conducerii pamntului. Lor le-afost dat un control nelimitat asupra oricarei fiinte vii. Leul si mielulse jucau mpreuna n pace n jurul lor si se ntindeau mpreuna lapicioarele lor; pasarelele pline de bucurie zburau fara teama n jurullor; si, n timp ce cntecele lor pline de bucurie se naltau spre laudaCreatorului lor, Adam si Eva se uneau cu ele n a aduce multumiriTatalui si Fiului.

    Cei doi care alcatuiau perechea cea sfnta nu erau numai copiisub grija parinteasca a lui Dumnezeu, ci si nvatacei, primind nvata-turi din partea Atotnteleptului Creator. Ei erau vizitati de ngeri siaveau posibilitatea comunicarii cu Facatorul lor fara nici o perdeadespartitoare ntre ei. Erau plini de vigoarea ce venea de la pomulvietii si puterea lor intelectuala nu era dect cu putin mai prejosde aceea a ngerilor. Tainele universului vizibil, minunile Aceluiaa carui stiinta este desavrsita (Iov 37, 16), le ofereau un izvor [51]inepuizabil de nvatatura si bucurie. Legile ce actioneaza n naturasi care au constituit obiectul de studiu al oamenilor timp de sasemii de ani erau deschise ntelegerii mintii lor de catre Cel vesnic,Initiatorul si Sustinatorul a toate. Ei vorbeau cu frunzele, cu florile sicu pomii, culegnd de la fiecare secretele vietii lor. Adam era un buncunoscator al fiecarei creaturi, de la puternicul leviatan, ce se joacan valurile marii, si pna la insectele ce plutesc n razele de soare.Fiecareia dintre ele Adam i-a dat un nume, el fiind cunoscator alnaturii si obiceiurilor lor. Slava lui Dumnezeu din ceruri, lumile ne-numarate n miscarea lor ordonata, plutirea norilor, tainele luminiisi ale sunetului, ale zilei si ale noptii toate erau deschise studiuluiprimilor nostri parinti. Pe fiecare frunza a padurii sau pe fiecarepiatra din munti, n fiecare stea stralucitoare, pe pamnt, n aer si pecer, era scris numele lui Dumnezeu. Ordinea si armonia creatiuniile vorbeau despre ntelepciunea si puterea Celui infinit. Ei desco-pereau totdeauna ceva atragator care le umplea inimile cu o maiprofunda iubire, facndu-i sa izbucneasca n cuvinte de multumiresi recunostinta.

    Atta timp ct ei au ramas loiali legii divine, capacitatea de acunoaste, de a se bucura si de a iubi avea sa creasca continuu. Eiaveau sa cstige mereu noi comori de cunostinta, descoperind noi

  • 36 Patriarhi si profeti

    izvoare de fericire si obtinnd conceptii din ce n ce mai clare despreiubirea nemasurata si de nesecat a lui Dumnezeu.[52]

  • Capitolul 3 Ispitirea si caderea

    Ne mai avnd posibilitatea sa strneasca rascoala n ceruri, vraj-masia lui Satana mpotriva lui Dumnezeu a gasit un nou teren n acomplota la ruina neamului omenesc. n fericirea si pacea perechiisfinte din Eden, el avea viziunea binecuvntarii care, pentru el, erapentru totdeauna pierduta. Stapnit de invidie, s-a hotart sa-i incitela neascultare si sa aduca asupra lor vinovatia si pedeapsa pacatului.El avea sa schimbe iubirea lor n nencredere si cntecele lor de laudan reprosuri mpotriva Facatorului lor. n felul acesta, nu numai caavea sa arunce aceste fiinte nevinovate n aceeasi mizerie pe care elnsusi o traia, ci avea sa arunce dezonoare asupra lui Dumnezeu sisa produca durere n ceruri.

    Primii nostri parinti au fost avertizati cu privire la primejdiace-i ameninta. Solii ceresti le-au nfatisat istoria caderii lui Satana,cum si complotul lui pentru nimicirea lor, dezvaluindu-le pe deplinnatura guvernarii divine pe care printul raului cauta s-o rastoarne.Satana si ostile sale au cazut datorita neascultarii de poruncile celedrepte ale lui Dumnezeu. Ct de important era, deci, ca Adam siEva sa onoreze aceasta Lege, singura n stare sa mentina ordinea sidreptatea.

    Legea lui Dumnezeu este tot att de sfnta ca si Dumnezeu.Ea este o relevare a vointei Sale, o transcriere a caracterului Sau,expresia iubirii si ntelepciunii divine. Armonia creatiunii depindede o desavrsita conformare a tuturor fiintelor, a tot ce exista, a ceeace se misca sau nu, cu Legea Creatorului. Dumnezeu a dat legi dupacare sa se conduca nu numai fiintele existente, ci toate lucrarilenaturii. Totul se afla sub legi fixe, legi ce nu pot fi ignorate. Dar, ntimp ce n natura totul este guvernat de legi naturale, numai omul,dintre toate fiintele ce populeaza pamntul, numai el este raspunzatorfata de Legea morala. Omului, coroana creatiunii Sale, Dumnezeui da puterea sa nteleaga cerintele Sale, sa nteleaga dreptatea sigenerozitatea Legii Sale, cum si pretentiile ei sfinte fata de el; iaromului i se cere sa raspunda prin ascultare. [53]

    37

  • 38 Patriarhi si profeti

    Asemenea ngerilor, locuitorii Edenului fusesera pusi la proba;fericirea lor putea fi mentinuta numai cu conditia credinciosiei fatade Legea Creatorului. Ei puteau sa asculte si sa traiasca sau sa nuasculte si sa piara. Dumnezeu i facuse beneficiarii unor bogatebinecuvntari; dar daca ei aveau sa nesocoteasca voia Sa, El, carenu i-a crutat pe ngerii care au pacatuit, nu-i putea lasa nici pe einepedepsiti; pacatul avea sa duca la pierderea darurilor Sale si saaduca asupra lor mizeria si ruina.

    ngerii i-au avertizat sa se pazeasca de nselaciunile lui Satana,ntruct eforturile lui de a-i prinde n mrejele sale aveau sa fie neo-bosite. Atta vreme ct ei erau ascultatori de Dumnezeu, cel rau nule putea face nici un rau; caci, daca era nevoie, toti ngerii ceruluiaveau sa fie trimisi n ajutorul lor. Daca ei respingeau cu tarie pri-mele lui insinuari, atunci aveau sa fie tot asa de n siguranta ca sisolii ceresti. Dar, daca o data cedau ispitei, natura lor avea sa ajungaatt de stricata, nct sa nu mai aiba nici o putere si nici vointa n einsisi ca sa reziste lui Satana.

    Pomul cunostintei a fost pentru ei un mijloc de testare a ascultariisi iubirii lor fata de Dumnezeu. Domnul a considerat ca este bine sale puna nainte o singura restrictie referitoare la folosirea a tot ceeace se afla n gradina; dar, daca ei aveau sa nesocoteasca voia Sa nlegatura cu acest lucru deosebit, aveau sa se faca vinovati de pacatulneascultarii. Satana nu avea sa-i urmareasca totdeauna cu ispitele lui;el avea acces la ei numai la pomul din care le era interzis sa mannce.Daca ei aveau sa cerceteze natura lui, se expuneau nselaciunilorlui. Erau sfatuiti sa acorde o deosebita atentie avertizarii pe careDumnezeu le-a dat-o si sa fie multumiti cu nvatatura, cunostinta, pecare El a considerat de bine sa le-o transmita.

    Pentru a aduce la ndeplinire lucrarea sa fara sa fie vazut, Satana aales sa foloseasca sarpele ca medium o travestire bine adaptatapentru scopul pe care-l urmarea, si anume nselarea lor. Sarpele afost una dintre cele mai ntelepte si mai frumoase creaturi de pepamnt. El avea aripi si, cnd zbura prin aer, oferea o privelistede o stralucire scnteietoare, avnd culoarea si stralucirea auruluitrecut prin foc. Odihnindu-se n ramurile bogat ncarcate cu roadeale pomului oprit si ospatndu-se cu delicioasele lui fructe, era unlucru ce atragea atentia si ncnta ochiul celui ce-l privea. Astfel, ngradina pacii era ascuns nimicitorul, pndindu-si prada.

  • Ispitirea si caderea 39

    ngerii o avertizasera pe Eva sa aiba grija sa nu se desparta desotul ei n timp ce erau ocupati cu lucrul lor de fiecare zi din gradina;lnga el, ea avea sa fie mai putin n primejdia de a fi ispitita dectdaca ar fi fost singura. Dar, absorbita de ndeletnicirea ei placuta, farasa-si dea seama, s-a ndepartat de lnga el. Cnd si-a dat seama ca [54]era singura, a avut simtamntul primejdiei, dar a dat la o parte teama,considernd ca are suficienta ntelepciune si putere ca sa discernaraul si sa i se opuna. Nesocotind avertizarea ngerilor, ea s-a trezitdeodata privind cu admiratie si curiozitate la pomul oprit. Fructul erafrumos si se ntreba n sinea ei de ce oare Dumnezeu nu le-a ngaduitsa aiba acces la el. Acum era ocazia ce se oferea ispititorului. Casi cnd era n stare sa priceapa cele ce se petreceau n mintea ei, eli s-a adresat: Oare a zis Dumnezeu cu adevarat: Sa nu mncatidin toti pomii din gradina? (Geneza 3, 2). Eva a fost surprinsa sia tresarit, auzind parca ecoul gndurilor ei. Dar sarpele a continuatcu o voce plina de muzicalitate sa-i aduca laude subtile cu privirela nentrecuta ei dragalasenie, iar cuvintele lui nu-i displaceau. nloc sa fuga din locul acela, ea a ntrziat, minunndu-se ca audeun sarpe vorbind. Daca i s-ar fi adresat o fiinta asemenea ngerilor,temerile ei ar fi fost trezite, dar ea nu s-a gndit niciodata ca sarpelecel fascinant putea deveni un medium al vrajmasului cazut.

    La ntrebarea ademenitoare a ispititorului, ea a raspuns: Putemsa mncam din rodul tuturor pomilor din gradina. Dar despre rodulpomului din mijlocul gradinii, Dumnezeu a zis: Sa nu mncati dinel, si nici sa nu va atingeti de el, ca sa nu muriti. Atunci sarpelea zis femeii: Hotart, ca nu veti muri; dar Dumnezeu stie ca, nziua n care veti mnca din el, vi se vor deschide ochii si veti fi caDumnezeu, cunoscnd binele si raul (Geneza 3, 2-5).

    nfruptndu-se din acest pom, a declarat el, ei aveau sa ajungantr-o sfera mult mai nalta a existentei lor si sa patrunda ntr-unvast cmp al cunostintei. Chiar el a mncat din fructul oprit si, carezultat, a obtinut puterea de a vorbi. El a insinuat faptul ca dingelozie Dumnezeu voieste sa-i mpiedice sa mannce din el, ca nucumva sa ajunga si ei sa fie deopotriva cu El. Datorita proprietatilorlui minunate de a da ntelepciune si putere, El le-a interzis sa gustesau chiar sa se atinga de el. Ispititorul lasa sa se nteleaga ca, de fapt,avertizarea divina nu avea sa fie realmente adusa la ndeplinire; eaera destinata numai sa-i intimideze. Cum avea sa fie posibil pentru

  • 40 Patriarhi si profeti

    ei sa moara? N-au mncat ei oare din pomul vietii? Dumnezeunu urmarea altceva dect sa-i mpiedice sa ajunga la o mai nobiladezvoltare si la realizarea unei mai mari fericiri.

    Aceasta a fost si este lucrarea lui Satana, din zilele lui Adam sipna n prezent, si el a urmarit-o cu mare succes. El i ispiteste peoameni sa nu se ncreada n iubirea lui Dumnezeu si sa se ndoiascade ntelepciunea Lui. El cauta continuu sa trezeasca un spirit de[55]curiozitate nesfnta, o dorinta nepotolita si plina de curiozitate de apatrunde n tainele ntelepciunii si puterii divine. n eforturile lor dea descoperi ceea ce Dumnezeu a binevoit sa pastreze ascuns, multipierd din vedere adevarurile pe care el le-a descoperit si care suntesentiale pentru mntuire. Satana i ispiteste pe oameni la neascul-tare, facndu-i sa creada ca n acest fel ei patrund ntr-un minunatcmp al cunoasterii. Dar toate acestea nu sunt dect o nselaciune.Plini de ideile lor despre progres, calcnd n picioare cerintele luiDumnezeu, merg pe drumul ce duce la degradare si moarte.

    Satana a spus sfintei perechi ca va avea de cstigat prin calcareaLegii lui Dumnezeu. Nu vedem noi si astazi asemenea rationamente?Multi vorbesc despre ngustimea acelora care asculta de poruncile luiDumnezeu, n timp ce ei pretind a avea idei mai largi, bucurndu-sede o mai mare libertate. Ce altceva este aceasta dect un ecou al vociidin Eden care spunea: n ziua n care veti mnca din el calcndpreceptele divine veti fi ca Dumnezeu? Satana a sustinut faptulca, mncnd din fructul oprit, a beneficiat de mult bine, dar n-a lasatsa se vada ca prin neascultare el a fost aruncat din ceruri. Desi elera constient de faptul ca pacatul are ca rezultat o pierdere infinita, aascuns propria sa stare mizerabila, cu scopul de a atrage si pe altii nsituatia sa. Tot la fel, calcatorul Legii lui Dumnezeu cauta acum saascunda adevaratul sau caracter; el poate pretinde ca este sfnt, dardeclaratia sa att de pompoasa nu are alt efect dect acela ca-l facemai de temut, ca nselator. El este de partea lui Satana, calcnd npicioare Legea lui Dumnezeu si determinndu-i pe altii sa faca lafel, spre ruina lor vesnica.

    Eva, ntr-adevar, a crezut cuvintele lui Satana, dar credinta ei n-ascutit-o de pedeapsa pacatului. Ea a nesocotit cuvintele lui Dumne-zeu si aceasta a fost ceea ce a dus la caderea ei. n ziua judecatii,oamenii nu vor fi condamnati pentru faptul ca n mod cinstit ei aucrezut o minciuna, ci pentru ca n-au crezut adevarul, pentru ca au

  • Ispitirea si caderea 41

    neglijat ocazia de a nvata ce este adevarul. Dimpotriva, cu toatasofisticaria lui Satana, este totdeauna un lucru dezastruos acela dea nu asculta de Dumnezeu. Noi trebuie sa ne consacram inimileca sa cunoastem ce este adevarul. Toate lectiile pe care Dumnezeule-a lasat sa fie cuprinse n Cuvntul Sau sunt pentru avertizarea sinvatatura noastra. Ele nu sunt date ca sa ne scape de nselaciune.Nesocotirea lor va sfrsi n ruina pentru noi. Putem fi siguri ca ceeace vine n conflict cu Cuvntul lui Dumnezeu vine de la Satana.

    Sarpele a rupt fructul din pomul oprit si l-a asezat n minilepe jumatate mpotrivitoare ale Evei. Apoi el i-a amintit propriile [56]cuvinte, ca Dumnezeu le interzisese sa se atinga de pom ca sa numoara. Dar sarpele a spus ca ea nu avea sa sufere mai mult mncndfructul oprit dect daca l-ar atinge. Vaznd ca nimic rau nu se ntm-pla ca o consecinta a ceea ce a facut, Eva a devenit mai ndrazneata.Cnd a vazut ca pomul era bun de mncat si placut de privit, si capomul era de dorit ca sa deschida cuiva mintea, a luat deci dinrodul lui si a mncat (Geneza 3, 6). Fructul era delicios la gust si, pecnd mnca din el, a avut senzatia ca simte o putere renvioratoaresi s-a vazut pasind ntr-o pozitie mai nalta a existentei sale. Farateama, a luat si a mncat. Acum, pacatuind ea nsasi, Eva a devenitun agent al lui Satana n lucrarea de ruinare a sotului ei. ntr-o starede stranie si nenaturala excitare, cu minile pline de fructele oprite,ea l-a cautat si i-a povestit toate cele ce au avut loc.

    O expresie de ntristare s-a ntiparit pe fata lui Adam. El erauimit si alarmat. La cuvintele Evei, el a raspuns ca acesta trebuie safie vrajmasul mpotriva caruia fusesera avertizati; si, prin hotarreadivina, ea trebuia sa moara. Ca raspuns, ea l-a mbiat sa mannce,repetnd cuvintele sarpelui, ca nu vor muri, cu siguranta. Ea a consi-derat ca lucrul acesta trebuie sa fie adevarat, pentru ca nu simtea nicio dovada a dizgratiei lui Dumnezeu, ci din contra, traia experientaunei placute si naltatoare influente, care umplea fiecare facultatecu un nou suflu de viata si care gndea ea era inspirat de soliceresti.

    Adam a nteles ca tovarasa sa a calcat porunca lui Dumnezeu,nesocotind singura opreliste ce le-a fost pusa ca test al credinciosieisi iubirii lor. n mintea sa avut loc o lupta teribila. El deplngea faptulca ngaduise Evei sa rataceasca departe de el. Dar acum fapta fusesesavrsita; el trebuia sa se desparta de aceea a carei societate fusese

  • 42 Patriarhi si profeti

    bucuria sa. Cum avea sa suporte el lucrul acesta? Adam se bucurasen compania lui Dumnezeu si a sfintilor Sai ngeri. El privise slavaCreatorului. Adam ntelesese destinul maret ce se deschidea nainteaneamului omenesc, daca ei ramneau credinciosi lui Dumnezeu.Acum, toate aceste binecuvntari erau pierdute din vedere de teamade a nu pierde acel singur dar, care n ochii sai le ntrecea pe toatecelelalte. Iubirea, recunostinta si credinciosia fata de Creator, toateerau subordonate iubirii lui pentru Eva. Ea era o parte din el si nuputea suporta gndul despartirii. Nu putea pricepe ca aceeasi PutereInfinita, care din pulberea pamntului i-a creat o fiinta vie, frumoasa,si, din iubire pentru el, i-a dat un tovaras, putea sa-i dea altul n loc.De aceea, el s-a hotart sa mpartaseasca soarta ei; daca ea trebuiasa moara, si el avea sa moara mpreuna cu ea. n definitiv, gndea el,[57]nu cumva erau adevarate cuvintele sarpelui cel ntelept? Eva era nochii lui tot asa de frumoasa si nevinovata ca si nainte de acest actde neascultare. Ea manifesta o mai mare iubire pentru el dect pnaatunci. Nici un semn al mortii nu a aparut n fiinta ei si el se hotarrepede sa nfrunte consecintele. A luat fructul si l-a mncat repede.

    Dupa pacatuirea sa, Adam se vedea-la nceput pasind ntr-oalta sfera a existentei sale. Dar, nu dupa mult timp, gndul pacatuiriisale l-a umplut de groaza. Aerul, care pna atunci fusese l


Recommended