Piatră, metal și focAdrian Pal
este titlul unei expoziţii desculptură a artiştilor
ŞtefanBrebene şi Gheorghe Munteanugăzduită de Casa Avramide.
Iată,după ani şi ani, aflăm că la Tulceaavem sculptori!...
Gheorghe Munteanu nu a maifost prezent ca exponant din anul1977,
când a făcut partedintre creatorii Taberei deCreaţie de la Sfântu
Ghe-orghe – Tulcea.
Invitat în anul 2008 lao Tabără Internaţionalădin Franţa, juriul
îi oferăPremiul Special, lucrareapremiată fiind achiziţion-ată de
un colecţionar (careînainte cu un ancumpărase o sculptură afiului
său Cătălin).
La finele anului 1989Gheorghe Munteanu a hotărât sădevină liber
profesionist,dedicându-se artei decorative prinexecutarea artistică
a unor obiectedin piatră şi marmură.
Există la acest artist un joc alv o l umelor, rezultate din
elegantedantelării în piatră. Cu valoare desimbol, semn cu sens de
reinter-pretare, autorul având o viziunesintetică privind
volumetria şispaţialitatea.
Ştefan Brebene expune pentruprima dată, dar legăturile sale
cuarta au pornit în 1970, când elevfiind la Şcoala de Muzică şi
ArtePlastice, a studiat cu profesorulEu gen Bratfanof. O perioadă
l-apre ocupat caricatura, presa localăoferindu-i spaţiu.
Ca sculptor, se dovedeşte un „îm-blânzitor” al focului, m o de
lând
metalul, surprinzând prin compo -ziţii cu un conţinut metaforic,
une -ori în sens suprarealist.Com binarea sticlei cu piatra
şifierul sugerează, completează şiîntregeşte compoziţia-obiect.
Strălucirea metalului şi a mar-murei, plasticitatea şi
frumuseţea,eleganţa lucrărilor, „vorbesc” des -pre truda,
sensibilitatea şi imagi-naţia creatoare a celor doi artişti,care,
prin talent transformă mate-ria brută în autentice opere de
artă.
Lucrări de Ştefan Brebene
49
Tănase Caraşca
Prietenul meu, artistul
Gheorghe MU�TEA�U
Încă din plină tinereţe, ca oriceom, mi-am format un grup de
pri-eteni, care de-a lungul timpului autrecut prin motivele
obiective sausubiective ale sitei relaţiilor, real-ităţilor şi
cursului vieţii. Aşa efiresc, dar cum se întâmplă, maiales în
timpurile mai noi, tot prob-lemele vieţii au fost cele care
aucontribuit substanţial la restrân-gerea acestora într-un cerc din
ce înce mai mic. Sigur că acest cercpoate fi în multe cazuri o
constantă,prin pierderea unora şi găsirea al-tora, dar parcă aş
înclina să afirmcă relaţiile de prietenie din zilelenoastre au alte
dimensiuni, alte cu-lori legate mai ales de interese şicum acestea
sunt relative…
Dar să nu facem acum apoteozaPRIETENIEI ca termen general, cisă
vorbim despre o prietenie carea rămas întreagă peste timp, fără
nici o ştirbitură a legăturii ei in-iţiale, dimpotrivă, cu
elemente noi,care au clădit un fel de ţesăturădurabilă cu inserţii
de abaromânească, durată în piua noastrăstrămoşească.
Gheorghe Munteanu este pri-etenul meu de-o viaţă, cumobişnuiesc
mulţi să caracterizezepe scurt o asemenea legătură desuflet clădită
şi întreţinută fărăeforturi, în limitele curăţeniei su-fleteşti şi
a cinstirii semenului. L-am cunoscut prin 1975, când tinerifiind,
l-am întâlnit pe Gicu (aşa îispun cei apropiaţi), devenind pen-tru
o perioadă relativ scurtă, colegide serviciu. Privind poza de
mai
sus, am senzaţia că Gicu este exactaşa cum l-am cunoscut eu:
înalt,slab dar viguros, o privire albastrăla propriu şi la figurat,
serios, dargata să-ţi zâmbească în orice mo-ment cu o sinceritate
debordantă.Un tânăr nu prea volubil, mucalit,cu un farmec aparte,
atunci cândlocul şi oamenii grupului îi erau peplac, săritor la
nevoie şi extrem depriceput, îndemânatic şi între-prinzător.
Mai apoi am aflat că proaspătulmeu prieten este un mare amatorde
literatură, cultură şi artă. Iar sur-prizele nu au întârziat să
apară,pentru că am mai descoperit căGicu este un artist amator cu
pre-tenţii, care anunţa un viitor strălu-cit în arta plastică. Am
văzutcâteva tablouri cu peisaje din deltăîndeosebi, care m-au
impre-sionat…
S-a născut la 17.04.1952 înSulina într-o familie modestă,
tatălfiind mecanic de meserie şi pescarde nevoie, iar mama
casnică.Copilăria… fericită prin libertăţiletimpului, dar nefastă
prin lipsaresurselor, mai ales materiale, alemajorităţii oamenilor
din acea pe-
rioadă. Sulina, oraşînfloritor altădată,devenit acum o en-clavă
a sărăciei, ceputea să ofere?!Apă pentru scăldatvara, noroi cât
în-cape iarna şi peştepentru mâncarea dezi cu zi, în tot cur-sul
anului. Darcopilăria nu a avuto trecere fără inci-dente majore,
pen-tru că la vârsta de 5ani i-a murit tatăl,singura sursă de
în-treţinere pentru fa-milia destul denumeroasă formatădin încă 3
fraţi şisurori, Gicu fiindprâslea. După o pe-rioadă, mama s-a
recăsătorit cu un alt bărbat care asalvat oarecum numeroasa
familie,dar nu a putut înlocui tatăl natu-ral, din motive lesne de
înţeles.
Gicu a urmat şcoala primară şigimnazială în Sulina, apoi
cur-surile unei şcoli profesionale detrei ani la Giurgiu. S-a
angajat camuncitor la URUCA, devenită maitârziu IRNU, actual SIAJ
Tulcea,iar în paralel şi-a continuat studi-ile liceale. Este
promovat caproiectant, iar după efectuareastagiului militar s-a
angajat la IPOTulcea ca tehnician proiectant. În1978 a absolvit
Şcoala Populară deArtă – clasa sculptură a profesoru-lui Alexandru
Usineviciu.
În urma restructurării şi apoi adesfiinţării I.P.O. Tulcea, în
anul1998 îşi crează propria afacere în-fiinţând un atelier de
sculptură –
cioplitorie decorativă din piatră.Dar nu acesta a fost
începutulartistic al sculptorului GheorgheMunteanu!
În anul 1972 a avut o Expoziţiede caricatură în oraşul
natalSulina, salutată cu bucurie şi satis-facţie de concitadinii
săi. Sulineniidesco pereau că din urbea lor ple-case încă un
probabil viitor artistcare le va completa diadema mar-ilor oameni
ai culturii româneştiale căror urme se simt în oraşulunde soarele
răsare din Mare şitrece peste Dunăre: GeorgeGeorgescu, Jan Bart,
Vasile Terzeaşi mulţi alţii.
În anul 1977 participă la Tabărade creaţie de la Sfântu Gheorghe
-Tulcea, unde concepe o serie de lu-crări de pictură. Datorită
unei
pânze numite „Vedere din cabanapărăsită”, în care printre
alteobiecte, apare un pat de culoareroşie, lângă o fereastră
deschisăspre mare, lucrarea i-a părut unuipolitruc, aşa-zis
cultural, că suge -rează libertăţi nepermise, contrariiperceptelor
comuniste, iar ca ur-mare, autorul a fost exclus din ex-poziţia ce
a urmat.
În anul 1983 participă la Expoz-iţia colectivă de pictură şi
desen,la Sala Dacia cu o serie de lucrăriprimite bine de
public.
În anul 1987, timp de 11 luni înurma unei boli grele apărută
ful-gerător, este pensionat pe caz deboală. Cu toate necazurile
gener-ate de o pensie sub nivelul uneiminime stări de subzistenţă,
cu treicopii care cereau cel puţin de mân-
50
care, Gicu a găsit timpul necesarpentru a-şi hrăni sufletul cu o
seriede desene, crochiuri, schiţe.
În anul 2008 este invitat laTabăra de sculptură de la Menet–
Franţa, din regiunea Cantal, undecâştigă Premiul I cu
lucrarea„Echilibru”, opera artistică fiindachiziţionată imediat de
uncolecţionar de artă din Aix enProvance. Cu această
ocazievizitează marile muzee de artă dinParis, unde, după spusele
lui, „m-am încărcat cu energia marilor ar-tişti ai lumii”.
Pe 18.07.2015, la „CasaAvramide” din Tulcea, GheorgheMunteanu,
alături de artistul plasticŞtefan Brebene, organizează oinedită
expoziţie sub genericul Pia-tră, Metal şi Fier. Prietenul meuGicu,
s-a prezentat cu opt lucrări desculptură în piatră: Animal
marin,
Geneză, Sulina, TătăroaicaLebime, Ana, Femeia fluture,
Ado-lescenţă, Rod. Lucrările au fostprezentate de prof. Adrian Pal,
cubucuria şi entuziasmul cunoscă-torului şi practicianului în
domeniulartei, cu note apreciative, generatede piesele expuse. Un
public avizatşi entuziast a participat la vernisaj,fiind deosebit
de interesat de nou-tatea sculpturii în peisajul tulcean,lipsit o
sumedenie de ani de acestgen de creaţie artistică.
Prin cele opt lucrări expuse,Gheorghe Munteanu a
doveditpublicului tulcean că este un artistcare şi-a aflat drumul,
bătătorindu-l singur pentru ai simţi toate asper-ităţile şi a le
transpune în piatra pecare o modelează cu măiestrie. Şi mai e ceva!
Gicu, nu numai căşi-a croit propriul drum artistic cio-plind şi
modelând piatra, dar le-a
transmis şi copiilor săi dragosteipentru frumos şi artă:
-Cătălin, băiatul cel mare, sculp-
tor profesionist, are lucrări de an-vergură expuse în inimaBu
cureştiului, cum ar fi: bustul luiGheorghe Dinică din faţa
Teatruluide Comedie, bustul lui Ştefan Mi-hăilescu-Brăila şi al
actorului JorjVoicu expuse în foierul TeatruluiOdeon, portretul
tombal al lui JeanConstantin, bustul lui GavrilăSimion din faţa
Muzeului „DeltaDunării din Tulcea etc.-Ana, mijlocia familiei, cu
mas-terat în istoria artelor, locuieşte înS.U.A., este o
cunoscătoare de artăşi în acelaşi timp o iubitoare păti-maşă a
etnografiei româneşti şi atradiţiilor populare;-Radu, mezinul
familiei, psiholog,dar şi el un artist practicant carepromite că va
călca pe urmele
celorlalţi membrii ai familiei, pen-tru care piatra, pe an ce
trece aretot mai puţine secrete.
Soţia artistului şi mama celortrei urmaşi, Tamara, este şi ea
omare iubitoare şi admiratoare aartei şi cea care ţine echilibrul
într-o situaţie ce poate deveni uşor ocompetiţie între
generaţii.
Acesta este prietenul meu Gicu,şi concitadinul
dumneavoastră,boemul care calcă discret pestrăzile Tulcei spre
atelierul său desculptură din spatele Monumentu-lui şi uneori ne
mai bucură su-fletele cu frumosul stors cu daltadin piatra atât de
dură.
Să te dăruiască Dumnezeu cumultă putere, inspiraţie, braţ
tare,ca să devii un demn urmaş almarelui sculptor Ion Jalea, ai
căruipaşi au trecut şi ei prin urbea noas-tră.
Ion Jalea (1887 – 1983) n.Casimcea, jud. Tulcea. O moş -tenire,
se pare, determină fa-milia viitorului artist să sestabilească în
satul Ciorcârliade Jos - Constanţa. În anul1899, după absolvirea
celebru-lui gimnaziu constănţean „Mir -cea cel Bătrân”, tânărul
aple cat la Bucureşti, devenindstrăduitor discipol al
profeso-rilor-artişti Frederik Stork şi Di -mitrie Paciurea.
Isprăvind cubrio studiile (1908), a luat-o peurmele lui Brâncuşi.
La Parisurmă cursurile Academiei Ju-lian, profesor fiindu-i
AntoineBurdelle. Încoronat cu premii,dar şi obişnuit cu drumurile,
s-adus la Barcelona, să-şi desă -vârşească talentul,
spanioliipremiindu-i şi ei meritele. Con-vins că vorba latinească
„ubibene ibi patria” nu i se po tri -veşte, s-a întors în ţară. Cu
unprogram artistic riguros. Lu-crările sale cultivă fabulosulzidit
în folclorul românesc(Sfarmă-Piatră, Strâmbă Lem -ne); mitul
(Minerva, Prome-teu,Hercule, Centaurul); istoria(Dragoş Vodă,
Mircea cel Bă -trân) şi evocă forţa naturii îm-blânzită. Arcaş
odihnindi lus trează remarcabil acest as-pect al operei sale (o
copie seafla la Constanţa, peste drumde Cazinou).
La începutul veacului 19, pre-fectul Ioan Neniţescu, poet
pa-triot, ia decizia construirii unuimonument închinat
mareluiDomnitor Mircea, eliberatorul şiîntregitorul Dobrogei. În
anul1902, tulcenii au asistat la i nau-gurarea monumentului
instalatîn vechiul centru civic numit„Piaţa Mircea”, ce se afla
înspaţiul actualului sensul girato-riu din spatele hotelurilor
Delta.Statuia din bronz (cam de 4
metri), era fixată pe un posta-ment de granit cu înălţimea de11
m, orientată cu faţa spreDunăre. Voievodul ţinea înmâna dreaptă,
ridicată întocmaica a unui luptător buzduganul -însemn Domnesc.
Maiestosulmomunent avea să cadă pradăde război în prima
conflagraţiemondială.
În anul 1969, când s-a luatdecizia refacerii
edificiuluisculptural, nişte vecini dinstânga Dunării, cărora nu
le
convenea ca un Domnitorromân să stea cu buzduganulridicat
privindu-i – întocmai caun luptător, au exclamat plini deavânt: „-
Niet!” Edilii tulceni auales atunci scuarul dintre sen-sul
giratoriu şi str. Mahmudiei,dar vecinii au repetat ce maispuseseră
cândva. În final,după nesfârşite şi umilitoaretratative, ei au fost
de acord săascundem statuia pe lângămagazinul Diana. Însă doreausă
mai înghiţim o umilinţă. Con-form planului iniţial de la
1900,statuia trebuia aşezată cu faţaspre Dunăre - hotar şi
redutănaturală a gliei. „- Să o aşezaţicu faţa spre turci. Fără
buzdu -gan!” au poruncit bunii, milos -tivii, clemenţii noştri
megieşi.Iată de ce Mircea cel Mareşade cu faţa spre „Marea cea
mare”, ţinând în mâna dreap tălipită de şold, nu buzduganul,
cisabia aplecată, de parcă şi-arîndemna cu ea bidiviul... căaşa au
dorit bunii noştrivecini� O altă operă de rară frumuseţe,care
odinioară străjuia parcăapele Mării Negre, în dreptulCatedralei
„Sfinţii ApostoliPetru şi Pavel”, era grupul stat-uar înfăţişând-o
pe Elisabeta,prima Regină a României -regina-poetă Carmen Sylva
( 1843 -1916 ) .Grupul statuar afost dezvelit pe15 august
1937,cu prilejul cere-moniilor organi-zate de ZiuaMarinei.
Eveni-mentul s-a des-făşurat înp r e z e n ţ aRegelui Carol
alII-lea (1893-1953), discursulfiind susţinut de
avocatul Alexandru OsvaldTeodoreanu (1894-1964),cunoscut în
lumea litera ră subpseudonimul Păstorel Teodor-eanu (înalt
funcţionar la Minis-terul Cultelor şi InstrucţiunilorPublice).
Epigramist fără egal şiorator plin de duh, inspiratulPăstorel a
emoţionat asistenţaprin pledoaria privind rolulReginei Elisabeta ca
protectoral artelor. Grupul statuar a fostascuns de «orânduirea»
anilorde după 1944, prin beciurileMuzeului de Artă din Constan -ţa,
însă noii gospodari constăn -ţeni ai anului 2015 au avutonorantul
merit de a reinstalastatuia Reginei, în locul pe careea, cu fire-ai
de poetesă, îl în-drăgea peste măsură: malulMării Negre.
Maestrul, pe care am avut bu-
curia să-l cunosc în 1971, pecând lucra la amplasarea sta-tuii
lui Mircea la Tulcea, a avutbunăvoinţa să-mi acorde unautograf
pentru ziarul Delta.Era un omuleţ pirpiriu, pejumătate chior şi
ciung. Înrolatvoluntar în Războiul de Inde-pendenţă, şi-a pierdut
mânastângă. Drept „compensaţie”,purta ochelari cu dioptrii
model„fund de borcan”. În ciudaacestor ciudate „daruri”, areumor.
Şi voinţa Demiurgului�
Ştiind câtor umilinţe au fostsupuşi tulcenii în demersul
lorprivind instalarea statuii,marele artist, într-un
interviuacordat ziaristului Ilie Roşianu,de la ziarul local Delta,
spunea:„Ambianţa” de aici mi-a sugeratun anume mod de tratare
apoziţiei statuii şi a gestului dom-nitorului, astfel ca privitorul
deazi şi de peste timp, să vadă înMircea cel Bătrân, un simbolal
simţirei şi spiritului româ-nesc” .
Frumoasă declaraţie decivism!...
A. Ifrim
Un mare sculptor tulcean - Ion Jalea
51
/ColorImageDict > /JPEG2000ColorACSImageDict >
/JPEG2000ColorImageDict > /AntiAliasGrayImages false
/CropGrayImages true /GrayImageMinResolution 300
/GrayImageMinResolutionPolicy /OK /DownsampleGrayImages true
/GrayImageDownsampleType /Bicubic /GrayImageResolution 300
/GrayImageDepth -1 /GrayImageMinDownsampleDepth 2
/GrayImageDownsampleThreshold 1.50000 /EncodeGrayImages true
/GrayImageFilter /DCTEncode /AutoFilterGrayImages true
/GrayImageAutoFilterStrategy /JPEG /GrayACSImageDict >
/GrayImageDict > /JPEG2000GrayACSImageDict >
/JPEG2000GrayImageDict > /AntiAliasMonoImages false
/CropMonoImages true /MonoImageMinResolution 1200
/MonoImageMinResolutionPolicy /OK /DownsampleMonoImages true
/MonoImageDownsampleType /Bicubic /MonoImageResolution 1200
/MonoImageDepth -1 /MonoImageDownsampleThreshold 1.50000
/EncodeMonoImages true /MonoImageFilter /CCITTFaxEncode
/MonoImageDict > /AllowPSXObjects false /CheckCompliance [ /None
] /PDFX1aCheck false /PDFX3Check false /PDFXCompliantPDFOnly false
/PDFXNoTrimBoxError true /PDFXTrimBoxToMediaBoxOffset [ 0.00000
0.00000 0.00000 0.00000 ] /PDFXSetBleedBoxToMediaBox true
/PDFXBleedBoxToTrimBoxOffset [ 0.00000 0.00000 0.00000 0.00000 ]
/PDFXOutputIntentProfile () /PDFXOutputConditionIdentifier ()
/PDFXOutputCondition () /PDFXRegistryName () /PDFXTrapped
/False
/CreateJDFFile false /Description > /Namespace [ (Adobe)
(Common) (1.0) ] /OtherNamespaces [ > /FormElements false
/GenerateStructure false /IncludeBookmarks false /IncludeHyperlinks
false /IncludeInteractive false /IncludeLayers false
/IncludeProfiles false /MultimediaHandling /UseObjectSettings
/Namespace [ (Adobe) (CreativeSuite) (2.0) ]
/PDFXOutputIntentProfileSelector /DocumentCMYK /PreserveEditing
true /UntaggedCMYKHandling /LeaveUntagged /UntaggedRGBHandling
/UseDocumentProfile /UseDocumentBleed false >> ]>>
setdistillerparams> setpagedevice
