BESS NORTON

Adiere deprim`var`

Traducerea [i adaptarea \n limba român` de

COSTIN DAVIDESCU

ALCRISRomance

Capitolul 1

– Îmi pare r`u John, dar situa]ia nu mai poate continua. El era uluit, culoarea disp`rându-i din obraji.– Dar de ce, Corrie? E ceva ce am f`cut eu, sau – se încrunt`

brusc– e vorba de un altul, fiindc` dac` a[a stau lucrurile, o s`-i frânggâtul, ]i-o jur! Fata cl`tin` trist din cap.

– Nu e vorba de nimeni altcineva. Doar c`… a intervenit cevapersonal, iar eu nu m` pot c`s`tori cu tine pân` când…Se r`suci pec`lcâie, nefiind sigur` cum s` continue.

– Vrei s` spui c` doar amâni nunta? U[urarea de pe chipul lui eracât se poate de evident`. P`i de ce nu spui a[a, am crezut – of, la naibacu ce credeam eu. O lu` în bra]e [i o strânse ca [i cum n-ar fi vrut s`-i mai dea drumul vreodat`.

Corrie î[i feri chipul palid din calea buzelor lui, cu o priviretulburat`, ochii ei mari alba[tri luminându-i chipul cu un ten perfect.Se sim]ea ca [i cum întreaga ei lume s-ar fi n`ruit.

Pe moment insensibil la chinul ei, John continu` îmbr`]i[area,întorcându-i fa]a spre el [i s`rutându-i buzele, pentru a-i da drumul,în cele din urm`, când nu primi niciun r`spuns.

– Chiar nu-mi po]i spune ce te fr`mânt`? întreb` el aspru,înfundându-[i mâinile în buzunarele pantalonilor [i iscodind-o

încruntat. Ce-i tot secretul ̀ sta? Dac` e ceva personal, în mod sigur amdreptul s` [tiu, în definitiv, în curând o s`-]i fiu so] – sper– de[i amînceput s` am dubii. Corrie ridic` privirea spre ochii lui nelini[ti]i.Scumpul de John, nu era din cale afar` de frumos, dar era bun [iblând [i te puteai baza pe el. Nu îi pl`cea s`-l fac` s` sufere, dar cealtceva ar fi putut face? Nu se putea c`s`tori cu el pân` nu se va l`muriasupra pove[tii `steia.

– Probabil o s` m` crezi o nes`buit`, dar nu am ce face John, chiartrebuie s` aflu, crede-m`!

– S` afli ce, pentru numele…? Nu mai trage de timp [i spune-mice te fr`mânt`.

Corrie î[i r`suci între degete o [uvi]` din p`rul ei lung, platinat. – Anne [i David nu sunt p`rin]ii mei adev`ra]i, spuse ea sec. Nu le

mai putea spune acum, mam` [i tat`. Dest`inuirea lor o r`niseprofund, de[i [tia c` îi vor tot binele din lume.

– Vrei s` spui c` e[ti adoptat`? John r`sufl` u[urat. {i ce dac`? Miide copii sunt. Asta nu înseamn` c` o s` te iubesc mai pu]in. Dac` astaera tot ce te fr`mânta, prostu]` mic` atunci n-avem de ce s` ne facemgriji. Pe mine chiar nu m` deranjeaz`.

– Nu e chiar atât de simplu, spuse ea încet. Ei…nu m-au adoptatniciodat` în mod legal.

– Vrei s` spui c` p`rin]ii t`i adev`ra]i pot s` apar` oricând [i s` terevendice?

– Cu greu îmi imaginez una ca asta, spuse Corrie pe un tonneutru, nu dup` atâta timp. În plus nimeni nu [tie cine a fost tat`lmeu.

– Nu erau c`s`tori]i?Ea cl`tin` din cap. – Dar am convins-o pe Anne s`-mi povesteasc` despre mama mea

adev`rat`. La început nici n-a vrut s` aud`, dar când a v`zut cât suntde hot`rât`, a cedat, în cele din urm`. Se pare c` era sora celei mai

6 BESS NORTON

bune prietene a lui Anne, [i avea doar paisprezece ani când m-an`scut pe mine.

– {i n-a încercat niciodat` s` te vad`, sau s` te cear` înapoi?– Nu, a plecat din Anglia imediat dup` ce m-am n`scut. – Atunci, nu v`d care e problema ta. E mai bine ca totul s` r`mân`

uitat. – Dar trebuie s-o g`sesc, nu-n]elegi? [uier` Corrie. E carnea [i

sângele meu, e singura familie pe care o am acum, vreau s-o v`d.– Corrie, John o scutur` de umeri, nu face asta, pentru c` n-o s`

reu[e[ti decât s` te r`ne[ti. Gânde[te-te [i la Anne [i David. Gânde[te-te la toat` dragostea [i grija pe care ]i le-au d`ruit. Nu irositotul, nu-i r`ni mai mult decât au suferit deja când ]i-au spus toateastea. }i-au d`ruit întreaga lor via]` [i ]i-au spus acum adev`rul doarpentru c` ei credeau c` e dreptul t`u s`-l cuno[ti.

– Nu am ce s` fac. Corrie se eliber` din bra]ele lui. E ceva cetrebuie s` fac. N-o s` am lini[te pân` când nu scot asta la cap`t.

John p`rea îngrijorat. – E[ti înc`p`]ânat` Corrie, nu te-am mai v`zut niciodat` a[a. Anne

[i David [tiu ce ai de gând?Ea d`du din cap în semn c` da.– {i sunt de acord cu asta?– Nu, dar n-o s`-mi stea în drum, cum faci tu acum.– {i unde locuie[te…persoana asta pe care dore[ti cu atâta

insisten]` s` o g`se[ti?– Ultima ei adres` era în Irlanda, asta acum doi ani. Nu [tiu dac`

mai e înc` acolo, dar am de gând s` aflu. – Am s` vin cu tine, spuse el decis. Nu-mi place deloc ideea s`

c`l`tore[ti singur`.– Nu John, îmi pare r`u, asta e ceva ce trebuie s` fac eu. E un lucru

personal [i nu vreau s` vii cu mine. El p`ru r`nit.

ADIERE DE PRIM~VAR~ 7

– Cred c` ar trebui s` te gânde[ti mai bine, înainte s` te repezi cucapul înainte. Acum o s` plec, dar m` întorc mâine. Sper ca pân`atunci s`-]i vii în fire.

Nu mai f`cu nicio încercare s` o s`rute, iar Corrie îi furecunosc`toare pentru asta. În starea ei de spirit, n-avea chef s` fies`rutat` de nimeni, nici m`car de John, pe care îl iubea foarte mult.

Odat` plecat, urc` în dormitorul ei. {tia c` Anne [i David a[teptaus` afle ce spusese John, dar nu putea s` dea ochii cu ei, de[i [tia c` îiva r`ni prin atitudinea ei. De ce nu-i spuseser` mai de mult? De ce s`a[tepte pân` acum, când ea î[i f`cea planuri de nunt`?

Fusese atât de fericit`. Abia s`pt`mâna trecut` ea [i cu John seuitaser` la case [i aproape c` se deciseser` s` pl`teasc` avansul pentruo construc]ie înc` neterminat`, nu departe de unde st`teau acum. Eadorise s` fie aproape de p`rin]i, dar acum nu mai era sigur` cedore[te, exceptând s` o întâlneasc` pe mama ei adev`rat`. Era unlucru pe care trebuia s`-l fac` [i nimeni, nici m`car John n-o s-o fac`s` se r`zgândeasc`.

Corrie nu dormi bine în noaptea aceea [i pân` diminea]`hot`rârea era deja luat`. Avea un concediu de dou` s`pt`mâni de labirou, pe care inten]ionase s`-l foloseasc` pentru luna de miere, darpe care îl va folosi acum. Domnul Higgins era un om în]eleg`tor, [idac` i-ar fi spus c` are probleme personale ar fi fost primul de acordc` trebuie s` le rezolve f`r` întârziere.

Î[i lu` micul dejun încercând s` ignore îngrijorarea de pe chipullui Anne, în]elegând c` mama ei dorea s` [tie dac` s-a r`zgândit. Totce putea face era s`-[i înfrâneze pornirea de a-[i arunca bra]ele degâtul mamei pentru a-i spune s` nu-[i fac` griji [i c` o va iubiîntotdeauna.

{tia îns` c` în etapa asta, e mai bine s` se ab]in`. Dup` ce va aveatotul aranjat, îi va spune lui Anne f`r` grija c`, ar putea-o convinge s`renun]e.

8 BESS NORTON

La vremea cuvenit` ie[i din cas`, dar nu se duse la birou citelefon`, [i dup` cum b`nuia, domnul Higgins fu de acord s`-[i ia celedou` s`pt`mâni de concediu începând cu acea zi.

Apoi f`cu o vizit` la o agen]ie de voiaj [i reu[i s` fac` o rezervarepentru feribotul de Rosslare în aceea[i noapte. Era mai devreme decâtanticipase ea, dar era singurul loc disponibil, a[a c` îl accept`bucuroas`.

Anne fu surprins` s` o vad` din nou acas` la jum`tatea dimine]ii[i se nec`ji când Corrie îi împ`rt`[i planurile ei.

– Am s` m`-ntorc mam`, spuse Corrie, nu-]i face griji. ~sta e unlucru pe care trebuie neap`rat s`-l fac. Te rog, în]elege.

– Încerc, spuse Anne cu lacrimi în ochi, dar cu John cum r`mâne?Ce o s` spun` el?

– Nu-i place. El crede c` sunt nebun`. E probabil mai bine s` plecînainte s`-l v`d din nou. O s` treac` pe aici ast`-sear`. O s`-i dai tuve[tile?

Anne încuviin]`, trist`.– Îmi doresc s` nu-]i fi spus, dar într-o oarecare m`sur` e o

u[urare. A fost o mare povar` în to]i anii `[tia s` m` întreb dac` o s`te pierd. Sper c` nu se va întâmpla acum. Nu cred c` a[ putea suporta.

Corrie o îmbr`]i[`. – Te iubesc, mam`. {i pe tata. N-ai nicio grij`, o s` m` întorc.Plec` trist`, de parc` se încheia un capitol din via]a ei [i începea

un altul. Se sim]ea pierdut`, [i pentru prima dat` avu îndoieli dac`face ceea ce trebuie.

Era mult de condus pân` la Fishguard, dar î[i putea permite,aproape l`sând mica ei ma[in` s` aleag` drumul în timp ce gândurileei erau \ndreptate asupra a ceea ce o a[tepta.

Nu avea nicio idee cât de cât clar` despre ce o s` spun` când o s`dea ochii cu mama ei. De fapt, nu era nici m`car sigur` c` o s-og`seasc`. Nu se mai [tia nimic de ea de mai bine de doi ani, a[a c`,

ADIERE DE PRIM~VAR~ 9

acum, putea fi oriunde în lume. Se putea foarte bine dovedi oc`l`torie f`r` niciun rost, dar cel pu]in va fi încercat. Asta eraimportant.

La prima or` a dimine]ii, feribotul ajunse la Rosslare. Corrie nudormise mai deloc, dar nu se sim]ea obosit`. Era ner`bd`toare s`-[icontinue drumul. Pe o hart` proasp`t cump`rat` descoperi c` adresape care o c`uta era în Comitatul Wicklow, cam la cincizeci dekilometri distan]`.

Când ie[i din portul Rosslare, o cea]` cenu[ie înv`lui ma[ina, iarmai târziu se color` într-un roz magic sub razele r`s`ritului de soare.Treptat, cea]a se risipi [i Corrie î[i ]inu r`suflarea, uimit` desplendoarea peisajului.

Opri ma[ina [i cobor\ pentru a admira unduirea blând` adealurilor. Câmpurile [i copacii erau de un verde bogat. Respir`adânc, uitând pentru câteva secunde motivul pentru care se aflaacolo. Insula de Smarald, cât de potrivit era numele, [i ce contrast cuora[ul mohorât pe care îl l`sase în urm`.

C`l`toria ei o purt` prin [i mai multe peisaje care î]i t`iaurespira]ia, v`i adânci împ`durite, râuri pline de cascade [i lacurineclintite. Iar când ajunse la destina]ie, avu sentimentul ciudat c` aajuns acas`, ceea ce era o prostie, pentru c` nu mai fusese niciodat`în via]a ei în acest loc. Casa ei era în Anglia, cu Anne [i David, dar cevaîi spunea c` s-ar putea stabili aici [i ar fi fericit`. Poate tocmai de astamama ei alesese Irlanda? În ]ara asta de un verde lini[titor i-ar fi fostu[or s` uite de toate necazurile ei, s` uite c` venise pe lume ca uncopil nedorit.

Nu-i fu greu s` g`seasc` adresa pe care i-o d`duse Anne. Era oc`su]` dintr-un întreg [ir, într-un s`tuc lâng` Woodenbridge. Era înc`devreme, dar fumul care se ridica pe horn o încuraj` s` bat` la u[`.

Inima începu s`-i bat` cu putere când auzi pa[i [i î[i umezi buzele,dintr-o dat` uscate. Femeia care ap`ru p`rea s` aib` exact vârsta

10 BESS NORTON

potrivit` pentru a-i fi mam` [i Corrie î[i ]inu respira]ia. La orice s-ar fia[teptat, nu era persoana din fa]a ochilor ei. P`rul ei negru, vopsit, erascurt [i murdar, iar ochii inflama]i erau încerc`na]i din cauza lipsei desomn. Cât despre rochia ei, era evident c` o sp`lare i-ar prinde bine.

– Da? Întreb` ea agresiv. Ce dore[ti?Cu siguran]`, nu putea fi mama ei! Lui Corrie îi veni s-o ia la fug`,

prezen]a neîngrijit` a femeii întorcându-i stomacul pe dos. Annefusese întotdeauna foarte curat` [i îngrijit` – s` te gânde[ti c` ar fiputut fi adus` pe lume de femeia asta îngrozitoare!

– Doamna Cunningham? \ntreb` ea încet, Zelah Cunningham?Spre marea ei u[urare, femeia scutur` din cap. – A plecat de aici acu' un an [i ceva. {i înainte s` mai poat` Corrie

spune ceva, îi trânti u[a în nas, pentru a o deschide din nou aproapeimediat. Da ce treab` aveai cu ea?

– E o problem` personal`, spuse Corrie politicos dar ferm. A l`satcumva vreo adres`? Ave]i idee unde a[ putea-o g`si?

Pentru prima dat`, femeia o privi cu aten]ie pe Corrie.– E[ti vreo rud`, ceva?– Ceva de genul. Corrie nu vroia s`-[i dezv`luie gradul exact de

rudenie, pentru c` femeia asta ar`ta de parc` bârfa nu i-ar fi foststr`in`. În doi timpi, întreaga localitate o s` [tie c` o caut` pe Zelah [ipunând lucrurile cap la cap o s` ob]in` r`spunsul potrivit.

– Fiul meu ar putea s` te ajute. Cel pu]in te-ar duce la cineva carear putea [ti unde este Zelah acum. Corrie nu observ` str`lucirea dinochii interlocutoarei, principalul ei gând fiind acela c` sarcina ei arputea fi mult mai u[oar` decât se a[teptase.

Dar b`rbatul care ap`ru la chemarea mamei îi umplu inima deîndoieli. Era un tân`r alunecos îmbr`cat la fel de [leamp`t ca [ifemeia. O privi pe Corrie cu interes mai mult decât evident, iar cândmama lui îi spuse ce se a[tepta de la el, rânji [i se prelinse din cas`spre Miniul ei parcat afar`.

ADIERE DE PRIM~VAR~ 11

– Sigur c` te ajut. Orice pentru a fi de folos unei doamne. P`rea c` nu exist` nicio ie[ire din situa]ia asta, pentru c` el se urca

deja în ma[in`. Corrie î[i mu[c` buza, nervoas`. Poate c` totul o s` fieîn regul`, probabil c` încercau doar s` fie de ajutor.

– E la doar câteva mile, spuse el când ea porni motorul. Întoarce-te pe unde ai venit [i o s`-]i ar`t.

Benzile erau înguste [i nu mai era nicio ma[in` pe [osea. Corrieera nervoas`, dar încerc` s` ascund` asta deschizând o conversa]ie peun ton banal.

– E o zon` superb`. Cred c` e[ti mândru c` locuie[ti aici. Vântulu[or fug`rea norii pe cer, colorând câmpul [i crângurile în alternan]ede lumini [i umbre. În dep`rtare lucea apa [i mun]ii de la orizont erauînv`lui]i în cea]`.

– S` fii sigur` de asta, spuse el, dar m` cam plictisesc. Vezi tu, nuprea e de lucru.

– Atunci, de ce nu te duci în Anglia sau \n Europa, s`-]i iei oslujb`?

El ridic` din umeri [i ea trase concluzia c`, de fapt, nu prea doreas` munceasc`.

– E departe, întreb` ea, locul unde locuie[te doamnaCunningham?

– Zelah? M`i, da ce femeie frumoas` era. Mi-a p`rut r`u când aplecat.

Pun pariu c` ]i-a p`rut, se gândi Corrie, dezgustat` de felul în carei se luminase fa]a. B`nuielile sporir` când el se suci în scaun [i oprivea acum cu ceva mai mult decât o simpl` curiozitate. Când mânalui se întinse s`-i ating` p`rul, ea se încord` [i conduse pu]in mai tare.

– A[a un p`r frumos, spuse el, atât de m`t`sos [i de alb, ca al luiZelah. Am iubit-o pe Zelah, s` [tii. Ea nu [i-a dat seama niciodat`, dareu am iubit-o. Obi[nuia s` m` lase s`-i perii p`rul, [i uneori…

Cum el se oprise Corrie privi în direc]ia lui.

12 BESS NORTON

– Uneori, f`ceai ce? Nu era sigur` c`-i pl`cea ce auzea. – Uneori m` s`ruta. Respira]ia lui deveni neregulat` din cauza

amintirilor reînviate, în timp ce mâna îi alunec` peste um`rul luiCorrie, mângâindu-i sânul. Tu e[ti asemenea ei, spuse el abruptîntinzându-se cu mâna liber` s` trag` frâna de mân`.

– Opre[te-te! Strig` ea ap`sând mai tare pedala de accelera]ie [iîncercând s`-i dea peste mân`.

Ma[ina derap` pe [osea în timp ce ei se luptau, [i în acela[i timpo alt` ma[in` se apropia din sens opus, claxonând frenetic, când[oferul ei îi v`zu îndreptându-se direct în calea lui. Corrie se opinti înfrâne [i reu[i s` opreasc` la câ]iva centimetri de cealalt` ma[in`.

– Aproape c` ne-ai omorât pe amândoi! ]ip` ea furioas`. Dac` î]imai pui vreodat` mâinile alea jegoase pe mine, o s`…

U[a se deschise brusc [i o mân` puternic` de b`rbat o prinse deîncheietur`, ridicând-o nemilos de pe scaun. Afar`, str`inul înalt nu-[isl`bi strânsoarea, tr`gând-o foarte aproape de corpul lui puternic. Îiputu sim]i furia când î[i l`s` capul pe spate pentru a-l privi în ochi.

– Data viitoare când decizi s` te cer]i cu prietenul, î]i sugerez s`opre[ti mai întâi ma[ina.

Propozi]ia lui Carrie de scuz` i se stinse pe buze când îi întâlniochii întuneca]i care dominau un chip puternic, acvilin, cu o b`rbiebine conturat` ridicat` arogant. Când ea nu-i oferi nici un r`spuns, oscutur` cu atâta violen]` \ncât fu cât pe-aci s` se aga]e de el pentrusprijin. Ei bine, n-ai nimic de spus în ap`rare?

– Dac` te intereseaz`, spuse Corrie pe un ton ofuscat, nu eprietenul meu. E… era pe cale s` se fac` de râs, iar eu am încercat s`-l opresc [i astfel am pierdut controlul ma[inii.

– Atunci, nu crezi c` ar trebui s` fii mai atent` când î]i selectezicompanionii?

– Nu f`cea altceva decât s`-mi arate drumul pân` undeva. Corriereu[i s`-[i elibereze mâna. Nu s-a întâmplat niciun r`u, a[a c` nu v`d

ADIERE DE PRIM~VAR~ 13

pentru ce faci atâta caz. F`când un pas înapoi, putea acum s`-l vad`mai clar. Înalt, suplu, puternic undeva între treizeci [i patruzeci deani. Ar`tos într-o accep]iune masculin` a cuvântului [i dur, precumo]elul, ar fi spus ea judecând dup` aerul ne\ndur`tor din ochii luiverzi [i dup` fermitatea gurii lui mari. Vântul îi r`v`[ise p`rul negrut`ciune a[a c` el î[i trecu ner`bd`tor degetele prin el, cercetându-i înacela[i timp chipul atât de intens, \ncât începu s` se simt` nelini[tit`.

El ridic` din umeri.– Dac` asta ]i-e atitudinea, te las în plata Domnului, de[i sfatul

meu ar fi s`-]i continui drumul singur`.Înainte s` poat` spune ceva, el îi întorsese spatele [i se urca deja

înapoi în ma[ina lui. Pân` acum nu avusese timp s` o fac`, dar acumobserv` c` era un Rolls-Royce cenu[iu-argintiu. Nici nu era de mirarec` fusese enervat! Î[i imagin` ce-ar fi sim]it dac` s-ar fi izbit de el cumicul ei Mini ro[u.

El d`du înapoi [i trecu pe lâng` ea f`r` s`-i mai arunce nicioprivire. Corrie b`nui c` [i-o scosese cu totul din minte, clasând-o încategoria [oferi]elor incompetente.

Spre uimirea ei, când urc` din nou în ma[ina ei, fl`c`ul disp`ruse.Nu-l v`zuse plecând, dar în timpul cât se certase cu [oferul Rolls-uluiorice s-ar fi putut întâmpla. Avusese acest efect asupra ei. B`rbatulavea un soi de magnetism care ar fi atras aten]ia oricui.

Oricum, era o u[urare s` te gânde[ti c` nu va mai trebui s`suporte manierele obraznice ale b`iatului, dar pe de alt` parte nuavea nicio idee unde s`-[i continue c`ut`rile. Pe lâng` asta, eranelini[tit` de felul în care b`iatul vorbise de mama ei. Refuz` s`z`boveasc` prea mult asupra acestor gânduri.

Merse mai departe dar cu cât înainta mai mult, cu atât mai izolatedeveneau împrejurimile. Trecu prin mai multe s`tule]e, dar nimeninu auzise de Zelah Cunningham [i Corrie începu s` cread` c` drumulei se va dovedi în cele din urm` zadarnic. Nu avea de gând s` se

14 BESS NORTON

întoarc` [i s` întrebe din nou a[a c` merse mai departe, din ce în cemai frustrat` pe m`sur` ce ziua avansa.

Comitatul Wicklow era descris în bro[ura ei drept Gr`dinaIrlandei, [i nu era greu deloc s`-]i dai seama de ce, cu un peisaj atâtde izbitor. Culmile de granit se încruntau spre ea, iar v`ile adânci îiofereau o umbr` binevenit`, \ns` nu prea avea chef s` aprecieze zona,ner`bd`toare s` ajung` la finalul c`l`toriei. Pe la jum`tatea amieziidecise c` ar fi mai bine s` g`seasc` un loc în care s` înnopteze, darmai întâi trimise vederea asupra c`reia Anne insistase, [i prin care îianun]a c` a ajuns cu bine.

G`si f`r` nicio dificultate o camer` de închiriat la o caban` cuvedere c`tre un lac [i sim]i într-adev`r c` ar putea petrece câteva zileaici, în lini[tea locului. Dar cum nu-[i putea permite s` iroseasc`timpul pentru micile ei pl`ceri, a doua zi în zori era din nou pe drum.

Acum scotoci zona sistematic, ajutându-se de hart` pentru a fisigur` c` nu-i scap` nicio a[ezare, convins` c` locul spre care o duceab`iatul nu putea fi atât de departe.

La amiaz` era deja extenuat`. Î[i parc` ma[ina lâng` o plaj` denisip [i se a[ez` pe parapetul scund. Se sim]ea singur`, alergând dup`cineva care nu era de fapt nimic mai mult decât un simplu nume. Î[idorea acum s`-l fi l`sat pe John s-o înso]easc`, cel pu]in pentru aalunga monotonia propriei ei companii.

La început nu observ` grupul de tineri care veniser` pe plaj` [ijucau o partid` de baseball. Nu pân` ce mingea zbur` în direc]ia eiurm`rit` imediat de unul dintre ei, când îi observ` în cele din urm`.

– Salut, strig` el. Pari prea singur`. Vrei s` ni te al`turi?Corrie scutur` din cap. P`rea un b`iat destul de dr`gu], mult

diferit de tân`rul nesuferit care se oferise s`-i arate drumul ieri. Aveaun p`r curat [i o prospe]ime atr`g`toare dar ea nu avea niciun chefde jocuri.

– Hai, îndr`zne[te, insist` el. Mai târziu o s` facem un gr`tar.

ADIERE DE PRIM~VAR~ 15

O s` ne distr`m. Din nou, ea refuz`.– Nu, mul]umesc. Caut o femeie pe nume Zelah Cunningham. Ai

auzit vreodat` de ea?– Îmi pare r`u, dar poate [tie careva dintre ceilal]i. Îi întinse mâna.

Hai s`-i întreb`m.Cât pe ce s` refuze a treia oar`, \i ap`ru în minte imaginea

b`rbatului din Rolls. P`rea c` se încrunt` spre ea cu dezaprobare, iarasta o f`cu s`-[i schimbe r`spunsul.

– În regul`, vin, spuse ea întinzându-i mâna [i permi]ându-i s` oridice de pe zid.

Se îndreptar` spre ceilal]i, care îi strigau b`iatului s` se gr`beasc`cu mingea. El nu f`cu nicio încercare s`-i dea drumul la mân`, iar eanu opuse nicio rezisten]`. Petrecuse dou` zile din cale afar` desingur` [i î[i cam plângea de mil`.

Într-adev`r, se îndoia de sarcina pe care [i-o luase asupra sa [i sehot`r\ ca dac` pân` mâine diminea]` tot nu va da de niciun fir care s-o conduc` la mama sa, o s` se întoarc` acas` [i o s` uite toat`povestea.

– Cum te cheam`? \ntreb` b`iatul în timp ce se apropiau de grup.– Corrie, r`spunse ea binevoitoare.– Iar eu sunt Neil.

O prezent` [i celorlal]i, care p`rur` cu to]ii încânta]i s-o primeasc`în mijlocul lor, [i pentru urm`toarea or` [i mai bine Corrie juc` un jocamuzant, reu[ind s` uite pentru o vreme motivul pentru care eraacolo.

Mai târziu, ajut` la strânsul lemnelor, aduse ap` [i preg`ti foculpentru friptur`. Nu-[i mai aducea aminte de când nu se mai distrasea[a de bine. Îndat` ce se l`s` întunericul, au aprins focul [i au g`titcârna]i [i fripturi udând totul cu vin, din care se pare c` aveau rezerveinepuizabile.

16 BESS NORTON

Dup` aceea, unul dintre b`ie]i ap`ru cu o chitar` [i începur` s`cânte a[eza]i roat` în jurul focului. Cumva, Corrie nu era sigur` cumse întâmplase, grupul se desp`r]ise pe cupluri [i ea se trezi lâng` Neil,pu]in mai departe de ceilal]i, cu bra]ul lui ferm în jurul umerilor ei.

Când o s`rut`, Corrie îi permise, p`rându-i-se un gest politicospentru felul în care o primiser` la petrecerea lor, dar când s`ruturilelui devenir` mai posesive [i o trase jos pe nisip cu un picior pestetrupul ei astfel încât s` nu se poat` mi[ca, Corrie începu s` se \nfurie.

La urma urmelor, nu era cu nimic diferit de oricare alt b`iat pecare-l întâlnise. P`rul ei blond era de vin` – to]i aveau impresia c` e opartid` u[oar`. Ei bine, nu era – iar când mâinile lui începur` s`-iumble pe corp, îl implor` s` se opreasc`. El râse, iar ea îi sim]ialcoolul din respira]ie, motivul acestei bravade. O scurt` privirearuncat` în lungul plajei îi dezv`lui c` toat` lumea avea aceea[i idee,singura diferen]` fiind c` celelalte fete nu opuneau rezisten]`.Probabil c` fusese de la bun început inten]ia lor s` transformeîntreaga poveste într-o orgie, doar c` ea fusese prea proast` ca s`-[idea seama.

Când deveni clar c` Neil nu ]inea cont de opunerea ei, urm`singura cale ce îi mai r`m`sese [i îl mu[c` de buz` suficient de tare cas`-i simt` gustul s`rat al sângelui în gur`.

Cu un geam`t \n`bu[it, el îi d`du drumul. – Tigroaico! exclam` el tare, dar Corrie nu mai asculta, fiind prea

ocupat` s` se ridice în picioare [i s-o ia la fug`. De dou` ori c`zu, darse ridic` scuipând nisip. Când î[i d`du seama c` [i-a uitat pantofii seopri pentru a privi în urm`, dar Neil era chiar în spatele ei a[a c` nu-i r`mânea decât s` se descurce f`r` ei.

F`r` s` se uite pe unde p`[e[te, Carrie o lu` din nou la fug`,]ipând dup` ajutor în timp ce se îndrepta c`tre o siluet` ce venea îndirec]ia ei. Dou` bra]e puternice o prinser` [i-i ]inur` echilibrul, întimp ce o voce amuzat` începu o propozi]ie.

ADIERE DE PRIM~VAR~ 17

– Hei, încotro te…tonul se schimb` apoi abrupt când v`zu cineera fata. Dumnezeule mare, din nou tu! Iar ai probleme cu b`ie]ii?

Luna îi lumin` chipul suficient pentru ca Corrie s`-l priveasc`adânc în ochi.

– {i dac` am, ce? r`spunse ea cu ]âfn`. Nu e treaba ta! – Prea adev`rat c` nu. Îi d`du drumul uitându-se gânditor în

lungul plajei, c`tre focul în care c`rbunii muribunzi str`luceau cani[te ochi ro[ii furio[i, degajând doar atâta lumin` cât s` po]i vedeacuplurile îmbr`]i[ate pe nisip.

– ~sta e genul de distrac]ie pe care îl preferi? o întreb` el abrupt. – Dac` ar fi a[a, a[ mai fugi? Corrie privi ]int` în sus, spre b`rbatul

care pentru a doua oar` ap`ruse în cel mai nepotrivit moment. – Atunci, de ce te-ai mai implicat de la bun început? {i nu încerca

s`-mi spui c` nu [tii în ce gen de petrecere te-ai implicat.Corrie cl`tin` din cap [tiind c` el o s` cread` doar ce-o s` vrea el,

orice ar spune ea.– Po]i s` crezi ce vrei, pentru mine nu conteaz`. – Unde-]i sunt pantofii ? \ntreb` el brusc.– Înapoi acolo, dar nu conteaz`, mai am al]ii \n ma[in`. – E[ti în vacan]`? \ntreb` el din nou.– Într-un fel, admise ea.– Atunci, dac` a[ fi în locul t`u, a[ avea grij` ce prieteni îmi aleg.

O fat` care arat` ca tine, o caut` cu lumânarea. – Mul]umesc pentru avertisment. Am s` plec acum, înainte de a te

conforma modelului sexului t`u. Î[i ridic` b`rbia sfid`toare. Corrie sedep`rt` de el cu toat` demnitatea de care mai era în stare. Mersul înpicioarele goale era dificil, dar în mod deliberat r`mase întoars` cuspatele, de[i era curioas` s` vad` efectul pe care vorbele ei îlproduseser`.

{tia c` el nu va aprecia insinu`rile ei, dar a meritat-o. Era arogant[i flegmatic, iar ea îl ura.

18 BESS NORTON

În cele câteva minute necesare pentru a ajunge la ma[in`, Corrieîncerc` s` [i-l scoat` din minte, dar era dificil c`ci, cu o persiste]`alarmant`, gândurile i se întorceau la el.

De[i cele dou` întâlniri pe care le avuseser` au fost scurte, avea oimagine clar` a lui – corpul puternic, musculos, ascuns în spateleunor haine superb croite [i ochii aceia iscoditori c`rora nu le sc`panimic, încadra]i de gene lungi, exagerat de lungi pentru un b`rbat.

Înc` mai sim]ea locul în care mâinile lui o ]inuser` de bra]e [i sefrec` de parc` ar fi încercat s` [tearg` durerea. Pentru moment,incidentul de pe plaj` era uitat. B`rbatul `sta, str`inul `sta înalt [ichipe[ împinsese restul evenimentelor în fundal. De ce avea efectul`sta asupra ei, nu era sigur`, iar ea se enerv` c` îi permitea s`-l aib`.

Corrie parcursese câteva sute de metri de-a lungul ]`rmului pân`când oribilul adev`r fu evident. Ma[ina ei disp`ruse! Cu disperare, seuit` în ambele direc]ii. Poate c` era în alt loc? Dar nu, `sta era locul încare o l`sase, era absolut convins`.

Se plimba în sus [i în jos aproape plângând de sup`rare când ovoce familiar` se auzi la câ]iva pa[i.

– Sunt ai t`i, presupun. Str`inul arogant îi întinse pantofii. Abia când fu la distan]a de la care îi putu înmâna pantofii, el \i

observ` suferin]a. – Acum, ce mai e? întreb` el ner`bd`tor. Înc` mai plângi din cauza

escapadei tale proste[ti?Corrie se aplec` [i se \nc`l]`, prea sup`rat` s`-i mai mul]umeasc`

pentru c` i-a recuperat.– Cineva mi-a furat ma[ina.O sprâncean` groas`, întunecat`, se ridic` întreb`tor.– E[ti sigur`? \ntreb` el sardonic. Ai b`ut, deci, s-ar putea s` te

în[eli.– {i m-a[ în[ela [i mai tare dac` a[ crede c` î]i pare r`u pentru

mine, r`bufni ea. Bineîn]eles c` [tiu unde am parcat.

ADIERE DE PRIM~VAR~ 19

N-am b`ut chiar atât de mult. – Ai [i încuiat-o?Când era gata s`-l întrebe drept ce fel de tolomac` o lua,

îngrozitorul adev`r o izbi pe Corrie cu for]a unei lovituri. Cl`tin` dincap nefericit`.

– Nu cred c` am f`cut-o. Am stat aici pe zid. N-aveam de gând s`m` \ndep`rtez.

– Presupun c` ai l`sat [i cheile în contact? întreb` el t`r`g`nat. Era clar c` o considera o proast` [i Corrie [tia c` merit`. – Da, spuse ea cu o voce mic` [i sub]ire. Aveam în`untru [i geanta

[i valiza. Au disp`rut toate. Acum, ce m` fac?

20 BESS NORTON

Capitolul 2

Pre] de câteva secunde lungi între ei se a[ternu t`cerea. În via]a eiCorrie nu mai sim]ise atâta durere, sau atâta ru[ine, [i judecând dup`expresia de pe chipul companionului ei, gândurile lui urm`reau înlinii mari acela[i model.

– Niciodat` nu mi-am imaginat c` cineva poate fi atât de prost,spuse el în cele din urm`. În mod sigur, bancurile cu blonde suntbazate pe fapte reale.

– Nu e vina mea, spuse Corrie îmbufant`. Dac` b`iatul `la nu m-ar fi invitat la petrecere, nimic din toate astea nu s-ar fi întâmplat.

– Deci, o ironiz` el, e vina b`iatului c` ]i-ai l`sat ma[ina descuiat`,cu banii [i cheile în`untru. Absolut uimitor!

În disperare de cauz`, îi întoarse spatele.– Trebuia s`-mi dau sema c` n-o s` în]elegi. Mul]umesc c` mi-ai

g`sit pantofii [i la revedere. Se îndep`rt`, încercând cu disperare s`decid` ce trebuie s` fac` în continuare. Poli]ia ar fi cea mai bun`alegere, dar unde în locul `sta uitat de Dumnezeu ar g`si o sec]ie depoli]ie? Nu-[i aducea aminte s` fi v`zut vreuna de când ajunsese înIrlanda. Pa[ii lui în spate o f`cur` s` m`resc` pasul. El ar fi fost ultimapersoan` c`ruia s`-i cear` ajutorul.

– Unde stai? Vocea lui venea de undeva peste um`rul ei.

Poate te pot ajuta?O ofert` surprinz`toare venind din partea lui, dar Corrie nu-[i

încetini mersul. – M`…plimb prin zon`.Îi auzi oftatul exasperat.– Ap`r`-m` de femeile f`r` minte! O ajunse din urm`, dar nu f`cu

nicio încercare s`-i ias` în fa]`. Vrei s` spui c` n-ai unde s` te duci ast`-sear`? Ce prostie mai e [i asta?

Ce ar mai fi putut spune? Deja o privea ca pe o iresponsabil`, a[ac` n-ar fi avut niciun rost s` încerce s` se apere. {tia c` nu mai f`cuseîn via]a ei o prostie la fel de mare, dar el nu [tia asta, [i era clar c` olua drept una din acele femei care trec prin via]` cu o atitudine degenul "nici c` mi-ar p`sa vreun pic", provocând haos pe oriunde trec.

A[a c` p`str` o t`cere înc`p`]ânat`, mergând al`turi de el, foartecon[tient` de statura lui [i dorindu-[i s` mai aib` [i ea câ]ivacentimetri, ca s` nu se mai simt` atât de pitic` în prezen]a lui.

Cum se înc`p`]ân` s` nu r`spund`, el zise:– Pot s` ghicesc ce pui la cale. Genul t`u sunte]i toate la fel. Ce fel

de b`rbat sperai s` g`se[ti?F`r` s` se mai gândeasc` Corrie î[i arunc` bra]ul într-un arc,

inten]ionând s`-l plesneasc` pentru insult`, dar el fu mai rapid [i,anticipând mi[carea, îi prinse mâna. Cu mâna blocat` la spate, eraacum prizonier`.

Din nou, ca [i ieri, îi sim]i puterea [i un fior necunoscut îi str`b`tuîntreg corpul. Ceva la b`rbatul `sta era periculos de atr`g`tor [i pre]de o secund`, se întreb` cum ar fi dac` ar s`ruta-o.

Apoi momentul trecu, iar ea se lupta pentru a-[i elibera mâna.– Am venit aici s` caut pe cineva, dar în niciun caz un tip. În caz

c` te intereseaz`, am deja un prieten. – {i de ce oare te las` s` bântui a[a prin Irlanda, de capul t`u? Nu

are o p`rere prea bun` despre tine. Vreau s` spun – o cânt`ri din cap

22 BESS NORTON

pân` în picioare cu o insolen]` care o f`cu pe Corrie s` pufnesc`furios -– o fat` ca tine este o invita]ie deschis`.

– Ce vrei s` spui cu "o fat` ca mine"? se repezi ea furioas`.– O blond` vopsit`. De ce ar face-o o fat` dac` nu pentru a atrage

aten]ia asupra ei?– Asta e culoarea mea natural`, se ap`r` ea cu îndârjire,

aruncându-[i capul pe spate astfel ca p`rul s`-i joace peste umeri înîntrega lui lungime platinat`. Fusese de multe ori întrebat` dac` sevopse[te, dar niciodat` cu grosol`nia cu care o f`cea acum b`rbatulacesta. {i vrei, te rog, s`-mi dai drumul la mân`, pentru c` m` doare?

O întoarse cu fa]a spre el, privind adânc \n ochii ei cu chipulîmpietrit într-o masc` f`r` nicio expresie, astfel c` ea nu avea nicioidee despre ce-i trece prin cap. Apoi îi d`du drumul, cu o brutalitatecare aproape o d`du pe spate.

– Întrebarea r`mâne în picioare, unde ai de gând s` dormi lanoapte?

– Nu-]i face griji în privin]a mea, se r`]oi Corrie. O s` g`sesc eu unloc. Nu te deranja prea tare din cauza mea.

– Fii pe pace, n-a[ fi avut de gând, dar am totu[i o con[tiin]` [i n-a[ dormi lini[tit [tiind c` frumoasa ta persoan` bântuie str`zileIrlandei de una singur`.

– Atunci ce-ai sugera, s` vin acas` cu tine?– Nu prea v`d alt` alternativ`. Vocea lui era nea[teptat de blând` [i Corrie se holb` la el

consternat`. – Sper c` nu vorbe[ti serios?– Ba, din nefericire, da. Ai vreo idee mai bun`?Privirile li se întâlnir` pre] de câteva clipe, a lui Corrie gânditoare,

a lui rece [i distant`. În mod sigur, nu-i f`cea oferta asta din bun`tateainimii, se gândi ea. Din mil` poate, sau dispre] pentru prostia ei, darîn niciun caz pentru c` ar fi fost în vreun fel atras de ea.

ADIERE DE PRIM~VAR~ 23

Din punctul `sta de vedere, avea s` fie în siguran]`. – A[a cum spuneai [i tu, nu prea am de ales, dar asta nu înseamn`

c` îmi place ideea. Gândul c` ar putea fi obligat` în vreun fel era totatât de revolt`tor pentru ea, cum era pentru el ideea ca ea s` stea încasa lui.

– Deci, suntem doi în situa]ia asta, dar acum c` ne-am decis asupraa ceea ce trebuie f`cut, nu prea ar mai avea sens s` st`m la taclale.Hawksmoor este la aproape trei kilometri de aici. Crezi c` po]i s`mergi atât?

Corrie se încrunt`. – Nu [tiu cam ce idee ai despre mine, domnule cum-te-o-chema,

dar pot s` te asigur c` am o pereche de picioare în stare perfect` defunc]ionare, iar mersul pe jos este una dintre pl`cerile mele.

– Bun. Sunt fericit s` aud asta. Spunând acestea, porni la druml`sând-o pe Corrie s`-l urmeze. Era obligat` s` fug` pentru a ]ineritmul cu pa[ii lui mari [i abia dup` câteva sute de metri el p`ru s`observe asta. Încetini [i ea putu s`-[i mai trag` r`suflarea, dar el nuspuse nimic. Atitudinea lui era de ner`bdare controlat`. Reu[ea foartebine s`-i arate c` nu-i pl`cea deloc ceea ce se întâmpla [i doar dinresponsabilitate moral` f`cea asta.

Cât despre ea, nu era deloc în situa]ia de a refuza. F`r` bani [i f`r`mijloc de transport, era într-o situa]ie foarte periculoas`, a[a c`,pentru moment, era mai bine s`-i ignore mali]iozitatea [i s`-i accepteajutorul, oricât i-ar fi pl`cut s`-i spun` s` se duc` naibii.

Corrie vorbise serios când afirmase c` îi place s` mearg` pe jos,dar ceea ce nu [tia atunci era c` cei trei kilometri erau mai mult ladeal, iar [oseaua din ce în ce mai îngust` pân` când nu mai r`masedecât o singur` band`. O dat` sau de dou` ori se împiedic`, dartovar`[ul ei nu p`ru s` observe, înaintând hot`rât, cu mâinile adâncînfipte în buzunarele pantalonilor, neobosindu-se nici m`car s`vorbeasc`, de parc` ar fi uitat cu totul de prezen]a ei.

24 BESS NORTON

– Nu era nevoie s` faci asta, îndr`zni ea. Trebuie s` mai fi fostvreun alt loc spre care m-ai fi putut \ndruma ca s` nu te mai deranjezpe tine.

– Dac` ar fi fost, ]i l-a[ fi sugerat. P`streaz`-]i suflul pentru restuldrumului, fiindc` o s` ai nevoie.

Ea ridic` din umeri [i î[i continu` mar[ul. Cuvântul Hawksmoor ointriga. Suna ca un loc dezolant, iar ea se întreb` dac` era numelecasei lui sau poate al unui sat. O s` afle curând, f`r` nicio îndoial`, darîntre timp î[i închipuia tot felul de imagini despre genul de loc carear putea fi. De la un conac negru, uria[, ridicat într-o izolare voit`,pân` la un roi de c`su]e mici cuib`rite la poalele unui deal.

Dup` un timp, nu mai avea putere nici m`car s` gândeasc`;drumul [erpuia numai la deal, iar ea î[i sim]ea picioarele atât deobosite încât nu credea c` o s` mai ajung`.

De cealalt` parte, str`inul nu încetinise deloc ritmul, conturulîntunecat al siluetei sale disp`rând adesea dup` copacii ce str`juiaudin ce în ce mai des calea. Drumul se îngustase acum la o simpl`potec`, iar ea î[i d`du seama c` trebuia s` mai existe [i un alt drumspre casa asta, pentru c` pe acesta pe care erau acum, n-ar fi înc`puto ma[in`.

Când ie[ir` brusc într-un lumini[, Corrie se opri. Lumina palid` alunii se rev`rsa asupra unei case care la prima vedere nu se deosebeaprea tare de o ruin` [i pre] de câteva clipe de groaz` se întreb` undeo adusese, [i în ce încurc`tur` se mai b`gase de data asta.

Când se apropie mai mult, putu s` vad` schele de-a lungulzidurilor [i gr`mezi de c`r`mizi precum [i movile de nisip [i pietri[.

– Aici locuie[ti tu? \ntreb` ea gr`bindu-se s`-l prind` din urm`. La o inspec]ie [i mai atent` v`zu c` lipsea [i o parte din acoperi[,

iar ea sim]i impulsul s` o ia la s`n`toasa. Era clar o glum`. El n-ar fiavut cum s` tr`iasc` aici, nu în cl`direa asta d`r`p`nat` de piatr`. Sevedea c` fusese cândva frumoas`, o cas` uria[` care probabil

ADIERE DE PRIM~VAR~ 25

ad`postise o familie numeroas`, dar probabil c` fusese nelocuit`mul]i ani, dac` ajunsese în halul `sta.

– Ai dubii? El se opri [i privi în jos spre chipul ei palid în luminalunii. Ea nu avea nicio idee c` ar`ta ca o umbr` incolor` [i fragil`,p`rul [i rochia ei pierzându-[i chiar [i pu]ina culoare pe care o aveau.Str`inul, pe de alt` parte, îmbr`cat tot în negru, era o siluet` opac`aproape amenin]`toare, iar ea se înfior` când ridic` privirea spre el,singure detaliile sculptate ale chipului s`u fiind clar vizibile.

– Pare... goal`, spuse ea cu o voce fragil`. E[ti sigur c` se poatelocui în ea?

– Calul de dar nu se caut` de din]i, spuse el. Dac` vrei un acoperi[deasupra capului, va trebui s` te descurci cu `sta.

Un acoperi[ deasupra capului! Jum`tate de acoperi[ ar fi trebuit s`spun`. Tot ceea ce putea spera ar fi fost ca interiorul s` fie într-o staremai bun`. Nu în]elegea îns` de ce tr`ia într-un loc ca `sta [i în acela[itimp avea un Rolls-Royce nou-nou]. Nu prea avea niciun sens.

Inima ei b`tea cu putere când îl urm` pe ultimii metri, de-a lungulunei alei pavate cu dale de piatr`.

El deschise o u[` mare de lemn, iar ea îl urm` bâjbâind de-a lungulunui coridor îngust, dorind s` întind` mâna [i s`-l ating` pe b`rbatulcare deschidea drumul, pentru a-l folosi ca pe un ghid, dar [tiind c`s-ar scutura imediat ar încerca asta.

Când se opri, aproape c` se izbi de el, dar în clipa urm`toare eldeschisese o u[`, aprinzând în acela[i timp o lumin` ale c`rei razegalbene umplur` coridorul.

Se întoarse când ea intr` în camer`. Pentru prima dat` în noapteaaceea, îi v`zu clar chipul [i aproape c` î[i dori s` fie din nou întuneric.Cel pu]in atunci nu ar mai fi atât de con[tient` de asprimea buzelorlui sau de duritatea ochilor lui întuneca]i care o priveau de sus. Of`cea s` se simt` ca [i cum ar fi fost o cer[etoare pe care o adunase depe strad`.

26 BESS NORTON

– Î]i sunt recunosc`toare pentru ceea ce faci pentru mine, spuseea ezitant. O s`-]i pl`tesc de îndat` ce o s` pot.

Neclinti]i, ochii lui de o]el o fixau f`r` s` clipesc`.– Po]i s` lucrezi, pentru g`zduire.Vocea lui era la fel de dur` ca [i ochii. – Ne e greu s` g`sim personal când casa e în situa]ia asta. {i po]i

s` începi punând ibricul pe foc s`-mi faci o cafea. O s` m` întorcimediat.

Disp`ru printr-o alt` u[` [i Corrie privi în urma lui, întrebându-secâteva secunde mai târziu de ce nu i-a r`spuns nimic. De ce l-a l`sats`-i dea ordine f`r` s`-i atrag` aten]ia c` nu acela era motivul pentrucare venise [i dac` dorea o cafea putea s` [i-o fac` singur. "Noi"spusese el. Era oare însurat? Dac` da, femeia fusese probabil onechibzuit` s` se \ncurce cu o astfel de persoan`.

Oftând, se uit` în jurul ei. Buc`t`ria era surprinz`tor de ordonat`.Pere]ii de piatr` erau v`rui]i \n alb, iar dulapurile [i rastelurile dinlemn natural erau evident noi. Exista chiar [i o ma[in` de sp`lat vase,un usc`tor precum [i o combin` frigorific`. {i totu[i, nu reu[ise s`g`seasc` pe cineva s` lucreze pentru el! Era deci vina lui, decise ea, [inu o problem` de condi]ii de lucru. De vin` era aerul lui cople[itorde superioritate. Oricine ar fi avut de obiectat dac` i s-ar fi tot ordonatîn sus [i în jos, în felul cum o f`cea el. Nici gând de un "te rog" sau"mul]umesc", doar "F`-mi o cafea". Probabil c` îi cerea dragoste so]ieilui cam \n aceea[i manier`.

Corrie se consuma nervos gândindu-se la asta [i era înc` în loculîn care o l`sase când se întoarse. El se încrunt`.

– Mai e[ti [i incapabil`, nu numai incredibil de stupid`?Ea î[i ridic` b`rbia cu un gest sfid`tor.– Nu v`d de ce ]i-ai permite s`-mi comanzi ce s` fac. Dac` vrei o

cafea, de ce nu ]i-o faci singur? Iar dac` o s`-mi ar`]i unde o s` dorm,n-o s`-]i stau în drum.

ADIERE DE PRIM~VAR~ 27

Ochii lui se îngustar` [i din n`ri p`rea c`-i ]â[nesc fl`c`ri. Str`b`tubuc`t`ria [i deschise larg u[a.

– Cerul î]i poate servi foarte bine de acoperi[, iar iarba de pat. Î]idoresc noapte bun`, domni[oar`.

Corrie f`cu un pas înainte, apoi se opri. Ar fi fost o prostie s`refuze [ansa unui pat confortabil doar pentru c` se sim]ise insultat`.Pe lâng` asta [i ei i-ar fi prins bine o b`utur`. Drumul lung f`cându-isete.

Ca [i cum i-ar fi citit gândurile, el spuse. – Dac` te-ai r`zgândit cumva, ibricul e acolo! Re]inându-[i un r`spuns furios, Corrie se îndrept` în direc]ia

respectiv`. Puse ibricul sub robinet. Apa curgea cu întreruperi, dar încele din urm` ibricul se umplu, [i ea se îndrept` spre aragaz,con[tient` în tot acest timp c` el o urm`re[te. Încercând s`-i ignoreprivirea intens`, scoase ce[tile [i farfurioarele din dulap, g`si lâng` elecutiile de zah`r [i cafea, iar laptele îl lu` din frigider.

– Pune trei, spuse el în timp ce ea turna cafeaua în doar dou` ce[ti. Corrie se supuse dar p`str` t`cerea, ceea ce era destul de u[or,

atâta vreme cât era ocupat`, dar dup` ce aranjamentul a fost gata, [inu mai era nimic de f`cut decât s` a[tepte apa s` fiarb`, devenistânjenitor s` stea acolo [tiind c` el înc` nu [i-a luat ochii de pe chipult`u.

– Cum te nume[ti? Întreb` el în cele din urm`, iar vocea lui grav`reverber` în t`cerea de pân` atunci atât de brusc, \ncât o f`cu s`tresar`.

– Corrie Maitland, spuse ea sobru. Tu?– Courtney, Damon Courtney, veni r`spunsul. Ai spus c` e[ti

într-un fel de vacan]`. Ce înseamn` asta?– Nu v`d cum ar putea fi treaba ta, începu ea aprins, când î[i d`du

seama c` vorbea cu cineva care ar putea s-o ajute. El p`rea genul deom care cunoa[te mult` lume. Dar dac` chiar te intereseaz`, caut pe

28 BESS NORTON

cineva. Poate o cuno[ti? Are un nume cam neobi[nuit, ZelahCunningham, poate î]i spune ceva?

Liniile aspre de pe chipul lui se adâncir`. – Oh da, spuse el, îl cunosc. Vocea lui era însp`imânt`tor de rece,

dar Corrie nu era con[tient` de asta. G`sise în cele din urm` pe cinevacare o cuno[tea pe mama ei. {i dac` i-ar fi dat prin cap s` întrebe deprima dat` când se întâlniser`, ar fi scutit-o de atâtea necazuri.

– Dar î]i pierzi timpul, nu mai e de mult în Irlanda [i m` îndoiescc` se va întoarce. Ce treab` aveai cu ea?

Corrie se bosumfl`. Speran]ele ei care crescuser` atât de repede sesparser` ca un balon.

– Nu mai conteaz`, spuse ea obosit`...acum c` e plecat`. Apoiurm`, cu un lic`r de speran]`. Ai cumva idee unde s-a dus?

– Zelah nu st` niciodat` prea mult într-un singur loc, lucru de care]i-ai da seama dac` ai [ti cât de cât ceva despre ea. Nu mi-ai r`spuns laîntrebare. De ce o cau]i?

Ea ridic` din umeri.– Nu e important.– Ba trebuie s` fie, insist` el, dac` te-a adus pân` aici. De unde vii,

din Anglia? El continu` când ea aprob` din cap. P`rerea mea e c`sunte]i rude.

– Ce te face s` spui asta? Se gr`bi Corrie s`-l întrebe.– Eu cred c` [tii deja, spuse el, dar prefer s` nu mai discut despre

ea, dac` nu te superi. G`sesc subiectul nepl`cut. Corrie se gândi o clip`, dar odat` curiozitatea stârnit`, întreb`:– Ai cunoscut-o personal?Nu numai felul în care o spusese, [i în care îi str`luciser` ochii, cât

[i felul în care i se sub]iaser` buzele, o f`cur` pe Corrie con[tient` defaptul c` Zelah nu era o femeie pe care el s` o plac`. Fusese vreodat`ceva între ei? Probabil c` amândoi erau cam de aceea[i vârst`. Cecoinciden]`, s` dea peste cineva care chiar o cunoscuse!

ADIERE DE PRIM~VAR~ 29

– Cum era? \ntreb` ea, ner`bd`toare, înainte s`-[i dea seama ceface. El pufni batjocoritor.

– Ca toate femeile, pus` pe apucat. Fierbe apa.În timp ce f`cea cafeaua, Corrie î[i d`du seama c` subiectul era

închis, dar numai pentru moment, pentru c` nu avea nicio inten]ie s`p`r`seasc` acest` cas` f`r` s` afle tot ce se putea afla despre femeiacare era mama ei.

S-ar putea s` n-o plac`, iar asta durea; ceea ce el spusese, îi cam[ifonase imaginea ideal` pe care [i-o formase. Dar una peste alta,Zelah era sânge din sângele ei, iar el oricum s-ar putea s` aib` oproblem` cu femeile. Cel pu]in a[a îi p`rea ei.

El lu` a treia cea[c` \mpreun` cu farfurioara [i ie[i din camer`, îns`se întoarse dup` câteva momente. Corrie se a[ezase la mas`, încentrul buc`t`riei, [i se a[tepta ca [i el s` fac` la fel, în schimb, el î[ilu` cea[ca [i se sprijini cu spatele de u[`, privind-o din nou în stilullui deconcertant.

– Dac` î]i faci griji cum o s` ajungi acas` f`r` niciun ban, o s` mergicu mine cu avionul. Trebuia s` merg pân` acolo mai târziu în cursuls`pt`mânii, dar pot la fel de bine s` o fac [i mâine.

Lui Corrie nu-i pl`cea felul în care el punea st`pânire pe situa]ie,de[i în felul lui, chiar o ajuta.

– Cum r`mâne cu ma[ina mea? Nu pot s` plec f`r` s` fac ceva îndirec]ia asta.

– Las-o în seama mea, spuse el. Dac` apare, o s` ]i-o trimit cuvaporul.

– Ce dr`gu] din partea ta, i-o întoarse Corrie sarcastic. Oricenumai ca s` scapi de mine. De ce te temi? Crezi c` dac` mai r`mân înzon` o s`-]i apar din nou la u[`, ca po[ta[ul? Nimic de genul `sta,spuse el îmbufnat, dar de ce ai mai r`mâne acum c` cercet`rile tale aue[uat? Eu credeam c` n-o s`-]i scape ocazia unui drum gratis pân`acas`. Nu mul]i oameni în situa]ia ta ar fi atât de noroco[i.

30 BESS NORTON

– N-o s` m` îmb`t cu ap` rece c` o faci din bun`tate!– Nici nu o fac, spuse el serios. Dar nu cred c` ai alt` alegere. Ori

îmi accep]i ajutorul, ori supor]i consecin]ele. Chiar dac` o s`-]i g`se[tima[ina, m` îndoiesc c` po[eta ta va mai fi în`untru, [i atunci ce o s`mai faci?

– Pot s` le dau un telefon p`rin]ilor, s`-i rog s`-mi transfere ni[tebani din contul meu.

– Mâine e duminic`. Chiar dac` banca î]i aranjeaz` totul luni, abiamar]i, cel mai devreme, o s` po]i face vreo retragere. Deci, sunt campatru zile în care trebuie s` supravie]uie[ti.

Corrie nu-[i d`dea seama de ce se mai certase. El avea dreptate,chiar n-ar fi avut niciun rost s` r`mân` aici. Singura ei scuz` ar fi fostc` era un ]inut superb [i i-ar fi pl`cut s` stea câteva zile aici, în vacan]`.Era p`cat s` fac` drumul [i apoi s` se întoarc` f`r` s` fi v`zut nimic dininsul`. Dar f`r` bani, ce altceva putea face? Cred c` ai dreptate, spuseea în cele din urm`, punându-[i cea[ca pe farfurioar`.

Aproape ca [i cum ar fi a[teptat ca ea s` termine, se împinsedeparte de u[` dând din cap într-o manier` extrem de satisf`cut`.

– Dac` e[ti gata, o s`-]i ar`t unde o s` dormi. Nu e nimicextravagant, dar nu ne a[teptam s` primim vreo vizit`.

Sc`rile urcau direct din buc`t`rie printr-o u[` pe care nu oremarcase pân` acum. Nu erau luminate, iar Corrie se împiedic` înspatele lui în întuneric, tremurând un pic, gândindu-se c` întreagaatmosfer` a casei era departe de a fi odihnitoare.

Cotir` scurt în capul sc`rilor, aproape întorcându-se pe loc [iDamon Courtney deschise o u[`. Ea îl urm` în`untru, a[teptând ca els` apese pe întrerup`tor, el spuse:

– M` tem c` aici nu avem lumin`. Pân` acum, doar camerele principale sunt cablate. Travers`

camera [i se opri în dreptul ferestrei. Luna înc` str`luce[te. Ar trebuis` po]i vedea cât s` te dezbraci.

ADIERE DE PRIM~VAR~ 31

Înainte s` poat` protesta, el disp`ruse. U[a se închise cu un clicdefinitiv, iar pa[ii s`i r`sunar` pe treptele goale. Carrie era speriat` nude b`rbat, ci de camer`. De unde s` [tie dac` patul era curat? Îi eragreu s` vad` ceva, dar dac` praful de pe ferestre putea fi trecut cuvederea, totu[i, asta nu spunea mare lucru despre restul camerei.

Se lupt` cu cremona [i reu[i s` o deschid`, permi]ând astfelluminii lunii s` p`trund` acum cu claritate. Patul era f`cut [i p`reacurat. Poate era nedreapt` cu el? Dar chiar [i a[a, nu se dezbr`c`,strecurându-se în a[ternut complet îmbr`cat`.

Dat fiind c` dormise pu]in în cele dou` nop]i trecute, se a[tepta s`adoarm` imediat, în schimb, se trezi gândindu-se la Damon Courtney.Dup` ostilitatea ini]ial`, o surprinsese oferindu-se s-o ajute, dar acumvedea prea bine de ce. Poate c` s-a gândit s-o umileasc` aducând-oaici. Dac` ar fi [tiut, ar fi refuzat s` vin`, dar în ciuda arogan]ei lui, eraceva la el care o fascina. Nu sem`na cu niciun alt b`rbat pe care îlîntâlnise, [i au fost destui, dar pân` s`-l întâlneasc` pe John nu fusesenimic serios.

Pentru prima dat` dup` mai multe ore, gândurile ei se oprir`asupra lui John [i g`si amuzant c` disp`ruse cu totul din gândurile ei.

"Îmi pare r`u, John, [opti ea, dac` te-a[ fi l`sat s` vii cu mine, nimicdin toate astea nu s-ar fi întâmplat." Va fi surprins s` o vad` din nouacas` mâine, surprins [i mul]umit. Ea n-ar fi vrut s` plece, dar nu-[iputea permite s` refuze oferta lui Damon Courtney. În timp ce o furasomnul, ultima imagine fu cea a chipului enervant al lui DamonCourtney [i nu se putu ab]ine s` nu se întrebe înc` o dat` cum ar fidac` ar s`ruta-o, s` simt` buzele acelea generos modelate lipite de aleei, iar bra]ele-i puternice cuprinzând-o cu pasiune.

Imediat ce-i venir`, izgoni gândurile, sim]ind un enorm sentimentde vinov`]ie. Ce o fi în capul ei? Cum putea s`-l dezam`geasc` pe Johnîntr-un asemenea mod? {i cu toate astea, chipul lui Damon Courtneycontinu` s-o urm`resc` în timp ce adormi.

32 BESS NORTON

Capitolul 3

Când se trezi, pentru un moment, Corrie nu-[i putu aduce aminteunde era. Se uit` la pere]ii pe care tapetul fusese cândva un roz dr`gu]cu un model de flori s`lbatice, dar care, acum, era p`tat cu zoneumede-maronii, iar tavanul umflat era de un gri murdar în loc de alb.

În ciuda aerului ponosit, camera în sine era curat`. Un covor uzatacoperea o du[umea de lemn, pe o mas` cu t`blie de marmur` erauun ulcior cu ap` [i un lighean, iar pe sp`tarul unui scaun, un prosopera împachetat grijuliu. |ns` patul era nou, [i a[ternuturile deasemenea, p`rând cumva nelalocul lor în camera degradat`.

Se sp`l` pe mâini [i pe fa]`, î[i piept`n` p`rul cu degetele cât debine putu, [i î[i netezi rochia de bumbac care, inevitabil, se [ifonase.Î[i dori acum s-o fi dat jos. Dac` ar fi [tiut cât de încânt`tor de curatera patul, nu ar fi ezitat..

Ceasul ei se oprise, a[a c` nu avea nici cea mai vag` idee ce or`era, dar, în timp ce cobora sc`rile, auzi mi[care în buc`t`ria dededesubt. Cineva era treaz. Era oare Damon Courtney, so]ia lui, sauprobabil amândoi? Dar când deschise u[a nu era niciunul dintreace[tia. B`rbatul care se întoarse s` o priveasc` uimit avea în jur de[aizeci de ani, de[i putea fi chiar mai b`trân. Avea acelea[i tr`s`turi de[oim ca ale lui Damon Courtney, dar ochii lui erau de un albastru

p`trunz`tor, iar p`rul s`u devenise argintiu. Era la fel de înalt [i dreptca [i Damon, iar Corrie ghici f`r` nicio greutate c` era tat`l lui.

Nu era îns` preg`tit` pentru efectul pe care apari]ia ei l-a avutasupra lui. Sângele i se scurse din obraji [i se rezem` de mas` pentrusprijin.

– Cine e[ti? întreb` el r`gu[it. Ce cau]i aici?– Îmi pare r`u dac` v-am luat prin surprindere, spuse ea. Numele

meu este Corrie Maitland. Fiul dumneavoastr`... nu v-a povestit?Ma[ina mea a fost furat` noaptea trecut`, iar el a fost dr`gu] s`-miofere g`zduire.

– A... da, spuse vag b`trânul, a spus ceva despre un invitat aici sus.Dar eu, nu [tiu de ce, îmi imaginam c` e un b`rbat.

Cel pu]in a formulat-o politicos, se gândi Corrie, dac` într-adev`rasta era ceea ce spusese. Invitat! Mai degrab` o ofert` împotrivavoin]ei ei.

– Scuza]i-m` dac` m` holbez dar... îmi, îmi aminti]i de cineva! Corrie d`du din cap.– Zelah? Da, încep s`-mi dau seama c` sem`n un pic cu ea. Îmi

pare r`u, nu [tiu cât de bine a]i cunoscut-o, dar am în]eles de la fiuldumneavoastr` c` n-a l`sat o impresie prea bun`?

– Nu în ceea ce îl prive[te pe el, r`spunse trist b`trânul. Culoareaîi revenise în obraji [i era din nou în perfect control. Îmi cer scuzedac` am p`rut necivilizat. Presupun c` a]i dori micul dejun. Eu tocmaiurma s`-mi prepar o omlet` cu [unc`. Cum v` sun`?

– Super, încuviin]` Corrie pe dat`. Ieri mâncase doar r`cituri [ibrusc, î[i d`du seama cât îi era de foame. V` pot ajuta?

– Ia loc [i vorbe[te cu mine, r`spunse el. Nu avem prea descompanie feminin` în casa asta. Tu e[ti ca o adiere de prim`var`.

Corrie nu se putu ab]ine s` nu întrebe.– Damon e c`s`torit?Tat`l lui pufni.

34 BESS NORTON

– E un misogin, în caz c` n-ai observat. S`-]i spun drept, suntsurprins c` te-a adus aici.

– Tot a[a [i eu, confirm` Corrie, dar cred c` a f`cut-o dintr-un sim]al obliga]iei morale.

– ~sta e b`iatul meu, fu el de acord [i trânti dou` felii de [unc`într-o tigaie uria[` cu care se îndrept` spre aragaz. Nu-i plac femeiledar, n-ar ezita s` ajute pe cineva la nevoie. Zici c` ]i-au furat ma[ina,nu? Curat ghinion. Cum s-a întâmplat?

Corrie î[i mu[c` buza.– De fapt a fost vina mea, pentru c` mi-am uitat cheile în`untru.

De obicei nu sunt atât de proast`, dar – ei bine, eram un pic camobosit` [i cred c` din cauza asta n-am fost prea atent`. {i banii meierau tot în ma[in`, nu [tiu dac` v-a spus Damon.

Tat`l lui scutur` din cap. – Chiar ai necazuri, dar sunt sigur c` în cele din urm` totul se va

termina cu bine. Îi privi rochia [ifonat`. Mai sunt ni[te haine sus. Dac`te-ar interesa. Au fost ale so]iei mele, dar ar trebui s`-]i vin` pentru c`ave]i cam aceea[i talie.

– V` mul]umesc, domnule Courtney. Corrie se îndoia c` ar fi pegustul ei, dar cel pu]in ar fi curate. Era perfect con[tient` de felul încare ar`ta. {i mai ave]i cumva un pieptene sau o perie pe care s-o potîmprumuta? Cred c` ar`t îngrozitor!

– N-ai putea ar`ta niciodat` a[a, dragul meu copil, [i spune-miCharles, nu ne formaliz`m, aici. Ai vrea s` te schimbi acum, câtpreg`tesc micul dejun? Damon e plecat, a[a c` n-o s` fie nimeni s` tenec`jeasc`. Corrie încuviin]`, ner`bd`toare.

– Dac` ai vrea doar s`-mi ar`]i pe unde s` o iau. Asear` când amajuns, era întuneric.

– {i întreaga hardughie p`rea în ruin`? {tiu, dar o punem pepicioare încetul cu încetul. Mi-e team` c` va trebui s` ne ier]i dac` nueste cu ceea ce e[ti obi[nuit`.

ADIERE DE PRIM~VAR~ 35

– O, nu e vorba de asta. Corrie n-ar fi vrut s` cread` c` îi critica.Doar c` Damon nu s-a obosit s`-mi explice. M-a dus sus în camera aia[i eu am crezut...

– Ah, în]eleg, interveni el. M` miram eu ce-i cu tine ap`rând peu[a aceea. Mi-e team` c` fiul meu ]i-a jucat o fest`. Aia e partea caseicare n-a fost restaurat` înc`. }inem un pat f`cut doar pentru urgen]e,dar nu era cazul ca Damon s` te instaleze acolo. O s` am o discu]ie cuel când se întoarce.

– Nu face]i asta, se gr`bi Corrie s` spun`. Dac` ar crede c` m-amplâns, ei bine, deja nu are o p`rere prea bun` despre mine, iar eu nu]in neap`rat s` înr`ut`]esc situa]ia, mai ales dac` m` duce înapoi înAnglia ast`zi.

Dintr-un motiv pe care nici chiar ea nu-l în]elegea, nu voia cap`rerea lui despre ea s` se deprecieze [i mai mult.

Charles încuviin]`, ca [i cum ar fi în]eles, de[i Corrie era sigur` decontrariul. Mut` tigaia pentru ca [unca s` nu se ard` [i se întoarse spreea.

– Hai cu mine. O s` vezi cum va ar`ta în cele din urm` întreagacas`. E mare p`cat c` a fost l`sat` s` decad`, iar eu abia a[tept s-o v`dîn întregime restaurat`.

Ie[ir` pe u[a pe care plecase Damon cu cafeaua seara trecut`.D`dea spre un coridor a c`rui podea era îmbr`cat` într-o magnific`marmur` italian`. La cap`tul lui, un rând de sc`ri îmbr`cate într-unro[u-închis duceau spre un coridor lung.

– Am ajuns, spuse Charles. Asta a fost garderoba so]iei mele. Alegece-]i place. Po]i s` faci [i o baie, dac` vrei. O s` g`se[ti tot ce-]i trebuie.

R`mas` singur`, Corrie ezit`, sim]indu-se cumva refractar` lagândul de a purta hainele unei femei moarte, dar când deschisedulapul [i v`zu în[iruirea de rochii superbe, toate temerile eidisp`rur`. Erau surprinz`tor de moderne. Aproape genul de haine pecare le-ar fi purtat [i ea. Era nedumerit`, [i singura explica]ie care îi

36 BESS NORTON

veni în minte, era c` so]ia lui trebuie s` fi fost mult mai tân`r` decâtel.

Camera de baie era un vis în roz [i auriu, iar Corrie ar fi muritpentru o baie lung` cu arome, dar s-a mul]umit cu un du[, sp`lându-se apoi [i pe cap când v`zu un foehn.

În jum`tate de or` era gata s` se întoarc` jos. Rochia pe care oalese era din jerse albastru, care o drapa u[or, punându-i în valoaregra]ia. Se amuzase la ideea de a-[i prinde p`rul \ntr-un coc, darîntotdeauna îi pl`cuse când era proasp`t sp`lat, s`-l lase s`-i cad` liberpe umeri.

Ochii lui Charles se îngustar` privind-o când reveni în buc`t`rie,dar altfel, nu d`du niciun semn c` ar recunoa[te rochia.

– Î]i mul]umesc, spuse Corrie timid. M` simt mult mai bine. Masa era pus` [i micul dejun gata. Se a[ezar` [i Charles turn`

cafeaua– Poveste[te-mi despre tine, spuse el. Ce cau]i în Irlanda de una

singur`? – Sunt \n vacan]`, spuse ea. Era pe jum`tate adev`rat, iar ea nu

prea voia s`-i spun` \ntregul adev`r. Zelah Cunningham nu p`rea s`fie un nume prea apreciat \n casa asta, iar ea ar fi putut afla tot ce voias` [tie, \n drum spre cas`, de la Damon. Speram s` fac un tur \ntregal Irlandei, dar acum, cred c` n-o s` mai pot. E foarte dr`gu] dinpartea fiului dumneavoastr` s` se ofere s` m` duc` \napoi. Altfel, nu[tiu ce m-a[ fi f`cut f`r` niciun ban, [i nicio cuno[tin]`.

– Mmm. Charles privea gânditor. De ce ai vrut s` pleci \n vacan]`singur`? Nu ai familie, sau prieteni care s` fi venit cu tine? |mi pareciudat ca o fat` a[a dr`gu]` ca tine, s` prefere s` stea de una singur`.

– A fost alegerea mea, spuse Corrie. John, logodnicul meu, ar fivrut s` vin`, dar nu l-am l`sat eu, iar p`rin]ii mei – ei bine, [tiau c`vreau s` fiu singur`.

– O ultim` escapad` \naintea c`s`toriei, nu-i a[a? râse el.

ADIERE DE PRIM~VAR~ 37

– Ceva de genul `sta, consim]i ea.– {i cam ce fel de munc` ai? E[ti model? Ai exact....C`ut` cuvântul

potrivit, \ncercând s` se exprime cu mâinile.Corrie râse. – Lucrez \ntr-un birou – dactilografiez, \ndosariez, pe scurt fac

tot ceea ce trebuie f`cut. {tii despre ce vorbesc.– |ntr-adev`r. P`rea entuziasmat. {i \]i place ce faci? Vreau s` spun,

o s`-]i par` r`u s` pleci, când o s` te m`ri]i?Corrie \[i t`ie o felie sub]ire de [unc` [i o mestec` gânditoare,

\nainte de a-i da un r`spuns. C`s`torit` cu John! Era ciudat, dar acumtoate astea \i p`reau atât de \ndep`rtate, de[i trecuser` doar trei zilede când venise \n Irlanda. |i p`rea o via]` de om. Probabil ar fi trebuits` fie ner`bd`toare s` se \ntoarc`, dar când se uit` la b`rbatul din fa]aei, v`zu \n locul lui o versiune mai tân`r`, cu un p`r negru, bogat [ibuze ne\ndur`toare. Iar ea a [tiut c` vroia s` r`mân` ceva mai mult`vreme. Dup` modul \n care se purtase cu ea, era ridicol, dar era ceva\n leg`tur` cu el, o fascina]ie fatal` care o atr`gea ca pe o molie sprelumin`, [i voia s` afle mai multe despre acest b`rbat care o adusese \ncasa sa \n miezul nop]ii.

– Nu mi-ai r`spuns la \ntrebare, o \nghionti blând Charles. |]i jurc` te ui]i fix la mine de cinci minute bune.

– |mi pare r`u, râse ea. M-ai pus pe gânduri. Nu, nu cred c` o s`m` deranjeze s` renun] la slujb`. |mi place s` lucrez, bine\n]eles, doarc` nu cred c` sunt o femeie de carier`.

Din nou, el c`zu pe gânduri. – V`d c` nu por]i inel. Nu e nimic sigur, \ntre tine [i tân`rul t`u

logodnic?– Am c`zut de acord c` ar fi o risip` de bani, admise ea. Mai

degrab` o s`-i strângem pentru cas`. De fapt, fusese sugestia lui John,dar pe ea nu p`ruse s-o deranjeze. Se \ntreb` de ce-i punea Charlestoate \ntreb`rile astea, nu c` ar fi deranjat-o, chiar \i pl`cea s` discute

38 BESS NORTON

cu el. Era un domn fermec`tor, [i \n mod sigur avea o fire mult maipl`cut` decât cea a fiului s`u. Dar urm`toarea \ntrebare o lu` penepreg`tite.

– Ce-ai zice s` lucrezi pentru mine? Zâmbi la vederea constern`riide pe chipul ei, continuând. D`-mi voie s`-]i explic. |ncerc s` scriuistoria acestui conac. Este al familiei noastre de sute de ani, darDamon [i cu mine n-am [tiut nimic despre el pân` acum câ]iva ani,când am aflat c` am mo[tenit Hawksmoor. Pe vremea aceea locuiam\n Anglia [i nici m`car nu [tiam c` avem str`buni irlandezi. Dac` e[tide acord s` m` aju]i, o s` afli \ntreaga poveste. E absolut fascinant`.

– {i ce ar trebui s` fac? \ntreb` Corrie, \nc` uluit`. – Toat` hâr]og`raia, spuse el. Când vine vorba de asta, sunt

neajutorat. Cercet`rile mele sunt o harababur`, dar dac` le-ai puteaorganiza cumva [i s` dactilografiezi datele de pân` acum, ar fi unajutor nemaipomenit. Sunt sigur c` vei fi imediat fascinat` de ele, \naceea[i m`sur` ca mine.

Era atât de entuziast, \ncât Corrie se emo]ion` f`r` voia ei.– O s` te ajut, spuse ea \ntr-o decizie de moment. |mi place ideea.

|]i mul]umesc foarte mult, Charles. Dumnezeu [tie ce vor spune cei de acas` când o s` afle, iar ea nu

voia s` recunoasc`, nici fa]` de ea \ns`[i, c` atrac]ia era probabil fiul,nu tat`l. Dar când el se aplec` peste mas` pentru a o s`ruta pe frunte,nu se putu ab]ine s`-[i ridice capul pentru a-i \ntoarce s`rutul. Chiarera un scump.

Dac` ar fi putut alege un moment pentru \ntoarcerea lui Damon,cu siguran]` n-ar fi fost acela. U[a se deschise exact \n momentul \ncare \l s`ruta pe tat`l lui, iar Damon, care zâmbea la intrarea \nbuc`t`rie, se opri, [i chipul i se schimonosi brusc. Pentru o clip`,p`rea c` nu-i vine s`-[i cread` ochilor, sprâncenele-i groase se\mpreunar` \ntr-o \ncruntare dur`, iar fream`tul maxilarului s`u \ispuse lui Corrie cât de nervos era.

ADIERE DE PRIM~VAR~ 39

Cu o mi[care violent`, trânti u[a [i bubuitul reverber` \n camer`. Cu o u[oar` surpriz`, tat`l s`u ridic` privirea spre el, dar cel care

vorbi primul, fu Damon. – Bun` diminea]a, tat`. V`d c` tu [i domni[oara Maitland v`

cunoa[te]i deja bine. Nu m-a[ fi gândit c` \[i va folosi farmecele cutine.

Charles era nedumerit. – Ce vrei s` spui? Tân`ra domni[oar` [i cu mine, ne \n]elegem de

minune. – Asta v`d [i eu, spuse Damon ironic. Dar n-ai spune c` era]i un

pic cam prea prieteno[i dup` o cuno[tin]` atât de scurt`? Poate c` artrebui s` te previn \nainte de a fi prea târziu, ce tip de persoan` estedomni[oara Maitland. Ocoli c`tre cealalt` parte a mesei [i se a[ez`,privirea-i rece nedezlipindu-se de Corrie.

Ea \i r`spunse cu o privire trufa[`.– Cred, domnule Courtney, c` ar trebui s` ave]i grij` ce spune]i.

V` pot da \n judecat` pentru def`imare. – Dar nu o ve]i face, r`spunse el cu un zâmbet care nu spunea

nimic. Deoarece ar fi cuvântul dumneavoastr` \mpotriva cuvântuluimeu, [i amândoi [tim cine ar avea câ[tig de cauz`.

– Damon! \l admonest` tat`l lui. Nu [tiu despre ce este vorba, dar[tiu cu siguran]` c` nu voi permite ca unui oaspete al acestei case s`i se vorbeasc` \ntr-o asemenea manier`. Credeam c` ai \ntâlnit-o abiaieri; ce a putut s` fac` pentru a te \ndârji \n asemenea m`sur`?

– Nimic, strecur` repede Corrie. S-a decis asupra caracteruluimeu \n doi timpi. Fiul dumneavoastr` este o persoan` extrem dene\ncrez`toare.

– Nu f`r` dovezi \ntemeiate, r`spunse Damon. Poate c` nu vei maifi atât de \ncrez`tor, tat`, dac` \]i voi spune c` seara trecut` n-a fostprima oar` când am \ntâlnit-o pe Corrie, [i \n ambele ocazii a fost [iun b`iat implicat. Prima dat` \ncerca s`-i resping` avansurile [i

40 BESS NORTON

aproape s-a ciocnit de ma[ina mea. A doua oar`, fugea de o orgie peplaj`, la care luase parte. F`cu o pauz`, a[teptând ca vorbele sale s`-[ifac` efectul. Acum vezi ce fel de om e? Am fost dezgustat când amv`zut-o s`rutându-te. Cum de-a putut? {i cum de-ai putut tu, tat`?

Corrie era gata s` vorbeasc`, dar Charles o opri cu o ridicare amâinii.

– Damon, de ce n-a[tep]i niciodat` explica]iile? De ce te repezi defiecare dat` s` tragi concluzii? Sunt sigur c` domi[oara Maitland areni[te motive perfect logice pentru ac]iunile ei.

Un mu[chi se zb`tu pe maxilarul lui Damon, \n timp ce se luptas`-[i st`pâneasc` furia.

– Las \n grija ta s` o cocolo[e[ti, tat`! Cred c` amândoi [tim de ce,de[i se pare c` domi[oara Maitland esta ignorant` \n aceast`problem`. De ce nu-i spui?

– Nu cred c` e necesar, cel pu]in \n acest moment. Poate maitârziu.

Nedumerit` \n leg`tur` cu ce ar fi putut discuta ei, Corrie se uitade la unul la cel`lalt, dar nu se ivi nicio [ans` s` vorbeasc`.

– N-o s` mai ai timp mai târziu, o duc pe Corrie \napoi \n Angliaast`zi. Acolo am fost \n diminea]a asta, m-am asigurat c` avionul epreg`tit.

Lui Corrie i se p`ru c` z`rise o scânteie \n ochii b`trânului, dar nuera sigur` pentru c`, atunci când vorbi, vocea lui era perfect calm`.

– Acum nu mai e nevoie de asta, fiule. Corrie r`mâne. – Pentru cât timp? explod` Damon. Doamne, ce rapid` e! Nici nu

visam c` ceva de genul `sta se poate \ntâmpla pân` s` m` \ntorc. Privispre Corrie, cu buzele strânse \ntr-o linie sumbr` [i ochii \nc`rca]i deo furie rece.

Ea se-nfior` sub acest atac violent [i se uit` rug`tor spre Charles.– Nu-]i face griji, spuse el \ntinzându-se peste mas` [i

mângâind-o pe mân` – gest care stârni furia lui Damon, pentru c`

ADIERE DE PRIM~VAR~ 41

acum ochii lui str`luceau când se \mpinse \n mas` pentru a se ridica,[i o cl`tin` atât de violent, c` laptele din can` s`ri pe fa]a de mas`.

|[i trecu mâna prin p`r. – Pentru numele lui Dumnezeu tat`, nu [i tu?Charles se ridic` pentru a \nfrunta b`rbatul mai tân`r. Erau de

\n`l]imi egale, [i privindu-i \mpreun`, era u[or s`-]i imaginezi cum vaar`ta Damon peste dou`zeci [i cinci de ani. |nc` destul de chipe[ s`atrag` fetele, dar nu `sta era motivul pentru care r`m`sese Corrie, iarCharles [tia asta, de[i fiul s`u p`rea s` \n]eleag` gre[it.

– Fiule, ai priceput totul pe dos. Corrie o s` m-ajute la carte. {tiifoarte bine c` am spus \ntotdeauna c` am nevoie de o secretar` – eibine, acum am una.

Damon se \ntoarse \ncet [i o privi pe Corrie, iar dispre]ul de pechipul s`u o f`cea s` vrea s` se ascund` sub mas`. |n schimb, ridic`b`rbia, sfid`toare.

– N-i a[a c` e minunat? spuse ea cu o voce cristalin`. Acum n-o s`mai trebuiasc` s`-]i faci griji \n privin]a mea [i poate o s` poteconomisi suficient din salariu cât s` m` \ntorc acas`, odat` terminat`cartea tat`lui t`u.

Damon cl`tin` din cap, de parc` nu [i-ar fi crezut urechilor. – E[ti nebun, tat`, complet nebun! Crezi c` nu [tiu la ce-]i st`

mintea? – Sune-mi b`trân nebun, dac` vrei, r`spunse Charles netulburat,

dar cred c` [tiu ce fac. Cel pu]in, acord`-mi prezump]ia denevinov`]ie. Doar timpul o s` ne l`mureasc`.

Cl`tinând \nc` din cap, Damon ie[i din buc`t`rie, iar Corrie l`s`s`-i scape un oftat de u[urare. Era \nc` perplex`. Conversa]ia lor nu\nsemnase mare lucru pentru ea, dar era fericit` c` Damon plecase.Tensiunea fusese atât de mare, de parc` o bomb` cu ceas fusese câtpe ce s` se declan[eze. O singur` mi[care gre[it` [i totul ar fi s`rit \naer.

42 BESS NORTON

– |mi pare r`u pentru toate astea, spuse Charles. {i el avea un aerde u[urare atunci când \[i relu` locul. Te rog s` nu-i permi]i luiDamon s` te \ngrijoreze. Eu iau oamenii a[a cum sunt, [i pân` \nmomentul ̀ sta, \n ceea ce m` prive[te, e[ti o tân`r` extrem de pl`cut`– [i o s`-mi fac` pl`cere s` lucr`m \mpreun`.

– |]i mul]umesc, dar crezi c` e \n]elept? Se \ncrunt` [i-[i mu[c`buza, nelini[tit`. Damon \mi poate face [ederea extrem de nepl`cut`[i oricât mi-a[ dori s` v` ajut, la fel de bine a[ pleca acum, \nainte demai cauza [i alte probleme \n casa ta.

– Prostii, am eu grij` de Damon. De \ndat` ce termin`m miculdejun, suni acas` – ei sunt cei despre care ar trebui s`-]i faci griji. Crezic` vor avea ceva \mpotriv`?

Nu vor fi \ncânta]i, de asta era sigur`, dar n-aveau ce s` fac`. – Sunt oameni de \n]eles, spuse ea. Cred c` vor \n]elege. John va fi cel care va avea obiec]ii [i ea nu putea s` nu-i dea

dreptate. Nu se daranjase nici m`car s`-i trimit` o vedere, sperând caAnne [i David \i vor spune [i lui c` ajunsese cu bine.

Dup` ce terminar` de mâncat, Corrie se oferi s` spele vasele, darCharles insist` s`-[i sune p`rin]ii, \n timp ce el \nsu[i punea la punctbuc`t`ria.

– Sunt obi[nuit, a spus el. Damon \[i petrece majoritatea timpuluif`când ordine pe proprietate, [i organizând echipele de constructori,a[a c` eu m` ocup de cas`, tot atât de mult pe cât \ncerc s`-mi scriucartea. O s`-mi fie de mare ajutor s` te am [i pe tine aici. Nici nu [tiicât de mult m` bucur.

Anne r`spunse la telefon [i ]ip` la surpriza vocii lui Corrie.– Unde e[ti, iubito? Ne-am f`cut griji \n leg`tur` cu tine. Ai g`sit...

vocea i se pierdu, pe cine c`utai?– Nu, spuse Corrie [i i se p`ru c` aude un suspin de u[urare la

cel`lalt cap`t al firului. Dar, mam`, a ap`rut altceva. Am...am o slujb`aici.

ADIERE DE PRIM~VAR~ 43

Dup` o t`cere lung`, Anne spuse: "Ce fel de slujb`?", iar vocea eisuna de parc` i-ar fi fost extrem de greu s` o controleze.

– Un fel de secretar`, cred. Corrie nu prea [tia unde se\ncadreaz`.

– Dar unde o s` stai? \ntreb` Anne. E[ti sigur` c` [tii ce faci?– E... e o slujb` intern`. L-am \ntâlnit pe omul `sta, care scrie o

istorie a casei sale [i vrea s`-l ajut. – Un om? Anne p`rea suspicioas`.– Oh, nu-i nimic de genul `sta, râse Corrie. Are vreo' [aizeci de

ani [i e un scump. Vrei s`-l anun]i tu pe domnul Higgins c` nu m` mai\ntorc, [i mam`, spune-i lui John c` o s`-i scriu.

– S` [tii c` n-o s`-i plac` asta! O not` de enervare se strecur` \nvocea lui Anne. S-a plâns c` nu mai are ve[ti de la tine. Nu e[ti cinstit`cu el, Corrie, [i nu-mi dau seama ce te-a apucat. De ce nu vii acas`, cas` discut`m toate astea \n mod ra]ional?

– Nu-i nimic de discutat, insist` Corrie. {tiu perfect ce fac. Tu doarspune-i asta, vrei? Tonul ei crescuse u[or, [i era pe cale s` \nchid`,când Charles ap`ru lâng` cotul ei.

– Las`-m` s` vorbesc [i eu cu ea, [opti el [i-i lu` receptorul \nainteca ea s` se poat` eschiva, f`cându-i semn s` se \ntoarc` \n buc`t`rie [is`-l lase pe el s` se descurce cu mama ei.

Murmurul vocii lui ajunse pân` la ea, dar nu putu distinge cespunea. Totu[i, când reveni \n buc`t`rie, un minut sau dou` maitârziu, zâmbea satisf`cut.

– Cred c` am convins-o c` e[ti pe mâini bune. – Mul]umesc, spuse ea u[urat`. A spus ceva despre John? – Oh, da, mi-a povestit chiar mai multe despre tân`rul t`u, a[a c`

i-am spus c` dac` vrea s` se l`mureasc` despre starea ta s` vin` \ncoa.Va fi binevenit.

– Oh! Corrie [tia c` ar fi dat dovad` de nerecuno[tin]` dac` ar fispus c` ea nu voia s` vin`. A[a c` nu o f`cu. Problema era c` [tia sigur

44 BESS NORTON

de ce. De parc` John apar]inea unei alte lumi, [i nu-[i avea locul \nacest nou capitol care tocmai \ncepuse. |l iubea, bine\n]eles c` da, [iurma s` se m`rite cu el, dar cât despre venirea lui aici – ei bine, ar fipreferat s` n-o fac`. Totu[i, acum nu mai era nimic de f`cut \n privin]aasta, a[a c` zâmbi. E foarte dr`gu] din partea ta, mul]umesc.

– Deci, totul e aranjat. Charles \[i frec` mâinile fericit. S` [tii c`, [in-ar trebui s` spun asta, dar sunt fericit c` ]i-au furat ma[ina. Altfel,Damon nu te-ar fi adus niciodat` aici, iar eu n-a[ fi avut norocul s`g`sesc pe cineva s` m` ajute la carte.

Era imposibil s` nu fii afectat de entuziasmul lui.– |mi pare bine c` a folosit la ceva, \i r`spunse ea fericit`, dar sper

c` va fi g`sit`. O s`-mi trebuiasc` s` m` \ntorc acas`. El aprob`.– Sunt sigur c` va fi. Acum, care-i urm`torul pas? Ai vrea s` vezi

casa? Pot s`-]i ar`t biroul meu [i camera ta, ]i-ar pl`cea cred, cea cupriveli[te.

Era sprinten pentru vârsta lui, [i \n timp ce \l urm` afar` dinbuc`t`rie, nu se putu ab]ine s` nu-l compare cu fiul lui. Caracterelelor erau la fel de diferite precum creta [i brânza. Pe când al lui Damonera puternic, dominant, st`pânit de o agresivitate nemiloas`, al tat`luis`u era blând [i r`bd`tor, iar ea \[i d`du seama c` el nu-[i va pierdeniciodat` cump`tul [i nu o va judeca pe nedrept.

Dar fiul era cel care \i st`pânea toate gândurile. |n ciuda atitudiniilui arogante, era con[tient` de atrac]ia din ce \n ce mai mare, care nuse datora \n \ntregime frumuse]ii lui. Nu, era mai mult de atât, emanaun magnetism fizic pe care nu-l putea ignora. Totu[i n-avea a se-ngrijora c` \i va face vreodat` avansuri. Fusese cât se poate de clar\n ceea ce o privea.

ADIERE DE PRIM~VAR~ 45

Capitolul 4

– ~sta e biroul meu, vocea lui Charles \ntrerupse gândurile luiCorrie, când se oprir` \n fa]a unei u[i de sub sc`rile mari. Va trebui s`scuzi dezordinea, dar s` [tii c` m` bazez pe tine \n ceea ce prive[teorganizarea.

|n mod clar, era haos. Sub fereastr` era un birou uria[ cu o ma[in`de scris \ngropat` practic sub un morman de hârtii [i dosare. |nbibliotecile de pe cei doi pere]i, era un amalgam de c`r]i \nghesuite la\ntâmplare; alte c`r]i erau adunate \n teancuri pe podea. Un col] eraocupat de un fotoliu lâng` care era o m`su]` cu o tav` pe care era unsandvi[ uscat [i o cea[c` de ceai care f`cuse o pojghi]` verde lasuprafa]`.

– N-am mai apucat s` ajung la ele, spuse Charles \n chip de scuz`.Uneori m` prind atât de tare cu treaba, c` uit s` m`nânc.

Corrie se hot`r\ s` pun` cap`t acestui obicei. Va avea mesedecente la ore regulate, chiar dac` va trebui s` i le g`teasc` chiar ea,ceea ce p`rea s` fie cazul. Asta nu o deranja, ba chiar era o provocares` ]in` casa pentru cei doi Courtney. Unul dintre ei cel pu]in, vaaprecia cum se cuvine – despre cel`lalt nu era chiar atât de sigur`.

La parter, o singur` camer` putea fi locuit`, o camer` de zi mare,cu un aspect confortabil [i un [emineu cu o sculptur` superb` care

domina \ntreaga camer`. Bu[tenii era \ngr`m`di]i, gata pentru a fiaprin[i, iar Corrie \[i putea deja imagina c`ldura pe care o s-o fac`. Dinnou, exista un covor ro[u cu arabescuri aurii care se reg`seau [i \ndraperiile lungi de catifea. O canapea tapisat` cu un brocart auriu-[ters [i dou` fotolii \n acela[i set, ocupau centrul camerei, \ntimp ce lâng` pere]i erau un dulap pentru b`uturi [i o mas`, demahon minunat sculptat.

Era o camer` elegant`, [i totu[i nu \n a[a m`sur` \ncât s`-]i fie fric`s` o folose[ti.

– E frumoas`, \i spuse ea lui Charles, care \i urm`rise inspec]iazâmbind cu interes.

– Sper s` restaurez [i celelalte camere la acest standard, spuse el.Am deja tot mobilierul, \mpachetat desigur, dar cere timp, [i eu suntde p`rere c` exteriorul este prima urgen]`, atât cât vremea ne-opermite, desigur. Acum, hai s` mergem sus. Aceasta este camera mea.Deschisese o u[`, lâng` cabinetul pe care ea \l folosise mai devreme,[i Corrie arunc` o privire fugar` \ntr-o camer` cu patul nef`cut [ihaine aruncate claie peste gr`mad`. Nu sunt un om prea ordonat, sescuz` el. Când nu reu[esc s` mai g`sesc nimic, fac cur`]enie general`.

– Cred c` ]i-e dor de so]ia ta, spuse Corrie cu comp`timire. Chipul lui se \mblânzi.– Mai mult decât \]i po]i da seama.– Dac` vrei, spuse ea cu o mic` ezitare, pot s` ]i-o pun eu la punct,

asta dac` nu te deranjeaz` s`-]i umblu prin lucruri?– Oh, nu! spuse Charles imediat. Asta nu cade \n responsabilitatea

ta. Nu trebuie s` te sim]i obligat` s` faci nimic altceva decât s` m` aju]ipe mine cu cartea.

– Dar mi-ar face pl`cere, insist` ea cu tact. Nu m` deranjeaz` s`mai deretic prin cas`, sincer nu, [i \mi place s` g`tesc, dac` \]i pot fide vreun ajutor \n direc]ia asta.

Charles privi \n jos spre ea cu chipul luminat de curiozitate.

ADIERE DE PRIM~VAR~ 47

– E[ti ca un \nger din ceruri, spuse el, [i voi accepta curecuno[tin]` – uneori – dar nu \n mod regulat. Dac` o s` v`d c` faciprea multe, o s` m` sup`r.

Corrie nu-[i putea imagina cu niciun chip ca omul acesta blând s`fie sup`rat pe ea, caracterul lui fiind departe de felul repezit al fiuluis`u. Se \ntreb` dac` Damon \l mo[tenise de la mama lui, [i pentruprima dat`, fu curioas` s` afle câte ceva despre femeia a c`rei rochieo purta. Ar muri de pl`cere s` poat` pune \ntreb`ri, dar se gândi c`rela]ia lor era prea la \nceput, pentru a se a[tepta ca Charles s`-i fac`astfel de confiden]e.

– Asta e camera care m-am gândit c` s-ar putea s`-]i plac`. Charlesdeschise o u[` vizavi [i Corrie oft` de pl`cere. Din nou, auriul eraculoarea dominat`, dar de data aceasta asortat cu albastru. Un covorde un albasrtu-intens cu model tradi]ional bej [i auriu, un pat uria[cu o cuvertur` aurie de m`tase pe care era savant brodat` o pas`re deprad`, un garderob din mahon [i un dulap, sculpate cu chipurigrote[ti.

Charles spuse: – Astfel de lambriuri sunt caracteristica mobilei irlandeze. Sper c`

nu-]i par deranjante? Corrie \[i plimb` degetele peste sculpturilechipurilor monstruoase, pip`ind ochii bulbuca]i [i col]ii chipurilor curânjete monstruoase.

– Cred c` sunt amuzante, spuse ea pe nepreg`tite. |n mod sigur,d`deau personalitate camerei, dac` nu altceva.

Ferestrele \nalte, \mbr`cate cu brocart albastru, fur` urm`torul locspre care se \ndrept`, [i priveli[tea magnific` \i t`ie respira]ia.Dormitorul pe care \l folosise noaptea trecut` d`dea doar spre brazi\nal]i, care ascundeau complet ceea ce se \ntindea \n spatele lor, daraici priveli[tea era ne\ntrerupt` [i complet uluitoare.

Urcu[ul lor de ieri \i adusese \n capul unei v`i [i din acest` pozi]ieavantajoas` Corrie o putea admira \n \ntreaga lungime, de la mun]ii

48 BESS NORTON

\ndep`rta]i, \nv`lui]i \n cea]`, pân` la povârni[urile apropiateacoperite de p`dure, câmpurile \n multiple nuan]e de verde,str`lucirea apei unui lac pe jum`tate ascuns. Limitele câmpului vizualerau \ncadrate de o p`dure de brazi. Era un spectacol uimitor care-]iinspira respect, iar ea [tia c` nu s-ar s`tura niciodat` s` priveasc` dinacest loc, descoperind de fiecare dat` ceva diferit.

|n prima sa zi \n Irlanda sim]ise o leg`tur` cu p`mântul, iar acum,acest sentiment deveni mai adânc, legând-o implacabil de acest`insul` [i de oamenii ei.

Ochii ei erau umezi când se \ntoarse spre Charles, [i nu mai eranevoie s` spun` nimic. El \i \n]elese deplin sentimentele iar ea ghicic` avusese acela[i efect [i asupra lui când ajunsese pentru prima dat`aici. Cât de norocos era, se gândi ea; ce mo[tenire splendid`.

– Spune-mi despre Hawksmoore, \l rug` ea. De unde-i vinenumele?

– Ei bine, vom ie[i afar` cât \]i voi povesti, r`spunse el sus]inând-o atent de cot, \n timp ce coborau sc`rile mari.

Ea v`zu c` intrarea pe care o folosiser` noaptea trecut` era \nspatele casei. Acum, Charles o conduse printr-o u[` masiv` de stejar,de la intrarea principal`. Se oprir` câteva clipe pe trepte, admirând\ntinsul v`ii, \nainte de a cobor\ dalele de piatr` care duceau spregr`dini.

– Valea aceasta, spuse el, e cunoscut` ca Valea {oimului. Din câteam aflat pân` acum, primul proprietar al casei era interesat devân`toarea cu [oimi. Cre[tea [oimi [i-i folosea la vân`toare. Astfel [i-ac`p`tat valea numele, dar din p`cate, fauna nu [i-a mai revenitniciodat`.

– ~sta-i motivul pentru care e brodat [oimul pe cuvertura mea?\ntreb` Corrie arcuindu-[i sprâncenele delicate.

– Exact. M`-ndoiesc c` a fost creat cu atâ]ia ani \n urm`, dar peparcurs cineva l-a f`cut [i ar fi fost p`cat s` nu-l folosim.

ADIERE DE PRIM~VAR~ 49

– Mie \mi place, spuse ea. E ca un blazon. Ai mai g`sit [i altereferin]e la [oim?

El d`du din cap \n semn c` da. – Pe stâlpii por]ii sunt doi [oimi din piatr`, [i \ntr-una din camere,

care nu a fost renovat` \nc`, sunt [oimi sculpta]i \n [emineu, [i \ntr-un rastel care e la restaurator \n momentul `sta.

Privind \napoi spre cas`, Corrie vedea acum clar m`rimea eiimpresionant`. Era un corp central flancat \n ambele laturi de aripi decl`dire alipite \n unghi. Ferestrele de la parter erau \n consol`. Totulp`rea la scar` mare, de[i cam neglijat, iar ea \n]elegea foarte bine dece se mândrea Charles cu mo[tenirea. De-abia a[tepta s` afle maimulte despre familia lui.

Gr`dinile de lâng` cas` aveau un aranjament clasic, cu peluzebine tunse [i tufe de trandafiri, dar mai \nspre câmp p`rea c` se topesc\n valea \ns`[i. Tufele cre[teau parc` abandonate, iar florile se luptaus` scoat` capetele dr`g`la[e dintr-o \nv`lm`[eal` de buruieni [i ierburi– o frumuse]e s`lbatic` ce ad`uga \n loc s` scad` din frumuse]eaacestei propriet`]i izolate.

– |ncerc`m s` tr`im din ceea ce producem, explic` Charles. Avemvaci [i miei, câteva g`ini [i ni[te porci, iar \n partea aia, e o gr`din` dezarzavat. Damon are ni[te ajutoare, care apar când au chef, dar \n ceamai mare parte face totul de unul singur. Munce[te din greu, preagreu a[ spune, dar oricum nu conteaz` ce spun eu. Are o idee fix` c`n-avem nevoie de ajutorul nim`nui. Nu vrea s` m` lase nici m`car s`aduc o femeie care s` aib` grij` de gospod`rie.

Corrie \[i aduse aminte c` Damon \i spusese c` nu reu[iser` s`p`streze pe nimeni \n post. De ce o min]ise?

– Ur`[te femeile, nu-i a[a? \ntreb` ea. Poate `sta e motivul. – S-ar putea, fu de acord Charles. Nici acum nu \n]eleg cum de

te-a adus aici. – Sunt bucuroas` c` a f`cut-o, admise ea cu candoare.

50 BESS NORTON

Nu m-a[ fi dat \n vânt dup` o noapte petrecut` la ad`postul unuigard.

Charles râse. – Ai fi primit tu ajutor de undeva. Niciun om \n toate min]ile n-ar

l`sa o fat` frumoas` ca tine s` doarm` \n câmp. La \ntoarcerea \n cas`, Corrie se oferi voluntar s` prepare

legumele pentru prânz, fiindc` Charles \i spusese deja c` nu sea[tepta ca ea s` \nceap` munca azi, fiind duminic`.

La \nceput el se \mpotrivi, dar se d`du repede b`tut, când, ea \[ifolosi zâmbetul fermec`tor pentru a face treaba a[a cum dorea ea. Deobicei func]iona, [i-l folosise de multe ori cu John, când el voia unlucru [i ea altceva. Cum ar fi mersul pe stadion, la meciurile de fotbal.Era absolut fanatic \n ceea ce prive[te fotbalul, dar ea nu-l puteasuporta [i de fiecare dat` refuzase s` mearg`, reu[ind s`-l conving` [ipe el s` mearg` \n schimb la un film, sau la o plimbare \n parc. Se\ntreb` dac` ar func]ina cu Damon. Cumva, se \ndoia. Antagonismuldintre ei era atât de mare, \ncât ar fi fost nevoie de ceva mai mult decâtun zâmbet, pentru a-l surmonta.

– E ca de piatr`, spuse ea, vorbind de una singur` -c`ci Charles op`r`sise \n urm` cu câteva minute, \ng`imând ceva despre f`cutulpatului – dur [i aparent de necucerit. M` \ntreb dac` cineva a reu[itvreodat` s` ajung` la inima lui.

Deschisese robinetul la maximum, apa curgând \n castronul gatapentru cur`]at cartofii, [i nu auzi u[a deschizându-se [i apoi\nchizându-se la loc, a[a c` nu era con[tient` c` Damon era \n spateleei.

– Vorbeai despre mine, \ntreb` el? Ea se-nvârti pe c`lc`ie, inima b`tându-i \ntr-un ritm alarmant,

când se g`si \n fa]a ochilor aceia verzi, scrut`tori. Aproape c` uitase câtde reci pot fi, dar, \n ciuda atitudinii sale dezaprobatoare, nu seschimb` cu nimic vârtejul de emo]ii pe care apropierea lui i le stârnea.

ADIERE DE PRIM~VAR~ 51

Nu putea \n]elege [i, pe deasupra, [tia c` arat` ca o toant`, cu guralarg deschis` [i privirea concentrat`, dar numai pentru cele câtevaclipe necesare s`-[i recâ[tige controlul.

– Chiar a[a, spuse ea rece.– {i te-ar surprinde s` afli c` r`spunsul este nu? continu` el.

Pentru [tiin]a ta, c`ci \mi pari interesat`, n-am g`sit niciodat` o femeiecare, cum se spune, s`-mi fi penetrat armura, [i n-ar avea niciun rosts` \ncerci cu micul t`u zâmbet nevinovat, care func]ioneaz` atât debine asupra tat`lui meu.

– Te flatezi singur, dac` ai impresia c` a[ fi interesat`, i-o \ntoarseea ]âfnoas` [i \n acela[i timp pe deplin con[tient` c` \ns`[i gândurileei atât de liber exprimate, dezv`luiau faptul c` el era \n mintea ei.

– Atunci trebuie s` fie tat`l meu, spuse el, [i e la fel de r`u dac` afost cucerit de mutri[oara ta simpatic`. E adev`rat zicala c` nu e prostmai mare ca un prost b`trân, dar n-a[ fi crezut c` un b`rbat la vârstalui te-ar atrage. Ce-i cu tine, te-ai s`turat de alergat dup` b`ie]i?

– E[ti detestabil! scuip` ea cuvintele, \ntorcându-se spre chiuvet`[i castronul cu ap`. Lucrez pentru tat`l t`u, asta-i tot. Dac` \]iimaginezi altceva, \nseamn` c` e[ti un pervers!

– Dac` ai [ti ce [tiu eu, atunci, acuza]ia nu ]i s-ar mai p`rea chiaratât de improbabil`, spuse el, dar ceea ce a[ vrea s` [tiu \n momentul`sta, e ce-i cu tine \n rochia aia? E mult prea b`trânicioas` pentru tine,nu [tiai?

– Dat fiind c` a fost a mamei tale, nici nu e de mirare. Lu` uncartof [i \ncepu s`-l cure]e. Dar dup` ce m-ai aruncat \n camera aiadeplorabil` [i am dormit \mbr`cat`, ce-ai fi vrut s` fac? S` o dau jos s-o sp`l [i \ntre timp, s` m` fâ]âi pe aici \n chilo]ei? Oh, la naiba! Vârfulcu]itului \i crestase buricul degetului mare, iar ea se-nvârti pe c`lcâiesugându-[i degetul r`nit. Zi, asta-i fi vrut?

Dar el \i ignor` ultima \ntrebare, strecurându-i printre din]i: – Rochia aia n-a fost a mamei mele.

52 BESS NORTON

Ea privi stofa albastr`, observând cu groaz` pata de sânge.– Poate c` n-ai v`zut-o niciodat` pe ea, dar pot s` te asigur,

Charles mi-a dat voie s` iau ce-mi trebuie din garderoba ei. Ochii lui Damon se-ngustar` atunci când ea folosi numele mic al

tat`lui s`u. – Atunci, \nseamn` c`, \n mod convenabil, a uitat s`-]i spun` c`

este mama mea vitreg`. Dumnezeu m-a ferit s`-mi fie mam` bun`,ad`ug` el cu am`r`ciune. O ur`sc. S`-]i spun ce este – sau e suficients`-]i zic c` se culc` cu oricine i-o cere? Tata a [tiut, dar era atât de vr`jitde chipul ei frumos, \ncât i-a iertat orice. Orice, m-auzi? Biet prostovanb`trân.

Corrie sim]i cum sângele i se scurge din obraji. Bietul Charles – dar dac` fusese fericit, ce drept avea Damon s`-l critice?

– Nu v`d ce te prive[te pe tine ce fel de femeie e; dac` tat`l t`u oiube[te, nimic altceva nu mai conteaz`.

– Oh, era absolut \n regul`, atunci când st`tea pe-acas`. Linii defurie br`zdau chipul lui Damon, [i ochii lui aruncau fl`c`ri pân` ceCorrie fu de-a dreptul \nsp`imântat`. S`-]i spun [i numele acestei – prostituate? Mâinile lui zvâcnir` \nainte, prinzând-o deumeri, a[a c` nu mai r`m`sese cale de fug`. Zelah Cunningham,actualmente Zelah Courtney! Scuip` numele [i mâinile-i se strânser`mai tare pe umerii ei, [i Corrie se zb`tu s` scape.

– Nu te cred, ]ip` ea, min]i! Spui asta numai ca s` m` r`ne[ti pemine. Dar chiar \n timpul \n care nega, undeva \n sufletul ei, [tia c`este adev`rat. Chiar din prima zi, când b`iatul `la slinos \i spusese c`Zelah \l s`rutase, [tiuse c` ceva nu era \n regul`. Dar nu asta – nu cevaatât de \ngrozitor ca asta! |[i acoperi fa]a cu mâinile, \nghi]ind cu greu,\ncercând cu disperare s` ascund` lacrimile care i se \ngr`m`deau \ncol]urile ochilor. |n]elegând c` probabil o r`nise \ndeajuns, Damon \id`du drumul, retr`gându-se un pas, cu mâinile \ncruci[ate pe piept,privind-o critic.

ADIERE DE PRIM~VAR~ 53

– V`d c` ve[tile te-au zdruncinat. }i-am spulberat iluziile? Marep`cat, dar asta-i via]a, plin` de [uturi \n fund.

– Iar tu n-ar trebui s` le dai cu atâta entuziasm. – De ce a[ lucra cu tact? \ntreb` el. ~sta-i adev`rul. P`cat c` \n

Irlanda nu se poate divor]a. Se aga]` ca via, \ntorcându-se de câte oriare ea chef, de[i de data asta, trebuie s` recunosc c` a trecut cevavreme – nu mai pu]in de [ase luni. Poate c` a \ntâlnit pe altcineva,vreun alt bog`tan care \i cânt` \n strun`.

Corrie era \nc` sub imperiul [ocului [i vocea \i tremura, \n ciuda\ncerc`rilor de a o ]ine sub control.

– Probabil c` el a [tiut cu cine se \nsoar`.– Infatuare, m`gulire, spune-i cum vrei tu, dar cu siguran]` n-o

iubea, iar eu m` indoiesc c` ea l-ar fi iubit. Femeia aia e incapabil` s`iubeasc` pe cineva cu excep]ia ei \ns`[i – [i banii, bine\n]eles. F`cu opauz` \nainte de a continua. Tu de ce o cau]i?

Dar \n momentul `sta, Corrie nu avea niciun chef s`-i spun`.Dest`inuirile lui o zguduiser` [i nu voia altceva decât s` fie singur`.

– Vezi-]i de treaba ta! ]ip` ea, n`pustindu-se spre camera ei, undetrânti u[a [i se arunc` pe pat.

Durea – gândul `sta c` mama ei era o femeie de moravuri u[oare.Totu[i, probabil c` \ncepuse \n urm` cu nou`sprezece ani, când sen`scuse ea. Acela fusese \nceputul. Câ]i al]i copii nedori]i mai adusesepe lume, sau fusese \ngrozit` de prima gre[eal`, [i de atunci, \[i luasem`suri de siguran]`? Corrie sper` c` da. Nu voia ca [i altcineva s` semai simt` a[a de \ngrozitor ca ea, acum.

Rochia pe care o purta o sim]ea dintr-o dat` murdar`, p`tat` [i nu\n \ntregime din cauza sângelui. Cu degete tremurânde o rupse de peea, l`sând-o s` cad` gr`mad` la podea, privind-o cu scârb`. Cu un gestviolent, d`du un [ut ve[mântului ofensator. Zbur` prin aer [i \nacela[i timp, u[a se deschise, astfel c` pliurile de stof` \l lovir` peCharles Courtney drept \n fa]`.

54 BESS NORTON

– Oh, \mi pare r`u, scânci ea gr`bit`. N-am vrut s`...Nu mi-am datseama c`...oh, dragule, ce-o s` crezi acum?

– Nu-]i face griji \n leg`tur` cu asta, spuse el, cl`tinând din cap.De ce te-ai certat cu Damon? V-am auzit ridicând vocea [i apoi te-amauzit alergând pe coridor. Care-i problema, copil`? E[ti palid` ca ofantom`.

Corrie se uita ]int` la Charles, cu buzele-i tremurând [i ochii mari,ca dou` umbre albastre, uitând c` nu are nimic altceva pe ea decâtdesuurile.

– A[az`-te, spuse el blând, \nainte s` cazi, [i uite, pune asta petine, trase el cuvertura albastr` de pe pat [i \ntinzându-i-o ca pe ocap`.

Ea accept` cu gra]ie [i se a[ez` pe marginea patului, u[urat` s`-[imute greutatea de pe picioarele-i \nc` tremurânde. Acum, problemaera ce s`-i spun` lui Charles Courtney. Nimic altceva decât adev`rul,pentru c` fiul lui o s`-i relateze totul când se vor \ntâlni.

Dar cum s` \nceap`, [i cum s` spun` \ntreaga poveste de a[amanier` \ncât s` nu-l r`neasc`? Dac`, a[a cum spusese Damon, eraadev`rat c` \nc` ]inea tare mult la Zelah, n-ar fi vrut s` spun` cevadef`im`tor la adresa ei. Problema era c` nu avea nici m`car un singurlucru bun de spus. |ntreaga poveste \i l`sase un gust amar \n gur` [i\[i dorea s` nu fi \ncercat niciodat` s`-[i g`seasc` mama.

– Cred c` [tiu, spuse el, câteva minute mai târziu, când era clar c`ea n-avea de gând s` vorbeasc`. A fost \mpotriva faptului c` purtairochia aia? Corrie \ncuviin]`, fericit` c` \[i d`duse seama; \i va facesarcina mai u[oar`.

– Mi-a spus cui i-a apar]inut. Nu [tiam c` te-ai rec`s`torit, \mi parer`u c` te-a p`r`sit.

F`cu o grimas`, dar nu p`ru profund tulburat. Era un scaun lâng`u[`, iar el \l trase aproape, a[ezându-se \n fa]a ei, luându-i mâna liber`,c`ci cu cealalt` \[i tinea cuvertura pe ea.

ADIERE DE PRIM~VAR~ 55

– M-am obi[nuit cu venirile [i plec`rile ei, [i, \n ciuda a ceea ce ]i-a putut spune fiul meu, \nc` o iubesc, \n felul meu. E foartefrumoas`, iar mie \mi place s` am lucruri frumoase \n preajm`, dup`cum poate ai observat. A[a c`-mi pot permite s`-i trec cuvederea...indiscre]iile. Când este aici, e tot ce mi-a[ putea dori de la onevast`. La vârsta mea, ce altceva mi-a[ putea dori? Sunt flatat c` m-ag`sit atr`g`tor.

Corrie era trist` [i strânse mâna mare care o ]inea pe a ei. – Fii binecuvântat, Charles, pentru c` gânde[ti a[a. Cred c` nu o

merit`, dar sunt bucuroas` dac` te-a f`cut \ntr-o cât de mic` m`sur`,fericit. F`cu o pauz`, alegându-[i cu grij` cuvintele. Cred c` ar trebuis` [tii ceva – adev`ratul motiv al venirii mele \n Irlanda.

– Are leg`tur` cu Zelah?Ea \i \ntâlni ochii alba[tri [i nu v`zu \n ei durere, ci speran]`. – A[a e, spuse ea. |n urm` cu doar o s`pt`mân`, am descoperit c`

a fost... este...– Mama ta? termin` Charles pentru ea. Anne mi-a spus c` o cau]i,

[i, din prima clip` \n care te-am v`zut, [tiam c` sunte]i cumva \nrudite.Semeni atât de mult cu ea, draga mea. Zâmbi. Cu excep]ia naivit`]iitale, pe care Zelah n-a avut-o niciodat`. S` nu-]i pierzi niciodat`inocen]a, copil`. |i ridic` b`rbia c`tre el, [i Corrie avu senza]ia c` [i elavea ochii umezi de lacrimi.

– Nu cumva din cauza asta mi-ai oferit slujba? \ntreb` ea nesigur`,surprins` c` discutase atât de multe cu Anne \n cele câteva minute câtst`tuse la telefon.

– Nu, bine\n]eles c` nu. Una n-are nimic de-a face cu alta, ei bine,cel pu]in nu atât de mult pe cât crezi tu, ad`ug` el sincer. Oh, Corriedac` ai [ti ce \nseamn` toate astea pentru mine! Tu e[ti fiica pe caremi-am dorit-o \ntotdeauna [i n-am avut-o niciodat`. Sunt atât defericit. {i de data asta, lacrimile i se prelinser` pe obraji, iar Corrie le[terse cu degetul \nainte de a depune un s`rut afectuos pe obrazul lui.

56 BESS NORTON

Abia când el o d`du blând la o parte, un [oc \i str`b`tu \ntregtrupul. Dac` Charles era tat`l ei vitreg, asta \nseamn` c` Damon era – fratele ei vitreg! O situa]ie mai chinuitoare cu greu s-ar fi pututinventa.

– Ce trebuie s` facem acum, spuse Charles voios, este s`-]i g`simceva de \mbr`cat. Sunt vreo dou` rochii \n dulapul lui Zelah pe carenu le-a purtat niciodat`. Alege]i-o pe care o vrei, [i mâine Damonpoate s` te repead` pân` la Wicklow. Zelah are cont la unul dintremagazinele de acolo; cump`r` ce-]i trebuie.

– N-a[ putea! se plânse Corrie, speriat` de ideea c` cheltuie[teatâ]ia bani cu ea. O \ntreag` garderop` nou` nu era ieftin`.

– Prostii, replic` Charles. N-ai de ales. Avea dreptate, bine\n]eles. – De acord, \ns` numai dac` o s` m` la[i s` ]i-i dau \napoi când o

s`-mi transfere ai mei ni[te bani.Charles ridic` din umeri. – |n regul`, s`-i spunem un \mprumut, dar nu-i nicio grab`. S-ar

putea s`-]i trebuiasc` banii \ntr-una din zilele astea, a[a c` nu tesupune la cine [tie ce priva]iuni din cauza asta.

Lui Corrie nu-i pl`cea ideea, [i chiar mai pu]in gândul c` Damono s-o conduc`, dar f`r` ma[ina ei, nu prea avea de ales. Spera c` nuva mai dura mult pân` \i vor g`si automobilul; s` nu uite s`-l \ntrebepe Damon dac` a anun]at poli]ia.

Rochia pe care o alesese era de un bumbac verde ca iarba, cu uncorsaj strâmt [i o fust` \nfoiat`. |i accentua talia sub]ire, iar decolteul\i descoperea pielea alb`.

De[i [tia c` Zelah nu purtase niciodat` ]inuta asta, gândul c`fusese cump`rat` de ea era constant \n mintea ei, [i Corrie [tia c` n-os` aib` lini[te pân` când n-o s` aib` ni[te haine numai ale ei.

Se \ntreb` dac` s-o roage pe Anne s`-i trimit` câteva, dar apoi segândi la cheltuieli [i la deranj, [i la explica]iile pe care va fi nevoit` s`

ADIERE DE PRIM~VAR~ 57

le dea când le va spune c` i-a fost furat` ma[ina. Anne [i-ar face chiarmai multe griji decât \[i f`cea acum; era mai \n]elept s` nu spun`nimic [i s` se descurce cum o putea cu pu]inele haine pe care le vacump`ra mâine.

Jos, \n buc`t`rie, Charles se apucase de preg`tit prânzul, darCorrie insist` s`-l ajute [i se decise s` fac` o pl`cint` cu mere.

– O s` ne r`sfe]i, râse Charles. Nu s-a mai pus nimic la cuptor \ncasa asta de pe vremea când prima mea so]ie...ei bine, de foarte mult`vreme.

– Atunci, ar cam fi timpul, spuse ea sever, apreciind re]inerea luide a discuta despre prima doamn` Courtney. Spune-mi unde ]ii totul[i e gata cât ai zice pe[te.

A fost o atmosfer` foarte vesel` [i relaxat` \n buc`t`rie pân` cândveni Damon, pu]in \nainte de prânz.

Atunci, Corrie se opri din sporov`ial`, concentrându-se asupracremei pe care o prepara, dar extrem de con[tient` de tensiuneainstalat` odat` cu apari]ia lui. |[i sp`l` mâinile la chiuvet`, \i spusetat`lui s`u c` una dintre vaci era bolnav` [i c` avea de gând s` chemeveterinarul, [i disp`ru din nou.

De unii singuri, Corrie [i Charles f`cur` preg`tirile [i puser` masa,iar Damon ap`ru la ]anc, când totul era gata. |[i schimbase blugii delucru cu ni[te pantaloni negri strân[i pe coapse [i un pulover pe gâtde asemenea negru. Ar`ta satanic, totu[i al naibii de atr`g`tor, segândi Corrie, \ncercând s` ignore zbuciumul inimii de-acum familiar,pe care prezen]a lui i-l provoca. P`rul lui negru [i des, \nc` umed dela du[, i se cârlion]a pe frunte, iar ochii vii urm`reau totul cu aten]ie,a[teptând ca ea s` se a[eze, pentru a se a[eza [i el.

Mâncar` câteva minute \n t`cere, apoi Charles spuse: – Damon, vrei s-o duci pe Corrie mâine la Wicklow? Are nevoie de

ni[te haine noi – [tii unde s` mergi?Damon \ncuviin]`, apoi \i arunc` o privire critic` lui Corrie.

58 BESS NORTON

– S` sper`m c` nu e[ti tot atât de extravagant` ca mama meavitreg`. Bietul tata, are un [oc de fiecare dat` când prime[te nota deplat`

– N-a fost ideea mea, se repezi Corrie, [i dac` vrei s` [tii iau doarun \mprumut. Inten]ionez s` dau \napoi fiecare b`nu]. Nu vreauniciun favor de la familia Courtney, [i nici nu m` a[tept la vreunul.

– Corrie, spuse Charles \ncet, nu-l lua \n seam` pe fiul meu. E cammojic, de[i am impresia c` doar te tachineaz`. Poate s` fie foarte crudf`r` s`-[i dea seama.

– Pot, tat`? \ntreb` Damon. M-ai \n]eles gre[it. De fapt, am vrut s`spun exact ceea ce am spus. Nu-mi place s` te v`d jupuit.

– Corrie n-ar face una ca asta, sunt sigur, \nt`ri el. Ochii b`rbatului mai tân`r se \ngustar` pân` devenir` dou` linii

paralele cu linia gurii. "R`mâne de v`zut". Dar dup` aceea ocolisubiectul, [i tot timpul cât mai r`mase la mas` discutar` despreprogresul muncii la exteriorul casei.

Corrie v`zu c` \[i savur` pl`cinta cu mere, dar nu f`cu niciuncomentariu [i p`r`si camera imediat ce termin` de mâncat.

Fu u[urat` când el plec`, deoarece prezen]a lui dominase micabuc`t`rie, cu o vitalitate caracteristic`, pe care ei \i era imposibil s-oignore. Era \ntr-adev`r un b`rbat pe care n-aveai cum s` nu-l observi.Mare p`cat c` avea problema asta vizavi de femei, c`ci, era sigur`, arfi fost un amant excelent. Obrajii i se \nro[ir` la apari]ia brusc` aacestui gând [i \[i plec` rapid capul, adunând farfuriile goale, astfel caCharles s` nu observe [i s` pun` \ntreb`ri stânjenitoare.

Restul zilei se scurse f`r` mari evenimente. Corrie nu-l mai v`zupe Damon, iar tat`l lui nu mai aduse vorba de el, [tiind deci, undeeste. Iar ea n-a \ntrebat de team` s` nu provoace curiozitatea luiCharles. Dormi bine \n marele pat albastru, dar se trezi cu unsentiment de team` [i \n acela[i timp de frond`. Ast`zi se ducea laWicklow cu Damon, ast`zi va fi la discre]ia ironiilor lui.

ADIERE DE PRIM~VAR~ 59

Charles \i spusese s` foloseasc` budoarul lui Zelah, [i \n timp cestr`b`tea culoarul strângând cât putea de tare un neglijeu vaporos \njurul ei, privi tem`toare spre u[a de lâng` a ei, sperând c` Damon n-o s`-[i fac` apari]ia. Tat`l lui \i ar`tase ieri care era camera lui, darnu se oferise s`-i arate [i interiorul, iar ea ghici c` nimeni n-avea voief`r` invita]ie.

Se sp`l` \n grab` [i se strecur` din nou \n rochia verde, periindu-[i p`rul pân` ce str`luci ca m`tasea. A[tepta cu ner`bdare s`-[i cumpere ni[te farduri pentru c` se sim]ea goal` f`r` ele, \ns`nimic n-ar fi f`cut-o s` se ating` de gr`mezile de sticlu]e [i tuburi pecare Zelah le l`sase \n urma ei.

Dup` dezv`luirile lui Damon referitoare la adev`ratul ei caracter,Corrie sim]ea un fior de câte ori se gândea la femeia asta. O\ntors`tur` crud` a soartei f`cuse din femeia asta detestabil` o mam`,mama ei, iar ea [tia c` niciodat` de-acum \nainte nu se va mai gândila ea \n aceast` calitate.

M`car o f`cea s`-i aprecieze pe Anne [i pe David cu atât mai mult,[i [tia c` u[urarea lui Anne va fi f`r` margini, când se va \ntoarce acas`.Se \ntreba dac` Anne [tiuse de la bun \nceput ce fel de via]` duseseprietena surorii ei, [i dac` `sta fusese motivul real pentru care\ncercase s– o fac` s` renun]e la c`ut`rile ei. Cel pu]in Anne nu va maiavea griji \n viitor, putea fi sigur` c` niciodat` Corrie n-o s-o maip`r`seasc`.

Când se va \ntoarce s` se m`rite cu John, totul va fi ca \nainte, iaracest episod va fi dat uit`rii.

Sau nu va fi? {i oare, mai dorea s` se m`rite cu John?Pentru prima oar`, \n minte \i \ncol]ir` dubiile, [i nu se putu

ab]ine s`-l compare pe John cu Damon. Diferen]a dintre cei doi eramarcant`. John era bun [i blând, cu o \nf`]i[are obi[nuit`, era \ntr-adev`r un tip obi[nuit, dar n-avea niciun dubiu c` o iube[te [i c`va fi un so] bun.

60 BESS NORTON

Damon, pe de alt` parte era un diavol \nalt [i atr`g`tor, genuldup` care orice femeie ar \ntoarce capul pentru o a doua privire. Nuc` asta ar ajuta-o cu ceva. Ura lui fa]` de sexul opus \l transformase\ntr-un tip dur, plin de am`r`ciune; ochii lui, care erau bine pu[i \nvaloare de genele-i negre [i dese, erau \ntotdeauna reci [i puteautrece printr-un om de parc` ar fi fost de o]el. Buzele-i eraune\ndur`toare, [i ea \ns`[i \i sim]ise t`i[ul limbii. Dar \n ciuda a toateastea, era ceva anume \n leg`tur` cu el care o atr`gea, un magnetismcare o \mpingea spre el. Virilitatea lui nu putea fi ignorat`.

Excursia asta pân` la Wicklow s-ar putea dovedi o misiune per-iculoas`. Totul depindea de atitudinea lui Damon. Dac` era la fel demojic cum fusese ieri la vremea prânzului, timpul pe care inevitabil \lvor petrece \mpreun` nu va fi deloc pl`cut.

|n timp ce cobora sc`rile, Corrie nu-[i putu lini[ti b`t`ileneregulate ale inimii. Doar printr-o mare determinare \[i putu p`strazâmbetul pe buze când intr` \n buc`t`rie [i se g`si fa]` \n fa]` cuzâmbetul lui rece, aproape insolent, de \ntâmpinare.

– Sper c` e[ti preg`tit`, domni[oar` Maitland. Am s` fiu cu ochiipe tine, s` n-arunci cu banii.

ADIERE DE PRIM~VAR~ 61

Capitolul 5

|ntâmpinarea lui Damon o \nfurie pe Corrie, dar \[i ascunse furia[i-i zâmbi politicos.

– Nu e cazul. Nu vreau s` cump`r decât strictul necesar. Se a[ez`pe un scaun de buc`t`rie, \n fa]a lui. |n ciuda a ceea ce ai putea gândi,tat`l t`u e cel care a insistat.

– De ce oare, \ntreb` el, când ]i-a spus deja c` po]i s` iei dinhainele lui Zelah?

Având re]ineri s` se recunoasc` faptul c` el fusese cauza, \i arunc`o privire trufa[`.

– S` spunem c` m-am r`zgândit \n privin]a lor. – Sau i-ai zis ce ]i-am spus eu, morm`i Damon, [i scumpul de tata,

ca un b`trân nerod ce e, s-a oferit s`-]i cumpere altele. Ai fi pututrefuza, ad`ug` el nervos.

– A[ fi putut, r`bufni ea, dar Charles s-ar fi sim]it jignit. Pusecåteva felii \n pr`jitorul de pâine [i-[i turn` o cea[c` de ceai.

– Asta-i nemaiauzit, rânji el, de când o femeie de genul t`u \[i facegriji s` nu r`neasc` pe cineva?

Corrie \[i \ncle[t` din]ii. Dac` s-ar fi certat cu Damon \n momentul`sta, excursia lor ar fi devenit imposibil`. Se comporta \n mareamajoritate a timpului ca o fiar` arogant` [i sarcastic`, dar s` fii la cu]ite

cu el \ntreaga perioad` cât vor fi ie[i]i era mai mult decât ar fi pututsuporta.

– |mi pare r`u c` ai o p`rere atât de proast` despre mine,domnule Courtney. Fii sigur c` o s` fac tot ce-mi st` \n puteri s` nu-]iultragiez bunul-sim]. |[i \ntinse unt [i marmelad` pe felia de pâinepr`jit` [i mu[c` din ea, privindu-l \n acela[i timp cu ochi mari.

– Asta pân` la dovada contrarie, i-o \ntoarse el ]âfnos. A[ puteaface [i asta, domni[oar` Maitland, [i din moment ce-i spui tat`lui meuCharles, tot atât de bine ai putea s`-mi spui [i mie Damon.

Pe Corrie o trecu, un fior. – Cum dore[ti. Oricum, Damon era de mult \n gândurile ei. Se-ntoarse la pâinea

ei pr`jit` [i la cana de ceai, perfect con[tient` de privirile lui. Ca [icum, din cine [tie ce motiv, se str`duia s-o cânt`reasc`, s` afle dac` eraturnat` \n acela[i tipar \n care p`rea s` cread` c` sunt toate femeile.

– S`-mi spui [i mie la ce concluzie ajungi, \i arunc` ea obraznic.El se-ncrunt`, ne\n]elegând pe moment \ncotro bate ea. – M` priveai intens, \i explic` ea cu un zâmbet scurt, a[a c` m-am

sim]it \ndrept`]it` s` [tiu exact ce-]i trecea prin minte.El râse.– Nu m-ai crede dac` ]i-a[ spune. |[i trase scaunul \napoi. M` duc

s` pornesc ma[ina. Ne vedem jos. {tiind c` n-ar fi fost o idee bun` s`-l fac` s-o a[tepte, termin` \n

grab` de mâncat. Era bucuroas` pentru ziua \nsorit`, fiindc` astfel numai era necesar s` poarte unul din sacourile lui Zelah.

Rolls-ul torcea ca o pisicu]`, a[teptând-o. Corrie se scufund` \nmoliciunea scaunului, apreciind mirosul tapi]eriei de piele. Era luxos!

Damon abia dac` \i arunc` o privire, demarând lin pe aleeam`rginit` de smirdari. Apropierea lui o f`cea s` simt` un nod \nstomac [i era bucuroas` c` nu putea s`-i simt` agita]ia. Ar fi fostapogeul umilin]elor ei, dac` [i-ar fi dat seama de efectul pe care \l are

ADIERE DE PRIM~VAR~ 63

asupra ei, pentru c`, probabil, nu va face altceva decât s` confirmesuspiciunile lui privind modelul la care redusese \ntreg sexul slab.

La fel de enigmatic pentru ea, era motivul pentru care avea acestefect asupra ei. |n mod sigur nu felul \n care o trata \i stârnea astfel desentimente; din câte \[i putea da seama, de vin` era personalitatea luicople[itoare, cu un temperament la fel de exploziv ca dinamita, darcu o masculinitate accentuat`, care o stârnea.

|i arunc` o privire pe furi[; nasul acvilin [i fruntea larg` erau\ncununate de un p`r negru [i des, la fel de r`zvr`tit ca [i posesorullui. Sim]i un imbold s`-[i treac` degetele prin el, s`-i simt` t`ria, s`-imângâie liniile dure ale maxilarului [i s`-i ating` buzele pline.

Lui \i displ`cea evident faptul c` trebuia s` o duc` la Wicklow \ndiminea]a asta, iar ea \n]elegea. F`r` \ndoial`, avea treburi maiimportante decât s`-i cumpere haine fetei pe care o adusese \n casa samai mult de nevoie decât cu voie, dup` ce ea \[i pierduse proste[tetoate bunurile.

|[i umezi cu un gest nervos buzele. – |mi pare r`u c`-]i fac atâtea probleme. Vocea ei era mai mult o

[oapt`, [i când el nu r`spunse, când chipul lui r`mase imobil, crezuc` nu o auzise. |[i drese vocea [i spuse ceva mai tare. Damon, chiar\mi pare r`u. Dac` vrei, putem s` ne \ntoarcem. Eu, o ...o s` m`descurc [i f`r` haine noi.

– Acum nu-i nevoie s` faci pe martira, spuse el aspru, aruncându-i o privire lung` pre] de dou` secunde. Nimic nu se\mblânzise \n ochii aceia de cremene, [i pentru prima dat`, observ`linia mai \nchis` ce contura irisul verde. Avea ochi superbi [i, pentruo clip`, se \ntreb` cum ar fi s` se uite la ea cu admira]ie, \n loculprivirilor reci pe care i le arunca \ntotdeauna.

– Spun asta fiindc` m` gândeam la tine – la munca ta... spuse eacu o voce mic`. Cum r`mâne, de exemplu, cu vaca bolnav`, nutrebuie s` fie supravegheat`?

64 BESS NORTON

– O s` fie bine pentru câteva ore, nu era decât febra laptelui.– Ce-i asta? \ntreb` ea, observând schimbarea din tonul lui când

vorbise despre animal. Era mai preocupat de vac` decât de ea, iarCorrie nu [tia dac` s` se enerveze sau s` se amuze.

– F`r` s` intru \n detalii tehnice, spuse el amabil, vaca a f`tat acumdou` zile, dar nu se mai ]ine pe picioare [i a \nceput s` se umfle.Veterinarul i-a f`cut o injec]ie [i acum e bine, dar o s-o mai ]in subobserva]ie o zi, dou`.

– Pot s` v`d vi]elul? \ntreb` Corrie. Pentru ea, o ferm` era o lumenou`. Tr`ise la ora[ \ntreaga via]`, [i nu avusese nici m`car un câinesau o pisic`, deoarece Anne era alergic` la blan`.

– Desigur, r`spunse el surprins, atâta vreme cât n-o s` m`\mpiedic de tine. Ai putea chiar s`-mi dai o mân` de ajutor, fiindc`uneori am nevoie.

Nu fusese niciodat` mai aproape de a o accepta, iar Corrie ar doritdin toat` inima s`-l ajute, dar loialitatea ei era fa]` de Charles.

– |mi pare r`u, spuse ea, am un serviciu \n cas`, \n timpul liber\ns`, mi-ar face pl`cere s` te ajut.

Impresia fugar` a unei persoane calde, pe care o avusese, disp`ru\ntr-o clip`.

– Oh, tat`l meu – uitasem, spuse el rece. Poate c`-i mai bine a[a,probabil c` mai mult m-ai fi \ncurcat.

Când Corrie deschise gura s` se apere, el o opri spunându-i: – Nu uita c` am deja experien]` cu prostiile tale. Nu-mi pot

permite asemenea gre[eli cu animalele.– Toat` lumea are dreptul la o gre[al`, replic` ea aprins. Ai de

gând s` continui s` mi-o sco]i pe nas? – Pân` \mi vei da motive s` cred altceva. Pân` acum, singurul lucru

bun la tine este c` [tii s` g`te[ti. Zelah era neajutorat` \n treburile gospod`riei, a[a c` e cel pu]in

un lucru pe care nu-l ave]i \n comun.

ADIERE DE PRIM~VAR~ 65

Corrie r`mase t`cut`, \ntrebându-se dac` Damon aflase de la tat`llui de rela]ia dintre ele. |nclina s` cread` c` nu, pentru c`, \n cazcontrar, f`r` \ndoial` ar fi tachinat-o pe tema asta. P`rea s`-l distrezes-o fac` s` se simt` prost.

– Care-i problema? \ntreb` el, dup` ce t`cerea se a[ternuse \ntreei de câteva minute. Nu-]i place când vine vorba de Zelah? Ai l`satbalt` c`ut`rile, sau te-a distras pe moment tat`l meu?

{i nu se referea la secretariat, de atâta lucru \[i d`dea [i ea seama.Avea o idee fix` c` ea \ncerca s`-l seduc` pe Charles Courtney [i astao \ngrozea.

– E[ti dezgust`tor! r`bufni ea. Cum po]i m`car s` te gânde[ti la a[aceva? E destul de b`trân s`-mi fie bunic!

– Exact. Tonul lui Damon era brutal, r`nind-o cu intensitatea lui.A[a c`, de ce nu m` la[i s` te duc \napoi \n Anglia [i s` dai uit`rii jocul`sta prostesc pe care-l faci?

– Joc! repet` Corrie. Habar n-ai despre ce vorbe[ti. Charles [i cumine ne \n]elegem de minune, ceea ce e mai mult decât pot spunedespre tine. E[ti ferm convins c` sunt la fel de rea ca [i ma...Zelah, segr`bi ea s`-ncheie, blestemându-se pentru sc`pare [i sperând c`Damon nu observase.

Dar, din nefericire, a f`cut-o. – Ce voiai s` spui \nainte s` te corectezi? Sprâncenele i se alipir`

\ntr-o \ncruntare. {tia! Cu siguran]`, [tia! Doar c` \i f`cea o pl`cere bolnav` s` scoat`

m`rturisirea din gura ei.– De ce ]i-a[ spune? Nu-i treaba ta. – Oh, ba da. Pentru un moment, aten]ia \i fu distras` de o curb`

dubl` destul de dificil`. Cred c` ai ceva s`-mi spui tân`r` doamn`,ceva care conteaz` foarte mult pentru amândoi.

Corrie tres`ri. Ce mai conta? Charles i-ar fi spus oricum, maidevreme sau mai târziu.

66 BESS NORTON

– Zelah este mama mea, spuse ea brusc, fiindu-i fric` acum s`-lpriveasc`, uitându-se la panglica drumului care se pierdea \ntr-ocurb` \naintea lor.

Damon l`s` s`-i scape un fluierat lung, [i trase pe dreapta. – Deci, asta era! M-am gândit c` poate sunte]i surori, de asta

eram...dar mam` [i fiic`, nu pot s` cred. Probabil c` era \nc` la [coal`când te-a n`scut!

– {aisprezece – [i sunt din flori, ad`ug` ea sfid`tor, \n caz c` te\ntrebai.

– Da, are sens, spuse el s`lbatic. M`-ntreb câ]i plozi o mai fi aduspe lume, nedori]i, neiubi]i.

Corrie se \nfior` de intensiatea furiei lui. Era un gând care obântuise [i pe ea, dar dintr-un motiv inexplicabil, sim]i nevoia s` iaap`rarea femeii absente.

– E nevoie de doi ca s` faci un copil, r`bufni ea, [i \n lumea astaplin` de b`rba]i care nu [tiu cum s` mai profite, la ce te-ai a[tepta?

– Când o femeie se etaleaz` a[a cum face Zelah, niciun b`rbat n-ar putea refuza. {i de ce-ar face-o?

– {i astfel pui \ntreg sexul feminin \n aceea[i oal`? Poate c` mamamea e...o partid` u[oar` – f`cu ea, cam f`r` voie, o concesie – dar astanu \nseamn` c` [i eu sunt la fel, sau oricine altcineva.

– Ba, \n mintea mea, da, declar` el categoric. N-am \ntâlnit \nc` pecineva care s` nu vrea s` se culce cu mine de la prima \ntâlnire.

Nici nu era de mirare, se gândi Corrie, la cât de bine ar`ta [i cuatitudinea lui de mascul potent. O f`cea chiar [i pe ea s` aib` emo]ii,iar ea \l ura.

– |nseamn` c` te-ai \ncurcat cu cine nu trebuie, spuse ea plat,privind pe fereastra lateral`, refuzând s`-l priveasc`.

Astfel c` era nepreg`tit` când degetele lui i se strecurar` subb`rbie, \ntorcându-i chipul spre el.

– Sugerezi c` tu e[ti diferit`? silabisi el.

ADIERE DE PRIM~VAR~ 67

Chiar vrei s` m` faci s` cred c` mica mea sor` vitreg` din flori e cuceva diferit` de mama ei? Corrie se-nfior` sim]ind veninul din vocealui, strâmbându-se sub ap`sarea lui dureroas`. Se albi la fa]` când seuit` \n ochii lui care o m`surau de parc` ar fi comis o crim`. Dar g`si\n cele din urm` puterea s` se plâng`:

– Cum \ndr`zne[ti? Cum \]i permi]i s` m` insul]i f`r` s` [tii nimicdespre mine?

– Nici n-am nevoie, spuse el, o singur` privire la p`rul t`udecolorat e suficient`.

Deci n-o crezuse când \i spusese c` e culoarea ei natural`. O nou`argumenta]ie n-ar fi avut niciun rost. Ab`tut`, ridic` din umeri, \ntr-ungest de acceptare.

– Din câte v`d, te-ai hot`rât deja referitor la ce fel de om sunt.Poate c` numai \n timp ]i-ai putea schimba opinia.

– Dar n-ai s` r`mâi pe-aici atâta vreme, i-o \ntoarse el repede. O s`-mi fac o datorie din asta. Inten]ionez s` am o discu]ie lung` cu tata.Când vine vorba de femei, e un n`t`r`u b`trân, dar de data asta o s`am grij` s` nu mai sufere din nou.

Corrie \[i strânse buzele cu o atitudine \nc`p`]ânat`. Dac` o mai]ine mult a[a, n-o s` se mai poat` controla. Damon era obsedat deideea c` urm`rea ceva [i tocmai de aceea era prea persistent` \nnega]ii. T`cerea era cea mai bun` op]iune pentru ea, asta [i s`-l lases` cread` c` are dreptate.

– Ce s-a-ntâmplat? rânji el, nu mai ai nimic de spus \n ap`rarea ta?{tii c` am drepate [i-ai decis c` n-are sens s` te mai ascunzi? Chipul luise aplec` spre ea, acuzator, plin de ur`. Biata de tine, micu]` Corrie,ai dat de ape mai adânci decât te-ai fi a[teptat? Vocea lui batjocoritoareo \mboldi pe Corrie s` se dezl`n]uie cu toat` puterea, dar ca [i \nainte,\i anticip` mi[carea [i, eliberându-i b`rbia, \i prinse mâna [i o pres` depieptul lui. |i strecur` cealalt` mân` \n jurul gâtului [i o trase spre el,cu ochii scânteind impenetrabil.

68 BESS NORTON

Când o s`rut`, fu la fel de [ocat` de parc` ar fi plesnit-o [i pre] decâteva secunde lungi, r`mase \nghe]at` sub atingerea lui. Dar treptat,pe m`sur` ce uimirea se risipi, deveni con[tient` de multitudinea desenza]ii noi. Se sim]ea ca un trandafir \n plin` floare. Dintr-un micboboc, senza]iile se deschiser`, \ncet, delicios, fiecare mi[caretrimi]ându-i fiori de pl`cere \n \ntreg corpul, pentru ca, \n cele dinurm`, s` simt` o \ntreag` gam` de emo]ii.

S`rutul lui Damon nu sem`na cu nimic alceva. Era ca un vârtej \ninteriorul ei. John nu-i provocase niciodat` asemenea senza]ii – mângâierile lui o l`sau pl`cut satisf`cut`, dar niciodat` cuaceast` poft` nes`]ioas` pentru mai mult, sau nevoia asta de a-i sim]icorpul aproape, de a fi posedat` de b`rbatul pe care \l ura.

Obrajii i se-nro[ir` la turnura pe care o luaser` gândurile sale [i selupt` s` se elibereze. |n acela[i timp, Damon o \mpinse de lâng` el, cuo expresie dezgustat` pe chip.

– Nu e[ti deloc mai bun` decât ea, i-o trânti el cu cruzime. E[ti aoricui vrea s` te ia, [i nu te deranja s` o negi, pentru c` n-o s`-]i ]in`.Am dovada de care aveam nevoie.

Corrie se cufund` \n scaunul ei, confuz` [i nefericit`. Chiar eraasemenea lui Zelah? Se putea ca Damon s` spun` adev`rul? |[i ap`s`vârfurile degetelor pe tâmple, c`utând un r`spuns.

Dac` era atât de frivol` cum pretindea el, nu i-ar fi r`spuns la fel [ilui John, sau oric`rui alt b`rbat care o mai s`rutase \n trecut? Da,bine\n]eles c` ar fi f`cut-o.

Doar c` Damon era diferit, atrac]ia lui ar fi stârnit orice femeie,dup` cum spunea el \nsu[i.

|[i dorea acum s` fi avut t`ria s`-i reziste, voin]a s` se poat` \nfrânade a r`spunde s`ruturilor acelea surprinz`tor de delicate. S-ar fia[teptat ca felul lui de a face dragoste s` fie la fel de s`lbatic ca [i fireasa, numai dac` n-a f`cut-o \nadins, [tiind prea bine efectul pe care \lare. Cel mai probabil acesta era r`spunsul. {tia c` are abilitatea s`

ADIERE DE PRIM~VAR~ 69

stârneasc` o femeie, oricare ar fi fost ea, [i s-a folosit de arma astapentru a-[i demonstra punctul de vedere.

Ochii ei alba[tri sc`p`rau \n timp ce-l privea ]int`, cu un aerrevoltat. El se preg`tea s` porneasc` motorul, cu un zâmbet desatisfac]ie \n col]ul buzelor.

– Te crezi atât de de[tept, domnule Courtney – ce n-a[ da s` teaduc m`car un pic cu picioarele pe p`mânt!

– M`-ndoiesc sincer c` ai fi \n stare de asta, spuse el pe un tonprietenos. E nevoie de ceva mai mult ca s` m` p`c`le[ti pe mine.Putem s` ne continu`m drumul? Irosim timp pre]ios, s` [tii.

Corrie zvâcni \n l`turi. Oh, du-te naibii!– Nu-i un loc prea pl`cut, murmur` el, dar, cred c` unii dintre noi

sfâr[esc \ntr-adev`r acolo.Asta \nsemnând ea, [i Zelah, [i oricine altcineva pe care el ar fi

catadicsit s`-l pun` \n aceea[i categorie. – Probabil c` tu [tii asta mai bine decât mine, spuse ea dulce,

hot`rât` s`-l ignore restul drumului.Dar se dovedi imposibil, pentru c`, acum c` se convinsese asupra

genului ei, era dispus s` fie civilizat cu ea, dac` nu mai mult, [i \ncepus`-i explice peisajele pe lâng` care treceau.

– |n cele mai multe case din Irlanda se face focul cu turb`, oinform` el, de aici mirosul `sta dulce, chiar de neuitat.

Damon debitând sentimentalisme! Nu-i venea s` cread`. – Mormanele alea, spuse el, ar`tând spre ni[te gr`mezi ordonate

de la marginea unei mla[tini, au nume diferite \n func]ie de m`rimealor. ~la de acolo e un turn, [i mai sunt castele [i c`pi]e si fumuri.

– {i cum le taie? \ntreb` Corrie, interesat` f`r` s` vrea. Nu-ipericulos? Vreau s` spun, nu se pot scufunda?

– O fac \n aprilie sau mai, r`spunse el, cele mai uscate luni, iar pecoamele alea \ntind tala[ pe care s` mearg` cu roabele când scotturba.

70 BESS NORTON

|i d`du \nainte, explicându-i diferitele metode de t`iere, dar totulera mult prea complicat pentru ca ea s` poat` \n]elege. Totu[i, apreciafaptul c` \[i f`cea timp s`-i explice.

-Aici, ce metod` s-a folosit? \ntreb` ea privind spre dou` tran[eeparalele.

– L-au s`pat de dedesubt, \i explic` el. |n curând, toat` zona va fiplin` cu m`tasea broa[tei, iar la toamn` se va schimba \n cafeniu [iro[u-aprins. Mla[tinile pot fi locuri foarte frumoase, mai ales la r`s`ritsau apus când razele lungi ale soarelui dau p`mântului un luciu ca alm`t`sii.

Asta era o fa]` a lui Damon pe care Corrie n-o v`zuse [i de care erauimit`. Se dovedise a nu fi pe de-a-ntregul un mercenar, [i c` eraumomente când putea fi la fel de prietenos ca [i ceilal]i oameni.

Drumul lor pân` \n Wicklow trecu printr-un peisaj scos parc`dintr-un tablou, dar Damon nu mai opri [i Corrie se \ntreb` dac`regreta sc`parea de moment.

Wicklow era un fermec`tor ora[ din lumea veche, cu str`zi\nguste, dar magazinul la care o duse p`rea scump, iar Corrie \ncepus` aib` dubii privitor la \mprumutul lui Charles. Când \[i va puteapermite vreodat` s` returneze banii? Va trebui s` fie atent` ce-[icump`r` – strictul necesar, care s`-i ajung` pân` va avea banii ei, c`ciatunci o s` ias` singur` s`-[i cumpere ce vrea, ceva mai ieftin.

Aparent, Damon era o figur` cunoscut` aici, [i fu tratat cu un soide respect reveren]ios. Fur` condu[i spre raionul de rochii [i el sea[ez` pe un scaun fran]uzesc auriu, picior peste picior [i un cotaruncat peste sp`tarul scaunului \n timp ce o mân` \i sprijinea capul\ntors \n direc]ia ei cu un aer critic. Corrie [tia c`, mai devreme,vorbise serios, dar n-avea de ce s`-[i fac` griji. Va avea grij` s` nucheltuiasc` prea mult.

Când el insist` s` defileze \naintea lui cu fiecare rochie, pe rând, \iveni s`-i spun` s`-[i vad` de treaba lui – ea va purta rochiile, nu el.

ADIERE DE PRIM~VAR~ 71

Dar bunele maniere, [i faptul c` vânz`toarea nu g`si nimic ciudat \ncererea lui, sugerând c` mai f`cuse astfel de lucruri, o f`cur` s` cedezeumil` dorin]elor lui. Dup` ce probase pe pu]in o jum`tate de duzin`de rochii, fiecare o pl`cere s-o por]i, [i Corrie era ame]it` de atingereahainelor superbe de pielea ei, Damon spuse:

– O s` le cump`r`m pe cea alb` [i pe cea albastr`, chestia aia roz[i pe cea cu dungi.

Corrie deschise gura s` protesteze, apoi o \nchise f`r` nici uncuvânt. Ce mai conta? Toate erau la fel de frumoase. O enerva doarfaptul c` avea impresia c` are dreptul s` aleag` pentru ea.

|n departamentul de lenjerie, fu u[urat` s` vad` c` o las` s`-[i fac`singur` alegerile, [i la fel se \ntâmpl` cu pantofii [i cosmeticele, darcând spuse c` era suficient pentru cât ar fi avut nevoie, el se \mpotrivi.

– Dar \mbr`c`mintea de zi, hainele de plaj` [i restul de genul `sta?Cu siguran]`, tata n-o s` te munceasc` zi lumin`, \n fiecare zi. O s` ai[i tu ni[te timp liber.

– Cred c` da, admise ea, dar sincer, n-am discutat un program. Ie[ir` din magazin cu mult mai multe decât inten]ionase Corrie,

iar ea era surprins` c` Damon i-o permisese. |n ma[in`, privind sprecutiile \nghesuite pe bancheta din spate, ea spuse:

– Pare c` am cump`rat o gr`mad` de lucruri. Cred c` n-o s` portmai mult de jum`tate din ele.

– Atunci, nu semeni cu mama ta, spuse el privind-o \ntr-un felciudat. Ei nu i s-ar fi p`rut mare lucru s`-[i cumpere o jum`tate deduzin` de rochii de sear` sau o duzin` de perechi de pantofi.

|n compara]ie cu asta, se gândi Corrie, se poate spune c` achizi]iileei erau umile. Nu era de mirare c` Damon o avertizase s` aib` grij`,dac` \[i imagina c` era din acela[i material ca Zelah.

Corrie se gândise c`, dup` excursia lor la cump`r`turi, el vamerge direct acas`, [i fu surprins` [i pl`cut impresionat` când elsuger` s` viziteze un loc numit Powerscourt.

72 BESS NORTON

– Are una dintre cele mai frumoase gr`dini peisagistice dinIrlanda, \i explic` el. Ambi]ia mea e ca, \ntr-o bun` zi, Hawksmoor s`arate la fel de grandios.

Erau magnifice, f`r` nicio \ndoial`. St`teau \n fa]a unei case\mbr`cate cu m`iestrie \n lemn, p`mântul \ntinzându-se la picioarelelor, coborând \ntr-o serie de terase. |n dep`rtare, dup` o vale\mp`durit`, se ridicau Mun]ii Wicklow, \ncununa]i de vârful Sugar.

Se plimbar` de-a lungul primei terase, pe o potec` de trepte\nguste care duceau spre o paji[te mare, iar \n spate, era punctul deatrac]ie al \ntregii gr`dini – dale largi \ntinse \n spiral` formândcomplicate desene geometrice. Era [i o balustrad` cu modelcomplicat de fier forjat [i un piedestal cu figuri de bronz \ngem`nate.

– Nu-i a[a c` e impresionant? \ntreb` Damon. Bine\n]eles, toateastea sunt aici de mai bine de o sut` de ani, dar am [i eu planurilemele. {i Hawksmoor va fi un loc al frumuse]ii când voi fi terminat cuel.

|n timp ce vorbea, capul s`u avea o \nclinare plin` de mândrie, [iCorrie [tiu c` era convins de ceea ce spune. {tia [i ea c` va fi o munc`grea, [i \n momentul acela, când erau atât de apropia]i cum nu maifuseser` niciodat`, \[i dori s`-l poat` ajuta s`-[i \ndeplineasc` visul.Desigur, \i va fi imposibil. Nu va r`mâne aici atâta vreme. Ar dura ani[i ani de munc` grea s` restaurezi Hawksmoor la gloria de odinioar`.Se-ntrist` la gândul c` nu va putea asista la \mplinirea planurilor lui.

– Sunt sigur` c` vei face o treab` excelent`, spuse ea. El zâmbi [i ea fu uluit` de diferen]a pe care acest lucru o aducea.

Umbrele dure se [terser` instantaneu, iar ochii lui, de[i nu o acceptau\nc`, \[i pierduser` o parte din duritate. Aproape c`-]i venea s` crezic` ar putea fi prieteni, ceea ce era de tot râsul.

Niciodat` nu vor fi. Animozitatea lui Damon pentru Zelah seextinsese acum [i asupra ei. |n mod evident, el era convins c`tr`s`turile de caracter, bune sau rele, se mo[tenesc din familie.

ADIERE DE PRIM~VAR~ 73

Poate c`, \n cele din urm`, va reu[i s`-i arate c` e diferit`.|ntrebarea era, va avea suficient timp? El spusese c` e hot`rât s`-i fac`vânt, iar ea [tia f`r` s` i se mai spun`, c` Damon nu era un om care s`nu-[i duc` ideile pân` la cap`t. Singura ei speran]` era \n tat`l lui. CuCharles de partea ei, poate ar fi avut o [ans`. Timpul va decide.

Coborâser` o alt` serie de terase [i acum st`teau \n fa]a unuibazin.

– Bazinul Tritonului, spuse Damon, cândva numit Iazul lui Juggy.Eu prefer denumirea modern`, tu nu?

Corrie \ncuviin]`, uitându-se cu admira]ie \n lungul fâ[iei de ap`care reflecta molizii [i brazii care cre[teau pe malurile ei. Era [i ostatuie a lui Pegas, [i urme de pa[i disp`rând printre brazi. Totul eraatât de perfect, \ncât nu putea decât s` admire nemi[cat`.

– Te prinde, nu-i a[a? spuse Damon, observându-i starea aproapehipnotic`. Desigur c` \n Irlanda, climatul blând iarna [i umed vara,\ncurajeaz` cre[terea [i astfel putem s` ]inem plante exotice care n-arsupravie]uii niciodat` \n Anglia. Numai \n gr`dinile astea sunt arborirari ca magnolii [i verii lor, copacii dragon.

– E minunat, murmur` Corrie.– Mai sunt [i altele de v`zut dar n-avem timp de z`bovit. Am

treburi de terminat acas`. Ea \[i dori s` nu fi spus asta. O f`cea s` se simt` vinovat` [i se gr`bi

la bra]ul lui, o bun` parte din bucuria ei fiind risipit` de-acum. Darapoi, \n contrast cu formalismul acestor gr`dini mari, o duse s`-i aratecascada. Cu o for]` imens`, apa se rev`rsa peste marginea uneipr`pastii, c`zând zeci de metri \ntr-o perdea str`lucitoare,pr`bu[indu-se \ntr-un bazin \ntunecat [i ridicând nori de vapori deap`.

– For]a c`derii de ap` ar putea s` le[ine un b`rbat, spuse Damon,[i uneori vântul are o asemenea for]` aici, c` e dificil s` stai \n picoare.

Corrie era impresionat`.

74 BESS NORTON

Cascada era absolut cople[itoare, iar ei \i luase graiul, a[a c` \l privipe Damon uimit`, cu particule minuscule de ap` adunându-sescânteietoare pe buzele [i genele ei. Iar ochii ei alba[ti p`reau ca dou`raze de lumin`.

El \i \ntâlni [i sus]inu privirea, pre] de câteva clipe, apoi deschisedrumul, gr`bindu-se cu pa[ii lui mari, f`r` s-a[tepte s` vad` dac` ea \lurmeaz`.

Corrie ar fi vrut s` afle ce fusese \n mintea lui \n momentul acela,dac` acea cascad` avusese acela[i efect asupra lui pe care \l avusese [iasupra ei. |ntr-un fel ciudat o excitase, f`când-o con[tient` deprezen]a b`rbatului de lâng` ea \ntr-un mod aproape sexual. Fusesecât pe aci s` se-ntind` [i s`-l ia de mân`, [i astfel, s` admire \mpreun`cascada.

Era convins` c` [i el sim]ise ceva, [i c` `sta era motivul pentru careinsistase s` plece. Se uit` fix la spatele lui \ndep`rtându-se, prea pu]incon[tient` c` sentimentele pe care i le nutrea cre[teau cu fiecare clip`.

ADIERE DE PRIM~VAR~ 75

Capitolul 6

Corrie fu bucuroas` când ajunser` \napoi la Hawksmoor. C`l`toriade \ntoarcere fusese cel pu]in incomod`. Damon c`zuse \n starea luiagresiv` de mai \nainte, asigurând-o \nc` o dat` c` va face tot ce-i st`\n puteri s`-l conving` pe tat`l s`u s` n-o angajeze.

Decise c` \n cazul de fa]` t`cerea ar fi o alegere prudent`, a[a \ncâtCorrie nu spuse nimic; o discu]ie \n contradictoriu l-ar face [i maiintransigent, iar ea se str`duia din r`sputeri, dac` nu mai mult, m`cars` fac` o impresie bun`.

Oricum, dicu]ia lui cu Charles fu amânat` pentru c`, de cumsosir`, fu chemat la \nc` o urgen]` \n staulul vacilor, [i nu \ntârzie nicim`car pentru a mânca prânzul pe care tat`l s`u \l g`tise \n absen]a lor.

– Ei, cum a mers? \ntreb` Charles dup` ce se a[ezar` la mas`. }i-ai lua tot ce aveai nevoie?

– Da, mul]umesc, \ncuviin]` Corrie, dar nu ar`ta atât de fericit` pecât credea Charles c` ar fi trebuit.

– Damon e \nc` \mpotriva ideii s` lucrezi pentru mine?Era mult mai [iret decât se a[teptase ea. Nu prea se \ntâmplau

multe \n gospod`ria asta f`r` [tirea lui. – O s` vin` s` discute cu tine. Vorbele \i sc`par` \nainte s` le poat`

opri. Nu-l l`sa s` te conving` s` m` trimi]i de aici.

A[tept cu mare ner`bdare slujba asta. Pe chipul lui Charles ap`ru un zâmbet mare [i cald.– Tot a[a [i eu, copil`, tot a[a [i eu. Ea fu convins` atunci c` se va \mpotrivi fiului s`u, dar rezultatul va

depinde de cine se va dovedi mai puternic. Damon era determinat [iputea fi nemilos când credea c` e nevoie. Charles, pe de alt` parte, \ip`ruse \ntotdeauna a avea un caracter blând, mai slab de inim`. Poatec` ascundea [i adâncimi despre care ea n-avea idee. Ea a[a spera.

|ncerc` s` se autoconving` c` slujba era singurul motiv pentrucare dorea s` r`mân` aici, o activitate diferit` de rutina cu care fuseseobi[nuit`. Refuza \ns` s` admit` c` Damon ar fi fost atrac]ia, de[igândul sup`r`tor revenea cu persisten]` \n gândurile ei, oricât ar fi\ncercat s`-l alunge.

Abia la \nceputul serii \l v`zu pe Damon din nou. |[i petrecusedup`-amiaza ordonându-[i cump`r`turile [i ajutându-l pe Charles latreburile gospod`riei. Ar fi fost de accord c` era o sarcin` f`r` desfâr[it. Cu toate lucr`rile de construc]ie [i reconstruc]ie \ndesf`[urare, \ntreaga cas` era continuu acoperit` de un strat de praf.De-afar` se auzea huruitul unei cife de beton [i fluier`turilemuncitorilor la lucru. Când Damon intr` \n buc`t`rie, Corrie tocmaiterminase de pus masa.

– Unde-i tat`l meu? \ntreb` el abrupt, \n timp ce se sp`la pe mâinila chiuvet`.

– |n biroul lui, cred. Ea [tia din instinct ce treab` are cu el. Timpultestului sosise. Se-ntreba dac` era vreo speran]` s` fac` apel labun`tatea lui, [i f`r` s` stea prea mult pe gânduri, spuse:

– Chiar trebuie s` faci asta, Damon? Nu-]i dai seama cât \l ajut petat`l t`u? El ar vrea s`-[i termine cartea, dar treburile gospod`riei \iocup` tot timpul. Tu singur ai recunoscut c` nu g`se[ti pe nimenicare s` stea, a[a c` de ce nu m` la[i pe mine s` stau? E o solu]ieperfect`.

ADIERE DE PRIM~VAR~ 77

– Perfect` pentru cine? \ntreb` el cu un ton r`nit. Pentru tine? L`s`s`-i cad` pe jos prosopul cu care se [tersese pe mâini. Nu, sunt decis.Dac` tat`l meu chiar vrea o secretar`, o s` g`sesc pe cineva care se\ncadreaz` mai bine \n profil.

Atacul o duru. Corrie [tia exact ce insinueaz` iar el nu voia s`-i dea[ansa s` demonstreze contrariul.

– Cum po]i fi atât de \nc`p`]ânat? protest` ea, cu b`rbia ridicat`sfid`tor. Nu crezi c` fiecare merit` o [ans`?

Ochii lui verzi o sfredeleau furio[i. – Nu cineva ca tine, [i u[a [uier` \n urma lui pentru a se izbi cu un

bubuit \n tocul ei. Acum, singura speran]` a lui Corrie era Charles [i \[i \ncruci[`

copil`re[te degetele, sperând din toat` inima c` el \[i va puteaconvinge fiul s-o p`streze.

Nu inten]ionase s` trag` cu urechea, dar vocile ridicate reverberaude-a lungul coridorului, f`când-o pe Corrie s`-[i ascut` toatesim]urile, chinuindu-se s` aud` ce se spunea. Oricine \ncircumstan]ele de fa]` ar fi f`cut acela[i lucru, se scuz` ea, [i nu puteafi acuzat` c` trage cu urechea din moment ce glasurile erau de-ajunsde puternice pentru a fi auzite f`r` un efort deosebit.

– Te-n[eli, spuse Charles. Fata asta nu e deloc a[a. Trebuie numais` te ui]i la ea pentru...

– Pentru a vedea c` e exact ca mama ei, interveni Damon cugrosol`nie. N-avem de unde s` [tim c` n-o s` se comporte ca [i ea, iareu nu vreau s` te nec`je[ti din nou, tat`. E spre binele t`u, nu-n]elegi?

Urm` o perioad` de t`cere, când Charles spuse ceva \n lini[te, apoivocea lui Damon:

– {i cum putem [ti asta? Cum ne-am putea permite s` ne asum`mriscul `sta? Ai deja o sl`biciune pentru ea, d`-i câteva s`pt`mâni [i o s`ia frâiele casei `steia, conducându-te [i pe tine, a[a cum a f`cut-o [iZelah.

78 BESS NORTON

– Ajunge!Corrie nu-l auzise niciodat` pe Charles vorbind pe tonul `sta

autoritar, [i un lic`r de speran]` p`ru s` se iveasc` la orizont. – |ntâmpl`tor, \nc` o iubesc pe Zelah, \n ciuda a ceea ce a f`cut.

Nu e chiar atât de egoist`, [i când o s` fie preg`tit` s` se-ntoarc`, o s-o primesc.

– Atunci, e[ti un neghiob b`trân. Damon era de-a dreptul furios,de-acum. Nu vezi c` se folose[te de tine? Se folose[te de banii t`i, ter`ne[te [i tu nu-]i dai seama. Oh, Doamne, tat`, cum s` te fac s`-]i vii\n fire?

– Nu viitorul meu \l discut`m aici! Exista totu[i o amenin]are rece\n vocea lui Charles. Vorbim despre tân`ra de afar` [i-]i spun, Damon,c` te \n[eli. Nu [i-a cunoscut niciodat` mama, cum po]i spune c`-iseam`n`? Corrie a fost crescut` de un cuplu de oameni inimo[i [iblânzi care o iubesc ca [i cum ar fi a lor, [i când ai a[a o familie niciuncopil nu o ia razna. Cu Zelah a fost o alt` poveste, a fost l`sat` preamult \n voia ei, p`rin]ilor nu le p`sa ce face, atâta vreme cât nu lest`tea \n drum. Acum, \n]elegi de ce cred c` merit` acest` [ans`?Nimeni nu poate fi acuzat f`r` o dovad`, Damon. Nimeni. Iar eu suntal naibii de sigur c` n-o s` m` faci s` m` r`zgândesc.

Nu era greu s`-]i imaginezi reac]ia lui Damon la acest discurs – ne\ncredere, un nou val de furie, [i o retragere vizibil` \nfa]a tat`lui s`u. R`spunsul lui fu prea \ncet pentru ca s`-l poat` auzi,dar la câteva secunde dup` aceea, u[a se deschise [i pa[i greistr`b`tur` coridorul.

Speriat` s` nu fie prins` tr`gând cu urechea, Corrie se repezi lachiuvet`, dând drumul la robinet [i sp`lându-se pe mâini. Când u[abuc`t`riei se \nchise, [i tot ceea ce putea auzi \n spatele ei erarespira]ia regulat` a unui b`rbat, spuse f`r` s` se-ntoarc`.

– Ei, Damon, care-i verdictul? R`mân sau plec?Dar vocea care-i r`spunse era cea a tat`lui lui.

ADIERE DE PRIM~VAR~ 79

– R`mâi, copil`. }i-am spus c` nu va fi nicio problem`. Corrie re roti pe c`lcâie u[urat` [i, f`r` nicio ezitare, se arunc` \n

bra]ele lui. – Sunt atât de bucuroas`, n-am crezut niciodat` c` o s` reu[e[ti. El o s`rut` pe frunte.– M-ai subestimat. Odat` ce m-am hot`rât asupra unui lucru,

nimeni nu m` poate face s` m` r`zgândesc, nici m`car \nd`r`tniculmeu fiu!

U[a se deschise, dar Corrie nu auzi din cauza emo]iei. – Oh, cât te iubesc, Charles, sincer. – ~sta-i rezultatul pe care-l a[teptai, tat`? Vocea acuzatoare a lui

Damon plesni ca un bici. Ce prost am fost s` m` las convins de tine!Se r`suci pe c`lcâie [i disp`ru \nainte ca vreunul din ei s` poat`

vorbi. Corrie \[i d`du seama c` picioarele \i tremurau atât de tare,\ncât fu bucuroas` de sus]inerea bra]ului lui Charles. Ochii ei erauumezi, când ridic` privirea spre el.

– |mi pare r`u c` provoc atâtea resentimente, poate totu[i ar fi maibine dac` a[ pleca.

– Prostii, declar` Charles ferm. O s`-i treac`. Dar \n ciuda asigur`rilor sale, Corrie era \ngrijorat`. De[i dorea cu

disperare s` r`mân`, nu voia s` fie cauza unei sciziuni \ntre tat` [i fiu,iar dup` cum mergeau lucrurile, acolo p`rea c` o s` se ajung`.

Ea [i cu Charles se a[ezar` la mas` [i \ncepur` s` m`nânce. – O s`-i pun por]ia lui Damon \n cuptor, spuse Charles. O s` vin`

s` m`nânce când o s` vrea. – Sare des peste mese? Corrie sim]ea c` ar fi cumva vina ei.– Ia masa la ore ciudate, zâmbi tat`l s`u, dar cu siguran]` cândva

pe parcursul zilei trebuie s` m`nânce. Dar când Corrie se duse la culcare, la zece [i jum`tate, Damon \nc`

nu se \ntorsese acas`, iar ea se sim]ea vinovat`. Din vina ei plecasefurios – ar trebui s` \ncerce s`-l g`seasc`, poate s`-i fac` ni[te

80 BESS NORTON

sandvi[uri, pentru c` cina lui cu siguran]` nu va mai fi bun` de cine[tie ce. Gândul la riposta pe care ar fi primit-o o f`cu pe Corrie s`-[ireconsidere decizia. Damon era destul de mare s`-[i poarte singur degrij`, iar dac` voia s` fl`mânzeasc`, n-avea decât.

Diminea]a urm`toare, de \ndat` ce strânse farfurile de la miculdejun, Charles suger` s` \nceap` cartea. El f`cuse o \ncercare de a-[iordona biroul, observ` ea cu amuzament, iar pupitrul pe care st`teama[ina de scris era acum eliberat de hârtii. C`r]ile de pe podear`m`seser`, [i rafturile bibliotecii aveau nevoie de un pic deorganizare, dar scaunul pliant disp`ruse, [i un alt birou \i luase locul.

El \i ar`t` biroul de sub fereastr`.– A[az`-te. Am \ncercat s` pun cât de cât ordine \n hârtii. |i \nmân`

un teanc de foi. Astea sunt primele mele \nsemn`ri, dac` ai putea, a[vrea s` \ncepi cu ele. M-am gândit c` dac` o s` le sco]i la ma[in` \ntr-o form` nefinisat`, pentru \nceput, \mi va fi mult mai u[or s` leorganizez cronologic.

Ridicând husa de pe ma[ina de scris, fu u[urat` s` constate c` eraun model relativ recent.

– Dactilografiezi? \l \ntreb` pe Charles, c`ci toate \nsemn`rile erascrise de mân`. El cl`tin` din cap.

– Damon o folose[te uneori, dar ma[ina a fost cump`rat` specialpentru când o s`-mi angajez o secretar`.

– |n]eleg. Satisf`cut`, dar neputând s` [i-l imagineze pe Damon\n fa]a unei ma[ini de scris, Corrie puse hârtie \n ma[in` [i se apuc`de lucru. Imediat fu absorbit` de istoria familiei, care se desf`[ura \nfa]a ochilor ei.

Bunicul lui Charles fusese un O'Donovan, [i ace[tia veniser` \nIrlanda din Sco]ia \n 1608, \n timpul domniei lui James I. Se stabiliser`\n comitatul Antim, dar câteva genera]ii mai târziu se mutaser` spresud. Hawksmoor fusese construit pe la 1728, creat de Sir EdwardLovett Pearce, aparent cel mai important arhitect al vremurilor sale.

ADIERE DE PRIM~VAR~ 81

Clanul O'Donovan nu era o familie mare, dar [i-au m`rit cu succesterenurile pân` când au ajuns unii dintre cei mai importan]iproprietari din zon`. |n timpul foametei din 1845-48 unul dintre ceidoi fii a emigrat \n America, unde s-a stabilit \nsurându-se. Fiulacestuia, refuzând s` tr`iasc` \n America, a revenit \n Anglia. Mama luiCharles se n`scuse chiar la \nceputul noului secol.

Ultimul dintre Donovanii r`ma[i \n Anglia murise \n urm` cuaproape zece ani, dar trecuser` câ]iva ani pân` s` se dea de urma luiCharles Courtney [i a fiului s`u ca ultime rude \n via]`.

– Exist` portretele predecesorilor mei, puse bine, pân` când levoi putea expune, spuse el când ea se minun` de arborele genealog-ic pe care-l descoperise. |ntr-o bun` zi o s` ]i le ar`t, [i o s` veziasem`n`rile de familie.

Scrisul lui Charles era teribil de greu de descifrat, [i la oraprânzului, Corrie fu recunosc`toare pentru pauz`.

– Damon o s` m`nânce cu noi? \ntreb` ea \n timp ce t`ia pâinea[i o puse pe mas` \mpreun` cu brânza [i mur`turile. Charles spusesec` ar prefera meniul `sta unei mânc`ri g`tite.

– N-am nici cea mai vag` idee. P`rea trist, iar Corrie presupuse c`cearta lor \nc` \l deranja.

– Cred c` o s` m` duc s`-l caut, spuse ea când terminar` demâncat [i Damon tot nu d`duse vreun semn de via]`.

Charles ridic` din umeri.– Eu nu mi-a[ bate capul cu fiul meu, dar dac` asta e ceea ce vrei,

n-ai decât. Probabil o s`-l g`se[ti \n staulul vacilor. Corrie nu era \ngrijorat` c` Damon mai s`rea \nc` o mas`. Luase

micul dejun devreme, resturile fiind \nc` pe mas` când ea se trezise,dar persisten]a cu care \l respingea pe tat`l s`u o \ngrijora. Charlessuferea din pricina atitudinii fiului s`u, de[i ei nu-i spusese nimic [i`sta era motivul pentru care dorea s`-i vorbeasc`.

82 BESS NORTON

|n timp ce traversa câmpul spre grajduri, Corrie repet` ce avea degând s`-i spun`, dar când deschise u[a [i-i v`zu chipul dur \ntorcându-se \ntreb`tor \n direc]ia ei, cuvintele \i zburar` din cap.Atitudinea lui nu \ncuraja o conversa]ie, [i cu atât mai pu]in pledoarii\n numele tat`lui s`u, dar [tia c` trebuie s` \ncerce, [i, \nchizând cu oezitare u[a \n urma ei, se-ndrept` spre el.

– Ce vrei? \ntreb` el dur. Nu cumva tata ]i-a dat liber? – E vremea prânzului, spuse ea, \ncercând s` ascund` cât de mult

o durea atitudinea lui. – Nu mi-e foame, i-o \ntoarse el, a[a c` dac` `sta e motivul pentru

care ai venit, ]i-ai irosit timpul de poman`.– Nu `sta e motivul. Pentru prima dat` privi spre vi]elul abia f`tat

[i \ncerc`rile lui de a sta \n picioare, [i, ignorând ostilitatea lui Damon,\ngenunche \n fân lâng` el. Oh, nu e minunat? Niciodat` n-am maiv`zut un vi]el abia f`tat – e o minun`]ie!

Animalul o privi cu ochi mari, de p`pu[`, iar Corrie \i strânsecapul \n bra]e, mângâindu-l, uitând pentru o clip` de Damon [imotivul venirii sale acolo.

Dar Damon \i \ntrerupse pornirile afectuase.– Atunci, de ce e[ti aici? N-am timp de pierdut cu extazierile tale.

Avem zeci de vi]ei exact ca `sta \n fiecare an.Corrie d`du drumul animalului [i se ridic` \n picioare, sim]ind

cum o cuprinde furia din cauza atitudinii lui. Dar nu venise s` secerte, ci s` pledeze cauza lui Charles.

– E tat`l t`u, \ncepu ea abrupt. – Se simte r`u? se-ncrunt` Damon instantaneu.– Nu, nu, cl`tin` din cap, dar cred c`-l tratezi nedrept. {tiu c` eu

sunt motivul pentru care toate astea se-ntâmpl`, [i mie po]i s`-mi spuice vrei, nu-mi pas`, dar \mi pas` când \l v`d pe Charles sup`rat.

– Ce-a spus? Damon se ridic`, privind-o suspicios.

ADIERE DE PRIM~VAR~ 83

Corrie se sim]ea mai \n largul ei cu el a[ezat pe podea, maicontrolat. Acum, obligat` s` se uite \n sus spre el, se sim]i \ndezavantaj, dar r`mase pe pozi]ii, spunând r`spicat:

– El nu spune nimic, ar trebui s` [tii c` nu e genul, dar se vede c`sufer`. Cu greu mai aduce vorba de tine, iar când o face, pe chip \iapare o umbr`, care \n mod normal nu este acolo.

Damon ridic` din umeri, ca [i cum nu i-ar fi p`sat. – E un b`trân \nc`p`]ânat. O s`-i treac`.

– O s`-i treac`? i-o \ntoarse Corrie aprins, când tu nu faci nicio\ncrecare s` treci peste discu]ia voastr`. |n regul`, a câ[tigat tat`l t`u,dar de ce vrei s` te r`zbuni pe el? Care-i problema ta, nu po]i s` pierzi?E \mpotriva convingerilor tale s` vezi c` tat`l t`u mai are \nc` uncuvânt de spus? Nu-i chiar atât de b`trân, s` [tii!

}uguindu-[i buzele dispre]uitor, Damon o ]intui cu privirea. – Nu e prea b`trân s`-]i fie amant? Asta vrei s` spui?Corrie f`cu un pas \napoi de parc` ar fi lovit-o, uluit` c` s-a putut

gândi la a[a ceva, dar`mite s-o mai [i spun`.– Cum \ndr`zne[ti! ]ip` ea, p`lind.– Cum \ndr`znesc ce? \ntreb` el calm. S` spun ceea ce [tiu c` e

adev`rat, s` spun ceea ce [tiu c` va fi concluzia inevitabil` a rela]ieitale cu tat`l meu? Ui]i c` \l cunosc mult mai bine decât tine.

Insinu`rile o f`cur` pe Corrie s` izbucneasc` \n plâns, lacrimifierbin]i prelingându-i-se pe obraji \n ciuda mai multor \ncerc`ri de ale opri. |nghi]i \n gol, furioas` pe ea \ns`[i pentru aceast` sl`biciune,dar cu atât mai furioas` pe Damon, pentru c` sugerase c` tat`l s`u ar– numai gândul la asta \i \nro[i obrajii. Charles n-ar face niciodat` a[aceva. Era un om onorabil care o privea ca pe o fiic`. Rela]ia lor era unlucru nou [i minunat \n via]a lui Corrie, iar ea n-avea de gând s`-l lasepe Damon s` strice asta.

– Poate ar trebui s`-l \ntrebi pe Charles \n leg`tur` cu sentimentelelui pentru mine. Ai putea avea o surpriz`.

84 BESS NORTON

– Ei! zeflemisi el. N-ar recunoa[te. Probabil c` nici nu [tie \nc`. Elvede numai binele \n oameni, asta-i problema lui. Tat`l meu este multprea moale.

– Cel pu]in \n mine are \ncredere. Nu v`d cum po]i s` judeci opersoan` dup` standardele alteia.

– Acum pledezi \n favoarea ta? rânji el, ochii lui reci privind-o cuinsolen]`. |ncerci s` m` convingi c` nu e[ti ca mama ta? F`cu un pasmai aproape [i spuse \ncet, amenin]`tor. Te pot avea oricând vreau,iar tu [tii asta. Singura diferen]` dintre tine [i Zelah este c` ea mi s-aoferit.

– E[ti un mincinos! Suferind, Corrie \ncerc` \n zadar s` seelibereze. Nu cred inven]iile tale. Nu te cred. Dar dubiul \ncol]ise deja\n mintea ei [i [tia c` ar fi fost posibil ca el s` spun` adev`rul.

Dar ca s` cread` c` era asemenea lui Zelah! Era absurd.Bine\n]eles, era din cauza s`rutului acela. De ce i-o permisese? De cenu se luptase de la bun \nceput \n loc s` permit` s`rutului s`continue? {tia r`spunsul. Fusese o experien]` unic` – [i \nc` unafoarte pl`cut`, n-ar fi putut s` nege, dar dezmin]ea categoric ideea c`s-ar fi aruncat \n bra]ele oricui s-ar nimeri. Cu ochii sc`p`rând de furie\l lovi cu pumnii \n piept, dar tot atât de bine ar fi putut s` dea \ntr-un zid de c`r`mid`.

Damon râse dur [i o prinse de \ncheieturi, ]inându-i-le peamândou` \n mâna lui uria[`, iar cu cealalt` \i \ndep`rt` [uvi]ele dep`r blond care-i c`zuser` \n ochi.

Ea se \ncord` când degetele lui \i atinser` obrazul, r`mânând oclip` nemi[cat`, \ncercând s`-[i st`pâneasc` tremurul nervos.

Ochii lui o provocau s` nege efectul atingerii sale. |n penumbrastaulului p`reau de un verde-\ntunecat, iar liniile aspre ale chipuluis`u se \nmuiaser`. Sau era numai imagina]ia ei? Sau poate din cauzapulsului atât de ridicat \ncepuse s` vad` lucruri care nu existau? Astavoia ea? Un Damon \mbunat care o g`sea atr`g`toare?

ADIERE DE PRIM~VAR~ 85

– Nu! plânse ea, cl`tinând din cap. Nu asta voia. Omul `sta era obestie detestabil` [i plin` de ur`, iar ea voia s` scape de el.

– Nu, ce? \ntreb` el pe un ton de amenin]are calm`. Nu vrei s` teating, sau \ncerci s` te convingi pe tine \nsu]i c` n-ar trebui s` cedeziimpulsurilor care se nasc chiar acum \n trupul t`u frumos? Mâna lui,care c`zuse liber` când ea \[i mi[case capul, se odihni acum peum`rul ei cu degetul mare mângâindu-i senzual baza gâtului.

Un geam`t \n`bu[it de protest izbucni din gâtul lui Corrie.– Porcule, d`-mi drumul! Dar, drept r`spuns, el râse [i \[i strânse [i mai tare mâinile pe

\ncheieturile ei, tr`gând-o [i mai aproape, astfel \ncât corpurile lor seatinser`, iar ea \i sim]i puterea. Ce rost avea s`-ncerce s` se lupte cuel? Era clar cine o s` câ[tige. Ce voia de la ea – o alt` supunere, \nc`o victorie u[oar`? Sau \nc` o dovad` c` era exact genul de persoan`care credea el? |[i \nchise ochii. Era imperativ s` nu-i mai vad` chipul,s` nu-l mai vad` deloc pe b`rbatul `sta care devenise mult preapericulos pentru lini[tea ei interioar`.

Dar când mâna lui alunec` pe lâng` gulerul deschis al bluzei ei,acum nu atât de blând, dar gr`bit` \n mângâierile cu care \i c`ut` sânii,Corrie deschise ochii [i ofensat` mai mult decât s-ar putea spune \ncuvinte, \l mu[c` de \ncheietur` cu o determinare care-l f`cu s`-i deadrumul.

– Pisic` turbat`, mârâi el, n-o s` scapi a[a de u[or! F`r` s` se preocupe prea tare dac` o s-o r`neasc`, o \mpinse la

p`mânt, pe paiele de lâng` vi]elul speriat. Animalul se ghemui lâng`mama sa, care protest` cu un muget fa]` de aceast` degringolad` dinstaulul ei. Apoi, Damon se arunc` peste ea, fixându-i mâinile deasupracapului, [i-[i ap`s` buzele aspre peste ale ei, cerând cu s`lb`ticie unr`spuns.

Corrie [tia c` dac` va \ndr`zni s` se relaxeze, o s-o p`]easc`;trebuia s` lupte tot atât de bine ca [i el. |[i smucea capul dintr-o parte

86 BESS NORTON

\n alta din toate puterile, iar el fu nevoit s`-i elibereze mâinile pentrua-i prinde capul.

|i pl`cea senza]ia corpului lui peste al ei, era ca [i cum s-ar fi topitunul \n cel`lalt. Dac` n-ar fi fost \ntr-un control absolut al emo]iilor,[tia c` [i-ar fi aruncat mâinile pe dup` gâtul s`u, [i i-ar fi mângâiatp`rul negru [i des.

Buzele lui venir` peste ale ei, senzuale, deschizându-i-le. Osenza]ie pl`cut` punea \ncet st`pânire pe ea, [i tot ce putea s` fac` eras` r`mân` nemi[cat` [i s` pretind` c` \mbr`]i[area lui nu are niciunefect. De fapt, ar fi vrut s` se predea \ntr-un abandon total \n bra]elelui.

S`ruturile lui nu sem`nau cu nimic din ce mai \ntâlnise vreodat`,experte, intense, pasionale, \ncercând din greu s` ob]in` un r`spuns,iar ea trebui s`-[i strâng` pumnii [i s`-[i \ncordeze \ntreg corpulpentru a nu ceda. Dorin]a era aproape cople[itoare. Doar prin maredeterminare reu[i s` reziste atacului s`u, [i când \n cele din urm` seopri rostogolindu-se \ntr-o parte \nainte de a se ridica \n picioare, eanu se putea mi[ca. Se sim]ea secat` [i absolut incapabil` s` aduneatâta putere pentru a se ridica \n picioare.

Era con[tient` c` el prive[te \n jos, de[i pentru moment, nureu[ea s`-i disting` expresia. Ochii ei erau \nce]o[a]i de lacrimilenev`rsate. Era ru[inat` c`-i pl`cuser` atingerile lui, pân` acolo \ncâtfusese gata s`-i cedeze. Singurul lucru care o izb`vea era c` reu[ise s`reziste, dar chiar [i a[a se sim]ea umilit` [i se \ntreb` din nou dac`mo[tenise ceva din caracterul mamei sale.

Era posibil, [i totu[i nu se mai sim]ise a[a niciodat` \nainte, cunimeni. Nici cu John, nici cu altcineva. Doar b`rbatul `sta era capabils`-i stârneasc` emo]ii despre care nici nu [tiuse c` exist`. Experien]alui \i stârnise pofte care pân` acum \i fuseser` str`ine, nu atâtnepl`cute, cât \nfrico[`toare. Era jenant dac` st`teai s` te gânde[ti c`s-ar fi putut d`rui acestui b`rbat. Slav` Domnului c` n-a f`cut-o!

ADIERE DE PRIM~VAR~ 87

– Ai de gând s` zaci acolo toat` ziua? \ntreb` el \n cele din urm`.E cumva o invita]ie c` vrei mai mult, sau s`ruturile mele te-au l`sat \nnesim]ire?

Cea de pe urm` era prea aproape de adev`r pentru a-i fi pe plac,dar avu efectul scontat. Corrie s`ri \n picioare, cu obrajii \mbujora]i [ifrumo[ii ei ochi alba[tri, plini de furie.

– Sper c` e[ti mândru de tine, spuse ea distant. Ce p`cat c` n-aiob]inut rezultatul la care te a[teptai.

– Am aflat o mul]ime despre tine, spuse el, iar ea observ` c`zâmbea, aparent nu foarte afectat de lipsa ei de r`spuns. {tiu , deexemplu, c` nu e[ti chiar atât de imun` la farmecele mele, pe cât ail`sat s` se \n]eleag`.

Pu]in mai mult` persuasiune, [i ai fi fost a mea. – Pe naiba! r`bufni ea. Nicio fat` \n toate min]ile n-ar face

dragoste cu o fiar` ca tine. |[i netezi c`ma[a. Ar fi mai bine s` m` \ntorc. Tat`l t`u probabil

se-ntreab` ce e cu mine. – Iar tu, ce-o s`-i spui? se amuz` el cu o str`lucire ciudat` \n ochi.

Adev`rul? C` fiul lui a \ncercat s` te violeze pe podeaua grajdului? Sauai s` inventezi o minciunic` nevinovat` care s`-l protejeze de crudarealitate?

– }i-ar fi \nv`]`tur` de minte dac` i-a[ spune, i-o \ntoarse ea. Darnu cred c` am s-o fac. Am s` te scutesc de umilin]`.

– Pe mine nu m-ar deranja. Cu mâinile \nfipte \n buzunareleblugilor, o studia intens cu capul u[or aplecat pe o parte. Deci,probabil \ncerci s` te scute[ti pe tine, a[a c` ]i-a[ putea sugera s`-]isco]i paiul din p`r.

}i-ar fi probabil dificil s` explici cum a ajuns acolo. Ignorându-i tonul ironic, Corrie \[i scoase paiul, [i \[i trecu

degetele prin p`r pentru a se asigura c` nu mai r`m`sese niciunul.– Tot ]i-a sc`pat unul, spuse el. Vrei s` te ajut eu?

88 BESS NORTON

F`cu un pas spre ea, cu mâna deja ridicat`, dar Corrie se feri.– M` descurc, spuse ea t`ios. S`-i suporte din nou apropierea, ar

fi fost mai mult decât putea \ndura. Chiar [i acum, era intenscon[tient` de puterea lui viril`, iar amintirea coapselor lui puternicepeste ale ei, \i f`cu inima s-o ia razna.

– Nu vreau s` m` mai atingi – niciodat`! spuse ea cu voceatremurând` [i dup` ce ie[i pe u[a grajdului o lu` la fug` spre cas`.

ADIERE DE PRIM~VAR~ 89

Capitolul 7

Corrie avu impresia c` Charles i-a aruncat o privire ciudat` cândreveni \n cas`, dar el nu spuse nimic [i ea \i fu recunosc`toare, iardup` prânz \[i petrecur` \ntreaga dup`-amiaz` \n birou. Atât de tarese adâncise \n lucru, \ncât se opri cam f`r` voia ei, atunci când Charlesanun]` sfâr[itul zilei de lucru.

– O s` prepar cina, spuse el. Tu du-te [i ia pu]in aer proasp`t.– A[ prefera s` r`mân s` te ajut, pled` ea, [tiind c` s-ar sim]i

vinovat` dac` ar sta cu mâinile \n sân \n timp ce el f`cea toat` treaba.Pân` la urm`, amândoi lucraser` din greu, \ntreaga zi.

Dar Charles insist`, iar Corrie r`mase de capul ei. Decizând s` se]in` departe de grajd, \n caz c` Damon ar mai fi fost \nc` pe acolo, olu` spre vale, de unde se puteau vedea apele nemi[cate ale laculuistr`lucind sub razele soarelui la apus.

Poteca trecea prin câmp [i apoi str`b`tea o plaj`, pentru ca \n celedin urm` s` se termine abrupt \n apele lacului. Nici m`car o und` nu-i br`zda suprafa]a, \ntinderea nemi[cat` de ap` reflecta cuacurate]e iarba [i plaja de pe malurile ei, albastrul cerului, chiar [i opas`re care plana \n \n`l]imi ca [i cum ar fi urm`rit-o.

O fi un [oim? se-ntreb` ea. |ntr-un fel destul de ciudat, Damon \iamintea de un [oim, cu ]inuta lui mândr` [i nasul foarte pu]in coroiat.

Pentru moment, ea era prada lui, de[i nu apucase \nc` s`-[i \nfig`ghearele \n ea. Se str`duise f`r` succes s` o alunge din Irlanda, iaracum se \ntreba care va fi urm`toarea lui mi[care.

Ei \nc` nu-i venea s` cread` c` renun]ase pân` la urm`, de[i tat`llui jucase un rol esen]ial \n aceast` decizie. Deci, ce va face Damonacum? Probabil c` \i va face via]a atât de grea, \ncât o s` vrea ea s`plece. ~sta ar putea s` fie motivul din spatele scenei de dragoste pecare o \ncercase mai devreme. Se-nro[i la gândul `sta. Asta \nsemnac` de fiecare dat` când vor r`mâne singuri, va \ncerca s` fac` dragostecu ea? Asta urma s` fie metoda lui de atac, gândindu-se c` fie ea vaceda dovedind astfel c` el are dreptate, fie \i va dispre]ui avansurile \na[a m`sur` \ncât va fi bucuroas` s` plece?

Buzele ei se strânser` cu hot`râre. Nu va face nici una nici alta.Dac` va \ncerca s` o s`rute, o s`-l resping`, politicoas` dar ferm`. |nfelul ̀ sta va avea un control ferm asupra reac]iilor ei, f`r` s` mai existepericolul ca reac]iile ei s`-i dea lui Damon imboldul de a continua.

Se r`suci pe c`lcâie cu inten]ia de a se \ntoarce pe acela[i drumpe care venise, dar parc` pentru a-i testa noua hot`râre pe care oluase, chiar Damon se apropia. La \nceput, vru s` pretind` c` nu l-aobservat, [i astfel s-o ia pe un drum ocolitor spre cas`, dar apoi decisec` el ar [ti ce e \n mintea ei, [i cel mai probabil se va bucura de efectulpe care \l are asupra sa. A[a c` p`[i curajos \n direc]ia lui, for]ându-ses` zâmbeasc`, de[i nu era \n niciun fel mul]umit`.

– M` surprinzi, spuse el \n loc de salut, de ce nu g`te[ti cina?Ochii ei alba[tri se-ngustar`, [tiind prea bine c` \ncerca s-o

stârneasc`. – Nu [tiam c` asta ar fi una dintre \ndatoririle mele, spuse ea cu

afectare. Din câte [tiu eu, pân` acum sunt pl`tit` numai ca s`-l ajut petat`l t`u cu scrisul.

I-ar fi putut spune c` Charles \i refuzase cu \nc`p`]ânare ajutorul,dar de ce-ar face-o? Poate s` cread` ce-o vrea, nu-i p`sa.

ADIERE DE PRIM~VAR~ 91

– Deci, veni r`spunsul lui ustur`tor, preferi s`-l la[i pe tat`l meus` munceasc` dublu, \n timp ce tu te relaxezi [i admiri frumuse]ilev`ii.

Cum Corrie nu-i d`du niciun r`spuns, el continu`: – |nc` unul din obiceiurile lui Zelah, pe care le-ai mo[tenit. Tot

a[a era [i ea, [tiai? Considera treburile gospod`re[ti sub demnitatea ei.|ncerca s` fie o doamn`, ceea ce n-o s` fie nici \ntr-un milion de anide-acum \nainte!

De[i Corrie se obi[nuise s` nu aud` nimic bun despre mama ei, \idispl`cea când Damon o vorbea de r`u. Ochii \i sc`p`rau când \ir`spunse.

– Nu cred c` e[ti cinstit. Sunt sigur` c` Zelah nu era chiar a[a derea, probabil c` avea [i ceva bun din moment ce Charles o iube[te.

– Tata s-a ramolit, pot s`-l iert, dar pe tine nu te pot ierta, [i nu-mi place ideea ca cineva s` profite de el.

– Cine profit`? \ntreb` Corrie cu pref`cut` inocen]`. – Te-a luat \n cas` din bun`tatea inimii, o repezi el, ar fi trebuit s`

ai bunul-sim] s`-l aju]i la treburile casnice. – Pe tine nu te v`d dându-i o mân` de ajutor, i-o \ntoarse ea

aprins, dorindu-[i s` nu fi \nceput niciodat` conversa]ia asta. – Sunt ocupat cu ferma, dup` cum bine [tii, iar dac` tat`l meu are

de gând s` lucreze opt ore pe zi la carte, nu vreau s` mai fac` [itreburile gospod`re[ti. Ai \n]eles?

– Perfect, dar dac` m-a[ implica \n preg`tirea meselor, atunci m`a[tept ca tu s` vii s` m`nânci la timp. Nu-mi place s` arunc mâncarea.

– |ncerci s`-mi dai ordine? Str`lucirea metalic` a ochilor s`i ar fi trebuit s-o avertizeze pe

Corrie s` nu continue, dar \n ciuda acesteia, spuse:– Dac` a[a vrei s-o iei. Ore de mas` regulate ar fi cel mai bun lucru

pentru noi to]i. Am impresia c` tat`l t`u s-a cam neglijat, dac` ammânca \mpreun` n-ar mai avea nicio scuz`.

92 BESS NORTON

Din fericire pentru ea, referirea la Charles p`ru s`-[i fac` efectul,[i fa]a lui se relax`.

– S-ar putea s` ai dreptate. Am s` \ncerc, dar trebuie s` \n]elegi c`uneori mi-e imposibil s` scap.

– Apreciez asta, replic` ea demn [i re]inut. Acum, dac`-mi daivoie, o s` m` duc s` v`d dac` Charles are nevoie de o mân` de ajutor.Nu-i p`sa de faptul c` Damon credea c` el câ[tigase, c` decizia ei de aajuta se datora interven]iei lui. Nu-i p`sa ce crede despre ea, sau celpu]in asta \[i tot spunea. Avea nevoie, pentru c` altfel, atitudinea luiar fi durut-o \ngrozitor. De fapt [i de drept, \i p`sa foarte mult de ceeace crede Damon, [i o deranjau \ngrozitor repetatele lui referiri lamama ei.

Spera s` nu fie la fel, deoarece nu-[i dorea nimic mai mult decâtca Damon s-o plac` – nu, s-o iubeasc`, a[a cum \l iubea ea! Recunoscuasta pentru prima dat`, uitând pe moment de John. |n timp ce se-ndrepta spre cas`, ascultându-i pa[ii \n urma ei, fo[nind printrefrunzele c`zute cu toamna, [tiu f`r` urm` de \ndoial` c` \l iube[te peDamon.

Era un gând care-]i t`ia respira]ia [i probabil unul zadarnic,pentru c` p`rea c` sunt pu]ine [anse s`-i r`spund` vreodat` cuacelea[i sentimente. Damon Courtney p`rea genul de om care, odat`ce-[i formase o p`rere despre cineva, cu greu [i-ar mai fi schimbat-o,iar ea ar fi ultima persoan` de care s-ar \ndr`gosti.

Se opri, a[teptând s-o ajung` din urm`, ignorându-i ocheadascurt` cu care o cercet`.

– Vii [i tu \n cas`?El d`du din cap. – Am terminat pe ziua de azi [i m-am gândit s`-mi petrec o sear`

cu tata. |i place [ahul [i a trecut ceva vreme de când n-am mai jucat. Corrie ghici f`r` nici o greutate adev`ratul motiv al deciziei sale.

Era absolut evident c` proceda a[a ca ea s` nu r`mân` singur` cu

ADIERE DE PRIM~VAR~ 93

Charles, altcumva decât la lucru. |n felul lui ciudat, Damon \ncerca s`pun` cap`t unei rela]ii care, numai dac` ar [ti, era \n \ntregime unprodus al imagina]iei sale. Sentimentele ei pentru Charles erau celepe care o fiic` le-ar nutri pentru tat`l ei, [i poate nici m`car atât deadânci, pentru c` \nc` nu-l cuno[tea foarte bine.

– ~sta-i un joc pe care nu l-am jucat niciodat`, spuse ea,\ntrebându-se dac` se va oferi s-o \nve]e.

Dar tot ceea ce spuse el, fu: – P`cat, \ns` n-am niciun dubiu c` o s` g`se[ti tu ceva cu care

s`-]i ocupi timpul. Ai putea chiar s` continui lucrul la cartea tat`luimeu. Cu cât o termini mai curând, cu atât mai repede te po]i \ntoarceacas`.

– }i-ar pl`cea asta, nu-i a[a? \l acuz` ea. Dar, din ce am v`zut pân`acum, o s` dureze foarte mult timp. Toatele datele pe care le are sunto harababur`, trebuie s` fie sortate [i apoi organizate \nainte de a tegândi s` le pui \ntr-o oarecare form`. Asta nu se poate face \n câtevas`pt`mâni. O s` dureze luni, poate chiar un an.

Lui Damon nu-i pl`cu ceea ce auzea, a[a c` se-ncrunt`.– Nu sunt sigur c` te cred. Tata lucreaz` la ea de nu mai ]in minte

când. E[ti sigur` c` nu-ncerci s-o lunge[ti doar ca s` mai r`mâi? Eu nute-a[ sf`tui s` faci a[a ceva.

Corrie ridic` din umeri [i se uit` chiorâ[ la b`rbatul care mergeaal`turi de ea.

– De ce nu? Pe tine oricum nu te afecteaz`. De fapt, a[ spune, os`-]i fac` via]a mult mai u[oar`, dac` o s` preiau [i o parte dintreburile gospod`re[ti. Nu e[ti de acord?

– Sunt pe naiba, morm`i el [i apoi nu mai spuse nimic altceva, darexpresia \ncruntat` de pe chipul lui \i spunea lui Corrie c` nu era preafericit de cum st`teau lucrurile.

Ocolir` [i intrar` prin spatele casei, \n buc`t`rie. Charles era acolo,[i ridicând privirea, \i \ntoarse zâmbetul cu c`ldur`.

94 BESS NORTON

– }i-a priit plimbarea, drag`? Te-ai \ntors mai devreme decât tea[teptam.

– A venit s` te ajute. Damon intr` \n buc`t`rie \n spatele ei. Nusunt de acord ca ea s` se relaxeze \n timp ce tu faci toat` treaba.

– A fost ideea mea, r`spunse Charles calm. Ea se oferise deja, darnu-i nimic, Corrie, acum c` e[ti aici, po]i s` faci crema. }ie \]i iese multmai bun`.

Corrie zâmbi [i scoase o sticl` de lapte din frigider, ignorându-l peDamon, care se-ncrunta de parc` ar fi fost dep`[it de situa]ie.

Dup` cin`, b`rba]ii se retraser` \n camera de zi pentru jocul de[ah, iar Corrie r`mase s` spele vasele. Dintr-un anumit punct devedere, era bucuroas` c` Damon se oferise s`-[i petreac` seara cu tat`ls`u, de[i inten]ia ei ini]ial` fusese s` se dezvinov`]easc` de repro[ul\ndatoririlor.

Oricum, Charles nu [tia nimic despre toate astea. {tia c` fiul s`uera \mpotriv` ca ea s` r`mân`, dar nu [tia m`sura antagonismului luiDamon fa]` de ea. Corrie credea c` dac` ar [ti, ar fi furios, spunându-i c` n-are niciun temei pe care s`-[i \ntemeieze respingerea.El n-ar accepta \nrudirea ei cu Zelah ca suficient`.

Uite, Damon [i Charles, de exemplu. Ar`tau la fel, dar asta era tot\n ceea ce prive[te asem`n`rile. |n toate celelalte privin]e eraudeosebi]i, [i atunci de ce nu putea Damon s` accepte c` era diferit`de mama ei? Nu f`cuse nimic care s`-i alimenteze ne\ncrederea, darabsolut nimic. Doar dac` nu lua \n considerare incidentele acelea decând se \ntâlniser`. Ea una, le uitase de mult. Acum, f`cândretrospectiva, \i p`reau banale [i f`r` nimic pe care s`-[i bazezesuspiciunile. Pân` când termin` de cur`]at buc`t`ria, buzele \itremurau. Prietenia lui Damon ar fi \nsemnat atât de mult pentru ea,de[i [tia c` s-ar mi[ca pe un teren periculos.

Trebuia s`-l mai ia \n considerare [i pe John, [i se sim]i vinovat`când \[i d`du seama cât de departe \n gândurile sale \l \mpinsese, abia

ADIERE DE PRIM~VAR~ 95

dac` se mai gândise la el zilele astea. Damon era cel care \i ocupa\ntreaga aten]ie. Surprinz`tor, dac` luai \n considerare felul \n care otrata, dar asta era dragostea, \[i spuse ea, sosind pe nepreg`tite \n celemai nea[teptate locuri.

|[i d`dea seama acum c` sentimentele pe care le nutrise pentruJohn nu fuseser` dragoste. |l pl`cea foarte mult, ca prieten, dar, pân`la urm`, asta era tot ceea ce \nsemna pentru ea. S`ruturile lui nuaveau niciun pic de foc \n ele, [i nu-i stârniser` niciodat` dorin]aarz`toare pe care Damon i-o provoca la cea mai u[oar` atingere. Defapt, era suficient ca Damon s-o priveasc` pentru a-i accelera pulsul.Chiar [i acum, doar gândul la el, o \nc`lzise [i degetele \i atinser` cuun gest involuntar buzele unde o arseser` s`rut`rile lui cu doar câtevaore \n urm`.

Pe deasupra, atrac]ia nu era \n \ntregime de natur` fizic`, juca unrol important, dar [tia c` \l g`sea pe Damon atr`g`tor \n multe altemoduri. Ar fi putut fi un prieten extraordinar, un sf`tuitor, uncompanion – toate astea [i pe deasupra un amant minunat.

O combina]ie r`v`[itoare, dar el era un b`rbat r`v`[itor. Va fi greus`-l conving` c` nu e prostituata pe care o credea el, dar va merita. Vadepinde \n \ntregime de ea s`-[i sus]in` cauza. Prin niciun cuvânt saufapt` nu trebuie s`-i dea ocazia s-o cread` altfel decât pur` – ceea cebine\n]eles c` era, doar c` Damon Courtney nu era preg`tit \nc` s`cread` asta.

Dup` ce ordon` [i cur`]` totul \n buc`t`rie, se al`tur` b`rba]ilor,a[ezându-se pe unul din scaunele aurii, nu prea aproape ca s`-ideranjeze, dar nici prea departe ca s` nu mai vad` tabla de joc. Dardescoperi c` privirea \i era frecvent atras` de chipul lui Damon maidegrab` decât de tabla de joc.

Din profil, era mai u[or de observat asem`narea dintre tat` [i fiu.Amândoi aveau nasul u[or coroiat [i fruntea \nalt` [i larg`, chiar [ibuzele lor aveau acelea[i linii ferme.

96 BESS NORTON

Corrie \i iubea pe amândoi, dar pentru motive extrem de diferite. Pat, anun]` Charles t`r`g`nat când t`cerea din camer` devenise

aproape tangibil` [i lui Corrie \i era fric` s` mai [i respire. – Tot am s` te \nving. Mai facem o partid`? râse Damon. Dar Charles cl`tin` din cap. – Cred c` ar trebui s` avem grij` de oaspetele nostru. A fost foarte

r`bd`toare a[teptând a[ezat` acolo s` ne termin`m partida. Joci,Corrie? Ea scutur` din cap.

– Atunci, poate o s` te \nve]e Damon.– Nu cred c` mi-ar pl`cea, r`spunse ea \nainte ca Damon s` spun`

ceva. |mi plac jocurile ceva mai antrenante. Joc foarte mult squash [itenis.

– M` tem c` aici nu avem facilit`]ile necesare. Damon p`reacondescendent. Dac` asta vrei de la via]`, atunci col]i[orul `sta lini[tital Irlandei nu e pentru tine.

– Nu asta vreau, proclam` Corrie, spuneam doar ce-mi place. Nu-i niciun r`u \n asta, nu-i a[a?

Charles interveni cu tact. – Mi-e team` c` Damon te-a \n]eles gre[it. Ce-ai zice s` bem ceva?

Whiskyul irlandez ]i s-ar p`rea prea tare? – Nu l-am \ncercat niciodat`, spuse ea cu sinceritate, doar un

strop, cu pu]in` ap`. Damon strânse jocul de [ah \n timp ce b`trânul prepara b`uturile,

[i când se a[ezar` cu to]ii, Charles spuse:– E foarte pl`cut s` st`m a[a \mpreun`, to]i trei. A trecut mult`

vreme de când n-am mai avut o companie atât de \ncânt`toare, nu-ia[a Damon?

Damon o cânt`ri pe Corrie cu o privire lung` \nainte de a vorbi.– Ai dreptul la propriile tale p`reri, tat`, tot a[a cum am [i eu. Corrie se-nro[i, aproape urându-l pentru c` era atât de mojic cu ea

\n fa]a lui Charles.

ADIERE DE PRIM~VAR~ 97

Tat`l s`u se-ncrunt`. – Credeam c` ai trecut peste ideea aia prosteasc`. E o absurditate!

Trebuie doar s` te ui]i la Corrie pentru a vedea inocen]a \n ochii ei. Aijudecat-o gre[it, Damon, de ce nu e[ti \n stare s` recuno[ti?

– Chiar a[a am f`cut, tat`? Ce dovezi ai?– Nimic altceva decât ceea ce v`d cu ochii mei [i ce simt oasele

mele b`trâne. Charles o privi pe Corrie [i-i observ` jena. Uite ce i-aif`cut copilului, uite cât de sup`rat` e. S`-]i fie ru[ine Damon!

– |mi pare r`u, spuse Damon f`r` a da nici cel mai mic semn c` arfi \ntr-adev`r a[a, te rog s` m` scuzi.

Ea se pref`cu a-i accepta scuzele.– Nicio problem`, Damon. {tiu c` nu te pot opri s` crezi ce vrei.

S` sper`m c` o s` te r`zgânde[ti pân` plec. – De ce? \ntreb` el abrupt. Te deranjeaz` ce gândesc eu? Ea ridic` din umeri. – De ce m-ar deranja? Lucrez pentru tat`l t`u, nu pentru tine. Nici

c`-mi pas` ce crezi tu. Nu inten]ionase s`-i arunce ultimile cuvinte,dar cumva reu[ise s` strice la final toate bunele ei inten]ii. El aveaimpresia c` e atât de superior, de perfect, când de fapt p`catele luierau la fel de mari ca cele pe care i le atribuia ei. Era vinovat c` odesconsidera f`r` niciun motiv, iar asta o chinuia atât de tare, \ncât eragata s` lase totul balt` [i s` se duc` acas`. Dar, bine\n]eles, n-o va face.Fuga nu rezolva nimic.

– M` bucur s` aud asta, spuse el. Pentru c` oricum n-ar schimbanimic. Odat` ce mi-am format o impresie despre o persoan`, cu greumi-o mai schimb vreodat`. Doar dac` nu se dovede[te c` m` \n[el.Atunci, \mi voi cere scuze.

Corrie ar fi vrut s`-l vad` pe Damon cerându-[i scuze! Cât deimprobabil p`rea! N-ar fi fost surprins` s` afle c` nu [i-a cerut scuzeniciodat` \n via]`.

– S-ar putea s` trebuiasc` s` faci asta curând, interveni Charles.

98 BESS NORTON

Rar se-ntâmpl` s` nu fiu de acord cu tine, dar de data asta trebuies-o fac. De data asta sunt de partea lui Corrie pân` la cap`t.

– Mul]umesc, Charles, \i zâmbi ea cu c`ldur`, e[ti un scump. – {i eu ce sunt, un c`pc`un? mârâi Damon, displ`cându-i evident

manifestarea de afec]iune dintre tat`l s`u [i fata pe care n-o consideracu nimic mai bun` decât mama ei.

– P`i, te por]i ca unul, spuse Charles \ncruntându-se. Nu te-ammai v`zut niciodat` a[a, [i nu \n]eleg care e motivul.

– Ba eu cred c` [tii, replic` Damon. Doar c` refuzi s` accep]i. Dar\n]eleg punctul t`u de vedere, de[i nu sunt de acord, a[a c` nu-]i maiface probleme din cauza mea.

– |mi fac probleme din cauza lui Corrie. Charles arunc` o privire\n direc]ia ei, cu un zâmbet lini[titor pe buze, ca [i cum i-ar fi spus c`e de partea ei. Sunt sigur c` nu merit` grosol`niile tale. De ce nu vreis-o accep]i pur [i simplu, f`r` alte prejudec`]i? Cel pu]in, f`-i [edereaaici cât mai pl`cut`. Nu vrem s` plece acas` cu amintiri urâte desprenoi.

Spre surpriza ei, Damon spuse: – Foarte bine, tat`, dac` asta te face fericit. Dar ̀ sta e singurul meu

motiv.Charles nu mai putea spune nimic, dar p`ru satisf`cut pe moment.

Corrie avea dubiile ei c` Damon s-ar ]ine de promisiune, dar ar fi fostminunat s-o fac`. Asta era [ansa de care avea nevoie, ca s`-idovedeasc` o dat` pentru totdeauna ce fel de fat` era.

Urm`toarele câteva zile, se p`rea c` Damon chiar se str`duie[te.Ap`rea prompt la orele de mas`, iar \n timpul serilor, când erau\mpreun` to]i trei, nu mai d`du nicio dovad` din animozitatea saanterioar`, tratând-o aproape ca pe o sor`.

Asta nu era chiar ceea ce [i-ar fi dorit Corrie, dar cel pu]in, era maibine decât s` fie mereu pe picior de r`zboi. El chiar se oferi s-o \nve]es` joace [ah, dar dup` câteva partide se d`du b`tut`.

ADIERE DE PRIM~VAR~ 99

Jocul era prea \ncet [i cerea prea mult` concentrare pentrugusturile ei.

Uneori f`ceau plimb`ri \n vale, [i \n ocazii de felul `sta, Corrie eradureros de con[tient` de puterea pe care Damon o avea asupra ei.Magnetismul lui era ca o funie care o tr`gea tot mai aproape. John sepierdea din ce \n ce mai mult \n fundalul gândurilor ei, iar Damon\ncepu s` pun` st`pânire pe ele. Uneori se sim]ea vinovat`; [i peundeva era normal, de[i Damon era b`rbatul pe care-l a[teptase\ntreaga via]`.

Putea doar s` spere c` sentimentele lui pentru ea se schimbaser`.De când o s`rutase la grajduri, nu-i mai f`cuse alte avansuri, nicim`car s-o ia de mân` când se plimbau pe afar`, de[i \l surprinsese decâteva ori privind-o \ntr-o manier` foarte stranie.

|ntr-o sear` ca asta, când se plimbaser` pân` la marginea lacului [inemi[carea apusului \i \mpresurase, Corrie d`du glas \ntreb`rii care ochinuia de ceva vreme.

– Damon! F`cu o pauz` asigurându-se c` are \ntreaga lui aten]ie. Tu

ai – vreau s` te-ntreb dac` mai ai \nc` aceea[i opinie despre mine? El se rezem` cu spatele de trunchiul unui copac, aproape

topindu-se \n umbrele care se strecurau din toate p`r]ile.– Exist` vreun motiv pentru care s` mi-o fi schimbat? \ntreb` el,

f`când-o s`-[i dea seama c` fusese o \ntrebare inutil`. – Ultimele zile, insist` ea, n-au \nsemnat nimic pentru tine? Nu

]i-au dovedit c` nu sunt cum ai spus? St`tea aproape de el, preaaproape de fapt, pentru c` zbuciumul inimii sale amenin]a s` se fac`auzit, dar dorea s` fie suficient de aproape pentru a-i putea vedeaexpresia.

– Privirea lui \ntunecat` se opri asupra chipului ei, c`utând,scurmând, sfredelind, transformându-i a[teptarea \ntr-o senza]ie defream`t.

100 BESS NORTON

– Te-ai comportat exact cum m` a[teptam – pentru cineva careface o demonstra]ie c` ar fi ceea ce nu e.

– Dar aici te \n[eli, spuse Corrie disperat`. Asta sunt eu, adev`rata.Nu sunt ceea ce crezi tu.

– Pentru c` n-ai avut ocazia? |nchis` aici cu tata [i cu mine, f`r`nimeni pe care s`-l impresionezi cu p`rul t`u de argint [i frumosu-]ichip?

Corrie b`tu din picior, nervoas`. – Uneori te ur`sc! Spui cele mai dezgust`toare lucruri! Dac`

cineva joac` teatru, acela e[ti tu. Toat` s`pt`mâna ai fost dr`gu] cumine, dar totul a fost o minciun`. Nu te-ai schimbat cu nimic dinprima zi \n care ne-am \ntâlnit.

– Credeam c` [tii asta. P`rea amuzat. Am f`cut-o de dragul tatei,nu de dragul t`u.

– {i eu care credeam c` ajungem undeva…Corrie nu-[i d`duseama ce \nc`rcat` de dorin]e fu remarca ei.

– Biata Corrie, o tachin` el. }ie chiar \]i pas`? Un om ca tine are [io inim` ca s`-i pese ce cred ceilal]i? Sau e doar faptul c` n-am cedatfrumuse]ii tale evidente, ca to]i ceilal]i b`rba]i pe care i-ai cunoscut?Nu mai era deloc amuzat.

Ochii lui aveau o lumin` rece \n penumbra amurgului, iarconturul chipului s`u nu p`ruse niciodat` atât de aspru, buzele saleatât de dezaprobatoare.

Lui Corrie \i venea s` plâng`. Când \n cele din urm` crezuse c` s-a schimbat ceva, descoperea acum c` totul fusese doar o fa]ad`. Arfi trebuit s` [tie mai bine. |i spusese tat`lui s`u c` va fi mai dr`gu] cuea doar c` s`-l fac` fericit, dar cumva, din prostie, crezuse c` eaprodusese schimbarea. El p`ruse chiar s`-i aprecieze compania. Cecredul` a putut s` fie!

– Orice-a[ spune eu, tu tot n-o s` m` crezi. Am fost o proast` s`sper c` ]i-ai putea schimba p`rerile. Uit` c` am discutat vreodat` asta.

ADIERE DE PRIM~VAR~ 101

Ea se-ntoarse, hot`rât` s` nu-l lase s`-i vad` lacrimile ce-[i croiaudrum sub pleoapele ei. Dar el o prinse strâns de um`r.

– A[teapt`. |ntrebarea ta a avut un motiv. Vreau s` [tiu care a fostacela.

"Pentru c` te iubesc", ar fi putut ea spune. Asta chiar ar fi fost detot râsul. Ea nu \nsemna nimic pentru el. Nimic mai mult decât opacoste pe care era for]at s-o suporte de dragul tat`lui s`u, [i oricum,era foarte improbabil c` ar fi crezut-o. Ar vedea-o ca o \ncercare de a-l aduce \n ghearele ei. F`r` \ndoial`, Damon credea c`-l consider` o\ncercare, un b`rbat care n-a c`zut \n admira]ia ei din prima clip`.

– Nu sunt obligat` s`-]i spun, r`spunse ea. – Nu, nu e[ti, avu el r`spunsul gata preg`tit. Dar cred c` [tiu. E[ti

nervoas` pentru c` nu ]i-am dat mai mult` aten]ie, nu-i a[a? Exact a[a cum \[i \nchipuise [i ea. Oft` adânc \nainte de a-i

r`spunde.– Nici nu m-a[teptam. N-ai f`cut niciun secret din faptul c` m`

dispre]uie[ti. Speram doar – zadarnic dup` cum s-a dovedit– c` ]i-airevizuit opinia.

– {i era atât de important pentru tine ca s` m`-ntrebi, [tiind risculpe care ]i-l asumi ca s` fiu ar]`gos cu tine?

– M-am obi[nuit cu asta. Nu prea m` mai deranjeaz`. – Atunci, de ce tremuri, dac` nu ]i-e fric`? Asta era o \ntrebare la care nu putea r`spunde – nu f`r` s`-[i

recunoasc` adev`ratele sentimente. Dar cum s`-i explici unui om carete ur`[te c` atingerea lui \]i stârne[te un vârtej de emo]ii, o dorin]` s`-i sim]i bra]ele \n jurul t`u [i s`ruturile lui s`-]i ard` buzele? Era detot râsul dac` ar fi fost \n stare s` râd`, dar nu era. Voia s` plâng`.

El \i ridic` b`rbia cu un deget.– Corrie, r`spunde-mi. Apoi \i v`zu lacrimile [i se-ncrunt`. }i-e

fric`…numai dac` nu…Suspiciunea lu` locul surprizei \n vocealui.…lacrimile astea sunt false? Un [iretlic menit s`-mi provoace

102 BESS NORTON

compasiunea. P`cat c` nu am niciun strop. Vocea lui se-n`spri [i oscutur` violent. Nu m` emo]ionezi, stricato. Te sim]i frustrat`, nu-i a[adup` o s`pt`mân` petrecut` \ntr-o recluziune aproape monastic`? Ainevoie s` sim]i bra]ele unui b`rbat \n jurul t`u, asigur`rile lui c` e[ti\nc` o femeie atr`g`toare? Asta [i e[ti, spuse el cuprinzându-i talia.Mult prea atr`g`toare pentru lini[tea sufleteasc` a oric`rui b`rbat.

Gura lui \i cotropi buzele \n ciuda strig`tului ei de protest. S`rutullui era o pedeaps` brutal`, dur [i s`lbatic, dar stârnindu-i \n acela[itimp o dorin]` nebun` pentru mai mult. Nu-[i putu opri mâinile s`treac` dup` gâtul lui, sau trupul s` se lipeasc` de al lui, con[tient` depasiunea lui crescând`.

– Asta vroiai? \ntreb` el cu aceea[i voce r`gu[it`, ridicându-[ipentru o clip` gura, privirea lui verde scânteind \n albastrul ochilor ei.Asta e ceea ce c`utai \n felul t`u sucit de-a fi? De ce nu mi-ai cerut-ode-a dreptul, m-a[ fi conformat cu pl`cere. Respira]ia lui devenin`valnic` \n timp ce mâinile \i explorau corpul, iar gura lui \i zdrobeabuzele.

Corrie voia s`-l refuze, s` se elibereze de cererile mâinilor [ibuzelor lui, dar o for]` interioar`, mai tare decât ea, o f`cu s`-ir`spund` cu un abandon total, l`sându-se prad` volupt`]ii clipei.

ADIERE DE PRIM~VAR~ 103

Capitolul 8

Dac` Damon nu s-ar fi desprins, dezgustat, Corrie nu [tia ce s-arfi putut \ntâmpla. |[i pierduse complet controlul, r`mânându-i doardorin]a de a face dragoste cu b`rbatul `sta. Mândria o p`r`sise, nusim]ise nicio ru[ine s` se aga]e de trupul lui impasibil, buzeletopindu-i-se \n s`rut`rile lui, f`r` a b`ga de seam` ferocitatea lui.

Experien]a fu tulbur`toare, demonstrându-i mai presus de oricedubiu c`-l iube[te [i c` nu vrea nimic altceva decât s` fie la rândul eiiubit` de el, s` o trateze ca pe cea mai jinduit` posesiune a lui. Nimeninu-i spusese, niciodat`, c` apropierea fizic`, contactul dintre unb`rbat [i o femeie poate fi a[a.

Când \i d`du drumul, se-mpletici \napoi, cu genunchii atât de moi\ncât se pr`bu[i \n iarb`. Când ridic` privirea spre el, ochii ei eraumari de furie [i era gata s`-i spun` ceva când vorbi Damon.

– Data viitoare nu voi mai fi atât de blând. Ur`sc femeileneru[inate. Cum po]i s` negi c` e[ti ca Zelah, când te arunci \n bra]elemele exact cum o f`cea [i ea?

Corrie se \mpletici pe picioare, cu ochii \n fl`c`ri [i toat` pasiuneaalungat` de cuvintele lui aspre.

– Nu-i adev`rat, spui asta doar ca s` m` r`ne[ti!– Oh, cum s` nu fie. Nu era mul]umit` numai cu tata.

Avea nevoie de un b`rbat mai puternic, mai viril, care s`-i satisfac`apetitul nes`]ios.

– Dac` i-ai r`spuns, scânci Corrie, atunci nu e[ti cu nimic mai bun[i nu-]i permit s` m` compari cu ea. Nu exist` compara]ie. Nu ]i-ai datseama de asta pân` acum? Nu eu ]i-am cerut s` m` s`ru]i, tu ai\nceput, a[a c` de ce-ar fi vina mea?

– Ai fi putut s` \ncerci s` m` opre[ti, spuse el caustic. Ar fi reac]iaevident`, \n caz c` nu vrei s` te ating. F`cu o pauz` [i ochii i se\ngustar` \nainte de a continua. Dar nu, tu m` doreai – tot atât demult cum te doresc [i eu. {ocul [i surpriza de pe chipul lui Corrie \lf`cur` s` se opreasc` din nou. Oh, da, \ncheie el, te doresc. E[tiextrem de atr`g`toare, chiar prea mult pentru lini[tea measufleteasc`.

– Deci `sta-i adev`ratul motiv pentru care vrei s` plec? strecur`Corrie repede cuvintele. De fapt, nu te po]i \ncrede \n propriile talereac]ii.

– Nu te l`sa dus` \n eroare. Ochii lui \ntuneca]i nu-i p`r`siser`chipul nicio clip`. Sunt perfect st`pân pe mine \ns`mi. Grija mea estepentru tat`l meu. Pân` la urm`, e[ti \nchis` cu el cu orele \n fiecare zi.Cine [tie ce se poate \ntâmpla? E [i el un b`rbat ca [i mine, [i niciunb`rbat nu e niciodat` prea b`trân pentru a aprecia o femeie frumoas`.

Lui Corrie \i venea s`-l loveasc`. Insinu`rile lui continue despreCharles [i ea \ns`[i o \mboln`veau.

– E[ti un om vrednic de tot dispre]ul! Nici nu [tiu de ce m` maideranjez s` vorbesc cu tine. De fiecare dat` spui ceva ca s` m` r`ne[ti.

– Te chinuie con[tiin]a? o ironiz` el. M` surprinzi. Credeam c`e[ti genul f`r` sentimente.

– Iar \ncepi! ]ip` ea furioas`. Nu po]i s` \n]elegi c` sunt o fat`decent`, care pân` acum a dus o via]` obi[nuit`?

– Z`u?! Atunci, \nseamn` c` sunt cel mai mare necredincios dinlume, pentru c`, \nc` mai cred c`-mi vinzi bra[oave.

ADIERE DE PRIM~VAR~ 105

De când se certau se l`sase \ntunericul, [i acum era aproapeimposibil s`-i cite[ti tr`s`turile. Corrie, \[i putea imagina foarte bine,totu[i, insolen]a cu care o privea, batjocura din ochii aceia \ntuneca]i,[i asta o umplea de o ur` aproape la fel de intens` ca dragostea pecare o sim]ise cu câteva minute \n urm`.

|[i strânse pumnii, dornic` s`-l loveasc`, dar realiz` inutilitateaunei astfel de \ncerc`ri. |n schimb, \[i \mpinse b`rbia \nainte [i spusecu toat` demnitatea de care era \n stare.

– |mi pare r`u de tine, Damon. O astfel de atitudine de minte-ngust`, probabil c` e un handicap. Apoi se-ndep`rt` [i de dataasta el nu o mai urm`.

Când ajunse \n cas`, Corrie se duse direct \n camera ei, bucuroas`c` Charles nu se vedea pe nic`ieri. Lupta o epuizase atât fizic cât [imental, a[a c` se arunc` pe pat, abia acum eliberându-[i lacrimile.

De ce, oh, de ce, se-ntreb` din nou [i din nou, s-a \ndr`gostit decineva atât de odios ca Damon? Nu exista niciun termen de compar]ie\ntre el [i John. Dac` ar fi reu[it s` ]in` de vechea ei iubire, nimic dintoate astea nu s-ar fi \ntâmplat.

{i abia acum \[i d`du seama c` trebuia s`-i scrie lui John; s`-iexplice ce simte [i s`-i spun` c` nu mai avea niciun rost s` mai vin`aici. Ar fi o scrisoare dificil`, dar cel mai bine era s-o scrie acum, câtmai era \nc` \n starea asta acuzatoare, [i n-ar avea nicio team` c`sentimentele ei pentru Damon s-ar strecura printre rânduri.

|i p`rea r`u pentru John. Va fi un [oc, dar n-avea niciun rost s`continue rela]ia când ea sim]ea ceea ce sim]ea. Ar fi fost la fel desup`r`tor s` se m`rite cu un b`rbat pe care nu-l iubea, pe cât era s`nu se poat` m`rita cu cel pe care-l iubea.

Odat` decizia luat`, cobor\ \n birou [i \ncepu scrisoarea. Era dificil[i f`cuse deja câteva \ncerc`ri când se deschise u[a [i intr` Damon.

P`ru surprins când o v`zu singur` [i Corrie spuse: – Care-i problema? Te a[teptai s` m` g`se[ti aici cu tat`l t`u?

106 BESS NORTON

Ai crezut c`-i voi plânge pe um`r spunându-i ce m`gar e[ti?– Nu m-ar surprinde, spuse el rece. Ce faci aici, sigur nu lucrezi!– |i scriu lui John, spuse ea, de[i nu v`d cum te-ar privi pe tine. Chipul lui se lumin`.– Ah, iubitul singuratic. Mica noastr` sc`rm`neal` ]i-a zdruncinat

con[tiin]a? Ochii \i c`zur` pe co[ul de hârtii. Dup` cum v`d, pare oscrisoare dificil`, [i \nainte s`-l poat` opri, se-ntinse [i recuper` ociorn` mototolit`.

– D`-mi-o imediat, ]ip` ea, e personal`! N-ai nici un drept…Darel \ndreptase deja hârtia [i-[i plimba privirile peste frazele ei lungi.

Se-ncrunt` [i se uit` ]int` la ea.– Te-ai r`zgândit. De ce?– N-are nimic de-a face cu Charles, dac` la asta te gândeai, se

ap`r` ea. Am avut timp s` m` mai gândesc, asta-i tot, de[i nu v`d dece ]i-a[ spune ]ie toate astea. Nu te prive[te cu nimic pe tine.

– Dac` venirea ta aici are ceva de-a face cu asta, atunci m` prive[te\ntr-o mare m`sur`, i-o \ntoarse Damon, \nc` \ncruntat. |mp`turihârtia cu aten]ie \nainte de a i-o da \napoi.

– Eu a[ avea grij` ce-a[ spune, doar dac` nu vrei s` vin` \ntr-osuflare aici ca s` vad` ce nu e \n regul`.

– Oricum vine, \i spuse ea. Tat`l t`u l-a invitat. Nu ]i-a spus?Scrisoarea mea era menit` s`-l opreasc`.

– N-o s` fac` asta, spuse el, dac` ]ine cât de cât la tine. Poate c`, laurma urmelor, n-ar fi un lucru chiar atât de r`u. O s` te ]in` la locult`u, dac` nu mai mult.

Ochii lui Corrie sc`p`rar`.– Nu mi-am dat sema c` am \ntrecut m`sura. – Nu? Sprâncenele-i ridicate o avertizau ce credea el despre

remarca de adineauri. M` surprinzi. |n locul t`u, m-a[ mai gândi. |ntretimp, am s` te las s`-]i continui dificila scrisoare.

Noapte bun`, Corrie.

ADIERE DE PRIM~VAR~ 107

Ea nu-i r`spunse. Era imposibil s` ai ultimul cuvânt \ntr-o discu]iecu Damon.

Dup` \ntreruperea lui, \i veni [i mai greu s`-[i adune gândurilepentru a le a[terne pe hârtie, a[a c` se d`du b`tut` [i se duse laculcare. Dar somnul o ocolea. S`rut`rile lui Damon avuseser` un efectmai adânc decât voia s` recunoasc` [i nu putea s` nu se-ntrebe ce-irezerv` viitorul.

Trebuia s`-[i reaminteasc` \n mod constant c` motivul pentru careera aici, era Charles. El era cel care avea nevoie de ea, iar ea aveanevoie de el. Asigur`rile lui ferme [i \ncrederea lui \n ea, o consolaupe Corrie când fiul lui era nemilos. Dac` n-ar fi fost Charles, se-ndoiac` ar mai fi putut s-o scoat` la cap`t. Damon putea fi inuman denemilos când vroia [i rare au fost ocaziile când se relaxase \ndeajunspentru a se purta frumos cu ea.

Urm`toarele zile, Corrie se feri din calea lui Damon pe cât posibil,petrecând mai mult timp decât ar fi fost necesar cu lucrul la cartea luiCharles, pân` \ntr-acolo \ncât, \n majoritatea serilor, \n timp ceb`rba]ii jucau [ah sau st`teau de vorb` \n camera de zi, ea r`mânea \nbirou.

|n mai multe ocazii, Charles \ncerc` s-o conving` s` li se al`ture,dar se-nc`p`]âna s` refuze, iar Damon nici nu se deranj` s` \ncerce.Nu c` s-ar fi a[teptat s` fac` asta, dar, chiar [i a[a, o durea c` avea op`rere atât de proast` despre compania ei.

Acum c`-i trimisese scrisoarea lui John, a[tepta din zi \n zi unr`spuns. |ncerc` s` se pun` \n pozi]ia lui [i se-ntreb` care va fi reac]ialui. Se va repezi el, cum a spus Damon, pân` aici ca s` afle ce nu amers cum trebuie, sau va a[tepta \ntoarcerea ei pentru a \ncerca s`pun` ordine \n rela]ia lor?

Pe de alt` parte, i-ar putea scrie s`-i cear` s`-[i fac` imediat valiza[i s` se \ntoarc` imediat acas`. Nu fusese niciodat` genul care s` deaordine, permi]ându-i lui Corrie s` fac` totul \n stilul ei. Dar de data

108 BESS NORTON

asta era diferit. Totul depindea de p`rerea pe care [i-a f`cut-o el, dac`mai e sau nu un alt b`rbat implicat. Ea nu f`cuse nicio referire laDamon, men]ionând doar c` lucreaz` pentru Charles, dar c` \ntimpul cât fuseser` desp`r]i]i se gândise \ndelung [i ajunsese laconcluzia c` mariajul lor n-ar func]iona. Spera c` va \n]elege, [i vordiscuta problema pe larg când munca ei aici se va termina, iar ea se va\ntoarce.

Cu Charles nu avea nicio problem`. Se-n]elegeau de minune [i\ntre ei se formase o leg`tur` puternic`. O privea ca pe o fiic`, [i otrata cu atâta dragoste [i bun`tate de parc` ar fi fost \ntr-adev`r sângedin sângele lui. {i ea ajunsese s`-l aib` tare drag, de[i nu-i uitaseniciun moment pe Anne [i pe David, care \[i dedicaser` \ntreaga via]`cre[terii ei. Le scria regulat, trimi]ându-le \ntotdeauna scrisori voioase,pline cu detalii din munca ei.

Nu f`cu nicio referire la Zelah, iar Anne era prea discret` pentru aaduce vorba ea \ns`[i – f`r` \ndoial` u[urat`, credea Corrie, c` arenun]at \n cele din urm` la c`ut`rile ei. De fapt, se gândise extremde rar la Zelah \n ultimele zile. Charles nu aducea vorba de ea, iar eanu st`tuse prea mult cu Damon, zilele astea, pentru a face conversa]iecu el. Dac` ar fi deschis subiectul – ei bine, era de la sine \n]eles c` elle-ar fi comparat cu mult` pl`cere.

Era cam pe la jumn`tatea celei de-a doua s`pt`mâni când Corrie,coborând pentru micul dejun, v`zu c` lipse[te Charles. |n modnormal mâncau \mpreun`, [i era un lucru neobi[nuit s` nu fie acolocu micul dejun gata preg`tit, sau aproape gata. Probabil c` \nc`dormea, se gândi ea pornind ma[ina de g`tit [i \ncepu s` preparemâncarea. Dar, când la nou` [i jum`tate, \nc` nu ap`ruse, se decise s`urce pân` la camera lui pentru a se asigura c` totul este \n ordine.

|n fiecare zi \i f`cea patul [i-i f`cea ordine prin camer`. La \nceput,el se-mpotrivise, dar \n cele din urm` \i acceptase bucuros ajutorul.Acum, b`tu la u[`, iar cum nu primi niciun r`spuns, intr` \n camer`.

ADIERE DE PRIM~VAR~ 109

Charles tocmai ce se ridica din pat, cu ochii grei de somn. – Oh, Corrie, \mi pare r`u, se pare c` am dormit peste m`sur`.U[urat` c` nu fusese o problem` de s`n`tate, Corrie râse.– |mi f`ceam griji pentru tine, credeam c` e[ti bolnav, sau ceva de

genul `sta.– Nimic mai mult decât o durere de cap, spuse el. M-am trezit

devreme [i am luat ni[te aspirine, cred c` m-a furat din nou somnul.Nu-mi st` deloc \n fire s` dorm pân` târziu, dup` cum [tii.

Ar`ta palid [i Corrie spuse: – E[ti sigur c` ]i-e bine? Nu ar`]i prea grozav. De ce nu r`mâi \n

pat \n diminea]a asta? |]i aduc imediat micul dejun, e gata!Charlie ezit`.– Ar fi pl`cut, de mult` vreme nu m-am mai r`sf`]at, dar…– Atunci, a[a r`mâne, interveni ea imediat. Nu dureaz` decât o

clip`. Ie[i din camer` \nainte ca el s` mai vin` cu vreo scuz` [i-i aranj` cu

grij` tava. La \ntoarcerea ei, el se suise din nou \n pat, f`când-o s`cread` c` \ntr-adev`r se sim]ea r`u, pentru c` \n mod normal, nimicnu-l ]inea \n pat.

Dar mânc` [unca [i ou`le cu pl`cere, \n timp ce Corrie st`tea lâng`el [i vorbea despre cartea lui [i munca pe care avea de gând s-o fac`pe ziua respectiv`.

– Am suficiente de f`cut [i f`r` tine, a[a c` s` nu te sim]i vinovatdac` stai \ntins. O s`-]i prind` bine.

Sp`l` vasele, apoi se duse \n birou [i \ncepu s` bat` la ma[in`.Scrisul lui Charles fusese \ntotdeauna greu de descifrat, dar de obiceise descurcase. Totu[i, dup` o jum`tate de or` de lucru nu reu[ea s`\n]eleag` deloc un anumit pasaj [i-i fu clar c` trebuie s` se duc` pân`sus, s`-l roage s` i-l citeasc`.

– |mi pare r`u c` te deranjez, se scuz` ea când intr` \n camer`,dar m-am \mpotmolit.

110 BESS NORTON

Dup` cum b`nuise, Charles nu se sup`r`, ba chiar spuse cevadespre faptul c` ar trebui s` se dea jos din pat. |i l`muri \n doi timpidilema, iar ea se amuza de propria ignoran]` când ie[i din camera lui.

Damon era afar`, o \ncrunt`tur` grea \ntunecându-i chipul. – Ce naiba mai pui la cale? \ntreb` el furios. Ce c`utai \n camera

tat`lui meu?– |l \ntrebam ceva despre cartea lui, spuse ea, \ntinzându-i hârti-

ile pentru a se convinge cu ochii lui. – O poveste plauzibil`, rânji el. Am fost un prost s` te las \n cas`

cu el zi dup` zi. De când dureaz` asta? Corrie \l privea extrem de amuzat`.– De cât timp ce – cu siguran]` c` nu crezi c` noi – c` eu [i cu

Charles suntem ... nu, e prea ridicol de spus \n cuvinte!– Mie nu mi se pare, spuse el b`]os. Am suspectat asta de la bun

\nceput, dar ]i-am acordat prezump]ia de nevinov`]ie, neimaginându-mi c` o vei face chiar sub nasul meu.

Ridicându-[i b`rbia sfid`tor, dar \nc` buim`cit` de acuza]iile lui,ea spuse:

– |ntreab`-l pe tat`l t`u, el o s`-]i spun`.– Povestea pe care a]i n`scocit-o \mpreun`, f`r` nicio \ndoial`. E

vr`jit de tine, dar \i este team` s` mi-o spun`, pentru c` [tie ce simteu.

– Tat`l t`u se simte r`u, spuse ea repede, luptând s`-[i p`strezecalmul, lucru dificil \n fa]a interogatoriului s`u. Diminea]a asta o s`r`mân` \n pat. Dac` nu l-a[ fi \ntrebat despre asta nu mi-a[ fi pututcontinua lucrul. Expresia lui se schimb` pentru o clip`.

– Ce-l doare? De ce nu m-ai chemat pe mine?– Nimic mai mult decât o durere de cap, pentru care nu merita s`

te deranjez.– Dar \n acela[i timp, o scuz` foarte bun` s`-]i faci veacul \n

dormitorul lui. Expresia buzelor lui era sumbr`, iar ochii lui nu mai

ADIERE DE PRIM~VAR~ 111

fuseser` niciodat` atât de acuzatori. Dac` ar fi dup` mine, te-a[ azvârliafar` din cas` chiar \n momentul `sta!

– Atunci, e o afacere bun` c` m-a angajat Charles, nu tu! r`bufniea \ntorcându-i spatele dezgustat` [i \ndreptându-se spre sc`ri.

El o urm`.– N-am terminat cu tine. Degetele lui se ag`]ar` de umeri

oprind-o brusc. Vreau s`-mi dai cuvântul t`u c` n-o s`-l mai pisezi. Aredeja destule pe cap din cauza lui Zelah, ca s`-i mai faci [i tu necazuri.

Corrie se-ntoarse pe c`lcâie, cu ochii-i alba[tri aruncând fulgere.– Cum \ndr`zne[ti s` insinuezi una ca asta? |]i spun c` Charles

este bolnav. ~sta este singurul motiv pentru care am fost la el \ncamer`. Verific` [i singur, dac` nu m` crezi.

Sunetul unei u[i deschizându-se \i f`cu pe amândoi s`-[i arunceprivirile \n lungul coridorului. Charles, complet \mbr`cat, [i ar`tândla fel de \n form` ca \ntotdeauna, ie[i din camer`.

– Ce se-ntâmpl`? De ce v` mai certa]i? Pre] de câteva clipe se l`s` t`cerea. Corrie era surprins` c` se

\mbr`case atât de repede, dar u[urat` c` era aici, pentru a-[i convingefiul c` spune prostii.

– Charles! porni spre el, cu o mân` \ntins`. N-ar fi trebuit s` te daijos din pat, dar acum c` e[ti aici, te rog s`-i spui tu lui Damon c`vorbe[te prostii când spune….

N-ajunse mai departe c` Damon disp`ruse, dar nu \nainte de avedea expresia de scârb` de pe chipul lui.

Charles o lu` de mân`, cu o nedumerire evident`. – Corrie, draga mea, depre ce e vorba? Ce-i cu Damon?Ea cl`tin` trist din cap, \ncercând s` alunge durerea t`ioas` ca un

cu]it.– Nu-i important, sau nu mai e important.Iar Charles, cu sim]ul s`u ascu]it de percep]ie, nu mai insist`

asupra problemei.

112 BESS NORTON

Restul zilei trecu ca oricare alta [i Corrie crezu c` a reu[it s`alunge nepl`cuta scen` cu Damon undeva adânc \n mintea ei. Abiamult mai târziu, când era singur` \n camera ei \nainte de cin`, scena\i reveni \n minte.

Expresia de pe chipul lui Damon o sup`ra cel mai tare. Dac` ourâse vreodat` un b`rbat, acela era el. Acum \i p`rea c` nu prea maierau [anse s` se \nfiripeze ceva \ntre ei. P`rerea lui despre ea era multprea clar`. Apari]ia brusc` a tat`lui s`u fusese dovada final`, de careavusese nevoie. Se-n[ela peste m`sur` de mult, dar [tia c` niciunargument din partea ei nu-i va schimba p`rerea. El luase o decizie \nprivin]a ei de la bun \nceput [i cu asta basta.

Se sp`l` [i \[i puse rochia decoltat`, f`r` s-o intereseze prea tarefelul \n care ar`ta, f`r` m`car s` observe c` fa]a-i era palid` [i aveacearc`ne mari sub ochi.

Fu o surpriz` c` Damon era prezent la cin`. Trecuse atâta vremede când nu o mai f`cuse, \ncât [tiu c` prezen]a lui are de-a face cucearta lor de mai devreme. {i mai surprinz`tor totu[i, a fost faptul c`a invitat-o la o plimbare cu ma[ina.

– De ce? \ntreb` ea, neb`gând \n seama privirea curioas` pe careCharles i-o arunc` dup` \ntrebarea ei abrupt`.

– Cred c` [tii motivul, r`spunse Damon sec, f`r` s` mai intru \nam`nunte.

– Dar eu nu-l [tiu, interveni tat`l lui. Nici de ce v-a]i certat maidevreme nu [tiu. Vrea cineva s`-mi spun` [i mie ce se petrece?

– Problema mea o prive[te pe Corrie, spuse Damon. A[ vrea s`discut câteva lucruri cu ea – \n particular.

Dar b`trânul era mai subtil decât credea fiul s`u. – Dac` m` prive[te [i pe mine, atunci am dreptul s` fiu de fa]`.Damon \l privi uimit pe tat`l s`u.– Ideea asta de unde ]i-a mai venit?– Punând lucrurile cap la cap, \i r`spunse Charles m`surat.

ADIERE DE PRIM~VAR~ 113

N-a fost greu.Damon \i arunc` lui Corrie o privire suspicioas`.– Tu ai fost? Ai dat fuga la el, s`-i plângi pe um`r c` fiul lui cel

mare [i r`u a ]ipat la tine [i te-a acuzat de tot felul de lucruri?|n sufletul ei, Corrie plângea. Cât de departe mai putea merge cu

acest` cruzime? Chiar nu-[i d`dea seama ce efect aveau acestetachin`ri asupra ei? Dar \n loc s`-i lase pe cei doi Courtney s` vad` cesim]ea, \[i ridic` mândr` b`rbia.

– Nu sunt un copil, Damon, pot s` stau pe picioarele mele. Po]is` spui sau s` crezi ce vrei, pentru mine nu conteaz`. Spera ca el s-ocread`, pentru c` ar fi fost o umilin]` f`r` de margini s`-[i dea seamacât de adânc o r`neau remarcele lui.

– G`sesc purtarea ta fa]` de Corrie intolerabil`, spuse Charles. Nute \n]eleg, Damon. Ce ai cu fata?

– |mpotriva ei personal, nimic. |mpotriva atitudinii ei, totul.Damon vorbi aspru, f`r` emo]ie. M` uime[ti, tat`. E[ti atât de orb.Dac` nu fac nimic, cine [tie \n ce \ncurc`tur` ai s` te bagi!

Charles se ridic` nervos de la mas`.– Vorbe[ti \n van, fiule. O iubesc pe Corrie, dar e un sentiment

pur patern. Chiar nu-n]elegi? Nu sunt a[a nerod cum m` crezi.– Iar Corrie, ea cum te prive[te? \i arunc` Damon cu r`utate. |n

aceea[i lumin`. N-a[ prea crede. {tiu ce am v`zut \ntre voi doi [i dac`ave]i de gând s`-mi vinde]i pove[ti de adormit, ar trebui s` v` maigândi]i o dat`!

Corrie privi spre Charles, \ntrebându-se cum va primicomentariile astea explozive, [i fu surprins` când el se ridic` [i ie[i dincamer`. Probabil c` nu dorea o confruntare \n fa]a ei, poate c` o s`discute cu fiul s`u mai târziu. Ea nu-[i d`dea seama, dar toat` simpatiaei se-ndrepta spre Charles [i chiar \l ura pe Damon pentru ceea ce-if`cea tat`lui s`u.

– Cum ai putut? \i repro[` ea aprins.

114 BESS NORTON

Propriul t`u tat`, cum po]i s`-l tratezi \n halul `sta? El nu \nseamn`nimic pentru tine? Nu vezi cât \l r`ne[ti?

– {i crezi c` eu nu suf`r? \i replic` el. Crezi c` toat` povestea astanu-nseamn` nimic pentru mine? Ochii-i erau \ntuneca]i [i furio[i, iargura o linie dur`. M-am s`turat. M` rog la bunul Dumnezeu s` nu tefi adus niciodat` aici. Ar fi trebuit s`-mi dau seama c` nu e[ti altcevadecât o problem` continu`!

Pentru o clip`, lui Corrie \i fu mil`, dar numai pentru o clip`.Omul `sta nu merita mil`, era crud [i f`r` inim` [i nu vedea decâtpropria lui versiune a lucrurilor.

– Tu singur atragi necazurile, \i arunc` ea cu impruden]`, cuinsisten]ele tale proste[ti c` sunt asemeni lui Zelah. Tu chiar nu po]is` vezi mai departe de vârful nasului. Poate c` ar fi o idee bun` s` ne\ntâlnim to]i, ca s` po]i vedea cu ochii t`i diferen]ele.

El \i r`spunse calm.– Prefer s` m` bazez pe judecata mea. – Sau pe memorie, i-o \ntoarse ea cu ochi scânteietori. Cred c`,

probabil, ai permis timpului s-o transforme. }ii minte numai lucrurirele despre Zelah.

Sunt absolut convins` c` trebuie s` fi avut [i ceva bun \n ea, altfelCharles n-ar fi luat-o de nevast`.

Damon râse batjocoritor.– Putea fi fermec`toare, atunci când dorea, n-am s` neg asta.

Abilit`]ile ei de consumatoare de b`rba]i mi-au r`mas \ns` \n gât.Corrie \i arunc` o privire semea]`.– Eu nu pot s`-mi revendic aceea[i gre[eal`.– Poate c` \nc` nu te cuno[ti suficient de bine, veni r`spunsul lui.

Vagabondele ca tine ac]ioneaz` din subcon[tient, e \n firea lor. Re]inându-[i cu greu lacrimile, Corrie spuse:– }i-am f`cut m`car o dat` vreun avans? Dac` e adev`rat ce spui,

atunci ai fi o ]int` evident`. Tân`r, viril, frumos [i bogat pe deasupra.

ADIERE DE PRIM~VAR~ 115

Perfect din toate punctele de vedere pentru o femeie care e pus` pevânat.

Ochii li se \ntâlnir` [i niciunul nu vru s` se uite \n alt` parte. Dup`câteva secunde, Corrie \[i feri ochii cu inima zb`tându-i-se \n piept.Chiar [i \n cearta asta el avea \nc` puterea s` o atrag`, s`-i stârneasc`o dorin]` aproape insuportabil`.

– N-am niciun dubiu, spuse el rece, c` dac` ]i-a[ fi dat cea maimic` \ncurajare ai fi fost c`lare pe mine acum, a[a cum te-ai suit \ncapul tat`lui meu.

Ignorând ultima lui remarc`, Corrie spuse cu am`r`ciune. – Crezi c` a[ fi atras` de tine? Pân` unde po]i s` ajungi cu

\nfumurarea?! Ei bine, e[ti cel mai insolent, mai vrednic de dispre],mai enervant b`rbat pe care l-am \ntâlnit vreodat`!

Ochii lui se m`rir`.– Vrei s` spui c` ai fi \n stare s`-mi rezi[ti? C` ai avea t`ria s`

respingi avansurile mele [i s` spui c` ele nu \nseamn` nimic pentrutine? |ncearc` din nou, scump` Corrie. {tiu c` po]i mai mult de atât.

– Nu m` cuno[ti absolut deloc. Ai doar impresia c` m-ai cunoa[te. – {i din asta trebuie s` \n]eleg c` s`ruturile mele n-au \nsemnat

nimic pentru tine? P`rea amuzat. Dac` a[a stau lucrurile, a[ vrea s` v`dcum te compor]i când e[ti stârnit` cu adev`rat. Poate c` ar trebui s`\ncerc. M`-ntreb ce s-ar \ntâmpla dac` a[ \ncerca serios s` te seduc. Aifi chiar atât de imun` pe cât la[i s` se-n]eleag`?

Conversa]ia devenea jenant`. Corrie se ridic` de pe scaun,l`sându-[i mâncarea neatins`.

– Unde te duci? \ntreb` el r`stit. – Te prive[te cumva? \i r`spunse ea \n]epat.– Eu a[ zice c` da. Conversa]ia noastr` n-a fost cumva pe gustul

t`u? Te duci probabil s` cau]i alinare la tat`l meu? Se ridic` la rându-i\n picioare, blocându-i ie[irea din buc`t`rie. Excursia noastr` r`mâne\nc` \n picioare. O s` plec`m chiar acum. N-o s` ai nevoie de hain`

116 BESS NORTON

pentru c` e o noapte cald`, dar dac` o s` ]i se fac` frig, ma[ina meaare un radiator excelent.

Prinzând-o de mân`, o scoase for]at din camer`. Chiar [i atunci,atingerea lui \i stârnea o dorin]` arz`toare [i ei \i venea s` fac` opiruet` [i s` se opreasc` \n bra]ele sale pentru a-l implora s-o\n]eleag`. Doar gândul c` o astfel de rug`minte ar fi fost inutil`, oopri.

Rolls-ul \i a[tepta, dovad` c` planificase ie[irea dinainte. O\mpinse f`r` s` se formalizeze pe locul ei, apoi se a[ez` \n spatelevolanului [i scoase luxoasa ma[in` din curte.

Corrie privea concentrat` pe geam, \ncercând s` ignore b`rbatulde lâng` ea. Drumul era \ngust, strecurându-se pe lâng` [iruri decopaci r`suci]i care p`reau c` se \ntind \n toate direc]iile c`utândaerul. Apoi trecur` printr-un tunel verde \n care lumina era filtrat` defrunzele nemi[cate.

O turm` de oi ap`ru parc` din p`mânt [i se trezir` \mpresura]i debeh`ituri. Curând dup` aceea ie[ir` la lumin` [i Damon ap`s`accelera]ia. Stâncile de granit str`luceau \n lumina \nser`rii, iarpantele \mp`durite urcau \n dep`rt`ri. Verzi [i lini[tite, aproape of`cur` pe Corrie s` uite de necazuri.

Din când \n când, treceau pe lâng` un vagabond care \[i târâiapa[ii \n hainele lui de sac, adesea ridicându-[i mâna, salutând cu unrânjet pe chipul murdar, \ntotdeauna cu cel pu]in un dinte preapu]in.

– Unde dorm? \ntreb` Corrie, curiozitatea punând st`pânire pe ea\n timp ce privea \n urm` c`tre silueta disp`rând \n dep`rtare.

– Oriunde, ridic` Damon din umeri. Pe o mân` de paie aruncateoriunde, chiar [i \n drum.

– {i ce m`nânc`? – Orice pot scormoni. |l prepar` pe un foc de vreascuri [i dac` te

apropii suficient, po]i s` miro[i fumul din hainele lor. Rareori se spal`,

ADIERE DE PRIM~VAR~ 117

[i cu toate astea sunt remarcabil de s`n`to[i. Pare chiar s` le priasc`stilul de via]` pe care [i l-au ales.

Corrie strâmb` din nas. – Mie nu mi s-ar potrivi. – Fiecare are dreptul s` aleag` modul \n care tr`ie[te.Ceva \n felul \n care o spusese o f`cu pe Corrie s` cread` c` se

referea indirect la Zelah – [i la ea \ns`[i – a[a c` ridic` privirea spre el,preg`tit` s`-i dea o replic` ascu]it`, dar chipul lui era concentratasupra drumului care se desf`[ura \naintea lor.

– Am s` te duc la Waterford, una din zilele astea, s` vezi sticlaminunat` pe care o fac acolo, spuse el tam-nisam.

– Mi-ar pl`cea, spuse ea simplu. Mama mea – Anne – are o vaz`de cristal de Waterford pe care \ntotdeauna am admirat-o.

– Poate o s`-]i cump`r una, spuse el cu un zâmbet strâmb, pentruraftul de sus.

– N-o s` mai fie nevoie de asta, spuse ea. I-am trimis o scrisoarelui John. Am rupt logodna.

– Deci, e[ti un juc`tor liber de contract?Corrie ridic` din umeri [i f`cu o grimas` dr`g`la[`. – Po]i s`-i spui [i a[a.– Atunci, nu mai e nimic s` m` opreasc` s`-]i fac avansuri?|ntrebarea era surprinz`toare.

– N-am observat s` te fi oprit ceva pân` acum. – Oh, dar m-am \nfrânat, \i replic` el vizibil amuzat. {tiam c` a[

\nc`lca proprietatea altui b`rbat. – Cred c` m` iei peste picior, spuse ea \mbufnat`, [i nu mi se pare

foarte amuzant. Aproape \nainte s`-[i dea seama de inten]iile lui, ma[ina alunec`

lin, oprindu-se la marginea drumului, [i bra]ul lui Damon erapetrecut pe dup` umerii ei, tr`gând-o implacabil spre el.

Ea f`cu ochii mari de surpriz` [i se lupt` disperat`.

118 BESS NORTON

– Ce joc e `sta?– |]i dovedesc c` nu glumeam, t`r`g`n` el cuvintele, ridicându-i

cu o mân` b`rbia. E[ti foarte atr`g`toare. Ai un aer neatins,surprinz`tor a[ putea spune, ]inând cont de circumstan]e. Degetelelui \i atinser` buzele când ea deschise gura s` protesteze. Dar asta teface incredibil de atr`g`toare. Am vrut de atâtea ori s` te s`rut, dar…

– }i-ai adus aminte de statutul meu cu John, termin` eane\ncrez`toare.

|ncearc` altceva! Vrei s` spui de fapt c` aveai pornirile, dar ai reu[its` le ]ii sub control din cauza a ceea ce crezi c` sunt – nu datorit`vreunui cod etic.

– N-o s` ne cert`m pe am`nunte, spuse el [i gura lui era maiaproape. Când \ncerc` s` se retrag`, el o trase aproape cu mâna liber`.

– |]i cer s`-mi dai drumul, scânci ea.– Când voi fi preg`tit, veni r`spunsul insolent, respira]ia lui cald`

mângâindu-i obrazul. Când buzele lui coborâr` curba gâtului c`tre pulsul moale de la

baza lui, Corrie sim]i furnic`turi de pl`cere prin tot corpul, [i o nevoiecople[itoare s`-i r`spund`, dar [tia c` dac` ar face asta ar fi fatal.Cumva, trebuia s`-i demonstreze lui Damon c` aten]iile lui nu\nsemnau nimic, c` ea [i cu Zelah erau dou` persoane extrem dediferite.

Când buzele lui venir` peste ale ei \ntr-un s`rut dur, nemilos, sesim]i dus` f`r` voia ei, ca o petal` \ntr-o furtun`, aruncat` [i r`sucit`pân` nu mai [tiu \ncotro se \ndreapt`. Se auzi gemând slab iar el ourm`ri \nfometat, f`r` oprire, mâinile lui mângâindu-i pielea pe subrochia pe care i-o descheie \n grab`.

Ea nu-[i putea nega nevoia de el, sau faptul c` priceperea lui \itrezise o dorin]` de care nici nu [tia s` fi existat, dar printr-un eforturia[ de voin]`, \[i opri buzele s`-i mai r`spund`. De[i \n interiorardea, la suprafa]` reu[i s` afi[eze un calm de care, \n fapt, era

ADIERE DE PRIM~VAR~ 119

departe, atârnându-i impasibil` \n bra]e, singura tr`dare, geam`tulacela moale care-i sc`pase \nainte s`-[i dea seama.

Damon nu se opri \nainte de a-[i satisface poftele, [i atunci seag`]` de el ame]it`, refuzând s` admit` c` de[i se str`duise cudisperare s`-[i ascund` tr`irile, el era sigur con[tient de chinul eiinterior, [i poate chiar o privea satisf`cut de puterea pe care o aveaasupra ei.

O presupunere care se adeveri câteva momente mai târziu, cândel spuse:

– O \ncercare admirabil`, scumpa mea doamn`, dar nu \ndeajunsde conving`toare.

– Pentru ce? r`bufni ea, cu ochii aprin[i de furie. S` conving unmaniac ca tine c` sunt impasibil`? Dar n-am \ncercat niciodat` s` neg.

Un zâmbet ap`ru pe buzele lui, fa]a lui frumoas` \nc` plutindpericulos de aproape.

– Trebuie s` fie o schimbare pentru tine s` joci un rol "\nap`rare", \n locul unei femei fatale.

– Tot a[a cum e o schimbare pentru tine s` alergi dup` mine, de[i]i-ai m`rturisit ura pentru sexul meu, spuse ea rece. Poate c` eu artrebui s` te \ntreb dac` te sim]i frustrat.

– Pentru un b`rbat e diferit, spuse el u[or. Orice fat` e dispus` s`-i dea ce are nevoie. Cred c` pot lini[tit s` spun c` nu te s`rutampentru c` voiam s` m` satisfaci.

Ea \I privi cu dispre]:– Orice fat`? Poate c` ar trebui s`-]i pui ordine \n experien]e

\nainte s` te repezi s` faci astfel de declara]ii pe grab`. El ridic` din sprâncene.– Ba chiar asta spuneam. Cu abordarea corect`, orice fat` poate

fi cucerit`.Corrie \[i scutur` capul cu furie.– Nu v`d rostul acestei conversa]ii. Nu ajungem nic`ieri.

120 BESS NORTON

Te rog s` m` duci acas`. – Toate la timpul lor, spuse el cu un zâmbet satisf`cut. |nc` n-am

terminat cu tine.Ea se-nro[i, apoi deveni palid`.– Ce altceva mai vrei, pentru numele Domnului, nu m-ai umilit

suficient?– Nu asta a fost inten]ia mea, spuse el calm. Am decis c` e timpul

s` fim prieteni. N-am reu[it s` scap de tine – a[a c` nu v`d ce rost armai avea alte ostilit`]i.

Corrie deschise gura, privindu-l cu ochi mari, ne\ncrez`tori. – Nu te cred. Trebuie s` mai ai [i un alt motiv. Voia cu disperare

s`-l cread`, dar cum ar fi putut? – De ce a[ avea? \ntreb` inocent.– Pentru c` pân` acum n-ai f`cut niciun secret din faptul c` nu

po]i suporta s` m` vezi.– N-am spus niciodat` asta. Din contr`, \ntotdeauna te-am g`sit

extrem de atr`g`toare. El ridic` mâna s`-i mângâie obrazul, dar ea i-od`du nervoas` la o parte. {i, continu` el imperturbabil, cred c` a sosittimpul s` punem cap`t diferendelor dintre noi.

Ea nu-[i putu st`pâni emo]ia la gândul c` va fi prieten` cu Damon,[i poate mai mult de atât, chiar aman]i. Asta-i acceler` \nc` o dat`pulsul [i c`ldura \i \mbujor` obrajii. Dar ceea ce dorea s` [tie cuadev`rat, era motivul din spatele ofertei lui. F`r` sinceritate, ar puteas` nu \nsemne de fapt nimic, iar ea nu vedea nicio cauz` posibil`pentru care el s`-[i schimbe opinia.

Dar când buzele lui le m\ngâiar` \nc` o dat` pe ale ei, toategândurile s`n`toase disp`rur`. |nchise ochii [i se bucur` de aceast`pl`cere nea[teptat`. Va avea timp s` se fr`mânte \n leg`tur` cu bruscalui schimbare.

ADIERE DE PRIM~VAR~ 121

Capitolul 9

De atunci \nainte, tiparul vie]ii lui Corrie se schimb`. Damon \iacord` mult mai mult` aten]ie decât \nainte, [i \n majoritatea serilorie[eau \mpreun`, uneori la o plimbare, alteori la mas`.

O lua chiar [i din timpul lucrului la cartea lui Charles, iar ea se\ntreba de ce nu mai acord` atât de mult timp muncii la ferm`, cumo f`cea \nainte. Un gând care-i tot venea \n minte [i pe care \lrespingea cu persisten]` era acela c` juca rolul câinelui de paz`.|ntreaga poveste era pus` la cale ca s-o ]in` cât mai departe cu putin]`de Charles. ~sta trebuia s` fie adev`rul. Nu-[i putea imagina niciun altmotiv pentru care Damon s`-i dea brusc atâta aten]ie. Trebuia s`recunoasc` faptul c` era pl`cut, preferabil de o mie de ori r`zboiuluipe care-l purtaser`, dar, cumva, asta afecta pl`cerea prieteniei lui.

De fiecare dat` când ie[eau \mpreun`, nu putea s` nu simt` c`,pentru el, totul era un joc. El n-ar fi putut fi gelos, pentru c` ea [tiaf`r` urm` de \ndoial`, c` nu era atras de ea. Cauza trebuia s` fie teamalui ca Charles s` nu-i fac` avansuri. Asta era o prostie, [i nu exista nicio[ans` ca a[a ceva s` se \ntâmple, dar Damon avea ideea asta fix`, c`\ntre cei doi s-ar fi \nfiripat ceva, [i `sta era felul s`u de a opri toat`afacerea. |ntr-o noapte, când gândul ̀ sta o chinuia pe Corrie mai multdecât de obicei, i l-a aruncat \n fa]`. Merseser` la Dublin s` m`nânce

[i apoi la o sal` de dans. Damon o ]inea \n bra]e, \n timp ce pluteaupe muzica unui vals. Dup` aparen]e, erau doi iubi]i absorbi]i unul decel`lalt. Capul lui Corrie se odihnea pe um`rul larg al lui Damon,bra]ele lui o strângeau aproape de el, [i ar fi trebuit s` fie extrem defericit`. |n schimb, se sim]ea nelini[tit` [i se tot foia pe lâng` el.

– Hai s` ne a[ez`m, spuse ea. Dintr-o dat`, nu prea mai am chefs` dansez.

– Cum vrei, veni r`spunsul lui, [i o conduse c`tre locurile lor. S-a \ntâmplat ceva, pari \ngrijorat`.

– Vreau s` [tiu de ce-]i dai silin]a cu mine? izbucni ea cuam`r`ciune, emo]iile adunate \n ultimele zile r`bufnind \n cele dinurm`.

Ochii lui \ntuneca]i str`lucir`.– Profit de situa]ie. A[ fi nebun s` nu m` bucur de compania unei

fete a[a frumoase ca tine atâta vreme cât e[ti oaspete \n casa noastr`. – Nu te cred, \i spuse ea f`r` menajamente, respirând adânc

\nainte de a continua. Cred c` e din cauza lui Charles. |ncerci s` m`]ii departe de el. |i arunc` o privire interogativ`, dorindu-[i s` poat`ignora emo]ia apropierii lui.

O \ncrunt`tur` \i uni sprâncenele.– |n felul `sta, recuno[ti c`-i sim]i lipsa [i c` ai prefera compania

lui?– Nimic de genul `sta, contracar` ea cu aprindere.– E chiar insult`tor, spuse el s`lbatic. G`se[ti compania mea atât

de intolerabil` \ncât o preferi pe cea a unui b`rbat de trei ori maib`trân decât tine?

Corrie oft` de exasperare.– }i-am spus doar c` nu `sta e motivul. Sunt aici doar pentru a-l

ajuta s`-[i scrie cartea, nimic mai mult.– |n cazul `sta, spuse el cu o grab` prost ascuns`, nu conteaz` c`

timpul liber ]i-l petreci cu mine.

ADIERE DE PRIM~VAR~ 123

– Nu c` mi-ar displ`cea compania ta, ba din contr`, spuse ea cuaprindere. Dar \ntrebarea care nu-mi d` pace, e de ce?

– {i de ce-i a[a? Nu-mi pot imagina c` motivele pentru care unb`rbat te-a invitat undeva s` te fi deranjat \n trecut.

Corrie scutur` din cap, furioas`. – Circumstan]ele sunt u[or diferite. La \nceput n-ai f`cut niciun

secret din dispre]ul t`u pentru mine. Ce-i cu schimabarea asta brusc`?Damon rânji.– Nu cred c` e cazul s`-]i ba]i c`p[orul t`u frumos cu

necunoscutele rela]iei noastre. Este suficient, pentru moment, s` ieice ]i se ofer`, nu crezi?

– Dac` mi te oferi tu, \i arunc` ea furioas`, po]i s`-]i iei gândul.Nu e[ti genul meu. Zâmbetul \i flutura \nc` pe buze lui Damon.

– Ah, am uitat, respectabilul John are inima ta, sau m`-n[elcumva? E posibil s` fie cineva mai \n vârst`, cineva plin de bani, cu osl`biciune pentru femei frumoase?

Dac` n-ar fi fost \n public Corrie l-ar fi plesnit peste fa]`. Trebui s`se mul]umeasc`, \n schimb, s` spun` cu aprindere:

– E[ti nebun! Ai o minte sucit`, [i ar fi trebuit s` [tiu mai bine,decât s` te \ntreb pe tine!

– A[a ar fi trebuit, spuse el calm. S` \n]eleg c` aceast` conversa]iea ajuns la final? Dac`-i a[a, \]i sugerez s` ne relu`m dansul.

Corrie se holb` la el.– Nu vreau s` m` mai atingi vreodat`. Nu-mi place cum ac]ionezi.Chipul lui se \n`spri.– Iar mie nu-mi plac insinu`rile tale. Poate c` ai dreptate, ar fi

timpul s` plec`m.El \[i \mpinse scaunul [i se ridic`, o a[tept` pe Corrie s`-[i ia

po[eta, apoi o conduse la ma[in`. Ea nu spuse nimic pân` fur` \nma[in`, pe drum, dar furia ei nu disp`ruse, a[a c` se-ntoarse spre el,abia putând s`-i disting` tr`s`turile \n lumina cadranelor de bord.

124 BESS NORTON

– Sper c` `sta e finalul farsei pe care ai pus-o \n scen`. – Nici pe departe. Tonul s`u era sumbru, iar ea deveni con[tient`

de tensiunea fr`mânt`rilor lui. Am s` te scot \n continuare \n ora[, decâte ori o s` am chef.

– {i dac` o s` refuz?– Nu ]i se va permite s` spui nu, i-o \ntoarse el pe un ton decisiv. Corrie fierbea de mânie.– Dac` ai impresia c` o s` faci pe [eful meu, te \n[eli! Eu fac ce

vreau!– Iar eu, de asemenea, fac ce vreau, spuse el, a[a c` se pare c` e

o problem` de cine e mai puternic. Pentru prima dat`, buzele lui sedestinser`. M` \ntreb cine va câ[tiga.

Ea refuz` s` r`spund` [i se-ncrunt` gânditoare spre tunelurile delumin` create de farurile lor, \ntrebându-se pentru care motiv dinlumea asta mare se \ndr`gostise de un b`rbat atât de imposibil. P`reac` scurta lor perioad` de respiro se terminase [i nu avea pe cine s`dea vina \n afar` de ea \ns`[i. Dac` n-ar fi \ncercat s` afle motivulac]iunilor lui, ar fi putut fi \nc`, \ntre ei, rela]ia aceea care \i deveniseatât de drag`. Acum, probabil vor reveni la o har]` perpetu`.

Era \nc` devreme, când ajunser` acas` [i \n fa]a vilei era parcat` oma[in`. Corrie presupuse c` era un musafir venit la Damon sau laCharles, [i se decise s` se duc` direct la culcare. Nu se sim]ea \n stares` fac` frumos pentru vreun str`in, nu \n seara asta când lumea ei sef`cuse buc`]i.

Dar nici nu intrase bine \n camera ei c` u[a se deschise [i intr`Damon.

– Ce vrei? \l repezi ea, temându-se c` ar avea de gând s`-[icontinue cearta.

– Prietenul t`u e aici. Chipul lui era lipsit de expresie, nel`sânds` se vad` \n niciun fel reac]ia lui fa]` de prezen]a lui John. A[a cumspuneam, e extrem de previzibil.

ADIERE DE PRIM~VAR~ 125

Prima reac]ie a lui Corrie fu una de panic`. Ea nu-l dorise pe Johnaici, [i din acest motiv \i trimisese acea scrisoare. Dar dup` câtevaclipe, \[i d`du seama c` putea fi un r`spuns pentru problemele ei.Damon nu-[i va mai face griji c` ar c`uta compania lui Charles [i \nconsecin]`, ar l`sa-o \n pace.

– Spune-i c` am s` cobor \ntr-un minut, spuse ea [i a[tept` ca els` plece. Vreau s`-mi aranjez p`rul. De fapt, nu dorea s` coboareal`turi de Damon, preferând s`-l \ntâlneasc` pe John de una singur`.Aveau multe de discutat, iar ea [tia cu siguran]` c` el nu va fi \ntr-ostare de spirit prea bun`.

– M` surprinzi, spuse Damon. A[ fi crezut c` o s` te repezi s`-lvezi, f`r` s` te preocupe cum ar`]i.

– Ui]i, spuse ea rece, c` logodna noastr` s-a rupt. – Din partea ta poate, dar prietenul t`u pare foarte determinat.

Cred c` ar fi mai bine s` te preg`te[ti. Se-ndrept` spre u[`, ad`ugând\nainte de a ie[i: Dintr-o lupt` \n alta, m`-ntreb cine dintre voi doi va\nvinge.

Corrie scoase limba cu un gest copil`resc când el \nchise u[a, daruit` aluziile lui câteva momente mai târziu, când ie[i la rândul ei dincamer`, preg`tit` pentru confruntarea cu John.

Acesta era \n sufragerie, rezemat de sp`tarul canapelei aurii [ip`rând extrem de stânjenit. Damon st`tea rezemat cu spatele de[emineu, iar Charles era a[ezat \ntr-unul dintre fotolii.

– Ah, Corrie, draga mea, spuse b`rbatul mai \n vârst`. L-am\ntre]inut pe logodnicul t`u. P`cat c` erai ie[it` când a sosit, dar acumnu mai conteaz`. Noi o s` v` l`s`m singuri, acum. Cred c` ave]i omul]ime s` v` spune]i.

Cu asta, el [i fiul s`u p`r`sir` camera, dar nu \nainte ca Damon s`-i arunce o privire care p`rea s`-i sugereze c` \ncepuse lupta.

Când se \nchise u[a, John se ridic` [i travers` camera spre Corrie,care st`tea \nc` ezitant` lâng` u[`. R`mase rigid \n fa]a ei, cu ochii

126 BESS NORTON

c`prui suferinzi [i o expresie pe care nu i-o mai v`zuse niciodat`, trist`dar defensiv`, de parc` \ncerca s`-[i re]in` un torent de cuvintefurioase.

– Poate c` ar fi mai bine s`-mi spui ce-nsemn` toate astea, spuseel printre din]i.

Corrie \ncuviin]` [i \[i mu[c` nervoas` buza. – Vrei s` ne a[ez`m? S-au \ntâmplat atât de multe, \ncât nu prea

[tiu de unde s` \ncep. El se a[ez` pe canapea, iar ea se a[ez` lâng` el, degetele

frem`tându-i \n poal`.– Nu-mi plac \n[el`toriile, Corrie. N-am crezut niciodat` c` o s` fii

\n stare de a[a ceva. De ce? – De ce, ce? \ntreb` ea, tr`gând de timp, de[i [tia foarte bine c` se

referea la Damon. Ea nu-l pomenise nici m`car o dat` \n scrisorile ei,preferând s` lase impresia c` locuie[te numai cu Charles Courtney.

– {tii prea bine, spuse el f`r` menajamente. Tipul `sta, Damon,cine e, [i de ce nu mi-ai pomenit de el? E ceva \ntre voi? ~sta-i motivulpentru care vrei s` rupi logodna?

Corrie se gr`bi s`-i r`spund`.– Bine\n]eles c` nu. Nu-nseamn` nimic pentru mine. Lucrez

pentru tat`l lui, asta-i tot. Doar ]i-am spus asta.– Problema e ce nu mi-ai spus. E[ti \ndr`gostit` de el?– Doamne, nu! strig` ea repede, prea repede poate, din moment

ce John p`ru neconvins. Ne urâm reciproc. – Atunci, de ce ai ie[it cu el la dans? Mie mi se pare ciudat. Corrie ridic` din umeri. – De ce n-a[ face-o? Nu trebuie s` fii \ndr`gostit de cineva ca s` ie[i

cu el. – Dar trebuie cel pu]in s`-l placi, spuse el rece. E mai mult aici

decât vrei s` recuno[ti, iar eu am de gând s` aflu. – John, Corrie \i puse mâna pe genunchi.

ADIERE DE PRIM~VAR~ 127

Te rog nu \ncerca. Crede-m` pe cuvânt, nu e nimic \ntre noi.El \i lu` mâna [i o strânse \ntre ale lui.– A[ vrea asta, Corrie, chiar a[ vrea, dar nu pot s` cred decât ceea

ce v`d cu ochii mei. Când am aflat c` lucrezi pentru Charles Courtney,nu mi-a pl`cut, cu tine locuind \n aceea[i cas`. Dar dac` a[ fi [tiut c`sunt doi, [i \n mod particular diavolul `la al naibii de ar`tos care seuita la mine de parc` a[ fi vreo chestie nemaiv`zut`, ei bine, te \ntreb,cum ar trebui s` m` simt? |]i spun Corrie, dac` a[ fi [tiut adev`ratelecircumstan]e, a[ fi fost de mult` vreme aici. A fost o mare gre[eal` dinpartea ta c` ai \ncercat s` m` duci \n eroare.

– |mi pare r`u, John, spuse Corrie cu suficient` peniten]`. N-ar fitrebuit s` fac asta, dar [tiam cum ai s` reac]ionezi [i cinstit vorbind n-ai niciun temei s` te \ncingi a[a.

El d`du drumul mâinii ei [i se ridic`.– Nimic? Cum po]i s` spui a[a ceva? Trebuia s` ne c`s`torim la

\ntoarcerea ta din excursia asta neroad`. {tiam c` n-ar fi trebuit s` telas niciodat` s` vii singur`, cred c` eu sunt de vin` pentru \ntreagat`r`[enie.

– Nu, John, nu e[ti, spuse Corrie blând. Probabil c` nu te-am iubitniciodat` cu adev`rat [i a fost nevoie de pauza asta ca s`-mi dau seamade anumite lucruri. A fost mai bine s`-mi dau seama de asta acum, numai târziu, dup` ce ne-am fi c`s`torit; nu crezi?

El scutur` energic din cap. – Eu \nc` sunt de p`rere c` tipul `sta, Damon, are ceva de-a face

cu toate astea. Cum doamne iart`-m` te-a convins s` stai aici, Corrie?Ai renun]at la c`utarea mamei tale?

– ~sta-i rezultatul c`ut`rilor mele, spuse ea cu am`r`ciune. Ia unloc [i o s`-]i povestesc.

El p`ru surprins, dar se supuse [i Corrie urm`: – Zelah este m`ritat` cu Charles Courtney.– Deci, ai dat de ea! exclam` el. De ce nu ne-ai dat de [tire?

128 BESS NORTON

Lui Anne nu i-a pl`cut niciodat` s` \ntrebe, dar noi am presupusc` n-ai avut niciun succes. Cum e? {i cum v` \n]elege]i?

– Stai o clip` John! opri Corrie avalan[a de \ntreb`ri. Nu e chiaratât de simplu. Zelah este, ei bine, ca s` folosesc un eufemism, nu e opersoan` prea dr`gu]`. Pentru moment l-a p`r`sit pe Charles, dar o s`se-ntoarc` când se va sim]i \n stare. Charles, susprinz`tor o iube[te,dar Damon ur`[te chiar [i simpla men]ionare a numelui ei.

John d`du din cap \ncercând s` \n]eleag`. – Deci `sta a fost adev`ratul motiv pentru care ai r`mas aici, ca

s-o \ntâlne[ti pe Zelah când se va \ntoarce?– Nu \n \ntregime, spuse Corrie cu sinceritate. Vezi tu, nu i-am

spus asta lui Anne, pentru c` n-am vrut s-o \ngrijorez, dar mi s-a furatma[ina [i Damon [i-a f`cut mil` de mine [i m-a adus aici. A[a a \nceputtotul. A fost o coinciden]` c` Zelah s-a \ntâmplat s` fie m`ritat` cuCharles.

– Cred c` \ncep s` \n]eleg, spuse John \ncet. Motivul pentru carenu te \n]elegi cu Damon este pentru c` tu [i cu Zelah sem`na]i taremult, nu-i a[a? {i te dispre]uie[te [i pe tine tot atât de mult ca [i pe ea.

Probabil c` a fost o u[urare c` John [tia \ntreaga poveste pentruc`, dintr-o dat`, Corrie se sim]i mult mai u[oar`, [i zâmbi pentruprima dat` de când \l v`zuse.

– Chiar a[a; deci, dup` cum vezi, Damon n-are nimic de-a face cudecizia mea.

– Atunci, mai am vreo speran]`? El veni mai aproape. Oh, Corrie,nici nu [tii cât de mult mi-ai lipsit! A fost un iad, s` nu [tiu ce se-ntâmpl` cu tine.

Ea se \ncord` când el \ncerc` s-o s`rute, iar când buzele lui calde[i umede le presar` pe ale ei, se trase \napoi.

– Nu, John, nu aici. Ar putea intra cineva. – {i ce? spuse el \nfierbântat, cu ciud`. Asta se a[teapt` [i ei, \n

special b`trânul. Zicea c` se \ntreab` de ce mi-a luat atâta timp.

ADIERE DE PRIM~VAR~ 129

– El nu [tie c` totul \ntre noi s-a terminat, spuse ea obosit`. Dars-a terminat, John, nu m-am r`zgândit doar pentru c` e[ti aici, [i nicinu o voi face. |mi pare r`u, dar a[a stau lucrurile.

N-a vrut s`-l jigneasc` spunându-i c` atingerile lui de adineauri n-au \nsemnat nimic pentru ea – [i doar \n inima ei ar fi admis c` l-acomparat cu Damon.

John, ro[u [i furios, spuse:– De ce nu-]i dai o [ans`, Corrie? M-ai iubit \nainte, o s-o faci din

nou odat` ce suntem \mpreun`. Desp`r]irea noastr` a pricinuit asta,dar pot s` te asigur c` nu se va mai repeta niciodat`. O s` facem totul\mpreun`, draga mea, totul.

– Oh John, Corrie \l privi cu compasiune. N-o s` mearg`, [tiusigur.

– Dar nu ne-ai dat nicio [ans`, o contrazise el. Uite, CharlesCourtney m-a invitat politicos s` r`mân câtea zile. Hai s` vedem cumevolueaz` lucrurile.

Corrie oft`. – Cum dore[ti, dar nu v`d cum o s` schimbe asta ceva.– Ba da, eu [tiu c` da, o asigur` el \ncrez`tor, luând-o \nc` o dat`

\n bra]e, buzele lui dornice c`utându-le pe ale ei. De data asta \l l`s` s-o s`rute, \ncercând s` nu arate c`

\mbr`]i[area lui o l`sa rece. Suferise destul ca s`-l mai r`neasc` [i eaacum. Va depinde de ea, s`-l dezam`geasc` cu blânde]e pe parcursulurm`toarelor câteva zile astfel \ncât, atunci când va sosi timpulplec`rii sale, o s`-i accepte decizia, [i poate chiar, o va a[tepta.

130 BESS NORTON

Capitolul 10

Dup` cum se a[teptase Corrie, Charles nu-i permise s` lucreze peperioada [ederii lui John. |nsistase ca cei doi s` stea cât mai mult timp\mpreun`, declarând c` fuseser` desp`r]i]i suficient` vreme. Ea nuavu inima s`-i spun` c` lucrurile se schimbaser` \ntre ei.

– Cât ai de gând s` mai r`mâi? \l \ntrebase pe John \n cea de-adoua zi a [ederii sale. Cina se terminase [i erau \mpreun` \n camerade zi. Chales \[i f`cuse un obicei din a absenta suspect de mult zileleastea, iar pe Damon cu greu \l mai v`zuser`. Muncea din greu, iarCorrie b`nuia c` recupera timpul pierdut.

– Asta-i o aluzie c` vrei s` plec? o \ntreb` el iritat. John nu mai era chiar a[a de pasiv ca \nainte, iar ea \ncerc` s`-l

calmeze:– Bine\n]eles c` nu, drag`. M` gândeam doar la cartea lui Charles.

E foarte dr`gu] din partea lui s`-mi dea liber, dar nu m` pot a[teptas`-mi pl`teasc` ceva cât \mi petrec timpul cu tine.

Dar John se gr`bi s` profite de ultimele cuvinte.– Ah, deci compania mea nu e chiar atât de rea, \n cele din urm`,

[i o trase \n bra]ele lui. {tiam eu c` am s` te câ[tig \n cele din urm`.Scumpa mea Corrie, \mi pare r`u pentru ceea ce am spus, dar eramgelos pe bruta aia. Acum \mi dau [i eu seama c` m-am \n[elat – [i \mi

pot permite s` a[tept. O s` vezi, curând lucrurile vor fi exact cum aufost \nainte.

S`rutul lui era cald [i lipicios, lipsit cu des`vâr[ire de focul luiDamon. Corrie se sim]i vinovat` pentru c` \i compara, dar deveniseun obicei \n ultimul timp. Acum, \ns`, [i-l scoase pe cel`lalt din minte,concentrându-se asupra lui John, care \ncerca s`-i stârneasc` unr`spuns cât de mic.

|n consecin]`, niciunul din ei nu auzi u[a deschizându-se [i seretraser` cu un aer vinovat când o voce sardonic` spuse:

– Scuza]i-m` pentru \ntrerupere. S` m` \ntorc \ntr-un momentmai convenabil?

Corrie se \nro[i [i \[i netezi p`rul cu o mân` u[or nesigur`. – Nu fi ridicol! E casa ta, po]i s` intri oricând vrei.Iar John sim]i nevoia s` adauge [i el:– |mi pare r`u, Courtney, dar Corrie e al naibii de atr`g`toare. {tii

cum vine asta.– Bine\n]eles, \l asigur` Damon solemn, [i John p`ru s` nu

observe sarcasmul din tonul s`u, dar Corrie p`li, strângând pumniifurioas`.

– Nu trebuie s`-]i ceri scuze, John, spuse ea \n]epat`.Ochii ei \i \ntâlnir` pe ai lui Damon, scânteind pentru o clip`

\nainte de a p`[i spre mijlocul camerei s` se a[eze \ntr-unul dintrefotolii, cu un picior atârnând neglijent peste bra]ul acestuia.

– Am ni[te ve[ti care te-ar putea interesa, spuse el. }i-au g`sitma[ina, minus, dac` era nevoie s-o mai spun, bagajul t`u.

– Dar asta-i minunat! Uit` de nervi [i le zâmbi atât lui Damon cât[i lui John. Asta e de-a dreptul minunat. Unde e?

– Nu departe de aici, r`spunse el scurt, dar eu n-a[ fi a[a de fericit.– De ce? \ntreb` ea, nedumerit`.– E o epav`. Amatori de curse, se pare. Tineri \n c`utare de

senza]ii tari.

132 BESS NORTON

N-a[ fi surprins s` fie câ]iva din banda aia cu care te giugiuleai. E o[mecherie bun`, dac` po]i s` scapi neprins.

– Band`? \ntreb` John imediat. Ce-i asta, Corrie? Nu mi-ai spusnimic de chestia asta.

– Oh, nu-l mai b`ga atât \n seam`. Exagereaz`.Damon ridic` din sprâncene, uitându-se direct la John. – Poate c` e timpul s` afli câteva mici adev`ruri despre …prietena

ta. Nu e chiar atât de inocent` precum pare. De dou` ori am dat pesteea având probleme cu b`ie]ii. Dinspre partea asta \i seam`n` maic`-sii. }i-a povestit despre Zelah?

John \ncuviin]` cu un aer la \nceput uimit, apoi furios. Când vorbi,vocea lui era aspr`.

– O s` vreau s` aud mai mult despre asta, Corrie, dar am s` a[tepts` fim singuri.

Damon se ridic`, afi[ând un aer foarte mul]umit.– Am s` plec atunci, s` v` las, s` v` l`muri]i problemele. |mi pare

r`u dac`, s` spun a[a, am aruncat pisica \ntre porumbei, dar amconsiderat c` trebuie s` [tii [i tu, John, ce se-ntâmpl` pe la spatele t`u.

– Te ur`sc, l`s` s`-i scape Corrie mai mult pentru ea, dar el o auzi[i râse.

– Un r`spuns bun, s`n`tos, exact cum m` a[teptam. Dar n-amniciun dubiu, micu]` Corrie, c` o s` po]i s` te sco]i cu vorba dinatitudinea asta, a[a cum \ncerci s` scapi cu vorba din orice alt`situa]ie. S`-mi spui la ce rezultat ajungi, ar fi interesant de [tiut.

|n momentul \n care se \nchise u[a, John se r`suci pe c`lcâie,fierbând. Corrie nu-[i amintea s`-l fi v`zut furios \nainte, fiind cea maiplacid` persoan` pe care o \ntâlnise. Acum, totu[i, avea fa]a ro[ie [i \[imu[ca nervos buzele.

– Se pare c` am ajuns ni]elu[ prea târziu. Te-ar deranja s`-mi spui[i mie ce se petrece? Corrie f`cu câ]iva pa[i inainte de a se-ntoarce s`-i arunce o privire trist`.

ADIERE DE PRIM~VAR~ 133

– N-ai \ncredere \n mine, John? Chiar ai de gând s` crezi ce ]i-aspus bruta asta pompoas`?

– Nu-mi pare genul de om s` mint`. – Nu, interveni ea repede, dar r`st`lm`ce[te adev`rul [i asta e la

fel de r`u. John privi \n sus spre ea. Era \nc` nervos, dar \[i controla perfect

sentimentele. – Poate ai vrea s`-mi spui [i versiunea ta, iar eu o s` m` decid pe

cine o s` cred. – Nu v`d de ce-a[ face-o spuse ea rece. La urma urmelor, totul s-a

terminat \ntre noi, a[a c` ce mai conteaz` acum?– Conteaz` foarte mult, veni replica lui prompt`. N-am s`-]i dau

drumul f`r` o lupt`, Corrie, [i dac` nu e niciun alt b`rbat implicat – ei bine, cred c` n-o s` dureze mult s` fim iar ca \nainte.

Ea spuse, trist`:– Trebuie s` spun asta pentru tine, John Marshall, m` surprinde

determinarea ta. N-am crezut niciodat` c` o s` apari aici, fiindconvins` c` scrisoarea mea va fi de-ajuns s` te conving` c` totul \ntrenoi s-a terminat.

Damon a avut dreptate \n privin]a asta.– Damon? El ce leg`tur` are cu treaba asta? Cu ce-l privesc pe el

treburile noastre?– {tia despre scrisoare, spuse ea defensiv. S-a \ntâmplat s` intre \n

timp ce o scriam [i – ei bine, i-am povestit despre tine. El a zis c` esingurul lucru care o s` te aduc` aici, garantat. Eu n-am fost de acord.

– Tot nu-n]eleg de ce ai discutat asta cu el, atac` John. Cred c` emai mult \ntre voi decât vrei s` [tiu eu.

Corrie r`spunse, exasperat`.– Doamne, John, dar nu pot s`-l suport! Credeam c` e de-ajuns de

evident ca orice prost s`-[i dea seama de asta.John p`ru s` cad` pe gânduri.

134 BESS NORTON

– Mmmm, m`-ntreb ce-i povestea asta despre ceilal]i tipi cu careerai? Se pare c` te-ai cam distrat de minune pe la spatele meu.

|nainte de a-i r`spunde, Corrie se mut` pe fotoliul pe care Damon\l folosise cu câteva minute mai \nainte. Se a[ez`, oftând adânc.

– O nimica toat`. |ncercam s` aflu de la unul dintre b`ie]i dac` acunoscut-o pe Zelah. Ne-am luat cu vorba [i m-a invitat la petrecerealor de pe plaj`. Asta-i tot.

– Nu e ceea ce insinua Damon. Pân` la ce or` a ]inut petrecereaasta?

Ea ridic` din umeri.– N-am idee, eu am plecat \nainte de final. – De ce? Fiindc` lucrurile sc`paser` de sub control? \ntreb` el

t`ios. Mie a[a-mi pare. Sunt surprins de tine, Corrie, n-am crezutniciodat` c` e[ti o astfel de fat`.

– Dar nici nu sunt, pentru numele lui Dumnezeu, insist` eafurioas`. De ce cred \ntotdeauna b`rba]ii ceea ce e mai r`u?

– {i \nc` ceva, o acuz` el. Nu mi-ai spus niciodat` c` ]i s-a furatma[ina. Asta e o alt` minciun`. |ncep s` m`-ntreb ce e adev`rat [i cenu este.

Corrie s`ri \n picioare.– Po]i s` crezi ce vrei, mie-mi ajunge interogatoriul `sta! Dac` mai

vrei s` [tii ceva, \ntreab`-l pe Damon, se pare c` el are toater`spunsurile.

John \ncerc` s-o opreasc`, dar ea se smulse din mâna lui [i serepezi sus, \n camera ei. Se a[ez` \n fa]a m`su]ei de toalet` [i-[i privichipul ro[u ca racul. P`rul ei m`t`sos era r`v`[it, iar ochii-i alba[triaruncau fl`c`ri de mânie.

– Ur`sc b`rba]ii! spuse ea c`tre imaginea din oglind`. Nu suntaltceva decât necazuri – cu excep]ia lui Charles, bine\n]eles. Chipul eise-mlânzi la gândul tat`lui lui Damon [i sim]i dintr-o dat` nevoia s`vorbeasc` cu el. Asta o va face s` se simt` mai bine.

ADIERE DE PRIM~VAR~ 135

|i dusese dorul, zilele astea din urm`. F`r` m`car s` se opreasc` s`-[i aranjeze p`rul, Corrie plec` \n

c`utarea lui Charles. |ncerc` mai \ntâi \n birou, riscând s` dea nas \nnas cu John, dar nu era nimeni acolo; [i la fel [i \n buc`t`rie. Nu mair`mânea decât dormitorul lui. Avu o mic` ezitare s`-i violeze spa]iulprivat, dar nevoia ei disperat` de a vorbi cu el, câ[tig`.

La b`taia ei, \i r`spunse imediat. |l g`si pe Charles a[ezat lâng`fereastr`, citind, dar el l`s` jos cartea imediat ce v`zu cine eravizitatorul lui.

– Corrie, draga mea, ce dr`gu] din partea ta s`-mi faci o vizit`!Trebuie s` spun c` John pare un b`iat de treab` [i sunt bucurospentru tine, copila mea, c` ai f`cut o alegere foarte bun`.

Corrie se a[ez` pe marginea patului cu o expresie tulburat`. – Totul s-a terminat \ntre noi, Charles. De-aia a venit. I-am scris c`

rup logodna. Problema e c` el nu vrea s` accepte. Charles p`ru uluit, [i pentru o clip` regret` c` i-a spus. Nu prea

era cinstit s`-l amestece \n problemele ei.– |mi pare r`u, Corrie, spuse el, nu mi-am dat seama. De-asta ai

venit, ca s` discut`m problema ta?– Dac` nu te superi, n-am pe nimeni altcineva.El \i zâmbi blând.– D`-i drumul, copil`. {tii doar c` te consider ca [i fiica mea. – John crede c` am f`cut tot felul de lucruri [i e din cale afar` de

furios. Damon i-a spus de b`ie]ii `ia – [tii tu, din seara \n care m-aadus aici. Apoi, eu nu-i spusesem c` mi s-a furat ma[ina. Crede c` i-am \ndrugat o gr`mad` de minciuni. Spune c` acum nu mai [tie ces` mai cread`.

Ar`ta atât de nefericit`, c` Charles veni [i se a[ez` lâng` ea,punându-i o mân` pe um`r.

– {tii ce se spune despre chinul iubirii adev`rate.– Dar eu nu-l iubesc, se smiorc`i Corrie.

136 BESS NORTON

Am crezut c`-l iubeam, cândva, dar acum nu mai cred, \l iubescpe…Se opri, regretând sc`parea care aproape o f`cuse s`-[irecunoasc` adev`ratele sentimente.

– {tiu, spuse Charles \ncet, \l iube[ti pe fiul meu.Pentru o clip` electrizant`, tot ce putu Corrie s` fac` era s`

priveasc` \n sus spre Charles, cu ochi mari, ne\ncrez`tori. – Cum de [tii asta? reu[i s` \ngaime \n cele din urm`.– Nu sunt orb, spuse Charles cu un zâmbet. V`d ce se-ntâmpl` \n

jurul meu.– Dar e atât de evident? Vreau s` spun, Damon [tie? Gândul `sta

era nesuferit.Dar Charles cl`tin` din cap lini[titor. – |mi pare r`u, dar Damon are obsesia c` toate femeile sunt rele. – Nu e vina ta, spuse ea. N-are nimic de-a face cu tine. Charles se a[ez` lâng` ea. – |ntr-un fel, are. Vezi tu, [i prima mea so]ie m-a p`r`sit când

Damon avea paisprezece ani. Acum e moart`, n-am divor]at niciodat`,dar – ei bine, a l`sat o ran` \n inima lui Damon, care era pe cale devindecare când am \ntâlnit-o pe Zelah.

Se opri o clip`, gândindu-se la trecut, iar Corrie se temu s`-i\ntrerup` gândurile. Un moment mai târziu, el continu`:

– A avut câteva prietene, dar nimic serios. E un tip foartesuspicios, n-are \ncredere \n nimeni, [i toate astea doar din cauzacelor ce mi s-au \ntâmplat mie. Poate c` n-am noroc, nu [tiu. Sunt omul]ime de femei bune \n lumea asta, ca tine de exemplu, draga mea.A[ vrea s` te v`d m`ritat` cu Damon. A fost cea mai mare speran]` amea de când ai venit.

– Din cauza asta mi-ai oferit slujba? \ntreb` ea dintr-o r`suflare,sup`rat` pentru ceea ce tocmai auzise, dar ceva mai dispus` s`\n]eleag` atitudinea lui Damon.

El zâmbi [i \ncuviin]`.

ADIERE DE PRIM~VAR~ 137

– Par]ial, dar [i pentru c` aveam \ntr-adev`r nevoie de cineva, iartu te \ncadrai perfect \n cerin]ele postului.

Ea \i prinse mâna \ntr-ale ei. – |]i mul]umesc c` mi-ai spus toate astea. |mi pare r`u c` nu ]i-au

mers toate din plin, dar acum totul este mult mai clar. Crezi c` Damonse va r`zgândi vreodat`?

Charles ridic` din umeri.– Numai timpul poate spune asta. E un nechibzuit. El crede c` eu

sunt, [tiu, dar eu cel pu]in sunt, eram con[tient de lipsurile lui Zelah,de dinainte s` m`-nsor cu ea, dar dragostea nu e ceva ce poate fiignorat, nu-i a[a?

Iar Corrie fu de acord din toat` inima cu spusele lui.– Dar ce am s` m` fac \n privin]a lui John? \ntreb` ea,

mângâindu-i cu ging`[ie dosul mâinii. Eu i-am spus c`-l ur`sc peDamon, de[i am impresia c` [i el are dubii \n privin]a asta.

– Trebuie s` te-ntrebi dac` iubirea ta pentru fiul meu este suficientde puternic` \ncât s` a[tep]i, poate o foarte lung` perioad` de timp – chiar ani – pân` când o s`-[i dea seama c` nu e[ti chiar atât derea pe cât crede el, sau dac` e[ti gata s` te mul]ume[ti cu mai pu]in.

Ochii lui Corrie str`lucir`. – A[ a[tepta o eternitate dac` a[ crede c` exist` [i cea mai mic`

[ans` c` se va r`zgândi \n privin]a mea. Crezi c` s-ar putea, Charles?|ntrebarea ei ner`bd`toare aduse zâmbetul pe buzele lui, a[a c`

lu` mâna ei [i o duse la buze. – Fii binecuvântat`, copil`. Cu o astfel de dragoste, cum ai putea

da gre[? Dar trebuie s`-i spui adev`rul lui John, alt` cale nu exist`.Ea oft` [i d`du \ncet din cap. – B`nuiesc c` ai dreptate, dar n-o s`-mi fie u[or. O s`-[i dea seama

c` pân` acum l-am min]it.– {i ce dac`, spuse Charles. Acum mai conteaz`? Nu po]i s`-l mai

ame]e[ti cu vorbe, asta-i sigur, a[a c` o desp`r]ire curat` e cea mai

138 BESS NORTON

bun` alegere. {i insist s` le scrii [i p`rin]ilor t`i. Au cel pu]in dreptuls` [tie adev`rul.

– A[a am s` fac. Se ridic` \n picioare cu o expresie \ngândurat`. Ams-o fac chiar mâine.

Discu]ia cu Charles \i prinsese bine, [i era mult mai vesel` acumdecât fusese cu cinci minute \n urm`. Chiar era o comoar`, iar ea sesim]ea recunosc`toare pentru c`-i explicase motivul ostilit`]ii luiDamon. Lucrurile erau mult mai clare de acum, \ncât \[i permise unzâmbet la ie[irea din camera lui.

Dar zâmbetul se [terse când se izbi practic de Damon, care p`reala rându-i s`-i fac` o vizit` tat`lui s`u.

– Iar te ]ii de vr`ji? Un singur b`rbat nu ]i-e de-ajuns? Orice simpatie mai sim]ea pentru el, disp`ru pe dat` \n fa]a acestor

acuza]ii dure. – Ai o minte pervertit`, Damon. De ce nu-ncerci s`-l \ntrebi pe

tat`l t`u ce f`ceam \mpreun`?– Prefer s` m` bazez pe ceea ce-mi spun ochii mei, spuse el. Ai ie[it

din camera tat`lui meu p`rând mai fericit` ca nicicând de când a sositJohn. Bietul de el, poate c` ar trebui s`-i spun ce se petrece.

– Po]i s` faci cum pofte[ti, \l repezi ea. Acum nu mai conteaz`.|i \ntoarse spatele, cu obrajii ro[ii din cauza insinu`rilor lui, dar el

o prinse de mân`, [i o for]` s` se-ntoarc` cu fa]a la el. – De ce nu mai conteaz`? r`bufni el. I-ai dat ordinele de plecare?– Cât de curând, spuse ea distant`, eliberându-[i mâna [i

aruncându-i o privire sfid`toare. La asta te [i a[teptai, nu-i a[a? Saucredeai c`, prin prezen]a lui aici, o s`-mi recâ[tige inima?

– Orice b`rbat ar fi un prost s` se \nsoare cu tine.– Doar fiindc` tu nu vrei, r`spunse ea, nu-nseamn` c` e un lucru

r`u. – N-am v`zut nimic bun \n asta, spuse el rigid.

ADIERE DE PRIM~VAR~ 139

Am v`zut suficient` durere s`-mi ajung` pentru o via]` de om, [itotul din cauza unor oameni ca tine.

Era dificil s`-i cau]i scuze când acuza]iile lui erau atât de dure, darCorrie [tia c` trebuie. Exteriorul dur pe care-l afi[a, era o masc`menit` s` ascund` suferin]a interioar`. |i era team` s` se relaxeze [i s`\nve]e s` aib` \ncredere.

Ea spuse cu blânde]e:– Crezi c` e cinstit s` m`-nvinov`]e[ti pe mine pentru sl`biciunile

altora? To]i suntem diferi]i [i nu exist` doi oameni la fel, nu [tiai asta?– Tu [i cu Zelah sunte]i...din nefericire.Ea se-ntreb` de ce accentuase ultimul cuvânt [i o mic` raz` de

speran]` se strecur` \n sufletul ei. Asta \nsemna c` undeva \n adânculsufletului s`u, o pl`cea [i doar din cauza remarcabilei ei asem`n`ri cumama ei, nu putea avea \ncredere \n ea? Zâmbi.

– O asem`nare de suprafa]`, nimic mai mult. Firile noastre suntcomplet diferite. Charles \]i va putea confirma asta.

– N-am niciun dubiu c` o va face, veni r`spunsul lui cinic, dar nu-mi place s`-mi procur informa]iile la mâna a doua. Prefer s` m`bazez pe ceea ce v`d cu ochii mei.

– Oh ce \nc`p`]ânat e[ti! se v`it` ea.El o privi cu un zâmbet sardonic.– Chiar \]i pas` de ceea ce cred eu?

Te doare faptul c` ai dat peste un b`rbat care n-a picat \n plasafarmecelor tale evidente?

Eu nu m-a[ \ngrijora prea tare, [tiu prea bine c` \]i vei g`si pl`cer-ile \n alt` parte.

Corrie \[i arunc` bra]ul cu putere, dar el fu mai rapid decât ea,f`când un pas elegant \n l`turi [i aruncându-i un rânjet care o \nfurie.

– Am fost prea aproape de adev`r, pentru propria ta lini[tesufleteasc`? Poate c` ar trebui s` fii ceva mai discret` \n aventurile tale.F`r` s` mai a[tepte reac]ia ei, deschise u[a camerei tat`lui s`u [i

140 BESS NORTON

disp`ru \n`untru. Era surprinz`tor, totu[i, c` Charles nu ie[ise s` vad`ce se petrece.

Damon spusese ni[te lucruri extrem de crude [i \[i oblojeamândria r`nit` \n timp ce cobora sc`rile. Sim]ea nevoia s` evadeze, s`mearg` undeva unde s` poat` uita durerea acestor ultime minute.

|n fa]a casei, gândul unei plimb`ri pân` la lac i se p`ru o ideebun`. Cum putea Damon s` cread` c` ea [i cu Charles erau aman]i?|n mod sigur, trebuia s`-[i dea seama când \i vedea \mpreun` c`leg`tura dintre ei nu era nimic altceva decât rela]ia dintre un tat` [i ofiic`.

Ajunse la lac [i se a[ez` pentru o clip` pe malul acoperit de iarb`.Cerul era aproape negru, noaptea venise cu repeziciune, iar ea aveadoar compania lunii [i a unui pumn de stele.

Gânduri slobode ale ultimei d`]i când fusese aici cu Damon i sefuri[ar` \n minte.

– De ce te iubesc eu, Damon? \ntreb` ea, [i cuvintele se auzir`pân` departe \n aerul nemi[cat al nop]ii. De ce a trebuit s` m`\ndr`gostesc de un b`rbat ca tine?

O siluet` se desprinse dintre umbre, [i inima lui Corrie tres`ri deteam` câteva clipe, pân` s` recunoasc` cine era. Chiar [i atunci, când[tiu c` era John, [i l-ar fi dorit oriunde decât aici. Dorea s` fie singur`,complet singur` cu gândurile ei.

– Deci e adev`rat, spuse el \n]epat [i se a[ez` lâng` ea.Corrie sperase \n van c` nu-i auzise strig`tul din inim`, dar cel

pu]in, asta rezolva problema de a-i spune. – Mi-e team` c` da, spuse ea cu o voce trist`. Nu c` mi-ar fi de

vreun ajutor. Opinia lui despre mine este cât se poate de sc`zut`. – A[ fi vrut s`-mi fi spus, zise el t`r`g`nat. M-ai f`cut de râsul lumii.Corrie cl`tin` din cap.– Nu, \n niciun caz. Damon nu [tie ce simt.

ADIERE DE PRIM~VAR~ 141

Cred c` el sper` c` mai e \nc` o [ans` ca noi s` plec`m \mpreun`.– {i a[a vom face? \ntreb` el ner`bd`tor. Vreau s` spun, c` dac`

n-o s` r`spund` iubirii tale, atunci nu prea mai are rost s` suspinidup` el.

– Asta-i o [ans` pe care trebuie s` o iau, spuse ea blând dar ferm.|mi pare r`u, John, aveam de gând s`-]i spun diminea]`. Dac` nu-l potavea pe Damon, atunci prefer s` nu m` mai m`rit, decât s`-]i fiu oso]ie nesatisf`c`toare.

– Dar nu e neap`rat a[a, argument` el. Am fost ferici]i \nainte s`vii \n Irlanda, de ce n-am \ncerca din nou? |n timp, o s` ]i-l sco]i de lainim`, iar eu o s` fiu r`bd`tor.

{tiind cât de zadarnic era propriul ei viitor, Corrie se sim]i tentat`s` accepte, dar \n adâncul sufletului [tia c` asta nu va func]ionaniciodat`. Amintirea lui Damon se va estompa, admitea asta, dar chiar[i a[a, va fi \ntotdeauna prezent undeva \n mintea ei. Se va \ntreba\ntotdeauna dac` atitudinea lui s-ar fi schimbat dac` ea ar fi r`mas.Slujba ei pentru Charles ar fi putut s` dureze un an [i mai bine, timpsuficient pentru ca Damon s` accepte c` nu era u[uratica pe care ovedea el. Trebuia s` r`mân` ca s` afle.

Nu era nicio alt` solu]ie. – |mi pare r`u, John, [opti ea, dar nu va merge. |l iubesc pe

Damon atât de adânc, \ncât e insuportabil. Po]i \n]elege asta?– Pe mine nu m-ai iubit niciodat` a[a, spuse el trist. Ai dreptate,

n-ar fi mers, dar \mi doresc s` fi fost eu norocosul. Se ghemui lâng` el, dorindu-[i s` nu se mai simt` atât de crud`. – |]i mul]umesc pentru c` \n]elegi, iar dac` te-am r`nit, te rog s`

m` ier]i.Bra]ul lui o prinse dup` umeri. – Dar ]ine minte, Corrie, dac` o s` ai vreodat` nevoie de mine, o

s` fiu acolo. Ca [i tine, n-am s` iubesc pe nimeni altcineva. |]i ureznoroc.

142 BESS NORTON

Lacrimi ap`rur` \n ochii lui Corrie, prelingându-se pe obraji. Johnera un b`rbat minunat [i nu merita ce-i f`cea ea.

– Hei, ce-i cu asta? spuse el ridicându-i b`rbia astfel ca s-o poat`privi \n fa]`. |n mod sigur nu sunt pentru mine.

Ea \ncuviin]`.– M` simt \ngrozitor – tu e[ti atât de bun [i de blând, iar eu uite

cum m` comport.– Asta-i via]a, spuse el cu resemnare. Nu po]i câ[tiga de fiecare

dat`. Vrei s` m` \ntorc acum acas`, sau vrei s` mai stau s` te mai ]in ovreme de mân`?

– Ai vrea? p`ru ea \ngrijorat`. Dac` n-ar fi prea mult pentru tine, am s` \n]eleg dac` vei vrea s`

pleci, dar ar fi bine s` te am aici.– Am o constitu]ie mai rezistent` decât a ta, zâmbi el. Oricum, voi

mai r`mâne câteva zile. Am câteva zile de vacan]` a[a c` nu va fi niciunsacrificiu.

El primise ve[tile mult mai bine decât se a[teptase Corrie.Problema era c` asta o f`cea s` se simt` mai prost ca niciodat`, el fiindatât de dr`gu].

Mai r`maser` pre] de \nc` o or`, uneori vorbind, alteori stând \nt`cere, privind apa nemi[cat`.

John va fi ca un amortizor \ntre ea [i Damon, iar pentru asta ea \iera recunosc`toare.

Când ajunser` \n cele din urm` \napoi \n cas`, Damon era \n hol.Ochii lui \ntuneca]i str`luceau \n timp ce o privea pe Corrie cuinsolen]` din cap pân` \n picioare.

– Doi \ntr-o singur` zi – e[ti o norocoas`.Sim]ind c` John era pe cale s` spun` ceva \n ap`rarea ei, \l trase

u[or de bra].– Nu-]i irosi suflul. Asta e singura lui pl`cere, s` \ncerce s` vad`

cât de crud poate s` ajung` cu mine.

ADIERE DE PRIM~VAR~ 143

Eu nu-l mai bag \n seam`, pentru c` nu merit`. Dar chiar \n timp ce vorbea, lacrimile i se \ngr`m`dir` \n col]urile

ochilor [i \i fu recunosc`toare lui John care o conduse mai departe.Urcar` \mpreun` [i, de[i nu privi \napoi, [tia c` Damon \i urm`re[te[i o condamn`.

Ea \ncepu s` aib` dubii asupra deciziei ei de a r`mâne. – }ine-]i firea, \i [opti John, nu uita c` \n cele din urm` victoria o

s` fie a ta.

144 BESS NORTON

Capitolul 11

De \ndat` ce se trezi a doua zi diminea]`, Corrie compusescrisoarea pentru Anne [i David, spunându-le c` logodna ei cu Johnc`zuse, dar c` au r`mas buni prieteni [i c` mai r`mânea câteva zile.

Tot nu f`cu nicio referire la Damon – pentru c` nu avea cum s`pun` \n cuvinte ceea ce sim]ea. S` le spun` pe [leau c` se \ndr`gostisede un alt b`rbat dar c` el nu o iubea, ar fi pus-o pe Anne pe jar. Anneera foarte legat` de John, [i ar fi fost cu siguran]` deranjat` de veste,plus grija c` ea \[i irosea via]a iubind un b`rbat care nu-i r`spundeacu aceea[i moned`.

La micul dejun \i spuse lui John: – Crezi c` po]i s` g`se[ti ceva de f`cut dac` eu am s` lucrez la

cartea lui Charles ast`zi?John d`du din cap, \n]elegând perfect.– Nu-]i face probleme. O s` fac o plimbare mai lung` [i o s`

explorez ]inutul.Corrie [tia c` lui i-ar fi pl`cut asta. Plimb`rile fuseser`

dintotdeauna una din pl`cerile lor favorite. – Am s`-]i fac ni[te sandvi[uri, spuse ea. Aproape c`-mi doresc s`

fi venit cu tine – Irlanda are atâtea de oferit, cu v`ile ei verde-smarald[i mun]ii de granit. Chiar m-am \ndr`gostit de ea.

– V`d asta, spuse el blând. Te-am pierdut atât \n fa]a b`rbatuluicât [i a ]inutului. Ce-o s` spun` Anne [i cu David dac` o s` decizi s`te stabile[ti aici n-am nicio idee. O s` fie tri[ti.

Corrie \ncuviin]`, trist` [i ea.– {tiu. Le-am scris \n diminea]a asta s` le spun c` am rupt

logodna. N-am pomenit nimic de Damon, totu[i. N-am putut. Vrei s`le spui tu când te \ntorci?

– Doar dac` nu vii [i tu cu mine, glumi el. |nc` n-am renun]at laorice speran]`.

|n acel moment intr` Charles, fapt care-i oferi o scuz` s` nur`spund`. |i salut` vesel, privind când la unul când la altul, \ntr-un felcare \i spuse lui Corrie c` se-ntreba dac` vorbise cu John.

– Da Charles, spuse ea, i-am spus lui John. Am l`murit totul, daro s` mai r`mân` câteva zile, dac` nu te deranjeaz`.

– Absolut deloc, spuse Charles. Stai cât pofte[ti, tinere. E pl`cut s`avem companie. Joci [ah?

Corrie râse. Obsesia lui Charles pentru joc o amuza.– Mi-e team` c` nu, spuse John privind-o pe Corrie [i

\ntrebându-se ce era atât de amuzant. Dar sunt dispus s` \nv`]. – Asta-i atitudinea, r`spunse Charles. Po]i s` iei prima lec]ie \n

seara asta. Damon a \ncercat s-o \nve]e pe Corrie, dar n-a prea avutnoroc. Cred c` nu se concentra suficient la joc.

Sclipirea din ochii lui, \i spuse lui Corrie la ce se gândea de fapt[i-i zâmbi la rândul ei.

– Hei, nu e[ti cinstit! Oricum am o veste bun`, pentru tine. Ast`zim`-ntorc la lucru. John o s` ias` la o plimbare mai lung`.

– Dac` e[ti sigur` c` asta e ceea ce vre]i amândoi, eu sunt\ncântat, radie Charles. De-abia a[tept s` ne punem pe treab`.

De[i Corrie sperase ca munca s`-i alunge gândurile de la Damon,se \n[elase, [i, când, pentru a treia oar` b`tu Damon \n loc de David,smulse foaia din ma[in` [i, mototolind-o, o arunc` nervoas` la co[.

146 BESS NORTON

Charles o privi peste birou, u[or surprins de izbucnireaneobi[nuit` pentru Corrie.

– Ce se-ntâmpl`? Nu merge cum vrei tu?– Se pare c` degetele mele iau decizii singure, ast`zi. De trei ori

i-am schimbat numele str`bunicului t`u \n Damon.– Atât de tare te sâcâie? o \ntreb` Charles blând. A[ vrea s` pot face

ceva s` te ajut, dar n-ar avea niciun folos interven]ia mea. |mi vareplica \n doi timpi [i trei mi[c`ri s`-mi v`d de treburile mele.

– {tiu. |ncep s` m`-ntreb dac` merit`. Dac` n-ar trebui cumva s`uit totul despre el [i s` m` \ntorc \n Anglia.

– N-o s` te-ajute cu nimic, spuse Charles. De[i sunt mult maib`trân decât tine, \nc` [tiu cu ce se m`nânc` dragostea, [i sfatul meue s` rezi[ti. Dac` n-ar fi fost nicio speran]`, ]i-a[ fi spus, dar p`rereamea e c`, mai devreme sau mai târziu, Damon o s`-[i dea seama cepersoan` minunat` e[ti. |l iube[ti suficient \ncât s` a[tep]i?

Corrie d`du din cap.– {tii prea bine c` da. – Atunci de unde melancolia asta? P`streaz`-]i un zâmbet pe chip

[i intr` \n lupt`. {tiu c` nu sunt un exemplu prea str`lucit, dup` dou`c`snicii e[uate, dar cred din toat` inima c` tu [i cu Damon sunte]if`cu]i unul pentru cel`lalt. Nu-mi doresc nimic mai mult decât s`-mifii nor`.

Ea \i zâmbi c`lduros.– Nu [tiu ce m-a[ face f`r` tine. Sunt recunosc`toare, Charles, nici

nu [tii \n ce m`sur`. – Haide, copil`, nu vreau mul]umirile tale, vreau fericirea ta. Vezi

dac` acum po]i s` continui cu scrisul la ma[in`. |n curând o s` fievremea prânzului [i tu abia dac` ai f`cut câte ceva.

– S` m` consider avertizat`? râse ea \ntorcându-se spre ma[ina \ncare puse o nou` foaie de hârtie.

Ziua trecu repede dup` aceea.

ADIERE DE PRIM~VAR~ 147

De[i Damon nu era niciodat` prea departe de gândurile ei reu[is`-l ignore suficient pentru a-[i face treaba cu suficient` acurate]e.

Fu surprins` când John nu se \ntoarse acas` la timp pentru cin`,dar nu pe de-a-ntregul \ngrijorat`. Din nefericire, se dovedi a fi unadin rarele ocazii când Damon catadicsi s`-[i fac` apari]ia. |n ultimavreme \[i f`cuse obiceiul s` m`nânce la ore diferite, dar \n seara asta,dintr-un motiv oarecare, [tiut doar de el, li se al`tur`.

– Ce s-a \ntâmplat cu prietenul? \ntreb` el dup` ce se a[ezaser`to]i trei.

– A ie[it la o plimbare. Cred c` a uitat cât e ceasul.– F`r` tine? Vocea lui Damon avea exact m`sura de sarcasm cât

s-o stârneasc`. – Chiar a[a, spuse ea rece. Nu trebuie s` facem chiar totul

\mpreun`. Plus c` am avut de lucru la cartea tat`lui t`u. – Te \mpar]i \ntre ei doi, cât de nobil din partea ta!– Ajunge, spuse Charles pe un tot lini[tit. De ce trebuie s` fii tot

timpul atât de nesuferit? Ce ]i-a f`cut Corrie ca s` te por]i a[a cu ea?– Mie? Nimic, spuse Damon lini[tit. Ceea ce-]i face ]ie m`

deranjeaz`. E[ti orb, tat`? De ce nu-i trimi]i pe ea [i pe tipul `sta John\napoi \n Anglia, unde le e locul. Via]a era atât de simpl` \nainte s`apar` ea.

– Tu e[ti cel care m-a adus aici, protest` Corrie. Ce-ar fi s`-]i asumio parte din vin`?

– A fost o prostie din partea mea, spuse el. Admit asta, acum. Darnu putem s` d`m timpul \napoi, a[a c` singura alternativ` e s` nedescotorosim de tine – cu cât mai repede cu atât mai bine, \n ceea cem` prive[te pe mine.

– Dar asta nu e pe placul meu, spuse Charles. Corrie poate s`r`mân` oricât dore[te, cu \ncuviin]area mea complet`. Mi-e team`,Damon, c` de data asta n-o s` facem cum vrei tu.

Damon se-ncrunt`, furios.

148 BESS NORTON

– Mai târziu, o s` am o discu]ie cu tine, tat`.– N-o s`-]i ajute la nimic, \i r`spunse Charles. Ai mai \ncercat asta

[i \nainte, nu-]i aminte[ti? Dar ne-ar putea fi de folos s` scoatem câtevalucruri la lumin`. O s` te primesc \n birou dup` cin`, acum \]i sugerezs` schimb`m subiectul. Draga de Corrie se simte probabil extrem deincomod.

Ea \i zâmbi b`trânului, pref`cându-se c` nu trebuia s`-[i fac` grijidin pricina ei, fiind \ns` pu]in \ngrijorat` de ceea ce i-ar putea spunefiului s`u. |i era team` ca nu cumva Charles, s`-i dest`inuie luiDamon, sentimentele ei. Dac` va fi posibil, o s` \ncerce s` aib` odiscu]ie \ntre patru ochi cu Charles \nainte ca acesta s` vorbeasc` cuDamon. Ar fi mult prea jenant ca altcineva s`-i pledeze cauza.

Dar când se termin` masa, cei doi disp`rur` aproape f`r` ca ea s`bage de seam`, iar Corrie r`mase s` strâng` masa, având sentimentulcople[itor c` se va discuta \ns`[i soarta ei. Nu-i pl`cea deloc ce se\ntâmpla, dar de data asta nu mai putu s` aud` nimic pentru c` toateu[ile erau bine \nchise.

Când sun` telefonul, se a[tepta s` fie John ca s` le spun` c` a uitatcât e ora [i s`-[i cear` scuze pentru faptul c` lipsise de la cin`. Darvocea de la cel`lalt cap`t al firului cu siguran]` nu era a lui John.

Un b`rbat cu un u[or accent irlandez ceru cu ea personal, iar când\i confirm` c` este Corrie Maitland, \i spuse c` avusese loc un accident[i c` prietenul ei, John Marshal era \n spital.

Collie r`mase ca tr`snit`.– E ... e grav?

Vreau s` spun, o s` se fac` bine, nu-i a[a?– O s` fie bine, o asigur` vocea, dar a cerut s` v` vad`.– O s` fiu acolo cât pot de repede, spuse ea notându-[i numele

spitalului. Spune]i-i c` sunt pe drum.Când puse jos receptorul, Corrie \[i d`du seama c` erau o

mul]ime de \ntreb`ri pe care ar fi trebuit s` le pun`. Nu avea nicio

ADIERE DE PRIM~VAR~ 149

idee despre ce se \ntâmplase de fapt sau ce era \n neregul` cu el, dar[tia f`r` nici o urm` de \ndoial` c` locul ei era acum la c`p`tâiul lui.

Primul ei gând fu s` sune dup` un taxi, dar cum tr`iau atât dedeparte de orice ora[, ar fi durat o ve[nicie pân` s` ajung`. Va trebuis`-l \ntrebe pe Damon dac` putea \mprumuta Rolls-ul, un gândintimidant, dar nu unul asupra c`ruia s` aib` timp s` z`boveasc`.

Luându-[i po[eta [i \mbr`când o hain`, se repezi pe coridor [iajunse f`r` suflu la u[a camerei de zi pe care o deschise f`r` a mai bate\n prealabil.

– E vorba despre John, spuse ea cu grab` c`tre cele dou` chipuri\ntoarse \n direc]ia ei. A avut un accident. Pot s` iau ma[ina ta,Damon? L-au dus \ntr-un spital din Dublin. Trebuie s` ajung acolo.

– Te duc eu, veni r`spunsul, scurt. Nu vreau s`-mi distrugi ma[ina\n graba ta de a fi la c`p`tâiul iubitului r`nit.

Dar \n starea ei de buim`ceal` nu d`du nicio aten]ie \n]ep`turiilui, [tiind doar c` John o ceruse pe ea [i nu trebuie s`-l dezam`geasc`.

Niciunul dintre ei nu vorbi \n drum spre spital, exceptândmomentul de \nceput \n care Damon o \ntrebase ce se \ntâmplase, iarea fu nevoit` s`-i spun` c` nu [tia nimic. Tot felul de lucruri \i treceauprin minte, dar pentru prima dat` gândurile ei nu se opreau asuprab`rbatului care era acum lâng` ea. |n momentul `sta, el nu \nsemnanimic pentru ea, John bucurându-se de \ntreaga ei aten]ie. |ntr-un fel,era numai vina ei, dac` nu i-ar fi trimis scrisoarea aceea el n-ar fi venitniciodat` aici [i nimic din toate astea nu s-ar fi \ntâmplat.

Când ajunser` la spital, era \ntr-o astfel de stare de spirit c` nicinu sim]ea mâna lui Damon pe bra]ul ei, sprjinind-o, mul]umindu-ses`-l lase pe el s` pun` \ntreb`rile [i s-o conduc` spre salonul \n careera internat John.

Fu [ocat` la vederea lui. Capul \i era \n \ntregime acoperit debandaje, iar chipul lui era p`mântiu, cu excep]ia câtorva linii ro[iisub]iri care \i br`zdau obrazul [i o vân`taie deasupra unui ochi.

150 BESS NORTON

Sora medical` din salon, \l atinse u[or pe un bra].– Domnule Marshal, ave]i vizitatori. Ochii lui John se deschiser` \ncet, dar când o v`zu pe Corrie

zâmbi. Umezindu-[i buzele uscate, spuse r`gu[it:– Draga mea, e[ti chiar tu? Compasiunea umplu inima lui Corrie. El ar`ta \ngrozitor, [i totul

numai din vina ei. – Oh, John, plânse ea [i se aplec` s`-[i ating` obrazul de al lui. Am

venit cât de repede am putut. Ce s-a \ntâmplat?– O ma[in` a venit din spatele meu, spuse el obosit. N-am auzit-o

c`ci m` gândeam la tine, [i tu [tii cât de t`cute sunt drumurile. Amf`cut un pas lateral, [i apoi eram deja aici. N-o s` m` la[i aici? O s`r`mâi? Rug`mintea lui \i umplu ochii de lacrimi.

– Oricât vei vrea, dragul meu, doar [tii asta. El \ncerc` s` o prind`de mân`, dar era atât de sl`bit c` efortul \l epuiz` [i c`zu pe pernerespirând greu, cu ochii din nou \nchi[i.

Damon disp`ruse, de[i ea nu-l observase ie[ind, iar acum se a[ez`]inându-l pe John de mân`, vorbindu-i blând, asigurându-l c` se vaface bine \n curând [i c` va r`mâne cu el oricât va fi nevoie. R`masepân` ce sora veni s-o anun]e c` era timpul s` plece.

– Acum doarme, spuse ea. Nu pute]i face nimic mai mult. Se vaodihni mai lini[tit acum c` v-a v`zut, iar dumneavoastr` pute]i venidin nou mâine.

– Cât va trebui s` r`mân` aici? \ntreb` Corrie. E grav` rana pe careo are la cap?

– A fost t`iat destul de r`u, iar noi nu putem fi siguri c` nu arenicio leziune intern` pân` nu vom primi rezultatul radiografiilor.

– Dar altfel, sunte]i \ncrez`toare c` nu mai e [i altceva mai grav?insist` Corrie.

– Eu nu m` pot pronun]a, zâmbi sora \n]eleg`toare, dar este pemâini bune. E logodnicul dumneavoastr`, nu-i a[a? V` iube[te foarte

ADIERE DE PRIM~VAR~ 151

mult, a avut tot timpul numele dumneavoastr` pe buze când [i-arevenit din anestezie. Ce norocoas` sunte]i s` ave]i un b`rbat care s`v` iubeasc` a[a ca el!

|n clipa urm`toare, mâna lui Damon fu pe bra]ul ei, conducând-o\napoi pe drumul spre cas`.

– |mi pare r`u pentru John, spuse el când erau \n ma[in`. Paridevastat`, dar n-ar trebui s`-]i faci prea multe griji. O s` se fac` binecât de curând.

De[i \[i exprimase \ngrijorarea, chipul lui era sumbru. Nu era unzâmbet de \ncurajare la care s-ar fi a[teptat ea. O companie mai vesel`era ceea ce ar fi avut nevoie \n momentul `sta, care s`-i abat` aten]iade la accidentul lui John, despre care credea c` e din vina ei.

– Sper, spuse ea cu sinceritate. N-a[ putea suporta gândul s`-ig`seasc` ceva grav. Nu crezi c` se va \ntâmpla una ca asta, nu-i a[a,Damon?

– Nu, spuse el concis. Am schimbat câteva cuvinte cu doctorul s`u.Radiografiile sunt \n regul`. O s`-l externeze \n câteva zile.

Corrie se sim]i incredibil de u[urat` [i zâmbi fericit`.– Oh, sunt atât de bucuroas`, nici n-ai idee cât de mult \nseamn`

asta pentru mine.– Ba cred c` da, veni r`spunsul lui abrupt.Ea nu \n]elegea de ce se purta atât de aspru [i de distant. Nu era

fericit pentru ea? Dar n-avea de gând s`-l \ntrebe ce nu este \n regul`pentru c` starea lui de spirit nu era cea mai potrivit`. |n consecin]`,pe \ntreaga or` cât dur` drumul de \ntoarcere la Hawksmoor, \ntre eise instal` o t`cere stânjenitoare, a[a \ncât Corrie fu fericit` cândajunser` \n cele din urm`.

Tat`l lui \i a[tepta, dornic de ve[ti. Damon disp`ru din momentul\n care intrar` \n cas`, a[a c` ea [i cu Charles, se a[ezar` \n buc`t`ries`-[i bea ceaiul.

|i spuse tot ce [tia.

152 BESS NORTON

– Damon a fost \ntr-o stare de spirit tare ciudat`, se-ncrunt` ea. N-am putut s`-mi dau seama ce se petrece \n mintea lui. Doar nu crezic` [i-ar fi dorit ca lui John s` i se fi \ntâmplat ceva mai r`u, nu-i a[a?Dar nu…consternat` c` s-a putut gândi la a[a ceva, ad`ug` repede,asta-i ridicol. Nu prea-l pl`cea pe John, dar nu i-ar fi putut dori una caasta. A[ vrea doar s` [tiu de ce s-a purtat a[a.

Charles p`rea gânditor.– Nu ]i-a dat niciodat` prin cap c` ar putea fi gelos? – Pe cine? \ntreb` Corrie uimit`. – Pe John. Pe felul \n care te-ai repezit \n ajutorul lui de parc` ar

fi fost singurul b`rbat de pe p`mântul `sta care conta pentru tine.– P`i conteaz`, s`ri Corrie. E \nc` un foarte drag prieten, \n ciuda

a tot ceea ce s-a \ntâmplat.– Cred c` ai l`sat impresia c` ar fi ceva mai mult de atât, spuse

Charles \ncet, tocmai când credeam c` l-am convins pe fiul meu c`…Se opri, cu un aer stânjenit.

– L-ai convons c` ce? \ntreb` Corrie, suspicioas`. Sper c` n-a]i vor-bit despre mine Charles. Ceea ce ]i-am spus a fost strict confiden]ial,credeam c` [tii asta.

Charles o prinse de mân` pe deasupra mesei, \ncruntându-se u[or[i privind-o lung, \ncercând s` \n]eleag`.

– A fost doar \n interesul t`u. F`r` un ajutor din afar`, voi doi n-os` ajunge]i nic`ieri.

Corrie \[i duse mâinile la obrajii care, dintr-o dat`, \i ardeau.– Ce \ngrozitor! Oh, Charles, cum ai putut una ca asta? Ce-o s`

cread` Damon? Nu-[i putea imagina c` ar fi vreodat` \n stare s` cread`c` ea \l iube[te, [i chiar dac-ar face-o, la ce bun? Opinia lui despre eaera prea bine definit` ca s` mai poat` fi schimbat`.

– Poate c` ai fi interesat` s` afli reac]ia lui? F`cu o pauz` \na[teptare, f`r` s` dea impresia c` s-ar fi c`it vreo clip`.

Corrie se-nfior`.

ADIERE DE PRIM~VAR~ 153

– Ce conteaz`? Nu se va schimba niciodat`. |mi imaginez c` a g`sit\ntreaga poveste tare amuzant` [i-mi doresc s` nu-i fi spus niciodat`,Charles, te rog s` m` crezi.

– N-a fost deloc amuzat, spuse el simplu, nici m`car pe departe.Surprins, poate, [i mult mai preg`tit s` asculte decât a[ fi crezut c` vafi.

– Deci, i-o 'ntoarse Corrie, acum [tie ce simt. Unde ne duce asta,\n afara faptului c` m` face s` m` simt extrem de inconfortabil?

– {i el te iube[te.Pre] de câteva clipe, Corrie fu prea uluit` ca s` mai spun` ceva. |l

privea pe Charles cu o uimire total`, sângele scurgându-i-se din obraji\n timp ce inima \ncepu s`-i bat` cu atâta putere, c` era aproapedureros.

– Nu glumi cu mine, reu[i s` \ngaime \n cele din urm`. Nu-i delocamuzant. Damon \ndr`gostit de ea! Asta era de tot râsul. Nimeni nuse comportase niciodat` mai pe dos decât un iubit ca el.

– E adev`rat, \i confirm` el. Tocmai \mi m`rturisise asta când ai dattu buzna cu vestea c` John e \n spital!

– Iar acum crede, crede c` pe John l-am iubit de la bun \nceput?Asta ar explica atitudinea lui. Oh, scumpul meu Charles, ce-o s` m`fac?

El zâmbi \n]eleg`tor.– Exist` o singur` solu]ie. Trebuie s`-i spui chiar tu ce sim]i. S`-i

explici despre John, s` nu-i ascunzi nimic, iar dac` \l cunosc peDamon, urm`torul lucru pe care mi-l vei spune este c` ziua nun]iivoastre a fost fixat`.

– Nu [tiu dac` pot s` fac asta, spuse ea \ngrozit`. Dar dac` o s`nege c` m` iube[te? N-a[ suporta s` m` fac de râs.

– |]i datorezi ]ie \ns`]i lucrul `sta, copila mea. Fericirea ta viitoareeste \n joc. |]i po]i permite s` ri[ti asta?

Ea cl`tin` jalnic din cap.

154 BESS NORTON

– Atunci du-te acum, \nainte s` ai timp s` te gânde[ti. L-am auzitintrând \n camera de zi.

Corrie se ridic`, dar \nc` ezita. Era cel mai greu lucru pe caretrebuise s`-l fac` \n via]a ei, dar dac` nu l-ar fi dus la cap`t, atunci arfi pierdut orice [ans` de a fi fericit`. Trebuia s` fac` ceea ce \i sugeraseCharles, fiindc` asta era singura ei [ans` de a fi fericit`.

– Mult noroc! \i strig` Charles când ea deschise u[a.Ea se gândi c` o s` aib` nevoie, \n timp ce inainta \ncet de-a lungul

coridorului. El era atât de \ncrez`tor c` totul se va sfâr[i cu bine, \ntimp ce ea \ns`[i era plin` de dubii. I se p`rea imposibil ca Damon s`fi spus vreodat` c` o iube[te. Nu ratase nicio ocazie de a-[i rostiopiniile, iar iubirea nu ap`ruse niciodat` \n vocabularul lui. Rela]ia lornu se baza nici m`car pe o prietenie, a[a c` ce ar putea spune acumca s`-i schimbe convingerile?

Pre] de câteva clipe lungi r`mase \n fa]a u[ii, cu mâna pe clan]`,neavând curajul s` intre \n camer`. Când u[a se deschise brusc [i setrezi fa]`-n fa]` cu Damon, tot ceea ce putu spune fu:

– Oh, te duci undeva?– |n pat, spuse el abrupt. Aveai treab` cu mine?Chipul lui era \ntunecat, [i ea murmur`: – P`i, da, vreau s` spun – nu. Nu conteaz`. Vorbim mâine. Când

o s` fii \ntr-o stare de spirit mai bun` \[i spuse ea. |ncercarea de a-[im`rturisi iubirea unui b`rbat al c`rui chip era o masc` dur`, lipsit` deexpresie, era la fel de imposibil` ca cea de a face conversa]ie cu cinevacare nu vorbe[te limba ta. De fapt, era chiar acela[i lucru. N-ar fi avutcum s` ajung` pân` la el. De ce oare \l l`sase pe Charles s-o conving`s` \ncerce?

Când o lu` de umeri [i o \mpinse \n camer`, Corrie ]ip`, uimit`: – Ce faci? }i-am spus c` poate s` a[tepte, nu-i nimic important.– Destul de important ca s` m` cau]i, spuse el, deci d`-i drumul.

Se a[ez` \n pozi]ia lui favorit` \ntr-unul dintre fotolii, cu un picior

ADIERE DE PRIM~VAR~ 155

atârnându-i \n afar`. Era o urm` de amuzament \n ochii lui \n timp ceo privea.

Corrie sim]i cum o las` puterile [i [tiu c` nu va putea s` mearg`pân` la cap`t cu ideea asta.

– Eu, eu…se cutremur` \nainte de a se pr`bu[i pe scaunul dinspatele ei. Totul era \ngrozitor, mult mai r`u decât \[i putuse imagina.Ce s` spun`, [i cum s` \nceap`?

– Ai vorbit cu tat`l meu, spuse el t`r`g`nat. Ai discutat poatedespre mine…[i tine?

Ea d`du din cap cu un aer nefericit. – |mi pare r`u, a fost ideea lui Charles s` vin, dar [tiam c` e o

pierdere de timp. O s` plec acum, po]i s` ui]i c` am trecut pe aici. N-noapte bun`, Damon.

Dar nici n-apuc` s` se ridice din scaun c` el se-n`l]a deja deasupraei, cu o mân` pe um`rul ei, ap`sând-o \n jos. Ochii lui \ntuneca]i ofascinar` când ridic` privirea, era ceva nou \n profunzimea lor, ceva cenu mai v`zuse niciodat`. O \mblânzire, dar probabil mai mult de atât,nevoia ca ea s`-l \n]eleag`, o rug`minte mut`.

– Tat`l meu are dreptate, ar trebui s` st`m de vorb`. Nu e bines`-]i ascunzi emo]iile. Vrei s`-mi spui c` pe John l-ai iubit \n tot acesttimp? {i presupun c` l-ai f`cut pe tat`l meu \n toate felurile pentru c`nu [i-a ]inut gura. Inten]iile lui au fost bune, totu[i, nu po]i s` dai vinape el. |mi pare r`u doar c` ]i-a spus ce simt eu. Asta ne-a pus peamândoi \ntr-o situa]ie stânjenitoare.

– E adev`rat, atunci, c` tu – c` tu m` iube[ti? Ultimele cuvintefuseser` o [oapt` abia auzit`, o speran]` incredibil` c` pân` la urm`totul poate fi adev`rat.

El \ncuviin]` cu un zâmbet nemilos.– Vezi tu, sunt un fraier ceva mai mare decât m` consideram eu

,dar sunt suficient de b`rbat s` recunosc când am pierdut, a[a c`, v`doresc la amândoi tot binele din lume.

156 BESS NORTON

El \i \ntinse mâna [i Corrie i-o lu` pentru a se ridica \n picioare \nfa]a lui.

– Damon, spuse ea cu o voce \necat` [i cu ochii \n ochii lui, ai\n]eles totul gre[it. Nu-l iubesc pe John, te iubesc pe tine.

Mâna cu care o ]inea pe a ei, tremur` u[or [i ochii i se \ngustar`.Pre] de câteva clipe lungi, o privi de parc` ar fi \ncercat s`-[i dea seamadac`-i spunea adev`rul, apoi o trase brutal la pieptul lui, buzele luic`utându-le pe ale ei, \ntr-un s`rut de o intensitate s`lbatic`.

Totu[i, \n urm`toarea clip`, o \mpinse spunând cu asprime: – Dar eu te-am v`zut cu John. El \nc` te iube[te [i are nevoie de

tine mai mult decât mine. Oricum, probabil c` voi regreta dac` o s`m` \ncurc cu tine. Poate c` ar fi mai bine s` pleci acum, \nainte caamândoi s` facem sau s` spunem ceva ce mai târziu am regreta.

Se \ntoarse cu spatele, a[teptând ca ea s` plece, dar dac` ajunseseatât de departe, Corrie [tia c` nu mai era cale de \ntoarcere. Damono iubea! Asta era tot ce avea nevoie s` [tie.

– John [tie ce simt pentru tine, spuse ea ne\ndr`znind s`-l ating`,dar observând \ncordarea cu care \i primi cuvintele. E adev`rat c` m`iube[te, [i din cauza asta \mi vrea numai fericirea, chiar dac` asta ar\nsemna s` m` piard` \n fa]a ta.

– }i-a spus el asta? Damon o privi cu o urm` de speran]`.Corrie d`du din cap zâmbind. – Am avut o discu]ie lung`, seara trecut`. A fost de acord s` mai

r`mân` un pic, doar ca s` ac]ioneze ca un tampon \mpotriva ta. Vezitu, nu [tiam cât mai pot suporta insinu`rile tale nesfâr[ite.

– Oh, Doamne, scumpa mea, ce ]i-am f`cut? Damon o lu` din nou\n bra]e, s`rutând-o de parc` n-ar fi vrut s` se mai opreasc` niciodat`.|mi pare r`u, spuse el \ntre dou` s`ruturi. M` c`iesc din toat` inima.Am fost un idiot. Tata mi-a repetat-o de atâtea ori, \ns` abia \n searaasta l-am crezut. Eram pe cale s` vin la tine, cu gândul s` punem toatelucrurile \n ordine, când ai intrat tu spunând c` John a avut un

ADIERE DE PRIM~VAR~ 157

accident. Ar`tai devastat`, [i atunci am decis c` \nc` \l iubeai pe John.N-am vrut s` te duc la spital, era ca [i cum m-a[ fi dus la propria mea\nmormântare, dar n-am putut s` te las s` conduci \n halul \n careerai.

Iar apoi, când v-am v`zut \mpreun` – ei bine, \n cele din urm`,asta m-a convins. Cred c`-mi venea s` m` omor. Draga mea Corrie,cum vei putea s` m` ier]i vreodat` c` m-am purtat ca o fiar`? Ce-a[putea spune ca s` r`scump`r durerea pe care ]i-am pricinuit-o?

– Spune-mi doar c` m` iube[ti, [opti ea. Nu vreau s` mai audnimic altceva. Trecutul e deja uitat.

El f`cu mai mult de atât, \i ceru chiar s` se m`rite cu el. Asta o f`cu pe Corrie cu adev`rat fericit`, dar mai era un lucru care

o deranja.– A[ vrea asta mai mult decât orice pe lumea asta, spuse ea, dar e

vorba de Zelah. Nu ]i-e team` c` o s` ajung ca ea?El \i r`spunse cu emfaz`.– Am fost un prost. Ar fi trebuit s` v`d diferen]a de prima dat`,

dar eram atât de convins c` doi oameni care arat` la fel, \n modnatural se vor comporta le fel, \ncât n-am reu[it mult` vreme s` teprivesc cu al]i ochi. Tata a \ncercat adesea s`-mi spun`, dar am refuzats`-l ascult. |nc` o ur`sc pe Zelah, sper c` asta nu te deranjeaz`, de[ide dragul t`u [i al tat`lui meu, dac` se va \ntoarce vreodat`, am s`\ncerc s` ascund asta.

– Nici eu nu cred c` a[ vrea s-o v`d vreodat`, spuse Corrie, chiardac`, indirect, din cauza ei suntem \mpreun`. Dac` n-a[ fi fost atât dedeterminat` s-o g`sesc…

– Ai fi fost m`ritat` cu John, de-acum, interveni el. N-ai fi fostfericit`. De asta sunt sigur.

– Ba cred c` da, spuse ea \ncet, pentru c` n-a[ fi [tiut niciodat` c`mai e [i un alt fel de dragoste. Am fi fost buni prieteni, [i perfectmul]umi]i, dar cu tine e diferit.

158 BESS NORTON

– |n ce fel? \ntreb` el [i un zâmbet i se \ntinse pe chip. – O s` fim prieteni ... [i aman]i, spuse ea timid.– F`r` alte re]ineri?– De niciun fel. Acum, \]i apar]in complet. N-am mai sim]it asta

pentru nimeni pân` acum, Damon. Nici m`car n-am [tiut c` astfel desentimente exist`.

– Nici eu, r`spunse el. Suntem cu adev`rat noroco[i. O strânsedin nou la piept. Draga mea Corrie, presupun c` ar trebui s` mergems`-i d`m vestea tat`lui meu, dar aproape c` mi-e fric` s`-]i dau drumul,ca nu cumva totul s` se dovedeasc` doar un vis.

Ea \[i lipi buzele de ale lui.– Nu-i niciun vis. O s` fiu cu tine pentru tot restul vie]ii.

Sfâr[it

ADIERE DE PRIM~VAR~ 159