Contractor: STATIUNEA DE CERCETARE DEZVOLTARE PENTRU OVINE SI CAPRINE POPĂUTI-BOTOSANI Obiectivul general: 7 DDZ Numărul / codul proiectului : ADER 715 Contract: 715 / 2011 Anul începerii: 01.11.2011 Anul finalizării : 12.12.2014 Durata (luni): 37 Denumirea proiectului: ADER 7.1.5.: Crearea, consolidarea si înmultirea unor subpopulatii de ovine cu blană colorată în cadrul rasei Karakul de Botosani. Denumirea fazei : Determinarea parametrilor morfologici specifici (caractere de rasă, constituţie), de producţie şi reproducţie ale subpopulaţiilor de ovine Karakul colorat necesa re definirii metodelor de selecţie ulterioare şi realizării standardelor. Analiza taxo nomică a biosistemului alcătuit din varietăţile de culoare ale ovinelor Karakul în spaţiul parametrilor morfo-productivi.. PLAN SECTORIAL – ADER 2020
Transcript
Contractor: STATIUNEA DE CERCETARE DEZVOLTARE PENTRU OVINE SI CAPRINE POPĂUTI-BOTOSANI Obiectivul general: 7 DDZ Numărul / codul proiectului : ADER 715 Contract: 715 / 2011 Anul începerii: 01.11.2011 Anul finalizării : 12.12.2014 Durata (luni): 37 Denumirea proiectului: ADER 7.1.5.: Crearea, consolidarea si înmultirea unor subpopulatii de ovine cu blană colorată în cadrul rasei Karakul de Botosani. Denumirea fazei : Determinarea parametrilor morfologici specifici (caractere de rasă, constituţie), de producţie şi reproducţie ale subpopulaţiilor de ovine Karakul colorat necesare definirii metodelor de selecţie ulterioare şi realizării standardelor. Analiza taxonomică a biosistemului alcătuit din varietăţile de culoare ale ovinelor Karakul în
spaţiul parametrilor morfo-productivi..
PLAN SECTORIAL– ADER 20 20
PLAN SECTORIAL ADER 20 20
STATIUNEA DE CERCETARE DEZVOLTARE PENTRU CRESTEREA OVINELOR SI CAPRINELOR
POPAUTI – BOTOSANI
Proiectul ADER 715 faza 5 / 2013
Obiectivele Proiectului Elucidarea bazele genetice ale ameliorării
ovinelor Karakul colorat în cadrul rasei Karakul de Botoşani;
Crearea, consolidarea si înmulţirea unor subpopulaţii de ovine Karakul colorat;
Fundamentarea condiţiilor de bunăstare si a sistemelor tehnologice de creştere a rasei Karakul de Botoşani. Obiectivele Fazei
Determinarea parametrilor morfologici specifici (caractere de rasă, constituţie), de producţie şi reprodu cţie ale subpopulaţiilor de ovine Karakul colorat necesare definirii metodelor de selecţie ulterioare şi realizării standardelor. Analiza taxonomică a biosistemului alcătuit din varietăţile de culoare ale ovinelor Karakul în spaţiul parametrilor morfo-productivi.
Activităţi preconizate pentru atingerea obiectivului fazei
• Definirea structurii sistemului de clasifica re ierarhică a ovinelor Karakul colorate (distanţele dintre varietăţile de culoare) în spa ţiul parametrilor morfo-productivi şi reproductivi; caracterizarea specificităţii varietă ţilor de culoare la oile Karakul de Botoşani; stabilirea asemănărilor şi deosebirilor dintre varietăţile de culoare.
Proiectul ADER 715 faza 5 / 2013
• Determinarea parametrilor morfologici specifici (caractere de rasă, constituţie), de producţie şi reproducţie ale subpopulaţiilor de ovine Karakul colorat necesare definirii metodelor de selecţie ulterioare şi realizării standardelor.
• Un rezultat deosebit al cercetării româneşti îl reprezintă noile varietăţi de culoare obţinute în ultimi ani, la rasa Karakul de Botoşani. Iniţial, solicitările mari pentru Karakul colorat a impus satisfacerea acestor cerinţe prin decolorarea industrială a pielicelelor negre şi brumării şi revopsirea lor ulterioară în diferite culori şi nuanţe. Operaţiile tehnice de decolorare-vopsire afectează calităţile mecano-fizice ale blăniţelor fapt ce a impus obţinerea pe cale biologică a culorilor şi nuanţelor dorite, cu toate avantajele de interes economic şi ştiinţific, dat fiind persistenţa coloritului natural. Importanţa reuşitei este dată de faptul că, ovinele colorate sunt o creaţie proprie, deoarece la baza lor de formare nu s-au folosit reproducători din import, substratul lor ereditar fiind constituit din ovinele Karakul negru şi brumării heterozigote .
• Punctul de plecare în obţinerea Karakulului colorat în România l-a constituit gena recesivă a ovinelor Karakul negru şi brumăriu(1,7 - 2,9% din descendenţii proveniţi din părinţi negri şi brumăriu sunt de alte culori ) care a fost multiplicată în populaţia de ovine Karakul pe seama berbecilor de culoare maro. Valorificarea eficientă a acestei mutaţii genetice întâmplătoare (consecinţă a împerecherilor homogene şi heterogene între diferite varietăţi ale rasei Karakul (apărută ulterior şi la celelalte linii Karakul colorat), asociată cu o muncă susţinută şi bine dirijată de selecţie, efectuată pe parcursul mai multor ani, a permis, după anul 1974, să se pună bazele obţinerii si dezvoltării Karakulului colorat (maro, sur, roz , alb) şi în ţara noastră, urmând ca acesta să se afle intr-o continua perfecţionare cantitativă şi calitativă, lărgind astfel genofondul existent si conferind ovinelor de tip Karakul o vastă pluralitate.
Proiectul ADER 715 faza 5 / 2013
MATERIAL ŞI METODĂ Proiectul ADER 715 faza 5 / 2013
Materialul biologic necesar studiului a fost constituit din populaţia de ovine Karakul colorat şi efectivele de oi Karakul negre şi brumării heterozigote, diferenţiate între ele prin culoare, vârstă şi sex, existente în biobaza SCDCOC Popăuţi şi la partenerul S.C. AGROINDCOM Botoşani.
In vederea stabilirii stadiului de ameliorare a populaţiilor de ovine colorate se fac determinări/aprecieri privind : valoarea zootehnică (clasa zootehnică) rezultată prin însumarea punctajului acordat la bonitare, indicatorii de dezvoltare prin cântăriri succesive la naştere, înţărcare, 5 luni, 12 luni, 18 luni, apoi la montă şi la tuns; efectuarea de măsurători biometrice la probe randomizate, la categoriile de animale (oi mame, berbeci) şi varietăţi de culoare pentru aprecierea conformaţiei corporală şi raportarea lor la standardul rasei. Măsurătorile biometrice privesc dimensiunile de înălţime (grebăn, crupă, baza cozii), lungime (trunchi, cap, ureche), adâncime a toracelui, lărgime (piept, crupă, ureche), perimetru (toracelui, fluierului) corelate cu greutatea corporală. calculul principalilor indici ai formatului corporal penreu fiecare varietate de culoare a rasei cu referire la : indicele corporal (raportul dintre lungimea trunchiului şi perimetrul toracic), indicele de compacitate (raportul dintre greutatea corporală şi înălţimea la grebăn) şi indicele masivităţii (raportul dintre perimetrul toracic şi înălţimea la grebăn). însuşirile calitative ale pielicelelor (nuanţă de culoare, caracteristicile buclei si buclajului, însuşirile fibrei şi ale pielii, luciul fibrelor), caracterele de exterior si constituţie (tipul constituţional, conformaţia corporala - aspectul capului, a liniei spinării şi a formatului cozii). determinarea indicatorilor legaţi de producţia de lapte (metoda coeficentului de control a lui Th. Nica) şi lână (cântărire).
A. Determinarea parametrilor morfologici specifici (caractere de rasă, constituţie), de producţie şi reproducţie ale subpopulaţiilor de ovine Karakul colorat necesare definirii
metodelor de selecţie ulterioare şi realizării standardelor.
Proiectul ADER 715 faza 5 / 2013 MATERIAL ŞI METODĂ
KARAKUL ROZ
KARAKUL MARO
KARAKUL ALB KARAKUL SUR
KARAKUL HALILI
MATERIAL ŞI METODĂ Proiectul ADER 715 faza 5 / 2013
Clasificarea obiectelor unui sistem este echivalentă cu descrierea structurii sale. Spre deosebire de alte tipuri de clasificare, clasificarea numerică se efectuează doar prin aplicarea unor algoritmi de calcul asupra unor date experimentale. .Aceşti algoritmi oferă posibilitatea unei clasificări obiective pe baza valorilor unor caractere (atribute). Toţi algoritmi de clasificare produc ca rezultat un model grafic. Acesta poate reprezenta structura ierarhică (analiza cluster), structura topologică a sistemului (analiza disciminatorie, scalare multidimensională) .etc.
B. ANALIZA TAXONOMICĂ A BIOSISTEMULUI ALCĂTUIT DIN VARIETĂŢILE DE CULOARE ALE OVINELOR KARAKUL ÎN SPAŢIUL PARAMETRILOR MORFO-PRODUCTIVI.
1. Algoritm de clasificare ierarhică- Analiza Cluster (AC). • Termenul de cluster analysis însoţeşte un număr mare de algoritmi de clasificare. AC nu este un test statistic, ci un algoritm care pune obiectele în grup. AC este utilizată fără ipoteze a priori , în faza exploratorie a cercetării; AC, găseşte cea mai semnificativă soluţie posibilă. • AC utilizează diferenţele sau distanţele dintre obiectele care formează un bloc structural. Această distanţă se poate baza pe o singură dimensiune sau pe multiple dimensiuni. Cea mai utilizată cale de a calcula distanţa dintre obiecte este metoda geometrică. AC foloseşte şi ale metode care pot corespunde anumitor necesităţi de calcul. • Calculul distanţei dintre taxoni se face folosind fie distanţa euclidiană pătrată; distanţa City-block (Manhattan); distanţa Cebâşev sau distanţa putere.
2. Analiza Two-way joining Acest tip de analiză e în principiu foarte simplu: transformă orice punct din matricea datelor într-un corespondent coloristic pe o scară ce merge de la maro la verde închis. Utilizatorul poate sesiza asemănările,diferenţele dintre obiecte sau parametrii examinând spectrul coloristic
3. Scalarea Multidimensională (MDS) Algoritm de clasificare topologică În general, scopul MDS este de a detecta dimensiunile ascunse cu care cercetătorul poate
explica similarităţile sau disimilarităţile (distanţele) dintre obiectele investigate.
dreptunghi cu „S” 55,63 45,58 46,72 11,74 triunghi cu „S” 33,78 47,54 48,36 41,99 triunghi fără S 1,71 - - 11,51 semitipică 8,88 6,37 4,92 34,76
Conformaţia mieilor Karakul coloraţi.
Specificare Maro (293)
Sur (204)
Roz (122)
Albă (143)
% % % %
robustă 64,51 53,29 64,75 54,54
fină 34,61 44,08 35,25 42,65
fină - debilă - 1,32 - 1,40
debilă 0,68 1,32 - 1,41
Caractere morfologice Exteriorul este tipic rasei Karakul. Jarul (părul care acoperă extremităţile corporale) - este format din fibre de păr scurte (1 - 2 cm.), lucioase, drepte sau uşor ondulate, prevăzute cu un canal medular bine dezvoltat. Culoarea jarului la oile este fie maro (KM) şi sur (KS), cu diverse nuanţe, în ton cu culoarea pe care a avută la vârsta de miel, fie alb – maroniu/ roşcat sau albă la Karakulul roz şi alb. Această culoare se păstrează pe toată durata vieţii animalului, cu apariţia de fibre albe odată cu înaintarea in vârstă (încărunţi re). Culoarea jarului reprezintă un criteriu de linie şi rasă , constituind un mijloc de identificare a indivizilor în raport cu varietatea de culoare.
Constituţia mieilor Karakul colorat
Conformaţia corporală a mieilor. Se constată o frecvenţă ridicată a indivizilor Karakul alb cu caractere semitipice şi atipice pentru linia spinării (23,78%), pentru forma capului (23,48%), şi pentru forma cozii (34,76%). Pentru celelalte varietăţi de culoare frecvenţele acestor caractere sunt reduse.
Constituţia mieilor Karakul colorat a fost considerată robustă la 53,29% – 54,54% din ovinele de culoare sură şi respectiv albe şi la 64,51% - 64,75% din ovinele de culoare maro şi respectiv roz. Constituţia „fină - debilă” şi „debilă” se întâlneşte în proporţie scăzută la oile sur şi albe (2,64% - 2,83%).
Conformaţia corporală a ovinelor Karakul colorat este specifică rasei Karakul de Botoşani, caracterizată printr-un format corporal dolicomorf, cu aspect tipic piriform, cu bază orientată spre crupă. Noile varietăţi de culoare prezintă stadii diferite de ameliorare, populaţiile respective aflându-se în curs de consolidare genetică sau perfecţionare calitativă
La categoria oi mame indicele corporal (lungimea oblică a trunchiului x 100/perimetrul toracic) la oile Karakul colorat este mai mic cu 2,51 – 2,96% faţă de indicele avut de oile Karakul negru. Diferenţe ceva mai mari (3,48 – 9,62%) se constată la indicele de compacitate. Datele analizate atestă faptul că în cazul creşterii pe bază de linii, în etapa de formare şi consolidare a linilor Karakul colorat se practic şi împerecheri consangvine pentru îmbunătăţirea calităţii pielicelelor şi consolidarea lor genetică. Media pe întreaga perioada nu trebuie să depăşească limita admisă (3 – 6%) peste care selecţia nu mai poate controla efectele negative ale consangvinizării.
Noile varietăţi de culoare din rasa Karakul de Botoşani se caracterizează prin însuşiri de exterior şi conformaţie asemănătoare rasei din care provin, încadrându-se în formatul dolicomorf, longiliniu, de tip respirator.
Dinamica dezvoltării corporale a mieilor Karakul colorat
Specificare Parametrii statistici
Varietatea de culoare
maro sur roz albă
Naştere
n 64 65 68 65
X 4,410 4,150 3,980 4,170
± sx 0,063 0,070 0,132 0,080
V% 11,5 13,7 17,6 16,70
Înţărcare
n 60 59 64 60
X 16,250 16,050 15,750 16,750
± sx 0,416 0,445 0,608 0,356
V% 19,85 21,31 18,50 17,80
6 luni
n 55 54 60 56
X 23,670 22,320 22,100 24,350
± sx 0,325 0,367 0,736 0,407
V% 10,2 12,1 14,5 13,60
Spor total de creştere
Kg/cap 11,84 11,90 11,77 12,59
Spor mediu zilnic
Kg/zi 0,189 0.187 0,196 0,197
Dezvoltarea corporală a oilor mame şi a berbecilor la Karakulul colorat Specificare Parametrii
statistici Varietatea de culoare
maro sur roz albă
Oi mame
n 94 125 30 30
X 44,835 44,769 45,239 45,433
± sx 0,515 0,482 0,491 0,586
V% 10,218 9,157 8,785 9,085
berbeci
n 10 10 7 7
X 64,600 65,800 64,500 65,000
± sx 1,936 2,039 1,983 2,097
V% 14,257 15,245 13,939 15,042
Dezvoltarea corporală Greutatea la naştere a mieilor este cuprinsă între 3.980 – 4.410 kg. Greutatea mieilor la înţărcare de 15,750 ± 0,506 şi 16,750 ± 0,356 kg atestă o bună capacitate lactogenă a oilor mame şi de asimilare a mieilor. Greutatea la vârsta de 6 luni este cca. 22,100 ± 0,608 – 24, 350 ± 0,407 kg.
Datele obţinute arată că noile linii de ovine Karakul colorat nu diferă semnificativ faţă de varietăţile Karakul negru şi brumăriu din care provin ceia ce denotă gradul ridicat de consolidare genetică a rasei Karakul de Botoşani
1. Producţia de pielicele Valoarea comercială şi estetică a unei pielicele Karakul colorate este direct influenţată de conţi nutul şi modul de distribuire a granulelor cu pigment pe lungimea fibrelor ce formează învelişul pilos. Valoarea comerciala este amplificată de aspectul plăcut şi intensitatea culorii ce supline şte unele defecte ale buclajului
Indicatorii morfologici ai pielicelelor Karakul maro
SPECIFICARE Karakul maro
Karakul negru
Karakul brumăriu
Efectiv analizat 120 2096 110
Suprafaţa totală
(St) cm2
X 1489,875
1453,335
1530,575
± sx 31,799 17,252 46,767
Suprafaţa utilă
(Su) cm2
X 1085,163
1077,57 1083,381
± sx 22,754 12,060 28,666
Greutatea Pielicelei kg
X 0,458 0,473 0,500
± sx 0,151 0,008 0,022
Grosimea pielicelei* mm
X 3,889 3,87 3,908
± sx 0,098 0,039 0,097
Calitatea zootehnică
R 56,16 52,7 40,7
E 39.94 46,9 55,0
I-a 3,9 0,4 4,3
Punctaj mediu realizat 512,412 514,76 505,71 media spată + crupă
Caracteristicile principalelor însuşirile calitative ale pielicelelor mieilor Karakul colorat
Noile varietăţi de culoare ale rasei Karakul de Botoşani, sub aspectele analizate, prezintă stadii diferite de ameliorare, populaţiile aflându-se în curs de consolidare genetică.
x
Comparativ cu varietatea KN (54,006 ± 2,079 l), producţia totală de lapte realizată de noile varietăţi de culoare la producţia realizată de se constată un spor de producţie de 1,9% la varietatea KM, de 11,2 – 11,9% la varietăţile KS şi KR şi de 38,1 – 43,3% la varietatea KA şi respectiv Karakul halili.
Producţia de lână realizată de oile Karakul colorat este mai mare faţă de cea realizată de oile Karakul negru (tabel 19). Se remarcă producţiile mari realizate de oile Karakul albe (3,141 ± 0,129) şi Karakul roz (2,578± 0,229), ca o posibilitate de sporirea a cantităţii de lână pentru industria covoarelor şi rentabilizarea creşterii acestei rase
III. CARACTERE REPRODUCTIVE Indicatorii de reproducţie la ovinele Karakul colorate
din rasa Karakul de Botoşani Varietatea de culoare
Ovine total
Din care Miei obţinuţi
Indicatori de reproducţie (%)
montate fătate Fecunditate
Prolifici tate
Natalita te
cap cap cap cap
Karakul maro 162 145 141 152 97,2 107,8 93,8
Karakul sur 177 166 162 179 97,6 110,5 101,1
Karakul roz 57 47 44 49 93,6 111,4 89,9
Karakul alb 210 192 183 204 95,3 111,5 97,1
Fecunditatea prezintă valorii cuprinse între 93,6% - 97,6%, fiind influenţate de o serie de factori interni şi externi Prolificitatea are valori cuprinse între 107,8 % (K. maro) şi 111,5% (K. alb), valori care sunt superioare parametrilor rasei. Indicele de natalitate are o valoare mai scăzută pentru varietatea Karakul roz (89,9%), în timp ce pentru celelalte va rietăţi acest indice prezintă valori cuprinse între 93,8% (K. maro) şi 101,1 % (K. sur).
B. ANALIZA TAXONOMICĂ A BIOSISTEMULUI ALCĂTUIT DIN VARIETĂŢILE DE CULOARE ALE OVINELOR KARAKUL ÎN SPAŢIUL PARAMETRILOR MORFO- PRODUCTIVI.
1. Analiza taxonomică a rasei Karakul de Botoşani în raport cu producţia totală de lapte, durata lactaţiei şi varietatea de culoare
Clasificarea numerică sugerează un comportament diferit al KA şi al KR faţă de celelalte varietăţi de culoare
Diagrama Two way joining
Analiza taxonomică a rasei Karakul de Botoşani în raport cu masa corporală şi varietatea de culoare
CONCLUZII Proiectul ADER 715 faza 5 / 2013
• O nouă tendinţă pe plan internaţional, o reprezintă diversificarea culorii şi a nuanţei pielicelelor, astfel încât cerinţele faţă de pielicelele colorate natural (maro, sur, roz, alb, halili), foarte scump plătite, sunt în creştere. •Valorificarea eficientă a acestei mutaţii genetice întâmplătoare apărută în populaţia de ovine Karakul, asociată cu o muncă susţinută şi bine dirijată de selecţie efectuată pe parcursul mai multor ani, a permis, să se pună bazele obţinerii si dezvoltării Karakulului colorat (maro, sur, roz şi alb) şi în ţara noastră, urmând ca acesta să se afle intr-o continua perfecţionare cantitativă şi calitativă, lărgind astfel genofondul existent si conferind ovinelor de tip Karakul o vastă pluralitate. •Caracterele semitipice şi atipice privind regiunile corporale la miei, cu particularităţi caracteristice rasei, prezintă frecvenţe mai ridicate la ovinele de culoare albă (23,78% pentru linia spinării, 23,48% pentru forma capului şi 34,76% pentru forma cozii), pentru celelalte varietăţi de culoare frecvenţa acestora fiind mai redusă. •Constituţia mieilor Karakul colorat este robustă la 53,29% – 54,54% din ovinele de culoare sură şi respectiv albe, şi la 64,51% - 64,75% din ovinele de culoare maro şi roz. Constituţia „fină - debilă” şi „debilă” se întâlneşte într-o proporţie scăzută la oile sur şi albe (2,64% - 2,83%). •Sub aspectul parametrilor morfologici (cu excepţia culori blăniţei) noile linii de ovine Karakul colorat nu diferă semnificativ faţă de varietăţile Karakul negru şi brumăriu din care provin, ceia ce denotă gradul ridicat de consolidare genetică a rasei Karakul de Botoşani. Aceste varietăţi de culoare, prezintă stadii diferite de ameliorare, populaţiile respective aflându-se fie în curs de consolidare genetică fie de perfecţionare calitativă. Însuşirile de exterior şi conformaţie sunt asemănătoare rasei din care provin, încadrându-se în formatul dolicomorf, longiliniu, tip respirator.
•
• Greutatea mieilor la naştere de 4,15 – 4,41 Kg exprimă valorii apreciabile în raport cu nivelul de hrănire a oilor mame în perioada de gestaţie, iar valorile greută ţii corporale la înţărca re (15,75 – 16,75 kg) şi a sporului mediu realizat (0,186 – 0,197kg/zi), indică o bună capaci tate de asimilare de către miei.
• Aprecierea principalelor însuşiri ale buclajului mieilor bonitaţi relevă faptul că la toate varietăţile de culoare predomină caracteristicele superioare ale însuşirii pielicelelor, în timp ce cele nevaloroase au o incidenţă mai scăzută.Pe baza datelor obţinute se creează posibilitatea de caracterizare fenotipică a celor patru varie tăţi de culoare, şi în raport de valoarea zootehnică, o evidenţiere a stadiului de ameliorare a principalelor însuşiri analizate. Însuşirile calitative ale pielicelelor la populaţiile de ovine analizate sunt încă heterogene şi în diferite stadii de ameli orare.
• Culoarea pielicelelor prezintă nuanţe dorite de selecţie la un procent de peste 80% din indivizii analizaţi.
• Diferenţele apreciabile între însuşirile varietăţilor de culoare studiate exprimă stadiul de ameliorare al acestora şi posibilităţile dirijării factorilor care le condiţionează, în scopul selecţiei şi obţinerii de ovine cu însuşirii fenotipice superioare standardului rasei.
• Taxonomic, varietăţile KA şi KR au un comportament diferit de celelalte varietăţi de culoare. Varietăţile KB, KN, KS, KM sunt mai apropiate în spaţiul parametri lor productivi şi reproductive decât varietăţile KA şi KR.
