Afir, XXXII. — Ио. 28. • III il '—fr—MŞ—»»^—

S BANI IN TOATA ŢARA 5 i - Duminici 26 iu

ABONAMENTUL L H A M ' A I .

ABONAMENTELE SE FAC NUMAI PE UN AN

C O L A B O R A T O R I I ACESTUI NUMÁR Alexandru Macedonski, Adrian G. Roşianu, Smara, C A . I. Ghica, Dr. F. Grünfeld, I. G. Sava, Ana Codreanu, I. Dragoslav, M. Săulescu, V. Anestin, £. P. Eftimie.

A N U N G I Ü R I LINIA PE PAß. 7 şi S

B A M 2 0

Maestru Enescu, ales membru al Academiei

2 — Ko.. 2 0 . (.Wl V E R S U L L I T E R A R D u m i n i c a 2 u n u n c f 9 l O

Degetarul de argint — \ ii vo l» d e FRANÇOIS COPPEF —

Ctirtezaua Schonberg moare de du­rere şi de plictiseală In villa ei din Monaco.

Celebra enrtezană. pe care două­zeci de ani do orgie de-abca i-au al­t e r a t frumuseţea, simte Intetfndu-so pe ochi. — pe ochii ci cari au prici­nuit atâtea nebunii şi desn&dcjdii, — vălul în fie-ce zi mai obscur, al 'cataractei. Primele simptome ale grozavei infirmităţi Ie-a constatat a c u m doui ani- într 'o bună diminea­ţă , aşezându-se în fafa oglinzci, şi-a v ă z u t fata ca înecată într'o co~ 'ă deasă; a doua zi văltil acesta M în-groşă şi ai unei curtezana de odi­nioară şi-a adus aminte că de câtva t i m p suferea de dureri mari dc cap ş: că avea diferite halucinaţii b izare . Ocul iş t i i fură consultaţi; ioji naza­l ă de acord in privinţa diagnosticu­lui , i a r boala i ţ i urmă cursul ci fatal şi înce t , progresiv, neîndurat- Dar în­t r 'o zi doctori i au pomenit de ope­r a ţ i e . Curtezana e iasă laşă. Femeia as ta care a făcut pc atâ(ia nenoro­ci ţ i să sufere , se teme de durere, i a r nervi i - i toei-ţi de excesul volup­tăţilor se deşteaptă de odată, revol-tâudii-se la gândul că vor fi supuşi la chinuri, — fentei u aceasta pentru care tânărul prinţ de Ro.vnumeiit, t n copil de două zeci de ani, a ншгіі străpuns de spada unni duelist neeo-rect , după ce fusese mai înainte &eos din min ţ i de faimoasa curtezani. F;i a alungat însă pe medici şi a lă»;t boala să-şi îndeplinească opera- Azi curtezana e aproape oarbă

Villa ci e cea mai frumoasă gi cea mai bine sitută la Monaco. frecai or;; I când trece pe lingă grilajul ІоспЫсі fostei curtezane şi când vede atâla frumuseţe în jurul Ini. Işi închipuie că fericirea şi-a clădit cuibul acolo. D a r curtezana e nespus de tristă ; ou mai ghiceşte florile dc că ' după c -fuiniil lor. nn-şi reaminteşte azurul strălucitor al Meditenineî de cât du­pă sunetul ritmic al ralurilor. Si acuma când priaieşic un mănunchi de flori în dar, II aruncă infnriafă. Şi-a gonit ultimul amant, care i-a mai inspirat nn capriciu, piaiiis u! acela polonez care complinea poeme muzicale de toată fminn*eje>. z iua in care privindu-I tn ochi lui albaştrii de Slav, nn і-я m a i p distinge privirea- Şi când nebunul a cela de (ïrigorose», fini fostului hos-podar. singurul care îndrăzneşte să-i dea braţul în {iubiie, — u duce până la Cazin,. dânsa^nleaeă de acolo mâhnită -şi -apărată din pricina zgomotului aurului pe care na-1 m;.i poate vedea, ca care a vi t rant şi a câştigat în ueuBiuărate rânduri, la Monte Carlo şi alte tripouri averi de rege, averi cari li a.râseră chiar o poreclă ridicolă.

Cu toate astea, curtezana mai jioa-te distinge încsi obiectele foarte stră-lucitoarc când le apropie prea mnli de ochi. şi singura iş iiltitna.i plăcere a c u m a , o de a-şi contempla diaman­tele şi pietrele preţioase.

In fiecare seară, camerista ci, Mn-iie((;t. care pe vremuri se lăudase că văzuse in pat pe toţi Saveranii Eu­ropei, pregăteşte in iatacul stăpân H sale, o măsu ţă incărc-ită cn lumânări scumpe, pc care aţiear.ă o cutie enor­mă e fildeş ce conţine toate podoa bele curtezanei Aceasta sr instalează î n t r ' u n ftoliu si lacomă trece în revi­s tă inelele , colierele, crecrii, ЫЧИагі-le. broşile şi diademele. Contempla­rea asta e suprema bucurie a curie-zânei, căci ochii ei plini dc noapte şi dor i tor i de lumină sc dilată atonei cu voluptate.

Şi adesea ori curtezana, priviudn le, rămâne visătoare şi In prada gânduri­lor îşi evocă tecntnt eî dc cocotă, c-xistonţa-i lungă -de infamie ţ i 4e prostituţie.

— fată colierul de rubin al mare-lni duce . - O ! cât trebuie să sc pl ic­tisească după ce a fost alungat mai

întâi In mod ruşinos de supuşii Ini revoltaţi- Ce pietre rare şi frnuioa.se..> Uite şi colierul bancherului Wert­hein. Singurul jidan care s'a mirat cu adevărat, cceacc e de necrezut. Sunt perle mari albastre, a căror va­loare e enormă. Da, da. mi-aduc a-minte, am izgonit pe prostul acela pentru că avusese ideia foarte puţin delicată de a oferi un colier ca al meu soţiei Ini...

Cerceii marchizului..-- Nu era bo­gat sărmanul, dar avea inir 'de\ăr sângele unui adevărat nobil. In junul zilei rând era să fie dat afară dela chtb pentru că înşelase la jocul de cărţi- s'a sinucis, cu un glonte de revolver, drept în inimă- Nu şi-a gre­şit tinta. Ori cum, era un brav şi da­rul lui e frumos pentru un om sărac.-. Smaraldele lui Veli-Bey. A h ! toţi prietenii mei au murit... Aceasta a fost asasinat inir'o zi din ordinul Kcdivnlui. A ! dar uite şi diamantul regelui Lituaniei- Ce gros c. Un dia­mant istoric. Vaie dar Mnjes'.atca Sa. deşi e aproape prăpădită acum are azi o situaţie relativ bună, faţă de camarazii cari toţi au sfârşit în­tr 'un mod tragic.

Dar nnc ori curtezana nu mai dis­tinge bijuteriile mai mărnnte şi a-ianci Manotta vine lângă dans», căci aceasta îi dă din când în când c un jnvaier oarecare, fie vre-un meda­lion vechi sau vre-nn lănţişor de a-:r.

Aşa într'o seară, camerista scoto­cind în cutia de fildeş, fn foarte sur­prinsă zărind nn mic degetar dc ar ­gint- giuvaer umil de sărac, plăsmuit pentru cinstea mancei şi care părea ruşinat in mijlocul acesta dc pietre scumpe.

Mu net fa tl luă şi -puse râzând : — Un degetar de argint ! Val

doamnă ce o i i asta î

Curtezana nu-1 poate vedea; dar i a degetarul frământându-1 multă vre­me in mâni .

Şi într'o clipă, repede ca un îulgor, re văzu în gând vrem*?a când fusese ca atâtea altele: o fată cuminte şi se numea Virginia Poirot. Era Ia un flo­rar din strada Saint Denis. Jean Bap. tiste. un umil lucrător îi dăduse îu dar degetarul acesta, dc Crăciun. O iubea foarte mult, ar fi voit să se că­sătorească cu ea şi deşi era nevoit să se scoale de vreme şt locuia prea de­parte de aceia pe care o iubea, o >••-setea în fiecare seară plnă acasă, la părinţii ci- cari erau portari într'o ca­să mare din str- Clignancourt- Băia­tul acesta blând, cu obrajii roşii, cu părul vulvoi, era Ia urma îirmci un bărbat destul dc cumsecade. Dar ambii nn câştigau nici măcar opt lei pe zi, aşa că nn puteau să se gândea­scă la căsnicie.

Şi într'o ban i m în timp se trecea cu el pe fanbourg-ul Poissouicre, prin faţa unor tutungerii, dânsa se opri deodată spunând lucrătorului: —Vezi d-ta. nu trebuie să mă mai recoud*!??, domnule Jean Baptisw . Hotărât •? nu ! Opt zile in urmă s- lăsă sii fie condusă de o ceată de cheflii nemer­nici la lilysce-Monfniartre, şi-.şi luă nn amant. Sărmanul Jean-Baptiste ! încă unul care murise pentru dânsa-Dună Resse luni se siuucise asfixiâu-da-se. întocmai ca o grizetă. lăsând pc un scaun- alături de patul lui. ur­mătoarele rânduri pline de jale:

„Mor din pricina Virginiái, pentrn care resimt o dragoste peste pnterile твіе"-

Faţa curtezanei Schonberg, faţa a-ceasta jalnică dc curtezană oarbă a-proape, a devenit şi mai posomorâtă ta de obicei şi a lăsat s$ cadă din cutiuţă umilul degetar de argint.

— Ei, dar nu mi-aţi spns dcamnă. ce e cu degetarul acesta, repetă came­rista cu un zâmbet prostesc. Mult aşi dori să ştiu ce e en el.

Dar bătrâna curtezană închizâi.rl brn-c cutia cn bijuterii, răspunde a-

ОѲѲѲѲѲбХіХЭѲѲѲѲѲѲѲѲѲѲѲѲѲОѲ^ a

Eram copil. Şi'n ţem mea de jale Trăiam im vis umbrit de trei colori Ce te'nşiram din câte trei petale Pe-ai попіШ cfmpifu 'rilacrămate pori... <

Eram copil. Şi'n albe nopţi tarsie Mă adoitnea al Ùoimi bocet stins Privind o stea departe pe tărie, Prin geam, pe-azurul aburii de pi ins...

Simţeam că firea 'nireagă ne 'uţelege şi că ne leagă un rost de-асеіщ cer. Că ruga noastră ascunde-o lege Ce va zdrobi odată jug şi feri...

Simţea>n câ'.v trup din glia 'tuinsă 'n singe Pe-n coastă de calvar vărsat mereu. Ci siiflelu-mi e o rugă care plinge Calând de-o mie de ani pe lnimne:eu

Scmleam că numai huma e'n morminte i)in viaţa, vămilor cwi au trecut şi, moştenim—copil dela părinte— Toi re un mileniu m-a durut

Ѣ

Eraot copil. Hotarul ţârei mele Credeam că este un deal din fund de zări; MH creasta lui, cu jar aprins de stete, Coboară n ţara visului cârtiri ..

Eram copil. Şi'n Iw gurile rmslrv, O fraţi, simţeam un soare milenar, Simţeam un jtmghiu în sufletele noastre : Garpalii, ai Ardealului Шші...

Adrian G. Roşiann

proanc în şoaptă, en accentul a ceata vulgar parizian comun apaşilor şi care n ' a părăsit-o nici odată ca toi fastnl vieţei ei :

Degetarul acesta t... Nu e nim'c F tinereţea raca !

Trad. de Const A- I. Ghîca-

Viaţa literară şl artistică Expoziţia soc. ,,Grafica" s'a în­

chis- Această exhibiţiune de stampe, gravuri, aqua forte e o inovaţiune foar te i n t e r e s a n t ă din p u n c t de ve­dere educa t iv a r t i s t i c . S t a m p e l e ex­puse a p a r ţ i n ga le r i i lo r iub i tor i lo r noş t r i de a r t ă şi ele cupr ind c inc i veacur i de viaţă ar t i s t ică- Sunt ope­re din şi-oala flamandă, olanlcză-g сгніама. i taliană, spaniolă şi fran­ceză. Holbeiu Durer. T 'arr iére, Rer.i. brandi. (Joja sutil câteva din ilu-ttraţiunilr artistice care împodobesc •ceste galerii.

Ar fi bine ca. in fiecare an- st se deschidă astfel de rxpoz i f inn i ca­re dovedesc insc i imă in tca iniţiativei celor de Ia .-Grafien"-

O viitoare evpoziţir va cuprţ i tde şi stampe din trecutul nosirii a r t i ­stic. Ele -tiui foarte caracleristice i i s'ar putea găsi prin vechile psa l t i ­re, lucrate dc călugări cu aptitudini artistice şi cari visau in s ihă s t r i a mnnăelrrilar.

\ > К м I JWK f .,Continental Times- ne aluce ve­

stea eă oficialitatea japoneză a ad­mis scrierea cu caractere latine. s> că la lloualulii se tipăresc arum cărţi şcolare cn caractere laiine pentru uzul elevilor japonezi.

E un progres admirabil care ne va atrage mai mult spre japonezi.

+ . Societatea scriitorilor români s'a întrunit şi a ales pe d. Duiliu /ліпі îirescu ca preşedinte a) ei-

După comunicarea despre „Poezia nouă", făcută ,.nemuritorilor" do di­stinsul academician, chemarea d-sa!e la preşidenţia scriitorilor e caracte­ristică.

Cum rămâne insă cu analfabeţii Iitcraturei ?

* Telegramele agenţiei Radio ne a-

duc vestea morţii savantului Omésá'me Reclus, fratele marelui geograf Ely sie Reclus.

* /' V r f f 1 Sunt două companii de operetă

„Carmen-Svha" in Bncnreşfi- Una sub conducerea scriitomlai A. de Herz şi alta sub acea a d-1ni Stă-ncscn-Cerna. Una cântă la teatru! „Regina Maria", alta la grădina „Dacia".

Se zice eă nn proces interesant e tn perspectivă.

L. I.

еѳѳѳѳѳѳѳѳѳѳѳѳѳѳѳѳѳѳѳѳѳѳѳѳ

DOCUMENTE In aceste vremuri de contrabandă

când ordinele guvernului simt ade sea nesocotite de unii slujbaşi neco-roeţi. un contrate publică hrisovul lai Matei ll.isar.ib adresa t unui va­meş neascultător dc pe vremuri.

Ce deosebire între katroi ordinelor de ani şi acel uzitat pc vremea lui Maici Basurah.

Iată hrisovul: Cn mila lui Dumnezeu Io Matein

Basarab W Scrisam Domnia mea (ic, Yaso .

vameşulc Ce porc dc câine eşti tu, de cărţile mele nu tu seamă- A fă­cut Domnia Mea căr(i părintelui Suaeoveanul să-şi ia- dc pe lacul dc In Spanţov. cnm a fost legea şi «Meciul; iar tu. fecior de lele, nn bagi cărţife mele în seamă. Să cauţi eă laşi t*ă-si ta ce e obiceiul, eă vom (rimele Domnia Mea de acolo te va spânzura. Aceasta îţi scr iu însumi. Am zis Domnia Mea-

Scr i s ă Octombrie 24, leat 7152 ( Ш 4 ) .

D u m i n i c ă '-ítí l u n i i - m i » . t-.YlVKttSt'l-. ІЛ •

,fHt .«»'/ .—-V - So. 2 « . -

I L ä i ^ j s c a o — M o n u m e n t u l p ă z b o a e l o p

ALEXANDRU FvîAGEDONSKI

Ш L Critica literară este, obşteşte vor­

bind, folositoare- Л nuaslră, din ne­fericire, a făcut mai mult rău decât, bine. Se ponte liefe chiar, că acest rău nu e precumpănit de binele pe eare l'a adus. Ca să faci critică li­terară, trebuie să Гм mai întâi pre­gătit prin multe §5 serioase Cuno­ştinţe, să fi apoi şi om die gust să aibi buiiă-crcdinţă nepărtini-re, şi cel pn(in. bun simj.

Toate la un Ioc, iiisnţiri ca ace­stea nu au fost întrunite Ia noi de nimeni. Aci. dată criticul era in­teligent şi cult. el era păţimnş şi de rea eredinfâ: aci n'avea gust niçi bun s im(: aci era om de rjsscä, sau politician ra literatură, si avi, igno­r a n t iar pe deasupra rău, cum sunt toţi oamenii cari an numai o sprHit-lâ de carie-

Propriu zis, critică serioasă, şi cinstită, şi deci cril'cä vtejească, uu s'a făcui până acum,.

Dc aceea, p.rblicnl a şi fost hrănit cu năzbâtii cam in felul acestora':

— ,,X a îmbrăcat limba română cn frumuseţi de forme neîntrecute'* — fără ca însă, măcar una din scrierile zisului X să fi fost anali­zate, spre a se arăla tn ce ann^ne stau acele frumuseţi" şi pentru ce sunt ele ,.neintrecii(e".

Şi tot astfel, prin decrete; iar nu prin critică, acestui X, >au altuia, i s'a dat stăpânirea poeziei romane până pe la anul Hein, iar, de cu­rând, i s'a îneuviinfat aceeaşi stă­pânire pe încă patri: sute de ani de «n literal eminent pentru care im' trullă stimă şi simpatie, dar c.«. uia li contest drep'nl şi calitatea si ta­că pe Iulia Poloneza.

Pe calea decretelor s'a mers î::: ă tu totul departe... Aşa. bunăoară, •le cei unşi prin ele poeţi- P 1

sun drama!orgi mari. nimănui nu-t •МІ esţl ir.găduil -,ă se atingă, sub pedeapsa excomunicărci majore, şi snli cea de a i se zice: invidios, mi­zerabil, sau de a i se tăgădui până şi umbră orhărui merit, şi de a. i se necinsti viaţa. Isbit de ostraeism. un tndrăsneţ de acest fel va yedea» în Mirând, până şi pe cei cari ii da-toresr însemnătatea literară care i a dus In Academie, rostind, de acolo, discursuri umflate dc unde să Iip-

JMMtf însuşi numele acelui îudrăs-Tiet, dnsi nomenitul academician va

urma cu seninătate să-şi închipuie că a vorbit despre literatura română contimporană-..

Un altul, dar acesta mai arlist şi mai poet mai mult decât aeadcnii-cul, va cănta să împace capra şi varza, şi va declara sus şi tare că e fauaticnl unei alte genialităţi — tä­te de aproape unanimitatea cornu­telor noastre literare, dar că este şi fanaticul unei alle guelalilăţi — tă­găduită adesea — dar ce, pentru el, e în cale nV consfinţire — deşi, Ia drept vorbind aceste aşa zise două genialităţi se exehid Una pe alia, după cum lumina exclude recul, şi nu po(i să ic închini :lni Dumnezeu şi satanei în aceeaşi vreme. ьі it.-.nna івчоч i m s* M 't-t ші?

In scurt, din exemplele aduse, se poate uşor vedea ce este critica la noi, şi că ea nu face decât politi­cianism literar, mijloc de arivism în Academic, în uuiversltate, în consi­deraţia clicialiiăţii sindicatelor noa­stre politice sau iu a celor cu Pre­ten ţi tini c ui i u ale-

Pentru un o-iile ce ajunsese, o-diaioară- să fie eu mare vază prin­tre- cititorii săi, un scriitor care este astăzi aproape desfiinţat, era — nici ma mult nici mai puţin — procla­mat Flaabsr tal României, pe când altul era ridicat, de el şi de alţii, alaiuri eu Omer, cu Shakespeare şi tu Dante.

Bine hrănită, o aşa epilepsie ad­mirativă, a dat insă, şi dă încă, roa­de bune. N'a fost în adevăr un sin­gur dintre sprijinitorii poeţilor şi prozatorilor ce fusessiă decretaţi să iie mari în timpul domniei trecute, care să nn se fi procopsit.

Sistema, pe lângă că a pervertit

(T 4 а в а а а а а а а а а а в а а а э а в а ^

Ш a a a a a Э a a a

a a a

a . a a a

a

a a

a a a a a a m [5]

M a i n t e L N e c l i i a m ä G a r p a ţ i î !..

„Factor i lor responsabil i '

Pleca fi-và gândul spre coasta de vest Şi murmur, dureri ascultaţi-i; Anlca/ui ţidică un ultim protest...

'Nainle.'... Ne chiamă Cârpacii!...

Rămas a aolo de barbari un test In două nefastul, mp groaznic crăpap-i. Svârlifi în •prăpăstii netrebnicul lest: • 'SainteL.- Ne chiamă Carpaţii!„.

Ev mie de ani, dc când hupăare" O udară părinţii, surorile. //•"/':-. Ci rupefi azi lanţul, deshideţi cărare:'.. 'Nainte!.~ Ne chiamă Cârpa fu'. ...

Şi acum faceţi semnul... Demult descrobin"i O poartă în arme şi 'n inimi soldaţii... E i(>asid cel m "re. Pornească ost'rea!... 'Nainte!... Ne chiamă Carpaţii!...

a a

i a a a a a a a a a a

a

adevărul, a dat naş t e r e une i Iaş i . taţi obşteşti, şi ştiu că oamenii cari mă iubesc sincer, îmi plâng de mi* la când văd că tot nu sunt în stare să mă împac cu ea, şi că tot mai am vitejia sufletească şi vitejia gra­iului să înfierez pe cei cu dinadin­sul ticăloşi, şi să compătimesc pe cei car i nu sunt decât slabi, reche, inându- i la cinstea şi la înălţimea ri i ir.nei pe care şi-au luat-o, au pe caic o au de la Dumnezeu .

Critică literară n'a-n aviit p r in ur­m a r e până acum. c - e e p t a n d totuşi pe foar te putinii cari n ' au făcut d in ea po l i t i c i an i sm, p a t i m ă personală, i gno ran t i sm , sau a v a r i s m .

Bata in s ă t i m p u l -â avem u n a , şi г/i'obahil pen t ru acest cuvânt d. Mi­ha i l Dragomircseu a realb,at-n de câ te c r i s'a r id i ca t de-a>upra epoeei sale , şi» d in i re cei ma i da cu rând i n t r a ţ i Pe a r e n ă , d- Foi i în Seif te m»Ke din ce rce tă r i l e sul? c r i t i i e .

F ă r ă îndo ia l ă că ma i sunt şi a l ţ i i c a i i in t ră in aceas tă t- i i trgrrie, şi cn o s inceră bucur ie vedem c.l, adesea, poM-il Orcsie işi dă s i l in ţe prin Vii­toru l , să rispă câ t ii e pui iucio*, cu t recutu l -

Adevăru l , cu toe.ie aces tea , că fă­gaşul d in trecut s'a adânc i t prea tare. şi că sugestiunea repetărei ace­lora şi adoratinni neeontrclatc şi neîntemeiate, în mare parte. I • pe blnff-nl antecesorilor interesaţi în cauză, e încă prea vie pentru ta reaeţ.iunea aşteptată în critica noa­stră să se ivească în toată deplină­tate» ei, de la o zi la alta.

Dar dacă acesta e adevăral ri da­că, deci, mai .trebue aşteptat rao-mcnul în care critica nn va mai fi politicianism şi necinste, adevăr e-ste iar că cititorii datori sunt i i nu mai pună vre un temeiu pe gloriile de caitca, pe cari revistele şi ga­zetele noastre le înfăptuiesc delà mână pân' la gură...

Alexandru Macedonski.

I. C- Sava (Vasci) Щ

r

CRONICA MEDICALĂ

Razele l u m i n o a s e

ale oamenilor ă*f<'!)PÎ - ••••/ O ttnillf 'liUlldlk Sc ştie că, pe deoparte soarele şi

stelele răspândesc în spaţiul ne­mărginit al universului raze lumi­noase, de altă parie însă şi toate corpurile cari ard împrăştie în jn-rul lor, pe întindei mai mari sau mai mici, raze de lumină.

in timpurile noastre, învăţatul fi­zician Roentgen a descoperit un fel de raze luminoase produse de curentul electric trei ut priuir 'un tub lipsit de aer Roentgen a nu­mi aceste mze, rasee luminoase X., sau necunoscute. N'a trecut mult după aceasta şi alţi doi fiziciani is-ecusiti, soţii Curie au descoperit mi­nunatul radium, ce nu se mai satură de a produce raze luminoase-

A mai rămas ca omul însuşi să nu ge lase mai prejos şi să trimeată şi el raze luminoase tn spaţiul ce-1 înconjoară!

Idea pornită, cercetările au în­ceput şi o altă serie de învăţaţi au ajuns să ne probeze că lalr 'adcvăr corpul omenesc împrăştie şi el ra­ze, destul de luminoase şi frumoa­se- Iată că se adevereşte că anreola luminoasă ce o pictează pictorii in jurul capetelor sfinţilor, a profeţilor şi a Mântuitorului- există chiar, aşa cum şi-o închipuiau oamenii trecu­tului !

Razele luminoase ce aparţin oa­menilor se mai numesc raze fiziola'' gice sau cunoscute ori razele N, nu­mite şi razele Ini Blondlot, după numele descoperitorului lor-

Cunoştinţa adâncă a acestor raz* ne va permite să lămurim odată ; bine de tot existenţa şi provenienţa-j

4 Xo. » « . t J I W V F R S t i l LITERAR Г-П' I

DuintnicA *гв i u n i e I » i « ,

fiinţei noastre, ea ţi a tuturor fiin­ţe lor vii, animale .si vegetale, cu tot complexul lor dc activitate func­ţională care ne dă viată, nedespăr.

• ţită de viata neorganică, neînsufle­ţi tă şi dc viata planetară în între-giuie , supusă mecaniceşte victei so­lare, vie(ei universale.

Câmpul de observatiune şi de stti-tíiu e azi destul de întins în acea­stă direcţiune şi îndeamnă pe foar. te mulfi oameni de ştiinţă Ia cer­cetări noui şi frumoase, cari desco­peră vălul întunerecului şi al mis­terelor neînţelese încă de loc as­tăzi de către mulţimea fiiră !.h oamenilor.

Deocamdată s'a ajuns la înche­ierea că un corp sănătos, u j orga­nism normal alcătuit, produce foar­te uçoT acest soiu do raze luminoa­se, denumite razele lui Dlontllot. Producerea acestor raze pare că nu atârnă de nici un fenomen chimie de căldură, adică nu sunt datorite vre-unci descărcări de temperatură, căci interpunerea unui ecran calori­fic nu le modifică nici de cum şi apoi ele pot fi poduse şi de animale eu sânge rece, ca broeaştele. ' Adevărul asupra existentei raze­

lor fiziologice se demonstrează ^ fel: apropiind în înlunerec d? , -Ica unui om o suprafaţă forfores-centă, acasta se luminează numai decât, lumina e produsă de chiar razele corpului omului, de aşa zi­sele raze N. Razele luminoase ale omului, razele omeneşti Blondlof, se deosebesc prin nnole caractere şi se împarte în raie N şi raze N 1, du­pă cum se formează în urma pri-virei noastre directs sau piezişe-

Producerea acestor raze poate fi micşorată sau mărită; aşa în timpul diferitelor boii se observă des aceste schimbări. Intensitatea razelor fizio­logice este proporţională cu activi­tatea funcţională a nervilor ei a muşchilor de la cari purced- De pil­dă, apăsarea unui nerv măreşte

puterea ce o are acest nerv de a pro­duce lumină sau luminiscen(ă; în nceleaşi conditiuni un muşebiu tri« mite mai puţine raze.

Se poate urmări In acest chip prezenta unui nerv sau musehiu superficial; se mai poate astfel că­păta projeeţiunea inlmei ori a al­tor organe superficiale, f Activitatea nani centra nervos se (traduce printr 'o emisiune intensă dc raze N, ceeace permite să ?>

Іосаіікегл ecqtrul vorbirei. punând pe cineva să vorbească cu voce tare l a fata ecanului forforescent sau [fluorescent. j Curiozitatea acestor raze mai é, că ele îşi exercită acţiunea lor asu­

pra organelor simţuilor, a auzului, a m i ro fn lu î ş l "ar fbsTtftnî: 'TSbiişîli' litatea «chiului se măreşte sub in­fluenta razelor N; ele pot produce senzaţiuiii luminoase în întuncrec şi aceasta e o probă sigură că a-ceste raze dau naştere unor exci-taţinni nervoase directe.

Când se apropie de nas, în timpul mirosului, un corp îu stare de a produce acesie raze, se constată că seiizatiunea mirosului are Ioc dacă acest corp e la limita sensibiliiă{ii-S'a constatat că substanţele miro­sitoare dau naştere razelor N.

In sfârşit s'a mai observat că ra-diatinnilc luminoase cunosento N se propagă în aer şi s'a ajuns chiar a le transmite prin corpuri meta­lice la distantă-

Dr. Г . Grnafeld.

S o a r t a p o p o a r e l o r d e S m a i ? a >

SACUL CD_ GLUME Un ofiţer, în permisiune, vine a-

casă din tranşee să petreacă cinci­sprezece zile. Pr imit bine de neva-stă-sa, viata lui e o desfătare. In curând însă încep discu(iuni între dânşiei pentru toate fleacurile, discu. tiuni care în gura înviepăratei lui soţii iau intensitate marc, aşa că bietul căpitan exclamă în fine:

Bine că peste câteva zile mă întorc iar la război. O să-mi găsesc acolo pacea.

Ce f i e cu copiii ! TTn băetaş a au­zit că Eva s'a născut dintr'o ce:.;;, a lui Adam. ; '

Intr 'o zi aleargă la mă-sa şi arîi-tându-i coasta, li spune:

Mamă, pe mine mă doare tare nici; mi se pare c'o să capăt o ie-m e e l » •

La divorţ-— Ce copii drăguţi I Sunt ai dv.,

doamnă ? Nu ştiu până acum. Tribuna­

lul n'a hotărât încă. • - , • U-Щ

— Stan ciobanul, un urs 'dela munte, e citat la iudecătorie pentru o contravenţie. La ziua sorocită, in­tră în sală înarmat c*un coşcogeamite ciomag. r- . .

— Omul ăsta je^Jebun. zice jude­cătorul, văzariaSA" că intră 5 aşa. "Fă bine şi lasă'U ciomajtul a f a r ă ! Ii ordonă.

Iar Stan, privind pe magistrat nef domirit, în răspunde.'

— Dar dacă toti mi-âu sdus că tre­bue să viu Ia d t a să mă apăr ? . .

Se revărsau zorile, în luna Mai şi cu din balconul hotelului Elite, Ia Constanta, privind răsărirea soare­lui, ce parcă ieşea din mare şi splen­doarea de raze ce o arunca peste va­lurile azurii şi peste fruntea îngân, durată a lui Ovidiu, dasem înapoi eu atâtea veacuri, răsfoiam trecutul-Mintea mea cugeta la soarta atâtor poeţi uitaţi, la oraşe şi popoare dis­părute ca: Babilonia, Fenicia, Pa­lestina, Palmiria, la atâtea altele ieşite din unde, din terenuri acci­dentale şi sterile !.-

Pământ!.. Totul e pământL. Mintea şi mâna omului ce n'a cre­

iat ; în omenirea aceasta ce n'o să se mai creeze!..

Peste câmpurile stropite cu sângele atâtor eroi, vor răsări poate flori de nufăr, bozii, sau seaeţi.» Cine şfic!..

Din dărâmăturile vechiului Tomis, s'a făurit, în douăzeci de ani, un oraş frumos, care cu paşi gigantici, dato­ri t Statului şi comercianţilor români şi albanezi, merge spre progres u-riaş.

Portul, silozurile, şantierul, palate­le: regal, administrativ, agricol, băn­cile, soc. Mercur, atâtea biserici de diferite rituri, atâtea vile poetice, hoteluri monumentale, atâtea strade frumos pavate, cheiul, parcul şi Ca-zinul, dau Constanţei o înfăţişare de oraş occidental. Păcat însă că din farmecul şi misticismul trecutului, câud Constanţa era în stăpânirea turcească, n 'a . mai .rămas aicea de cât turnurile moscheclor şi glasul hogei, care zadarnic mai chiamă azi, în disperare, pe Alah, care, nici do la cele patru vânturi, nu-1 mai aude.

Acum ţara profetului zace întinsă pe catafalc !..

Când aud răsunând dairalele în cafenelele turceşti şl la soarta Tur . piei, îngenunchiată şi distrusă, cu­get mult.

Sublimă Poartă, val, ce ai ajuns!-Naivă şi Încrezătoare cum ai fost

vei plăti, cu existenţa ta, prietenia falsă a Impăratnlai da sânge; i a r far­mecul Bosforului, al Coxaatai da aar» al Insulei Princhípo, va rămâne doar la descrierile lui Lotti şi ale lui Di Anieia. _ De,cadânele din Stambul» ca şi de mărirea patriarhilor dia ŢarigraoY ştia că se va mai vorbi aumai în basme, de eăte copii, de copiii noş­t r i ! . .

Trec toate slăvirile şl dia eenuşe" răsar alte lucruri, alte. fiinţe, căci aici nimic nn se perde. • »l'J«^/

Х і і > и ж » і c l i n M e x i o

Phoenixul omenirci aceştia n r de şi banale, alcătuită din: zâmbirl şi lacrimi, cari s'aprind şi se usucă, fără rost şi fără'noimă, moarte şi se naşte, de când e lumea, va muri şi va renaşte cât va fi lumea!..

Oare, când scria odele sale- Ovidiu, pe ţărmii Tibrului şi Ie închina lui Cupidon, cugeta dânsul că vreodată, coardele lirei lui au să răsune sini­stru ca valurile mărei Negre şi dia ele să iasă: Tristele ?

Socotea el că oasele şi carnea au să i se ardă de dorul nepoate; • Oetavian August, de nostalgia Ro­mei?

Mai gândea că ţărâna o să-i i "-mână în Insula Şerpilor?..

O fi cugetat la bronzul frumos i-nălţat, în onoarea sa, intr'o pia(ă de către descendenţii Romanilor ?-.

Visase poate doar o coroană de lauri, pusă pe poetica lui frunte, do regeasca mână a Iuiiei şi... pe ţeasta lui de bronz, care parcă radiază şi es şi ari , versuri puternice, melodii sublime, stă, ciripind duios, un stol de rândunele !..

Eri. în apus, am auzit glasul mo­noton şi trist al Hogei şi-am p'âns de asprimea soartei. care se joacă cu viaţa oamenilor şi a ророаі^ : Maratone, Salamina, Farsale, Bere-zina, ce neînsemnate au rămas !

Agamennoa, Alexandru Macedón, Daria Xerze, Anibal, Iulia Cesaie, ce sunt pe lança eroii de azi !.-

Nepăsător, Mahomet, doarme Ia Mccca şi Arabii lui poate vor ajunge din căldurile tropicale ale nisipu­rilor Arabici, robi printre sloiurile Nevei !

* In apusul feeric al soarelui, am

văzui că de pe locul bolovănos, pe­ste care acum douăzeci de ani. erau stăpânitoare şopârlele, şerpuia acum un bulevard, cercuit de roze şi de cărări, cari descindeau până la mări. lmbetite cu ederi, plante urcătoa­re, stropite cu spumă albă. aruncată de valuri şi de alge misterioase.

In faţa Caxiaalai măreţ, stufuri de glicinii dè brazi şi de chiparoşi, flori felurite; tn spatele lai balcoa* ac suspendate, asnreire de gemetele Talaaei, Ia mijloc, In săli, bule şi pocher, maldăre de sut are-..

Lame, lume mândră şi frumoasă; când leselă de câştiguri; când lnlă-rrămată şi paraponisită de pierdere.

Lume despre care, cel mult tn 50 de anij nu se va mai ştie nimic... nimic !..

Valul mărei. huruitul vapoarelor, şuerul sirenelor şi clopotele măreţei catedrale de aici. cum şi imensitatea azurie a apei acesteia, când făcută ţi blândă când furioasă şi îngro­zitoare, Îmi eântă şi eu de pe bancă ascult şi întreb: Să fie cântecnl n i . tarei- sau al amintixei. al morţei, sau al reinvierei popoarelor din omeairea asta, banală şi neroadă?.. Ce să fie?

S O N E T Iubirea mea e spuma cea de mare Născută şi hrănită de furtună; Iubirea mea e raza cea de lună Ce poleieşte-a codrului cărare-

Iubirea mea e-o aurită strună De harpă, intr'o veşnică vibrare

: E ruga, e cucernica 'nchiaare E răzvrătirea inimii, nebună-

Iubirea mea e floarea parfumată E grindina ce-aduce pustiire E lebăda de valuri legănată*

T a cată s'o 'aţelegî şi a a te min-» De-i liaiştită ori îavlpăiată Ori când, ori cum, să ştii c ă i toi

,,iubire".

Ana Codreana i

jr JMtmfc t f«* 2 # 4 u t U * * t H r # V W . 24К — s*

> 4 * (

S o f i a . . —: P a . l a . t u l p e g a l

jfea Chită farmazonul Nea Ghită Feleştiuc, zis şi Mu­

cigai, cum îl porecliseră loji oamenii din târgul Râioşii-de-jos, era acum om de şase zeci de ani, ieşise la pen. sie şi el nu văzuse Bucureştiul.- Nu că nu avusese cu ce, sau nu ar fi a-vut pentru ce, ori că nu ar fi avut timp. Nu, ci pentru ca aşa a fost el nn om toată via(a lui: cât a fosl casier Ia primărie, vecinie cn cheile In mimă şi cu plaivasn după ure­che. Venea, la primărie, socoteli; a. casă se ducea, socoteli, de mergea undeva Ia o berărie, şi acolo scotea o hârtie şi .cu creionul — socoteli. Şi să nu crezi eă se omora, dând a tâ ta la parale: când era vorba să da cuiva nn ban,, t i . t r emura cheia In mână de nască dădea dela el; iar când vede» că se Împuţinează banii In casă, rămânea pe gânduri şi parcă l i venea a plânge. Şi apoi, tn mo-jnientul cela. să se ii Îndrumat nnnl. 'chiar CH drept, s ă i ceară o para, că

Îrântea eondîcelo pe masă, şi răc-ieâ: '„Mâi lăsatr-mă nene dracului,

că m'afi Incbnnitî Bine frate ce *s eu aici, că mă cicălîti toată zinaî Hai. n'am, n'am.-. Să fie al d dra­cului de casă şi de para şi dc tot" $i de era uşa la casă deschisă, o trân­tea de.i suna coastele. Şi ca să uu-i mai ceară nimeni nimic, o şi pleca, tot socotind pe degete; iar dacă se întâmpla cumva şi greşea socoteala, se înturna înapoi, şi deschidea casa, şi iar număra banii rămaşi şi nu­mai când vedea că-i are potriviţi du. pă condici, plecea liniştit. Asta era chin. nu slujbă, şi cu toate astea Fe-Icşiuc simţea o plăcere, un cataplnsm pe inimă, să tot numere parale şi să lc mângâie ca pe nişte copii. Dc câte ori nu s'a sculat casierul din somn, muncit de ceva, caro i se părea Ini că n'ar fi lăsat tocmai tocmai ca-a în regulă. Ori, câte odată, i se părea că a uitat casa deschisă, şi atunci, cu inima arsă dc grijă, se şi îm­brăca şi o sbughea Ia primărie, un­de iar număra şi număra paralele, de frică nu cumva chiar să fi lăsat casa deschisă, şi un altul să fi venit, să fi luat din bani ori un altul s'o fi deschis cu alte chei ca ale lui.

Chinul acesta a durat treizeci de ani, până câud l-au scos Ia pensie din oficiu- Şi asta I-a făcut să nu vadă în viata lui dc cât petecul de cer cât acoperea târgul Râioşii-de-jos, şi să nu crezi c5 nu i-iu zU î n fiecare vară sau prilej, şefii sau prie­tenii: ,.Nene Ghită, da d-tn uu p!cci nicăiri, frate, că c vacanţă, şi de, e.;'.i ti d-ta om.

de I. DRAGOSLAV

— Ce, răspundea nea Ghiţă, să las eu casa şi treburile mele, şi când voi veni să nu ştiu cnm să descurc socotelile? Las' că o veni şi vremea ceea"

Şi avea şi el banii Iui, nea Ghi­tă, nu era de pe drnm, că de, trei­zeci de ani casier; mai din leafă, mai din: „dacă nu curge, picură", a strâns el ceva albi pentru zile ne . gre. Las' eă şi aşa tot zile negre du­ce» că-i un calic şi nn cămătar de sperie lumea. Şi ar fi avut la cine se duce, bunăoară la Bucureşti, că avea o soră măritată şi nepoate şi vecinie 11 chemau: ,,Vino, şi vino, eă şezi la noi măcar • lună". Şi tot le făgăduia eă are să vie, ba la

Paşti, ba la Crcciun, ba în vacanta mare, şi s'ar fi dus, dacă i-ar fi plătit cineva trenul, (Tar aşa, chiar eşit Ia pensie» fără nevastă, fără co­pii, că uitasem să spnn că se însu­rase odată, dar i-a fugit nevasta din pricina caliceniei.

Acum când scăpase primăria de el, s'ar fi putut duce şi la Paris chiar, dar şi acum avea alte soco­teli, de ale lui; toată ziua număra, şi scria numere pe hârtie, şi toată ziua era, când la tribunal, când la jude­cătorie, când la casieria judeţului» cu hârtii , şi după datornici- .

Ei, l i ziceau prietenii, acum, când umbla de capul lui : Nene Ghi­tă, cred că de acuma te-i duce şi d-ta pe la sora d-tale s'o vezi ce mai face. , 4

— Aş, dragă, răspundea el, e de­parte, şi mă tem de drum lung când văd că se întâmplă atâtea, zău că mi-e ferică: Am să scrin eă vie^ ne­poatele mele la mine". л K n g

Ö, lucrător in mina cuvântului ascuns ! Să tai in piatra dură mereu, ţi sä nu ştii Nici dacă e să afli prilejul să revii Afară, la lumină, cu cel mai nou răspuns.

Acolo, înăuntru, în noapte şi tăcere, — Pe brânci, din greu, tn mână cu fierul tău curat,. Tu vei lucra cu teamă, cu ultima putere — Doar o să afli locul rămas necercetat.

Şi 'n subterana veche cât Lumea şi Gândirea, Te vei opri adesea, la o răscruce, mut,

Vu gândul la aceia cari, pentru strălucirea Pe cari tu o cauţi, prin ea au mai trecut.

Aici, şi-aici-acolo... pe fiecare stâncă Stă urma unei prime si veşnice idei, Pe caré, alla dată, din grota ei adâncă, "" înaintaşii meşteri au dat-o lumii ei.

Tăcut, tăind in piatră o cale pentru tine, Cu urma la lăsată in carpul ei sonor, Ai drumul spre părerea că eşti învingător Sau numai spre durerea că nu poli fi mai bine.

Lucreazî lotuşi, dalia încrederii e tare, —-Vei asculta, (le-asupra, pe çei ce cântăresc Metalul scos de tine cu trudă şi 'ncordare, — Dar poale c'o anume, secretă înălţare, Isi află şi prin tine, efortul omenesc...

M, Sănlescn

*j Din volumul „Cultul Мофіог" сѳ va apare la toamna.

Dar nn scria nimic, că-şi făcea socoteala că. s'ar ruina.

Din pricina atâtor şi atâtor mof­turi cine, cine l'a porecelit ,,Fe.şteliue Mucigai". Şi aşa. pe din dos, când era vorba de el, nimeni nu zicea de cât: „de alde Mueigai", ,,Ghită Mucigai", „nenea Mucigai", „păcătosul ori „râiosul de Mucigai", ,,Mucigai brân-ză'n sticlă, şi câte şi mai câte. El ştia, se vedea câteodată vinovat, dă­dea chiar lumei deptafe, dar când era vorba de bani. parcă so năştea în el a doua fiinţă, şi cât era de repede la luat, pe atât sa sgârcea' inima la dat. Da parale întotdeauna

, avea cu el, şi numai dobânda maro şi debitorul cu garanţii bune, făceau să-i strălucească ochii ca şi la draci, şi să i se deschidă marele Iui port-moneu de piele veche, roasă ş i . so­ioasă, de unde scotea tot hârtii da bancă, noui, nouţe. : Vestea de calicia lui se dusese in iot judeţul: nu avea chip să treacă r e o stradă, pe dinaintea unei cafenele, să n'audă în urmă: ,,Mucigai"- Şi totuşi nu era lipsit de prieteni: unii din foştii lui tovarăşi din copilărie-din foştii lui tovarăşi de slujbă, şi ei acum pensionari, îi ertau .slăbiciunile şi vorbeau cu dânsul, când se în­tâlneau, ba şi glumeau. Şi el nu sa da In lături : povestea şi dânsul cn multă dragoste multe năzbâtii din copilărie şi din viata de slujbaş-

Totuşi unii erau nemulţumiţi că Feşteliuc nn făcea cauză comună, cum ziceau dânşii, la câte un pa­har, nu ştiu ce, şi strânge jani de sufletul dracului.

Venise acum expoziţia oficială din 1906, şi mulţi din Râioşii-de-jos au pornit şi dânşii la expoziţie.

Mulţi cu dare de mână, unii an pornit înainte, alţii se pregăteau să plece, numai Mucigai par'că era un muşchiu lipit de o stâncă.

— Haide, nene Ghită, Ii ziceau unii , las-o dracului.

El tot răspundea: Apoi vin fetele, vin fetele, ne­

poatele mele. ' Insă într 'o zi se svoni prin oraş

că soru-sa din Bucureşti i-a scris n cartă poştală, să vie. că e slabă, bă­trână, bolnavă, 'eă vrea să-1 vadă, şi eă vie ' c ă é expoziţie'ei 'l pretai ju­mătate la tren dus şi întors.

Geaba. Mucigai primise-scrisoarea d a n i . e e poate o citise cei dela poş­tă, factorul poştal, ori o fi lăsat-e poştaşul n a n i vecin, ori slujnica o i i citit-o şi dat sfoara tn ţară, că pe el nici astă nn-l mişcase, că-şi zise: , ,0 fi, o fi, dar ele cred că aşa e: du-te, vino, dn-te vino- Par'că aşa se duce şi vine omul". Şi a scris el, ce a scris înapoi şi V a mântuit He vorbă-

Dar asta puse pe câţiva cunoscuţi de ai lui pe gânduri, şi le jignise chiar simţul de omenire In ei, şi se in t rebau : .,cum se poate să fie nn om atât. de mucegăit la suflet, să audă că soră-sa e bolnavă, şi el om cu atâ­ţ ia bani să nu cheltuiască o sută de lei s'o vadă?"

— .,Măi, zise într 'o zie unul din foş­tii lui prieteni de birou, nu pensionar care tocmai se afla cu alţi doi de scama Ini ; Ia un pahar ; bai uă-1 lu­ăm pe Mucigai la Bucureşit- — Cum, să-i plătim noi trenu? răspun­se altul. — ,,Am cu un plan, grăi cel dintâi- Trenul' îl plătesc eu în colo, şi îl aranjăm. Da încălca să i-o facem...

Şi acela îşi spuse planul : — „Rra-vo!" făcură ceilalţi. Când, par'că destinul îl aduse şi pe Mucegai, a-СОІО.

— Salve! k dădu el. — Aa, grăi unul din ei, bine ai

venit, ia sezî' — Da ce c?

1 : Şezi că avem să-ţi spunem ceva. ' — Da, iată că şed.

— Ştii că noi rie ducem la Bucu­reşti.

. — Apoi trenu cine îl plii'eşle? în­trebă nea Mucigai, ca şi cnm i-ar fi fost frică să nu-i ceară cria ceva cu împrumut-• — Noi, mergem gratis.

O. — No. 2 в . UNIVERSUL i r r V R A H

— Gratis. 9i ruin 1 Uite nene, dar te rog su na

spui la nimeni : te jur sä nu spui. j Eu, să spun? Vai de minei Şi nea Ciliiţă dnse mâna Ia piept.

— Noi, urmă cela, facem parte din o societate secretă, suntem francmasoni-; — Şi?

— Şi avem semnele noastre. Şi cu ele te duci şi în America, fără să te coste nn ban. , — Ei, taci?

— Ai să vezi. Apoi, ştii, nene, că mă înscriu

şi eu în societatea asta? , — Bine-' — Da, dai vreo taxă; nu? — Dai: cincizeci de lei taxa de

înscriere şi zece Iei diploma-Aice Mucigai îşi muşcă buzele.

Dar, noi te îiiilm dacă vrei şi a.şa. I(i spunem seninii şi dată mergi cu noi eşti ca şi al nostru

— Bine, nene, bine, grăi isca Chi­tă, atunci mă duc să mă gătesc.

— Da, du-te repede că deseară ple­căm- Da bagă de seamă, Ia nimeni-o vorbă, că atunci stricăm fotul-' Seara veni. Mucigai era la c ră cn un geamantan vechi, de piele, ras, perpelit, care şi acela Ii rămăsese de Ia o bunică a Iui. Când iată şi prie­tenii.

Cel care stârnise şotiea, zise celor­lalţi :

— „Bre eu mă duc până aci că am treabă, da d-ta, nene Ghită, şi voi toti suiţi-vă în tren.

Se suie ceia într'un vagon de iclasa Il-a, cuprind un cupeu şi-I pun pe Mucegai la mijloc-

Cela mehenghiu, se şi duse de luă patru bilete de dus şi întors Bueurcşti-Râioşi, şi dând o mulţu­mire conductorului, îi arătă bilete­le şi-i spuse când ó ajunge la v:i-gonul cutare şi o vedea atâţia in.i în cupeu, şi i o r face toti un se»*-să treacă mai departe, că e vorba de o păcăleală- Şi ticălosul se sui şi el in tren.

— Ei, întrebă el pe ceia, i-aţi spus lui domnu Ghită semnu?

— N.u i-am spus, răspunseră ei. — Apoi spuueti-i. Şi ei îi spuseră, că dacă o yeni

conductorul şi o cere biletele, el să facă ca dânşii: să-şi alăture dege­tul .arătător de nas, şi să-I ' facă clonL : : apoi să facă*, un şemn înainte" ca şi cum ar ciocni ceva, şi-i ară­tară cum-

Trenul se pupe în mişcare, şi a. şa după ce au trecui de o staţie,' nu-, mai ee aud prin vagon: „biletele domnilor!"

Ceia îi dau coate Iui Mucigai. — Nea Ghită, vine! Mucigai tuşi- pregăti ii du se să fată

şi el ca ceia-— Biletele domnilor! Şi conductorul intră în compar­

timentul lor-., „biletul d-talc?" Şi u-nnl din ei ii făcu un semn eu degetul alăturat de nas ea o pasăre când cio­căneşte un vierme. ,,Biletul drtalc?" Şi celălalt prieten făcu la fel. — Biletul d t a l e ? Şi al treilea tot aşa, — -.biletul d-tale, şi se în­drepta spre Mucigai- El aici îşi luă un aer mândru nepăsător şi făcu şi jel un semn la Iei-I — Mersi, zise conductorul du-icâr.d mâna la şapcă.

La o static mai mare, pe la Pi­teşti, nu ştiu unde. li s'a făcut ram foame.

— „Măi nene. zise prietenul eu şotiea, eu mu dau niţcluş jos şi vin îndată". j. ; Şi se duse iu restaurantul gSt'.i.

şi se vorbi cu un chelner- cinstiţi-du-1. că la masa unde Го vedea pe el cn trei inşi, dacă o face cu

|fare semn să nu ceară plata şi sS-i 'deie cumva nota fără să vază ci­neva.

Apoi se duse la .prieteni-— Hai, nene, jos. Ce? Nu vi-i

foame? ' — Hai, nene Ghită jos! Hai, bro. tthiţă! cum i-a fi zis. Si urmară ci:

— Când o li Ia pfată, iar aaa-semnu ştiut nene Ghită.-.

Se duce Mucigai; bea mănâncă bine, ca de pomană-

Vine chelnerul Ia plată. Ei toţi şi cu Mucigai cu semnu. — Mersi, grăi chelnerul-— Ei, ei, zise vesel nea Ghită,

când se văzu iar în vagon; ştii nene că asta-i bună. Pă-i să fi ştiut, de câte ori nu veneam eu Ia soru-mea?!

La Bucureşti s'au despărţit: nea Ob iţă s'a dus la sora lui, ceia la treburile lor,, eu vorba ca peste trei zile să se întâlnească îa cutare loc ca încalcă să pleee eu toţii acasă.

Dar a treia zi Feşteliuc s'a răs-gândit.

— Ce faci- domnule (uliţă- mergi acasă? îl întrebară.

— Uite, nene, răspunse el; m'am răsgâiidit; eu mai rămân o zi donă; n'am văzut pe soru-mea atâta vre­me; pe urmă nepoatele- pe capul meu, să stau; mai rămân câteva zi­le, că acuma mi-e greu. Vin en... Ştiu semnu.

— Vezi. îi ziseră prietenii, că nu­mai pe drum se face semnu cela şi când vrei să iei ceva într 'un res luurant- Căci altfel o păţeşti.

Şi a rămas Mucigai vre-o săptă­mână prin Bucureşti, şi mai nu s'ar fi dus, dar nişte procese eămătă-reşti îi sgândăreau caliceuia. Şi aşa s'a dus. Când la o staţie de Bucu­reşti, numai ce aude: „..biletele domnilor !" El iar îşi luă poza : „-. biletul domnule!". îi zise conduc­torul- EI făcu semnn.

— Biletul domnufe-EI iar dădu din deget. — Biletul domnule! El dădu din deget de două ori-— Domnnfe biletul!.•• El iar dădii din deget de câteva

ori, dar mai repede. Vă rog, ort plătiţi ori vă dan

jas. Mucigai, disperat, făcu iar semnu

cu degetul de câteva ori-— Domnule d-voastră-.. zise con-

ductorulv n h înţelegeţi?.-. .-Şi trecu mânio*.: . Ajunşi la Chitit» îl pofti jos, şi-1

duse Ia şeful de staţie.. — „Domnule- îi zise şeful, cine eşti

d-ta ? • * ' ' V * - - - 4 -* > -Muipgai. făcu iar semne. —• Bonniulc, eşti mut? Să vie d.

comisar al gărei- * — Şmmnule- *i»p%a*e£.: MfeááíA '•'

după «âteva clipe, eu sunt farmazon, 'o eşti? il întreba râzând,

niazcn. Râsitc, de să se ţie ceia c» mau»

de luată-Farmazon. de unde?

- i i . , zise Feşteliuc, şi spuse toată comcdfa.

— -мАроі, cum te-ai lăsat omule, să te tragă eeia aşa pe sfoară ?

Şi aşa vrând nevrând, mucigai a băgat mâna în pungn-i soioasă, a seos o hârtte nouă. nouţă şi a plătit treiui şi pe deasupra şi o araemtă, şi nu­mai aşa s'a dus acasă.

De frică, să nu mai pată ian cine ştie ee- î:u i-a mai venit să mă­nânce nici prin restaurante pe de

geaba, ci mânios, cina ajunse, s*a ft dus sä se întâlnească ca prietenii.

— „Bine, nene, le zise el, să poate? Dacă n'avem parale, aşa-i că mă dă­deau ceia jos?

— Vezi, răspunseră mehenghi! înţeleşi; am uitat frate să-ţi spunem când vei veni înapoi, să faci semnul întors, ca şi cum ai chema pe cine­va, sau ai ciocni vârful nasului..-. * • • . . * • . .

Ce să spun, a avut ce râde târgul, iar lumea pe lângă Mucigai- îi mai zise şi Nea Ghiţă Farmazon.

L'a costat mult pe Nea Ghiţă trea­ba asta; iar ca să scape dc atâtea glume, vorbe mişcătoare, tot era el singur- a vândut tot şi a mai scos ce a mai scos de pe la datorniei şi, într'o zi, s'a suit în tren — însă de data asta cu bilet plătit — şi a venit cu totul la nepoatele lui în Bucureşti.

Mihail Kogăfniceanu

Ia

i l l l i i l l ТШММ — Regimentului 23 artilerie —

Tunari, voinici, nebiruiţi, Ge-aveţi poteri din cer Şi ochi de vultnr, iscusiţi. Şi braţele de fier. Sboîaţj. p a s a t e i înaripaţi , Ce gâadnl vâ 'ntclarj Şi vis da aa r întrupaţi Al neamului întreg ! Când umbre de urgii alung Şi pace şi iubire, Iar vorbe sfinte nu ajung S'aducă oara 'n fise; Când legea dreaptă n'are loc Şi graiul rost na are. Curaj tanári , cn al vestra foc Croiţi nn drum mai mare!

Pe fruntea veastră-i scris de sas Cn litere de foc „Isbânda'' celer ce şi-an p u Lu voi al seaxtei Joc. Căci limba voastr'o tălmăcesc Duşmanii mai aş or, Răvaşele ne oţclesc

Un mândra viter-

Eunteţi stăpâni pe fac. ceresc, Pe apă şi pămâai ; Pr in voi, tunari, se pedepsesc

. Poaaaee^j ieCal siSaU. . - . • Gând daţi poruncă, cei cuminji

Văd fapt, nu aiurări, -> Căci tnnul vostrn^.dă, .sentinţi t.

La glasul vostru cu toţi cad ^ E gjas plin de magie, Z Ce schimbă rai.nl intr 'an iad* Pala te îa bordeie. Şi dacă voi vorbiţi mai rar ' Şi lumea vă ascultă, E că din guri de foc răsar „P.ăzboi şi pace sfântă*. Când ambre de orgii alung Şi pace şi iubire, Iar verbe sfinte an ajung S'adncă omu 'n fiie; Când legea dreaptă n'are loc Si gr-.iul rost na aie, Curai tunari- cu-al vostru foc, Croiţi nn dram mai mare !

Ga. A Chirvasie

Уліе.іе trecute. » a serbai la laşi, 2ô ani delà moartea marelui ro­mân si bărbat de stat Mihail i\<>-galniceanu, anul din înlemeetarii Statului român.

In Septembrie i a fi o mare săr­bătoare, naţionala, eu care prilej oficialitatea şi poporul vor aniversa centenarul, naşterii marelui román.

• IHM! Ш

C a t e d r a l a d i n S o f i a

Convorbiri ştiinţifice Descoperirile moderne

Tot cocace numim astăzi civiliza­ţie, nu e de cât rezultatul muncii u nenumărate veneraţii de oameni, în toate ramurile activitătei. dar îu special în ramura ştiinţifică-

Fără ajutorul ştiinţei, ziarul de di­mineaţa pe care îl citiţi, nu ar fi putut să existe, căci ştiinţa aplicată а inventat rotative, eu toate acce­soriile ei- stereotipia, telefonul şi te-legrafni, iară rte eare nn ar puten să existe un '/iar Line informat, trenul care duce in toată ţara exemplarele tipărite, etc.

Bine înţeles, arta poleoşte tot ce­cace ştiinţa dă omenirei şi tn pri­mul rând. redactorii unni ziar sunt nevoiţi să înlrebiiinţe»;e mai multă ;trtÄ, de cât ştiinţă, căai aceasta de ooamdalâ e umila servitoare, care slujeşte la toate, dar care nu prea e băgată î» scamă

Ca să* vă puteţi face insă o ideie de puterea ştiinţei, ia inehipuiţi-vă. că din cauza unui război. Înfiorător, circulaţia trenurilor e întreruptă-, ii-, niile telegrafice şi telefonice -nu ma'i funcţionează, ziarele nu mai apar. Poporul acela ar duee o viaţă ce s'ar аргѳрці cn aceea dc acum câteva sete de ani, ba şi mai grea- căci stră­moşii uo.ştrii nu erau răsfăţaţi cu a-vantajele nenumărate pe cari le a-vem noi azi.

Spun unii, că descoperirile din ul­timele vremuri nu sunt aşa dc în­semnate şi că tot aşa se mirau şi acum 100 de ani, cei cari asistau Ia alte descoperiri. Da nu, de Ia a dona jumătate a veacului trecui şi până în zilele noastre- descoperirile şl in-venţuinile ce s'au făcut, întrec tot ce s'a realizat de la începutul isto­riei şi până Ia acea dată.

Dovadă e şi războiul din prezent, care nu are pereche în istoria ome­nirei .

Ceva mai mult, înainte vreme, <t descoperire, sau o iuvenţiiine t"' multă însemnătate atâta eiiriositatea generală, a/.i lumea nn se mai miră de nimic si dacă s'ar auzi mâine, ca astronomii pământeni, au găsit 1

locul să stea de vorbă cu cei din Marte, publicul cel mare nn ar ma­ni fest n nici o surpriză.

Suntem obişnuiţi cu minunile- Do*, vada cea mai bună- e că acum vreo doi ani, când un cavaler de indu­strie, pretindea că л găsit mijlocul să facă să cxploadeze bombe, mine, pulberării- cu ajutorul unor raze ne­văzute, a fost crezut imediat.

Era o mare minune, câud s'a a-nouţul că se poate vorbi Ia mari le părtări cu ajutorul unui fir metalic, uzi nu se mai miră nimeni, că и

Щ 1 " "'• ~ 1 1 JM

jette vorbi si iară a juteral acelui ÎNDRĂGOSTITA 0î cu ţoale acestea suat inc* ne-

-namarate probleme ce aşteaptă ea In dimineţi senine, când afară fie rezolvate şi cari vor fi rezolvate Ciripituri de păsări prind voioase, Ja. viitor. Timide 'nlâi apoi gălăgioase, - Aşa de pildă, azi nu putem să pre- s'anunţe-o caldă zi de primăvară, vedem timpul de cât cu cel mult 24 de ore înainte; nu e peste putinţă, să ajangera uu numai să prevedem tim­pii cu săptămâni şi lnni dc zile mai Іваіпіе, dar chiar să-l modificăm dspă voia noastră, să provocăm p-ia, sau să oprim, să gonim norii, ciad vom găsi că plonă mai mult de cât trebuie.

Ve(i zice că ar fi opera unui zen, pe care 'nfiorálŐ-0 reciteşte. Bl a unui om, dar tot om a fost şi eel care a trecut canalul la Manche aram câţiva ani şi tot oameni sunt cei cari acum se inai(.i în slava ce-rnlui cn maşini mai grele dc cât ae­rai Tot oameni sunt cei cari au reu­şit să transporte energia electrică la mari depărtări, să cunoască toate e-lemeuiele chimice din cari e format

U N I V E R S U L L I T E R A R

Adeseaori ca gesturi graţioase Ea treptele de marmoră coboară, Să rătăcească tristă, solitară, Pe-aleele gradinei răcoroase.

Ajunsă'n dreptul băncei se opreşte Şi, delà sânu-i, scoate o scrisoare

In părul ei cad razele de soare Şi 'n a luminei vrajă ce tot creste, Cu gândul dus, rămâne visătoare.

Егжіі Pnlg 'nescu

soarele, cum şi stelele-sori. Vom putea oare *ă ..omoram" bpa-

lelc, cari ne supără atâta? Vom up-tca să întârziem bătrâneţea? De si-gnr. lv o chestiune de timp. Omul abia acum îşi studiază bine propriul său corp: veacuri de-arândul a fost Împiedicat să facă acest lucru, din pricina a nenumărate prejudecăţi-

Dar atunci se va cobnrâ raiul pr> Vămii nt i

Nu iacă. Mai e ceva de făcut, ba ceva fearfo greu- De oeamdală ştiin­ţa ne poate face viata mai ferici'ă, mai frumoasă, dar pe lumea aceasta mai Mint destui oameni răi. caii să Întrebunitov.e acea'fă armă pericu­loasă, în contra semenilor lor. L' nevoie deci «ă se facă rdncft|ia tutu­ror sufletelor. R greu, în adevăr, căci această educaţie nn se capătă ilie cărţi. E nevoie de generalii în­tregi de oameni cum se cade. ca să lé Bască яЦі oameni cu in 6 ? cade,

B nevoie să se faeă educaţia r я&г si iucet-incet a tuturor popoa­relor. Si şllfi cât de mari- e numărul popoarelor a căror educaţie suîlelea-iqB f nul l ! '

fa timpul acesta iusă .ştiinţa îşi trçèr de driim; de ocamdată, dară ni aoa'.c să ajute la moralizarea ma-№$Uţr. ajuiă Li progres in general-

«jftipă ce războiul a ces ta. va îHcţfa, lufeoslea pentru ştiin(ă vt! îi şi'uiîiî

ся în trecut, goana după пзиі dşimperiri. după noni invenţii M I şfpai mare-. Şi poate că tot ştiinţa vi ajunge să ne procure şi ie.njejia aeeea a adevăratei morale. p.r r earc Mien ín-a o caută de atâta vreme- *

Ä Victor Anestin

Spre SnagQv şi C â l i r u ş a n i Cina eşi din Bucureşti pe Varie­

ra Mogoşoaia, drumul se aşterne po o şosea largă şi dreap!ă, drum de patru ore cu hrişcă, prăfuit, ursuz şi plictieos, prin zăpuşahi zilei- Ai ajuns la Ţigăneşti şi aci în răscrucea dru­mului, după un mic popas, faci la dreapta drumului marc, pe o coti­tură dc drum îgust. după o per­dea de arbori păduroşi ; privirea <i.se tintueşte pe apele sclipitoare ca otelul ale unei bălţi mărginite de păduri şi trestie încurcată. La mij­locul bălţei, dintr'un ostrov burtie-nos pe margini, se vede ridicându-sc clară şi armonioasă, cn dona turna-leţe sclipitoare în bătaia soarelui de aiuiazi, o mică bisericuţă ce a fost biserica mânăsfirei Snagov- Vechi­mea încă se păstrează bine Iu cn-priusul zidurilor ei, care pornea a se ruina dacă" mâini harnice şi eu ve­neraţie către trecutul nostru, cum e instituţia -, Casei Bisericei" — nu o-prea ruina din _ cale. Multe od; arc de preţ s'au găsit la Sn»g*v- Etc acu fost ridicate şi păstrate azi în mu­zeul na ţwaa l dia Bucureşti. Cine va fi fost ctitorul acestui sfânt locaş np se ştie bine. El trebue să fi fust im Vlad Vodă au Vlairn din secolul fl XV (Oldobescu). Ea trece ca o etii#-rie a toi v l a d Ţepos şi în biserica din ostrov deşi se ara tă o piatră de

mormânt fără tascripţie, ea se crede . • - . a fi a cumat t t ah i domn, însă Vlad e a t ^ m , mwtea e*ipr±nsă da o adan-a găsit mănăstirea întocmită de alţii *a religiozitate, «earcă o rugă în

4P

de areeta ti erau conduşi, la faehi-soarea Snagovului. Pc suj» seară con­voiul arcă podul însoţit de câţiva sol­daţi. Pnntea infernală se pane ca greu tn mişcare delà maL Grinzile încep să trosnească de apăsarea greutăţii- îngrijorarea cuprinse pe toţi. Şi cam la mijlocul căii băl-toasc, o crâşnifură se aude şi el se lăsă în fundul apelor sarcina-i în­grozită- Atunci se văzu la lumina purpurie a amurgului de seară cea mai îngrozitoare şi sfâşietoare sce­nă rlupta cu valurile morţi a ce­lor traşi de greutatea cătuşelor şi lanţurilor — părea lupta demonilor î-i in î t in .

Suagovul fiind aşezat lângă Bu-ciK'c.şii a primit trupurile din când în ifind de boeri mari căzuţi cei niî l ţ i piiri urgia călăilor.

Sosi insă şi o vreme — secolul XVI — când Snaguvul cernit şi mânjii de atâtea patimi şi sânge se schimbă într 'uu roiu de albine lucrate;;, e Aci sosi acel meşter în toate ramurile artei care fu un că­lugăr din Ivir, Antim, ce-şi aşeză teascurile tipografiei sale din care es cărji pentru slujbă, cărţi pentru îndreptarea vieţii. Cu plecarea lui Antim se schimbă şi zilele cele buue ale Sn:i£(.vului. Fa intră pe mâna călugărilor greci cari caută să rui­neze şi să stoaeă prin lacoma toate bunurile delà Snagov ca să nu se Împuţineze venitul locurilor sfinte. In zilele mai noui. Suagovul deveni puşcărie pcutru ho(i cu mâinile pă­tate de lauge, cari printr 'un trai de aspră pedeapsă să-şi ispăşească aici păcatele l o t aici In insula tri­stă şi nlb^tieă a Snagovului şi-au ispăşit pedeapsa politică parte din capii rcvoliiiiunei delà 1848. Poetul B- Ariicscu suferi exilul Snagovu­lui un au de zile, pentru cântul „Blestemai României contra apăsă­torilor ei".' h. adresa Rusiei.

D a tot ttartvtu! şi bogăţia Sna-^fivului n'îi rfUifr- decât biserica veche, la care slujeşte nn preot de mir. Legătura cu uscatul se face prin- bărci. Zidurile şi chiliile s'au năruit. Ţăndări dc piatră şi cără-mz stau împrăştiate prin erburî, tes­timonii preţioase - ce ."grăesc călători­lo r ' despre alte 'vremuri.-'.- Părăsind acest spatia 'mie şi strimt a n d e s ' e u înfăptuit atâtea omoruri şi ncle-giairi «i nmle i a t ă se mai păstrează ceva-*ditt; sălbăticia si Діогііі ire-

IVo. » 6 . - , " » . j 1 1 1. m

Statului a'o să n a i fie voie nici trei lnni ea mai naiate-

Dramul alanecă la vale.-. începe a se Insera.., E şoapte şi abia se mai vede o dungă de sânge în apu­sul posomorât şi de departe din fund de codru abia se mai întrezăresc umbrele turnurilor ela trei biserici.

Aici e Căldăruşani, rivala de mai târziu a Snagovului.

E. P . Eftimie

E F I G R A M E Гииі cisinar fără lucru

Merge prost, că iiu mai sunt Muşterii ca altă- dată ? . . . Azi. fiinţa pe pământ Vine advsa încălţată.

PETRO î, ЩГ.е Serbi3i

A a p ă . r » v a t :

G e t t a foma.il s e n t i m e n t a l

d e V . M S S T U O E A N Preţul I , S O — Eühira ib ărîsi Síein&tPj

şi cl s'a nralţamit numai s'o întă­rească spre a fi nn ioc de adăpost în vremi grele-. Ziduri groase încon­joară biserica- iar încăperile (chilii­le) »ervian de adăpost refugiaţilor, iar într'o vreme a călugărilor greei ci culegeau rodul bogat al câmpulai moşiei înennjurătoaîe.

Afară de biserica ee se vede cu hramul .-Intrarea Maicii Domnului în Biserică", s? mai vorbeşte încă de al­te două mai шісі Ia aripile clădirci închinate -.Bunei Vestiri" şi -,Sî. A-docmici''- Astfel în tret temple uni­te în ostrov se află adorată toată sublima legendă a divinei mame! Şt iu jurul uneia din ele s'a creiat legenda că după urgia dumnezeea-scă ea s'a cufundat în baltă cu tur­le cu fot şi când bate câteodată vân­tul ţ i clatină adânc apele, se aude sunet de clopot eşiud tocmai d?la fiind (Odobescu). Insă nu se ştie In insula lacului nu se cuuoaşie de­cât biseiic-a cea veche, cea care Iră-eşte prin restaurare până astăzi- Zi-ee-sc că uscatul era legat cu margi­nea ostrovului printr 'un pod de ţă­ruşi. La 1821 grecii lui Ipsilante, răsculaţi împotriva turcilor, dete foc podului, care arse o zi şi o noapte, tntinbând un decor de limbi de foe peste apele sclipitoare ea solzii u-aui balaur înfuriat. De atunci în. coace comunicaţia se făcea pe un pj'"' mişcător ce se împingea delà u-scat cu lopetile. "O scenă îngrozitoa­re s*a petrecut la 1853. Un, convoiu

gând, pentru cel care a înfăptuit cele, mai jrrozave chinuri 51 ca*re spre isb'ăvirea nenorocitului său su­flet şi-a aşezat piatra de mormânt, sub picioarele preotului când ese cn Sfintele Daruri.

Mai departe pe drumuri de sat în cale: Gmin şi Lipia, sate B Ş T Z A Î E

într'o bună orânduială gospedărea-scă cu şcoli noui- iar lotaşurile sfinte veebi.E afară de cea din mar­ginea drumului din stânga de pe o nouă înălţime de pământ cn turle­le de tinichea albă; cu tencuiala şi zugrăveala nonă. Aceasta a fost bi­serică de mănăstire, reparată şi ino-ită de curând cu osârdea drept cre­dincioşilor din sat. Pe o ŞOSELNŢĂ cu pietriş mărunt cu alee ce apuc din drumul mare LA stânga urci îulr'o curte largă şi deschisă şi cu gri je întreţinută, în mijlocul eăreia, per-duiă pc jumătate în hăţiş de liliac şi piui, se ridică ca o cochetă bă­t rână cu gândul parcă perdută la anii tincreţei şi plini de slavă, o ca­să înşirând in două rânduri odăi şi sus de tot în scobitură se citeşte cu negru apăsat: ^Ocolul silvic Oruiu".

Aici au fost odată casele egume­nului mânăsfirei Oruiu, ce strângea bogăţia pământului de pe moşia ca­re mai târziu «'s împărţit la ţă­rani . • Ţăranii sunt veseli în urma rodu­lui bogat al câmpului din anii din urmă. De uu lucru se plâng ei: că n 'au islaz deajuns şi, că in pădurile

Gum luptă granatierii italieni Da episod povestit de ministrul

Bissolati

Ministrul Bissolati, care, după cum se ştie. s'a întors nu de niult de pe front, a povestit intr 'un cerc intim de prieteni următorul epi-od din luptele din Treiitin, la eari a luat parte şi el.

Poziţiile apărate de granatieri pe podişul Asiago erau atacate de forţe duşmane covârşitoare. Vitejii apără­tori înfruntau ciocnirea cu uu cu­raj rece; dar după o luptă lungă şi câneenă au trebuit să se retragă u-şor, pentru a nn fi copleşiţi de su­perioritatea numerică a anstriaeilor-

Generalul brigăzei, nn fiu inimos al provinciei Potenza, trimise să so­sească compania de rezervă şi che­mând la sine pe ofiţeri, spune cu glas simplu, că sosise ceasul de a muri pentru ciustea Patriei. Şi Inán I o puşcă se puse îu fruntea a lor săi.

Bissolati, care se găsea acolo ca o-îi(er alpin, rugă pe general să-i în­găduie să ia şi el parte la luptă. ,ce-eace i se acordă. »

Froicii granatieri întăriţi ф com­pania de rezervă şi îmbărbătaţi do pilîfcv >generaiului lor, îşi ^înzeciră s.frădiiinfclej rezistară nsalţtitilor şi focurilor îăjci'ucişate. ale ibfinteriei şi ale tuniçrilor, iar îif cel» din ur . mă luară dfciisiva şi gonirSH'jjpe ina-mic, păstrându-şi astfel to | ţ ^ pozi-t."k: , . . . . . . Л 'Щ

S Â P U N O E

f n tuturor abonaţilor săi, la tragerea

din Noembrie a c . O Lei in obligaţiuni jude­ţene 4 V2 cu cuponu — Februarie 1917 —

1

Una splendida garnitură pentru antreu

compună din o masă, pal.ru scaune, două blidare şi un cucr

artistic pirogravate cu motive româneşti. — Furnizate dela

d. T. B r u n i fu-escu, cunoscutul arlist'şi intemeiator al arte1

decorative la noi, Calea Plevnei 83, Bucureşti

Ш ô irmiior în sti l romlnssc ' u n a n o p t i e r a cu

cp s u l Ni uu.i-iiiorii, 1 pat pentru o p e r s o a n a . 1 m a s a şi 'Z . l a b o u r e e,' furniza Ic «iela m a r e l e ma$r,:tziii de mobil«.1

SI.AIICd IbVI'IELKKEuEU, s t r a d a Carol 62» Bucureşt i

тоШ „îHG\ :ffc { M a i c i recunoscuţii ca cea mai bunii dîri l u m e ) cu cutia de stejar lustrriiit mc• cii i i .-mui l emoi iUv i i i l in t tmpml і и е і н и і и і cu regulator gradat; pavilionul (Iii) INTUI d e re/(i i i , inj, ' i în iut i n o i u l cutiei, ru un acopeiamânt d e lemn în icîini.i ( m e i a i i ù c i o îi închis c u d o u a ulcioare cu ajutorul cAiora Re poate m â n Mm niieşoia ."mielul duna d o r i n ţ ă ; braţul acustic recurbat; diafragma „!• x h i b i i i o n " ; i n c l u s i v b,plăci dubie (la cântece) opere-şi. buşeaţi naţionale. — ( i i o m o l a яо lumizetuti iiiiprcuna cu UN DULAP. AMKRIOAN d in ' stejar .••i 7 w-itiir* mobile cari so inchid cu o jaluzie. Acest etegan* dulap servă

•! po"la i iu; i i t la Uramolă şi î n acelaş timp pentru conservarea plăcilor. - • '.nilie.i« ne -au fost furnizate de: tiarele Biag^zi'n de muîica , , ,J1SAN Fk

D K I t " fc'urjiizoiul Huriei Regale, Bucureşti Calea Victoriei fit

O f r u m o a s ă ş i e l e g a n t a

i a r n i f u r ă d e a n t r e u compusă din i Canapea. 4 scaune, 2 bâucl mici. 2 tamburele ş! t măsuţă de lemn de stejar tapisat^ de mătase verde, furnizată de Ia Ü arete depozit de mobile COMPANIA AMERICANA, str. Carol 74. etat

l a z i \renon cu diferi aie re&iwùtei case

r.fabrica de lic/teruri, sirop'nr^i-coß^aturirßu.fo^t cumpărate pentru premiile ce le of erinX abonaţitorţiaţţrtla) tragerea фіп*

> • .; ; luna АоещЬгіе c.

f : e t c s a i t t toaletă de вгюй ^ 1 4 . ^ . strada IT;Aposto1t^r|. N

Ш tavă fabrică GUTMANN

rotundă de metal, fia ar t is tá t şt fruae«~ fiuvată arând diametrul de M ceattawtri.-1ИТРЩЛ pentru

cârti da TLZLTĂ. În metal alb frumos argintat, e» r fleuri eiselatâ. U n e i e g a n t s e r v i c i u d e o e t ş i u n t d d r t p w ^ d e al-pacea _aro NTATÂ, calitatea cea mai fini. cu sWeflrle de cristal, l^ ţ rescf te ra modernă DE metal alb a rginta t , iu a d e l e j e «er-, vi ri£ p e r ra bomboane. 1 c o ş m a / e d e meui^blanc, fin argintat 1 п Ц і а # «a cm. pentru fructe. 1 s e r v i c i u d e COfllI compus düh una coasei de metal cu farfu^ara^ | | ' i r t MII'MT^URIŢLI de acelaş acta Uniate lutr'o cjaţle*eieéant*. U n a p e n d u l a de lemn-de m a bon cu bătaie Gong. lungimea 65 cm., BĂTÂND oielo şl Jumătăţile şi iţttorcâridu-SEITHLAŢA la. două sâfltàmânl. Toate aceste oßierte, le-âu lbst turoizate de- имгеіе magazine DE bijuterii, cea-san ice ŞL argintărie: F r a ţ i i R o l l e r , Eurnisorll Curţii Regale.

Bucureşti, e t rauaCarai 50. etai :

Уп e i e n a n t m n іікМвга.- K?aJlAeïa-Îïraî!.psIe

, I I . u . trei capace. Ulf c o ş u l e du піспёі cu ţuniui tfe majoltc. Ó g a r a f a p e n t r u v i n d trist» I roz. cu capacul şl mânerul J e metal argintat. Un hu-m o s p r e s - р г р і е г de metal, argintat U n s e r v i e u d e « t a i uentru doua persoane de metal nichelat. U n p o r t v i s « fie metal a n i m a t . Toate acestea sunt-furnizate de mult cunoscu­tul magáin de bijuterii T h . b i a d i v o n , din Bulevardul Elisa­

beta No. 9 bis. care primeşte zilnic noutăţi. 5 ASORTIMENTE COMPLECTE

• din produsele cosmetice „Flo­ra"', cumpuse din cremă Flora, 1 cutie pudră Flora, 1 Supun -Flura, 1 sticlă CapiJogen Flora, 1 pomarlă Flora, 1 stiel» lapte de r>rin Flora, 1 săpun de lap­te do crin, 1 apa de gură Bu4-col, 1 pastă de dinţi.

U n e l e g a n t d o r m i t o r = d e b r o n z =

pentru f persoană, compus f l u : i pat de bronz cu somieră, O mă­suţă de noapte cu marmură, un lavoir de bronz eu marmnri. A 14-a garnitură cumpărau dela furnisorul „Universu­lui ' , Industria metalică M A R C U , B - d u l

E l i s a b e t a N o . 8 , B u c u r e ş t i Cel mal eftin ţ i mal bine asortat I E mobile do fer şi bronz

una splendidă toiletă de bronz ^ Ä " ™ « ! p a r a t a to t d e l a industr ia m e t a l i c a MARCU, B u l e v a r d u l

E l i sabe ta Ло. 8 , B u e u r e ş t i •

Ün elegant nat nentrn eonii IR™™Î\*ILRZ • şl cu plasă, cumpărat

tot dela Industria Metalică „MARCU". Bulevardul Elisabeta No. 8

O b i c i c l e t ă solidă şl eleganta, marca«SPORT» t u roată liberă şi frână auto­mată, complectă, lampă, clopot etc.

de vânătoare, calibru 12, marca «PIEPER BAYARD», CU triplu ză­vor de siguranţă «Greener». ţevi

de oţel «BAYARD*. furnizate de Marele Magazin de arme şl bicl-ele'e B . O . Z iSSU, Furnisorul Curtel Regale. Calea Victoriei M

U n a p u ş c ă

Un dormitor de lemn l in Construit iu m a r e a f a b r i c a d e mobi la ( iau ca . • şoseaua МЛіаі Bravi i No. 8 7 ş i \ o , IO . S u c u r s a l a : C a l e a Victor ie i IV«.

d e l e m n Marin V. s t r a d a .Şerbi» nică.

I 0 7 , B u c u r e ş t i

compus din: 2 paturi cu somiere, vopsite alb, 2

măsuţe l e noapte din fler, al з vopsite, un lavoar vopsit alb. toata aceste sunt furnizate dela cunoscuta fabrică de mobil« de fier şl

bronz CDTMANK. strada Sf. Apostoli 72

j n d o r m i t o r e n g l e z e s c

U n a m a s ă c u c r i s t a l furnizata do fabrica do mobile MARCO JJATTELKnElABR

straa> Pastorului 8. Bucureşti CINCI С Н Ш П І Б Я І в Ш П С С du­

pă măsură calitatea 1-a (Brtul iul Iov) singurul brevetat In ţară, recomandat d* toate so­mităţile medicale*şi inventat de d Căpitan Ie* «Un Piteşti, str Serban-Vodij'JSSO» avtnd proprietatea de-a*'fervi si vin­deca boale vöcht ée : st0tnac, Rinichi, constipatte, şa,l« r4m>â. cum se consista dw» reuJtimra scrisorilor de trtulr«rnire pri­mite dela enfermaii vindecaţi. Aeest brîû e purtat eu încre­dere de ambele sexe din Înal­ta socjc-tale a tare i

II-'j-j ' « 10 Ш CU DIFEBÍTB ІЛСЦЕ-

RTJRI ГШЕ. StedálitAíi, de la prima óúsülerie. FratS Pasûa, mare depozit de ѵіпіці şi ţuică, calea Văcăreşti 232, Q&éresti.

B CEASORNICE penfra Ъігоа ea pad «stal de cristal, ea ia*

„ sciipfia „Univexsvlai 4.

S CEASORNICE de argiat Р Е Ы Г А : bnzanar, ca iascrlptia „UB1> vennini".

8 PLACHETE DE METAL ALB cu efigia Regele Carol I si Re­gina Elisabeta.

l i n a п а г т п П І г Я cu io clape şl S basuri, tonuri duble de una i w i lUUli tbQ o ţ e , c u г r e n | s t r e jumătate orghel din renumita fzbrfcâ Johann Trimmet. U N FLAUT din cel mâi fin abanos, capul căptuşit, cu 19 clape de nichel, plută la Incbeeturl, inclusiv ştergîtor si garnitură de perniţe do rezervă. — U n a . n a n d o H n â i t a i a n ă din lemn de pasllandru. faţa fin nrna-Í entitâ cu sidef şi тесяпіса acoperită. — Toate aceste Instru­mente sunt furnizate de Magazinul General de Muzică „ L a H a r p a " , Bucureşti, Str. Colţal No 5. cel mal eftin şi bine

asortat in această branşă.

M o t a t i b ; n e Dând aceste m a r i premii de valoare, a-

= bonamentele sunt re-ause la 18 lei pa an ; iei 9.15 pe 6 lupi; lei 4.65 pe 3 luni Plata abonamentelor se face direct la Cassa administraţiei

„Universului", prin mandat poştal sau m psrsoană Pentru concurarea la premiile de mai sus, abonaţii pe t an primesc 4 bonuri, cei pe 6 luni 2 şi cei pe 3 luni i bon. Abonaţii pe un an participă la două trageri, deci după prima tragere vor primi încă 4 bonuri pentru Iraq crea următoare.

15 TLACOANE A CATE 1 KILO, spă do Colonia Camelia, puter­nic parfumată cu liliac, măr­găritar, violette, zambile, he­liotrop şi Verveine, furnizate de renumita fabrică de parfu-muri „Camelia'', A. S. Aîta-Jion. str IJ erenal Floresce n-rul 6, Bucureşti.

EDITURA SI PROPRIETATEA ZIARULUI .UNIVERSUL"