A TRAI INTR-UN CLIMAT TEMPERAT

Hau RoxanaCls.a-9-a A

Zona temperată

• Zona temperată indică în geografie cele două zone din emisferele nordică și sudică care sunt cuprinse între latitudinile tropicelor și ale cercurilor polare. Schimbările climaterice generale dintre vară și iarnă în aceste zone sunt treptate, indiferent dacă vremea se încălzește ori că se răcește, generând două anotimpuri intermediare, primăvara și toamna, între extremele temperaturilor celor mai scăzute (iarna) și a celor mai ridicate (vara). Indiferent de "vremea obișnuită" și de localizare geografică, climatul zonelor temperate poate oferi uneori vreme extrem de schimbătoare și greu de prezis.

Zona temperată nordică se extinde între Tropicul racului, de la aproximativ 23,5 grade latitudine nordică până la Cercul polar arctic, la circa 66,5 latitudine nordică. Corespunzător, zona temperată sudică se găsește între Tropicul capricornului, situat la 23,5 grade latitudine sudică până la Cercul polar antarctic, la 66,5 latitudine sudică.

• Climatul corespunzător zonei temperate se numește climat temperat. Oricum, denumirea este generică și vagă, întrucât în cadrul larg al "climatului temperat" există o multitudine de climate tipice, atipice sau specifice, care sunt grupate în general în climat temperat continental și climat temperat oceanic (sau maritim).

• Caractere generale:In zonele anticiclonale din zona temperata

-ierni reci si uscate

-veri calde si secetoase

Temp medie anuala:-IARNA:< 00 C

-VARA: IARNA:15-200 C

-amplitudini termice mari

-in N regiunilor cu acest tip de climat cad ninsori abundente

Vanturi:Vanturi regionale: Crivat

-iarna: invaziile vanturilor polar

• Climatul temperat continental este de obicei situat în interiorul continentelor, unde există suprafețe mari de uscat în toate direcțiile, deși alteori este determinat de orientările lanțurilor muntoase. Masa mare de uscat amplifică efectul climatului continental atât în absorbția cât și în pierderea căldurii. Spre exemplu, în Asia, Siberia, Mongolia și Asia Centrală ilustrează foarte clar rolul maselor mari de uscat în definirea climatului temperat continental tipic. Celălalt factor determinant îl reprezintă lanțurile muntoase înalte, care rețin umiditatea transportată de nori. Spre exemplu, în America de Nord, din cauza orientării lanțului Munților Stâncoși de la nord spre sud-vest și sud-sud-vest, toate zonele situate la est de aceștia au climă temperat continentală, din cauza barieriei naturale a Stâncoșilor. Ca un contraexemplu se poate menționa lanțul Alpilor, care deși suficient de înalt, fiind orientat de la vest la est, nu blochează accesul masiv al umidității oceanice înspre interiorul continentului european.

Zonei temperate ii sunt caracteristice1Vegetația mediteraneană:regiunile sunt

cuprinse intre 30°- 40° latitudine nordică și sudică

• - pe locul pădurilor defrișate s-a dezvoltat o vegetație de tufișuri foarte dese

• - în Europa acestea se numesc maquis, iar în America chaparral.

2. Pădurile de foioase• - se găsesc în regiunile cu climă temperat-

oceanică• - arborii padurilor de foioase sunt: stejarul,

fagul, mesteacănul, arțarul, frasinul, magnolia

• - animale: lupul, vulpea, căprioara, mistrețul, jderul, veverița, pisica sălbatică, sturzul, mierla, cucul, gaia, pițigoiul, sticletele etc.

• 3. Pădurile de conifere• - sunt doar în emisfera nordică: în Siberia,

Canada, parțial în Nordul Europei• - copaci (care nu-și pierd frunzele și care rezistă

la temperaturi de -40, chiar -60, de grade): bradul, molidul, zada, pinul.

• - deșerturile temperate:• Răspândire: în Asia Centrală (KaraKum,

Kazalkum, Takli-Makan, Gobi) și în America de Nord (Nevada, Deșertul Marelui Bazin).

• Climatul : temperat continental. Continentalismul climatic este excesiv, verile sunt calde iar iernile geroase. Precipitații reduse (200-300 mm/an), cad mai ales primăvara. Principala cauză a aridității o constituie depărtarea de ocean și faptul că masele de aer nu pot pătrunde din cauza barierelor muntoase.

• Solurile: sunt sărace în humus, conțin mult carbonat de calciu precipitat, sunt foarte bogate in baze, frecvent afectate de salinizare.

• Vegetația: foarte rară, include și esențe lemnoase (saxoul).

• Fauna: antilopa cu guță, culanul, cămila cu două cocoașe, reptile, rozătoare, marmote.

• I. Zona stepelor• Răspândire: din Europa Centrală (Ungaria)

până în estul Mongoliei, în partea central-vestică a Americii de Nord (preeria), în Argentina (pampas) și Noua Zeelandă.

• Climatul: temperat continental. Continentalismul climatic se accentuează cu îndepărtarea de ocean, în același sens cresc amplitudinile termice între vară și iarnă și scad precipitațiile. Are veri căldurase și foarte secetoase, iar ierni geroase.

• Solurile : cernoziomuri. Sunt fertile cu orizont a bine determinat, procesul specific este calcarizarea, au culoare închisă.

• Vegetația : ierburi a căror înălțime variază în funcție de cantitatea de precipitații. Domină gramineele în zonele mai secetoase apar plante cu țepi (chiulini, ghimpi) ierburi mărunte (care se usucă în timpul verii), arborii lipsesc.

• Fauna: reptile (vipera comună, șopârle), rozătoare, antilopa, sariga, asinul sălbatic, păsări care cuibăresc pe sol, iar iarna migrează (curcanul sălbatic), iepuri, hârciog, popândău, nevăstuică (rozătoare), lupul de preerie, vulpea de stepă și dihorul (carnivore), prepelița, potârnichea, cocorul mic, șoimul de stepă, vulturul de stepă, uliul și cucuveaua.